din străinătate

2
* DIN STRĂINĂTATE Cînd tot se-nveseleşte, cînd toţi aci se-ncântă, Când toţi îşi au plăcerea şi zile fără nori, Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă L-a patriei dulci plaiuri, la cîmpii-i râzători Şi inima aceea ce geme de durere Şi sufletul acela, ce cântă amorţit, E inima mea tristă, ce n-are mângîiere, E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit. Aş vrea să văd acuma natala mea vâlcioară Scăldată în cristalul pârăului de-argint, Să văd ce eu atâta iubeam odinioară: A codrului tenebră, poetic labirint; Să mai salut o dată colibile din vale, Dorminde cu un aer de pace; liniştiri Ce respirau în taină plăceri mai naturale Visări misterioase, poetice şoptiri. Aş vrea să am o casă, tăcută, mitutică În valea mea natală, ce undula în flori, Să tot privesc la munte în sus cum se ridică, Pierzându-şi a sa frunte în negură şi nori. Să mai privesc o dată câmpia-nfloritoare, Ce zilele-mi copile şi albe le-a ţesut, Ce auzi odată copila-mi murmurare, Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a văzut. Melodica şoptire a râului, ce geme, Concertul ce-l întoană al păsărilor cor, Cântarea în cadenţă a frunzelor, ce freme, Născut-acolo-n mine şoptiri de-un gingaş dor.

Upload: gabia12

Post on 28-Sep-2015

213 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

DIN STRĂINĂTATE

TRANSCRIPT

* DIN STRINTATE

* DIN STRINTATE

Cnd tot se-nveselete, cnd toi aci se-ncnt,

Cnd toi i au plcerea i zile fr nori,

Un suflet numai plnge, n doru-i se avnt

L-a patriei dulci plaiuri, la cmpii-i rztori

i inima aceea ce geme de durere

i sufletul acela, ce cnt amorit,

E inima mea trist, ce n-are mngiere,

E sufletu-mi, ce arde de dor nemrginit.

A vrea s vd acuma natala mea vlcioar

Scldat n cristalul prului de-argint,

S vd ce eu atta iubeam odinioar:

A codrului tenebr, poetic labirint;

S mai salut o dat colibile din vale,

Dorminde cu un aer de pace; linitiri

Ce respirau n tain plceri mai naturale

Visri misterioase, poetice optiri.

A vrea s am o cas, tcut, mitutic

n valea mea natal, ce undula n flori,

S tot privesc la munte n sus cum se ridic,

Pierzndu-i a sa frunte n negur i nori.

S mai privesc o dat cmpia-nfloritoare,

Ce zilele-mi copile i albe le-a esut,

Ce auzi odat copila-mi murmurare,

Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a vzut.

Melodica optire a rului, ce geme,

Concertul ce-l ntoan al psrilor cor,

Cntarea n caden a frunzelor, ce freme,

Nscut-acolo-n mine optiri de-un ginga dor.

Da ! Da ! A fi ferice de-a fi nc o dat

n patria-mi iubit, n locul meu natal,

S pot a binezice cu mintea-nflcrat

Visrile juniei, visri de-un ideal.

Chiar moartea, ce rspnde teroare-n omenire,

Prin vinele vibrnde gheoasele-i fiori

Acolo m-ar adoarme n dulce linitire,

n visuri fericite m-ar duce ctr nori.

[1868]