diavolul ÎnvrÃjbitor al lumii dupå credin¡ele poporului...

Tudor Pamfile

DIAVOLUL ÎNVRÃJBITOR AL LUMII

Dupå credin¡ele poporului român

Colec¡ia – ªtiin¡e sociale –

Redactor: Antoaneta OlteanuTehnoredactor: Paulina Ivånu¿

© Editura PAIDEIA, 2001

75104 Bucureºti, România

Str. Bucur nr.18, sector 4

tel. : (00401) 330.80.06; 330.16.78

fax: (00401)330.16.77

Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionale a României

PAMFILE, TUDOR

Diavolul învråjbitor al lumii - dupå credin¡ele

poporului român / Tudor Pamfile. - Bucure¿ti :p. 136; 20 cm. - (ªtiin¡e sociale)ISBN 973-596-011-7

398(498)

Tudor Pamfile

DIAVOLUL

învråjbitor al lumii• dupå credin¡ele poporului român •

Edi¡ie îngrijitå deANTOANETA OLTEANU

CUVÂNT ÎNAINTE

Destinul operei ¿tiin¡ifice a folcloristului ¿i etnografului Tudor Pamfile(1883-1921), este, în bunå måsurå, identic cu acela al unora dintre mariisåi înainta¿i (Sim. Fl. Marian, în primul rând) ¿i contemporani (ElenaNiculi¡å-Voronca ori Elena Sevastos, de exemplu). Låsate, în deceniile decomunism, din motive ideologice ¿i de politicå culturalå, într-un fel de„uitare respectuoaså“, scrierile folcloristului de la ¡epu au intrat, totu¿i,viguros, în con¿tiin¡a posteritå¡ii, istoriile disciplinei1 ¿i dic¡ionarele deprofil2 acordându-le locul ce li se cuvine. Între meritele cercetåtorului aufost re¡inute completitudinea cercetårilor reflectate în rubricile revistei „IonCreangå“ (1908-1920), în care s-a adunat un material „extrem de bogat ¿ivaloros“3; caracterul monografic al cercetårilor despre satul natal, ¡epu;„compartimentarea... bine gânditå“ a prozei populare; culegerea totalå,tendin¡a spre exhaustare a materialului unei zone (unui sat, în cazul defa¡å); „viziunea foarte largå“ relevatå de planul de lucru din introducereala Povestea lumii de demult, caracterul documentar al culegerilor sale.

1 Vezi Gheorghe Vrabie, Folcloristica românå. Evolu¡ie, curente, metode, E.P.L.,Bucure¿ti, 1968, p. 287-297; Ovidiu Bîrlea, Istoria folcloristicii române¿ti, EdituraEnciclopedicå Românå, Bucure¿ti, 1974, p. 404-408

2 Iordan Datcu - Sabina C. Stroescu, Dic¡ionarul folclori¿tilor. Folclorul literarromânesc. Cu o prefa¡å de Ovidiu Bîrlea, Editura ªtiin¡ificå ¿i Enciclopedicå, Bucure¿ti,1979, p. 319-324; Iordan Datcu, Dic¡ionarul etnologilor români, Editura Saeculum I. O.,Bucure¿ti, 1998, vol. II, p. 133-136

3 Aceasta a fåcut obiectul tezei de doctorat elaboratå de Dumitru V. Marin subîndrumarea profesorului Mihai Pop ¿i apårutå sub titlul Tudor Pamfile ¿i revista „IonCreangå“. Cuvânt introductiv de prof. univ. dr. Nicolae Constantinescu, Editura „CutiaPandorei“, Vaslui, 1998

6 TUDOR PAMFILE

Noutatea lucrårii Industria casnicå la români (1910), socotitå a fi, ca ¿iAgricultura la români (1913), „unicå în literatura etnograficå a popoarelor“nu poate fi puså la îndoialå. Toate acestea conferå scrierilor sale perenitate,ele câ¿tigând interes „cu cât trece timpul“. I s-a recunoscut, nici nu seputea altfel, rolul de „animator“, în scurta sa via¡å Pamfile ini¡iindnumeroase proiecte pe care, cu for¡e proprii, le-a dus la bun sfâr¿it, dupåcum a fost scoaså în eviden¡å calitatea sa de polemist, aflat în dispute cu G.Pascu, Ovid Densusianu, Th. Speran¡ia ¿i al¡ii. Dar ceea ce prevaleazåasupra tuturor acestor calitå¡i ¿i merite este condi¡ia lui de culegåtor demateriale, „singurul sector ¿i, trebuie så recunoa¿tem, deloc neînsemnat,unde Pamfile a putut så-l concureze pe Artur Gorovei“, revista sa (estevorba despre „Ion Creangå“) cåpåtând astfel „chip de corpus“4.

Ca etnograf i se recunosc pasiunea de esen¡å romanticå pentru culturapopularå, interesul deosebit prezentat de lucrårile sale despre ocupa¡iilepoporului român, ca ¿i cele despre obiceiuri ¿i sårbåtori, sus¡inute de„materialul etnografic bogat“, precum ¿i prioritatea în tratarea câtorvaprobleme importante din cultura materialå a românilor5.

Sigur, opera folcloristicå ¿i etnograficå a lui Tudor Pamfile nu poate fiscoaså din contextul epocii în care a fost elaboratå, ea purtând pecetea timpuluisåu. „Albina harnicå a poporului român“ (V. Bogrea), „epigon târziu alromantismului ¿tiin¡ific“ (R. Vulcånescu), „un clasic al etnografiei ¿ifolcloristicii române¿ti“ (Al. Dobre), „culegåtor ¿i sistematizator“ îndomeniul mitologiei (O. Papadima) – sunt doar câteva formule care îlcaracterizeazå succint pe autor. Dar exegeza criticå a re¡inut ¿i pår¡ile maipu¡in izbutite ale acestei opere, judecatå cumva de la altitudinea atinså decercetarea folcloristicå ¿i etnograficå din a doua jumåtate a secolului al XX-lea.„Cår¡ile sale... s-au dovedit a fi, la examenul critic mai sever al folclori¿tiloractuali (subl. mea – N.C.), minate de numeroase deficien¡e, ca, de ex. –noteazå Iordan Datcu - nesistematizarea riguroaså a materialelor dupå specii¿i localitå¡i, reproducerea textelor dupå memorie ¿i cu neinspirate îndreptåricårturåre¿ti, inexisten¡a sau insuficien¡a referin¡elor despre informatori,caracterul factologic, descriptiv al culegerilor, al prefe¡elor ¿i studiilor,mecanicismul interpretårilor, improprietatea terminologiei utilizate etc.“

4 Cf. Petru Ursache, „ªezåtoarea“ în contextul folcloristicii, Editura Minerva,Bucure¿ti, 1972, p. 2018-210.

5 Cf. Ion Vlådu¡iu, Etnografia româneascå, Editura ªtiin¡ificå, Bucure¿ti,1973, p.80-82.

7Diavolul învråjbitor al lumii

Grevate, neîndoielnic, de absen¡a unei pregåtiri teoretice de specialitate– folcloristica ¿i etnografia româneascå fåceau abia atunci, la finele secoluluial XIX-lea ¿i începutul celui de-al XX-lea primii pa¿i cåtre instituirea lorca discipline ¿tiin¡ifice, bazându-se pe autoritatea unui deschizåtor dedrumuri ¿i creator de ¿coalå în mai toate domeniile ¿tiin¡elor umaniste ¿isociale (l-am numit pe B. P. Hasdeu) - culegerile, studiile ¿i materialelepublicate cu osârdie de Tudor Pamfile într-un interval de timp relativ scurtnu se situeazå, totu¿i, sub standardul impus de figurile reprezentative aletimpului, de la Sim. Fl. Marian ¿i Artur Gorovei la Lazår ¿åineanu ¿i OvidDensusianu, ca så dåm doar câteva nume.

Pu¡ine sunt lucrårile care au mai våzut lumina tiparului dupå moarteasa, între care Cântece båtrâne¿ti, doine, mustråri ¿i blesteme. Din lucrårilepostume, Tecuci, 1926 sau Uråri de bine¡e române¿ti (din ineditele lui T. P.),în revista „Tudor Pamfile“ nr. 1-4, 1925, iar în deceniile care au urmat,practic pânå în 1990, inclusiv, deci, în cei aproape cinci-zeci de ani decomunism, recuperårile din opera acestui important folclorist ¿i etnografromân sunt de-a dreptul insignifiante: o selec¡ie din Cântece de ¡arå, 1960¿i o alta din prozele sale, Basme, 1976, urmatå de ¿perlå Voinicul, Ia¿i,1978 ¿i Bucure¿ti, 1986. Nici în planul exegezei lucrurile nu au stat maibine, lui Pamfile închinându-i-se un singur studiu monografic, în 19566,studiu documentat ¿i corect în datele lui esen¡iale, dar care are azi o valoaremai mult istoricå.

Abia dupå 1990 se poate vorbi de o temeinicå lucrare de recuperare aoperei sale de folclorist ¿i etnograf, întâi prin republicarea scrierilor luifundamentale (Mitologie româneascå, în douå edi¡ii, una foarte gråbitå,creatoare de confuzii ¿i purtåtoare de multe gre¿eli, datoratå lui MihaiAlexandru Canciovici, 1997, a doua, mult mai minu¡ios îngrijitå de IordanDatcu, 2000; Sårbåtorile la români, în îngrijirea aceluia¿i exigent editor,1997; Våzduhul dupå credin¡ele poporului român. Edi¡ie îngrijitå ¿i cuvântînainte de Antoaneta Olteanu, Editura Paideia, 2001), apoi prin editarea,dupå manuscrisele råmase la Biblioteca Academiei Române, a altor douålucråri extrem de importante – Dragostea în datina tineretului român, 1998¿i Boli ¿i leacuri la oameni, vite ¿i påsåri. Dupå datinile ¿i credin¡elepoporului român, 1999, ambele puse în paginå, cu o bunå ¿tiin¡å a lucruluicu textul ¿i cu multå pasiune pentru fondul etno-folcloric românesc conservat

6 Valeriu Ciobanu, Tudor Pamfile, „S.C.I.L.F“, anul V, nr. 1-2, 1956, p. 41-136.

8 TUDOR PAMFILE

în manuscrisele lui Tudor Pamfile, de cåtre filologul Petre Florea. Såadåugåm la acestea ¿i monografia revistei „Ion Creangå“, elaboratå deDumitru V. Marin ¿i apårutå în 1998, pe care am amintit-o mai sus.

Sigur cå ceea ce s-a realizat în ace¿ti ultimi ani depå¿e¿te cu mult tot ces-a fåcut înainte, ¿i nu doar sub aspect cantitativ. Dar råmân încå multe defåcut din punctul de vedere al recuperårii integrale a operei folcloristice ¿ietnografice a autodidactului de la ¡epu. Oricum, înså, fiecare dintre acestereeditåri sau recuperåri reprezintå o nouå provocare, supunând studiile ¿imaterialele respective unei noi lecturi. Poate cå, luate izolat, fiecare înparte, studiile lui Tudor Pamfile nu impresioneazå ¿i nu conving în moddeosebit, dar dacå sunt privite în ansamblu, se poate gåsi în ele o coeren¡å,chiar un sistem de argumentare care då acestor „felii“ din via¡a poporuluiromân – credin¡e, datini, obiceiuri, sårbåtori, repere mitologice – oconsisten¡å ¿i un sens altminteri nebånuite. Aglomerarea, aparent fårå odisciplinå clarå, a unei mari cantitå¡i de material faptic, primatul acordatculegerii, consemnårii ¿i publicårii informa¡iilor ob¡inute de el însu¿i, peteren, sau comunicate de numero¿ii såi coresponden¡i ¿i colaboratori, oripreluate din publica¡iile de profil ale vremii, s-ar putea så reflecte chiarinten¡ia autorului de a epuiza materialul, aspira¡ia sa cåtre exhaustiv, cåtretotalitate, implicând, ca atare, o op¡iune ¿tiin¡ificå. Este drept cå aceaståop¡iune nu a fost niciodatå formulatå de autor în termeni riguro¿i, dar eaapare în mårturiile ¿i, implicit, în realizårile sale. Astfel, la un moment datTudor Pamfile afirmå: „… eu m-am mårginit la culegerea a cât mai multorinforma¡ii din izvor românesc“.

Culegåtorul are ¿i avantajul de a privi fenomenele de culturå popularådin interior. Aceastå pozi¡ie îi îngåduie så observe coeren¡a sistemului culturiipopulare române¿ti, coresponden¡ele dintre diferitele paliere ale acesteia,rela¡iile care se stabilesc între componentele ei fire¿ti. Din acest punct devedere, lectura integralå a operei lui Tudor Pamfile, ¡inând seama detrimiterile pe care autorul însu¿i le face la propriile sale studii, oferå, poate,cheia în¡elegerii unor fapte aparent disparate ¿i propune sugestii pentruviitoare investiga¡ii etnologice. Am aråtat în alt loc7, referindu-må la corela¡iape care Pamfile o fåcea între interdic¡ia de a asculta ce menesc Ursitoarele

7 Nicolae Constantinescu, Elemente de antropologie culturalå în studiile ¿i cercetårilelui Tudor Pamfile, Academia Românå „Memoriile Sec¡iei de ªtiin¡e Filologice, Literaturå¿i Arte“, Seria IV, Tomul VIII, 1986, p. 257-262.


la na¿terea unui copil ¿i interdic¡ia de a asculta vitele ce prezic destinul înnoaptea Anului Nou cå „astfel de trimiteri «încruci¿ate» sunt frecvente înscrierile lui T. Pamfile ¿i ele atestå faptul cå autorul intuise calitatea desistem a culturii noastre populare; ori, mai precis, cunoa¿terea acesteia închip nemijlocit, direct, dinlåuntru, l-a fåcut så o considere ¿i så o trateze caatare, i-a impus o astfel de perspectivå teoreticå“.

Ca så ajungå la o astfel de pozi¡ie, Pamfile nu a avut nevoie de impulsuriteoretice venite din afarå, ci s-a bizuit pe cunoa¿terea in situ a materialuluiromânesc. Pentru cå folcloristul se situa, fa¡å de cultura popularåromâneascå, mai de grabå pe pozi¡ia unui insider, decât pe aceea a unuioutsider. Originea ruralå, lipsa pregåtirii stricte de specialitate (de¿i era lacurent cu scrierile de profil din ¡arå ¿i din stråinåtate, dupå cum o ateståbibliografia lucrårilor sale ¿i polemicile pe care le-a purtat în epocå),efectuarea culegerilor cu precådere în satul såu natal îl ¡in pe Pamfile maiaproape de statutul unui ins folcloric decât de acela al unui cercetåtorpropriu-zis. Dacå acceptåm identificarea lui (fie ¿i par¡ialå) cu un purtåtorde folclor, atunci putem în¡elege mai bine absen¡a sau pu¡inåtateapreocupårilor teoretice savante, lipsa ori frugalitatea interpretårilor, pentrucå – se afirmå – faptele de culturå ca texte „pot fi în¡elese din douå punctede vedere – al celui din interior ¿i al celui din exterior. Din punctul devedere al insiderului textul are un în¡eles integral, în timp ce din punctulde vedere al outsiderului, al investigatorului culturii, acesta este purtåtorulunei func¡ii integrale (subl. mea – N. C.)“8. Într-adevår, pentru purtåtorii¿i consumatorii de folclor din mediile culturale tradi¡ionale nu se puneproblema interpretårii, decodårii, transpunerii într-un alt limbaj a mesajuluitransmis de textul folcloric, în sensul cel mai larg al cuvântului9, atâta timpcât acesta, apar¡inând tipului de culturå „puternic semiotizat“, secaracteriazå, dupå opinia lui I. M. Lotman, prin „coinciden¡a interpretårii¿i clasificårii sale de cåtre receptor cu interpretarea ¿i clasificareaemi¡åtorului“10. De fapt, poate cå mai exact ar fi så spunem cå Tudor

8 I. P. Winner - Th. G. Winner, The Semiotics of Culural Texts, „Semiotica“, 18:2,1976, p. 109.

9 Vezi Nicolae Constantinescu, Conceptul de text folcloric, „R.E.F.“, tom 28, nr. 1,1983, p. 38-45; Idem, Lectura textului folcloric, Editura Minerva, Bucure¿ti, 1986, p. 53-79.

10 I. M. Lotman, Studii de tipologia culturii, Editura Univers, Bucure¿ti, 1974,p. 96-97.

10 TUDOR PAMFILE

Pamfile se situeazå la limita dintre purtåtorul tradi¡ional de folclor ¿iinvestigatorul, orientat teoretic, al culturii populare, pentru cå, în afaraînregistrårii ¿i reproducerii cât mai fidele, cel pu¡in în inten¡ie, a faptelor,în scrierile lui se vede limpede ¿i efortul de sistematizare ¿i de interpretarea acestora. Argumentul cel mai solid îl constituie schema clasificatoare pecare o propune el, ca plan de culegere ¿i sistematizare a produc¡iilorfolclorice, în debutul lucrårii Povestea lumii de demult (1913), sub titlulO pårere despre culegerile ¿i cercetårile cu privire la via¡a poprului român.Meritå mai cu seamå men¡ionat faptul cå în centrul acestui ingenios plan delucru se aflå omul, a¿a cum este el prezentat în vechile credin¡e, supersti¡ii,practici, legende, povestiri etc., de la începutul pânå la sfâr¿itul lumii, înrela¡iile lui cu divinitatea, cu sacrul, cu for¡ele apropiate ¿i cu cele ostile,cu Cosmosul ¿i cu umanitatea. Omul, în „starea lui påmânteascå“, de lana¿tere ¿i cåsåtorie pânå la trecerea în „lumea cealaltå“ face obiectul acestei„antropologii“ române¿ti. Pamfile acordå, mai mult decât to¡i predecesorii¿i contemporanii såi, aten¡ie „stårilor obi¿nuite“, incluzând aici„sånåtatea“, „munca“, „masa“, „petrecerile“, „somnul“, ca ¿i „stårilesuflete¿ti mai rari“ precum „dragostea“, „ura“, „supårarea“.

Unde s-ar situa, din aceastå perspectivå, fascicula Diavolul învråjbitoral lumii. Dupå credin¡ele poporului român apårutå în seria editatå deAcademia Românå, „Din viea¡a poporului român“. Culegeri ¿i Studii,XXV, 1914? Cronologic, volumul acesta vine imediat dupå Povestea lumiide demult (1913), con¡inând amintitul „plan de lucru“, a cårui semnifica¡iea fost relevatå ceva mai înainte, fiind urmat de Cerul ¿i podoabele lui(1915), Våzduhul (1915)11 ¿i, postum, Påmântul (1924). Ca mod de expunere,volumul de fa¡å stå mårturie pentru multe dintre calitå¡ile, dar ¿i slåbiciunilescrisului pamfilian. De notat ar fi, întâi, originalitatea temei alese, cåtrecare a fost condus mai mult de instinctul såu de cercetåtor, decât de vreunmodel din afarå, de¿i punctul de plecare, laså så se în¡eleagå Capitolul I allucrårii ¿i chiar subtitlul adåugat ini¡ial acesteia („cu prilejul unor cercetåristreine despre „Femeia mai drac decât dracul“), îl constituie studiulfrancezului V. Bugiel, Une nouvelle populaire: La femme pire que le diable,apårut în mai multe numere din „Revue des traditions populaires“, la carese adaugå ¿i alte cercetåri pe aceea¿i temå (Kunst, Polivka). Cårturarul

11 Vezi Tudor Pamfile, Våzduhul. Dupå credin¡ele poporului rmân. Edi¡ie îngrijitå ¿icuvânt înainte de Antoaneta Olteanu, Editura Paideia, Bucure¿ti, 2001.


tecucean se avântå impetuos într-un soi de disputå cu autorii stråini,observând, pe bunå dreptate, cå ignorarea (sau necunoa¿terea) materialuluiromânesc våduve¿te încercårile de identificare a originii ¿i de trasare aeventualelor cåi de difuziune a motivului în Europa de o verigå extrem deimportantå. „Slabele-i mijloace“ nu-i permit, totu¿i, så ducå investiga¡iade tip comparatist mai departe; intervenise, în acest sens, ¿i mentorul ¿isprijinitorul såu la Academia Românå, Ion Bianu, care îi scria pe ¿palt: „Î¡iînapoiez Diavolul D-tale. Cred înså cå deloc nu se potrive¿te acel adaosexplicativ de titlu «cu prilejul etc.» Te rog så råmânå suprimat“12. Bianuavea, desigur, dreptate, cuno¿tea bine poten¡ele colaboratorului Academiei,judeca limpede felul acestei scrieri care cumuleazå, în capitolele III - IXale sale un numår de peste 30 de texte – povestiri în prozå sau nara¡iuniversificate – , pe tema imixtiunii diavolului în via¡a oamenilor, dimensiuneacomparatistå fiind cu totul estompatå.

ªi de data aceasta, materialul faptic ¿i intui¡ia ¿tiin¡ificå îl conduc peTudor Pamfile la o ordonare logicå a textelor,chiar la o tipologie tematicåsau motivicå, unele dintre «clasele» identificate de el având corespondent întipologiile interna¡ionale. Astfel, povestirile adunate în Cap. IX, de exemplu,ilustrând tema „femeia-i mai drac decât Dracul“ cu încheierea cå „Draculeste pus sub papucul femeii – dacå nu chiar mai mult“ se regåsesc ca atareîn catalogul interna¡ional al pove¿tilor, The Types of the Folktale sub AT1164-1164 D, în care „femeia se dovede¿te a fi un adversar prea dificil pentruDiavol“. Este drept cå Aarne-Thompson nu men¡ioneazå materialul românesc(3 variante) decât sub tipul 1164 The Evil Women Thrown in a Pit. TipulBelfagor. „The ogre comes out, since he cannot remain below with her [K2325,T251.1.4]“, dar ¿i alte motive interna¡ionale se aflå bine reprezentate înnara¡iunile consemnate de Pamfile. Astfel AT 1175 Straightening Curly Hair[H1023.4] (Îndreptarea firului de pår cre¡) cu 45 de variante finlandeze, 47suedeze, 8 estoniene, 3 franceze, 2 sârbo-croate, una ruseascå etc. este perfectilustrat de variantele adunate de Pamfile din com. Fåure¿ti, jud. Vâlcea („Segândi cât se gândi a muiere ¿i gåsi de lucru pentru Drac; îi dete un floc, ca så-ifacå ce-o ¿ti el, numai så-l facå drept, drept ca firul din musta¡a pisicii“), dela Anton Pann („Iar femeia lui cum vede/Vremea fårå a-¿i mai pierde,/Merse-npripå, se ascunse,/Un pår de subsori smulse, /Ie¿i, i-l dete în mânå/¿i poruncica ståpânå/Zicând: – Apucå-ndrepteazå / Acest pår întins så ¿azå“), din

12 Cf. Dumitru V. Marin, op. cit., p. 33, nota 38.

12 TUDOR PAMFILE

colec¡ia de Pove¿ti a Elenei Sevastos, de la colaboratorul såu M. Lupescu,din culegerea lui C. Rådulescu-Codin, Îngerul Românului etc. Se poate spunefårå teama de gre¿i cå intreprinderea lui Pamfile ¿i-a atins ¡inta: a demonstratcå temele respective (“Diavolul unelte¿te ¿i izbute¿te så sfårâme legåturiledintre doi so¡i, prieteni sau tovarå¿i“; „dracul de babå“; „ispitirea Sf. Iliecare î¿i ucide so¡ia ¿i copilul sau pårin¡ii“: „dreptatea ¿i strâmbåtatea“ încare omul bun ¿i cinstit este recompensat, cei råi ¿i perfizi fiind pedepsi¡i) segåsesc din plin în literatura oralå ¿i scriså româneascå, iar cunoa¿tereaversiunilor române¿ti ar spori neîndoielenic ¿ansele de a råspunde corectîntrebårilor cu privire la originea ¿i circula¡ia lor în spa¡iul european. Dinpåcate - trebuie så o spunem - ¿ansa lor de a intra în circuitul interna¡ionaleste minimå, atâta timp cât nouå ne lipsesc atât traducerile în limbi stråine aleunor colec¡ii sau antologii fundamentale, cât ¿i cataloage ale basmelor,legendelor, baladelor române¿ti într-o limbå de circula¡ie universalå,instrumente de lucru indispensabile, de care toate marile culturi dispun înprezent.

Consultatå aståzi, la 87 de ani de la întâia apari¡ie, lucrarea de fa¡å î¿ipåstreazå partea sa de interes, îmtâi prin simplul fapt al adunårii ¿i grupåriicelor peste 30 de nara¡iuni, în centrul sau la periferia cårora se aflå Diavolul,în câteva din ipostazele sale posibile. Ca întruchipare a råului, Diavolul(Necuratul, Dracul) apare, la nivelul culturii populare tradi¡ionale, în diferitepostùri, fiind valorizat ca atare în categorii folclorice distincte. În calitatealui de Nefrate („Nefârtatul“), diavolul participå la crearea lumii, la facereapåmântului, con-lucrând cu Bunul Dumnezeu. În spa¡iul legendelorcosmogonice române¿ti, Diavolul (Satana, Nefârtatul) „e pårta¿ de fiecareclipå la via¡a lumii, începând chiar de la crea¡ie. Aici el n-are biblica misiunedestructivå. Are mai mult tot una de crea¡ie, dar de crea¡ie negativå prinimperfec¡ia ei, prin modul cum contrazice ea armonia divinå. Uneori gestuldumnezeiesc intervine ¿i integreazå lucrul mâinilor Diavolului în armoniacosmicå, dându-i ¿i lui armonie“13. Pamfile însu¿i îl re¡ine pe acesta înlucrårile sale Povestea lumii de demult (1913) ¿i Mitologie româneascå IDu¿mani ¿i prieteni ai omului (1916) pe care se întemeiazå, de altfel, multedintre studiile ulterioare pe aceastå temå semnate de Mircea Eliade, GheorgheVlådu¡escu, Romulus Vulcånescu, Mihai Coman ¿i al¡ii.

13 Ovidiu Papadima, O viziune româneascå a lumii [1944], Edi¡ia a II-a, revizuitå.Cu o prefa¡å de I. Opri¿an, Editura Saeculum I. O., Bucure¿ti, 1995, p. 104-105.


Cu totul alta este pozi¡ia diavlului în basm, unde - observå Lazår ¿åineanu- el joacå un rol „cu totul nevoia¿ ¿i e adesea påcålit sau redus la neputin¡åprin propria sa imbecilitate“14. Este vorba, desigur, despre clasa basmelordespre „dracul cel prost“. Tema, cu motivele adiacente (întrecrea dintre om¿i diavol, acesta din urmå pierzând întotdeauna în fa¡a iste¡imii omului) î¿iarea ilustrarea cea mai la îndemânå în partea a doua din Dånilå Prepeleac deI. Creangå. Tot sub „dracul cel prost“ pot fi înseriate ¿i povestirile cu privirela „împår¡irea recoltei (AT 1030 – „The Crop Division“) în care cel påcålitpoate fi un cåpcåun, un urs, sau un drac. Cuno¿tin¡ele de cultivator ale omului¿i lipsa de practicå agricolå a diavolului conduc la inevitabila påcålire apartenerului non-uman care se alege cu partea din jos a grâului (cucuruzului)(rådåcina nefolositoare) ¿i cu partea din sus a sfeclei (cartofilor) (frunzelenecomestibile). T. Pamfile re¡ine ¿i el o variantå a acestei teme (Povestirea apatra din Cap. IX), cu observa¡ia cå protagonistul nu mai este aici un om(generic pentru specia om), ci o babå care nu doar cå ia doi ani la rând parteabunå a recoltei, dar îl ¿i bate crunt pe partenerul ei non-uman, trimi¡ându-l îniad cu un greu blestem pe cap. Categorial, unele dintre aceste nara¡iuni staula limita cu snoava sau cu povestirile glume¡e.

Tot într-o zonå de grani¡å se situeazå ¿i povestirile despre femeia cearea, care îi face via¡a amarå diavolului însu¿i. Când bårbatul î¿i recupereazånevasta, scåpându-l pe diavol de ea, acesta, drept recompenså, îl îmbogå¡e¿te:intrå în fiica unui împårat ¿i iese la porunca omului, iar când refuzå så-lmai slujeascå pe salvatorul såu, acesta îl amenin¡å cu aducerea femeiicicålitoare15. Subiectul, apar¡inând tipului AT 1164 - The Evil Woman Throwninto the Pit. Belfagor, se aflå, de asemenea, între nara¡iunile consemnate dePamfile aici. La fel, sub AT 613 - Two Travelers (Truth and Falshood),catalogul interna¡ional al pove¿tilor înregistreazå nu mai pu¡in de 16 varainteromâne¿ti16, dintre care unele au sigur corespondente în textele înregistrate

14 Lazår ªåineanu, Basmele române … [1895], Editura Minerva, Bucure¿ti, 1978, p. 35.15 Cf. Lazår ªåineanu, op. cit., p. 575: Machiavel, Povestea prea hazlie a arhidiavolului

Belfagor.16 Vezi The Types of Folktale. A Classification and Bibliography. Antti Aarne’s

Verzeichnis der Marchetypen (FF Communication no. 3) Translated and Enlarged by StithThompson (Indiana University), Second Edition (FF Communication no. 184), Helsinki,1964; pentru alte ipostaze ale diavolului în nara¡iunile de tip folcloric, vezi Ovidiu Bârlea,Micå enciclopedie a pove¿tilor române¿ti, Editura ªtiin¡ificå ¿i Enciclopedicå, Bucure¿ti,1976, articolul DRAC.

14 TUDOR PAMFILE

de Pamfile în Cap. VII, texte care nareazå „vrajba care se iscå prin mijlocireaNecuratului – când acesta lipse¿te, îndemnul lui se subîn¡elege – între doifra¡i sau doi prieteni, adeseori în urma unei neîn¡elegeri cu privire la drepatea¿i strâmbåtatea din lume“.

Apologuri, legende medievale, parabole biblice, povestitri moralizatoaresau hazlii, nara¡iunile adunate în acest volum ilustreazå o datå în plus calitateade cåpåtâi a autorului – aceea de culegåtor. De¿i pornirea teoreticå ¿ipolemicå din primele pagini se stinge treptat, låsând cititorului de atunci ¿ide acum plåcerea lecturii literare a textelor – unele transcriind cu destulåfidelitate graiul ¿i formulele locale, altele u¿or „îndreptate“ urmând modelulgreu de atins al genialului humule¿tean, altele prelucråri ale unor scriitoripopulari precum Anton Pann ¿i Petre Dulfu - cartea de fa¡å nu se împotrive¿teunei lecturi etnologice /antropologice. Ba chiar o stimuleazå.

Må gândesc, de pildå, la o temå de maximå generalitate, „diavolulîntre naturå ¿i culturå“, cum sunå, de altfel, titlul unei teze de doctorat,elaboratå de Ulrika Wolf-Knuts, de la Åbo Academi (Finlanda), la rela¡iauman – non-uman, la perechea ordine – dezordine, la raporturile dintrecultura scriså ¿i cultura oralå, dintre tradi¡ia scripturisticå ¿i cea popularå,laicå, såteascå (v. de ex. povestirile despre Sf. Ilie ¿i diavolul, sau legendeledespre femeile cu cap de drac) ¿i, nu mai pu¡in, la perspectiva dominantmasculinå din aceste texte, care ar putea atrage, pe bunå dreptate, replicavehementå a feministelor de aståzi. Anticipând, parcå, o astfel deîntâmpinare, Tudor Pamfile se disculpå oarecum scriind, la începutul Cap.VIII: „Dupå mine, femeia, în povestirile de pânå aici, are un rol secundar¿i, dacå totu¿i i se då un rost mai însemnat decât Dracului, aceasta se datore¿teaparen¡ei ¿i mali¡iozitå¡ii bårbåte¿ti care, pe tårâmul anecdotei, vrea så facådin femeie un «Drac mai drac decât Dracul». Cå este ceva adevårat înaceastå socotin¡å a bårba¡ilor nu-i locul discu¡iei aici; dar cå aceasta esteadevåratå, dupå materialul literaturii noastre populare, ca ¿i dupå a[l] altorna¡iuni – nu mai råmâne nici o îndoialå“. Imaginea negativå a femeii,desprinså din povestirile adunate în acest volum, n-ar fi una fundamentalå,zice autorul, ci s-ar datora mai mult jocului aparen¡elor ¿i „mali¡iozitå¡iibårbåte¿ti“ reflectate în registrul satiric sau umoristic („pe tårâmulanecdotei“). Cu tot vagul acestor aprecieri, ceva tot se poate re¡ine - anumecå, fårå så ni se spunå expres, toate nara¡iunile strânse aici provin de lainformatori bårba¡i, culegåtorul însu¿i fiind bårbat, crescut ¿i tråitor înmediul cazon, militar, prin excelen¡å masculin, în care, se ¿tie, primeazå


anecdota, gluma de o anumitå facturå. Dar cum nu ¿tim ¿i nu vom ¿tiniciodatå exact când, în ce împrejuråri, în ce context, cåtre ce audien¡å, cuce scop au fost spuse aceste nara¡iuni, oprim aici considera¡iile în legåturåcu tema masculinitate-feminitate în povestirile despre femeia care l-a albitpe dracul.

Vii încå, circulând pe cale oralå sau în scris în diferite medii, în anii dela începutul secolului al XX-lea, nara¡iunile acestea ne spun multe desprecei care le-au creat ¿i vehiculat în timp, despre structura ¿i principiile moraleale societå¡ii române¿ti, despre mentalitatea omului de la Carpa¡i ¿i Dunårede acum o sutå de ani ¿i de mai de demult.

Nicolae CONSTANTINESCU

Zicala puså în fruntea acestei lucråri nu vine så se adauge altorzicale ¿i povestiri, cu care uneori ironia bårba¡ilor cautå så

dovedeascå partea de „drac“ ce sålå¿luie¿te în sufletul femeilor.O luptå anecdoticå între lumea bårbåteascå ¿i cea femeiascå, cu privire

la aceastå parte de „drac“, existå, ¿i rezumatul ei este tocmai pomenitazicalå. Aceasta dovede¿te ca ea nu este scornitå cu inten¡ii de glumå, ¿i nicipu¡in cunoscutå nu este.

Mai mult chiar: aceastå zicalå, ca ¿i lupta ce-o rezumå, o întâlnim ¿i laalte popoare; cu privire la dânsa s-au fåcut câteva cercetåri comparative,care, îmbrå¡i¿ând un material prea restrâns, ne-au dat ni¿te încheieri ce nuse pot primi decât cu multå îngåduin¡å, chiar când se leagå de numele unorautoritå¡i recunoscute, într-adevår, dacå se poate trece peste insuficien¡a dematerial cu privire la unele neamuri, prin înså¿i lipsa unei literaturi popularecare a dispårut fårå urme, lucrul ia altå fa¡å, când folclorul altor popoare,cu toatå bogå¡ia lui, råmâne necercetat.

ªi cum una dintre cele mai ignorate literaturi populare este ¿i a noastrå,– pricinile ¿i urmårile fiind învederate, – în aceastå lucrare am cåutat såînlåtur, cel pu¡in fa¡å de noi, neajunsul unor studii comparative privitoarela subiectul: „Femeia-i mai drac decât dracul“.

CAPITOLUL I

Cuprinsul unei povestiri:„Diavolul, ciudos de tihna ¿i curata dragoste a unei cåsnicii, nåzuie¿te så

o sfårâme. Cu toate încercårile, – dupå o povestire polonezå ele ¡in ¿apte ani,– nu izbute¿te. Sfåtuit de un alt diavol, då lucrul pe mâna unei babe, careajunge la ¡intå. Ea spune bårbatului cå femeia lui nu-i de treabå, ¿i femeii, cåbårbatul ei are legåturi cu o alta; ca så-l dezbare, ea o sfåtuie¿te så taie bårbatuluicâteva fire de pår din barbå, så facå din ele o strecuråtoare, de pe care bândomul, va uita cårårile cåtre alte femei. Tot atunci, tovarå¿a diavoluluiîn¿tiin¡eazå pe bårbat cå nevasta lui va cåuta så-l omoare peste noapte, tåindu-igâtul cu un brici. Bårbatul crede ¿i, noaptea, când femeia se apleacå asupralui ca så-i taie firele de pår, el se nåpuste¿te asupra ei. Uneori o ucide, – ca såfie ¿i el ucis, dupå alte variante, – iar alteori o bate, dupå care se împacå.Baba î¿i prime¿te de la diavol råsplata, – de cele mai multe ori, o pereche decizme noi, – când, necuratul, uimit de atâta îndråcire a babii, nici nu vrea såse apropie de dânsa, ci-i întinde cizmele în coarnele unei furci“.

Rezumatul acesta îl då dl. V. Bugiel, în studiul såu: Une nouvellepopulaire: La femme pire que le diable, publicat în vechea Revue destraditions populaires1; studiul este încheiat dupå alte douå studii asupraaceluia¿i subiect, unul al råposatului A. Knust2, ¿i altul al lui G. Polivka3.

Lucrarea lui Knust se referå la textele medievale, dintre care cel maivechi se datore¿te jidovului spaniol Joseph Ibn Sebara, din veacul al XIII-lea,

1 An. XXVIII, pp. 145-152, 217-224 ¿i 293-305.2 A. Knust: Juan Manuel: El libro de los enxiemplos de Conde Lucaror et de

Patronio, (Leipzig, 190), (publicat dupå moartea autorului prin dl Adolphe Birch-Hirschfeld), pp. 336-396.

3 Lucrarea sa, Femeia mai rea decât dracul, a apårut în revista ruså „Russkijfilologiceskij vestnik“ din 1910. Separat: Var¿ovia, 1910, 25 p.

20 TUDOR PAMFILE

påstrat în rezumat de Enciclopedia Ersch-Gruber; îi urmeazå apoi Tractatusde diversis materiis praedicabilibus al lui Etienne de Bourbon (mort la1261) ¿i alte manuscripte de-ale predicatorilor din veacurile al XIII-lea –al XVI-lea, dintre care cele mai multe sunt copiate unele de pe altele.

Dl. Polivka reia studiul, adåugând materialului cercetat pe cel adus defolclor, – în total, patruzeci de variante, ¿i anume: trei germane, ¿aptepoloneze, una cehå, cinci rutene, una ruså, una alb-ruså, una slovenå, treicroate, cinci bulgare, cinci italiene, una tåtårascå, una neo-arameanå iarrestul de trei, probabil franceze, aråtând, pe regiuni, pår¡ile comune dintreaceste texte ¿i cele studiate de Knust.1

Dl Bugiel, dupå ce studiazå întregul material, îl împarte în douå grupe:grupa întâi, care cuprinde pe femeie, – toate variantele, mai pu¡in cinci,care alcåtuiesc grupa a doua, adicå:

– o variantå bulgåreascå are pe diavol sub înfå¡i¿area femeii; „legåturadintre acest text ¿i celelalte cincizeci ¿i opt este învederatå“2;

– una ruteanå are pe diavol ca desfåcåtor al cåsnicie fericite; aceaståvariantå, ca ¿i cea bulgåreascå, reprezintå, fa¡å de cele patruzeci ¿i opt, „oabsolutå regresiune a povestirii“3. Ea s-ar datora, dupå pårerea autorului„lipsei de inteligen¡å a povesta¿ului“;

– varianta neo-arameanå, ca ¿i cea tåtårascå, are câte un sclav, carevârå zâzania între bårbat si femeie, cu scop, – o datå, – de a pune mâna peo parte din mo¿tenirea lor. „Nici urmå de drac“;

– varianta ruseascå are pe diavol, dar acesta, dupå o trudå de trei ani,face loc unui jidov, care izbute¿te så sfårâme cåsnicia.

Astfel, în afarå de înlocuirea sexului slab prin cel tare, nu mai este nicio deosebire de seamå între cele ¿aizeci de povestiri europene ¿i cele treiorientale; pentru toate råmâne intriga ce învråjmå¿e¿te pe so¡i4. Deci, scriedl. Bugiel, toate trebuie så porneascå dintr-un singur loc.

Ca så stabileascå locul de origine, dl. Bugiel are în vedere varianteleorientale, care, pentru d-sa, nu prezintå nici un farmec, nici o scânteierepsihologicå, ci sunt, „un product inferior“; deci ele derivå din grupul

1 Autorul mai semnaleazå câteva variante orientale, una germanå, una polonezå ¿itrei franceze.

2 Rev. cit., p. 151.3 Ibidem.4 Ibid., p. 150.


feminin1, care are toate însu¿irile unei opere artistic înjghebate“2. ªi fiindcågrupul feminin se aflå mai bine reprezentat în Apus, pe când grupul masculinse gåse¿te råspândit numai în Råsårit, locul de origine al acestei „nuvelepopulare“ trebuie så se socoteascå a fi Apusul, – Spania sau Fran¡a. Caepocå, trebuie så fie aceea când misoginia nu lipsea dintre laturile austereipropagande cre¿tine, deci, între veacul al VIII-lea ¿i al X-lea. „Conceputåîn spiritul ideilor biserice¿ti, povestirea a plåcut predicatorilor, care au ¿ifolosit-o. Oricum, ea nu pleacå din cercuri biserice¿ti, cåci n-are înfå¡i¿areadidacticå ¿i uscatå a produc¡iilor acestor lucruri“. Este pornitå din popor3.Orientul nu putea produce o astfel de povestire misoginå, cåci situa¡ia femeiiîn aceastå parte n-a fost niciodatå de invidiat. La turcul sårac, femeia este„o vitå de povarå“; la cel bogat, „o unealtå de plåcere“. Persanul, dimpotrivå,cinste¿te prea mult femeia, ca så-i dea ni¿te însu¿iri mai diavole¿ti, ca celeale diavolului. Moscovi¡ii n-au pre¡uit femeile mai altfel decât turcii.

