dictionar logopedic

8/8/2019 DICTIONAR LOGOPEDIC

1/6

Afonemie =pronuntarea eliptica, fie prin absenta unui sunet sau a mai multor sunete , ceea cedetermina o vorbire incorecta, stirbita de inteles semantic si de expresivitate

Agramatism = tulburare de vorbire si scris in care nu mai sunt respectate regulile gramaticale si

in consecinta, exprimarea devine incorecta. Este frecventa in oligofrenie, encefalopatii cronice

post traumatice; agramatismul este cauzat de leziuni ale scoartei cerebrale

Alalia = lipsa sau slaba dezvoltare a vorbirii; sindromul de nedezvoltare a vorbirii sau afazie

congenitala; audimutitate. Persoanele dispun de auz normal si de dezvoltare intelectuala comuna,deci nu pot fi incadrate in sindromul debilitatii mintale. Alalia se datoreaza unor disfunctii ale

zonelor corticale ale vorbirii si este de trei feluri: motorie, senzoriala si mixta. In terapialogopedica este posibila educarea vorbirii mai ales cand auzul nu prezinta o scadere.

Afazia = tulburare in mecanismul psihic al vorbirii si consta in imposibilitatea de a exprima saude a intelege cuvintele spuse sau scrise. Afazia este un sindrm neuropsihic ce consta in tulburarea

sau pierderea functiilor psihice, orale sau grafice. Este insotita de tulburari intelectuale

corespunzator unor leziuni cerebrale localizate.

Balbismul(balbaiala) = tulburare a vorbirii, frecventa la copii, mai rara la adulti, rezultata din

defectuasa reglare a limbajului si se manifesta prin dezordine intermitenta a pronuntiei: a. prinrepetari a inceputului cuvintelor, uneori convulsive sau b. prin blocaje a unor foneme, indiferent

daca sunt vocale sau consoane. Au loc emisiuni precipitate, in rafale urmate de momente dedificultate in articularea unor cuvinte, ceea ce face ca aceste, dupa eforturi, sa fie adesea

articulate incorect. Se distind 2 forme de balbism: a. clonic, manifestat prin repetitii ale silabelorinitiale si b. tonic, se manifesta invers prin imposibilitatea articularii primei silabe, ceea ce

presupune chiar si unele grimase sau crispari.

Bradifazie = greutate, taraganeala, incetineala in vorbire, cuvintele silabisite

Bradifemie = tulburare de ritm a vorbirii, viteza scazuta, frecventa in bolile psihice in care exista

o inhibitie psiho-motorie, cu incetinirea procesului ideativ, ea fiind expresia verbala abradipsihiei

Bradifrenie = incetinirea ritmului de desfasurare a proceselor psihice, mai ales in realizarea unei

conduite

Bradilalia = vorbirea anormal de lenta, cu intervale mari intre cuvinte, avand ca forma extremabradifazia

Disfemie = modificarea timbrului vocal; survine in tulburarea de pronuntie a cuvintelor inlogonevroza

Disfonemie = este o forma simptomatologica a dislaliei , caracterizata prin distorsiunea fonetica,

adica, prin denaturarea articularii fonemului, care reprezinta partea acustica a fonemului, adicaceea ce auzim cand se rosteste o vocala sau o consoana; altfel spus disfonemia reflecta redarea

invelisului sonor al fonemului, necomforma cu tiparul fonetic al acestuia, stabilit in baza de


2/6

articulare a limbii. Aceasta dislalie, prin distorsiune fonetica se datoreaza nerespectarii punctuluide articulare.

Disfonie = modificarea timbrului vocal. Poate fi de natura organica in afectiunile hipofizei, care

aduce modificari somatice, metabolice si psihice, cu repercursiuni semnificative asupra vocii,

vorbirii si cantului. Emisia vicala este slabita, vocea ingrosata, rugoasa, cu modulare si gradediferite de disartrii; uneori vocea este mai putin inteligibila, pronuntia dificila, in specialdeterminata de macroglosie. Vocea oboseste usor, este monotona si frecvent se vadeste lentoare,

datorita, pe de o parte, tulburarilor mecanice si pe de alta parte modificarilor psihice. Disfoniafunctionala a copilului se deosebeste de cea organica, fiind produsa de o utilizare incorecta a

vocii fara defectiuni laringostropostopice. Poate fi determinata de un torace stramt caremicsoreaza volumul respirator; copilul cata sa o suplimenteze printr-o tensiune a musculatorii

laringiene si perilaringiene, fapt care duce la o voce ragusita; poate fi o glota ovalara careevidentiaza disfonia hipochinetica in evolutie; poate fi prezenta vegetatiilor adenoide care dau

rinolalia inchisa, care altereaza vocea. Disfonia poate persista toata viata daca nu este corectataprintr-o reeducare potrivita.

