Dinastia Romanovilor

(Blazonul Casei de Holstein-Gottorp-Romanov)Dinastiacare a condusRusiatimp de trei secole, isi are inceputurile in anul 1613, odata cu alegerea de catre un consiliu de boieri a tanaruluiMihail Romanov, nepotul luiIvan cel Groaznic, in varsta de numai 16 ani. Nu se poate vorbi de dinastia Romanovilor, ca importanta istorica, fara a-l metiona pe Petru cel Mare (1682-1725), ce a infaptuit numeroase reforme, sub comanda sa construindu-seSankt Petersburgul. Din dorinta lui de a occidentaliza Rusia, a luat si masuri stranii, ca in cazul interzicerii de a purta barba a boierilor si taranilor, acestia fiind obligati sa plateasca o taxa speciala; singurii salvati de aceasta masura erau slujitorii bisericii. Nicolae al II-lea (1894-1917), ultimul Romanov la putere in Rusia, urca pe tron in noiembrie 1894, iar la scurta vreme se casatoreste cu printesa germana Alix de Hesse Darmstadt, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii si verisoara reginei Maria a Romaniei, ce devine imparateasa Alexandra Feodorovna (care a imbratisat religia ortodoxa), cu care va avea 5 copii: Olga, Tatiana, Maria, Anastasia si Alexei. Nasterea baiatului a fost motiv de mare bucurie pentru familia imperiala, reprezentand urmasul la tron, insa a fost diagnosticat, inca de la o varsta frageda, cu hemofilie, o boala mostenita de la mama sa Alexandra. Problema de sanatate a tanarului print, fara vreo rezolvare medicala, a dat startul controversatelor relatii ale familiei tariste cu Rasputin, ce se autointitulase calugar, desi nu ascundea faptul ca era casatorit. Desi Rasputin nu era in relatii prea bune cu biserica din Rusia, se pare ca Alexandra il chema de cate ori medicii nu faceau fata problemelor printului, iar revenirile miraculoase ale lui Alexei erau imediat puse pe seama rugaciunilor calugarului.

Imparateasa Alexandra s-a implicat activ in acte de caritate, organizand scoli profesionale pentru saraci si ingrijindu-se in permanenta de cei aflati pe front. De asemenea, au fost canonizat sfinti, spre exemplu in vara lui 1903, cea a marelui staret Serafim de Sarov, tarul insusi purtand pe umeri racla cu sfintele moaste. In noaptea de 17 iulie 1917, conform datelor istorice, un pluton de executie bolsevic comandat de Iacov Iurovski a executat intreaga familie, in subsolul casei lui Ipatiev, locuinta demolata ulterior de Boris Eltin, din teama de a nu se transforma intr-un loc de pelerinaj popular. Pe de alta parte, dupa spusele unui taran, martor fara voie la executia Romanovilor, asasinii i-au dus in padure, i-au impins in puturile minei Ninaia Selimskaia aruncand peste ei grenade, care nu au explodat insa, apoi au incercat sa-i ucida cu crengi carora le-au dat foc. De sub flacari, se inalta spre cer Imnul Heruvimilor al Liturghiei Ortodoxe, pe care martirii il intonau in fata mortii. S-a incercat apoi distrugerea trupurilor cu acid sulfuric si au fost mutate de la locul initial de ingropare, pentru a li se sterge orice urma. Astfel s-au nascut mai multe legende, unele sustinand ca au scapat cu totii, altele ca au fost ucisi, insa Marea Ducesa Anastasia ar fi scapat si ar fi ajuns in occident, unde a trait sub alt nume. Ramasitele membrilor familiei regale au fost aduse la lumina in iulie 1991 (desi cativa istorici curajosi le dezgropasera inca din perioada comunista) si au fost ingropate la catedrala Sfantului Petru si Pavel din Sankt Petersburg in 1998, iar intreaga familie a fost reabilitata de catre Curtea Suprema Rusa, decizand ca aceasta nu a fost arestata din motive politice si nici condamnata la executie de vreo instanta.