A doua considera¡ie, dupå care povestirea nu poate fi orientalå, i-oîndreptå¡e¿te faptul cå chiar ¿i diavolul dispare în variantele orientale, lucrufiresc, cåci rolul acestui spirit este foarte redus, dupå Coran.

¥n sfâr¿it, al treilea argument este urmåtorul: dacå povestirea ar fiorientalå, de pildå, dacå s-ar fi nåscut în Mesopotamia, unde locuiesc neo-arameenii, pe lângå mul¡imea mare de variante ce s-ar fi aflat acolo, eles-ar gåsi din bel¿ug ¿i în Asia Micå, Turcia, Ungaria ¿i Grecia4. Or, scrie dl.Bugiel, cu toate cå „folclorul acestor ¡åri este deja bine reprezentat, totu¿iPolivka n-a putut så afle nimic“.

Fa¡å de aceste argumente, pe care, fire¿te, autorul lor le credenestråmutabile, cade pårerea lui Knust ¿i Polivka, ce voiau så facå dinOrient leagånul acestui subiect, – unul din motive fiind jidovul care l-ascris întâia oarå.

Peste pu¡in apare un adaus la aceste cercetåri, datoritå unui cunoscåtoral folclorului algerian, dl. J. Desparmet, în aceea¿i revistå5. Dl. Desparmet

1 Ibid., p. 152.2 Ibid., 150.3 Ibid., pp. 222-223.4 Cum se vede, regiunile locuite de români nu sunt trecute nici între ¡årile despre

care se spune cå au asemenea variante, nici între cele despre care se crede cå n-au, cisunt låsate de-o parte, ca ¿i cum o suprafa¡å de loc cu peste 11 milioane de locuitori n-arînsemna nimic!

5 Rev. cit., p. 481 ¿i urm.

22 TUDOR PAMFILE

dovede¿te cå-n regiunea nord-vest africanå povestirea noastrå se întâlne¿tebine reprezentatå sub amândouå înfå¡i¿årile, – masculinå ¿i femininå, – ¿imai cu deosebire în tipul masculin. Înainte de a da trei variante, autorulemite pårerea cå subiectul poate fi socotit ca venit din Orient cu arabii, prinnordul Africii, de unde, prin Spania, a trecut în Europa. Dacå, dimpotrivå,subiectul este nåscut în Europa, de aici a trecut în Africa, o datå cuinvaziunea mauro-spanå în aceste pår¡i.

Cum se vede, ambele aceste socotin¡e se opun pårerilor d-lui Bugiel.

CAPITOLUL II

Så vedem acum de ce material dispune literatura popularå româneascå,cu privire la subiectul pomenit, ¿i în ce legåturå stå acest material cu felulde tratare al chestiunii, mai ales de cåtre dl. Bugiel.

¥nså, mai întâi, så ne închipuim cå spunem cuiva cuprinsul tuturorvariantelor povestirii ¿i-i cerem un rezumat scurt. De bunå seamå cå acestrezumat va fi urmåtorul: oricât de trainicå s-ar pårea legåtura dintre doiin¿i, printr-o uneltire ea se poate sfårâma, vremelnice¿te chiar.

ªi dacå aici este miezul povestirii, e neapårat trebuincios ca el så seplåmådeascå într-o anumitå regiune ¿i de acolo så plece ca un împrumut înaltå parte? Cred cå nu. De va fi vorba de legåtura dintre so¡i, – la popoare¿i în vremuri când cåsnicia are un oarecare pre¡, – îndatå o astfel de povestirese va na¿te.

Så îndemnåm pe cineva så desfacå o prietenie ¿i så-l întrebåm asupramijloacelor ce le va întrebuin¡a. Cel dintâi va fi acesta: se va folosi deminciunå, va spune lui A cå B nu-i este cu inima curatå, ¿i lui B cå A estetot astfel. ¥ntâiul efect niciodatå nu lipse¿te: o umbrå cât de u¿oarå deîndoialå, ceea ce, pentru tråinicia prieteniei dintre A ¿i B, însemneazå mult,dacå nu cumva chiar foarte mult sau totul. ªi, se în¡elege, cu cât A ¿i B vorfi mai creduli, cu atât legåtura dintre dân¿ii se va desface mai curând.

Se face o cåsåtorie, care poate nu-i îndestul de bine privitå de unelepår¡i interesate: îndatå începe „po¿ta“ de la urechile lui la urechile ei, ¿iuneori „treaba se stricå“, fiindcå „¿i-a bågat dracul coada la mijloc“. Chiarîn cea din urmå zi, – la cununie, – nu cite¿te preotul din în¡elepciuneacår¡ilor cå „ceea ce Dumnezeu a legat, lumea så nu dezlege“?

24 TUDOR PAMFILE

Inima omului.

Lu¡iper, în inima omului, ocrote¿te curvia, iubirea de argint, za[v]istia,få¡årn[i]cia, mândria, låcomia ¿i muierea, pentru trupul pofticios, ¿i iadulce-¿i varså focul din gurå.

...O, såracå inima mea cea rånitå ¿i sângeratå,Cå mi-ai blereduit-o cu a vicleanului sågeatå?Pentru ce, suflete, ai båut din paharul Necuratuluiªi te-ai veninat cu otrava rea a påcatului?Te-ai supus pohtelor ¿i patimilor ai necinstei,Cå gadinile ¿i hiaråle sunt idolii Adrotitei1.Iatå vråjma¿ul Luciper în pahar foc au aprins,

1 Afroditei?


Din care tu, bând, inima ta s-au cuprins,ªi acum uciga¿ul peste tine împårå¡ea¿te,Toate sim¡irile tale neoprit le ståpânea¿te.Cå cine, de ce este planisit ¿i orice lucru îi place.Aceluia strâmtorat rob ¿i slugå så face1.

Se încearcå o tovårå¿ie: îndatå zavistia începe så sape.Se leagå o prietenie; îndatå ura începe så roadå.¥ntotdeauna a existat vrajba, care de multe ori ¿i-a dat rodul; acest soi

de rod se trece din om în om prin ajutorul graiului ¿i cu înfå¡i¿area depovestire. Deci, povestirea stricårii unei legåturi suflete¿ti între douåpersoane, trebuie så existe, fiindcå existå legåtura. Dacå o cåsnicie se sfarâmådupå o vreme îndelungatå de pace, aceasta nu s-a putut întâmpla fiindcåunul din so¡i „a scrintit-o“. O prietenie se stricå dacå unul din prieteni„calcå alåturi“, ¿i astfel mai departe, iar când nici so¡ul n-a fost necinstit, ¿inici prietenul necurat la suflet, trebuie så se fi vârât între cele douå pår¡ivrajba, printr-un vråjma¿ al acelei case sau al acelei prietenii.

Så vedem cine ar putea unelti împotriva unei legåturi suflete¿ti care sesprijinå sau pe iubirea de so¡, sau pe cea de frate, sau pe cea de prieten.

Cre¿tinismul ne då ca du¿man pe diavol, geniul råu, care prin minciunåa sfårâmat fericirea celor dintâi doi oameni, Adam ¿i Eva2 , care a împiedicatpe Noe så-¿i facå corabie ¿i mai pe urmå a cåutat så-l înece cu to¡i cei cepluteau pe valuri3. „Diavolului i se datore¿te nåscocirea vinului, învråjbitoruloamenilor, ¿i nåscocirea rachiului cu acelea¿i însu¿iri4. El stå în bisericå ¿ise strâmbå la oameni, ca så-i facå så râdå ¿i astfel så-i îndepårteze de ladragostea lui Dumnezeu5. El este cel ce niciodatå „nu face månåstiri“. Prinurmare, pentru cre¿tini, ¿i la ace¿tia, fårå învederatå pricinå, numai diavolulare menirea så strice buna în¡elegere. Aceasta nu implicå un loc anumit ¿i ovreme anumitå, cåci concursul unor acelora¿i împrejuråri na¿te acela¿i efect.Migra¡iunile sunt cu putin¡å, înså nu-s neapårate.

1 Versuri dintr-o cårticicå veche, cu iconi¡e, împårt. de dl. C.N. Mateescu, prof. înR.-Vâlcea. Textul întreg s-a publicat în „Cuvântul adevårului“, VII, nr. 16 (Craiova, 1908).Dl. Mateescu atribuie cårticica lui Ghenadie Cozianul (c. 1720). Cf. Calendarul revistei„Ion Creangå pe anul 1912“, pp. 103-105.

2 V. a mea Povestea lumii de demult, Bucure¿ti, 1913, p. 80 ¿i urm.3 Ibidem, p. 127 ¿i urm.4 „Ion Creangå“, VII, p. 8; Povestea lumii de demult, p. 126-127.5 T. Pamfile, Sårbåtorile de varå la români, Bucure¿ti, 1910, p. 66.

26 TUDOR PAMFILE

Se în¡elege, tot astfel se poate judeca ¿i despre alte religii, cåci nuexistå religie care så nu-¿i aibå diavolul såu.

Cu toate acestea nu întâlnim niciodatå în povestiri pe diavol „în carne¿i oase“, desfåcând o legåturå sufleteascå dintre douå persoane, ¿i acestlucru e firesc. Se poate cå în varianta ruteanå så fie scris cå diavolul înpersoanå a stricat traiul cel dulce dintre cei doi so¡i: trebuie înså så sesubîn¡eleagå cå aceasta n-a putut-o face decât prin „anumite mijloace“, ¿icare sunt de douå feluri:

Uneori diavolul ia înfå¡i¿area omului, care astfel se poate apropia deal¡i oameni, iar alteori nåime¿te pe al¡ii, – pe „cei ce-¿i pun în cârd cudracul“, „cei care au de-a face cu dracul“, – ca så lucreze pentru dânsul, –mijloace care, în esen¡å, se reduc la unul ¿i acela¿i.

Tot astfel, în vremurile de demult, pe când Dumnezeu ¿i Sf. Petruumblau pe påmânt, ca så înve¡e lumea, ace¿tia luau înfå¡i¿årile de oameni,mai întotdeauna de oameni de rând, cåci numai astfel puteau fi asculta¡i.

Pe lângå o femeie, cine poate så aibå o trecere mai mare decât tot ofemeie, ¿i mai ales o femeie båtrânå, care, pe lângå sim¡åmintele sexuluisåu, mai aduce ¿i o bogatå experien¡å a unei vie¡i în care multe „a våzut ¿ia påtimit“! Nu-s to¡i pustnicii båtrâni, oameni în¡elep¡i? Nu-s „filosofii“oameni båtrâni ¿i în¡elep¡i? Nu-s babele „båtrâne“ ¿tiutoare ¿i me¿tere?„Nu face vorba båtrâneascå un galben?“1

Deci, dacå diavolul trimite pe cutare babå ca så vâre o minciunå ¿i såstrice lini¿tea unei gospodårii, cum ar vârî cineva o panå de lemn ca sådespice un bu¿tean, nu mi se pare întru nimic extraordinar. Astfel, povestireade care vorbesc poate ¿i trebuie så aparå întreagå în mai multe regiuni.Nu-mi pot închipui cå s-ar gåsi în mintea unui cre¿tin, – dar ¿i într-a altuicredincios, care î¿i are un „viclean“ al såu, – un alt zavistnic mai priceputdecât diavolul ¿i o mai me¿terå unealtå a acestuia decât femeia, ¿i mai alesfemeia båtrânå sau baba.

Zadarnicå, prin urmare, îmi pare truda d-lor Knust, Polivka ¿i Bugielde a cåuta leagåne, când ele sunt pretutindeni, de a cåuta un izvor, cândmarea este fårå margini ¿i când ea n-are nevoie de un izvor. ªcoala neo-evhemeristå încå de mult a fost doveditå neputincioaså în a låmuri legåturadintre povestirile ce fac ciclu.

1 Cred. rom. din com. Vlåsine¿ti, jud. Dorohoi, împårt. de dl. D. Furtunå: „Uciganulare cap de babå ¿i inimå de tâlhar: de aceea lucreazå numai ¿otii ¿i råutå¡i pe lume“.


Povestirea pomenitå trebuie så se gåseascå în literaturile tuturorna¡iunilor, care pun pre¡ pe-o dragoste ¿i care deci cred într-un zavistnic1.¥ntre na¡iuni, ¿i încå între cele numeroase, suntem ¿i noi, românii; ¿i materialulde care dispunem pe aceastå temå, cred cå va minuna pe dl. Bugiel, mai alesdupå ce a afirmat, stråfulgerând din Mesopotamia în Spania, cå toatå caleaaceasta a gåsit-o cu totul stearpå.

1 Dau aici defini¡ia lui Andrew Lang cu privire la mit: „Mitul este låmurirea fireascå¿i trebuincioaså a unui fenomen, fåcutå de priceperea unui om primitiv“, ¿i adaug: pentrumai multe na¡iuni, miturile vor fi simultane când no¡iunile puse în legåturå sunt acelea¿i,cum se-ntâmplå aici cu femeia, dragostea ¿i diavolul.

CAPITOLUL III

Ar trebui så încep cu tema diavolul unelte¿te ¿i izbute¿te så sfarâmelegåturile dintre doi so¡i, prieteni sau tovarå¿i. Voi cåuta înså så aducmaterialul nostru, paralel, celor mai frecvente variante cercetate de Knust,Polivka ¿i Bugiel.

Povestirea întâi

Dracul, neputând turbura fericirea unor tineri însurå¡ei, nåime¿te obabå. Aceasta spune nevestei cå bårbatul ei este necredincios ¿i cå, spre a-labate de la aceasta, ea îl va vråji cu pår de-al lui, luat câte trei fire cruci¿din cap. Dupå ce-i pune pe spate palmele sale pline de fåinå, cu care nevastapregåtea plåcinte, merse la bårbat ¿i îi aråtå cå so¡ia lui se are bine cu altul,lucru despre care se va încredin¡a, dupå urmele ce mâinele aceluia au låsatpe nevastå. Apoi, dupå sfatul necredincio¿ilor, peste noapte nevasta va cåutaså-i taie gâtul. Zavista izbute¿te, însurå¡eii se ucid ¿i baba î¿i ia plata de ladiavol: o pereche de papuci, din vârful unei pråjini.

Era o pereche tânårå; se luase din dragoste ¿i, de dragi ce-¿i erau unulaltuia, nu gåseau vreme din destul ca så se dezmierde. Så fi avut oriceneajuns, niciodatå vorbå legånatå nu ie¿ea din gura lor. „Dragå“ în sus,„dragå“ în jos, toatå ziua.

Azi a¿a, mâine a¿a, – da’ lumea nu ¿tia ce så zicå: prea bine tråiauînsurå¡eii, ca al¡ii så nu-i priveascå ¿i mai ales så nu-i vorbeascå cu råutate.Acu, lumea ca lumea, dar ce ve¡i zice dumneavoastrå dacå v-a¿ spune cachiar ¿i dracului nu-i plåcea dulcea¡a cåsnicie istor doi însurå¡ei!

30 TUDOR PAMFILE

ªi-apoi cicå, ce-¿i pune dracul-n gând, nu se poate så nu facå; dar,dacå acu nu i-a mers, cine-i de vinå? N-a avut parte så izbândeascå ¿i så sebucure, ¿i pace bunå! Ei, da’ iaca pe lumea sta pe cineva mai mare decâtDracul; iaca baba. Ce n-a putut face dracul, a fåcut baba – fie la ea acolo!

ªi så vede¡i cum.Vine dracul ¿i se pune pe treabå. ¥nsurå¡elul ista cicå era negustor: sta

ziua la pråvålie ¿i seara venea acaså. ¥ncearcå dracul fel ¿i chip – degeaba:nu-i poate face pe însurå¡eii no¿tri så se supere nici câtu-i negru sub unghie.ªi se cåtrånea Ucigå-l-crucea, ¿i se înnegrea de ciudå, de mai så-i crapefierea în el de mânie.

Iaca se întâlne¿te cu o babå:– Ce stai a¿a de amårât, cumetrelule? – îl întrebå ea.– Cum så nu stau, – îi råspunse Sarsailå, – cå uite ce-i ¿i cumu-i pe

capul meu!ªi unde prinse dracul a se jelui, de-¡i era mai mare mila så-l ascul¡i.Baba, când îl auzi, râse ¿i zise:– Måi, eu så fiu în locul tåu, mi-a¿ face o samå. Apoi ce fel de drac

e¿ti tu, dacå nu te pricepi la un lucru a¿a de u¿or? Ce mi-i da mie så-¡i faceu trebu¿oara asta?

– Ce vrei, numai få-mi-o, – îi zise dracul vesel.– Ia, så-mi dai o pereche de papuci boiere¿ti, – zise hârca.– ¥¡i dau, måtu¿icå, î¡i dau, numai så te våd cå-mi faci treabå.ªi a¿a în¡ele¿i, plecå dracul într-o parte, iar baba în altå parte, fiecare

dupå ale lui.Baba, de cuvânt, se duce la casa însurå¡eilor. Vorbe¿te ba de una, ba de

alta, pânå ce vede cå-i ¿i cumu-i în dreapta ¿i-n stânga. „Måiculi¡å“ încolo,„måiculi¡å“, încoace – hârca dracului, trågea cu ochiul ¿i bågå de seamå latoate.

– Nu-i greu, – î¿i zice ea; am så capåt papucii dracului!Dupå vreo câteva zile, se duce baba la nevesticå acaså ¿i potrive¿te

vremea când bårbatul îi era dus la crâ¿ma lui. Nevestica tocmai fåcea ni¿teplåcinte. Suflecatå la mâini, legatå la cap u¿urel, umbla cumu-i titirezul ¿icânta ca o påsåricå, fårå nici o grijå. Intrå baba, – iar „måiculi¡å“ încolo,„måiculi¡å“ încoace, – începe a o lua pe nevastå cam pe departe:

– D-apoi, måiculi¡å, mare hårnicu¡å mai e¿ti, mare frumu¿icå te-aimai ales, dar ce folos cå n-ai avut noroc så-¡i gåse¿ti un tovarå¿ pe potrivadumitale!


– Da ce vorbe¿ti a¿a, måtu¿å? – o întrebå nevasta, schimbându-sedeodatå la fa¡å.

– Ehei, draga måtu¿ii, – oftå hârca din greu; ¿tiu eu ce ¿tiu, de vorbesca¿a. Colea, stai singuricå, nu ¿tii ce-¡i face bårbatu!

ªi pe urmå tot baba:– Då, lumea spune cå pânå nu faci foc, nu iese fum! Ia, s-a înhåitat cu

cutare... ¥¡i spun eu, vezi-må, – o femeie båtrânå! ¥¡i spun eu, care amvåzut cu ochii cu care te våd, cå chiar de-acolo vin. Îs amândoi ¿i petrec lacåtåramå!

Nevasta, mai-mai så le¿ine.– Dar nu-¡i face spaimå; bårbatul ¡i-io fermecat ¿i mai multe nu; nu-i

nici o primejdie dacå mi-l dai pe mânå mie; ¡i-l întorc eu unde-a fost, câtce-ai zice; må pricep eu så-¡i fac atâta bine, ce dracul! Dar pentru asta, så-midai câteva fire de pår din capul lui. Så iei un cu¡it nou, så te faci a-i cåuta încap, ¿i, când îl vezi cå doarme, så-i tai în cruci¿ câte trei fire de pår, ¿i så mile dai mie. Pe urmå nici o grijå så nu por¡i. Eu ¿tiu cå-i fermecat, ¿i-l desfac,¿i ¡i-l aduc la caså ¿i la maså, mai curat decât cum era la început!

Iar nevasta, bunå încredin¡atå:– Må rog, måtu¿icå dragå, nu må låsa; få-mi ce mi-i face, numai så nu

mi se strice cåsnicia; mare pomana ai så ai pe lumea cealaltå cu trebu¿oaraasta!

Baba dracului, dupå ce mai vorbi ba de una, ba de alta, tot mângâind-o,î¿i umplu palmele cu fåinå din covatå ¿i le a¿ezå frumos pe umerii nevestii,a¿a, så parå ca ¿i cum ar fi apucat-o cineva ca s-o dezmierde. Dupå asta,plecå încårcatå de toate bunåtå¡ile ¿i mul¡umirile nevestii, ¿i se duce denimeri la crâ¿ma bårbatului.

Acolo ceru un rachiua¿, mai spuse o vorbå, mai îndrugå alta, pânåcând începu a-l cåina pe bietul însurå¡el:

– Måiculi¡å, harnic e¿ti, frumos ¿i cuminte, cum nu mai ai cum, dar cefolos, – vorba ceea:

Ce folosDe lapte gros,

dacå n-ai avut parte cu însuråtoarea! Cum trebuia så fii, ¿i cum e¿ti!– Dar cum vine asta, måtu¿å? – sare omul, nevenindu-i bine vorba

asta a babii.

32 TUDOR PAMFILE

Dar baba:– De, zic ¿i eu ce zice o lume. Nu ¿tii vorba:

Ce ¿tie satul,Nu ¿tie bårbatul!

Dumneata stai aici ¿i te munce¿ti, ¿i te trude¿ti, de diminea¡å ¿i pânå însearå, ¿i nevasta, acaså, nu ¿tie cum så se låfåiascå cu altul. Nu-i spuså astaa¿a în vânt. E adevårat. ªi så mai vezi, cå nu-i destul. Iaca nu mai departechiar aståzi, când ai så te culci, ai så vezi cum are så-¡i taie gâtul cu cu¡itul,prefåcuta ceea de nevesticå a dumitale, pe care o crezi icoanå sfin¡itå. Cinemi-a spus mie taina asta, ¿tie, dragul måtu¿ii, ce spune, ¿i nu vorbe¿te de peapa Sâmbetei. Eu, drept så-¡i spun, întâia¿ datå n-am crezut, dar am fost såmå încredin¡ez singurå. El, se vede, fusese mai înainte pe-acolo ¿i, cândm-a våzut, a ¿ters-o la sånåtoasa, dupå ce se hârjonise cu nevestica dumitale,fie acolo cu dân¿ii. Am våzut urmele mâinilor lui pe umerii ei, cå pe semnemunciserå amândoi la fråmântatul ¿i coptul plåcintelor!

Baba n-a mai avut când så mai ispråveascå ce mai avea de spus, cåbietul om a ¿i plecat acaså val-vârtej. Ajunge, se uitå la nevastå, vede ni¿teurme de palmå pe spinare ¿i tace. Seara se culcå, cu chip cå doarme, ¿ia¿teaptå så vadå de-a fi dupå spusa babii, ori nu.

Nu trece dupå asta mult ¿i biata nevesticå, doritoare ca så-¿i scapebårbatul cât mai iute, s-apropie de dânsul cu cu¡itul, så-i taie firele de pår,¿i pe urmå så i le dea babii, ca så i le vråjeascå de desfåcut.

¥nsurå¡elul, când a våzut-o, nu s-a mai putut ståpâni: a sårit asupra eica un nebun, i-a smucit cu¡itul din mânå ¿i, dupå ce a înjunghiat-o penevastå-sa, s-a înjunghiat ¿i pe sine.

Baba, cât-colea, cu dracul alåturea!Când vede dracul, råmâne uluit. ªi zice:– Drac eu, dar baba ¿i mai ¿i!– Cumetrelule, så-mi aduci în grabå ce mi-ai fågåduit, cå eu ¡i-am

ispråvit treaba!– ºi-aduc, ¡i-aduc, – råspunse Nichipercea, plecând repede-repede.¥i era acuma ¿i lui fricå de babå.Peste câtva vreme, îi aduce papucii. Vine la casa babii ¿i o strigå afarå.Iese baba, dar nu vede pe nimeni, doar peste gard vede o pråjinå, ¿i în

pråjinå, papucii...


ªi baba îi luå, râzând ¿i dânsa de frica dracului!De atunci cicå baba-i mai avanå decât dracul, fie la ei amândoi acolo,

cruce de aur cu noi!1

Povestirea a doua

Baba î¿i pune mâinile pline de fåinå pe nevastå, iar bårbatului îi spunecå aceasta a fåcut-o ibovnicul nevestii sale.

Bårbatul î¿i ucide nevasta, iar baba î¿i ia de la diavol papucii din vârfulpråjinii.

Cicå într-un târg, unde-o fi fost acolo, tråia un casap însurat de pu¡inåvreme. Dracul, „care nu face mânåstiri“, î¿i puse în minte så le strice cåsnicia¿i traiul cel bun.

S-a trudit el, Michidu¡å, fel ¿i chip, dar zadarnicå i-a fost toatå strådania:cei doi so¡i tråiau ca doi huluba¿i.

¥ntr-o zi, pe când sta cu coada între picioare la råspântia unor drumuridin preajma târgului celuia ¿i-¿i trudea mintea ce så facå, ce så dreagå, cåciîn iad nu era chip så se întoarcå fårå ispravå, de frica lui Scaraoschi celbåtrân, care l-ar fi snopit în båtåi, iatå cå-i iese în cale o cotoroan¡å debabå, felegoaså ¿i urâtå, – Mama pådurii, nu alta.

Baba, våzând pe Michidu¡å cå nu i-s boii acaså, îl întrebå de aleanulce-i apaså sufletul.

– Iiii, måiculi¡å, – fåcu ea, – apoi aista-i lucru u¿or. Må prind eu så-¡ifac trebu¿oara asta... Las’ pe mine, cå eu li-s na¿a. Numai o pereche depapuci galbeni o så te ¡inå toatå osteneala mea!

Dracul, la auzul spuselor babii, se înveseli ¿i båtu palma bucuros cudânsa, întårind tocmeala cu o pereche de papuci galbeni.

Dupå învoialå, baba plecå ¿i se duse întins a¡å la casa måcelarului. Aicigåsi pe tânåra nevastå trebåluind singurå. Baba se dete pe lângå dânsa ¿iîncepu a o încânta, cå-i a¿a, cå-i pe dincolo, cåci câte nu gåsesc ele când î¿ipun terpeneaua så intre pe sub pielea cuiva!

Nevestica, våzând cå timpul trece mai iute când mai stå de vorbå cucineva, o pofti så mai vinå ¿i altå datå, så-i mai ¡inå de urât. Baba se prinsebucuroaså.

1 Culeaså din com. Jorå¿ti, jud. Covurlui, ¿i împårt. de dl. P. Gh. Savin, seminarist.

34 TUDOR PAMFILE

Azi a¿a, mâine a¿a, baba începu a-i umple capul cu secåturi, cå bårbatulei nu-i de treabå, cå o în¿ealå cu altele, ¿i câte ¿i mai câte. Pe de altå parteîncepu a da târcoale ¿i pe la cåsåpie, spunând bårbatului cå femeia luiumblå-n rele.

Zâzania ¿i bånuiala furå gata.¥ntr-o zi, baba nimeri la nevastå tocmai când aceasta cernea fåinå pentru

måmåligå. Baba se dete pe lângå ea, cum îi era obiceiul, ¿i prefåcându-secå o mângâie, dupå ce î¿i puse mâna prin troaca cu fåinå, o lipi pe spatelenevestii, låsându-i pe polcå urma palmii. Apoi ie¿ind, se duse glon¡ lamåcelårie, unde spuse bårbatului cå, trecând pe-acaså, a gåsit pe nevastå-sacu ibovnicul, ¿i cå så se ducå repede, c-o så-i gåseascå pe polcå urmelepalmelor ibovnicului, cum a ¡inut-o în bra¡e.

Bårbatul n-a¿teptå mai mult ¿i, cum era cu cu¡itul în mânå, plecå înfuriatacaså, unde, våzând urma de palme pe spatele nevestii, nici una, nici douå,îi înfige cu¡itul în adâncul pieptului.

Dracul, care n-ar fi crezut în ruptul capului cå baba o så izbuteascå såstrice cåsnicia casapului, – cåci, dacå nu mai încercase el toate mijloacelelui diavole¿ti, – se îngrozi, cât era de drac, de isprava urgiei.

Când veni la plata, Michidu¡å îi puse papucii în vârful unei pråjini ¿i-iîntinse de departe, temându-se så se apropie de cotoroan¡å ¿i, cât ai clipi, o¿i tuli în fundul Tartarului, cåci se încredin¡ase ¿i el cå babele îs mai me¿tere¿i decât dracul1.

Povestirea a treia

Baba mânje¿te pe nevastå cu vopseaua cu care un tinichigiu dådeatabla de pe caså, iar bårbatului îi spuse cå nevasta lui se då în påcate cutinichigiul.

Bårbatul î¿i bate nevasta.Baba, dupå aceasta, mânje¿te pe femeie cu fåinå, iar bårbatului îi spune

cå nevasta lui tråie¿te cu pitarul din sat.Bårbatul î¿i împu¿cå so¡ia, iar baba î¿i ia de la diavol papucii.Unde-¿i vârå nasul baba, nu-¿i mai vârå dracul coada!

1 De la råpos. Adela C. Popovici, împårt. de dl. T. Popovici, inst. în com. Zorleni,jud. Tutova.


– Asta-i vorbå mare!Tråiau odatå într-un sat doi tineri. Se luaserå din dragoste ¿i toatå

lumea se minunå de felul cum se în¡elegeau între dân¿ii.Satana dåduse unui diavol soroc de un an de zile ca så le strice cåsnicia:

de nu va izbuti, n-are ce så mai caute în iad.Se chinui Ucigå-l-crucea mai bine de o jumåtate de an, dar nu fåcu

nimic. ªtia în sat o babå care închega apa – a¿a de fermecåtoare ce era.¥ntr-o searå se duse la ea ¿i-i spuse:

– Dacå-mi strici cåsnicia omului, pentru care eu må chinui de maibine de jumåtate de an, î¡i dau ce mi-i cere.

Baba fågådui ¿i ceru o pereche de papuci noi.A doua zi, dis-de-diminea¡å, se duse la casa omului. Omul era la pådure,

de, ca toamna, iar femeia, cu treaba prin caså. Un vopsitor vopsea tabla depe caså.

Baba fåcu ce fåcu ¿i-¿i mânji mâna cu boia. Se duse la femeie ¿i-i pusemâna pe umår; apoi mai ståtu ce mai ståtu ¿i plecå.

Seara, ie¿i înaintea omului ¿i-i spuse:– M-am dus azi pe la tine, nepoate. Ce så-mi vadå ochii, måmucu¡å

dragå! Måriuca ta se ¡inea de gât cu tinichigiul care-¡i boie¿te casa! Iacaa¿a, dragul måtu¿ii! Am råmas de lemn când am våzut!

– Poate ¡i s-a pårut, måtu¿å; e¿ti båtrânå ¿i poate te-au în¿elat ochii, –zice omul nedumerit; nu, nu, måtu¿å; nu se poate una ca asta!

– Se poate, nu se poate, – treaba lor; eu ¿tiu cå i-am våzut ¡inându-sede gât ¿i sårutându-se. Crezi cumva cå spun minciuni? Poi se poate una caasta? Eu, femeie båtrânå, care ca mâni-poimâni am så închid ochii – såspun minciuni?

Omul, pe jumåtate crezând, jumåtate nu, se duse supårat acaså. Femeia,våzându-l supårat, îl întrebå ce are. El nu-i råspunse; dar când îi våzu patape umeri, o luå la båtaie, ¿i a¿a cåsnicia lor se stricå. Baba se ducea în toatåziua pe acolo, dar femeia nici cu gândul så gândeascå cå ea ar fi aceea carei-a fåcut astfel de treabå.

Era Låsatul secului. Baba, dis-de-diminea¡å se duse la casa omului. Elera dupå treabå prin pådure, iar femeia fåcea plåcinte acaså.

Baba î¿i umplu mâna de fåinå ¿i mânji casânca femeii.Dupå ce fåcu isprava, plecå la bårbatu-såu ¿i-i spuse:– Iaca, nepoate; întâia oarå nu m-ai crezut de ce ¡i-am spus, dar eu ¿i

azi am gåsit-o cu pitarul din sat. U¿ile erau încuiate ¿i ea cu el înåuntru. ¥¡iplace nevastå ce ai? Halal så-i fie!

36 TUDOR PAMFILE

Omul, când auzi acestea, nici una, nici douå, plecå acaså. Când våzucasânca mânjitå de fåinå, crezu numaidecât în spuse babii. Cu nevastå-sanu vorbi un cuvânt, ci o împu¿cå întocmai ca pe un pui de vrabie.

Seara, Ucigå-l-toaca veni la babå ¿i-i dete fågåduiala1.

Povestea a patra

Baba, încredin¡ând pe nevastå cå bårbatul ei ar putea-o iubi încå maimult, îi då briciul ca så-i taie cruci¿ patru fire de pår din cap. Bårbatuluiîi spune cå nevasta lui s-a sfåtuit cu altul, ca så-i taie gâtul când îi vacåuta în cap.

Bårbatul î¿i izgone¿te nevasta, iar baba î¿i ia papucii din pråjinå.

A fost o-nso¡ire ce tråia-n iubire,¥n pace, în tihnå ¿i-n mare unire.Ei nu ¿tiau ceartå vreodatå în via¡å,Ci-¿i da unul altui vorbe cu dulcea¡å.¥n scurt, într-atâta tråiau ace¿ti, bine,Încât de poveste erau la oricine.Dracul înså, care-n casnici coada-¿i vâråªi face så-nceapå-ntre ei gârå-mârå,Se sili p-ace¿tia cu neîncetare,Dupå a sa voie, så-i aducå-n stare.¥ntinzând ei darå cursele lui toateªi, ca så-i supuie, våzând cå nu poate,Cåutå o babå, auzind cå ele¥l întrec pe dânsul la dråcii ¿i rele.ªi-a gåsit pe una, Vi¿ana anume,¥ntâia dråcoaie dracilor din lume.Se duce la dânsa, pricina îi spune,Cå n-a fost putin¡å pe ei a råpune,Zicând: „– ªtii cå este un grai de când veacul

1 Culegere de la Gh. Petrea, com. Gohor, jud. Tecuci, împårt. de dl. V. G. Beldie,seminarist.


Cå-¿i sparge cu vreme[a] opincile dracul;Ia numai prive¿te opincile mele,Cå se tren¡uirå în mici peticeleªi tot nu pot încå så bag între dân¿iiO intrigå micå ¿i så-mi râd de dân¿ii;Dacå dar po¡i face mai mult decât mine,Aratå-¡i puterea, te rog, få-mi un bine!“Ea clåti cu capul ¿i-ntre rânjiturå¥¿i aråtå col¡i cei poci¡i din gurå,Zicând: „– Ei, copile! vezi cå e pricinaCå nu ¿tii pe unde se udå gåina!¥¡i trebuie încå så înve¡i la ¿coalå,De¿i e¿ti diavol, dar ¡i-e tivga goalå.O båtrânå astfel, cum må vezi pe mine,Nici la degetu-mi mic nu te pui pe tine“1.Zise el: „– Se poate, pe vorbå-¡i se vede:Pân’ nu våz cu ochii, nu-mi vine a crede“2.„– Ei bine, dar ce-mi dai? – båtrâna întreabå,Cå, pe capul tatii, nu må duc degeabå.“„– Bucuros, råspunde, pe loc voi fi gataSå-¡i dau o pereche papuci galbeni platå.“„– Nu m-a¿ fi dus, – zise, – dar cu astea toate,Merg ca så vezi numai Vi¿ana ce poate!“Deci începu baba adesea så meargåLa acea femeie cå¿cioara så-i spargå.Gåsi ea mijloace s-o-mprieteneascåCu una, cu alta, ca så o momeascå.ªi precum pescarul undi¡a-¿i întindeªi cu râmå-n¿ealå pe¿tele ce prinde,A¿a î¿i întinse planurile sale,Spre ea ca s-o tragå cu vorbe morale,Pânå când våzu cå prinse ea putereªi are mijloace ac så bage-n miere.

1 ¥n text: „Nici la degetu-mi ål mic nu te pui pe tine“.2 ¥n text: „Dar pân-nu våz cu ochii nu-mi vine a crede“.

38 TUDOR PAMFILE

A¿a-ntr-o zi-ncepe femeii så zicå:„– Of, fetica mamii, cum e¿ti frumu¿icå,Cum î¡i våz purtarea, cum te våz cinstitå,ªi cum e¿ti de blândå, cu firea tihnitå!Tråie¿ti încai bine ¿i cu bårbå¡elul,Ori ca pisicu¡a, – gâr-mâr, – cu cå¡elul?Dar så nu-¡i prea pese, cå toate ¿i-au leacul:Eu am me¿te¿uguri, så-mblânzesc pe dracul,Så ¡i-l fac så fie blândi¿or ca mielul,ªi så-l joci cum joacå mâ¡a ¿oricelul!“„– Nu-mi trebuie, maicå, – tânåra îi zise –;Soarta mea un prea bun bårbat îmi trimise;Drag mi-a fost ¿i-mi este, el iar må iube¿te,ªi ca noi, îmi pare, cå alt nu tråie¿te.De ceva de-l supår, îmi crede, må iartå,Cåci ma¡ele în om încå tot se ceartå.Sunt prea mul¡umitå cum tråiesc în via¡å,Numai sånåtate Sfântul så-mi trimea¡å!“„– Ori¿icum, fetico, – îi råspunse baba,Când îl vei supune, altfel merge treaba,Cå usturoi dulce ¿i bårbat iar moaleNu se poate-n lume; el nu poartå poale.Cât de bun så-¡i parå, tot el ciocan este,C-a¿a li-e ursita bietelor neveste:N-ai så-¡i deschizi gura, så-i dai vreo poruncå,Cå-ndatå asupra-¡i ura î¿i aruncå;Numai a lui vorbå-n samå så se ¡ie:El ca untdelemnul deasupra så fie.Så-¡i fac eu un lucru, ascultå la mine,Så tråie¿ti cu dânsul încå ¿i mai bine.¥l îmbrobode¿ti, ¿tii, chiar ca pe-o muiere,¥i pui în cap ¡estul ¿i rabdå-n tåcere.“Tânåra, aceste auzind, se plecå,ªi-asculta¡i pe baba ce-o-nvå¡a så-i facå:„– Na åst brici, – îi zice, – cå-i vråjit de mine,ªi la prânz bårbatu-¡i acaså când vineªi, când, dupå maså, o vrea så se culce,


Tu du-te la dânsul cu firea-¡i cea dulce,Prefå-te cå îl iei, în cap a-l ucideªi, când vezi cå doarme ¿i ochii închide,Atunci scoate briciul (vai ce amågire!)ªi cruci¿ din påru-i taie patru fire,ªi mai cåtre searå, firele aceleMi le vei da mie så le pui la stele;Apoi så vezi via¡å, så vezi fericire,Så vezi trai atunci, ¿i så vezi unire!“Proasta tinericå briciul în sân bagå,Dorind så se facå so¡ului mai dragå.Baba de-altå parte, la bårbatu-i merge,Din ochi îi clipe¿te, îl mi¿cå de hainå,Se face cå are så-i spuie o tainå.El, vrând iar så afle ce o så-i vorbeascå,Se puse så-i spuie ¿i ea så-i ¿opteascå.Zicând: „– Dragul mamei, of! ce te a¿teaptå;Ce nenorocire ¡i s-a pus în faptå!So¡ia ta aståzi, perechea-¡i iubitåO så te råpuie [cu] moartea cumplitå:Cå ea cu un tânår are înclinare,Pe care-l iube¿te mai demult, îmi pare;ªi el un brici dându-i, o-nva¡å, du¿manul,Ca så-¡i taie capul, astfel dându-i planul:Aståzi când vei merge så prânze¿ti acaså,O så ia så-¡i cate în cap dupå masåªi, viindu-i bine, mâna o så-¿i puieCa så-¡i taie gâtul ¿i så te råpuie.ªi dac-a mea vorbå necrezutå-¡i pare,Prefå-te cå nu ¿tii de nici o urmare.ªi-i vedea cu ochii gândul cum îi este,Så zici bogdaproste cå-¡i dedei de veste“.Omul, cum aude, speriat peste fire,Stå la îndoialå ¿i-n nedumerire:Se muncea cu gândul cum a lui so¡ie¥ntr-atât tiranå asuprå-i så fieªi cum så-ndråzneascå la o a¿a faptå,

40 TUDOR PAMFILE

Cu totu-mpotrivå ¿i neîn¡eleaptå!„– Nu gânde¿te urma! nu gânde¿te råul!ªi acel ibovnic al ei, nåtåråul,Cum putut s-o-nve¡e ca så må omoare?Nu ¿tie cå-i ocnå ¿i spânzuråtoare?ªi ea, ticåloasa, nu putea så-mi spuie,Cåci dragostea-n silå niciodatå nu e.Så-mi fi zis: «– Eu, frate, må duc de la tine,Cå nu e¿ti pe gustu-mi, n-ai nimic cu mine»,ªi-i dam voie însumi så meargå în pace,Cu el så tråiascå pe unde îi trage,Amândoi via¡a în nevoi så-¿i bage.Ce zic, nici eu nu ¿tiu, a¿a e, se vede:Vorba de råu omul prea lesne o crede.Deci dar må voi duce ¿i må voi prefaceCå nu ¿tiu nimica, så våz ce se face.“Judecând acestea, se duse acaså,Ca ¿i altådatå, se puse la maså;Mâncând în tåcere ¿i-ntristat cu totul,Se dete pe-o pernå, råzimându-¿i cotul;De necaz ¿i ciudå, foc ie¿ea dintr-însul.Iatå ¿i nevasta veni lângå dânsul,¥i aplecå înså¿i capul pe genunche:„– Ståi, så våz, – zicându-i, – ai vreun påduche?“A¿a el se laså, så vazå ce-o faceªi, ca când adoarme, mijind, se preface.Ea atunci briciul încet din sân scoateªi asuprå-¿i porne¿te urgile toate:„– Tiranå muiere, åsta-¡i este dorul?Asta ¡i-e credin¡a, åsta ¡i-e amorul?Asta ¡i-e virtutea cea nelegiuitå?Asta ¡i-e morala cea afurisitå?Cum din cer nu cade fulger så te arzå,Så te mistuiascå, tråznet så te piarzå!Cum nu se despicå locul ce te ¡ineªi så te înghi¡å de vie pe tine!