Disgrafia = este o perturbare a limbajului scris, a folosirii alfabetului limbii si al cuvintelor

codificate sub forma grafemelor. Atat scrierea, adica elaborarea si producerea grafemelor, cat sireceptionarea si intelegerea sintezei grafemelor, nu respecta cerintele auzului fonematic si ale

limbajului oral, nici ale motricitatii si orientarii spatiale. La copilul cu dezvoltarea normala,disgrafia se datoreaza unor insuficiente motorii sau contractii musculare exagerate si adesea unor

tulburari emotionale. In sindromul disgrafic, pe langa componenta motrica si psihica esteincriminata si componenta neurologica, mintala, intelectuala. La copilul normal psihic se

constata ca in formarea si dezvoltarea abilitatilor de scris citit nu este suficienta numaiperceperea corecta a limbajului si grafemelor, dupa cum nici reprezentarea si ordonarea lor in

spatiul paginii nu contribuie la realizarea actualului lexic pe deplin.

Disgramatism = inccapacitatea de a formula gramatical actul vorbirii (in special, dupa 5 ani),

prin nerespectarea cerintelor morfologice si sintactice ale limbii orale si scrise. Sunt in atentialogopezilor modul de folosire al declinarilor, conjugarilor, acordurilor gramaticale si regulilor

ortografice.

Dislalia = este cea mai frecventa tulburare intalnita, provocata de afectiuni organice saufunctionale a elementelor periferice ale vorbirii; consta in imposibilitatea emisiei corecte a unui

sunet sau a unui grup de sunete. Ea cuprinde deformarea sunetelor, substituirea, omiterea,inversarea lor spontana sau reprodusa, ceea ce schimba structura cuvantului si aspectul semantic,

intelesul. Intalnita pana la 5 ani nu este forma patologica, intrucat depinde de ritmul propriu aldezvoltarii, deci are o natura fiziologica. Dupa 6-7 ani are aspect patologic atat din punct de

vedere etiologic, cat si psihofiziologic. In functie de aspectele cantitative si calitative, defonemele implicate morfostructural, de gradul de extindere, putem vorbi despre dislalie simpla si

totala, generala. Varietatea lor depinde si de specificul etiologiei, de specificul limbii, cat si deexistenta altor handicapuri si particularitati psiho-individuale ale persoanei. Dupa modul de

deficienta a aparatului verbo-motor se disting: dislalia organica anomalii ale organelorperiferice ale aparatului vorbirii: dintii, limba, bolta, buze, maxilare) si dislalia functionala,

cauzata de functionarea defectuasa a verbo-aparatului articulator: atrofia muschilor buzelor,


3/6

limbii, obrajilor, valului palatin, maxilare deformate si muscatura deformata, inervatieneterminata, respiratie superficiala etc, cat si o insuficienta dezvoltare a auzului fonematic si a

atentiei auditive. Pot fi frecvente si dislalii de cuvinte prin alterarea unor silabe: cu diftongi,triftongi sau grupe de consoane.

Dislalia audiogena (otopatica) = de natura organica, cauzata de un deficit auditiv, prin leziuni ladiferite nivele ale analizatorului acustic; ca urmare nu permit receptia normala a vorbirii, nici unautocontrol al propriei articulari. Leziunile ariilor corticale si subcorticale (talamus), cailor

talamocorticale, dau o hipoacuzie de perceptie.

Dislalia centrala (de evolutie) = consta in incapacitatea de a pronunta concret anumite sunetesau grupe de sunete si se manifesta prin alterarea, inlocuirea sau omiterea unor forme in structura

silabelor sau a cuvintelor. Termenul de evolutie indica caracterul ei regresiv, spontan sau dupaun tratament logopedic. Are un caracter dismaturativ care se verifica prin faptul ca scade invers

proportional cu varsta si in mod deosebit in terapia logopedia si psiho-pedagogica. Aceastaduislalie este favorizata de doua tipuri de conditii: intrinseci ( manifestate printr-o labilitate

neuropsihica, consecutiva unui factor ereditar sau dobandit) si extrinseci (intalnite in cadrul unortulburari din limbaj, din mediul ambiant sau a bilingvismului, inainte de constituirea limbajului

in limba materna).

Dislexia = tulburare a achizitiei normale a lecturii si a limbajului scris. Constatarile

cercetatorului acestui sindrom lexico-grafic citeaza convergenta elementelor neurologice cuelemente afectiv sociale. Actiune corelata auditiv vizual motora este transmisa in zonele

corespunzatoare ale scoartei cerebrale pentru perceperea imaginii literei in timp ce miscarileglobului ocular in directia randurilor din text formeaza o transmisie in lant datorita analizatorului

motor. Analiza si sinteza actului lexic este si o urmare a auzului fonematic. Actul texic are locprin cele trei mecanisme de receptie nervoasa, avand localizarea parieto-occipitala temporala, iar

prin lexarea acestei zone se produce dezintergrarea cititului manifestata diferit. Dislexicul aredificultati prin inversiune de litere, silabe, cuvinte, cifre, unele stabile altele labile. De obicei sunt

insotite de disgrafii si disortografii. Dislexia poate fi: fonematica, optica, literala si verbala, iardin punct de vedere genetic poate fi constitutionala, de evolutie si afectiva.

Dislogie = tulburari de vorbire si limbaj atat sub aspectul formei cat si al continutului,

consecutive tulburarilor de gandire, de logica, fara un substrat neurologic evident. Se manifestaprin alterarea caracteristicilor esentiale ale comunicarii verbale ( caracterul adresativ, situativ,

stereotip, saracie lexicala, absenta controlului real asupra emiterii de raspunsuri, dezorganizarealimbajului, dificultati de intelehere siale aparatului verbo-motor). Sub diferite aspece se

intalneste in nevroze, dementa presenila, psihoze si psihopatii.

Disprozodia = este o afazie de intonatie. Aceasta tulburarea de vorbire consta in alterareamolodicitatii (la afazici), care au un bagaj de cuvinte relativ important pastrat. Din aceasta cauza,ei dau impresia ca vorbesc cu accent de limba straina. Tulburarea apare si in nevroze,

logonevroze, epilepsie, demente, ca si in bizareria discursului schizofrenic.

Embolofazie = este o tulburare de limbaj caracterizata prin aparitia unui fonem sau cuvant farasens in cadrul vorbirii. Embolofazia survine in encefalopatie, schizofrenie si dementa.


4/6

Emerofonie = tulburare de vorbire caracterizata prin blocaj verbal aparuta in timpul noptii.Apare in nevroze, stari anxioase, schizofrenie.

Fonastenie = voce lipsita de energie, slabiciune, vorbire lipsita de modulatii, miscare a buzelor

fara sunet.

Gamacism si paragamacism = tulburare de comunicare verbala constand in dificultatea de apropunta consoanele g si, respectiv k, cat si inlocuirea lor cu alte consoane.

Ideoglosie = vorbire neinteligibila datorita frecventelor omisiuni, intervertiri si substituiri desunete sau repetitii de cuvinte, devenind de neinteles de catre interlocutor. Este specifica

oligofreniei, dar si in dislaliile pe fond normal, in cele polimorfe si la copiii anxiosi.

Idiolalie = limbaj neinteligibil, inventat, care caracterizeaza formele grave ale tulburarilor delimbaj (afazie, alalie, dislalie, jargonofazie)

Logopedie = disciplina psiho-pedagogica care se ocupa cu educarea, in special cu reeducarea terapia corectiva a limbajului. Studiaza natura si formele de manifestare a defectelor,tulburarilor de limbaj si vorbire, propunand metode si procedee de corectare adecvate

logopatilor, cat si particularitatilor individuale si de varsta.

Jargonofazie = tulburare de limbaj care consta intr-o exprimare neinteligibila, formata din

sunete, silabe fara semnificatie, lipsita de mesaj. Sunt substituite unele cuvinte prin altele; indeformarea lor, discursul rezultat este incomprehensibil. Este frecvent intalnita in afazia motorie,

in demente, in afazii de receptie cu leziuni localizate in lobul temporal stang.

Jargonografie = tulburare a expresiei grafice, de ordin caligrafic si psihografic, cu substituirea

sau deformarea cuvintelor, care isi pierd semnificatia, mesajul fiind incomprehensibil. Estespecifica afaziei motore si de receptie, cat si dementelor.

Lalatiune = faza prelingvistica constand in emisii vocale fara semnificatie intentionala. Apare injurul varstei de 3 luni, dupa faza de gangurit si conduce spre faza de verbiaj.