Fugi, nemilostivo, nu-mi mai sta-nainte1,Nu-ncape-ndreptare, nu ascult cuvinte!Du-te de tråie¿te cu cine î¡i place,Dintr-aceastå clipå pleacå de-aici, drace;Cå mi-ai voit råul, nu-¡i fac råsplåtire,Bogdaproste babii, cå mi-a dat de ¿tire!“Ar fi vrut, såraca, så-l încredin¡eze,Dar cine-i da pas ei, ca så se-ndrepteze?Geaba ea acuma fåcea juråminteCå cutare babå a scos-o din minte:ªi-a pierdut credin¡a, ca ¿i Eva raiul,Care såvâr¿ire våzând-o dracul,S-a speriat cu totul de babå, såracul!Atât îi fu fricå de acea båtrânå¥ncât nici papucii nu-i dete în mânå,Ci i le (sic) întinse c-o pråjinå lungå,Ca nici råsuflarea la el så ajungå,ªi ca de-o aspidå så se otråveascå,Så-l facå în lume, så se pedepseascå.Iatå, dar, miciunea ce face în lume,De-a cårii pricinå istorii sunt sume2.

Povestirea a cincea

Baba încredin¡eazå pe nevastå cå bårbatul såu n-o iube¿te, fiindcå nuface copii. Ca så fie iubitå, o îndeamnå så taie bårbatului, la o cåutare în cap,trei fire de pår. Bårbatului îi spune baba cå nevasta va cerca så-l ucidå. Cåsniciase stricå, iar baba î¿i ia de la diavol, din vârful pråjinii, o pereche de cizme.

Povestea este scriså pe la jumåtatea veacului al XVIII-lea de popaIorga din Cocorå¿tii Prahovii, dupå ce a auzit-o la ni¿te dascåli:

„Vorbind dascålii, zice unul dintre dân¿ii cå a dat Dumnezeu oamenilorvrednicie cât pot ca ¿i îngerii, iar altul zice cå unii pot ca ¿i îngerii, iar al¡iisunt mai råi decât diavolul, cåci nu poate diavolul så face ce face omul.

1 ¥n text: „Fugi! piei! nemilostivo, nu-mi sta înainte“.2 A. Pann. Opere complete, I, Bucure¿ti, 1904, pp. 30-34.

42 TUDOR PAMFILE

Iar ei ziserå:– Cum så fie a¿a?El zise cå în cutare ora¿ era un om foarte de cinste ¿i bogat, ¿i femeia

lui încå era cre¿tinå bunå. ªi era amândoi înduråtori ¿i milostivi, umblând¿i påzind poruncile lui Dumnezeu. Numai erau mâhni¡i cåci copii nu aveau.Iar vråjma¿ul, diavolul, care nu va, nici pohte¿te binele oamenilor, el multse trudi ¿i umblå dupå acei de cinste oameni ca så-i vâneze cumva, så lefacå pacoste, så-i învråjbeascå ¿i så le strice dragostea ¿i libovul lor celcurat ce avea între dân¿ii, ¿i nu putu.

Iar dupå multå nevoin¡å ce fåcu el ¿i nu ispråvi nimic, într-o zi ståtuînaintea por¡ilor acelui om ¿i cu glas lin începu a se jeli ¿i a zice:

– O, amar mie, vai de mine! Dar eu cu ce slujba ¿i agonisire voi såmerg înaintea tatålui meu! Vai de mine, bicisnicul, ¿i decât toate slugilemai nevoia¿i, cu ce ochi va så-mi caut ståpânul meu? ¥ntr-atâta vreme såmerg eu cåtre dânsul fårå nici un rod! Ci acum de s-ar afla cineva ca så-mifie de ajutor, eu cu ce ar pohti, l-a¿ dårui!

Iar o babå, auzindu-l a¿a cu umilin¡å glåsuind, veni la dânsul. Zise:– Ce ¡i-e, fåtul meu?Iar el îi spuse toatå pricina ¿i cum cå el este diavol, bate råzboi cu acei

oameni ¿i nu poate face nimic. Iar ea zise:– Ptii, blestemat, ¿i decât to¡i mai mi¿ei ¿i becisnic! Dar ce så-mi dai

tu mie, ¿i eu acum så-i fac så se învråjbeascå: încå mai cå ar sparge ¿i casade s-or låsa!

Iar dracul zise:– De vei face tu aceasta, ce vei vrea ¡i-oi da, – aur, argint, cât vei

vrea, cåci eu am destul de acela.Iar acea diavoli¡å de babå ¿i mai dracul decât to¡i dracii, nu se bucurå

nici la bogå¡ie multå, ci se tocmi numai pe o pereche de cizme, ¿i merse lamuierea acelui om cre¿tin în chip de cer¿etoare ¿i, dupå ce o milui, îi zise:

– Fata mea, eu ¡ie råul nu ¡i-a¿ vrea, cå iatå cå e¿ti bogatå ¿i cinstitå,numa ¡i-a¿ spune o vorbå.

Iarå ea zise:– Spune, måicu¡å!Iar baba zise:– Umblând eu prin case cerând, am auzit cå bårbatul tåu a îndrågit pe

alta, cåci tu nu faci copii. De vei pohti så fii cu caså ca ¿i pânå acum, tu,fata mea, så må ascul¡i pe mine, cå eu nu-¡i vreau råul. Dacå va veni bårbatul


tåu, så te faci a-l påduchi ¿i så tai trei pieri din barbå cu cu¡iul lui cel mic,så mi le dai la mine1, ca så-i fac eu oarece, ¿i nu te va mai urî.

Iar, pe de altå parte, se întâlni cu acel om ¿i zise:– Jupâne, bogat ¿i cinstit ca tine nu este altul. ºi-a¿ spune o vorbå!El zise:– Spune, babo!Ea zise:– Jupâneasa ta s-a îndrågit cu altul ¿i ¡ie vrea så-¡i taie gâtul, ca så

mori, så ia pe acela.Iar el începu a o bate cu frâul pe cap, iar ea, încå båtând-o, zice:– Paså, cå o vei afla cu cu¡itul la gât.Iar el, mergând, nu putea ie¿i acel cuvânt din grijå, ci î¿i prinse nevasta

cu cu¡iul în mânå la gâtul lui. ªi aceia¿i fåcurå vrajbå, cât sparserå casa ¿i sålåsarå.

Aceasta våzând, dracul puse o pereche de cizme într-o pråjinå lungå ¿ide departe le tinse babii, zicând:

– ºine, babo, ¡ine, cå mi-e fricå så må apropii de tine, cå tu e¿ti maiascu¡itå decât mine ¿i decât cela ce m-a fåcut pe mine.

Socoti¡i, fra¡ilor, ce destoinicie au unii oameni påmânteni, cåci nicidracul nu prinde cu dân¿ii!

Aceasta auzind noi de la dascåli, am început a zice: «gospodi pomilui»2.Popa Iorga ot Cocorå¿ti“3.

Povestirea a ¿asea

¥n schimbul unei nåframe, baba înva¡å pe o femeie, cå, spre a-¿i scåpabårbatul de o primejdie ce-l pa¿te, så-i taie, la un cåutat în cap, trei fire albede pår, din cre¿tet. Bårbatul îi spune cå nevasta lui îi va tåia gâtul, dupåsfatul ce femeia l-a avut cu ibovnicul ei.

Traiul bun se stricå. Baba î¿i ia de la diavol trei perechi de bu¿machii.„Fost-a-fost odatå un drac pizma¿, care-¿i pusese ochiul pe doi tineri

însurå¡ei, de cum se luaserå, ¿i vreme de vreo cinci-¿ase ani întruna voia cu

1 ¥n text: „... så la mi-l dai mine...“2 Doamne miluie¿te!3 Dupå manuscriptul nr. 480, fol. 143, al Academiei Române, public. de dl. D.

Furtunå în „Drum drept“, I, pp. 493-495.

44 TUDOR PAMFILE

orice pre¡ så-i facå så se sfådeascå ¿i så se batå. Dar de florile mårului fåceaSatana câte-i pleznea prin cap, câte iscoade-n lunå ¿i-n soare, cå pace,tinerii i¿tia parcå erau ni¿te îngera¿i ai lui Dumnezeu, a¿a tråiau de lini¿ti¡i¿i-n bunå în¡elegere, cå nimeni n-a auzit din gura lor vorbå rea sau ocarå,sau måcar så-¿i zicå unul altuia „få-n colo!“

Dracul cråpå de ciudå, nu alta; îi venea så-¿i facå o seamå.A¿a, cum se plimbå el posomorât ¿i primprejurul gardurilor gospodarilor

istora, iatå cå trece pe drum o babå båtrânå-båtrânå, care se sprijinea îndouå cârji roase pe jumåtate, a¿a cå umblå încârjoiatå spre påmânt, cå maidådea peste oameni în drum

Dracul, posomorât, cu capul în piept, baba cârjoiatå, se lovesc nas înnas ¿i se opresc în mijloc de drum. Dracul då så på¿eascå pe alåturi, baba seuitå la el, îl cunoa¿te ¿i-l opre¿te cu cârja.

– Ian mai ståi, fârtate, cå te cunosc cine e¿ti!– Da de unde må cuno¿ti, babo?– D-apoi cu så nu te cunosc? D-apoi eu am cunoscut ¿i pe babaca

måtale, Scaraoschi cel båtrân, ¿i pe mo¿u-tåu Sarsailå, ¿i tot neamul celdråcesc, cå de multe ori m-au ajutat la multe bunåtå¡i în lume!

ªi din una în alta, se iau la vorbå ¿i-¿i spun patarama, då, ca oameniice nu s-au våzut de mult.

– Ce, numai atâta te supårå, puiule? Apoi, las’ pe mine. Ce-mi daimie så fac ca pânå disearå så se batå pânå la sânge gospodåra¿ii i¿tia?

– Tu, babå, ai så faci lucrul ista?– Iaca, eu!– Dacå n-am fost eu în stare, care de mai mult de cinci ani mi-am ros

tålpile prin casa asta ¿i împrejurul ei, ¿i n-a fost chip, d-apoi tu!..– Ei, îmi dai o pereche de bu¿machii noi?– Da-¡i dau ¿i trei, numai så faci.Baba ¿i cu dracul se prinserå din vorbå ¿i-apoi î¿i luarå ziua bunå unul

de la altul, hotårând ca a doua zi så-i aducå dracul bu¿machii pe ¡arina delângå jitårie.

Se pune baba ¿i se duce în casa gospodarilor celor pa¿nici. ªi cumintrå în caså, nu gåse¿te decât pe nevastå, care stå cam întristatå ¿i toarcedin furcå.

– Da ce ¡i-i, dragul bunicåi, de ¿ezi a¿a de jalnicå ¿i ogilitå; parcå-¡itot ninge ¿i tot plouå!

– Ce så am, måtu¿o dragå, ia, mi-i dus bårbatul cu plugul, – ¿i-itârziu, ¿i-a fi flåmând ¿i ostenit, ¿i våd cå nu vine mai curând acaså!


– Hei, asta ar fi cum ar fi, – zice tot baba, – dar alta ¿i mai marepoate så te îngrijeascå.

– Da ce-i, måtu¿å?– Apoi, vezi, draga bunicåi, cå din câte ¿tiu eu, – cå sunt femeie de

multe ¿tiutoare, nu cum må crezi, – da bårbatul tåu l-am våzut de câtevazile prea schimbat la fa¡å, ¿i tare må tem de via¡a lui!

– Ce spui, måtu¿å! Taci, cå må sparii!– A¿a-i, dragul bunicåi, a¿a-i!– Dar ce are, ce i s-o fi întâmplat!– Så så aibå, puico! Ia, se vede cå a¿a-i scris omului... Da eu te-oi

învå¡a ce så-i faci ca så-l scapi de orice întâmplare nåpraznicå.¥nva¡å-må, måtu¿ico, ¿i ¡i-oi da ce mi-i cere.– Apoi, dacå mi-i da nåframa cea de pe a¿ternut, tot te voi învå¡a de

bine.ªi gospodina hâ¡i! naframa ¿i i-o då babii, ¿i baba o înva¡å a¿a:– Draga bunicåi, când a veni bårbatu-tåu acaså, så-i spui cå ai vrea

så-i cau¡i în cap; da tu så-¡i pregåte¿ti la îndemânå briciul lui, cu care serade duminicile ¿i sårbåtorile, ¿i, pe când i-i cåuta în cap, så iei seama cå aiså gåse¿ti chiar în cre¿tet trei fire de pår alb. Atunci så sco¡i încetinel briciul,fårå så-l vadå barbatu-tåu, ¿i så-i tai acele trei fire de pår, cå numai a¿a areså scape de moarte nåprasnicå.

– A¿a oi face, måtu¿å dragå!Baba luå nåframa ¿i ie¿i din casa gospodinei ¿i, opintindu-se cât ce

putea, se îndreptå spre ¡arinå, unde ara gospodarul.ªi iacå îl întâlne¿te în drum ¿i-l opre¿te, ¿i picå în genunchi înaintea

lui, strigând:– Omule, omule, nu trece pân-nu mi-i asculta, cå la moartea ta te

duci, fårå så ¿tii!Omul råmâne încremenit în loc ¿i prive¿te la babå, apoi o întrebå:– Ce spui, babo?– Iaca ce spun: tu te duci acaså la gospodåria ta, dar tu nu ¿tii ce

te-a¿teaptå... Iaca, nevasta ta se iube¿te cu cinovnicul satului ¿i s-a hotårâta¿a, ca så-¡i råpuie zilele numaidecât!

– Ai înnebunit, babo?– Ba nicidecum, ¿i adevåru-¡i gråiesc; de n-a fi a¿a, så må spânzuri

când mi-i mai întâlni. ªi iacå cum s-au sfåtuit: când te-i duce acaså, dupåce-i ospåta, nevåstuica ta are så-¡i caute în cap, ea are så aibå lângå ea

46 TUDOR PAMFILE

ascuns briciul cu care te razi tu. ªi pe când ¡i-a cåuta c-o mânå în cap, cualta are så-¡i facå hâr¿ti! gâtul. ªi pe urmå are så te îngroape în dosulco¿erului ¿i så chefuiascå ea cu cinovnicul, nesupåratå de nimeni!

Bårbatul, care ¿tia cât pre¡uie¿te nevastå-sa, scuipå pe babå ¿i pornirepede spre caså. Da pe drum în sufletul lui tot råsunau cuvintele babii ¿iinima tot îi båtea mai tare.

Ajunge omul acaså, sare nevasta ¿i-i då demâncare; månâncå omul, ¿inu apucå bine a se ridica de la maså, ¿i nevasta îi ¿i zice:

– Bårbå¡ele, bårbå¡ele, nu-i vrea tu så-¡i caut oleacå în cap! Ian vin ¿ite pune cu capul pe bra¡ele mele!

Omului i-a sårit inima din loc. Da era tare de fire ¿i se hotårî iute såvadå pânå la sfâr¿it ce-a fi.

ªi se lungi pe lai¡å ¿i-¿i puse capul în bra¡e la nevastå-sa. Nevastaîncepe a-i cåuta în cap ¿i iacå då într-adevår în cre¿tet de câteva fire de pår.Ea pune mâna încet în buzunar ¿i trage briciul ¿i-l deschide.

Da omul, care pândea, våzând cå nevastå-sa a scos briciul ¿i l-a deschislângå gâtul lui, odatå sare de pe lai¡å, trânte¿te o fleåscå nevesti-sei, de-isare briciul tocmai la u¿å, ¿-apoi o-n¿facå de cânepa dracului ¿i då-i, ¿idå-i, de ¡ipå biata femeie, cå s-auzea la a noua caså!

A doua zi dis-de-diminea¡å, dracul sta ghemuit lângå grajdul jitåriei ¿ia¿teaptå så vie baba, så-i deie cele trei perechi de bu¿machii, care i lefågåduise. Da când o våzu cå se apropie, îl cuprinse o fricå a¿a de mare debabå, – care într-un ceas a fåcut ce n-a fost în stare så facå dracul în cinciani, – încât puse bu¿machii ceia lega¡i în vârful unei pråjini lungi, ¿i-iîntinse de departe båborni¡ii, ca nu cumva så se atingå de dânsa, – cå dracera dracul, dar mai îndråcitå-i ¿i baba, când se pune pe atâta!“1

1 N.A. Bogdan, Pove¿ti ¿i anecdote din popor, Ia¿i, f. a., pp. 84-87.

CAPITOLUL IV

Din cele în¿irate pânå aici se vede cu prisosin¡å cå literatura popularåromâneascå, pentru subiectul pus în fruntea acestei cercetåri, este binereprezentatå. O paralelå de amånunte n-o mai fac, cåci nu ne poate aduce niciun folos. De obicei, amånuntele le pune povestitorul dupå temperamentullui, fårå ca så-¿i dea seama. ¥ntr-adevår, nu ne putem închipui povestireaaceasta curgând din gura unui båtrân cu o astfel de încheiere: „¿i so¡ul, dupåce ¿i-a ucis nevasta, s-a sinucis“, precum iarå¿i nu se poate ca un însurå¡el såsfâr¿eascå povestirea cu „¿i cei doi so¡i s-au despår¡it în pace“, chiar dacå elva reproduce-o îndatå dupå ce a auzit-o în acest chip, cum ar fi varianta luiA. Pann. Vom gåsi temperamente paralele la douå na¡iuni; ele vor fi råsfrânteîn povestire prin acelea¿i amånunte paralele: tinerii vor alege uciderea femeii,iar båtrânii, numai despår¡irea lor; la ce va folosi paralelismul?

Cu privire la procedeul „dracului de babå“, ce se poate altceva spune,decât cå el este cel obi¿nuit: intriga. Ca ilustrare, iatå cum îl întrebuin¡eazåîn snoavele noastre lungi Påcalå, sluga lui Stancu:

Aceasta, plecând la arat cu ståpânul såu, ¿tia cå Stånculeasa va pregåtibucate bune pentru cumåtrul, cu care se avea bine, ¿i cå i le va duce la ogor;locul unde ara îl va ¿ti Stånculeasa, cåci cumåtrul are un bou bål¡at. Påcalå,la vremea cuvenitå, va lega un bou de-al ståpânului såu de-a curmezi¿ul, cuun brâu, pretextând cå-i bolnav ¿i, cu chipul acesta, Stånculeasa va veni cuplåcintele moi la dân¿ii.

A¿a se ¿i întâmplå. Dupå ce ospåteazå, Stånculeasa crede c-ar fi binede trimis plåcintele råmase ¿i cumåtrului såu, – ce era ¿i morar, – lucru pecare porne¿te ca så-l facå Påcalå:

Sluga ia de jos ¿tergarulCu plåcintele ¿i pleacå încotro arå morarul.

48 TUDOR PAMFILE

Dar în loc de a i le duce lui, precum avea poruncå,Ce-i då minte?... una icea, alta colo mi-o aruncå...Pân’le-a semånat pe toate pe cåråri... Iar când sose¿teLa morar cu mâna goalå: – Ian ascultå! – ’i glåsuie¿te,Sunt trimis de-a mea ståpânå, ca så-¡i spun cå so¡u-i ¿tie,ªtie tot, ¿i-aici îndatå cu toporul o så vieSå te taie! Deci când vine, vezi så nu-i stai în cårare,De ¡i-e dragå lumea! Ia-o la picior cât pot mai tare!ªi s-a-ntors’napoi pe urmå, tot într-o alergåturå...– Ei, le-ai dus? Cumåtrul ce-a zis? – De, plåcintele-i plåcurå.Dar... e necåjit... cå-n douå plugul i s-a descheiat.A voit så-l dreagå singur, înså, geaba s-a-ncercat.N-are nici topor, cre¿tinul... ¥¡i a¿teaptå ajutorul.Så te duci, te roagå, iute, pân’acolo cu toporul.Stancu, auzind acestea, ia toporul ¿i se duce...Iar cumåtrul, când îl vede, stå pe loc, î¿i face cruce...– Valeu, care va så zicå, n-a glumit deloc argatul!Uite Stancu cu toporul, vine-ncoace, zåu, turbatul!ªi-unde mi-o tuli morarul cåtre sat în jos, ca vântul,De pårea cå nici n-atinge cu picioarele påmântul.Stancu stå din mers o clipå: – Ce så fie? s-a-ntrebat.ªi cu ochii urmårindu-l: – Hei! s-a¿terne pe strigat.Hei, cumetre Niculaie, unde fugi a¿a cu zorul?Vino bre, så dregem plugul! Uite cå-¡i aduc toporul!A¿! când strigåtul lui Stancu de la spate l-auzea,Peste aråturi cumåtrul ¿i mai îndråcit fugea1.

Acela¿i joc se-ntâmplå dupå aceasta între Stancu, ce se întorcea de lamorar, ¿i Stånculeasa. Intriga puså la cale, cu vorba, lipse¿te; ea existåtotu¿i din faptele lui Påcalå, pentru Stancu ¿i vorbele lui, pentru Stånculeasa:

Iatå:

Când våzu a¿a românul, ce så-i facå? l-a låsatªi din drum ’napoi se-ntoarce, la so¡ie, la argat,

1 P. Dulfu, Påcalå, Bucure¿ti, 1912, pp. 139-141. O variantå a povestirii ¿i înCalendarul revistei „Ion Creangå“ pe anul 1913, p. 1154 ¿i urm.


Dar în calea sa prin iarbå numai iatå cå zåre¿teO plåcintå... alta!... alta!... – Tii! – în sine se gânde¿te,Le-a pierdut, se vede-argatul. Bate-l-ar de påcåtos!...Apoi prinde câte una, så le adune de pe jos..Stånculeasa: – Måi cre¿tine, – mi-l întreb atunci pe-argat,Vezi cum tot s-apleacå Stancu? Oare peste ce-o fi dat?Iar Påcalå: – Hei, ståpânå, – a råspuns de lângå boi, –Când ai ¿ti de jos ce-adunå! Tot adunå la pietroi,Så te toace-n cap când vine, c-a aflat ce poamå e¿ti;ªtie cum pe-acaså-n tainå cu morarul te iube¿ti!Auzind aceste vorbe, Stånculeasa: – Aoleu!S-a fåcut la chip cu ceara. – Såråcu¡ de capul meu!Apoi hai spre sat ¿i dânsa, då-i la fugå iepureascå,De-ai fi zis cå turci pe urmå-i s-au luat s-o pråpådeascå1.

Apoi, mai departe urmeazå, „minciunea“ cu „arde casa“, pe care ogåsim în varianta orientalå sub forma „s-a nåruit casa“2:

Stancu, ajungând la slugå, stå o clipå, se-ncruce¿te:– Ei, dråcie ca aceasta! Måi argate, ian prive¿te,Pentru ce plecå ¿i-mi fuge cåtre caså ¿i boreasa?Iar Påcalå: – De, ståpâne, fuge, cåci vå arde caså.Un såtean veni ‘ntr-o goanå uite-acuma ¿i ne-a spus.– Casa noastrå? – zice Stancu. – Dumnezeule de sus!Fie-¡i milå!... ªi ca glon¡ul, când din pu¿cå vânt i-ai dat,Fuga dup-a sa femeie, mi-o tuli ¿i el spre sat.

1 P. Dulfu, op.cit., p. 141.2 J. Desparmet, loc. cit., p. 489; textul a apårut în cartea L’enseignement de l’arabe

dialectal par la méthode directe, Blida, Mauquin, 1904, p. 90. Rezumatul: Cineva vindealtuia un sclav negru, care are obicei så spunå câte o minciunå pe an. Dupå ¿ase luni, înlipsa ståpânului, care se aflå dus la nunta unui prieten, sclavul începe så ¡ipe cå un zid s-apråbu¿it peste ståpânul såu ¿i l-a ucis. Ståpâna se înspåimântå, stricå toate podoabele dincaså, „cum era obiceiul“, iar între acestea negrul se duce la ståpân ¿i-i spune acela¿i lucru:casa i s-a nåruit ¿i to¡i dintr-însa au pierit.

Aceasta de altfel este numai jumåtate de minciunå: cealaltå, pe temeiul vie¡ii conjugale,nu se mai då.

50 TUDOR PAMFILE

Ea, våzând cå-i urmåritå: – Patruzeci de sfin¡i! – gânde¿te, –Ajuta¡i-mi! ªi la fugå ¿i mai repede-o zbughe¿te.A¿! Un pas doar, de-al lui Stancu, face de-ai femeii trei, –Se scurtå, våzând cu ochii, depårtarea dintre ei...– Ce så mai alerg degeaba, – zice ea la urmå ’n sine;Tot o så m-ajungå, iatå-l, så-l a¿tept aici mai bine.ªi ståtu pe loc din fugå... Când sosi ¿i el... nevasta¥i cåzu-n genunchi: – Bårbate, iartå-må de data asta!Nu mai fac de azi încolo, câte zile-oi mai avea!Stancu se uitå la dânsa ¿i nimic nu pricepea.– Cum? Ce-ai zis? Mai spunea-o datå! – ªtiu, – femeia-i da’-nainte,– ªtiu c-aflat-ai totul... ¥nså, iartå-må, te rog fierbinte!Dragoste ca pân-acilea, cu cumåtrul meu morarulN-am så mai fac cât e lumea! El e vinovat, ¿trengarul!El tot vine pe la mine, de cu zori, cum pleci de-acaså,ªi så-mi våz de treburi, ho¡ul, pânå seara nu må laså1.

Aceastå între¡esere de intrigå este cu adevårat minunatå, ¿i nu ¿tiu cu cecuvinte ar putea-o råsplåti dl. Bugiel, dacå ar fi un chip så-i cadå sub ochi.

Cu variantele române¿ti pe care le-am dat, subiectul se terminå înApus. Celelalte cinci variante, din cele ¿aizeci ¿i trei, care se abat de lasubiect, privesc Råsåritul. Am aråtat cå dupå dl. Bugiel, aceasta însemneazåcå în Apus trebuie så se stabileascå leagånul povestirii, deoarece acolo s-aputut afla cel mai mare numår de variante. Am respins aceastå încheiere pemotivul cå, dacå nu s-au gåsit variante ¿i în Råsårit, – adicå n-a gåsit dl.Bugiel, nu însemneazå cå asemenea variante nu sunt. Adaug acum cå dacåîn Apus se gåsesc o seamå de variante, care, cum se va vedea, nu-s la un locdecât o singurå variantå a subiectului „desfacerea unei legåturi suflete¿tiprin zavistie“, însemneazå numai o singurå fa¡å pentru un subiect; deci nuele „reprezintå o adevåratå operå de artå“2. ¥ntr-adevår, „marea varietatede chipuri cu care femeia desface cåsnicia dovede¿te o înfloritoare nåscocireartisticå“3, dar se opre¿te aici. Nåscocirea în literatura popularå româneascåse dovede¿te purtatå de mai mult avânt, cum se va vedea îndatå.

1 P. Dulfu, op. cit., pp. 141-142.2 Rev. cit., p. 152.3 Ibidem, p. 151.

CAPITOLUL V

Un alt soi de legåturi omene¿ti, pe care diavolul cearcå så le sfårâme,sunt frå¡ia, – dragostea dintre fra¡i, – prietenia, legåturile de interes dintredoi in¿i ¿.a., primite ¿i de dl. Bugiel ca variante ale subiectului. Astfel, sedå o variantå orientalå, în care se spune cum curtenii vârå intrigå între unrege ¿i credinciosul såu, aråtând celui dintâi cå credinciosul îl va ucidepeste noapte, ¿i acestuia cå, ¿tiind pe ni¿te råi-fåcåtori ce vor încerca pestenoapte så ucidå pe rege, îl sfåtuie¿te ca el så se ascundå de cu vreme subpat, ¿i la timpul hotårât, så-¿i apere ståpânul de primejdie1.

La noi, variantele se apropie mai mult de subiect.

Povestirea întâi

Doi fra¡i iubitori. Baba spune ceva neîn¡eles la urechea unuia, celålaltîl întreabå, acesta nu poate så-i råspundå nimic, ¿i astfel se ceartå.

„Acu, cic’ erau odatå demult, într-un sat, doi fra¡i, care locuiauîntr-aceea¿i caså ¿i mâncau la aceea¿i maså, dintr-aceea¿i strachinå. ¥nsuratera numai cel mai mare.

Dar fra¡ii ai¿tia tråiau bine, nu se certau, se îndemnau ¿i s-ajutau latoate, a¿a cå li se dusese vestea de oameni cumsecade în lumea toatå. Dracul,cumu-i el din fire pizmåtare¡, a voit så-¿i bage coada ¿i în casa lor. ¥nsåtoate încercårile ¿i ostenelile bietului drac furå în de¿ert. Våzând la urmå cån-o mai scoate la nici un cåpåtâi cu ace¿ti doi fra¡i, plecå de la casa lor cuinima zgârcitå cârlig.

1 Rev. cit., pp. 295-296.

52 TUDOR PAMFILE

Iatå cå-n drum, nu departe, se-ntâlne¿te c-o cotoroan¡å de babå.– Da de unde ¿i pânå unde, cumetre? – întrebå baba.– Uite, cumåtrå, a¿a... a¿a... a¿a... – începe a se jelui Necuratul,

adåugând: lucrul acesta nu mi s-a pomenit niciodatå!– N-ai grijå, cumåtricule, – gråi baba; las’cå am eu ac de cojocul lor.Baba dracului, – se vede cå de atunci li se zice babelor acest nume

bun, – se duce într-o zi la casa celor doi fra¡i. Cum cel mai mare era dupålucru pe-afarå, cu femeia împreunå în caså se afla numai cel mic, carefåcea focul la oale; îi gåsise împrå¿tia¡i, tocmai cum baba dorea. Cotoroan¡a,fårå a gråi cu cei de-afarå, då buzna înåuntru, nu stå nici cât ai scåpåra cuamnaru-n cremene ¿i, întorcându-se pe u¿å, zice tare cåtre cel din caså, cas-o audå ¿i cei din ogradå.

– Auzi? Så nu-i spui ce ¡i-am spus!Atât. Acesta råmase ca de lemn, neîn¡elegând nimic. Fratele cel mai

mare alergå-n caså ¿i, nici una, nici douå:– Ce ¡i-a spus baba, bre?– La asta må gândesc ¿i eu. N-am în¡eles. Nu mi-a spus nimic!– Cum a¿a? Eu n-am auzit ce ¡i-a spus când a ie¿it pe u¿å afarå? Noi

suntem fra¡i, tråim bine de-atâta timp împreunå, ¿i tu tocmai acu så fiiascuns în fa¡a mea? Eu bånuiesc ceva!

ªi unde s-au luat, måi tatå, fra¡ii cei doi, la ceartå, ¿i de la ceartå labåtaie, cå nu mai în¡elegea nici dracul ce fåcuse baba!

ªi iaca de ce se zice cå baba-i mai al dracului ca dracul1“

Povestirea a doua

Doi cer¿etori prieteni. Baba se preface cå le då la fiecare câte un galben.Neprimind nici unul, se bånuiesc întâi ¿i apoi se iau la båtaie. Baba î¿iprime¿te de la diavol papucii din vârful unei pråjini lungi.

„Zice-se cå baba-i sorå bunå cu Ducå-se-pe-pustii, ba, mai la dreptvorbind, ea-i cu mult mai me¿te¿ugoaså decât dânsul. Cåci într-o zi prindea se gândi Mohorâtul cum ar vârî el vrajba între doi oameni: un chior ¿i un

1 I. Zugravu: Baba-i mai ceva ca dracul, publ. în rev. „Ion Creangå“, III, p. 304.


orb de-al binelea. Ace¿tia, bie¡ii, tråiau din cerut, cåci erau calici de meserie¿i, cât tråia lumea, nu se afla så se sfådeascå.

Ce så facå dracul? Cautå fel ¿i chip, vârciog, så intre în inima lor ¿i så-ihotårascå a se sfådi. ¥n zadar, cåci omului cinstit ¿i de treabå nu poate facenimic diavolul. Se schimbå pe urmå în chip de om de-ai no¿tri: degeaba;calicii î¿i împår¡eau cu voio¿ie calicia lor ¿i l-au låsat pe sårmanul Codaciubåtând în scrip¡i ¿i plângând.

Vine la dânsul o baba. Zice:– Ce mi-i da, dragul måtu¿ii, så-¡i iau astå durere de pe inimå ¿i så-¡i

fac eu så se încaiere la båtaie calicii ace¿tia?– O pereche de papuci, måtu¿å, face Mohorâtul, adicå finul såu, cåci

baba i-i na¿å dracului, de când i-a legat buricul...– Bine!ªi s-apucå ciodoroanca ¿i, mai cu vorbe, mai cu mi¿elii de-ale ei, se

apropie de bie¡ii calici ¿i prinde a se cåina:– C-a¿a-i, dragii måtu¿ii, cå-i pe dincolo!... cå iaca, måtu¿a vå då un

galben de pomanå!ªi cum ei întinserå mâna så le deie galbenul, cloan¡a se face numai cå

le pune galbenul în palmå la fiecare, dar nu le puse nimic la nici unul. Zice:– Na ¡ie!... Na ¿i ¡ie..., – dar nu i-a dat nici unuia nimic.ªi se då mai de-o parte ¿i-i spune ¿i dracului så se uite. ¥ntr-adevår,

chiorul îl întrebå orb:– Bre, ¡i-a dat galbenul ¡ie?– Nu, – råspunse orbul.– Nu se poate; cå, dacå mie nu mi-a dat, apoi se vede lucru ca ¡i l-a

dat ¡ie...– Nu se poate, – se råste¿te înver¿unat cel chior, care va så zicå tot

mai zårea câte ceva. Nu se poate! Iaca eu våd cå la mine nu-i nimic înpalmå ¿i deci tu ai îndosit galbenul ¿i acum strici tovårå¿ia noastrå...

ªi prinde a-l scutura pe bietul orb. La rândul lui ¿i acestalalt se ¿tianevinovat ¿i, unde prinde a råspunde cu pumnii ¿i a-¿i råstoarce mânia!A¿a cå, de unde pânå acum nu vedeau ca lumea, au trebuit så-¿i scoatå deiznoavå ochii.

Diavolul a râs cât a râs de prostia lor, dar de la o vreme s-a pus ¿i el pegânduri, cå nu-i era de alta, cât de teama cå-l pusese în cofå baba cume¿te¿ugurile ei.

54 TUDOR PAMFILE

De aceea, când så-i deie papucii, cum avusese în vorbå, i-a pus într-unvârf de pråjinå ¿i a¿a i-a întins pânå la babå.

Calicii au råmas båtându-se, în vreme ce ¥ntunecatul s-a dus la iadullui, iar baba ¿i-a luat drumul în lume, håt încoace pe la noi, ca så scoatå dinminte ¿i pe al¡i chiori ¿i orbi, care se sfådesc pentru o babå me¿te¿ugoaså, ¿icare nu se întreabå dacå nu cumva se poate ca ea så nu le fi dat nimica.

De obicei pro¿tii sunt cei mai mari orbi, în¿ela¡i de babe1. “

1 Publ. de dl. D. Furtunå, în rev. „Ramuri“, VI, p. 171-172 ¿i în Vremuri în¡elepte,pp. 8-9.

CAPITOLUL VI

Diavolul, dupå credin¡ele noastre populare, se bucurå de câte ori stricåo cåsnicie, o prietenie, o dragoste ¿i, fire¿te, se bucurå încå mai mult, dacå,pe lângå aceasta, poate face pe om så fåptuiascå cu acel prilej încå ¿-altepåcate, cum s-a våzut în unele dintre povestirile de pânå aici.

¥n afarå de acestea, poporul nostru mai are un månunchi. E drept cå maitoate sunt în legåturå cu via¡a påmânteascå a Sfântului Ilie. Ele ne aratå chipulcum diavolul, pentru sfårâmarea unei fericiri omene¿ti, învråjbe¿te numai oparte, – învråjbirea celeilalte pår¡i fiind înlocuitå cu anumite împrejuråri, –cum de altfel am våzut ce se întâmplå ¿i în cap. III, povestirea a treia.

Povestirea întâi

Sf. Ilie, dupå ce sluje¿te în oaste douåzeci de ani, porne¿te acaså, unde-¿ilåsase nevasta ¿i un copil. Diavolul, sub înfå¡i¿area unui unchia¿, îi iese încale ¿i-i spune cå so¡ia lui se are bine cu altul. Ilie î¿i ucide nevasta ¿ifeciorul.

„Se zice cå Sf. Ilie a fost un om ca to¡i oamenii, cu caså ¿i gospodårie,¿i însurat de tinerel, ca så se adevereascå vorba ceea: „mâncarea de diminea¡å¿i însuratul de tânår nu stricå“. Nu dupå multå vreme înså îi veni rândul såse ducå la oaste, så-¿i facå ¿i el dreptul ca ori¿ice cre¿tin, cum ne ducem noiaståzi. ªi-a låsat nevasta ¿i copila¿ul ¿i s-a pornit departe-departe, pentrudouåzeci de ani încheia¡i, cât ¡inea armata pe atunci.

A stat acolo ¿i ¿i-a fåcut datoria ¿i, la douåzeci de ani, a plecat acaså. Amers cât a mers ¿i, când aproape så intre în sat, iatå cå se-ntâlne¿te c-ununchia¿. ªi unchia¿ul cela era diavolul.

56 TUDOR PAMFILE

– Bunå seara, Ilie, – îi då mo¿neagul; dar ce e¿ti a¿a de veselos?– Cum så nu fiu, mo¿ule, dacå toatå lumea parcå-i a mea! – îi

råspunse Ilie.– Hei, nepoate, nepoate, råu faci cå-¡i bucuri sufletul, cåci grozav de

tare ai så ¡i-l amårå¿ti. Mai bine ai nimeri-o så-¡i iei lumea în cap ¿i så te totduci într-altå parte, decât så-¡i mai vezi casa!

– Dar de ce, mo¿ule?– Apoi uite ce-i: nevastå-ta se ¡ine cu altul!– Cu cine se ¡ine?– Cu câ¡i s-a ¡inut pânå acuma, nu i-a¿ putea numåra, dar acum ce

este, e grozav. Dacå vrei, du-te ¿i vezi1.Ilie porne¿te mai departe cu capul aprins de mânie ¿i intrå în caså tocmai

dupå ce se întunecase bini¿or. Face a¿a ca så nu-l simtå nimeni ¿i trage la pat.Pe pat vede pe nevastå-sa adormitå, iar la picioarele ei pe altul, un om, a¿a,cam de douåzeci de ani. N-a mai stat mult pe gânduri så-¿i socoteascå anii decând a plecat ¿i så vadå cam de câ¡i ani trebuia så-i fie feciorul; a tras repedesabia ¿i i-a tåiat pe-amândoi, pe nevastå-sa ¿i pe fiu-såu!

– Ce-ai fåcut, Ilie? auzi dânsul glasul lui Dumnezeu, care i se aråtå înfa¡å.

– Diavolul m-a în¿elat, Doamne! Iartå-må, råspunse Ilie, cåzând îngenunchi înaintea Domnului“.

Am publicat în alt loc2 opt variante ale acestei povestiri; toate ne aratåcum zavistnicul Necurat, sub înfå¡i¿are de preot sau om din sat, stricå nunumai o dragoste de so¡i, ci ¿i cea dintre pårinte ¿i fiu, sau cea dintre fra¡i.

1 „Ion Creangå“, III, p. 11. E vorba de unul care a dat doi galbeni pentru douå sfaturibåtrâne¿ti, din care unul era aceasta: „Mânia de searå så o la¿i pe a doua zi“. Omul seîntorcea acaså dupå o îndelungatå lipså. Merge ¿i ajunge acaså noaptea târziu. Prubuluie¿teel cam unde era casa lui ¿i intrå în ogradå. Vede la fereastrå luminå. Descålecå ¿i se uita pefereastrå. Da femeia lui råmåsese, când l-a robit pe dânsul, grea, ¿i avea [acum] un båietan,flåcåu în tot locul; ¿i numai bine atunci flåcåul se la.

– Iote, s-a ¿i måritat, – î¿i zice el cu ciudå ¿i se duce la cal, så ia un pistol så o împu¿te¿i pe dânsa, ¿i pe bårbatu-såu.

Da’ pesemne Dumnezeu i-a dat în gând ca så-l fereascå de påcat; ¿i-a adus aminte devorba båtrânului celuia... ªi se duce la un frate al lui. Acolo aflå cå acela-i båietul lui, iarfemeia i-a råmas credincioaså...“

Cu toate cå diavolul lipse¿te aici, el se întrevede în vorbele: „Ca så-l fereascå depåcat“, – lucru la care numai diavolul împinge pe om.

2 Sårbåtorile de varå la români, p. 175 ¿i urm.


Cu ajutorul acestor legende, poporul român explicå du¿månia care socoatea fi între Sf. Ilie, purtåtorul fulgerului, tråsnetului ¿i tunetului, ¿i întrediavoli, pe care i-ar nimici, „dac-ar fi numai dupå dânsul“.

Mai dåm câteva variante, care lipsesc dintre cele pomenite:

Povestirea a doua

Dracul amåge¿te ca ¿i mai înainte pe Sf. Ilie ¿i acesta î¿i ucide asemeneanevasta ¿i feciorul.

„Se zice cå odatå Sfântul Ilie, pe când umbla pe påmânt, s-a întâlnit cudiavolul în drum. Atunci acesta a zis:

– Bine, må, Ilie, tu umbli pe-aici ¿i nevastå-ta doarme cu ibovnicul înpat?

Sf. Ilie, auzind cå-i zice pe nume, l-a întrebat:– Da de unde ¿tii tu, må, cå må cheamå pe mine Ilie?– Cum så nu ¿tiu, o datå ce sunt dracul, – a zis Ucigå-l-toaca.Pe vorbele diavolului, Sfântul Ilie a plecat spre caså. Ajuns aci noaptea,

gåse¿te pe nevastå-sa culcatå ¿i lângå ea vede un tânår înalt ¿i care nu eraaltcineva decât fiul såu, înså pe care Sf. Ilie îl uitase, fiindcå plecase demult de-acaså. Nici una, nici douå, scoate palo¿ul ¿i le reteazå capetele.

Mamå-sa, care dormea în alt pat, de¿teptându-se ¿i våzând aceasta, îizise:

– Ilie, Ilie, ce fåcu¿i? Nu vezi cå omorâ¿i pe nevastå-ta ¿i pe fiul tåu?Sf. Ilie, când våzu asta, se cåi amar, apoi spuse mamei sale tot ceea ce

i se întâmplase. ¥n urmå, drept pedeapså, se duse în pustie ¿i ståtu acolo treiani de zile, hrånindu-se cu ce gåsea“1.

Povestirea a treia

Sf. Ilie, prin ispita Necuratului, î¿i ucide pårin¡ii. Canonul lui Sf. Ilie.Urgisirea diavolului.

1 Culegere din com. Gorune¿ti, jud. Vâlcea, împårt. de dl. C.Al. Popescu. Cf. D.Furtunå, Cuvinte scumpe, Bucure¿ti, 1914, p. 80.

58 TUDOR PAMFILE

„Sireacul Sf. Ilie! El cicå întâi s-a însurat ¿i pe urmå s-a dus så-¿i facåarmata, cå då, înainte de a fi sfânt, era om ca fiecare. Când s-a dus înarmatå, nevastå-sa, îngreunatå, a råmas acaså numai cu pårin¡ii lui, cåciSfântul era fecior singur la pårin¡i.

Dupå trei ani de zile a venit acaså, cå-¿i gåtise de fåcut armata, înså,când så se-ntoarcå pe drum, Ucigå-l-crucea se-nchipuie¿te cå i-ar fi nåna¿ulSfântului, care-l cununase. ªi cum se apropia de Sfânt, îl sfåtui cå, dacå vaajunge acaså, så nu intre deodatå înåuntru, ci så se uite întâi ¿i-ntâi pefereastrå, cåci în caså nevasta doarme în pat cu ibovnicul. Sfântul se-ncrezu¿i fåcu a¿a cum îl învå¡å Ucigå-l-crucea. Când ajunge la fereastrå ¿i se uitåînåuntru, vede în pat un om ¿i-o femeie dormind: trage un foc de pu¿cå ¿ia¿a îi omoarå pe amândoi.

Nevastå-sa, când auzi pocnitura de pu¿cå ¿i ie¿i afarå, cunoscu pebårbatu-såu ¿i-l întrebå:

– Ce-ai fåcut, dragå, de-ai omorât pe tata ¿i pe mama?¥n patul acela dormise mama ¿i tatål Sfântului, iar ea, nevastå-sa,

dormise în alt pat ¿i altå odaie.Atunci Sfântul n-a mai zis nimic ¿i nici c-a mai intrat în caså. A priceput

numai cå Ucigå-l-crucea, prefåcut în chipul lui nåna¿i-såu, l-a în¿elat. Iutea påråsit casa ¿i nevasta ¿i a luat-o prin pustii ¿i prin påduri. ªi a mers, amers, nouå zile de varå, pân-ce så gåseascå un såhastru. Cum a dat desåhastru, s-a dus la dânsul ¿i s-a mårturisit lui. Såhastrul, ca drept canun,l-a închis într-o chilie ¿i l-a låsat så stea acolo nouå ani ¿i nouå zile de varå,fårå ca så mai vadå lumina soarelui. Ca så poatå tråi în închisoare, i-a dat oprescurå ¿i un pahar cu vin.

Dupå ce ¿i-a gåtit de fåcut canunul, dupå ai¿ti nouå ani ¿i nouå zile devarå, Dumnezeu, care pe atunci umbla pe påmânt, i se aråtå såhastrului. ¥lîntrebå despre Sf. Ilie, de mai tråie¿te ori ba. Da Dumnezeu ¿tia toate,numai se fåcea el a¿a, fa¡å de såhastru, cå nu ¿tie.

Såhastrul se duse la Sfânt ¿i intrå în închisoare unde era el. Da’ cândintrå, gåse¿te prescura ¿i paharul cu vin neatinse. Sfântul nu mâncase ¿i nubåuse nimic; era viu ¿i umbla de colo pânå colo prin chilie.

Sfântul, cum våzu pe såhastru, îl rugå så-l scoatå din închisoare ¿i så-lducå înaintea lui Dumnezeu. Såhastrul, care avea tot porunca asta maidinainte, l-a scos ¿i l-a dus... Dumnezeu, când l-a våzut înaintea sa, l-aîntrebat pe Sfânt:

– Ce vrei, Ilie?Sf. Ilie råspunse:


– Vreau, Doamne, fulgerul ¿i tråsnetul, ca så tråsnesc pe drac, cå elm-a în¿elat, de-am omorât pe tata ¿i pe mama!

Dumnezeu råsplåti credin¡a sfântului, împlinindu-i rugåmintea. ªinumai de atunci încoace fulgerå ¿i tråsne¿te; mai înainte nu fulgera ¿i nutråsnea. Iar Sf. Ilie poartå fulgerile ¿i tråsnetele ¿i love¿te în toate pår¡ile,unde crede cå s-ascunde Ucigå-l-crucea, ca så nu-l poatå omorî“1.

Povestirea a patra

Sf. Ilie, dupå ispita Necuratului, î¿i ucide nevasta ¿i pårin¡ii.

„Se zice cå Sf. Ilie a fåcut armatå. ¥nainte înså, întâmplându-se lucrurile¿i pe-atunci cum se întâmplå ¿i aståzi, Sf. Ilie, fiind îndrågit de o fatåfrumoaså, o ceruse, o luase, fåcuse nunta ¿i, la câtva timp dupå nuntå,plecase. Pe nevastå ¿i-o låsase sub ochii pårin¡ilor lui.

Acolo î¿i fåcea slujba ca ori¿icare osta¿ sârguincios, iar din când încând dobândea învoire ca så mai vinå pe-acaså ¿i så-¿i vadå nevasta, de carese despår¡ise cu mare înduio¿are.

¥ntr-un rând, Ilie venea acaså ca de obicei, cu pu¿ca-n spate, când,iatå, la o cotiturå de drum, se întâlne¿te cu un mo¿neag. Mo¿neagul nu eraaltcineva decât Pre-necuratul necurat, care nu prea avea la inimå cåsnicia ¿idragostea celor doi tineri. Intrând în vorbå cu Ilie, îi spune:

– ªi de unde e¿ti dumneata, voinice, rogu-te?– Din sat, de aici, de peste deal.– ªi mergi acaså, se vede!– Acaså, cå-s însurat ¿i mi-i dor de nevastå.– Apoi, de; råu face¡i cå vå-nsura¡i înainte de-a vå vedea ispråvitå

armata. Cå voinicul dacå pleacå, dus e, – ¿i mai råu de nevastå, cå råmâneacaså, de vorba lumei...

– Apoi, de, mo¿ule, zice Ilie, or fi ¿i de acelea...– Ce så fie! Niciodatå omul nu ¿tie de unde sare iepurele; nevasta

dumitale, nu mai departe, – så dea Dumnezeu så nu fie a¿a, dar nu cred!Parcå i-a pus un fier ro¿u la inimå lui Ilie, cu vorba asta. Despår¡indu-se,

mergea gânditor: „o fi, n-o fi“!

1 Culegere din com. Nem¡i¿or-Vânåtori, jud. Neam¡, ¿i împårt. de dl. A. Moisei.

60 TUDOR PAMFILE

Dar diavolul nu se dådu båtut, cåci, când sfântul scobora coasta lavale, spre sat, îi iese înainte de astå datå sub înfå¡i¿area unui om cunoscutfeciorului. Dându-se în vorbå cu Ilie, îi spuse cå femeia lui, hotårât lucru,nu-i poamå bunå.

– Ce, nu crezi? Apoi cum vei ajunge acaså, så te ui¡i pe ferestruica dindeal ¿i-ai så vezi cå doarme între doi nandri¿i.

Sf. Ilie ajunge acaså ¿i, cum ajunge, se uitå pe fereastrå ¿i vede cåa¿a-i. Amårât, nu mai intrå în caså, ci scoate repede pu¿ca din spate, o punela ochi ¿i trage. Poc! ªi-i ucide pe câte¿itrei. Dar intrând în caså, vede cå-¿iucisese pårin¡ii ¿i nevasta, care dormeau într-un pat.

Plin de cåin¡å, Sf. Ilie se rugå lui Dumnezeu så-i ajute ca så-¿i råzbunepe necura¡i, cåci, vede¡i, pricepuse cine-i fuseserå amågitorii de pe drum.

Dumnezeu, ascultându-i rugåmintea, îi då tunetul.Când pleacå Sf. Ilie la vånåtoare dupå diavoli, atunci plouå cu tunete

¿i tråznete; atunci sar diavolii cum pot mai repede în ape curgåtoare ¿i-nmåri, ca så scape de mânia sfântului.

ªi asta-i povestea lui Sf. Ilie!“1.

1 Culeaså ¿i împårt. de dl. Ion Vârlezeanu, com. Buciumeni, jud. Tecuci.

CAPITOLUL VII

Al treilea månunchi de povestiri, în strânså legåturå cu subiectul nostru,zugråve¿te vrajba care se iscå prin mijlocirea Necuratului, – când acestalipse¿te, îndemnul lui se subîn¡elege, – între doi fra¡i sau doi prieteni,adesori în urma unei neîn¡elegeri cu privire la dreptatea ¿i strâmbåtatea dinlume. Aceastå învråjbire se curmå obi¿nuit cu un aspru råmå¿ag, care aducepe un al treilea, – mai întotdeauna însu¿i diavolul travestit, – care dådreptate celui ce sus¡ine nedreptatea, celui ce apårå lenea ori întruchipeazåneomenia. Nenorocitul, orbit, reu¿e¿te så se îndrepte printr-o întâmplåtoareascultare a unui sfat de diavoli, dupå care ajunge ¿i într-o stare înfloritoare,ca sa-l poatå pizmui cel cu nedreptatea, ¿i astfel så cadå ¿i acesta în nenorocire.

Introduse între pove¿ti, aceste povestiri au fost socotite ca fåcând partedin sec¡iunea pove¿tilor psihologice, – ciclul Fatalitå¡ii, tipul Nemesis,despår¡irea a doua1, cu toate cå nu avem o legåturå între „sfânta dreptate“,care întotdeauna iese biruitoare, ¿i norocul „¿ugubå¡“ al despår¡irii întâi.

Aceste povestiri au o înaltå tezå moralå ¿i ca atare n-ar trebui socotiteîntre pove¿ti.

Subiectul se gåse¿te în literaturile populare neogreacå, sârbå, croatå,ungarå, lorenå ¿i cu oarecare îngåduin¡å, ¿i în cea arabå.

Studiului domnului ªåineanu despre basme îi lipse¿te tocmai povestireacaracteristicå, care se aflå în literaturile stråine. ¥ntr-adevår, de¿i titluldespår¡irii este „Dreptatea ¿i strâmbåtatea“, în povestiri gåsim fa¡å-n fa¡åomenia ¿i barbaria sau cruzimea: unul, ca så i se dea de mâncare, laså så i sescoatå ochii, dupå care urmeazå lecuirea, înstårirea ¿i cåderea barbarului înispitå. Diavolul, cum am spus, în aceste povestiri lipse¿te, dar cine îndeamnå

1 L. ªåineanu, Basmele române, Bucure¿ti, 1895, p. 787 ¿i urm.

62 TUDOR PAMFILE

pe unul så cearå celuilalt ochii? Gândul sau pornirea cea rea, care în poporse socote¿te în¡e¡itå tot de cåtre Ducå-se-pe-pustii.

¥n cele ce urmeazå, dau variantele ce lipsesc din studiul d-lui ªåineanu¿i care, – nu toate, – prezintå caracteristica despår¡irii a doua, pe o parte,iar pe de alta, întinde întreaga pânzå a povestirilor în¿irate pânå aci.

Povestirea întâi

Doi fra¡i pun råmå¿ag cu privire la întâietatea dintre dreptate ¿istrâmbåtate. Diavolul travestit în preot, fiind întrebat, spune cå nedreptateae mai bunå. Astfel, cel cu dreptatea e orbit. Noaptea, ascuns, ascultå treiispråvi ale diavolilor, care-¿i aveau leacurile lor fiecare: astfel, el ¿i-adobândit vederea, a slobozit apa secatå dintr-un sat ¿i a tåmåduit de boalåpe o fatå de-mpårat.

¥mbogå¡it, prime¿te pe fratele såu, cåruia îi spune cå prin diavol a aflato comoarå. Mergând deci så asculte întru furi¿, este prins de necura¡i ¿i ucis.

„Acu, de la târg se-ntorceau acaså doi fra¡i, cu caråle lor pline cu totfelul de târguieli. Dupå cum îi obiceiul, oamenii dintr-un ¿ir de care sestrâng în cåru¡a celui din frunte ¿i se pun la sfat, iar boii cumin¡i se-ndeamnåunii dupå al¡ii.

Cei doi fra¡i, fiind darå la un loc, începurå så vorbeascå despre påcatelelumii.

– Hei, frate, oftå omul, în lumea asta, cu dreptatea nu faci nimic înziua de aståzi!

– Cum? Crezi tu cå strâmbåtatea-i mai bunå ca dreptatea? U, te-n¿eliamarnic, frå¡ioare! Dreptatea-i sfântå, cå-i de Dumnezeu låsatå!

ªi tot a¿a, sfåtuind împreunå, ajung la råmå¿ag:– Dacå-i mai bunå dreptatea, – gråi unul, – atunci så-mi sco¡i mie

ochii, iar dac-a fi mai bunå strâmbåtatea, så ¡i-i scot eu pe-ai tåi!– Bunå învoialå, – råspunse celalt frate, – dar cum crezi tu cå putem

afla noi una ca asta?– Uite cum: så-ntrebåm pe cel dintâi om ce ne-a ie¿i în cale ¿i dupå

råspunsul lui så ne luåm.– Bine, fie ¿i-a¿a.Mai dådurå vreo douå bice boilor ¿i se luarå de altå vorbå, când, la o

råspântie de drum, numai cå iatå le iese în cale un popå. Popa ista nu era


altcineva decât dracul curat, care, auzind råmå¿agul fra¡ilor, se schimbase,ca doar’-doarå va fi întrebat. Fra¡ii, cum îl våzurå, strigarå:

– Uita un popå! Så-l întrebåm pe dânsul, cå el îi om cu frica luiDumnezeu ¿i gura lui adevår gråie¿te.

ªi când dracul se apropie mai tare de dân¿ii, cei doi fra¡i oprirå cåru¡ele,î¿i scoaserå cåciulele din cap ¿i merserå de-i sårutarå mâna. Chipul cel depopå îi blagoslovi cum i-o fi blagoslovit ¿i intrå în vorbå cu dân¿ii. ªi ziseunul din fra¡i:

– Pårin¡ele, dacå nu ¡i-i cu supårare, så ne spui ceva ¿i nouå, cå de,nu-i tot omul fåcut de la Dumnezeu, så ¿tie de toate. Uite de ce-i vorba: înlumea asta ce-i mai bunå: dreptatea ori strâmbåtatea?

– Oricum am cåuta, fiilor, dar strâmbåtatea tot e mai bunå. Dovada?Strâmbii ståpânesc ¡årile!

A¿a le råspunse popa, ¿i se îndepårtå de dân¿ii.Fratele cu strâmbåtatea numaidecât såri asupra celuilalt, îi scoase ochii

¿i, låsându-l în mijlocul câmpului, luå cele douå care ¿i plecå spre caså.Soarele scåpåtase spre sfin¡it ¿i cum aceasta se-ntâmplase cam pe la

începutul lui Mår¡i¿or, se låsase spre searå råcoare de tot.Bietul orb, bâjbâind, sårmanul, încoace ¿i-ncolo, plecå fårå nådejde

într-o parte. ªi merse el cât merse, pânå ce dådu de malul unui lac. Pe malgåsi o luntre fåcutå din scorbura unui trunchi gros de plop.

Una, ¿i de frig, ¿i apoi, temându-se ¿i de fiarele sålbatice, orbul se vârîsub luntre, ca så se adåposteascå, cu gândul ca a doua zi så se de¿tepte, såasculte glasuri de oameni ¿i så plece cu dân¿ii încotro l-or duce.

ªi lacul cela era la col¡ul a trei împårå¡ii dråce¿ti, cå cicå pe atunciTartorul cel mare împår¡ise întreg påmântul în trei împårå¡ii mari, dându-lela trei draci mai împeli¡a¡i. ªi, cum spusei, locul cela fiind la întâlnireacelor trei slujba¿i ai iadului, Tartorul îi chemå acolo la tot miezul de noapte,ca så le ia socotealå de ispråvile lor cele nelegiuite.

Cântase într-un sat de vale coco¿ii de douå ori ¿i miezul nop¡ii seapropia acum. Dracii veniserå pe rând ¿i-¿i gåsiserå loc de a¿teptare tocmaipe luntrea cea cu gura-n jos, sub care ståtea orbul nostru.

Aproape de cântåtori veni ¿i ståpânul lor, Tartorul dracilor. Supu¿ii sescularå în picioare, ¿i fåcându-i pânå la påmânt temenelele lor obi¿nuite, sea¿ezarå din nou pe luntre ca pentru judecatå, cu mâinile pe genunchi ¿i cuochii ¡intå spre cel båtrân.

– Tu ce-ai fåcut, negrule, pe ziua de aståzi? råcni Scaraoschi cåtreunul din draci.

64 TUDOR PAMFILE

– Eu, så tråiascå blåståmå¡ia voastrå, pusei vrajbå în inimå de frate ¿iunul scoase ochii celuilalt, – råspunde dråcu¿orul.

– ªi ce leac i-ai dat pentru asta?– Leacul nu i l-am spus orbului, dar i l-am låsat a¿a: dacå mâni s-a

spåla cu roua dimine¡ii, î¿i va cåpåta vederile cum le-a avut, ba încå ¿i maideslu¿ite ca înainte.

– Tare bine, – råspunse ¥ncornoratul. Dar tu, al doilea, ce ticålo¿ie aifåptuit?

– Eu, Întunecimea voastrå, am secat toate pu¡urile din cutare sat, iarpe oameni i-am silit så se ducå peste nouå dealuri, så-¿i ia apå de acolo, ¿ipânå acaså s-o beie, ¿i tot fårå apå så råmâie.

Orbul asculta.– Tare bine, – îi råspunse Nåbådåiosul, tremurând de bucurie. Dar

tu, cel din capåt, ce ai såvâr¿it?– Eu, Uriciunea ta, am înghebo¿at fata împåratului. Pu¡inticå treabå,

dar pentru asta jele¿te toatå împårå¡ia.ªi ce leac i-ai dat?– Leacul cel rar îi aist: dacå ¿i-a face scåldåtoare cu frunze de plop, în

noaptea de cåtre Sfântul Gheorghe cre¿tinesc, scapå ¿i se face din nouå orimai frumoaså.

ªi orbul prindea-n ureche cuvânt dupå cuvânt.– Tare bine, – îi råspunse ¥ncornoratul cel båtrân, – dar întâi så te

întreb ¿i pe tine de leacul fântânilor secate.ªi dracul de al doilea îi råspunse:– Dac-or slei fântânile-n noaptea ¥nvierii lui Hristos al lor, atunci vor

cåpåta izvoarele la loc, cu mai multå ¿i mai bunå apå de cum au avut-o.– Nici nu se poate mai bine, råspunse Ucigå-l-toaca, dar rogu-vå, fi¡i

¿i mai blåståma¡i, cåci numai a¿a ve¡i råmâne întru împårå¡ia iadului.¥n vremea asta s-auzi în sat, de vale, coco¿ul de miezul nop¡ii ¿i cei

patru draci pierirå.Pentru sårmanul orb, noaptea trecu plinå de gânduri si de aråtåri, iar

diminea¡a, când sim¡i cå roua-i rece ¿i îmbel¿ugatå pe iarbå, ie¿i ¿i el de subluntre. ¥ntinse palmele pe iarbå ¿i se ¿terse la ochi, ¿i iar le-ntinse ¿i iar se¿terse, ¿i iar ¿i iarå¿i, pânå ce-¿i dobândi vederile pråpådite. Apoi, dezmeticitdin întunericul înfrico¿at al nevederii, î¿i fåcu sfânta cruce ¿i plecå mul¡umindlui Dumnezeu cå tot dreptatea-i mai bunå.

Pe drum, cåtre satul lui, îi veni un gând.


– Tot mai este pânå la Pa¿ti, – î¿i zise el. Bine ar fi ca så må duc ca sådeschid izvoarele închise de demoni în cutare sat, cå mult s-or fi chinuindbie¡ii oameni!

Se îndreptå darå spre satul acela. ªi merse, ¿i merse multå vreme, pânåce ajunse sâmbåtå seara, spre duminica Pa¿tilor.

Acolo se zvoni repede veste c-a picat un vråjitor mare, care-ar putea såle dezlege apele. Mai marii satului se puserå la sfat ¿i-mpåcåciune cu dânsul,¿i-n noaptea ¥nvierii, cu multe bra¡e, sleirå pu¡urile secate. Apele ¡â¿niråîndatå cu mare îmbel¿ugare, cå se minunau oamenii, nu altceva.

A doua zi tot satul se strânse la cislå ¿i dårui pe slobozitorul de ape cumul¡i bani, iar acesta, când plecå, spuse oamenilor:

– Dacå eu a¿ fi lucrat împotriva lui Dumnezeu, nu v-a¿ fi cerut platå,ci v-o cer pentru cå înfruntai cuvântul diavolului.

Mergând a¿a, dupå o bucatå de drum, î¿i zise iar omul dreptå¡ii:– Bine ar fi dacå m-a¿ duce ¿i la împårat ¿i i-a¿ da tåmåduire fetii, cå

tot mai este pânå la Sfântul Gheorghe.Gândul ¿i-l cumpåni el ¿i se hotårî så se ducå, mai cu seamå când auzi

cå-mpåratul, tatål fetii, dåduse nu de multå vreme ¿tire pretutindeni cådåruie¿te cu multul de pe lume pe cel ce i-o face fiica sånåtoaså.

Omul nostru ajunse la curte ¿i, auzind cå ¿tiutul leac nu-l aflase niciunul din cei me¿teri ¿i vråjitori, merse la împårat ¿i-i zise:

– Luminate împårate, eu cred c-am så aflu izvorul de sånåtatea pentrufecioara måriei tale!

¥mpåratul primi cu bucurie ¿i cåzu la învoialå dreaptå, anume så-i deaun col¡ de împårå¡ie, dacå va izbuti. Asta era cu câteva zile mai înainte deSfântul Gheorghe.

¥n noaptea de cåtre ziua cea sfântå, merse omul ¿i-¿i adunå frunze de peplop, le fierse în cåldåri mari ¿i apoi, când scåldåtoarea se mai råcori, muie ¿iobloji pe fata împåratului, îi a¿ezå trupul cu mâna, încet-încet, încet-încet,pânå ce i-l aduse la loc ¿i pânå ce fata se fåcu la chip de nouå ori mai frumoaså.

Când împåratul î¿i våzu odrasla a doua zi, îmbrå¡i¿a ¿i el pe omul celme¿ter, dându-i ¿i mult bånet peste cele de învoialå.

ªi dupå asta trecurå mul¡i ani. Omul prinsese la avere, cå era harnic ¿icumpånitor ¿i totdeauna crezåtor în dreptate, iar vestea despre dânsul seduse peste måri ¿i ¡åri.

Auzi darå povestea ¿i frate-såu ¿i, crezând-necrezând, porni într-o bunådiminea¡å spre dânsul, ca så se încredin¡eze cu ochii ¿i cu urechile.

66 TUDOR PAMFILE

Ajunse la såli¿tea frå¡âne-såu, îl våzu, îl îmbrå¡i¿å ¿i-i zise:– Frate, frå¡ioare, råu mi-a pårut de fapta mea ¿i de aceea a trebuit så

viu ¿i så-¡i cer iertare. Pe urmå, am så te rog så-mi spui ¿i mie ce-ai fåcut ¿ice-ai dres, ca så te-mbogå¡e¿ti?

– De iertat, te-oi ierta mai târziu, zise frate-såu, iar cum m-am îmbogå¡it¡i-oi spune acum. ¥n noaptea ceea m-am dus la cutare lac ¿i, ascunzându-måsub o luntre, am ascultat sfatul a patru diavoli. Ei aflaserå, se vede, ocomoarå într-un loc, ¿i acum chibzuiau felul cum s-o sape. Deodatå glasulcoco¿ului pentru miezul nop¡ii se auzi, ¿i munca lor råmase neispråvitå.Dupå ce pierirå, cum putui ¿i eu, plecai înspre pår¡ile acelea, såpai ¿i deschiseicåpacul låzii pline cu galbeni. Atunci mi-au venit ¿i vederile la loc. Cubanii aceia mi-am cumpårat påmânt ¿i vite ¿i mi-am fåcut acareturile pecare le vezi. Asta-i adevårat, iar ce nu se potrive¿te cu ce-ai mai auzit ¿i tude prin lume, crede-må, frå¡ioare, cå toate-s minciuni.

ªi fratele bogatului, ce-¿i zise, auzind povestea asta?– Bine ar fi så må duc ¿i eu sub luntre ¿i s-ascult vorba dracilor. Mai

¿tii? Poate mai laså vreo comoarå nesipråvitå din såpat, ¿i atunci,îmbogå¡e¿te-te båiete, dacå n-ai altceva de fåcut!

Lui frate-såu nu-i mai spuse, ci pieri a¿a din ochi.Plecå într-adevår spre lac ¿i, cum ajunse, intrå sub luntre. Sfin¡i soarele,

veni noaptea ¿i pe la miezul nop¡ii, se strânserå dracii, unul câte unul, pânåcând la urmå, picå ¿i Dimonul cel båtrân. ¥n mânå avea un bici de foc ¿i-itremura trupul, ¿i ochii îi erau holba¡i, ¿i pårul îi era zburlit. Avea pesemneceva de descårcat pe cei mårun¡ei.

– Cum se face, slugå blåståmatå, cå spusele tale de acum ¿apte ani nuse adeveresc? Tu ai orbit un om, dupå câte mi-ai spus, ¿i aståzi eu îl våd cuochi.

ªi, fårå så mai a¿tepte råspunsul slugii celei prea plecate, începu så-lcroiascå pe drac cu biciul cel de foc, cå urla dråcu¿orul de se cutremurapåmântul. ªi då-i, ¿i-i dådu båtrânul, pânå ce, la urmå, temându-se så nu-lomoare, îl mai laså oleacå. Se uitå la dânsul ¿i våzu cå are numai o sleamåde via¡å råmaså.

Luå apoi la refec pe-al doilea.– ªi tu, suflete împieli¡at, mi-ai spus c-ai secat toate pu¡urile din satul

cutare, ¿i eu våzui cum oamenii beau apå pe-un cap ¿i strigau: „måi, da’bunå apå avem!“ Asta-i treabå de diavol? A¿a ¿tii tu så alegi leacurile? Hai?


ªi-n¿facå-l, nene, ¿i pe-aista, ¿i då-i ¿i lui, croie¿te-l peste ochi, pestecap, peste picioare, peste råbdåtoarea spinare, cå i se fåcuse trupul ro¿u caracul, din negru ca tåciunele cum era.

Cel de sub luntre ascultase el de la început, dar acu îl apucaserå ni¿tetremuråturi grozave, ¿i inima mai cå-i amor¡ise de bucuria comorilor!

Veni ¿i rândul celui de-al treilea:– Tu mi-ai vestit cå o împårå¡ie întreagå jele¿te pacostea ce i-ai fåcut-o

împåratului, schimonosindu-i fata, – ¿i când colo, dimpotrivå! To¡i beau ¿ise veselesc, iar fata, frumoaså ca o zânå, ve¿nic râde ¿i cântå. De nåcazulîmpåratului chefuiesc curtenii? De amarul lui bea ¿i opincå ¿i vlådicå? Astea-streburi de slugå credincioaså mie? Las-cå te-nvå¡ eu minte ¿i pe tine!

ªi arde-l ¿i pe aista, ¿i trânte¿te-l, ¿i bu¿e¿te-l, nevoie mare. ªi-lblagoslovi Sarsailå într-atâta, cå-l crezu gata-gata cå-¿i då sufletul!

Apoi, din nou, le mai fåcu alte mustråri aspre, vestindu-i cå de dataasta îi iartå ¿i nu-i då afarå din iad, numai c-o chezå¿ie: så nu se maiîntâmple ispråvi de felul istora.

Frå¡iorul de sub luntre de-abia mai råsufla!Tartorul plecå, iar dracii, zvânta¡i în båtaie, råmaserå pe luntre. Se

puserå la vorbå despre på¡ania lor, ¿i tot oftau ¿i se våicåreau, cå, vede¡i,una ca asta nu li se mai întâmplase niciodatå.

– Eu, nu cred, – luå vorba cel mai båtrâior, – cå leacurile noastre aufost spuse celor påtima¿i de unul din noi!

– Eu socot una ca asta, råspunse altul: de bunå-seamå cå pårintelenoastru, ca så ne dea pildå de strå¿nicia puterilor sale ne-a fåcut-o, ca så netemem încå mai mult pe viitor!

– Asta n-o cred eu, – råspunse cel de-al treilea, – ci mai degrabå sepoate cå spusele noastre au fost auzite de cineva. ªti¡i cå eu atunci am dattârcoale de jur-împrejur ¿i pe nimeni n-am aflat. Cred cå, de fost, a fost ¿i,de a fost cineva, apoi n-a putut asculta decât de sub luntre.

– Mai ¿tii? Se poate ¿i se prea poate una ca asta; ¿i chiar acum, cine¿tie dacå nu s-o fi aflând cineva sub luntre, cå ¿ti¡i vorba românului: „omuluinu i-i de datå, ci i-i de nadå“.

ªi, cum sfâr¿irå, ridicarå dracii luntrea ¿i råmaserå cu ochii ca debroastå båtrânå, când dåduserå peste cel ce a¿tepta dedesubt bogå¡iacomorilor. ªi judecata n-au mai fåcut-o.

– A, tu ne-ai fost, ¿tafetarule? Laså cå te învå¡åm noi minte!

68 TUDOR PAMFILE

ªi l-au luat tustrei ¿i i-au tras o sfântå de båtaie, sorå cu moartea; s-aua¿ezat apoi så se mai odihneascå pe luntre ¿i l-au luat din nou ¿i l-au trudit¿i l-au bosolit, pânå când fratele cel apåråtor al nedreptå¡ii ¿i-a dat duhul.

Pe urmå, l-au luat ¿i l-au azvârlit în lac, så-l månânce broa¿tele ¿idintr-însul nimic så nu s-aleagå!

Povestea asta cu adevårat s-a întâmplat, ¿i acuma vå întreb pedumneavoastrå så-mi spune¡i: ce-i mai bunå în lumea, asta: dreptatea oristrâmbåtatea?1“

Povestirea a doua

Doi lucråtori se ciorovåiesc pentru dreptate ¿i strâmbåtate. Cel custrâmbåtatea, dupå vorba diavolului, ca mai înainte, ia hainele celui cudreptatea. Acesta, gol, se ascunde sub un pod ¿i acolo aude sfatul diavolilor.Se îmbogå¡e¿te, dupå ce fere¿te pe doi fra¡i ca så se ucidå de la o comoarå,¿i pe un preot de la un påcat. Cel cu strâmbåtatea merge ¿i el la pod, daracolo îl prind dracii ¿i-l ucid.

„Erau odatå doi såpåtori care, unde se duceau, lucrau împreunå: azi lacutare boier, mâine la cutare, poimâine la altul. ªi unul din tovarå¿i era oma¿ezat, cumpåtat ¿i lega paraua cu nouå noduri, cå-i mergeau treburile strunå,iar celalt era cheltuitor ¿i be¡iv, de nu lega douå-n tei.

ªi azi lucreazå, mâine lucreazå, dacå vede be¡ivul cå nu mai noje¿te, înloc så se lase de obiceiul dracului, el ¿tie ce i se nåzare:

– Må vere, – zise celuilalt, – cu tine nu-i lucru curat.– De ce, frate?– Apoi nu vezi? Muncesc ¿i eu cât tine ¿i, când colo... tu ai de toate,

iar eu „cânt cu såråcu¡ de maica mea!“ Tu, pesemne, umbli cu strâmbåtatea;d-aia ai bani, pe când eu, care umblu cu dreptatea, n-am, vorba proverbuluicå „dreptul umblå cu capul spart“.

Vezi dumneata, mo¿icule, i se pårea cå e drept el ¿i cå d-aia n-are bani.Cicå a¿a li se pare la to¡i be¡ivii.

Omul påstråtor ¿i bun, ce så zicå?

1 Culegere din jud. Ilfov.


– Må vere, ia nu mai cheltui ¿i tu, iar nu te mai îmbåta câteodatå ¿iapoi så vezi: n-o så ai ¿i tu? Cât despre mine, mi-e martor unul Dumnezeu,cå må silesc pe cât pot så umblu numai în dreptate. Degeaba ¡i se nåzare ¡ie!

– Ei a¿! – zise cheltuitorul, – tu umbli cu strâmbåtatea, må, ¿i binefaci! Azi e mai bunå strâmbåtatea decât dreptatea.

– Ba-i mai bunå dreptatea.Tot ciondånindu-se ei, merg de se tocmesc så lucreze la un logofåt o

zi, douå, trei, o lunå încheiatå. ¥n fiecare searå, ståpânul le plåtea deopotrivå;da când plecau ¿i-¿i fåceau socoteala, ål cu strâmbåtatea n-avea nici o parachioarå. Le cântase.

– Må, må, må! Nu spun eu? Tot mai bunå strâmbåtatea! se gândeaticålosul cheltuitor...

– Taci, måi vere, odatå, cå-i mai bunå dreptatea.– Ce tot dreptate, dreptate, måi cre¿tine? Hai, – da minune, – så

întrebåm ¿i pe altul mai priceput. ªi dacå te-oi råmânea, ce så-¡i fac?– Ia, o så-¡i dau hainele dupå mine ¿i banii ce i-am luat luna asta. ¥¡i

place?– ¥mi place.Plecå ei spre råsårit, ¿i omul bun tot cu gândul curat: se tot socotea

într-una:– Cine-i åla, priceputul, så gåseascå mai bunå strâmbåtatea?La mijloc de cale, uite cå le iese înainte diavolul în chip de cålugår.– Pårinte, sårutåm dreapta. Nu-i vrea sfin¡ia ta så ne dai råspuns la o

întrebare? Cå... ne tot socotim noi: dacå nu-i ¿ti sfin¡ia ta, care e¿ti capullegii, cine så ¿tie altul?

– Bucuros, tatå!– Dacå-i a¿a, spune-ne: care-i mai bunå: dreptatea ori strâmbåtatea?– E mai bunå strâmbåtatea, tatå! – zise Ucigå-l-toaca. Cine umblå cu

ea, e om; cine nu, nu!Råmâne încremenit cel cu dreptatea, iar cheltuitorul sare în sus de

bucurie.– Vezi, må? – zice el, – ce-mi tot îndrugi tu cai verzi pe påre¡i? Adu

hainele ¿i banii.I le då, cå a¿a fusese prinsoarea.Pe urmå cheltuitorul s-a dus cu banii în cârciumå ¿i... las, pe el! A ¿tiut

så le facå de petrecanie...Celalat, råmas gol ¿i fårå bani, se tot gândea:

70 TUDOR PAMFILE

Dacå nu-i noroc ¿i parte,Cu Dumnezeu nu m-oi bate!

ªi a plecat a¿a, în dorul lelii, pânå s-a dus de s-a culcat la streaja unuipod de peste o apå mare. I-era ru¿ine så se ducå în sat ¿i se fåcuse ghemacolo, så mâie porcii la jir pânå la ziuå.

Dar poate omul så închidå ochii? Pe la miezul nop¡ii îl scoalå unharaiman de oameni, care mai de care mai încornora¡i ¿i mai schimonosi¡i;iar în frunte-le unul mai haido¿. Era adunatå acolo toatå liota diavolilor cuTartorul lor. Pasåmi-te acolo îi strângea el så le împartå porunci.

Se face tåcere, ¿i pe urmå Tartorul începe:– Tu, – zice unui drac, – så te duci mâine diminea¡å în satul cutare;

¿tii, colea, su-coastå, ¿ed doi fra¡i. Le-a låsat tat-såu ni¿te bani în påmânt ¿iei, ne¿tiind cå sunt îngropa¡i, se ceartå de atâta vreme: „sunt la tine“, – ziceunul; „ba la tine, måi cre¿tine; då-mi ¿i mie!“ – zice celålalt. ªi banii,såracii, sunt în påmânt la stâlpul din dreapta por¡ii celei mici. Tu så te ducila poarta bisericii ¿i, când or ie¿i de la închinåciune, så-i întårâ¡i ¿i så-i faciså se omoare1, cå ne-or råmânea nouå ¿i banii, ¿i sufletele lor. Ai auzit?

– Am auzit, ¥ntunecimea voastrå!– Tu, – zice Sarsailå altul necurat, – så ai grijå, când o ie¿i preotul

din altar, så-l duci în cârciumå så se îmbete, så se tåvåleascå ca porcul, ¿i peurmå så-l duci acaså, så-i iei min¡ile, så påcåtuiascå cu fie-sa. Ne trebuie ¿isufletele lor. Auzitu-m-ai?

– Auzit!– Tu, ¿i tu, ¿i tu, – zice deodatå la mai mul¡i încornora¡i, – duce¡i-vå

în satul vecin cu al åstora ¿i face¡i me¿te¿ug de duce¡i lumea în cârciumå întimpul slujbei biserice¿ti. Så fie mai plinå casa mea decât casa lui Dumnezeu.

Mai porunce¿te Tartorul ce mai porunce¿te ¿i la ceilal¡i ¿i, când cântåcoco¿ul de trei ori, piere cu to¡i ai lui, – ducå-se pe pustii!

Omul cu dreptatea auzea vorba lor, dar le dedese toate pe una: frica cål-or pråpådi duhurile necurate.

Odatå scåpat, tot cu gândul la fapte bune:– Ia så må duc eu så scap de la pierzare sufletele rânduite lui Sarsailå,

– ¿i plecå.