Laliofobie = teama patologica de a vorbi, justificata oarecum la persoanele care prezintabalbism, sigmatism, dizartrie, elemente afazoide, capata caracter net patologic la persoanele

dizarmonice, grevate de timiditate, complexe de inferioritate, la care actul vorbirii aresemnificatia unui act de mare curaj.

Lalopatie = orice forma de tulburare de vorbire si limbaj

Logofobie = teama de a pronunta gresit un cuvant. Apare frecvent in logonevroza si este

determinata de esecurile repetate

Logolalie = deficienta de vorbire manifestata prin intarzierea sau nedezvoltarea limbajului, poate

avea o determinanta neuropsihica sau un deficit in dezvoltarea intelectuala.


5/6

Logonevroza = balbaiala nevrotica, forma clinica a nevrozelor motorii, cuprinzand un complexde tulburari functionale determinate psihogen, caracterizate prin dereglarea coordonarii

musculaturii fonoarticulatorii

Logoplegie = tulburare a limbajului vorbit, caracterizata prin imposibilitatea exprimarii,

pronuntarii (chiar la 5-6 ani) silabelor si cuvintelor, corelate cu scaderea capacitatii de intelegerea limbajului scris si vorbit, asociata cu tulburari primare sau secundare ale capacitatiiintelectuale.

Logoree = tulburare a expresiei verbale, in sensul hiperactivitatii, constand intr-o crestere

exagerata, necontrolata a ritmului si debitului verbal. Poate fi tematica (axata pe o temaprincipala), dezordonata sau disperata. Se produce asociat cu o excitatie psihomotorie, agitatie,

excitabilitate patologica. Intr-o forma ameliorata se manifesta si la normali, aflati intr-o stare desurescitare provocata de evenimente stresante.

Mutacism = manifestare deliberata, voluntara a unei persoane de a refuza comunicarea, datorita

unei stari afective negative acute, de dispret, de opozitionism. Se intalneste la copii si tineruinormali, ca o manifestare de protest sau ca atitudine de supraestimare a valorii propriei persoane.Cauze care determina mutacismul: neincrederea, reticienta, protestul.

Mutism = suprimare brusca, temporara a comunicarii verbale, in mod voluntar sau nu, in absenta

oricaror leziuni nervoase centrale sau periferice ale aparatului fonator. In aceste cazuri, subiectula folosit anterior limbajul. Fenomenul se petrece in situatii de trac, la subiectii emotivi sau

anxiosi. Se distinge de afazie sau mutenie, lipsind leziunea organica. Poate fi deliberat; poate ficonsecinta unei inhibitii patologice.

Palilalie = tulburare a limbajului ce consta in repetarea spontana, involuntara a unor silabe sau

cuvinte dintr-o fraza.

Rinolalia = se defineste ca functie instrumentala a organelor de vorbire, prin modificarea tubului

fonoarticulator, fie datorita unei obstructii nazale, fie datorita unei comunicatii intrerezonatorul oral si cel nazal. Timbrul saustructura de supraton, denumita adesea nazalitate,

este rezultanta unei rezonante care se degaja in pasajul de trecere naso-faringian, marcand pe oscara larga in hiper sau hipo, limitele. Aceasta intonatie aparte a vocii care se formeaza din cauza

unei sonoritati anormale este denumita fonfaire, tulburare ce provine din cauza directieiinadecvate a curentului de aer pe cale orala, fie in urma unor defecte mecanice, ale activitatii

nazale, cerului gurii moale si tare.

Rotacism= aspect al dislaliei consoanelor, cu specific a consoanei r care poate fi intalnita

sub urmatoarele forme omiterea totala a sunetului din cuvant pronuntarea uvulara sau velara

a sunetului care da graseierea pronuntarea monovibranta a sunetului realizata printr-o singurabataie, lovire a varfului limbii, spre deosebire de pronuntarea polivalenta, realizata prin mai

multe batai decat cele necesare pronuntarea labiala a sunetului prin vibrarea buzelor pronuntarea interdentala a sunetului r inlocuirea sunetului cu l, dislalie numita

pararotacism. Pronuntarea corecta a sunetului este cea linguo dentala apicala.


6/6

Tahifemie = forma patologica de hiperactivitate verbala ce consta in accelerarea exagerata adebitului verbal, ritmul ingreunand mult prehensibilitatea comunicarii. Cu toata ritmicitatea

grabita nu se constata defecte de ordin sintactic si nici fonetic

dictionar logopedic

Documents