1 Vezi mai sus, pp. 39-40.


¥n satul cu cei doi fra¡i certa¡i pentru banii pårin¡ilor se duce la bisericå.Când så iaså, vede doi in¿i încåierându-se:

– Banii de la tata, cå te omor!– Ba då-mi-i tu, cå sunt la tine, ho¡ule!ªi scot cu¡itele. Erau gata-gata så ¿i le-nfigå în piept, când, odatå se

repede între ei cre¿tinul cu dreptatea.– Ce umbla¡i, oameni buni? Nu vede¡i cå e dracul între voi? Opri¡i-vå

mai bine ¿i face¡i-vå cruce, cå vå spun eu unde vå sunt banii.Le prinde mâinele ¿i se mai potolesc, iar când î¿i fac cruce, se

îmblânzesc de tot.Fugise spurcatul, vezi dumneata...¥i des¿umene¿te cel cu dreptatea, îi duce la locul cu norocul ¿i gåsesc

sumedenie de bani... Doamne, Doamne, unde-mi då mo¿ul Dumnezeu ¿imie? Au dat ¿i omului cu dreptatea ¿i s-au împåcat.

Se duce ¿i la preot. ¥l gåse¿te beat turtå ¿i pe cale de a fåptui påcatul.L-a pus så-¿i facå cruce ¿i preotul, venit în sim¡iri, îi mul¡ume¿te cu

lacråmi în ochi. Ba-i mai då ¿i bani, så nu spuie la al¡ii.Pe urmå cel cu dreptatea mai împiedicå, dupå puterea sa, ¿i pe ceilal¡i

rândui¡i de jupân Sarsailå întunericului... ¿i pe searå se duce mul¡umit acaså lael. ¥¿i cumpårase alte haine ¿i-¿i poruncise ¿i ni¿te case mai de Doamne ajutå.

Acu aude cel cu strâmbåtatea, såracul, de bel¿ugul ce dåduse pestetovarå¿u-i de muncå ¿i se duse la el.

– Ce fåcu¿i, må frate, de te îmbogå¡i¿i? Parcå hainele ¿i banii mi-idedese¿i mie, de când cu prinsoarea. A¿a-i cå tot strâmbåtatea e mai bunå?

– Ba e dreptatea, vere.ªi-i spune tot: „uite ¿i uite ¿i uite“, de-a fir a pår cum se îmbogå¡ise.– ªtii ce? – zise el cu strâmbåtatea. Må duc ¿i eu la pod.– Du-te, dec.ªi plecå cheltuitorul, tot gândindu-se: „Poate or spune cornora¡ii cå

mai sunt bani în vreun loc. Så må duc så-i scot eu ¿i så mi-i beau ¿i såpetrec. Ce så mai caut så scap de la moarte pe ståpânii lor? E mai bunåstrâmbåtatea“.

Se duce la locul cu pricina ¿i se ascunde; iar colea, în crucea nop¡ii,iatå vine Tartorul cu ai lui.

– Ce-ai fåcut, må? – întreabå Sarsailå pe cornoratul trimis la cei doi fra¡i.– Nimic, ¥ntunecimea ta! A fost un om su’ pod ¿i s-a dus de a spus

poruncile ¥ntunecimii tale oamenilor cu pricina: le-a aråtat banii ¿i s-au împåcat.

72 TUDOR PAMFILE

Råmâne Uciga-l-toaca pe gânduri.– Dar tu? întreabå pe cel cu popa.– Tot a¿a am på¡it.– A¿a am på¡it to¡i, strigå dracii råcnind, de se cutremura påmântul.– A¿a? – zbierå Tartorul. Ia cåuta¡i, båie¡i, c-o fi p-aci, så-i aråtåm

noi lui.Cotelesc încoa, cotolesc încolo, pânå gåsesc p-ål cu strâmbåtatea,

tremurând vargå.¥l fac ciopå¡i-ciopå¡i ¿i-l aruncå în apå, socotind cå el le-a stricat rostul.ªi... a¿a! Nici praful nu s-a ales de be¡ivul care credea în strâmbåtate“1.

Povestirea a treia

Doi lucråtori. Unul, necinstit, iubitor de strâmbåtate, ia tot câ¿tigultovarå¿ului såu iubitor de dreptate, dupå judecata altora, ¿i-l laså la un podfårå nici un ban. Acolo ascultå sfatul diavolilor, fere¿te pe doi fra¡i de-a seucide ¿i pe un preot de-a face un mare påcat, lucru care îi aduce înstårirea.Auzind tovarå¿ul såu, plecå la pod, unde dracii îl prind.

„Au fost doi oameni såraci, såraci. Neavând ce så mai månânce ¿i ei,de såraci ce erau, ce se gândirå?

– Aid’, må, frate-meu, ¿i noi în lume, unde om gåsi, så lucråm, –zice unul.

– Aid’, råspunse celålalt.ªi plecarå pe drum la ora¿, så gåseascå de lucru. Când au ajuns la ora¿,

locurile se prinseserå2 ¿i ei au råmas tot fårå lucru. Ce så facå ei? ªezurålângå un gard. ¥i våzu un boier, care veni la ei ¿i-i întrebå:

– Ce sunte¡i dumneavoastrå?– Noi suntem lucråtori ¿i nu gåsim de lucru, – råspunserå ei.– Nu merge¡i la mine pânå desearå, så spåla¡i la bani, cå vå plåtesc

câte o sutå de lei pe zi? – zise boierul.– Mergem, – råspunserå ei într-un glas.

1 „Ion Creangå“, I, pp. 75-76. Cf. C. Rådulescu-Codin, ¥ngerul românului,Bucure¿ti, 1913p. 50.

2 ¥n text: se completase.


Se duserå ¿i spålarå la bani pânå seara. Unul din ei, pe când a spålat labani, a mai pitulat încå o sutå de lei. Boierul le spuse:

– Båie¡i, duce¡i-vå ¿i dormi¡i unde pute¡i ¿i mâine så veni¡i iar.Ducându-se la gazdå, unul din ei a zis:– Bogdaproste, frate-meu, cå aståzi cåpåtai o sutå de lei!Iar celålalt a zis:– Da’ bine, må frate-meu, nu mai pitula¿i tu nici o sutå de lei?Cela a zis:– Nu mai pitulai, frate-meu!– Ba eu måi pitulai o sutå de lei, – zise el.Se duserå diminea¡a iar i se apucarå iar de lucru, ¿i lucrarå pânå seara.

Seara le-a plåtit boierul încå câte o sutå de eli. Ål nåråva¿ a mai pitulat iaro sutå de lei. Boierul i-a trimis så se ducå så doarmå unde a mai dormit ¿iså vinå a doua zi.

Seara iar se întrebarå. Zise unul din ei, – tot cel de mai înainte:– Må, frate-meu, acu¿i mai pitula¿i vreo sutå de lei?El a zis:– Nu mai pitulai, frate-meu, nici o sutå.Iar celalt a zis:– Ba eu iar am pitulat încå o sutå de lei!Diminea¡a iar s-au dus ¿i au lucrat pânå seara.Fåcând ei trei zile, boierul le-a plåtit seara din urmå încå câte o sutå de

lei ¿i le-a spus:– Så vå duce¡i, båie¡i, cå nu mai am de lucru!Ål care a ¡inut dreptatea a fåcut trei sute de lei, iar cel cu strâmbåtatea

a fåcut ¿ase sute de lei. Ål cu dreptate a zis:– Bodå-prostri, frate-meu, cå dobândii trei sute de lei, så-mi ¡in ¿i eu

copiii!Iar celålalt a zis:– Bine, må frate-meu, ¿i n-ai mai pitulat nici o sutå de lei?– N-am mai pitulat, frate meu, – zise el.Dar ål cu strâmbåtatea a zis:– Må frate-meu, eu î¡i iau ¡ie o sutå de lei!– Cå nu ¡i-i dau eu, zise celålalt.– Ba ¡i-i iau!– Ba nu ¡i-i dau!– Måi, frate-meu, dacå zici tu ca så-mi iei o sutå de lei, aid’ la primårie,

så ne judecåm!

74 TUDOR PAMFILE

Plecând ei så se judece, se-ntâlnirå cu primarul pe drum. El zise:– Måi, buna ziua, måi oameni! De ce vå certa¡i?– Uite ce este, – zise ål cu dreptatea: am fost ¿i noi la ora¿ de am

lucrat ¿i am cåpåtat câte trei sute de lei ¿i frate-meu åsta zice cå så-mi iamie o sutå de lei.

Primarul i-a întrebat:– Ei, bine må, de câte zile a¡i plecat de acaså?Ei au zis:– De patru zile!– Iatå, må, cå de când a¡i plecat voi de acaså, s-a întors judecata. ¥¡i ia

åsta suta de lei, – a spus primarul.El, dacå a auzit, scoate banii ¿i-i då åluia suta de lei ¿i pleacå.Mergând pe drum, cel cu dreptatea zice:– Må, frate-meu, îmi lua¿i o sutå de lei; påcat, cå ¡ineam ¿i eu copiii!– Taci, må frate-meu cå eu î¡i mai iau o sutå...– Ba cå nu-¡i mai dau...– Ba ¡i-i iau...– Dacå este a¿a, zise ål cu dreptatea, aid’ så ne judecåm la zapciu.Mergând ei pe drum, iacå zapciul le ie¿i înainte ¿i întrebå:– Ce, må båie¡i, ce vå certa¡i?– Ce så ne certåm! Ete cå am fost ¿i noi la ora¿, ¿i am lucrat ¿i am luat

câte trei sute de lei, ¿i frate-meu åsta mi-a luat o sutå de lei, ¿i acu spune cåîmi mai ia o sutå.

Zapciul le-a spus:– Må båie¡i, de când a¡i plecat voi de acaså, uite cå s-a întors judecata:

este mai mare strâmbåtatea ca dreptatea; î¡i ia åsta suta de lei.Omul, våzând cå zapciul îi face tot aceea¿i dreptate, scoate punga de la

brâu, ¿i-i mai då, – ¿i altå sutå de lei, ¿i zise:– Må frate-meu, îmi lua¿i banii, må låsa¿i sårac...Iar el zise:– Taci, må frate-meu, cå î¡i mai iau ¿i suta ailaltå.Iar cel om zise:– Eu nu-¡i mai dau nici un ban, pânå nu ne-om duce så ne judece ¿i

popii, cå ei sunt capu’ legii.Mergând ei, iacåtå cå se întâlnesc ¿i cu popa, care zice:– Ce, må båie¡i, ce vå certa¡i?


– Uite, pårinte, am lucrat ¿i am cåpåtat câte trei sute de lei ¿i frate-meuåsta mi-a luat douå sute de lei ¿i acum spune cå så-mi mai ia ¿i suta de lei cemi-a mai råmas!

– Apoi, uite ce e, båie¡i, – zise popa; de cât a¡i plecat de acaså, s-aîntors judecata. E mai mare strâmbåtatea ca dreptatea, î¡i ia åsta suta de lei.

Omul, såracul, våzând cå ¿i popa îi face aceea¿i dreptate, îi dete ¿i sutaaia de lei. Ål cu strâmbåtatea fåcuse nouå sute de lei, ¿i ål cu dreptatearåmåsese mai sårac de cum fusese, lipit påmântului, fårå nici un ban.

Mergând ei pe drum, så se ducå acaså, dau de o apå mare, peste careera un pod, la care se plåcea o para de trecea. Omul cu dreptatea n-avu opara så dea la pod, iar cel cu strâmbåtatea plåti la pod. Bietul om cu dreptatearåmase.

ªiind apa ce era mai micå printr-un loc, plecå pe marginea apei, så seducå så treacå pe acolo. Ducându-se, iatå cå vine un nor de ploaie. Acoloera o luntre. Ål om se bagå sub luntre pânå o trece ploaia. ªezând bietul omsub luntre, se fåcu searå ¿i se pomeni cu o vorbå în luntre. Era Tartoruldracilor: strânsese pe ceilal¡i, ca så le dea poruncå. ªi le dete porunci. Mairåmåsese unul ¿chiop.

– Må, – Tartorul îi zise, – ei, ¡ie ¿chiopule, o så-¡i dau porunci, så mile faci. Så te duci la cutare sat, la doi fra¡i, cå a murit tåtål lor1 ¿i a råmas uncazan cu bani îngropat sub pragul u¿ii. Ei nu ¿tiu, nici unul, nici altul. Så-ifaci så se taie pânå la ziuå. ªi så-¡i mai dau o poruncå: så te duci la popa,så-l faci så omoare pe fie-sa.

Atât popa, cât ¿i åi doi fra¡i erau din satul omului cu dreptatea. El,auzind, ie¿i repede de sub luntre, dete prin apå ¿i se duse drept acaså la åidoi fra¡i. Ei stau cu cu¡itele unul la altul ¿i ziceau:

– Tu ¿tii banii!Iar celålalt:– Ba tu ¿tii banii to¡i.El, – omul cu dreptatea, – le zise:– Sta¡i, båie¡i, mereu, cå voi nu ¿ti¡i banii lui ta-tåu. Eu îi ¿tiu banii

lui ta-tåu, eu îi ¿tiu banii lui ta-tåu: så sta¡i pânå când oi veni eu la voi.Se duse la popå. Popa vrea så taie pe fie-sa. El a zis:– Stai, pårinte! Ce faci? Deschide u¿a, cå se râde dracul de tine!

1 ¥n text: tat-såu.

76 TUDOR PAMFILE

Dracul, våzând cå nu poate så facå poruncile ce i s-au dat, plesni înbåtåturå ca un foale cu cåtran. Popa, våzând cå era så râdå dracul de el, ¿idådu omului cu dreptatea calul ce-l avea mai bun ¿i-i dete ¿i traista caluluiplinå de bani. El luå traista calului cu banii ¿i se duse la åi doi fra¡i ¿i lespuse:

– Lua¡i, båie¡i, cazmaua ¿i såpa¡i sub prag!Scoaserå cazanul cu bani ¿i-l împår¡irå câte trei.Umplu omul o pereche de desagi de bani ¿i se duse acaså la copii. Legå

calul de cocârla gârliciului ¿i le dete banii så-¿i cumpere ¿i ei målai. Dupåce mâncarå, vårså banii to¡i pe maså, så-i numere.

Frate-såu, åla care fusese cu el pe un loc, trimise copiii la el:– Ia duce¡i-vå, må, de vede¡i; el asearå n-a avut o para så dea la pod ¿i

acum de unde are el calul legat la el acaså?Când copiii s-au dus la el, l-au gåsit cu masa plinå de bani. Repede au

dat fuga la tat-såu acaså ¿i-au spus:– Avea, tatå, o maså de bani, ¿i calul spunea cå este al lor!Veni frate-såu la el ¿i zise:– Bine, frate-meu, asearå n-aveai o para så dai la pod ¿i acuma de

unde ai atâta bånet, cå eu nu mai am nici un bau? Spune-mi ¿i mie: de undeai cåpåtat?

– Din marginea podului, de unde m-ai låsat, – råspunse el. M-ambågat sub o luntre ¿i de acolo am cåpåtat banii.

– Må duc ¿i må bag ¿i eu, – zise ål cu strâmbåtatea.– Du-te frate-meu, îi zise ål cu dreptatea.Se duse ¿i se bågå acolo. Veni Tartorul ¿i cu to¡i dracii, så le dea

porunci. ªchiopul nu veni.– Ce este pricina de ¿chiopul n-a venit? zise Tartorul.Spuserå to¡i åilal¡i cå ¿chiopul n-a putut så facå poruncile ¿i s-a pråpådit.Ce-i veni unuia în gând?– Må, ia lua¡i sama, cå ne-o fi auzit cineva.Când råsturnå luntrea, gåsirå pe ål cu strâmbåtatea, – nu i-a ajutat

Dumnezeu!¥i deterå ¿i lui de-acolo dracii, un cal bun,

Cu picioare de alun,Cu brâu de måmåligåªi cu dålogii de lapte dulce.Când zicea: dur! – cådea,


Când zicea dea! – mai råu cådea!Zi de varåPânå-n searå,

Nu era [chip] så ocoleascå un blid de paparå!Dacå våzui ¿i våzui, detei de-a dreptul ¿i fusei ¿i eu aici la loc“1.

Povestirea a patra

Un pårta¿ al dreptå¡ii ¿i altul al nedreptå¡ii. Judecåtorii lume¿ti, fiind departea celui din urmå, cel dintâi, ¿chiop ¿i orb, e låsat la o apå, unde audepeste noapte deståinurile diavolilor. El î¿i dobânde¿te sånåtatea ¿i lecuie¿te pefata împåratului. Fiind întrebat de protivnic, îi spune acestuia cå a gåsit baniîntr-un iaz. Lacomul merge acolo ¿i scoate dintr-un ulcior Såråcia, unde oînchisese diavolii, dupå ce o luase de pe capul unui om de-al lor.

„Se zice cå în timpul de demult erau într-un sat doi oameni; unuia îiplåcea dreptatea ¿i altuia nedreptatea. De la un timp, au început a se certaîntre dân¿ii. Unul zicea cå dreptatea e mai mare, iar celalt zicea cåstrâmbåtatea e mai mare.

Cum så afle ei cine e mai mare? Din pricina neîn¡elegerii, se ducamândoi så se judece la un judecåtor:

– Må rog, domnule judecåtor, care e mai mare: dreptatea oristrâmbåtatea?

Judecåtorul zise:– ¥i bunå ¿i dreptatea, cine o poate ¡inea, nu-i rea nici strâmbåtatea,

cui îi merge într-însa.A¿a?– A¿a?Ies amândoi, dar omului care ¡inea dreptatea i se ¿chiopå un picior.

Merg ei cât merg ¿i ajung la alt judecåtor, ¿i iar îl întrebarå:– Må rog, domnule judecåtor: care e mai mare: dreptatea ori

strâmbåtatea?Judecåtorul råspunse:

1 Culegere din jud. Dolj de dl. ªt. St. Tu¡escu.

78 TUDOR PAMFILE

– ¥i bunå ¿i dreptatea, cine o poate ¡inea; nu-i rea nici strâmbåtatea,cui îi merge într-însa!

– A¿a?– A¿a!Iar pornesc ace¿tia pe drum ¿i omului care ¡inea dreptatea, i se ¿chiopå

¿i celalt picior. Merg ei cât merg ¿i ajung la al treilea judecåtor. ¥ntrebarå ¿ipe acela:

– Må rog, domnule judecåtor: care e mai mare: dreptatea oristrâmbåtatea?

– E bunå ¿i dreptatea, cine o poate ¡inea; nu-i rea nici strâmbåtatea,cui îi merge într-însa!

– A¿a?– A¿a!Ei iarå pleacå împreunå, înså omului care ¡inea dreptatea îi luå

Dumnezeu vederile.Acum se sfåtuiau între dân¿ii ce så facå, ce så dreagå? Dar omul care

era ¿chiop ¿i fårå vederi, adicå omul dreptå¡ii, zice:– ªtii ceva, cumetre? Când om ajunge la un pod, så må la¿i pe mine

acolo ¿i så spui acaså la femeie ¿i la copii cå am murit ¿i m-ai îngropat.– Bine, a¿a oi face! Zis ¿i fåcut! Cum ajunge la pod, se auzi hodorogind.

Zise omul ce ¡inea strâmbåtatea:– Iaca, cumetre, aici e pod!Iar celalat råspunse:– Te rog, laså-må aici!Tovarå¿ul îl ascultå ¿i îl låså acolo. Singur plecå înainte în sat, så spuie

de cele petrecute ¿i så spuie ¿i femeii, cå bårbatå-såu a murit. ¥nså omul cea råmas la pod, adicå omul dreptå¡ii, a stat pe pod pânå noaptea târziu ¿i peurmå s-a dus sub pod. A stat acolo cât a stat, nevåzut de nimeni, – numai ceaude cå, pe aproape de cântåtori, vin acolo trei draci. Nevåzându-l pe dânsul,se pun la sfat. Unul zice:

– Ce ai fåcut tu azi?Iar altul råspunde:– Eu am luat picioarele ¿i vederile la un om! Dar tu ce ai fåcut?– Eu am luat împårtå¿ania din linguri¡a popii, când împårtå¿ea pe fata

împåratului, fiind bolnavå tare! Dar tu ce ai fåcut?– Eu am luat såråcia ¿i nevoia de la un om al nostru ¿i am pus-o

într-un ulcior ¿i l-am dat în cutare iaz.


– ªi acum, – zice cel mai mare, – ce au ace¿ti oameni de fåcut?Zice cel întâi:– Omul ¿chiop ¿i chior, dacå va pune lut de la izvor la picioare, va

putea umbla ¿i, dacå se va spåla cu rouå, în zori de zi, va putea vedea.Al doilea zice:– Fata împåratului se va îndrepta numai atunci când s-ar gåsi cineva

så se ducå în cutare bisericå, în cutare loc, în altarul bisericii, unde este obroascå, pe care o va tåia ¿i va lua împårtå¿ania din ea, ¿i o va da fetiiîmpåratului, care se va îndrepta numaidecât!

Pe urmå au cântat coco¿ii de trei ori ¿i dracii s-au împrå¿tiat. Daromul, care ¿edea sub pod, le auzi pe toate; se târå¿te încet, pânå ce då deni¿te glod, ¿i pune la un picior, ¿i-i trece. Apoi pune ¿i la celålalt picior, ¿iîi trece ¿i acela. Putând umbla, se duce achipuind pe jos ¿i då de iarbå curouå; se spalå de trei ori pe ochi ¿i vede.

Acum el s-a fåcut sånåtos. Se ia ¿i se duce la curtea împåratului, såvadå: nu va putea intra la împårat? Ajungând la poartå, spune slugilor cå eleste lecuitor ¿i va îndrepta fata împåratului. ¥nså slugile nu-l primesc, zicând:

– Au fost doctori peste doctori ¿i nu au putut-o îndrepta; dar unul ca tine!A¿a cå de-abia a treia zi a putut intra la împåratul, când acuma fata era

mai mult gata. Spuindu-i împåratului cå el o va îndrepta, numai så facå ceva zice el, împåratul, cam îndoielnic, a spus cå va face. A poruncit så puiecaii la o cåru¡å, a luat fata în bra¡e cu al¡ii, ¿i a pus-o în cåru¡å; pe urmå s-adus cu ea la bisericå, o luarå iar în bra¡e ¿i o duserå în bisericå, de unde seduse lecuitorul în altar, luå broasca, o tåie, luå împårtå¿ania din ea ¿i o detefetii împåratului, care se facu bine numaidecât, a¿a cå se putu duce singuråla cåru¡å ¿i veni sånåtoaså acaså.

Ce mare bucurie era la ei! Se mirå [împåratul] cu ce så råsplåteascå peomul lecuitor [¿i nu aflå cu ce], a¿a cå el tråia la curtea împåråteascå,[întocmai] ca în rai. ¥n una din zile, împåratul îi zise:

– Så iei pe fiica mea în cåsåtorie!¥nså el nu primi aceasta.Pe urmå trecu mult timp ¿i împåratul iar zise; el iar nu vrea. Acum se

împlineau trei ani ¿i împåratul îi zice a treia oarå så ia fata, dar el îi spuseadevårat, cå este însurat ¿i are copii. Iar împåratul atunci îl întrebå ce platåtrebuie så-i dea, dar el, foarte cuviincios, îi råspunse:

– Ce vei crede, måria ta!Atunci împåratul porunci så-i aducå o tråsurå bunå, cu patru cai buni,

¿i vizitiu, ¿i îl îmbråcå bine, îi dete douåsprezece rânduri de haine, blåni

80 TUDOR PAMFILE

sumpe, în sfâr¿it, tot ce-i trebui, ¿i îi dete ¿i cheile de la cel mai mare han1.ce-l avea, ca så fie el ståpânul lui de veci, cu tot ce se gåse¿te în el. Omul îimul¡umi frumos ¿i plecå.

Ajunse la han, luå tot în primire, pe urmå se duse acaså la el, så-¿iaducå femeia ¿i copiii. Când ajunse acaså la el, ce så vadå? Femeia lui selogodea cu altul. La vederea lui, au råmas cu gura cåscatå. Pe urmå apetrecut o zi în satul lui, ¿i-a luat femeia ¿i copiii ¿i s-a dus la hanul lor.

Când au ajuns acolo, femeia a început a striga:– Ce, m-ai adus aici slugå? Eu nu vreau så slujesc!¥nså el zise:– Nu, dragå, acesta este al nostru ¿i al copiilor no¿tri!ªi ei s-au pus pe lucru, ¿i le mergea de minune. ¥n una din zile, vede o

tabårå de carå cå se opresc la poarta lui, ca så bea câte un rachiu. Numaideodatå vede cå vine prietenul lui, cåre îl låsase la pod, så cumpere rachiu.Ei se recunoscurå amândoi ¿i atunci cel cu hanul îi chemå pe to¡i la el, ledådu de mâncat ¿i de båut trei zile ¿i pe urmå plecarå. ¥n timpul cât a statacolo, l-a întrebat [prietenul vechi pe hangiu]:

– Cum ai fåcut de ai ajuns a¿a bogat? – ¿i-l rugå så-i spuie ¿i lui, så seîmbogå¡eascå.

Omul cu hanul îi spuse:– ¥n cutare iaz este un ulcior cu bani; cine va scurge iazul ¿i va gåsi

ulciorul, se va îmbogå¡i u¿or.Prietenul lui ascultå, se duse ¿i scurse iazul, luå ulciorul ¿i nu-l destupå

pânå ce nu ajunse acaså. Când îl destupå, ce så vadå! Iese din ulcior Nevoia,lungå de o jumåtate de pråjinå, ¿i se sui pe cuptor. Ai lui au început s-o batå¿i s-o alunge, iar ea s-a vârât în cuptor, a¿a cå nu au mai putut-o scoate. ªiîn jumåtate de an råmase – omul nedreptå¡ii – ca degetul.

ªi a¿a s-au petrecut lucrurile.

Iar eu m-am pus o ¿eaªi am spus povestea a¿a2.

1 Pretutindeni în text, hotel.2 Culegere din partea de miazå-noapte a Moldovei, de dl. I. Postulache.


*

¥n povestirile ce urmeazå, ideea principalå se ¿terge ¿i nu råmâne decâtdesfå¿urarea amånuntelor caracteristice, care plac mai mult, cum sunt, depildå, ascultarea diavolilor de cåtre orb ¿i pedeapsa ce-o gåse¿te nemilostivul.

Povestirea a cincea

Un lene¿ ¿i un harnic se råmå¿esc, pierzând cel din urmå. Orbit, ascultåsfatul diavolului, se îmbogå¡e¿te, dupå ce ¿i-a dobândit vederea, a dat apaopritå de diavoli într-un sat ¿i a tåmåduit pe fata împåratului.

Pe vremile pråci de demult, erau doi fra¡i råma¿i orfani ¿i såraci; unuldintr-în¿ii era muncitor, iar celalt peste måsurå de lene¿, ca så poatå înciripaceva. Cu privire la starea lor, se iau la sfadå: harnicul ståruia pentru hårnicie,iar lene¿ul zicea cå lenea e mai bunå. De la aceasta ajung la råmå¿ag: såmeargå la ora¿ ¿i så întrebe pe vreun ¿colit, ¿i cel ce va pierde råmå¿agul, såse lase så i se scoatå ochii. Plecå.

„Iatå înså cå nu mult dupå ce s-au pornit ei de-acaså, le iese înainte undomni¿or îmbråcat într-un spen¡er mohorât, cu gulerul cåme¿ii crohmålit,în cap cu o pålårie ca o oboroacå, ¿i pe nas cu ni¿te ochelari ca domnii ceimari, în spate cu ni¿te cår¡i legate cu spåcmå ¿i aninate de vârful unuiparazol, în picioare cu papuci glåntui¡i, de te-ai fi putut vedea printr-în¿iica printr-o oglindå, iar în gurå cu o ¡igarå din pacicå de cea scumpå, dincare scotea ni¿te fumuri ca ni¿te nouri. ¥nså acela nu era domni¿or, ci eradracul în chip de domni¿or învå¡at, mânea-o-ar acolo unde a înserat, ¿i nu¿-ar mai pomeni pe la noi“.

Pe acest parpale¡ darå îl întrebarå, ¿i diavolul dådu dreptate lene¿ului:„trebuie numaidecât så-i sco¡i frå¡ine-tåu boldi¡ii din cap“.

Peste pu¡in, dracul, cu înfå¡i¿area unui om mai båtrân, dådu la întrebarenouå acela¿i råspuns, astfel cå fratele lene¿, spre bucuria diavolului, scoaseochii celui harnic; apoi îl duse într-o pådure, unde-l låså.

Omul se vârî sub o covatå. Pe la miezul nop¡ii, când apar duhurilenecurate ¿i toate nåzåråniile pocnind ¿i bojbåind, î¿i dete seama cå deasupralui ¡in diavolii adunare, spre a-¿i da socotealå despre cele såvâr¿ite peste zi.

82 TUDOR PAMFILE

La întrebarea lui Scaraoschi, un diavol aratå cå a „îndemnat pe unlene¿ så scoatå ochii frå¡ine-såu“, la care Scaraoschi îi dådu leac: så se ungåla ochi cu roua de pe covatå, în råsåritul soarelui.

Alt Sfântåni¡å spune cå a secat toate izvoarele din „ºara de Jos“, – iarca leac, Scaraoschi dådu: så se picure în fântâna împåråteascå trei lacrimistoarse de bucurie.

Alt Sårsåilå a îmbolnåvit pe fata împåratului; ca leac i se då så månâncenouå bucå¡ele din cele trei pere ce se aflå tocmai în vârful pårului dinmijlocul grådinii.

Dupå cele auzite, orbul î¿i cåpåtå vederea ¿i apoi plecå ar¡un1 în ºarade Jos, ajunse la fântâna împåråteascå ¿i picurå peste disdele trei låcråmidin ochii lui, adunate la dobândirea vederilor.

Mul¡umit cu un burduf de galbeni de împåratul ºårii de Jos, – bântuitåde secetå, – plecå spre ºara de Sus, la împåratul cu fata bolnavå, pe care otåmådui, dându-i cele nouå bucå¡i, – coscogemete bucå¡i, – de pere!

Feciorul s-a însurat cu fata împåratului.La o preumblare då de fratele såu cel lene¿, care acuma era cer¿etor, îl

miluie¿te ¿i nu peste mult aude cå a murit ¿i a fost îngropat în troparne2.Feciorul ajunge împårat3.

*

Omenia, pe de-o parte, ¿i barbaria, pe de alta, pe care le aflåm învariantele studiului domnului ªaineanu, apar în urmåtoarea povestiremusceleanå, în care se aratå cum unul î¿i scoate ochii, ca så dobândeascåhrana de la un altul.4

1 Drept, ¡intå.2 Casa mor¡ilor.3 Sim. Fl. Marian, Råsplata, pove¿ti din Bucovina, Suceava, 1897, pp. 27-56.4 De aici cred cå a råmas råspunsul ce-l då unul celui ce îi cere ceva, în loc de refuz:

„Scoate-¡i un ochi!“, adicå, în¡elegând prin aceasta cå-i då, dacå-¿i scoate un ochiu. Odatå cu aceasta, cei ce zic astfel î¿i zgâiesc ochii, – sau un ochi, – trågând cu degetul pepleoapa de jos.


Povestirea a ¿asea

Doi fra¡i. Unul î¿i scoate ochii ca så-i dea celalt ceva de mâncare, la o marelipså. Orbit, ascultå diavolii ¿i se îmbogå¡e¿te. Cel råu la inimå e ucis de diavol.

„A fost odatå, ca niciodatå, cå de n-ar fi fost, nu s-ar povesti.Au fost odatå într-un sat doi fra¡i. Ål mai mare tråia înlesnit, cå n-avea

copii, dar era un om hain råu la inima lui.Ål mic o înnoda greu de tot, sårmanul, cå-i dedese Dumnezeu o spuzå

de copii. Ajunsese a¿a de sårac, cå de-abia se mai ¡ineau tren¡ele pe el.Cu toate astea, în casa lui nu era a¿a întuneciune ca într-a frate-såu, cå

se îndurase Sfântule¡u ¿i-l dåruise c-o inimå... mai bunå ca o jimblå caldå!Påmânt de zestre, ce-i drept, ståpânea mai mult ål mic; cåci tatål lor,

când era gata så-nchidå ochii de veci, cicå i-ar fi chemat la pat ¿i le-ar fi zis:– Dragii tatii, dupå moartea mea, så-mpår¡i¡i påmântul între voi, dar

nu frå¡e¿te, adicå pår¡i drepte; ci eu, cu mintea mea cea båtrânå, gåsesc decuviin¡å ca tu så iei mai pu¡in ca frate-tåu, cå tu n-ai copii. El are o ¿ugå:masa împresuratå numai de guri flåmânde.

A¿a fåcurå fra¡ii, înså de-atunci, ålui mare i se-nfipte un cui în inimå.Ori de câte ori întâlnea pe frate-såu, odatå se învine¡ea la fa¡å, iar ochii sefåceau vii ¿i foco¿i, ca doi cårbuni aprin¿i, care scânteiau de urå ¿i mânie.„De ce el så ståpâneascå mai mult decât mine?“ Asta era buba lui.

De-aci, goanå ¿i prigoanå!– Då-l, må prostule, în judecatå, – îl îndemnau gurile rele; cå la bine,

pu¡ini te îndeamnå, iar la rele... câ¡i vrei. Så vezi, cå o så câ¿tigi; cå tu e¿titrecut cu påmântul pårintesc în rolul „preciptorului“, nu el!

Båturå drumurile judecå¡ii, pânå le båtogirå ca-n palmå. Rupserå la opinci¿i cheltuirå cu avoca¡ii toatå agonisita. De surda: dreptatea nu mai ie¿i deasupraca untul de lemn... cum e vorba aia! Odatå veni sorocul så plece iar la oînfå¡o¿are. ¥¿i luarå merinde în traistå pentru câteva zile ¿i pornirå împreunåpe jos, cå p-atunci nu erau trenuri cu acu, iar tribunalul era departe, mamafocului, po¿ti întregi! – cå nu erau a¿a dese ca acum. ªi p-atunci nu ie¿isedracul pe påmânt! Nu vezi? Au început oamenii så zboare pe sus ca påsårile,cå jos s-au såturat, trecând ca un vifor turbat în „moftomobilele“ alea!

ªi, – cum spuneam, – la întoarcere, dupå vreo douå zile de drum,ajung într-o padure mare, mare, cu copaci båtrâni.

84 TUDOR PAMFILE

Se a¿eazå la o umbrå deaså ¿i încep a cotrobåi prin traiste dupå merinde,cåci acum erau rup¡i de ostenealå ¿i atât de hupi¡i de foame, cå li se lipiseråma¡ele de spate. Ål mare începu så care la gurå, ca de frica mor¡ii. El maiavea merinde, cå luase mai multe d-acaså.

Ål mic înså nu mai gåsi în traiascå decât o coji¡å de turtå, uscatå ca oa¿chie, cu care, mai råu î¿i întårâtå foamea, în loc så ¿i-o potoleascå.

¥i scåpårau måselile, iar înaintea ochilor i se fåcea întuneric beznå, caîn puterea unei nop¡i noroase; a¿a îi era de foame!

Fratele hain, când mânca, î¿i sugea buzele ¿i plescåia într-adins dinbuze, så facå necaz, mårind pofta lui frate-såu ål mic, care fåcuse zâmbreuitându-se cu jind la îmbucåtura altuia.

– Få-¡i pomanå ¿i då-mi ¿i mie, måi nene, så-mbuc de câteva ori, cå defoame ce mi-e mi s-au muiat ¿i îngreuiat picioarele ca plumbul. ªi teamåmi-e – mi-or împår¡i oasele, lupii ¿i corbii, p-aici prin pustietatea sa.

– ¥¡i dau, neicå, de ce så nu-¡i dau? Dar numai dacå ¡i-i scoate un ochi!– Cum så-mi scot eu ochiul, måi nene? De ce mai sunt eu bun fårå

ochi?Ål mare:– Nu ¿i nu! Scoate-¡i ochiul; altfel nu-¡i dau!Se perpelea fratele ål mic de foame, såracul, ¿i se zbåtea ca un ¿arpe,

când l-ai izbit cu måciuca-n cap.Dacå våzu el ¿i våzu cå nu-i chip a se lipi de frate-såu, zise:– Dacå mi-oi scoate ochiul, nu mor. Råmân doar chior; da slut, a¿a,

barem tråiesc! N-am ce face, trebuie så potolesc pustia asta de gurå!¥¿i scoase ochiul ¿i numai dupå aceea primi d-ale gurii.Ce så-i mai întihneascå înså lui mâncarea? Cå curgea sângele ¿iroaie,

de-i ro¿ea ¿i dumicatul, când îl båga-n gurå.¥¿i luarå traistele ¿i plecarå.Pânå seara obårcåirå pe potecu¡ile pådurii ¿i din ea nu mai ie¿irå. Bine,

cå ¿i pådurea era mare, dar alta era pricina; chiorul, oblojit la ochi, se ¡ineadupå frate-såu, care în loc de a ie¿i la luminå, cotigia tot razna p-alte cåråri.¥i apucå noaptea tot în pådure.

Când înmurgea, ¿ezurå jos så cineze, cå de mult umblet flåmânziseråiarå¿i. Fratele ål câinos la inimå s-apucå de mâncat, ¿i mai cu poftå ca laprânz.

– Mai împrumutå-mi, måi nene, ¿i mie ceva merinde, – zise ål mic, –cå ¡i le dau acaså îndoit.


– Po¡i så mi le dai însutit. Dacå ¡i-e foame ¿i vrei så mânânci, scoate-¡i¿i ochiul ålalt, ¿i-¡i dau så bagi în tine pânå åi cråpa.

– Bine, måi nene, chior må våzu¿i; acu vrei så må vezi ¿i orb, cåpåtândla drumul ål mare? Nu ¡i-e milå, dacå nu de mine, måcar de crila aia decopii, care-mi råmân muritori de foame!? Un câine n-ar face fapta asta!

ªi se rugå, ¿i se våicårå, de-i plângeau de milå pânå ¿i arborii pådurii.Degeaba; inima lui frate-såu råmase tot slei de piatrå!¥n cele din urmå, când foamea începu så rânjeascå fioros col¡ii la el, î¿i

zise:– Råu o fi orb! Dar tot nu e ca mort!Iar eu zic a¿a: N-o fi nimic mai îngrozitor pe lumea asta decât så te

vezi la piei¿te, a muri de foame!– Bine nene, zise chiorul, fie ¿i cum zici tu! Dar gânde¿te-te, cå

Dumnezeu vede ¿i o råsplåti vrodatå pe fiecare dupå inima lui.– Ehe, pân’ la Dumnezeu... te omoarå sfin¡ii.– Atunci dar, scoate-mi tu ochiu-åstålalt, cå eu nu mai am curaj!Nu ispråvise bine vorba, când câinele de frate-såu se scotoci degrabå

în chimir ¿i cu briceagul scoase ochiul fratelui såu, cum ai scoate dumneatasâmburile dintr-o ghioacå de nucå.

Chiu! Vai! Ce era så mai facå? Råmase orb-bu¿tean!Când så plece, orbul se rugå cu cerul ¿i cu påmântul så-l ducå ¿i pe el

de mânå pânå acaså.– Ba aia e vorbå, neicå! Nu m-oi fi bågat la tine argat cu simbrie!– Du-må, dacå nu, pânå la cutare fântânå, ¿i laså-må acolo, cå vine

lume så ia apå, ¿i s-o îndura vrunul så må ducå pânå la cåsu¡a mea.– Bine, atâta lucru ¡i-oi face.¥l luå de mânå ¿i-l duse la fântânå. Acolea alåturi era un bântåu1. Pe

orb, în loc så-l lase pe mal, lângå fântânå, îl duse pe malul bântåului, ¿i-llaså, acolea, crezând cå orbul o face cumva ¿i-o scåpa în baltå så se-nece.

Norocul lui cu ni¿te blagoslovite de broa¿te, care începurå a ocåcåi demama focului, puse parcå înadins de cineva – puterea lui Dumnezeu, –så-i dea de veste, precum cå acolea e baltå, så se påzeascå. Altfel, cine ¿tie?Poate cå în nåmolul de pe fundul bål¡ii i-ar fi putrezit oasele.

Se urcå ¿i el într-un copac, cu gând så mâie acolo peste noapte.Pe la miezul nop¡ii, aude orbul un trosnet de bici, de håui pådurea.

1 Baltå adâncå, nåmoloaså pe fund.

86 TUDOR PAMFILE

Pe urmå auzi fel de fel de scânceli ¿i cher¡åneli.Ce era?Bântåu åsta era cuibul dracilor, iar cu biciul trosnea Sarsailå, tartorul

lor, când îi chema la socotealå, så vadå ce ispråvi au fåcut peste zi ¿i så ledea de lucru pentru ziua urmåtoare.

– Eu am fåcut... cutare lucru.– Eu am fåcut... cutare lucru.– Eu am fost la împåratul de am vegheat ca nu cumva så se vindece

fie-sa de jåinele alea, pe care le are de nouå ani!– Eu am stat de capul ålor doi fra¡i care sunt în judecatå, cå nu cumva

så se împace. Ceva mai mult: a¿a de råu i-am învråjbit, cå fratele ål mare ascos ochii ålui mic, låsându-l orb.

– Bravo, båiete! Så tråie¿ti! Tu ai facut treabå pe ziua de azi.Apoi, urmându-¿i vorba, adaose cam în sine, înså nu tocmai încet, a¿a

cå auzi ¿i orbul de sus, din copac.– Ce lesne s-ar lecui orbul, dacå s-ar spåla pe ochi cu apå d-asta.

Måcar ¿i fata împåratului: ar fi destul så ude bubele tot cu apå de asta, ¿iîndatå i-ar pieri!

– Eu am fost în cutare loc, de am fåcut... a¿a ¿i pe dincolo...ªi a¿a fiecare drac spuse nåzbâtiile ce fåcuse în ziua aia. Må rog: draci

goi! ¿i ¿ti¡i dumneavoastrå: „Dracul nu face cruci ¿i biserici, ci întindenumai curse ¿i piedici!“ Pe urmå se potolirå ¿i încornora¡ii, cåci plecaråfiecare pe la culcu¿urile lor.

Orbul nostru nu mai putea de bucurie, cå-¿i aflase leacul. Ce somn eraså se mai lipeascå de el!

Hei, tocmai târziu, când începu så simtå dogoare-n spate, în¡elese ¿i elcå acea dogoare nu poate veni decât de la soare, ¿i cå prin urmare, trebuieså fie ziuå.

Se dete jos, ¿i... pâ¿! pâ¿! dibui bini¿or pânå ajunse în margineabântåului. Se aplecå, luå apå-n pumni, ¿i când dete cu ea pe ochi... ce såvede¡i dumneavoastrå!

Minunea minunelor: odatå îi venirå vederile la loc.Veni la fântânå, îngenunche la påmânt ¿i fåcu câteva måtånii, în semn

de mul¡umire lui Dumnezeu, cå-i ajutase så-¿i capete vederile. Pe urmå båuun cåu¿ de apå din fântânå.

Când era gata så plece, zåri o tigvå pe mal, uitatå de cineva. „Måmiram în ce så iau eu apå!“ O umplu cu apå din balta dracilor ¿i porni dreptspre cur¡ile împåråte¿ti. Când ajunse la poarta palatului, începu a striga:


Eu sunt doftor iscusit,Orice boalå-am lecuit!

L-aude împåratul.– Ia få-te-ncoa, doftore, så-¡i våd ¿i eu iscusin¡a! Uite, am ¿i eu o fatå

bolnavå. De nouå ani, ea din pat nu s-a mai sculat. ªi toate pricina suntni¿te afurisite de bube. Când ai crede c-o så se vindece, aci pe loc încå¡åleazå¿i se face racilå ¿i mai mare. Ce zici? Te bagi s-o lecui?

– Må bag, luminate împårate; de ce så nu må bag! Las-o pe mânamea, ¿i cu råmå¿ag: dacå te-oi ¿ågui, så-mi tai capul.

Pe urmå, împåratul î¿i våzu de treburile lui.Doftorul spålå bubele fetii cu apå din tigvå ¿i, cât ai scåpåra din amânar...

fata fu în picioare ¿i începu så cânte ¿i så joace prin caså ¿i prin curte.Pe urmå doftorul merse la împårat.– E, doftore, fåcu¿i ceva?– Fåcui, luminate împårate! ia vin de te uitå pe fereastrå, ¿i spune-mi

ce vezi prin curte?Când cåscå împåratul ochii, aproape så-nnebuneascå de bucurie. Fata

era prin curte, alerga ca o cåprioarå. ªi era albå ¿i fragedå, ca un crinînflorit... ¿i mare de... de måritat, – ce mai încoace ¿i-ncolo!

– Norocul tåu, doftore, cå iatå ce rânduialå am pus eu la cale fetiimele: cine o lecui-o, s-o ia de so¡ie ¿i jumåtate din împårå¡ie. ªi eu sunt unom a¿a: mi-a ie¿it o vorbå din gurå, nu mi-o calc... de s-ar scufunda påmântulsub picioarele mele ¿i m-ar înghi¡i. Ia-¡i dar fata, cå a ta e. ªi pe urmå haiså-¡i måsor ¿i dreptul de mo¿ie.

– Hei, mårite împårate... „må lovi¿i în putina cu ouå“...! Nu ¿tiu;vrei så glume¿ti or så râzi de mine? ¥nsuråtoare îmi trebuie mie acum?Eu, d-acu-ncolo, vorba-aia: „Mi-am tråit traiul, mi-am mâncat målaiu...“!Dar, de... dacå nu ¡i-ar fi cu supårare, altceva så facem noi: hai så ne cuscrim!Cå eu sunt însurat ¿i am o mândre¡e de flåcåu... så-l bei într-un pahar de apå!

– Ei vezi, a¿a e ¿i mai nimerit! Uite ce så faci, cuscre, c-a¿a o så ne zicemde-acu-ncolo: eu o så pun opt cai la tråsurå. Så-¡i dau ¿i un surugiu vrednic, cubiciul ca un ¿arpe de foc, så te ducå pânå acaså în grabå. Så iei pe gineri-meu ¿ipe cuscra, ¿i pe urmå så veni¡i încoa, så facem o nuntå... så se ducå pomina! ªi,ca så nu pleci de la noi cu mâinile goale, o så-¡i pornesc chiar acum cirezi devite, turme de oi, herghelii de cai ¿i o dåsagå plinå de galbeni!

Când intrå în sat, råsturnat în rådvan ¿i începu surugiul så pocneascådin bici, credeai cå-i neao¿ domn, iar nu un biet om, – ål pe care-l orbisefrate-såu în pådure.

88 TUDOR PAMFILE

Când opre¿te la poartå, tot satul se strânsese ciopor, parc-ar fi våzutcine ¿tie ce comèdie, ¿i to¡i se minunau de procopseala care-l pålise.

Pe frate-såu ål mare îl mai mu¿cå un ¿arpe de inimå, îl luå de mânå, îlduse în casa lui (îl gåsise dragostea de frate-såu), apoi începu a-i ¿utuli ¿ia-l descoase de unde i-a venit vederi, dar mai ales de unde chilipirul åsta pecapul lui?

– Hei, måi nene? Multe am på¡it eu de la tine! Altul, în locul meu, nus-ar mai uita la tine, ca la un câne mort! Eu înså sunt a¿a de larg la inimamea, cå le uit pe, toate ¿i iert. Ba î¡i spui ¿i de rânduiala norocului meu.

ªi începu så-i spunå pe ¿art, uite a¿a... a¿a... toatå întâmplarea cu draciidin bântåu ¿i cu împåratul.

Fratele ål mic iertase pe ål mare cu inima neagrå, dar pe semne cåMilostivul din cer nu vrea så-l ierte pentru atâtea nelegiuiri câte såvâr¿ise.

Cum înserå, î¿i zise:– Må duc ¿i eu så må procopsesc. Eu am noroc ¿i mai mare decât

frate-meu, ¿i te pomene¿ti cå m-oi îmbogå¡i mai dihai decât el!ªi a¿a de iute porni spre balta dracilor, cå eu socotesc cå nu l-ai fi putut

ajunge nici c-un telegar d-åi buni.Dacå ajunge la bântåu, face ¿i el ca frate-såu: se urcå într-un copac.Pe la miezul nop¡ii, aude ¿i el chiote ¿i vaiete; apoi trosnetul de bici al

lui Sarsailå, care-¿i cheamå arga¡ii, så vadå ce ispråvi au fåcut pe ziua cetrecuse.

– Eu n-am mai fåcut nimic azi, pentru cå orbul meu ¿i-a cåpåtat vederi,pe urmå a mers de s-a împåcat cu frate-såu, ål cu care era în vrajbå.

– ªi eu tot a¿a: am fe¿telit-o de tot pe ziua de azi: fata împåratului ¿i-aspålat bubele cu ni¿te apå aduså d-un doftor ¿i aci pe loc s-a tåmåduit de ele!

Odatå turbå de mânie Sarsailå. ¥ncruntå din sprâncene, scrâ¿ni dindin¡i ¿i, când trosni din bici, clocoti valea mai stra¿nic ca de bubuitura detun... iar dracii intrarå în påmânt de fricå.

Cine a fost pe-aici de a auzit ce-am zis eu? Cåuta¡i-l ¿i acu så mi-lscoate¡i din påmânt, din iarbå verde! Altfel, la to¡i vå fac o scåldåtoare deaghiazmå!

¥ncepurå dracii a scotoci. Cautå-n dreapta, cautå-n stânga, pânå-l oche¿teun drac sus în tufan.

– Uite cine „ne-a fåcut toporu!“ Pe el, båie¡i!Alt drac se ¿i agå¡å pe copac ca o pisicå ¿i cât ai clipi în sus la el.¥l luå în cârcå, ¿i când îl dete jos, murise pe jumåtate.Pe urmå... unde mi-¡i începurå dracii, måi neni¿orule, så-l târnuie,

så-l întindå ca pe-o opincå scurtå ¿i så-i cåråbåneascå to¡i la pumni în spate


¿i dupå ceafå! Laså-i pe draci, cå ¿tiu ei cum så-¿i râdå de om! iar când îlslåbirå împeli¡a¡ii, ce crezi cå se mai alese de el? Era mort de-a binelea!

Pe urmå îl luå Sarsailå d-un picior ¿i... bu¿lubuc cu el în bântåu, så-lsature de bogå¡ie!

Fratele ål blajin la inimå î¿i luå måtu¿a ¿i pe ginericå ¿i porni la cuscru’împåratul.

Când våzu fata a¿a mândre¡e de flåcåu voinic ¿i frumos, odatåse-mbujorå la fa¡å.

– E, fata tatii, zise împåratul, î¡i place båiatul åsta pe care ¡i-l dåm noide bårbat?

– Ce, tatå, zise mireasa, ru¿inoaså ca toate miresele, dacå vå placedumneavoastrå, îmi place ¿i mie!

– Dumnezeu så vå binecuvânteze, fiii tatii!ªi s-a¿ezarå p-o petrecere, måi nene, de a mers vestea peste nouå måri

¿i nouå ¡åri. Nouå zile lan¡ a ¡inut nunta cu cheful ei.Am fost ¿i eu la nunta asta: mestecam prin oale ¿i mai puneam câte-un

gåvan de sare. Când fu la mâncare, sarmalele sårate potroacå. ¥i sare ¡åndåraîmpåratului; luå o sårma ¿i zvârr... cu ea dupå mine. Noroc cå nu m-a lovit.

A nemerit pe ciobanul cur¡ii, un mocofan de la munte, drept sub bårbie¿i i s-a lipit sarmaua de gât.

ªi cicå din åla s-ar fi trågând ¿i pânå-nziua de azi gu¿a¡ii de la munte!

ªi-ncålecai p-un fund de tobå,Så nu crede¡i cå ce v-am spus eu e vorbå,Vorba v-oi spune-o altådatå,Cå asta fu... minciunå încoronatå“!1

Povestea a ¿apteaCuprinsul povestirii de pânå aici.

Tråiau de mult doi fra¡i. Unul avea avere mare, celalt era de tot sårac,de n-avea nici ce mânca, nici ce îmbråca.

¥ntr-o zi a lui Dumnezeu, fratele cel sårac vine la cel bogat ¿i-i zice:– Måi frate, eu oi prå¿i la tine aci, numai så-mi dai mâncare.– Bine, – zice cel bogat; te primesc bucuros.

1 Calendarul revistei „Ion Creangå“ pe 1912, pp. 168-173.

90 TUDOR PAMFILE

La vremea prânzului, femeia celui bogat le aduce de mâncare. Månâncåcel bogat, da istui sårac nu-i då nimic. Bogatul se saturå de mâncare ¿isåracul de foame.

– Måi frate, da cum ne-a fost vorba? – zice cel sårac.– ªtii ce bre, – zice isalalt? Då så-¡i scot un ochi, ¿i-¡i dau så månânci.– Hai, scoate, numai då-mi, cå mor de foame!ªi a mâncat flåmândul nostru ¿i s-a sculat iarå¿i la lucru; era såtul

acum, dar un ochi în cap nu-l mai avea.Prå¿esc ei pânå la achindii, când se pun iarå¿i så-¿i mai potoleascå

foamea.Povestea spune cå nici amu cel sårac n-a mâncat, pânå ce n-a råmas ¿i

fårå celalt ochi.Se gânde¿te amu fratele cel bogat, ce så facå cu orbul, cum så scape de

el, ca nu cumva så-l ia cineva la roatå pentru ochii lui frate-su.Nu departe era un pod mare peste o gârlå.– Aha, – zice hainul; i-am gåsit leacul!ªi-l umflå în spate ¿i-l duce de mi-l toarnå sub cel pod.– De-amu am scåpat de el, neputinciosul! – zice ist bogat, – cå må

fåcea de ru¿ine, calicul!Da orbul n-a mai zis nimic de durerea ochilor, ¿i a råmas în întunericul

nop¡i, sub pustiul podului.Pe la miez de noapte vin dracii, – cå ei cam acolo se adunau la taifas,

nop¡ile.– Måi, tu ce ai mai auzit, – întreabå Scaraoschi pe un cornorat.– Eu am auzit, ¥ntunecimea voastrå, cå este o fatå de împårat cåreia i

s-au stors ochii ¿i nu vede deloc. A cheltuit împåratul mai toatå averea ¿inici c-a tåmåduit-o; doar leacul nu-l ¿tie nimeni afarå de mine. Da dacå arlua rouå de pe lanul ista de grâu, înainte de råsåritul soarelui, ¿i va da pe laochi, pe loc se tåmåduie¿te.

Da omul nostru cel orb, tåcea cum tace chiticul în baltå ¿i vi¡elul învacå: una, cå-i era fricå de necura¡i, ¿i alta cå a în¡eles el cå spusa cornoratuluiceluia are så fie cu leac.

Dracii ¿i-au mai ¡inut sfatul, apoi s-a fåcut tåcere sub pod, c-a råmasorbul singur.

N-a a¡ipit de loc în noaptea aceea, påcåtosul ista, de bucurie, cå aveanådejde în sufletul såu cel amårât, de cum a auzit vorba demonului. Cumse fåcu ziuå, orbul iese iute de sub pod, se târâie cu greu pânå la lanul de


grâu ¿i se spalå cu rouå, dupå vorba dråcu¿orului. Ca din senin, ochii i sefac la loc, ¿i orbul nostru vede întâi ca prin ciur, apoi ca prin sitå ¿i laurmå vede bine, mai bine chiar de cum vedea întâi. Strânge apoi într-un¿ip câteva chicuri de rouå ¿i, întrebând din om în om, ajunge la împåratulcu feti¿cana oarbå.

– Luminate împårate, zice el, eu îs doftor bun. Dacå nu ¡i-oi vindecaeu fata, så-mi sco¡i ochii!

– Dacå zici tu cå mi-o vindeci, – îi råspunde împåratul, – î¡i dau aurcât îi încårca pe patru cai!

ªi împåratul a strigat så iaså to¡i doftorii afarå ¿i l-a låsat pe ista singur.¥ntr-un ceas pe ceasornic1, ochii fetii s-au facut alba¿tri ca cerul, cåci

roua fermecatå a zåmislit izvoare de luminå. ¥mpåratul nu mai putea debucurie. Omul nostru ¿i-a luat aurul galben-ro¿iatec ¿i a mers într-o doaråpânå acaså, cå nu mai ¿tia pe ce lume este, de bucurie. De când se trezise elpe lume, nici nu våzuse un bånu¡ de aur, ¿i acum så-l aibå în mânå? Ei, cumså nu fie vesel acum, când avea aur cât nu putea duce!

¥n satul lui omul din poveste s-a fåcut gospodar cu vazå.Frate-såu îl întrebå odatå:– Bre, de unde ai bani?– De sub pod, råspunse ista; de sub podul sub care m-ai aruncat ca pe

un câne!– Måi frate! ªtii ce? Scoate-mi ¿i mie ochii ¿i du-må sub pod!Zis ¿i fåcut.Pe la miezul nop¡ii, vin iarå¿i dracii. ¥ntrebå iarå¿i Scaraoschi:– Ce-a¡i mai auzit, bre?– Ce så auzim! Fata împåratului s-a vindecat!– Cum oare, måi? Poate a fost cineva sub pod ¿i-a auzit ce-am gråit

noi. Oare n-o fi ¿i amu nevoia care ne-a tras pe sfoarå? Ia hai så cåutåm! –zice iar Scaraoschi.

ªi cum cociobåesc ei, dau de nenorocitul ¿i lacomul om.– Aha, tu mi-ai fost, blåståmatule! – zic ei într-un gals cu to¡ii. Tu

mi-ai tåmåduit pe fata împåratului? Ce mai vrei amu?ªi l-au sfârtecat dracii în mici bucå¡ele.

1 Adicå tocmai un ceas, ¿i nu cam un ceas – orå, – lucru ce se întâmplå când nu seurmåre¿te ceasul.

92 TUDOR PAMFILE

Iacå ce-a på¡it fratele cel hain la suflet ¿i lacom. Iar celuilalt, pentru cåera bun la inimå de felul lui, Dumnezeu i-a purtat de grijå1.

Scoaterea ochilor o aflåm ca un mijloc de a scåpa de fratele norocos ¿ide a-i lua averea, în

Povestirea a opta

Trei fra¡i: doi boga¡i ¿i al treilea, drept, sårac. Acesta gåse¿te o comoarå, iardupå ce spune fra¡ilor lui este orbit de ace¿tia. Ascultând sfatul diavolului,ajunge bine. Cei doi fra¡i lacomi cad în curså.

¥ntr-un sat tråiau odatå trei fra¡i; doi erau oameni cuprin¿i, chiaburi,cå, pe lângå muncå, mai dådeau ¿i ei cât puteau pe alåturi, umblau cu celeho¡ii ¿i cele fårådelegi, câtå vreme cel de al treilea frate era sårac, sårmånelul,c-a¿a vrea Dumnezeu cu el. Acesta umblå numai cu dreptatea ¿i cu adevårul.¥i spuneau ei, ceilal¡i, nu-i vorbå:

– Måi, mai då ¿i pe alåturi, cå nu-i de chip! Nu vezi? Strâmbii månâncå¡ara!

Dar dreptul, nu:– Nu, fra¡ilor; låsa¡i-må a¿a, cå m-a vedea el Dumnezeu ¿i sfânta

cruce ¿i pe mine!– Da, da! – tot alde frate-såu; se vede c-ai uitat cå pânå la Dumnezeu

te månâncå sfin¡ii, ¿i cå, cine umblå cu crucea, ca crucea se usucå!A¿a a fi, n-a fi, nu-i treaba mea; eu så vå spun ce s-a mai întâmplat

dupå asta.¥ntr-o zi, – o fi fost toamnå, o fi fost iarnå, nu ¿tiu, – fratele cel sårac

scotea ni¿te rådåcini într-o margine de pådure, pentru foc, pentru iarnå.Påmântul era înghe¡at, nu era, – nu ¿tiu, da ¿tiu cå omul nostru, când a dato datå cu cazmaua, voinice¿te, odatå a auzit, a¿a, ca ¿i cum ar fi izbit într-ocåldare de cele de fåcut rachiu. Cautå el, mai râcâie cu mâna, vede într-adevåro cåldare mare; scociorå¿te de jur împrejur, îi då capacul la o parte ¿i, cândcolo, Doamne Sfântå Preacuratå! O cåldare plinå cu bani de aur strålucitori¿i netezi, de credeai c-atuncea erau adu¿i de la tarapanå.

1 Culegere din com. Gråine¿ti, jud. Dorohoi, împårt. de dl. M. Barbu.


Så fi fost, a¿a, cam trei saci de galbeni!Acu, ce-¿i zice omul:– Cu banii de-aici tråie¿te nu un om, doi; tråiesc zece case, cât le-or

¡ine furcile ¿i påmântul. N-ar fi cu dreptate så iau eu banii to¡i; am så spun¿i l-alde frate-meu, ¿i i-om împår¡i în trei: de-mi vine mie un sac, apoi cenoroc mai mare decât acesta s-ar putea pe capul cuiva!

ªi astfel zicând, merse la fratele lui cel mai bogat ¿i-l rugå:– Då-mi, frå¡ioare, carul, cå am olecu¡å de treabå!– Ce cåru¡å? Da crezi tu cå mi-a venit cu apa? Cåru¡a må ¡ine pe mine

bani, måi, – ¿tii tu?– Cum så nu ¿tiu, fra¡ioare, dar uite cum, ¿i uite ce-i!ªi începu fratele cel sårac så spunå toatå întâmplarea cu comoara din

pådure.– Eu a¿a zic, så-mi dai cåru¡a, ¿i så mergem tustrei s-o împår¡im

frå¡e¿te, ¿i cred c-o fi bine, dac-o fi treaba cu dreptate!Bogåta¿ul a dat numaidecât de veste ¿i celuilalt frate, a înjugat boii la

cåru¡å ¿i a¿a, tustrei au pornit spre poala de pådure, unde såracul dådusepeste comoara cea minunatå.

Pe drum înså, din una, dintr-alta, ce-¿i zic boga¡ii:– Måi, ce så mai umblåm noi acuma la båtrâne¡e cu dreptatea ¿i så

împår¡im în trei pår¡i deopotrivå cåldarea cu galbeni! Te treze¿ti cå nepomenim în doaga fratelui nostru, care a ajuns de nici câinii nu-l spalå, cuatâta dreptate cât o strânge la sân!

– A¿a-i de asta, – întåre¿te ¿i celalt frate; mai bine så facem cum amfåcut ¿i pânå acuma ¿i så nu mai umblåm cu cheie de bisericå în brâu. Haiså-l omorâm pe calic ¿i så scåpåm pe de-o parte de dânsul, iar pe de alta såîmpår¡im comoara în douå pår¡i, în loc de trei.

Celalt frate mai-mai så se învoiascå. Se gânde¿te oleacå ¿i zice:– Nu zic cå nu-i bine, dar eu socot într-altfel: så-i scoatem ochii ¿i så-l

låsåm la cutare pod; a¿a, nu-i mort, dar nici viu nu se cheamå cå råmâne!ªi astfel, au cåzut la învoialå, acolo, ei amândoi, cum ståteau în fundul

carului. ªi cum fratele cel sårac mâna boii, în partea dinainte a cåru¡ii,odatå se pomene¿te cu cei doi du¿mani cå-i sar în spinare, cu cu¡itele înmâini. Nici mai mult, nici mai pu¡in, unul îi scoate repede un ochi, ¿i celaltpe celalt ochi, îi fac vânt din cåru¡å ¿i, låsându-l a¿a, pe marginea drumului,se duc la comoarå, o ridicå, o aduc acaså, o împart ¿i tråiesc tare veseli ¿imul¡umi¡i, cum li era inima ¿i obiceiul lor de demult.

94 TUDOR PAMFILE

Acu, så-i låsåm în pace ¿i så ne ¡inem mai pe-aproape de fratele cel orb¿i så vedem ce se mai întâmplå cu dânsul.

Acolo la pod, îl apucå noaptea. Nu trecuse nici un drume¡, se vede,care så-l fi våzut ¿i så-l fi dus la o caså de om. Noaptea, pe la miez decântåtori, numai ce-aude Tartorul dracilor cå-¿i întreabå supu¿imea despretoate cât ea fåcuse peste zi. Råsåriserå cu to¡ii ca din påmânt.

Unul zise una, altul alta, al¡ii altele, pânå când unul începe så se laude:– Eu aståzi am fåcut pe cei doi fra¡i boga¡i, de-au scos ochii fratelui

cel sårac! Ha-ha-ha! ªi så ¿ti¡i cå nu-¿i capetå vederea decât dacå se vaspåla cu apå de la izvorul ro¿u!

ªi iar:– Ha – ha – ha!Altul, la rând, zice ¿i el:– ªi eu am orbit pe Verde¿-împårat! Vai de steaua lui! ªi are så mai

vadå, când mi-oi vedea eu ceafa, cå oare, cine focul cel negru o så-i ¿opteascåla ureche så se ungå la ochi cu unturå de cåprioarå?

Vine rândul altui drac, care zice ¿i el:– Eu, fåcui una tot pe calapodul vostru. ªti¡i pe cutare bogåta¿ cu o

singurå fatå! I-am dat ce i-am dat, ¿i fata nu-¿i mai vine în fire. Atâta jale,atâta trudå ¿i cheltuialå face pentru dânsa, atâta lume se fråmântå pentrufatå, cå, drept så va spun, må doare pântecele de râs! Ha-ha-ha, ha-ha-ha!ªi leacul? Så vå minuna¡i, cum mi-a dat în gând una ca asta: fata nu se vaface bine decât dacå va lua rosurile! Ha-ha-ha! Ha-ha-ha!

Mai donda-donda! vine pesemne miezul nop¡ii, cå puzderia de draciintrå ca-n påmânt! Da-i vorba cå orbul nostru de våzut nu våzuse, dar deauzit, toate câte ie¿iserå din gura diavolilor le auzise. Ståtu acolo lipit, cupåmântul, pânå când – se vede cå se fåcuse ziuå – auzi un om mânândboii. Cum sim¡i cå drume¡ul se apropie de dânsul, ie¿i afarå de sub pod ¿i îlrugå pânå la påmânt så-l ducå la izvorul ro¿u.

Drume¡ul îl duse ¿i omul se spålå oleacå pe ochi cu apå. Doamnesfinte, cå mari ¡i-s minunile! Orbului nostru dintr-o datå i se prind luminilela loc, cum fuseserå ¿i mai înainte, ¿i începe så zåreascå a¿a, ca prin sitå. Semai spalå o datå, vede ca prin ciur; se mai spalå ¿i a treia oarå, ¿i vede mailåmurit de cum vedea mai înainte.

– Ei, multumescu-¡i ¡ie, Doamne, cå fåcu¿i dreptate ¿i cu mine, – ziseomul, fåcându-¿i cruce. Acuma, så-mi aju¡i så fac dupå dreptate!


De-aici plecå tocmai cåtre scaunul lui Verde¿-împårat, unde ajunge într-untârziu. Dintru-ntâi se face cå nu ¿tie de ce-i atâta mâhnire pe la curte.

– Cum nu ¿tii? ¥mpåratul nostru a dat peste mare cumpånå. Iaca a¿a ¿ia¿a, – ¿i-i spune unul de pe acolo tot amarul împårå¡iei.

– Apoi, am så-l lecuiesc eu, zice omul nostru. Så må duce¡i la-mpårat.Dacå l-au dus curtenii, împåratul îndatå a poruncit, dupå vorba omului,

så-i aducå unturå de cåprioarå, proaspåt împu¿catå, ca så se ungå la ochi ¿i,cum s-a uns, cum a våzut mai bine ca-nainte.

¥mpåratul i-a dat îndatå

Col¡ de-mpårå¡ie,Fatå de so¡ie,Dumnezeu så-i ¡iePânå-n ve¿nicie,

iar dupå asta, l-a låsat så meargå så tåmåduiascå ¿i pe fata omuluibogat, ca så se ducå mai curând în lume vestea ¿i povestea despre dânsul.

Aud, a¿a, târziu ¿i ce-i doi fra¡i ai lui, ¿i vin så-l întrebe ce-a fåcut de-aajuns ce-a ajuns?

Ce-am fåcut? Duce¡i-vå ¿i voi ¿i vede¡i ce-i acolo! Så vede¡i acolocomori!

Cei doi fra¡i lacomi s-au dus, dar acolo au dat peste ceata diavolilor,întårâtatå pe cel care le furase leacurile. Dracii au scociorât în dreapta ¿i-nstânga, au pus mâna pe el ¿i, cât ai zice, nici pulberea n-a mai råmas dinoamenii nedreptå¡ii.

ªi asta-i povestea1.

¥n sfâr¿it, iatå ¿i o povestire în care, lipsind partea didacticå, nu råmânedecât cea care pare mai båtåtoare la ureche, ¿i anume furarea sfatului diavolesc¿i pedeapsa, necuvenitå aici, – pentru fratele care doar a cåutat så seîmbogå¡eascå mai mult.

1 Culegere din com. ºepu, jud. Tecuci.

96 TUDOR PAMFILE

Povestirea a noua

Dupå anumite aruncåturi cu privire la stårile de azi, urmeazå cuprinsulobi¿nuit al povestirii.

Erau doi fra¡i: cel mare, bogat, înså zgârcit ¿i lipos, iar cel mic,nenorocos, sårac ¿i focuit; de frate-såu, om cinciuit, nu se putea lipi, ¿i deaceea plecå în toatå lumea. Pe drum se întâlni cu un mo¿neag, care-i aråtåun copac la marginea unei påduri, unde se strângeau dracii la orândå.

¥ntreba¡i de diavolul cel mare, unul råspunde:– Så tråie¿ti prea-ntunecate împårat! Eu n-am putut så fac nici o ispravå

cu sufletele pro¿tilor la care m-ai trimis, cåci acum au sosit ni¿te dascåliînvå¡a¡i, buni la inimå ¿i iscusi¡i, de se pricep mai bine ca un drac. Dascåliisuflå la urechile påcåto¿ilor câte-n lunå ¿i-n soare, de nu mai e chip så-iîn¿eli cu una, cu douå. Å¿tia vor så zdrobeascå såråcia ¿i prostia oamenilor,¿i atunci ne ducem pe copcå. Numai atunci avem noroc, cå boierii nu setocmai uitå la ochii acestor dascåli; îi muncesc ca pe draci ¿i nu le dau[pro¿tilor] mâncare bunå!

Un alt diavol zice cå nu s-a putut apropia de casa unei femei, fiindcåpreotul o sfin¡e¿te la fiecare zi întâi de lunå.

Unul, ¿chiop, a luat ochii împåratului, care se pot lecui numaiungându-se cu frunze din pomul de deasupra, dupå ce le va muia în lapte.

Dupå ce lecuie¿te pe-mpårat, îmbogå¡it, fratele råtåcitor se întoarceacaså, unde nevasta, dupå nouå ani fårå o lunå, îl cunoa¿te numai dupå omu¿cåturå de câine de la o mânå.

Fratele cel bogat, auzind despre chipul cum såracul a scåpat de såråcie,a plecat ¿i el la drum, s-a întâlnit cu unchia¿ul ce l-a îndreptat la copaculdin marginea pådurii ¿i acolo diavolii i-au fåcut felul, crezându-l ispititoral sfaturilor dintre dân¿ii.1

1 „Luceafårul satelor“, an. I, nr. 2-3, Pite¿ti, 1910.

CAPITOLUL VIII

Iatå atâtea fe¡e ale credin¡elor populare române¿ti cu privire la mijloaceleprin care diavolul cearcå så strice buna în¡elegere dintre oameni: uneori –¿i foarte rar –, sub înfå¡i¿area lui obi¿nuitå, iar obi¿nuit, schimbându-se înpersoane care pot fi crezute, cum ar fi: preo¡ii, cålugårii, consåtenii ¿i maiales femeile båtrâne, care se pot alipi ¿i de femei, ¿i de bårba¡i, spre aarunca såmân¡a zavistiei

Dupå mine, femeia, în povestirile de pânå aici, are un rol secundar, ¿idacå totu¿i i se då un rost mai însemnat decât dracului, acesta se datore¿teaparen¡ii ¿i mali¡iozitå¡ii bårbåte¿ti, care, pe tårâmul anecdotei, vrea såfacå din femeie un „drac mai drac decât dracul“.

Cå este ceva adevårat în aceastå socotin¡å a bårba¡ilor nu-i loculdiscu¡iei aici; dar cå aceasta este adevåratå, dupå materialul literaturii noastrepopulare, ca ¿i dupå a altor na¡iuni, – nu mai råmâne nici o îndoialå.

Iatå numai douå povestiri bucovinene:„Pe-un råu fåcåtor, – spune întâia, – îl judecaserå legile la

spânzuråtoare. Când era så-i facå sfâr¿itul, strigå un slujba¿ de la împårå¡ie,cåtre prostimea adunatå, cå de vrea vreo fatå, din cele ce sunt de fa¡å, så-lia pe cel osândit, de bårbat, atunci i se iartå osânda, iar ¡ara îi då zestre.

Ce-i drept, s-a gåsit o fatå ¿i l-a luat de bårbat.Au tråit ei, cât au tråit împreunå ¿i, la o vreme, dupå aceea, se înfå¡i¿eazå

cel osândit înaintea domnilor de la judecatå ¿i le spune:– Drept este, domnilor, cå mare påcat am såvâr¿it, ¿i mi se cådea

spânzuråtoarea, dar tot n-a fost a¿a de greu påcatul, ca så fiu osândit så tråiesccu dracul. Vå rog, domnilor, dacå se poate, så lua¡i încå o datå judecata, ¿i maibine så mor spânzurat, decât så må osândi¡i så tråiesc cu muierea ce m-a luat!“

Urmeazå ¿i a doua povestire:„Se însurase feciorul ¿i-¿i luase ce-i plåcuse mai tare. Dupå ce fåcurå

nunta la socru-såu, venirå så nunteascå pripoiul la el acaså.

98 TUDOR PAMFILE

Fata ce o luase, nu-i vorbå, îi plåcea, dar prea se schimbase de lacununie încoace. Pânå la cununie era ea, fata, mai a¿ezatå, dar, cum påråsisealtarul, a dat o veselie peste ea, ¿i tot veselå era încå ¿i acuma.

Cum ajunserå cu nunta la el acaså ¿i se a¿ezarå pe la mese, iar tineriiînsurå¡ei, dupå cum e obiceiul, în capul mesii, mireasa a început a se veseli¿i tot râdea cu to¡i, cinstea la to¡i, de-¡i pårea cå uitase cå-i mireaså.

De la o vreme i-a venit ¿i feciorului lucrul acesta nu ¿tiu cum, ¿i facecåtre mireaså:

– Tu mi se pare cå n-ai våzut încå mirese. Eu ¿tiam cå miresele maiplâng la nuntå; ia mai plângi ¿i tu!

– Plângi tu, cå ai luat pe dracul! Eu de ce så plâng? – råspunse mireasa1.

Din multele zicale care cautå så zugråveascå pe femeie, cele maicaracteristice ¿i mai întrebuin¡ate sunt acestea:

Femeia-i calul dracului;Femeia-i dracul ori dracul gol;Femeia-i mai dihai decât dracul, sinonimul subtitlului acestei lucråri:

„Femeia-i mai drac decât dracul;Femeia judecå pe dracul ¿i-l mai scoate ¿i dator;Femeia a-nålbit sau îmbåtrânit pe dracul.

ªi dacå, în loc de femeie, vom rosti cuvântul muiere, aceste zicåtorivor cåuta så spunå încå mai mult.

Pentru a dovedi câtå parte de drac este în femeie, poporul nostru, ca ¿ialtele, are povestea care spune cå femeia este fåcutå din coadå de drac,chiar când nu este socotitå a fi ziditå din coadå de câne, coadå ¿i coastå demâ¡å, care îndreptå¡esc în totul presupusa viclenie femeiascå.

Iatå povestirea:„Dumnezeu, dupå ce a fåcut pe Adam, a în¡eles negre¿it cå trebuie

acestuia o femeie.Atunci a chemat pe un înger ¿i i-a poruncit cå, pe când va dormi

Adam, så-i fure o coastå ¿i så i-o aducå lui, ca s-o meneascå a fi femeie.Zis ¿i fåcut.

1 „Ion Creangå“, VII, pp. 210-221.


¥ngerul a furat coasta cum a ¿tiut el ¿i a pornit cu dânsa în mânå, ca s-oducå lui Dumnezeu. Pe drum înså, îngerul s-a întâlnit cu un drac, care l-aîntrebat cam a¿a:

– Ce-i, heruvime, aia din mâna ta?– O coastå de-a lui Adam, nene Aghiu¡å.– Nu mai spune! ªi ce faci tu cu ea?– M-a trimis Dumnezeu-tatål s-o fur, ca så facå femeie din ea.La auzul acestora, ce i-o fi tråznit dracului prin cap, nu se ¿tie, dar el

se gândi så fure coasta de la înger ¿i s-o ducå la ståpânul såu, Tartoruliadului.

ªi zicând cå vrea s-o vadå ¿i el, puse mâna pe coastå, se uitå câtevaclipe la ea, o întoarse pe o parte ¿i pe alta ¿i deodatå o rupse de fugå, cu eacu tot.

¥ngerul ståtu o clipå nedumerit, dar, dezmeticindu-se din spaima ce opå¡ise, la gândul c-a fost pagubit de drac, luå goana dupå el, întinzându-¿iaripele cât a putut mai mult. Cu cât fugea dracul de înger, cu atât îngerul selupta mai tare ca så-l ajungå. ªi fugirå astfel amândoi cine ¿tie cât.

¥n sfâr¿it, dracul ajunge în iad ¿i dådu så intre înåuntru printr-o gaurå,pe unde numai dracii puteau så intre, a¿a era de strâmtå gaura aceea.¥ngerul se repezi deodatå ca fulgerul ¿i abia avu vreme så apuce de coadåpe drac, pânå a nu apuca så intre în iad. Dracul se trågea în iad ¿i råcneade usturime, iar îngerul trågea ¿i el de coadå, ca så nu-l scape. Traseîngerul ¿i iar trase, pânå când, la urma urmei, se rupse coada ¿i råmaseîngerul cu atâta.

Ce så facå bietul înger? Mai stå pe gânduri, se mai suci, ¿i la urmå î¿iluå zborul cu coada de drac fåcutå mototol, anume ca så vadå Prea-sfântulcå nici el n-a stat degeaba.

Dumnezeu, våzând îngerul cå se apropie, încå de departe a cunoscut cåvine cu ceva în mânå; deci n-a mai a¿teptat så vadå ce-i ¿i cum, ci blagoslovi,zicând:

– Femeie så se facå!ªi femeie s-a fåcut1.Mai mult chiar: Capul femeii se zice cå este cap de drac: Iatå povestirea!

1 Pentru variantele române¿ti ¿i stråine, vezi a mea Povestea lumii de demult, p. 57¿i urm.

100 TUDOR PAMFILE

„Mergând odatå Dumnezeu ¿i cu Sf. Petru pe påmânt, våzurå cum secerta un drac cu o babå. Dumnezeu trimise îndatå pe Sf. Petru ca så-idespår¡eascå. Sf. Petru se supuse poruncii lui Dumnezeu ¿i-i despår¡i. Abiaajunse Sf. Petru la Dumnezeu, ¿i ei începurå iar a se certa.

Dumnezeu trimise iarå¿i pe Sf. Petru ca så-i despår¡eascå. Sf. Petru semâniå ¿i le tåie capul la amândoi. Dupå aceea se întoarse iar la Dumnezeu,fåcându-se cå n-ar fi fåcut nimic.

Dumnezeu îl întrebå:– Cum i-ai despår¡it?El råspunse:– Le-am tåiat capurile!Dumnezeu zise atunci:– Petre, n-ai fåcut bine; du-te ¿i pune-le capurile înapoi.Sf. Petru se duse ¿i puse capul dracului, babii, iar pe al babii dracului,

fiindcå nu se deosebeau. De atunci se zice cå baba-i dracul“1.Dacå aceasta n-o face Sf. Petru, o fåptuie¿te Sf. Spiridon, cum mai

frumos aratå urmåtoarea povestire vâlceanå:„Sfete Spiridon, fåcåtorul de minuni, umbla cu Sfete Petre pe-o cale.

Da Sfete Spiridon se abåtu într-o leaså de måråcini ¿i dete peste draculcålare pe muiere. Sfete Spiridon, de mare ciudå, scoase sabia ¿i le retezåcapul la amândoi ¿i plecå, låsându-i cåråbåni¡i. Se duse Sfete Spiridon,ajunse pe Sfete Petre ¿i-i spuse tårå¿enia.

Da lui Sfete Petre îi fu milå, ¿i zise:– Råu fåcu¿i, Sfete Spiridoane, ¿i poate så se mânie cumva Dumnezeu

pe noi; ar fi bine så te întorci, så le pui capetele la loc. Roagå-te la Dumnezeu¿i, cum e¿ti fåcåtor de minuni, o så învieze.

Sfete Spiridon s-a întors iute îndåråt ¿i, de grabå, a gre¿it capetele: apus capul dracului la muiere, ¿i pe-al muierii la trupul dracului, ¿i i-a înviata¿a. ªi de atunci, toate muierile, câte se trag din blestemata aia de muiere,sunt cu cap de drac, da nu se cunosc de alelalte. ªi ce crezi, cå muierele ålealepådate de suflet, care scot pe dracul, care fac vråji de învråjbesc oamenii,fac de sparg casele rumânilor, î¿i omoarå copiii, beau buruieni så nu mai

1 „Ion Creangå“, II, p. 238: „De ce au babele cap de drac?, povestire bucovineanå.La fel se aude ¿i prin jud. Romana¡i, Cf. „Ion Creangå“, IV. p. 140.


facå copii ¿i câte feluri de lucruri nelegiuite, – ce crezi, cå alea sunt curate?Nu te mai gândi, cå alea au ceva din partea diavoleascå“1.

¥ntâia variantå o au ¿i francezii, întocmai ca ¿i noi2; alteori cred cåfemeia are cap de ¿arpe, tot de la o tåiere de capete. Acesta a fåcut-o însåSf. Mihail, când, în loc de diavol, a fost ¿arpele.3

1 „ªezåtoarea“, III, p. 33.2 Revue des traditions populaires, II, pp. 62-63 ¿i X, p. 661.3 Ibidem, II, p. 63.

CAPITOLUL IX

Povestirile literaturii populare române¿ti, care aratå într-adevår cå„femeia-i mai drac decât dracul“, au cu totul altå cuprindere decât celeîn¿irate pânå aici.

Ele sunt în numår de cinci, – adicå cinci subiecte diferite, cu aceea¿iîncheiere: „Dracul este pus sub papucul femeii“, dacå nu chiar ¿i mai mult.

Povestirea întâi

Femeia då dracului så-i facå drept un fir de pår. Cåznindu-se în toatechipurile, dracul înålbe¿te, dar pårul tot strâmb råmâne.

„Cicå era odatå un om sårac-sårac ¿i åst om nu mai putea så dea-nainte,så fi fåcut ¿i aripi. Ce era så facå el, un suflet, – muierea muiere, copiiimårun¡i, påmânt pu¡in. ¥n grådinå, lângå caså, era o baltå, pe care seîncercase fel ¿i chip s-o sece ¿i nu putuse. ªi-odatå, cum sta el plouat lângåbaltå, gândindu-se la såråcia de e pe capul lui, numai cå vede pe dracul¡â¿ti! din måtasa broa¿tei ¿i potinteu1 înaintea lui.

Bietului om nici nu-i mai dete mâna så fugå. Dracul, prietenos ¿i icleancum e, începu vorba ¿i-l întrebå de ce este a¿a de topsåcat2. ªi dupå ce-ispune rumânul câte mai trage pe urma såråciei, dracu-i zise:

– Hai så facem o învoialå. Då-mi mie balta, ca så må prind slugå latine fårå nici o simbrie, ¿i-am så te scap de såråcie. Eu ¿tiu când se pun aniiseceto¿i ¿i când cad anii ploio¿i; am så te învå¡ când så pui bucatele pe

1 Drept, nemi¿cat, stanå.2 Amårât.

104 TUDOR PAMFILE

coastå ¿i când ai så le pui pe padinå1. Dar c-o îndatorire din partea ta: så-midai totdeauna de lucru, cå altfel te-ai dus pe copcå; te curå¡ ¿i pe tine, ¿i peai tåi. Uite-¡i spune, så n-am påcat!

Când auzi bietul om de una ca asta, mai-mai cå-i venea så-i zicå så seducå „unde-a dus mutul, iapa“, dar se råzgândi:

– Så-ntreb ¿i nevasta, – zice el, – så våd ce-mi spune; så vii så-¡i dauîn bunå în cutare zi, ¿i tot aici unde vorbiråm.

Intrå în caså ¿i spuse zapciului, toatå tårå¿enia cu dracul. Dar femeia,de dupå sobå:

– Adu-l, bårbate, ¿i las-cå-i dau eu de lucru!ªi pe vorba muierii se suci omul ¿i la ziua hotårâtå – spre baltå.Dracu-l a¿tepta cu råspunsul ca pe un codru verde. Omu-i dete-n bunå

¿i din clipa aia î¿i ¿i începu serviciul întunecatul argat. Cåpiii råsåreau însomn, – îl visau pesemne –, dupå ce l-au våzut dintr-ntâi brichisând2 princurte ¿i prin caså. Da-ncetul cu-ncetul se-nvå¡arå cu el.

Treburile mergeau strunå de când intrase-n curte dracul. ¥ntorceauoamenii la miri¿ti; înciocåla ¿i omul nostru plugul ¿i porni cu argatul la-ntorsde miri¿ti. Dracul, când se låså pe coarne, întorcea brazdele ca de jidovi, –da vezi, ce fåcea, ce dregea el, cå boii abia adiau din nåri.

– Ståpâne, zise el, så pui bucate numai pe-aici, pe deal, cå la varå auså fie înecuri pe rovine!

Omul ascultå de diavol ¿i sfatul lui îi prinse bine, cå unde începurå,nene, pe primåvarå, ni¿te sfinte de ploi; turnà cu gåleata, nu altceva. Desåmånåturile de pe vale nu s-alese praful. Numai porumbii pe deal crescuserånebuni, de nu te vedeai din ei, så fi fost cålare pe cal de cålåra¿: brani¿te,nu altceva. Cum se nåstimiau3 puicele, se ¿i încurcau, de multe ¿i mari ceerau. Grânele erau zid, ¿i pân-la brâu.

Da så nu ne uitåm vorba. Dupå ce ararå ¿i odorirå4, puserå sculele lalocul lor. Pân’ n-a veni iarna, dracul, me¿ter cum e, ¿i ridicase în curteaståpânului câteva jitni¡e ¿i påtule. Râdea curtea de a¿a mândre¡e de leahuri5.Sårac era ståpânul, dar era bogatå sluga: drac sårac, våzut-ai?

Se puse iarna. Dracul se båtea mai mult primprejurul casei: ba tåialemne ¿i le båga-n sobå, ba mai da nutre¡ la vite, ba cåra apå, – ca tot

1 Loc jos, låsat.2 Robotind.3 Iveau.4 Ispråvirå [aratul].5 Acareturi.


omu-n timp de iarnå. Acuma, iarna, zilele, de scurte, scurte erau, da dracultot n-avea de lucru toatå ziua.

– Få, nevastå, då-i de lucru dracului, ca se cam încruntå la noi, –Încornoratul; då-i de lucru, cå ne pråpåde¿te. Tu ¿tii îndatorirea noastrå!

– Las’ bårbate, laså-mi-l în samå; îi dau eu de lucru!Se gândi cât se gândi a muiere ¿i gåsi de lucru pentru drac; îi dete un

floc, ca så-i facå ce-o ¿ti el, numai så-l facå drept, drept, ca firul din musta¡apisicii. ¥l puse bine pe diavol cu lucrul el. Muncea cât muncea bietul dracpe-afarå ¿i, când venea-n caså, lua din firidå flocul ¿i s-apuca de lucru: îlsucea, îl råsucea, îl învârtea, îl mai trågea prin gurå, – degeaba: flocul sefåcea iar covrig. Dar Necuratul nu pierdea nådejdea: cât mi ¡i-e de lungåseara de iarnå, bietul drac se muncea, de-i curgeau nådu¿elele måzårate. Secåznea så-ndrepte flocul: mai suflå pe el, îl mai ¡inea întins între palme, –de surda. Când îl întrebå, în båtaie de joc, prefåcuta de ståpânå-sa, dacå aispråvit treaba, el råspundea în silå cå mai are.

Azi a¿a, mâine a¿a, trecu ¿i iarna: începurå så crape mugurii ¿i såråsarå ici ¿i colo de sub podul de frunze ghioceii, – ghioceii care pe tâmpleledracului råsåriserå vetre-vetre de pe la miezul iernii.

Primåvara då de muncå omului: Dracul puse bine flocul ¿i se apucå demunca câmpului. A¿a trecu primåvara, a¿a ¿i vara. Toamna veni cu bi¿agde bucate ¿i de toate pentru ståpânul dracului: gemeau jitni¡ele ¿i furcilepåtulelor o porniserå într-o parte. Ståpânul nu mai pomenise a¿a bi¿ag. Ceså vå mai spun! Omul nostru se chiaburi!

Dete iar zåpada ¿i iar se apucå dracul de lucru. Parcå-i venea greu såmai înceapå iar cu canunul din anul trecut, dar câine-câine¿te, luå iar lucrul.Dar afurisitul de floc, de ce-l sucea dracul, de-aia se cocârgea mai råu,când îl slåbia din sucit.

– Ei, – gândi dracul, – så ¿tii cå-mi pune capul lucrul åsta, dar ce såfac: a¿a m-am legåtuit.

O iarnå încheiatå råsuci ¿i-ntinse bietul drac flocul ¿i nu mai ajunseså-l facå „drept ca firul din musta¡a pisicii“, cum îi ceruse ståpânå-sa.

Când ajunse-n primåvarå, capul dracului era colilie.Deznådåjduit cå ¿i-a gåsit na¿ul cu muierea, azvârli lucrul din mânå

¿i-o ¿terså, låsând ¿i baltå ¿i tot, ¿i pe ståpânu-såu procopsit. ªi vezi, de-atuncise zice cå „muierea a albit ¿i pe dracul“1.

1 ¥mpårt. de dl. Gh.F. Ciau¿anu, com. Fåure¿ti, jud. Vâlcea.

106 TUDOR PAMFILE

Un om demult, de când vaculSe învecina cu dracul:El avea o mo¿ioaråªi dracul o få¿ioarå,¥ns-a omului lucratåCa o grådinå curatå,Iar a dracului båltoaså,Glodoroaså ¿i ghimpoaså.ªi a¿a, dracul ca dracul,Vrând så-¿i mai lårgeascå lacul,Påze¿te când nu e omul,¥i smulge din margeni pomul,Câte pu¡in, pu¡in sapå,Cade påmântul în apå,Vine omul în livede,Tot råul fåcut îl vede.¥ntreabå, råspunde draculCå pân-aci i-a fost laculªi cå aci e hotarul,Unde ¿i-a båtut el parul.Bietul om iarå¿i îl laså,Merge necåjit acaså.Dracul iarå¿i mutå parulªi-¿i mai lårge¿te hotarul.Vine omul, iar se ceartå.¥i aratå ¿i pe hartå,Cå i-a-mpu¡inat påmântulªi cå-¿i are tot cuvântul.¥ntr-acestea zise dracul:– Ce tot ceartå în tot vacul?Ori tu så pierzi o mo¿ie,Ori lacul al tåu så fie.

Varianta întâi

Ai, så facem învoire,Cu zapis, cu întårire,Ca så fiu fårå simbrie,Så-¡i slujesc acaså ¡ie,Dar înså numai atâtaPe o vreme hotårâtå,¥n care så-¡i fac tot treabåUna dupå alta-n grabå,Iar cât n-oi avea poruncå1

Ca så må pui la vreo muncåªi la mijloc timp va trecePânå când så numår zeceAtunci a ta mo¿ieCu totul a mea så fie;Iar pe când oi avea treabåPoruncitå tot în grabå,Atunci ¿i a mea fâ¿ieS-o iei drept a ta mo¿ie.Zise el: – Cât despre asta,M-oi sfåtui cu nevasta;Stai aici pânå m-oi duceªi råspuns î¡i voi aduce.Se duce dar ¿i vorbe¿te,Cu nevasta sfåtuie¿teCe me¿te¿uguri så puiePe dracul ca så-l supuie,Så-l facå-n necaz så crapeªi de gâlceavå så scape.Socotindu-se nevasta,¥i zise: – ’N pricina astaFå zapisul, te-nvoie¿te,Tocmai dupå cum voie¿te,

1 Iar când n-oi avea porunca [datå].


Cå ¿tiu eu så-i dau lui muncåOdatå dintr-o poruncå,Numai nu uita, ci scrie,ªi mie supus så-mi fie.Astfel, dacå sfåtuie¿teªi cu dracul se-ntâlne¿te,Fåcu zapis, în el scrise,Toate cele mai sus zise,ª-acaså dacå-l aduseSå-i argå¡eascå1 îl puse.Dracul iar la tot cuvântulSe pornea iute ca vântulªi-ndatå, în mare pripå,Fåcea lucrul ca-ntr-o clipå;ªi ispråvind, venea-n grabå,Zicând: – Mai då-miªi altå-treabå!ªi-atât fåcea orice iute,Iar cât când îi zicea:

– Du-te,El råspundea: – Este gata.Porunce¿te-mi acum alta!Omul alta-i då se facå,Neavând nici timp så tacå,Cå cum îi zicea din gurå,¥l fåcea-ntr-o-nvârtiturå!Omul tremura de fricå,Ne¿tiind ce så mai zicåªi cât pe aci såracul,Era så-l încurce dracul;Iar femeia lui, cum vede,Vreme fårå a-¿i mai pierde,Merse-n pripå, se ascunse,Un pår de subsuori smulse,

Ie¿i, i-l dete în mânåªi-i porunci ca ståpânå,Zicând: – Apucå, ’ndrepteazåAcest pår, întins så ¿eazå.Oricum ¿tii, mi-l încovoaie,Dar de-l rupi, dai de nevoie!Dracul, luând påru-n grabå,Zise-n gându-¿i: – Ce mai

treabå!ªi-ncepu så-l netezeascå,Så-l întindå, så-l cåzneascå,¥l bagå-n gurå, îl moaie,El mai råu se încovoaie:¥l mai ia iar, îl mai linge,Mereu în gurå-l întinge,¥l ia-n degete, -’l neteze¿te,Så-l întindå se munce¿te:Dar geaba, nu se-ndrepteazå,Mai mult se-ncârlion¡eazå;Se necåje¿te, se zburdå,Dar toate-i erau de surdå,Parcå îi venea så crape,Gândind, mo¿ia så-¿i scape;Fierbea-n el de ciudå fierea:Cum så-l råmâie muierea?Se fåcu-n acea zi searå,Mâine îl apucå iarå.ªi-a treia zi însereazåªi el tot nu-l îndrepteazå.Trecu såptåmâna, luna,Cåznindu-se tot întruna,Femeia tot îl zore¿teStrigând: – De, de, ispråve¿te,ªi du-te de adå apå,

1 Nu poate fi: „Så-i argåseascå îl puse“.

108 TUDOR PAMFILE

Cå fierea în mine crapåD-atâta multå zåbavå,Fårå så faci vreo ispravå!El merge apå s-aducåªi iar de pår se apucå,Ea iarå¿ îi mai strigå:– Hai de-mi få o måmåligå!El ¿i-aceasta ispråve¿teªi iar pårul neteze¿te.Ea îl strigå iar så saieCeva lemne så mai taie:ªi-abia iar ia påru-n mânå,Ea la altceva îl mânå;El neavând cuvânt, tace,Când una, când alta face;Vai de el, dracul, sårmanul,Cåznind, îi trecu ¿i anul.Al doilea an porne¿te,Tot cu pårul se munce¿te.De necaz, så se înece,Cå ¿i-al treilea an trece;Anii treceau ¿ir ca lan¡ul

ªi muiere-l juca dan¡ul,Tot mereu så-i imputeze,Pårul ca så-l îndrepteze;ªi-atât se necåjea draculCu pustiul pår, såracul,Cât începu så-i albeascåPårul, ¿i så-mbåtrâneascå,Ba ¿i coco¿at råmaseNeviindu-i så se lase,O muiere så-l supuieªi mo¿ia så-¿i råpuie.Dar în cele de pe urmå,Moartea, care toate curmå,Scapå ¿i de dân¿ii draculªi iar î¿i ståpâni lacul.Dar cocoa¿a din spinareªi barba crescutå mareI-au råmas ca mo¿tenireSpre ve¿nica pomenire,Cå muierea de când veacul,A îmbåtrânit pe dracul!1

1 A. Pann, op. cit., pp. 135-137.

Are numai sfâr¿itul ca mai sus.

„Era o datå un cioban ¿i avea o femeie stra¿nic de frumoaså. ¥ntr-o ziîi då o sutå de lei, så se ducå-n târg, så cumpere ce-o vedea cu ochii ¿i i-a fidrag.

Cumpårå ea ce cumpårå de o sutå de lei ¿i porne¿te spre caså, ¿i stå înmarginea târgului supåratå. Trece un popå ¿i-o întreabå cå ce are de-i a¿asupåratå. Ea îi spune cå i-a dat bårbatu-såu o sutå de lei ca så-¿i cumperedin târg tot ce-a vedea cu ochii ¿i i-a fi drag, cå ea a cheltuit suta de lei, iar

Varianta a doua


lucruri n-a cumpårat nici pe jumatate din câte-i erau dragi. Popa-i då o sutåde lei så meargå de cu searå la dânsa.

Ia femeia paralele, se-ntoarce-n târg ¿i mai cumpårå ¿i din suta asta delei, ¿i iar stå supåratå în marginea târgului. Numai ce trece din nou un popåpe lângå ea; o vede a¿a frumoaså ¿i supåratå ¿i iar o întreabå cå ce are.Femeia-i spune de ce: atunci popa îi då o sutå de lei ca så se ducå la ea pela miezul nop¡ii.

Femeia se întoarce în târg de mai cumpårå ¿i de suta asta ¿i când seîntoarce spre caså, stå în marginea drumului tot supåratå. De unde ¿i pânåunde, iaca mai trece pe lângå dânsa un popå ¿i-o întreabå cå de ce-i a¿a deamårâtå? Ea-i spune ¿i-acestuia ca ¿i celorlal¡i cå i-a dat bårbatul o sutå delei ca så-¿i cumpere din târg tot ce o vedea cu ochii, ¿i ea a cheltuit banii,dar de cumpårat nu ¿i-a cumpårat nici pe jumåtate. ªi-i mai då ¿i popa istao sutå de lei, învoindu-se cu ea så se ducå-n zori de ziuå.

Mai cumpårå femeia încå ¿i de suta asta ce-a mai våzut ¿i ce i-a fostdrag ¿i vine acaså cu cumpåråturi de patru sute de lei. Bårbatul ei, când îiface socoteala ¿i vede cå-n loc de marfå de o sutå de lei, are de patru sute,încremene¿te. Femeia-i spune totul ¿i se sfåtuie¿te cum ar face så iaså maibine.

Dupå ce s-au pus la cale, se duce bårbatul la crâ¿må de mai ia vreo treipahare, ca så fie mai cu curaj, iar o datå cu seara, se întoarce acaså ¿i sebagå-ntr-o ¿urå.

Nu trece mult ¿i vine popa de decusearå: bate-n u¿å, femeia-i då drumul,râd ei, vorbesc, beau, månâncå, numai ce aud bårbatul la u¿å:

– Vai de mine, – prinde a se boci femeia, – iaca a venit bårbatu-meu;ce så må ¿tiu face! ªtii ce, una, pårin¡ele? Bagå-te în horn ¿i, cum vinetrudit, s-a culca ¿i-a adormi, iar eu ¡i-oi da drumul sfin¡iei tale!

Popa, de cuvânt, se vârå-n horn, ¿i tot a¿eaptå så iaså bårbatul, darpace!

Numai ce s-aude båtând în fereastrå: popa de miezul nop¡ii. Bårbatulse furi¿eazå în tindå, iar femeia då drumul popii în caså. Beau, månâncå,mai vorbå, mai ¿agå, – iacå se trezesc cu bårbatul la u¿å. Pânå una, alta,femeia îl vârå ¿i pe aista-n horn.

Acolo då peste celalt popå. ªi unul gândea de celalt cå-i Necuratul,¿i se rugau lui Dumnezeu så-i izbåveascå de ispitå, dar nici unul, nicialtul ne-ndråznea så zicå cârc! de fricå ca nu cumva så se-ntâlneascå cuhop de chicå!

110 TUDOR PAMFILE

ªade bårbatul cât ¿ade ¿i când aude pe popa despre zori, se dose¿tetiptil. Popa intrå ¿i el în caså, bea, mai månâncå, ¿i numai se treze¿te cubårbatul. Femeia, ce så facå, unde så-l ascundå?

– Poftim în horn, pårin¡ele!Când colo, då peste ceilal¡i, ¿i prinde a-i ghionti:– Ptiu! ucigå-vå crucea, Necura¡ilor! Ce cåta¡i aici?– Eu îs popa din cutare sat; tu e¿ti Ucigå-l-toaca!– Ba tu, ba tu, – încep a se ghionti care dincotro, cu vârf ¿i-ndesat.– Ba eu îs popå; ¿i eu tot popa cutare, dar de unde ¿i pânå unde ai venit

aici?– D-apoi tu!ªi-ncep fiecare pataranie, cam cu jumåtate de gurå. Da unde face

bårbatul de colo:– Doamne, måi femeie, ia adå ni¿te pozderii, ba mai ogrinji, ¿i umple

cuptorul!– Ce ¡i-a mai nåzårit bårbate! Las’ pe mâne.– Ce pe mâne! Mâne oi vedea atuncea ce-oi face; adå-mi acum, –

haide, repede ¿i degrabå, cå vorba multå, såråcia omului; nu te codi, cå ¿tiitu moarea mea, – îi strigå omul råstit.

Iese femeia afarå de aduce ce-a poruncit bårbatului såu ¿i, dupå ceumple cuptorul, îi då foc.

Popii din horn, – mai mult mor¡i decât vii. Numai deodatå cå se ridicåfum de umple casa ¿i nu se mai ¿tie nici în cer, nici în påmânt, de fumåriece era. Mai zåbove¿te omul cât socote¿te, ¿i zice nevestii:

– Acum cred cå le-a fi dat pe nas dragostea!– Ba ¿i peste cap, bårbate!ªi când se duce omul la ei, îi gåse¿te claie peste gråmadå. Zgâl¡âie pe

unul, – pace! ¥l trage afarå, – el mort ca to¡i mor¡i; numai ochii ie¿i¡i dincap.

– Da prea degrabå mi-ai trecut în câmpii raiului, pårin¡ele; ar fi avutcu sfin¡ia ta pu¡inå råfuialå.

Trage de picioare ¿i pe celalt popa, îl scoate afarå, se uitå la dânsul, –ca ¿i cel dintâi.

– Mi-ai scåpat ¿i tu din palmå; ia så-l våd ¿i pe al treilea!Dar nici acela nu era mai tare de fire, a¿a cå nu scåpase mai u¿or decât

ceilal¡i.


Se uitå mocanul la el, – pare cå-s fra¡i, a¿a samånå de bine, cu ochiiholba¡i cât pumnul.

– Oare cum a¿ face så scap de ei?Da omul ista era putred de bogat ¿i n-avea decât un singur copil, încât

ar fi fost în stare så deie nu ¿tiu ce, numai så scape cu obraz curat. Maiumblå, se mai învârte¿te, ce så vezi: îi ieste Necuratul înainte ¿i-i zice:

– Te våd nåcåjit; ce-mi dai mie så te scapi de popi?– Ce mi-i cere!– Bine; så-mi dai ce ai tu mai scump la via¡a ta.– ºi-oi da, – îi zice mocanul.ªi-i aduce un popå, dracul îl umflå în spate ¿i se duce cu el de-l aruncå

într-un iaz. ¥n vremea asta, scoate mocanul pe al doilea popå ¿i-l pune-ntindå. Apoi iese înaintea dracului ¿i-i zice:

– A¿a ai dus tu pe popå?– D-apoi cum så-l duc mai bine, decât dacå l-am înecat în iaz?– Nici vorbå; hai ¿i l-åi vedea în tindå!Necuratul se cam iu¡e¿te ¿i, cu supårare, umflå popa-n spate ¿i-l

aruncå-n iaz.Mocanul pusese acum pe al treilea popå pe prispå afarå.Necuratul, cum ajunge ¿i då cu ochii de popå, fårå så-i mai spuie nici

un cuvânt, prinde al dojeni ¿i a-l ghionti: cum de l-a înecat de douå ori ¿itot a ie¿it?

– Da las cå am så-¡i fac felul, ¿i de nu ¡i-a plåcea, så nu-mi spui penume.

¥i leagå apoi câteva pietre de mâni ¿i de picioare, se duce cu el la iaz ¿ibof!

– Na, cå mult gândeai så må chinuie¿ti? De e¿ti voinic, haide, ie¿iacuma dacå po¡i.

Pe când se înturna la mocan så-¿i ieie plata juruitå, întâlne¿te un cålugårcu cartea subsioarå, ce se ducea så sfin¡eascå o bisericå.

– Aha! bine spunea mocanul cå tot vii înapoi; încaltea te-am prins; såvezi de nu ¡i-oi face felul!

ªi dupå ce-l dobzeleazå cum ¿tie el mai bine, îl aruncå într-o såråturå¿i vine cåtre mocan de-i gråie¿te:

– Bine ziceai, måi cre¿tine, cå tot se întoarce popa-napoi! Så vezi! Pecând veneam, l-am întâlnit cu cartea în mânå apucând într-acoace. L-amjudecat eu, las’, de m-a pomeni!

112 TUDOR PAMFILE

– Iertate så-¡i fie påcatele, cå m-ai scos de la mare belea! Hai så-¡iplåtesc.

Apoi intrå în ocol, prinde doi boi în funie ¿i i-i då.– D-apoi asta ¡i-a fost juruita, måi badeo?– Da care så fie?– Ce, asta ¡i-i mai drag pe lume?– D-apoi cum soco¡i; fire¿te cå boii.– Må rog, så am iertare; ia bine sama ¿i vezi cå-i båiatul!– Fereascå sfântul; båiatul e drag nevestii, iar mie, boii ¿i avu¡ia.– Mai bine då-mi ce-¡i cer, cå de nu, mâne noapte te întâlne¿ti ¿i tu cu

popa în iaz!– Las’, mai omule, nu te mai pune în poartå cu unul ca dumnealui. Eu

zic, ca o femeie proastå ce sunt, så i-l dai, de mi-a face ce i-oi zice.– Fac, råspunse împieli¡atul.– Bine. Auzi bårbate, cå se prinde? Så facem înscris.– Doamne, femeie, ce-¡i pui tu mintea cu Uciganul, – îi ¿opte¿te

omul la ureche.– Las’ pe mine, – îi råspunde femeia tot pe-ncetul; de m-a întrece, a

mea så fie ru¿inea!Fac înscrisul ¿i femeia aduce trei fire din pår de porc ca så-i facå din

ele un ac ¿-un suvac. Necuratul, ca vântul, se duce la un fierar de ia foiul,ilåul ¿i toate halaturile de câte avea trebuin¡å. Apoi, face jåratec mare ¿ipregåte¿te så împlineascå cuvântul ce-a dat femeii. Ia un fir de pår, îlîncålze¿te, [¿i tot îl] mai încålze¿te, pânå se face scrum. ¥l ia pe al doilea, îlîncålze¿te mai pe departe, îl pune pe ilåu, îl bate cu ciocanul zdravån, îlîndoaie ¿i iar îl bate. De unde vede cå n-are ce-i face, se chibzuie¿te cå maitrebuie încålzit. ¥¿i face socotealå ¿i-l încålze¿te, îl bate cu ciocanul pânå îlgåte¿te de zile. Atunci ia ¿i pe al treilea fir de pår, îl încålze¿te mai departe,mai pe aproape, îl suce¿te, îl învârte¿te pânå ce îl arde.

– ªtii ce? zice Necuratul, eu nu pot face nici ac, nici suvac; då-micopilul så må duc!

– Ba nu ne-a fost tocmeala a¿a, bådi¿orule! Dar vezi, nu vreau så zicicå nu-s miloaså; mai na-¡i un fir de pår: så-mi faci dintr-însul o spelcå dupåpruba asta ce ¡i-o dau, – iar de nu, så ¿tii cå ¡i s-au închis cårårile ¿i så-¡i ieitålpå¿i¡a, cå cu mine ¡i-i în cârcå!

Ia Ucigå-l-toaca pårul, îl îndoaie dupå prubå, – el nu ¿ade; då så-lturteascå cu ciocanul, – nici atâta. ¥¿i face socotealå cå tot cu focul trebuie


så-l lucreze. ¥l mai suce¿te, îl mai cârne¿te ¿i la urmå-l pricopse¿te ca ¿i pecelelalte.

Atunci diavolul, de necaz, izbe¿te foile dinaintea u¿ii, iar el se duce pesus ¿i se vede numai un fum în urma lui. Iar omul se uitå la femeie ¿i då dincap:

– Amarnicå mai e¿ti tu, måi femeie, cå nici dracul nu ¡i-a venit dehac“1.

„Era odatå un om îngreuiat de gloatå multå. Locul ce-l avea de muncanu-i era de ajuns. Se duce românul la boier, se cåciule¿te cum ¿tie ¿i cumpoate, ¿i cu mare ce greu capåtå o falcie de loc. Ce så puie pe el? Aveavitu¡e multi¿oare. Se sfåtuie¿te cu femeia ¿i samånå pe el målai (mei).

Iacå då Dumnezeu o secetå dupå asta. Când se duce omul pe la ogor, îlvede tot negru, cum era când l-a såmånat. Scârbit ¿i amårât, blåståmå locul¿i-l då dracului cu tot ce-i pe dânsul.

Cum a scåpat omul vorba din gurå, numai iaca se aratå ¿i dracul închip de om.

– Ce-ai zis, måi române?– Al dracului så fie locul ista cu tot ce-i pe el, cå am muncit degeaba

¿i n-am nici o hasnå2 de el!– Bagå de samå ce-ai zis; så nu-¡i întorci cuvântul, cå eu-s dracul.ªi deodatå, numai scântei ¿i fum se fåcu înaintea omului.Håt într-un târziu, omul se ducea la târg. Drumul îi era cam pe lângå

locul unde såmånase el målaiul. Cum mergea, trage cu ochii la ogor. Carenu-i fu mirarea când våzu pe locul lui un målai a¿a de frumos ¿i de mare, cåera bun de secere în toatå vremea! Cât nu s-a cåit omul cå l-a giuruitdracului, ¿i tare-i pårea råu de ce fåcuse.

Seara, când se întoarse omul de la târg, spuse femeii lui de frumuse¡eamålaiului.

– Må duc mâne, bre omule, så må apuc de secerat!

1 E. Sevastos, Pove¿ti, Ia¿i, p. 127 ¿i urm. Sfâr¿itul ¿i în. I.A. Zanne. Proverbeleromânilor, II, 1897.

2 Folos.

Varianta a treia

114 TUDOR PAMFILE

– Cum så te duci, måi femeie, dacå-i giuruit dracului! Nu te maicerca, cå cine ¿tie ce, poate, ne-a veni pe cap!

Las’ pe mine, bårbate, cå ¡i-l frec eu pe dracul, de nu i-a mai trebuiså-¿i puie boii în jug cu noi!

A doua zi, femeia î¿i ia mâncarea ¿i secerea ¿i porne¿te la secerat målaiul.Cum ajunge, pune hainele ¿i demâncarea jos ¿i, pe lucru, voinice¿te, måi tatå!

Nu secerå trei snopi, ¿i Necuratul se ¿i aråtå femeii:– Ce faci tu acolo, muiere? Nu ¿tii cå locul ista mi-i dat mie de bunå

voie de bårbatu-tu?– Ba ¿tiu!– Ei, atunci, de ce ¡i-ai luat nasul la purtat ¿i-ai intrat aici?– Ca så secer!– Cum, så seceri, dacå-i målaiul meu?– E al tåu, ce-i drept, dar bårbatu-meu ¡i l-a dat ¡ie într-o ciudå, ¿i pe

mine nu m-a întrebat. Ca så fie de tot al tåu, så-mi faci ¿i mie o treabå.– Care?– Ia, så-mi îndrep¡i pårul ista, – ¿i femeia smulge de subsioarå un fir

de pår cre¡. De li-i face drept, al tåu så fie målaiul!Dracul s-a nåcåjit fel ¿i formå de diminea¡å ¿i pânå la amiazå ca så-l

îndrepte ¿i n-a putut. Datu-l-a el prin gurå ¿i l-a udat; întinsu-l-a el în toatechipurile, ¿i pårul, de ce-l întindea ¿i-l uda, de ce ¿i mai tare se încre¡ea.ªi-a¿a, ciuda l-a cuprins pe Necuratul, de-a însurit ¿i-a înålbit ca varul, ¿i-adat dracului ¿i el pe femeia care l-a înålbit, ¿i-a fugit pe pustiu, de undevenise, ¿i målaiul a råmas al femeii.

ªi de atunci a råmas vorba cå femeia a înålbit pe dracul“1.

„Dracul s-a dus odatå la o ¿ezåtoare de fete ¿i neveste. Se prefåcuseSarsailå într-un flåcåu a¿a de frumos, de nu mai era altul ca dânsul. Când aintrat Necuratul în caså, ochii tuturor s-au îndreptat la el. Pe fetele ¿i nevesteletinere le-a ¿i sågetat el prin inimå, numai pe o femeie ståtutå ¿i bunå degurå, de-i mergea meli¡a ca moara, n-o putu birui.

1 Culegere din com. Murgeni, jud. Tutova de dl. M. Lupescu.

Varianta a patra


Glumele ¿i hazul, care încetaserå la intrarea flåcåului, începurå dinnou ¿i mai ¿i. De la glume, trecurå la pove¿ti, între care cel mai me¿ter eraSarsailå. Fiindcå la pove¿ti multora le vine a cåsca ¿i li-i somn, ¿i începuråpåcålelile. ªi aici Ucigå-l-crucea era me¿ter.

Numai femeii ce n-o putuse sågeta prin inimå n-avu ce-i face.Dupå ce Sarsailå le-a påcålit pe toate, vine ¿i la femeia cea ståtutå, cu

fa¡a smolitå ¿i c-un pår negru ¿i cre¡ ce cådea în cârlion¡i pe frunte ¿i îi zice:– Ei, lelicå, ia te uitå la mine!Femeia se uitå la Ucigå-l-crucea în ochi ¿i nu se spåriå de uitåtura

stra¿nicå a lui Sarsailå.– Ce-¡i pofte¿te spinarea, tinere¡å?– Dumitale ce så-¡i gâcesc?– Mie, uite ce så-mi faci, – ¿i vârå mâna subsioarå ¿i scoate un pår

gros ¿i cre¡; mie så-mi îndrep¡i pårul ista, så nu fie cre¡, fårå så-l rupi, ¿ifårå så-l sub¡iezi.

¥ncepe Necuratul så întindå pårul, så-l netezeascå ca så steie drept, dar,oricât s-a necåjit, n-a fost de chip. Våzând el cå nu-l poate îndrepta, pårul fiinduscat, începe a-l da prin gurå ¿i a-l uda. Pårul înså, udându-i-se, i s-a încre¡it ¿imai ¿i. ªi s-a nåcåjit Ucigå-l-crucea trei ani ¿i trei luni så-l îndrepte, de sefåcuse alb la cap cum îi varul, de ciudå, ¿i nici c-a putut så îndrepte pårul.

ªi multe a fi på¡it el, Sarsailå, de când l-a fåcut Dumnezeu ¿i n-aînålbit, dar de femeie, care are ¿i ea trei peri de-ai dracului în ea, a înålbit.ªi de atunci ¿tie toatå lumea cå numai femeia a înålbit pe dracul“1.

„Un om avea un petec de loc lângå mo¿ia unui drac. Dracul tot mereulua din locul omului, mårindu-¿i balta sa. La urma urmelor, omul se necåje¿te¿i se ia la ceartå cu dracul, dupå care2 înså se învoiesc, fåcând o prinsoare,¿i anume: dracul så slujeascå la om un an de zile ¿i så facå tot ce i se vaporunci. Dacå dracul va îndeplini bine tot ce i se va cere, atunci locul såråmâie al lui.

Varianta a cincea

1 Culegere de dl. M. Lupescu, Zorleni-Tutova. Ca neapåratå încheiere, d-sa scrie:„Dacå a înålbit pe Necuratul, ce så mai zici de un biet bårbat!“

2 Socotesc cå gre¿it se scrie: ... dupå ce...

116 TUDOR PAMFILE

Sluje¿te dracul pe om, fåcându-¿i slujba bine ¿i în toate, astfel cåråmåseserå numai câteva zile pânå så se împlineascå anul. Omul, speriat, sevorbe¿te cu nevasta, cerându-i sfatul. Femeia îi råspunde så n-aibå fricå.ªi, smulgând un fir de pår de la subsioarå, îl då dracului, cerându-i ca så-ldescre¡eascå. Dracul ia firul ¿i cearcå toate mijloacele de a-l îndrepta. ¥ltrage prin din¡i, îl încålze¿te la foc, îl bate cu ciocanul, ¿i firul mai råu seîncolåcea. ¥n cele din urmå, våzând dracul cå aceastå poruncå nu o poateîndeplini, fuge ru¿inat, cu pårul albit de atâta trudå, ¿i laså omul în pace,råmânând påguba¿ ¿i de slujitul de pân-aci. ªi astfel a råmas vorba cåmuierea a înålbit pe dracul.“1

„Diavolul de felul lui e negru ca ceaunul. Numai de mare foc a fostînålbit ¿i el odatå, ¿i iatå cum:

Auzise un flåcåu cå ¿i diavolul ajutå uneori la îmbogå¡irea omului. ªia¿a, cine l-o fi povå¡uit, så-i fie dupå cap2, a plecat într-o zi så caute pediavol.

A mers ce-a mers ¿i într-o pådure s-a întâlnit cu un alt flåcåu, cålare peun cal negru.

– Ce cau¡i, måi båiete?– Ce så caut? Sunt ¿i eu un biet de båiat sårac, ¿i am plecat så gåsesc pe

diavolul, så må îmbogå¡eascå.– A¿a? Aflå båiete, cå eu sunt åla.ªi când îi mai ia sama båiatul, vede cå-i ies ¥ncornoratului douå cornu¡e

de sub pålårie, ¿i o datå se fåcu ¿i pe tot corpul, negru ca tuciul de måmåligå.– Mare minune, – zise båiatul, mai speriindu-se oleacå.– Vrei, må, så te-mbogå¡esc? zise Ucigå-l-toaca.– Vreau!– A¿a? Uite ce e: hai så må bag eu slugå la tine cinci ani, så-¡i fac

avere câtå-i vrea. La urmå înså, så te bagi ¿i tu la mine slugå, tot cinci ani.Te bagi?

Varianta a ¿asea

1 Zanne, op. cit., II, pp. 284-285.2 Prin Moldova expresia este: „så-i fie de cap“, „de cap [¿i de picioare] så-i fie [¿i

så-i råmâie]“.


– Må bag, zise båiatul.ªi a intrat întâi diavolul în slujbå la flåcåu, – cå flåcåu era båiatul cu

prinsoarea, – ¿i s-au dus acaså la el.Acolo diavolul iar s-a schimbat la fa¡å ¿i i-a adus bani mul¡i, mul¡i,

pânå a fåcut o butie de galbeni.A¿a. Apoi s-a însurat flåcåul ¿i ¿i-a fåcut ¿i el caså ¿i maså în rândul

oamenilor.Acu diavolul era tren¡os ¿i alergå în toate pår¡ile. Nevasta omului, –

ståpâna, – zice bårbatu-såu:– Da bine, måi omule, de ce nu bagi slugå un om mai cumsecade?

Cum ¡ii tu pråpåditul åsta de nevoie?– He, he, nevastå! Tu zici cå e mic ¿i eu nu pot så scap de el.A¿a? He... De ce te vai¡i tu! Laså cå-l pui eu la munci grele, ¿i scapi.– Bine nevastå, numai så nu ¡i se înfunde.A¿a. Nevasta se ¡ine de vorbå.¥ntr-o zi, cum sta la foc så mestece måmåliga ¿i diavolul sta în tåciuni

lângå ea, odatå-l plesne¿te cu fåcåle¡ul peste mânå ¿i-i zice:– De ce stai aci, må? Nu vezi cå turnåm måmåliga pe maså ¿i n-avem

ce mânca? Adu-mi în pripå o tipsie cu pe¿te proaspåt de la Dunåre.– Aoleu! zise diavolul; påi, acum må duc ståpânå! De ce nu mi-ai

spus dinainte?Hei... Cât era pân’la Dunåre! Dar diavolul, cât ai clipi, a ¿i venit cu

pe¿tele de la Dunåre, înainte ca nevasta så toarne måmåliga pe maså.– Ti, batå-l Dumnezeu! Nu e chip så scap de el! – tot zicea românul,

¿i tot trist ¿i tot pe gânduri sta. Femeia, våzându-l mereu a¿a, îl întrebåîntr-o zi:

– Da ce e¿ti, måi bårbate, trist a¿a?– Cum så nu fiu? Uite, sluga asta nu e decât dracul, ¿i l-am bågat pe

cinci ani. Mai are un an ¿i dupå aia trebuie så må bag eu slugå la el.– A¿a? De ce nu-mi spuneai mai dinainte? N-ai grijå cå te scap eu.ªi într-o zi, pe când sta femeia la foc ¿i fråmântå o pâine, diavolul sta

¿i el acolea pe talpå. Da femeia, când så puie pâinea pe maså, odatå sero¡åie¿te la drac:

– Tu ce påze¿ti, må, de stai degeaba?– Påi ce så fac?– Uite ce!ªi ia femeia un fir de pår de la sub¡ioarå, i-l då-n mânå ¿i-i zice:

118 TUDOR PAMFILE

– Na firul åsta de pår. Ai grijå ca, pânå oi tåia eu pâinea pe maså, så-lfaci drept cum e cuiul de ¿i¡å, ¿i alb, cå altmintreli så-¡i iei potecu¡a d-aici.Pânå-acu ¡i-a fost, båiete!

Acu, ståpânå!ªi când zise a¿a, se ¿i apucå de muncå, se face diavolul negru, negru

peste tot, a¿a cum sunt ei din fire, cornora¡ii å¿tia. Femeia înså nu se te¿e¿te!– Såracul bårbatu-meu, nu min¡ea.ªi s-apucå diavolul så îndrepteze firul ¿i så-l întåreascå. Bate cu

ciocanul, trage-l prin gurå, ca så-l îndrepteze, a¿! Unde era pomana aia? Cåpårul ¿i mai råu se-ncârliga! De ce-l båtea, d-aia se-ncovriga mai tare:

Femeia de colo s-a silit ¿i a tåiat pâinea pe maså, cå tot îi era fricå s-oispråveascå cu bine Necuratul; pe urmå l-a chemat så månânce.

– Mai a¿teaptå, ståpânå, cå nu l-am îndreptat; mai ståi ni¡el.Mai a¿teptå ce mai a¿teptå, ¿i... diavolul, canonindu-se, ¿i-aruncå ochii

în oglindå. Acolo, ce så vazå? Albise de tot såracul, peste tot corpul, a¿a cånu se mai putea face negru. Ba ¿i pårul ¿i barba îi erau ca mi¡a oii albe!

– Hai må, hai mai tare la maså!– Mai stai ni¡el, ståpânå!– Iete-al dracului!... De când ¿ade lângå mine ¿i nu l-a fåcut!Apoi odatå s-a auzit „poc!“ ¿i-un miros greu s-a råspândit în toatå

casa. Pleznise diavolul de necaz, dupå ce albise... ¿i se mântuiserå cre¿tiniide Sarsailå.

ªi a¿a, femeia a-nålbit pe dracul!“1

Un flåcåu a fost luat de nevastå o fatå de popa, care nu mai aveapereche sub soare de rea ¿i de afurisitå. ¥ntr-o zi, neavând omul alt chip caså se scape de dânsa, o legå la ochi, îi legå mâinile la spate, o puse într-ocåru¡å ¿i porni cu dânsa, s-o ducå undeva, departe, departe, unde s-o lase, ¿ide unde så nu se mai întoarcå.

Dupå vreo trei-patru zile de mers, se opri, o scoborî din cåru¡å ¿i o låsålegatå de un copac, iar el porni înapoi spre caså.

Varianta a ¿aptea

1 C. Rådulescu-Codin, ¥ngerul românilor, pp. 204-206 (nota).


Acolo, iatå cå vine un drac la dânsa.– Ce zbieri a¿a?– Da tu cine e¿ti de må întrebi?– Eu sunt Naiba!– Dacå e¿ti Naiba, apoi, få bine ¿i må dezleagå!ªi diavolul o dezlegå ¿i-o întrebå:– Pentru cå ¡i-am fåcut un bine, så-mi spui ¿i tu mie: cine este mai

iscusit: Dumnezeu ori diavolul?– Mai iscusit, pe lumea asta, – råspunde nevasta, – este întâi

Dumnezeu, pe urmå femeia, ¿i tocmai la urmå este diavolul.Ucigå-l-crucea, så crape de ciudå cå l-a orânduit femeia cu iscusin¡a

nu numai dupå Dumnezeu, dar încå ¿i dupå femeie. De aceea îi zise:– Dacå ¿i tu, o muiere, te lauzi cå e¿ti mai de¿teaptå decât mine, så

vedem, cel pu¡in, dacå ¿tii så må pui la o treabå pe care eu så n-o pot face!– Vrei, adicå, råmå¿ag?– Vreau!– ªi pe ce?Dacå te-oi råmâne, så må iei în spinare ¿i så må duci pânå în dâmbul

cela, cåci pânå acolo este locul sfânt, ¿i eu nu-l pot cålca!– Dar dacå te-oi råmâne eu pe tine?– Ce mi-i cere, aceea ¡i-oi face!– Så må duci ¿i tu, tot în spinare, de aici ¿i pânå acaså, la bårbatu-meu!– Noroc så dea Scaraoschi!– ªi mie, noroc så-mi dea Dumnezeu!Femeia, scoase numaidecât trei fire de pår de subsioarå ¿i le dete

dracului.– Uite, så mi le întinzi, så nu mai fie sbârcite!– Cå ce mai treabå mare!Diavolul luå firele de pår, le întinse de capete, le suci, le învârti, le udå

în gurå, le uscå la foc, dar degeaba, cåci perii, în loc så se întindå, mai råuse sbârceau.

ªi s-a trudit Necuratul, pânå i s-a înålbit pårul din cap de amar ¿i denecaz. Din cele trei fire de pår, unul i-a råmas între din¡i, unul se rupsesetot båtându-l cu ciocanul, ¿i ce-l de-al treilea sfârâise în foc.

Femeia a-ncålecat atunci pe diavol, i-a pus frâul în gurå, a luat o cruceîn mânå ¿i a-nceput så boteze pe Necurat, så mâie repede la drum.

– Mai este mult, nevastå, pânå acaså la tine?

120 TUDOR PAMFILE

Apoi, de: o târâiturå de båt; mai mult, nu cred!– Dar încotro? Tot înainte?– ¥ncotro oi vedea cu ochii, – råspunse femeia, cå, vede¡i, nici dânsa

nu ¿tia bine.Apucå diavolul cu femeia la apus, ¿i fuga! ¿i fuga! nouå luni de zile,

dar paci! så dea peste casa femeii.Femeia îl strunea, îl blagoslovea cu crucea în cre¿tetul capului ¿i pornea

apoi spre råsårit.Dracul, iar fuga! fuga! alte nouå luni de zile cu femeia în spinare, dar

tot degeaba. Pe unde ajungea ¿i întrebå de casa cu omul singur, nu aflå penimeni så-i dea un råspuns mai de bucurie: „nu ¿tiu, n-am auzit!

Hâ¡! alte nouå luni spre miazåzi ¿i alte nouå spre miez de noapte, cândbodaproste, tocmai la trei ani de zile, ajunserå ¿i ei la locul dorit.

Femeia såri jos din cârca diavolului ¿i-l trimise în caså, så mai iscodeascå.– Greu ¡i-i fårå femeie, omule?– Ca de-o mie de ori mai u¿or ca-nainte.– Dar unde ¡i-i nevasta?– Am dat-o dracului de pomanå. Dacå o mai ¡ineam o zi cu mine, îmi

scotea peri albi, nu alta! ªi mi-am zis: decât så må cålåreascå ea pe mine,mai bine s-o cålåreascå dracii pe dânsa.

– Dar dacå a fi tot dânsa ¿i deasupra diavolului?– Mai ¿tii!– Cå chiar a¿a: nu mai departe, aflå cå ¡i-am adus-o aici afarå!– Dar cine e¿ti dumneata?– Dracul!ªi femeia, draga lui femeie, scumpa lui femeie, scumpa lui nevesticå,

neasåmuit de scumpå lui sub soare, intrå în caså, cu mâinile amândouå învânt, så-¿i cuprindå bårbatul ¿i så-l sårute.

– Dar cine dracul te-a adus, nevastå?– Cine vrei, decât chiar el!– Ptiu! piei, Necuratule, cruce de aur cu noi!– Må duc, dar oi pomeni cât oi fi ¿i-oi tråi pe femeia care m-a înålbit;

dumneata, vezi acum ce faci cu dânsa ¿i trimite-mi ¿i mie råva¿, ca så aflucum o mai duce¡i!1



ªi, de bunå samå, nu sunt toate aceste povestirile care vorbesc desprepå¡ania dracului.1

Povestirea a doua

Femeia înålbe¿te pe diavol prin cicåliturile ei.

Un om ca to¡i oamenii avea o femeie ca toate femeile: afuristå foc ¿icåtrånitå, mânia lui Dumnezeu. Ce så facå omul, så scape de dânsa? Segândi fel ¿i chip, pânå când îi zise:

– Hei, nevastå, nevastå!– Ce-i bårbate?– De-ai ¿ti tu ce ¿tiu eu, Doamne, Doamne!– ªi ce ¿tii du, bårbate?– Lucru mare!– Mare?– Mare de tot. ªtiu o comoarå în pu¡ul cel påråsit; ¿i ¿tii tu cât îi de

mare comoara ceea? Grozav, ¿i pace! Mâne searå må duc s-o scot ¿i s-oaduc acaså; am så-mi fac mie o pereche de ciobote ¿i ¡ie o salbå, så se ducåvestea. Ca tine, nimeni n-are så mai fie! Mâne sarå må duc!...

Iar în pu¡ul påråsit nu era comoarå, cum nu-s eu popå!Muiercana atât a¿teaptå; cå-i una, cå-i alta, cå ea se duce la o vecinå,

cå are treabå.– Te duci?– Må duc!– Du-te, femeie, da så vii degrabå.– Acu¿i!ªi s-a dus, adicå s-a dus la pu¡ul påråsit ¿i s-a dat în pu¡ cu gâtu-n jos.

¥n pu¡ a dat de dracul. – Dracul în carne ¿i oase, cu pårul negru, cu ochiiro¿ii ¿i cu unghii pe la coate.

1 N-am putut avea la-ndemânå colec¡ia „Timpului“ redactat de Eminescu, unde,dupå mårturia domnului I. Baican, s-au publicat „vro cincisprezece anecdote dintr-un ¿ir desubiecte, între care citim ¿i Cum a îmbåtrânit Ileana pe dracul ¿i Råmå¿agul Ilenii cudracul pentru discre¡irea unui fir de pår de la Ileana („Convorbiri literare“, XI, VIII,p. 607). Cele douå titluri se pare cå se referå la acela¿i subiect.

122 TUDOR PAMFILE

– Cine e¿ti dumneata, jupâne? – îl întrebå femeia.– Apoi, eu-s Naiba.– A¿a? Vra så zicå ¡i-a mirosit ¿i dumnetale a comoarå? Hai? Las’

cå-¡i aråt eu comoarå. Unde ai ascuns-o?– Cå så fiu al dracului, dacå ¿tiu. – Scaraoschi, de colo.– A¿a, nu ¿tii? Ptiu!ªi-l scuipå pe Ucigå-l-crucea drept în cre¿tet.– Da ståi, femeia lui Dumnezeu, cå nu ¿tiu nimic; så n-am parte de

lumânare, dacå ¿tiu eu de comoarå; så mor spânzurat, så må tråsneascåSfântul Ilie din cer; vino-¡i în fire ¿i laså-må în pace!

– Nu ¿tii? Ptiu! ptiu! ptiu!ªi iar l-a mai stupit pe diavol de trei ori în cre¿tetul capului.Dracul se jura ¿i femeia stupea; dracul se afurisea în tot felul ¿i

femeiu¿ca omului iarå¿i îl stupea. ªi l-a stupit o noapte întreagå-întreagå,cå-¿i blåståma bietul drac ¿i ceasul în care se nåscuse. Må rog: o noapte såstai alåturi c-o femeie ca aceea, nu-i lucru de glumå!

¥n vremea asta, bårbå¡elul se a¿ezase pe vatrå, sufla în foc ¿i râdea dese pråpådea, cå pricepuse de la început pasul nevestii lui cea dragå.

A doua zi merse la pu¡ul påråsit c-o frânghie, så-¿i scoatå odorul afarå.Scoborî frânghia, o scuturå så vadå de-i grea ¿i, când crezu cå femeia s-aapucat de capåt, trase în sus; când colo, ce så vadå? Ucigå-l-crucea alb, alb,ca un mo¿neag de o sutå de ani.

– Ce-i asta pe tine, prietene?– Of, bodaproste cå m-ai scos la fa¡a lumii; m-a-nålbit nevastå-ta astå

noapte!– Vai, vai, vai! – omul, de colo, de-abia ¡inându-¿i râsul.– Toatå noaptea: ptiu! ¿i ptiu!, ptiu! ¿i ptiu!; de asta-s alb; bodaproste

cå m-ai scos la fa¡a lumii, cå dacå mai ståteam cu dânsa o noapte, îmi luaAvram sporul!

ªi a¿a a îmbåtrânit muierea pe dracul!1



Un român, såracul,Cåpåtase o femeieChiar jupitå de pe dracul:Gândea lumea-n cap så-¿i ieie.Nu ¿tia ce-ar faceDoar ca s-o împace.Tot ce-i aducea,Ei nu-i mai plåcea.De amar plângând,Ce-i veni în gând?„Plåti-¡i-ar Dumnezeu,E¿ti un lucru råu.Eu îs popa tåu!“Cum gânde¿te,ªi gråie¿te:– Måi femeie, ¿tii ceva?Eu î¡i voi spune, dar tu catåSå må spui la lumea toatå;Or, mai bine, nu-¡i mai spun!– Omule, tu e¿ti nebun!– Când ai ¿ti tu ce ¿tiu eu,Ai înnebuni mai råu.– Haide, ce-i? ia zi odatå!– Eu ¡i-oi spune, dar tu catå,De cumva må dai pe bete,Atunci, så te-a¡ii båiete:ªtii, sub poala de pådure,Pe unde culegem mure,La fântâna påråsitå,Comoarå nepre¡uitå,Acolo-i de bunå samå.– Haide, ¿i pe mine ia-må!Amândoi se pregåtesc,La fântânå o pornesc.– Laså cå må cobor eu!

Varianta întâi

– Cum nu; tu e¿ti nåtåråuªi ca vai de capul tåu!Vrei s-ascunzi banii de mine!Las’ cå må duc eu mai bine!Omul în fântân’ o lasåªi el se întoarn’ acaså.Ea-n fântânå då de dracul.Vai de capul lui, såracul,Ce-i fusese scris så tragå!Ea-l tot mustra, el o roagåCa så-l ierte, nu-i de vinå...Ea-i cåta mereu pricinå:De ce-a venit la comoarå?ªi cu vorbele-l omoarå.¥l tot mustrå, îl stupe¿te,Pân’ din negru, îl albe¿te.Românu-a¿teaptå trei zileªi femeia nu mai vine.ª-atunci, n-are ce lucra?Par-cå dracu-l îndemna:El se duce la fântânå,Apucå frânghia-n mânå,Iute-o trage pân’afarå,Så ¿i ieie femeia iarå,Socotind: câte-a på¡it,De-acuma s-a-ncumin¡it.Când colo, pe dracu-l scoate.Vrea så fugå, dar nu poate.Dracul i se tânguie¿te,Cu lacrimi îl mul¡ume¿teCå l-a scåpat de la focªi cå vrea så-i dea noroc.ªi îi zice: – Iat-ascultåªi fårå zåbavå multå,¥mpåratu-o fatå are

124 TUDOR PAMFILE

Ce-i bolnavå de nåscareDe ducå-se-pe-pustii.Acolo tu ai så viiªi prefå-te-un doftor mare.Ai så fii a ei scåpareªi ¡i-a da-o de so¡ie,Jumåtate’mpårå¡ie.E a ta,Dar nu uita:Pe aceasta-i vindeca,La alta n-ai ce cåta,De cumva te-ar mai chema,C-apoi vai de pielea ta!La ureche så-i ¿opte¿tiCå tu e¿tiS-o mântuie¿ti.Zapisul îl iscålescªi în drumul lor pornesc.A fåcut cum l-a-nvå¡atªi cu fata de-mpåratRomânul s-a însurat.Trece o lunå,O såptåmânå,I-a trimis råspuns ¿i carteUn împårat de departe,Ce-l ruga så-l miluiascåªi fata så-i mântuiascåCum odatå îndreptasePe a sa împåråteaså.Greu la deal ¿i greu la vale!

Cum så le puie la caleªi cu cinste så råmâie¥n a sa împårå¡ie?El se duce la-mpåratulCe-i ceru leacul ¿i sfatul,La fatå sose¿teªi astfel îi ¿opte¿te:– Iatå-må-s cå am venit.Dracul la el s-a råstit.– Cum a¿a, ai îndråznit,Zapisul de n-ai påzit?Nu gânde¿ti ce te a¿teaptåªi ce cumplitå råsplatåDupå faptå ¡i se vine?– Råu, amar ¿i vai de mine,A¿ fi vrut så dau de tine,ªi am venit så te-ntâlnesc,Pe-aiurea nu te gåsesc.ªi te rog, ai îndurareDe suferin¡a mea mareªi så-mi dai a ta pova¡åCum så-mi scap a mea via¡å:Femeia ce-a stat cu tine,A venit acum la mineªi amar må pedepse¿teªi ca-n foc må schingiuie¿te,Cå de ce te-am scos pe tine,Cå unde e¿ti, cå ea vineDupå tine!– Vai de mine,Vai de capul meu såracu! –ªi tu¿ti!, o tule¿te dracul1.

1 E. Sevastos, Anecdote poporane, Ia¿i, 1893, pp. 13-17. – Aceastå påcålealå, – adracului aici, o întâlnim ¿i-n alte povestiri, unde în¿elatå este ori Moartea, ori ArhanghelulMihail: cf. T. Pamfile, Sårbåtorile de toamnå, Bucure¿ti, 1914, p. 82 ¿i urm.

Sub forma ei româneascå, fårå înså de a pomeni de înålbire, povestirea aceasta oaflåm ¿i la ru¿i (L. Leger, Recueil de contes populaires slaves, Paris, 1882, pp. 35-39).


Se poveste¿te cå a fost odatå un drac pedepsit de ståpânul lui, Tartoruldracilor, så stea în fundul unui pu¡. „Dupå ce ståtuse acolo mai multemilioane de ani, când era aproape så-¿i termene osânda, tartorul ål maredete brânci peste el unei babe, care trecea prin apropiere.

Baba, cum cåzu ¿i dete peste drac, începu a-l lua la ocåri, blesteme ¿icicålealå, încât, când i se împlini termenul osândii ¿i-l scoaserå afarå, to¡idracii se minunarå de el, våzându-l încårun¡it numai pe o parte a capului.

¥ntrebându-l ceilal¡i draci de ce a îmbåtrânit numai pe o parte, el leråspunse cå baba care a cåzut peste el atât de mult l-a cicålit, încât a cårun¡itnumai pe partea care a stat întoarså cåtre ea.

ªi d-atunci se zice cå unele babe sunt atât de rele ¿i cicålitoare, încât auîncårun¡it ¿i pe dracul!“1

„Un biet om avu norocul så tråiascå, vezi Doamne, cu o femeie ce numai încåpea în piele de iute ¿i de rea. ¥¿i mâncå zilele cu dânsa, ¿i pace!Cum s-ar fi purtat, – degeaba; încercase fel ¿i chipuri, mai cu bini¿orul,mai cu båtaia, – tot degeaba; pielea rea ¿i råpånoaså, ori o bate, ori o laså.Zicea ¿i ea:

– De mi-i bate, cât mi-i bate,Dintr-a-mele nu mi-i scoate!

O mai luå omul iar la câl¡åit de cânepa dracului, – femeiu¿ca lui însåî¿i urma povestea, belenjind ni¿te ochi la dânsul, cât ulcicele ¿i zicând:

De mi-i bate c-o nuia,Tot o fi pe voia mea!...

Deci iscodind a¿a, din babe, omul nostru i-a aflat leacul ¿i descântecul¿i într-o bunå zi, a dat-o într-o fântânå.

Varianta a doua

Varianta a treia

1 „Gazeta ¡åranilor“, XXII, nr. 7.

126 TUDOR PAMFILE

Ce så se mai pomeneascå?Trece un cålåtor pe lângå o fântânå ¿i nu ¿tia de cele întâmplate. Fântâna

adâncå! Scoate el o ciuturå de apå, – când colo, de ciuturå se ¡ine ¿i dracul,– ducå-se pe codri, – ¿i iese ¿i el. Da slab ¿i pråpådit, bietul Michidu¡å, ¿ialb la cap, cum îi helgea!

– Om bun! – strigå Necuratul.– Ce-¡i este? – se råste¿te speriat cålåtorul.– Få-¡i o pomanå, må rog, ¿i scoate-må de aici.– Da ce-i !– Nu må vezi cât îs de îmbåtrânit?– Ce-ai på¡it?– Of! Femeia cea rea este în fântânå aici ¿i mi-a scos peri albi! ¥n vreo

câteva ceasuri m-a îmbåtrânit, cum n-oi îmbåtråni nici în cincizeci de ani.– Iaca, te scot! råspunse omul, trågându-l afarå.Diavolul ie¿i ¿i zise:– Bodaproste, om bun, bodaproste! Unde mi-i trimite, m-oi duce ¿i

prin glod, ¿i la arie, ¿i la cårat greutå¡i, numai de femeia cea iute ¿i cri¡oasåså scap, båtu-o-ar patruzeci de geruri dupå cei patruzeci de sfin¡i, s-o batå!...

ªi avea dreptate Neprielnicul. Cåci douå lucruri îl scot pe om, ca ¿i pediavol, din caså: fumul ¿i femeia rea!“1

Ve¡i fi auzit cå femeia a înålbit pe dracul! Asta nu-i adevårat, adicå, nucå l-a-nålbit de tot, ci nu mai pe jumåtate, ¿i iaca întâmplarea:

Un om, pe lângå cå era sårac, mai avea ¿i o nevastå de cele care tefierbe în ¿apte ape ¿i tot nu te laså. Ce så facå el? O ia într-o zi, o vâråîntr-un sac ¿i o duce s-o azvârle într-o groapå. Acolo taman se întâmplaseså fie ¿i locuin¡a dracului.

Bun! O laså omul ¿i pleacå înapoi acaså.Peste câtva vreme, se duce din nou så vadå dacå mai suflå ori ba. Când

så se apropie de groapå, aude un våiet încet:– Valeu! valeu! Am så mor înålbit ¿i nimeni nu vine så må scape!

1 D. Furtunå, Cuvinte scumpe, Bucure¿ti, 1914, pp. 8-9.

Varianta a patra


S-apropie omul mai mult ¿i, când se uitå, ce vede? Femeia lui alåturide drac ¿i dracul, cu partea de cap dinspre femeie, albå-albå!

Dracul iar începu så se vaite.– Valeu! valeu! Ia-o de aici, cå må omoarå! De când ai azvârlit-o

peste mine, vezi-må-n ce doagå m-a adus!ªi omul l-a scåpat pe diavol de la o scârbå, în schimbul unei comori.Da så ¿ti¡i: pe cine-i ve¡i vedea albi în tâmple, acelora muierele „le-au

scos peri albi“. Acolo i-au sårutat ¿i ele!1

Cuprinsul acestei povestiri îl aflåm ¿i în Asia Micå: omul î¿i ducenevasta, – care necurmat îi cerea podoabe, – într-un pu¡, unde-¿i fåcuserådracii såla¿. Acolo ea a cåzut pe capul Necura¡ilor, a¿a încât „în scurt, ¿idracii se såturarå pânå în gât de ea, cum se såturase ¿i bårbatu-såu“.

Nu se vorbe¿te despre înålbirea capului, dar aceasta se înlocuie¿te cu adoua parte a povestirii.

Ca så scape de nevastå, diavolii fågåduiesc omului ce vine a treia zi, cåvor intra în fata împåratului, îmbolnåvind-o, cå el, de va veni acolo în chipde doctor, ei vor ie¿i ¿i astfel va fi bine plåtit. I se pune înså condi¡ie: så nuintra în casa vizirului când diavolii îi vor îmbolnåvi fiica. Omul ia piatrade deasupra fântânii. Dracii ies ¿i merg la împårat, unde intrå în fatå. Omulînsånåto¿eazå fata, dar se duce, sub amenin¡are, ¿i la vizir. Acolo, ca såscape de draci, le spune:

– „Eu n-am venit så vå gonesc din inima fetii, ci pentru a vå în¿tiin¡acå nevastå-mea a ie¿it din pu¡ ¿i aleargå încoace pentru a vå cere vestmântele¿i sculele!“2

De altfel nici aceastå a doua parte de povestire, nu este stråinå deliteratura noastrå popularå3.

Din Oltenia avem urmåtoarea povestire, în care aceastå a doua parteeste la fel cu povestirea asiaticå de mai sus; ea se leagå, cam stângaci, cu oîntrecere între femeie ¿i drac, din care, dupå nepriceperea dracului, ar rezultacå acesta a fost înålbit de femeie.

Iatå aceastå povestire:„Mergând un om ¿i c-o fatå pe drum, s-au întâlnit cu un drac. ªi

dracul le-a zis:

1 Culegere din com. ºepu, jud. Tecuci.2 Carnoy, Nicolaïdes, Traditions populaires de l’Asie mineure, pp. 173-177, apud.

G. Ciau¿anu, Supersti¡iile poporului român, pp. 411-413.3 V. p. 111-112.

128 TUDOR PAMFILE

Buna ziua, om cu omoaie!Fata i-a råspuns:– Vai de mine, domnule! Nu e om cu omoaie, ci muma acestui om,

este soacra maicii mele!ªi dracul nu s-a priceput ¿i [pu¡in a lipsit cå n-]a cråpat de nåcaz.[Omul ¿i cu omoaia] au fost tatål ¿i cu fata lui, Neaga.De a dracului ce era, fata secera ¿i zicea cå cose¿te![La vremea ei s-a måritat.] Bårbatul såu zicea cå secerå ¿i ea cå cose¿te,

¿i a¿a a mers aceasta pânå când ea a zis cå moare. Bårbatu-såu a låsat-o såmoarå ¿i s-a pregåtit s-o îngroape.

La îngropare, dracul, de bucurie, i-a ie¿it înainte1 ¿i i-a zis omului:– Foarte bine cå m-ai scåpat de Neaga2, cå m-a albit, – de aci: cå

femeia a-nålbit pe dracul. – Vrei så te fac împårat?– Cum nu!– Må duc la fata împåratului ¿i må bag în ea; tu o så vii så o scapi.

ºi-o dau ¡ie de nevastå, cåci eu ies!Dracul s-a dus de-a intrat în fa¡å, omul i-a spus dracului så iaså ¿i

astfel a ajuns ginere de-mpårat; mai pe urmå avea så fie chiar ¿i împårat.Dracul i-a zis apoi împåratului:– Må duc så omor altå fatå de-mpårat; acolo tu så nu vii, cå te omor!¥mpåratul cu fata bolnavå a trimis dupå cel ginere împåråtesc ¿i acela

n-a avut cum face, ¿i a trebuit så vinå. Cum a intrat, a zis:– Aci e¿ti, frate-meu?– Aci! Dar nu ¡i-am spus så nu vii, c-am så te omor?– O, frate-meu, ce så nu viu! Dar iacå, a înviat Neaga ¿i m-a trimis ca

så te caut ¿i så te duc la dânsa!ªi dracul i-a råspuns:– Ba decât a¿a, mai bine ies ¿i de-aici, ¿i må duc în fundurile mårilor,

¿i la Neaga tot nu må duc!ªi astfel s-a lecuit ¿i fata asta de-mpårat3.

1 Scrie culegåtorul: „în chip de ogar“.2 Se zice de unul de care nu te mai po¡i mântui: „Aista-i Neaga-rea“.3 ¥mpår. de dl. ªt.St. Tu¡escu, com. Catanele, jud. Dolj. Despre om ¿i omoaie, cf. A.

Pann, Opere complete, vol. I, Bucure¿ti, 1904, p. 257:– Bunå ziua om c’omoaie!... Iar nevasta mi-a råspuns:– Nu e omul cu omoaia, cu ochii nu ne-ai påtruns,Ci te uitå ¿i ia sama cå muma acestui omEste soacra mamei mele (eu sunt vlåstar ¿i el pom!).Despre „cosit-secerat“, cf. „tunsa-rasa“. Ibidem, pp. 305-307.


Dl. Od. A. Apostol, din com. Vrata, jud. Mehedin¡i, îmi împårtå¿e¿teurmåtoarea „ghicitoare“:

„A plecat un om cu o femeie. Pe drum s-au întâlnit cu dracul. Dracula zis:

– Bunå ziua, bårbat ¿i nevastå!Femeia i-a zis dracului:– Eu nu-s nevasta omului åstuia. Mama lui a fost soacrå bunå mamei

mele! Ghici ce suntem de rudå!Dracul n-a ghicit ¿i de aia a murit!“

Povestirea a treia

Femeia råpune pe diavol prin mijloace încå mai necuvioase.

„ªi odatå a såmånat un bårbat un lan cu grâu, – ¿i când s-a dus pedupå Pa¿ti så vadå grâul de-i frumos, i s-a înmågurit sufletul. Ici ¿i colocâte un fir, parc-ar fi fost cartoafe. ¥i era ciudå omului, de nici påmântulnu-l ¡inea. ªi-n ciuda ceea a zis – câte nu zice omul la mânie:

– Al dracului så fie grâul aista!Dracul, dupå ce våzuse omul plecând, ¿i l-a luat în ståpânire pentru el,

dupå cuvântul omului.ªi-au început så se-ndeseascå firele ¿i a crescut [grâul] mândru ¿i

frumos.Vine timpul secerii. Oamenii seceraserå prin partea locului. Unul dintre

vecini numai ce spune celuia cå de ce nu se duce så-¿i secere bunåtatea degrâu, cå-i copt ¿i frumos, cum nu mai este altul pe acolo.

Omul se duse så-l secere, ¿i îndatå, hop! ¡up! dracul se înfå¡i¿eazå.– Ce cau¡i la grâul meu?– Påi, nu-i såmånat de mine?– De tine-o fi, dar mi l-ai fågåduit mie; ¿i dacå te-ai apuca de el, så ¿tii

cå o pa¡i!Românul a plecat, cåci de, cu dracul nu te po¡i pune.Se duse ¿i spuse femeii. Femeia, las-pe dânsa!1

1 Pânå aici, cf. pp. 101-102.

130 TUDOR PAMFILE

¥¿i ia secera în mânå ¿i pleacå la secerat grâul. Cum ajunge acolo, sedezbracå, a¿a cum era dezbråcatå ¿i bunicå-sa Eva, ¿i începe så a¿tearnågrâul în poloage, la påmânt.

Dracul o vede ¿i pleacå-n spre ea. ªi cum femeia sta cu dosu-n spredrac, ¿i când acesta o vede, de departe, stå pe loc ¿i se gânde¿te în sinea lui:„Måi, ce så fie! Popå cu barbå? Nu prea samånå! ºap? Iarå¿i nu!“

ªi pe când dracul se gândea a¿a, privind-o de departe, femeia se scoalå¿i se întinde pe spate. Când a våzut dracul, s-a speriat ¿i-a fugit, ¿i nici cåi-a mai trebuit grâu de la omul cela.

ªi iaca a¿a a speriat femeia pe dracul!“1

Povestirea a patra

Baba ¿i diavolul fac tovårå¿ie la såmånåturi, luând baba întâi pår¡ilede-afarå, la popu¿oi ¿i grâne, – iar dracul, rådåcinile. ¥ntr-al doilea an iababa pår¡ile din påmânt de la sfeclå, ceapå ¿.a., iar diavolul, frunzele. Labåtåie, tot diavolul suferå.

„Unei babe îi murise mo¿neagul. Råmåsese våduvå, biata babå, tocmaila vreme de båtrâne¡e, când omul are nevoie de ajutor. De unde ¿i pânåunde, diavolul, în chip de mo¿neag, vine într-o searå la babå.

– Bunå seara!– Bunå så-¡i fie ¿i inima! zise baba.ªi din vorbå în vorbå, baba a trebuit så spuie cå-i våduvå, iar

mo¿neagul, se-n¡elege, era ¿i el våduvoi.– Uite, ce zic eu, – zice el, – n-ar fi bine så ne luåm amândoi? Ne-om

ajutora dupå putere, cåci, vorba ceea: unde-s doi, nu-i unul singur; ce-omcâ¿tiga, så-mpår¡im drept în jumåtate. Fiecare så mânânce din câ¿tigul lui.E bun cuvânt?

– Foarte bun, – råspunde baba, – mai cu samå cå eu am påmântdestul. Dumneata ca bårbat, ia ¿i-l munce¿te ¿i-l samånå.

– Bine! dar cam ce fel de såmân¡å så samån?

1 Culegere din com. Jorå¿ti, jud. Covurlui, de pårintele I.C. Beldie. Auzitå ¿i în jud.Tecuci.


– Popu¿oi, grâu, orz, cum samånå toatå lumea, cåci ¿i noi, – båtrâni,båtrâni, dar tot în rând cu lumea suntem, – zice baba.

ªi se duce diavolul ¿i samånå a¿a: popu¿oi, grâu, orz. Toate au crescutrodite ca-n anii cei buni.

– De acum, eu må duc la secere ¿i la cules, mo¿nege! Så ne împår¡immunculi¡a. Eu mi-oi lua jumåtate, ¿i ¡ie ¡i-a råmânea jumåtate.

– Bine, bine, te duce tu, måi babå, – råspunse Necuratul, dar mieså-mi la¿i partea de jos. Auzi?

– Aud.ªi a¿a cå baba a cules pentru dânsa spicele ¿i ciucålåii de popu¿oi, iar

lui i-au råmas paiele ¿i cioclejii. Ea pe iarnå avea cu ce tråi, pe când el mairåbdå, cåci n-avea încotro cu baba!

– Apoi, m-ai în¿elat tu pe mine anul ista, måi babå, – zicea el, – darlaså; de s-ar desprimåvara, cå te-oi în¿ela eu de-acuma pe tine!

Zis ¿i fåcut!Al doilea an, arå Uciganul, grapå, samånå. ªi ce samånå? Tot dupå

cuvântul babei: cartofe, sfeclå, morcovi, ceapå, – tot de cele care-s bune larådåcinå.

Când la vremea strânsului ¿i a împår¡itului, ¿tiu cå s-a umplut de bucurieNegrul! El a luat vârfurile, ea a luat rådåcinele! Ea a pus rådåcinele înzåmnic, în påmânt, – a pus ¿i el vârfurile la gråmadå în påmânt, ca så lepåstreze. La vreo douå såptåmâni înså, toate se fåcurå råcituri, toate sestricaserå.

– Måi babå, tu iar m-ai în¿elat! – strigå diavolul.– Tu singur ¡i-ai fåcut-o! – strigå de colo baba.– Hai så ne batem!– Hai så ne batem!– Cu ce så ne batem? – zice diavolul.– Cu ce se bate toatå lumea: ori cu pråjina, ori cu melesteul, – råspunde

baba.– Nu! Eu cu pråjina, ca så te pot ajunge mai bine! strigå diavolul.– Bine! Iaca, eu må mul¡umesc cu melesteul! – strigå baba. ªi încep

a se bate. Când dådea diavolul în babå, nu fåcea nici o ispravå, cåci pråjinaera lungå ¿i se anina prin pod; pe când baba dådea sånåtos cu melesteul,fårå gre¿, numai în tartor. A¿a cå, l-a fript în båtaie.

– Nu! Då-mi mie melesteul ¿i na-¡i ¡ie pråjina! – råcni diavolul, cudeznådejde, – ¿i hai afarå ¿i ne-om bate, nu aici în caså!

132 TUDOR PAMFILE

– Hai, – zise baba!ªi schimbând ei uneltele, ies afarå ¿i se apucå la båtaie. Diavolul ar fi

dat bine în babå, d-apoi ce folos, cå ea, când îl hojnea de departe cu nuiauacea lungå, ie¿ea fum dintr-însul!

Våzând ¿i våzând el cå-l scoate baba din sånåtate, a zis:– Hai så ne blåståmåm ¿i så nu mai tråim împreunå!– Hai, zise ¿i baba! Blastå-må întâi tu pe mine!ªi începe diavolul a o blåståma pe babå. ªi a blåståmat-o a¿a de tare,

cå-i picau straiele de pe dânsa.– De-acum, mo¿nege, hai så te blaståm ¿i eu pe tine... Dar întoarce-te

cu spatele-n spre caså, – zise baba.– Iaca må-ntorc!Diavolul se-ntoarce, iar ea, apucând pieptånu¿ii cu amândouå mâinile,

începe a-l blåståma ¿i a-i cåråbåni în spinare. L-a ciopâr¡it, sårmanul, de-icurgea sângele ca dintr-un bou!

– Valeu, nu mai pot! strigå el.ªi, la fugå!Atunci baba, ha¡ un pieptånu¿ ¿i zvrr! dupå dânsul, de i s-a înfipt drept

între umeri. Ajunge el a¿a la Tartorul cel mare. Acesta îi zice:– Ei, ai blåståmat-o bine, bre?– Am blåståmat-o, de i-au picat straiele de pe dânsa!– Da’ ea pe tine te-a blåståmat?– M-a blåståmat, bat-o piatra, s-o batå, cå iaca se ¡ine ¿i acum un

blåståm de mine, zise Necuratul, aråtând pieptånu¿ul din spinare.ªi a¿a, precum vede¡i, cu baba, nici dracul nu mai pune în plug, cåci

i-a prins frica me¿te¿ugurilor ei, de l-a låsat numai cu o mânå de suflet!“1

Povestirea a cincea

Diavolul este îndemnat de-o babå så fugå printre picåturile de ploaie ca sånu se ude, lucru pe care Necuratul îl ¿i face, pânå când crapå.

S-auzi ¿i så nu crezi minunea cum a plesnit un drac!O babå venea de undeva ¿i avea o cofå-n mânå. De la o vreme, cum

mergea ea pe drum, numai bagå de seamå cå cerul se cam întunecå întâi ¿i

1 D. Furtunå, Cuvinte scumpe, pp. 90-92.


pe urmå norii încep så se bufneascå între dân¿ii, cap în cap, cum se bufnescberbecii, când au de råfuit o socotealå.

Ce så facå baba, så n-o ploaie? ¥¿i zice:– Am så må dezbrac, am så-mi pun bulendrele în cofå, ¿i las, så

ploaie! Dincolo de piele, nu mai are unde så råzbatå apa! Ia a¿a!ªi-a fåcut întocmai, ¿i drept så vå spun, n-a gre¿it chiar a¿a de mult.

N-avea cine s-o vadå goalå. Ploaia a început så ¡ârâie, baba ¿i-a pus cofajos, cu fundu-n sus, s-a a¿ezat pe cofå ¿i a¿tepta! N-avea nici un zor!

Dupå ce a stat ploaia, baba ¿i-a scos ¡olelul din cofå, s-a îmbråcat ¿i-apornit pe drum înainte, când iaca se-ntâlne¿te cu Nichipercea! Ie¿ise ¿i el,pesemne, la plimbare pe råcoare, dupå ploaie.

– Bunå ziua, måtu¿å! – îi då dracul.– Bunå så-¡i fie inima, Necuratule!– Dar cum fåcu¿i, måtu¿å, cå veni¿i pe ploaia asta ¿i nu te-a picat un

strop de ploaie? Iaca eu, m-a prins numai c-o aripå puhoiul, ¿i-s li¿tava!– Ei! Tu crezi cå to¡i îs pro¿ti ca tine! De ce nu te-ai ferit ¿i tu så nu te

fi plouat! – îl întrebå pui¿orul nostru de babå.Acu, dracul, – drac så fie cu tatå-såu ¿i cu må-sa ¿i cu tot neamul lui,

– da când a auzit pe babå cå-l proboze¿te a¿a, nu s-a mai putut ståpâni ¿i aîntrebat-o din nou:

– D-apoi cum focul negru så te fere¿ti de ploaie în mijlocul câmpuluiistuia, în care nu se aflå leac de pom ¿i fir de adåpost?

– Capul tåu sec! Da de ce nu te-ai dat pe dupå picåturile de ploaie? Cemare greutate era pân’ pe-acolo, ca så te strecori pe dupå dânsele?

Dracul, – Doamne apårå ¿i ne fere¿te, – a råmas încremenit când aauzit-o ¿i pe asta! Da a tåcut; ¿i-a zis cå poate are baba dreptate ¿i ¿i-a cåutatde drum, unde s-a fi dus. Baba a plecat ¿i ea înainte.

Dupå asta, mai trece ce mai trece, ¿i iaca într-un rând cå bo¡ochina debabå se-ntorcea acaså, ¿i tot pe drumul acela, ¿i tot cu cofa în mânå. DåDumnezeu iar ploaie. Baba iar se dezbracå, iar î¿i pune ¡oalele în cofå,pune cofa cu gura în jos, stå så treacå pârpåra, î¿i ia apoi bulendrele,se-mbracå ¿i porne¿te înainte. Mai merge cât mai merge ¿i numai iaca vededelåturea drumului într-un ¿an¡ un drac mort. ¥l scociorå¿te baba, îl întoarce¿i pe-o parte ¿i pe cealaltå ¿i vede cå-i tocmai acela cu care se întâlnisedânsa în rândul celalt. ¥l scuipå drept în frunte ¿i porne¿te mai departe,când iatå, de departe, îi fac ni¿te oameni semn cu mâna, så stea:

134 TUDOR PAMFILE

– Ia ståi, måtu¿å; ia ståi oleacå!Baba se opre¿te ¿i oamenii aceia vin aproape de dânsa ¿i o întreabå:– Må rog, dumitale, da ce-i acela negru? Noi am våzut, a¿a, ca o

umbrå fugind repede încolo ¿i-n coace, când råsucindu-se ¿i-ntorcându-se,când plecându-se, când sårind în sus ¿i iar croind-o de fugå? Ce så fie?

Iar baba, numai di-abia, zâmbind o râde, le råspunse:– Apoi, iaca un dråcu¿or. ¥l învå¡asem, când cu cealaltå ploaie, cum så

facå, så se strecoare neudat printre picåturile de ploaie, ¿i se vede cå m-aascultat!

– Ei, ¿i-acuma?– Acuma se vede c-a cråpat, cå-l våd lungit mai încolo!1


CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE ................................................................................ 5

CAPITOLUL I ....................................................................................... 19

CAPITOLUL II ...................................................................................... 23

CAPITOLUL III ..................................................................................... 29

CAPITOLUL IV ..................................................................................... 47

CAPITOLUL V ...................................................................................... 51

CAPITOLUL VI ..................................................................................... 55

CAPITOLUL VII ................................................................................... 61

CAPITOLUL VIII .................................................................................. 97

CAPITOLUL IX ................................................................................... 103

Printed and bound in Romania

by

diavolul ÎnvrÃjbitor al lumii dupå credin¡ele poporului...

Documents