Cap. 1: Cum să gânde ti ca un adolescentș

Nu pot să cred că am ajuns să urăsc cafeaua. Urăsc gustul amărui pe care sunt nevoită să îl îndulcesc exagerat. Urăsc faptul că a început să îmi provoace greață. Urăsc faptul că am nevoie de ea ca să rămân trează măcar încă puțin. Urăsc faptul că reprezintă dovada clară că nu am timp și urăsc faptul că îmi ia timp să o fac. Urăsc faptul că îmi amintește de cât de multe lucruri am de făcut și de cât de puține fac de fapt. Urăsc faptul că îmi aduce aminte că sunt a XII-a și că nu am crezut niciodată că se vor aglomera atâtea lucruri într-un singur an. Urăsc faptul că îmi amintește de cât de mult pierd timpul de fapt. DETEST faptul că mă privează de somnul la care țin atât de mult. Urăsc faptul că devin irascibilă sau că râd exagerat de la prea mult nesomn.

Și urăsc faptul că toate motivele pentru care acuz o biată cafea și toți strămoșii ei de lucruri care depind doar de mine sunt de fapt din vina mea. Dar pur si simplu, deodată, cafeaua pentru mine este un simbol al dezorganizării și al haosului de care am parte în fiecare zi. Vreau liniște. Și ordinea pe care niciodată nu o păstrez, dar de care acum am nevoie. Simt că e singurul mod prin care pot ajunge să fiu calmă și hotărâtă. Am nevoie de siguranța că totul merge așa cum mi-am propus, și nu într-un haos continuu.

Și cumva, nu știu de ce, simt că totul e doar din vina cafelei – lichidul ăla de culoare aproape demonică ce îmi intră în sânge și le poruncește ochilor mei să facă ore suplimentare și mâinilor mele să lucreze. Urăsc faptul că îmi dă impresia că nu eu dețin controlul, ci ea: CAFEAUA.

Urăsc faptul că nu înțeleg: nu sunt o persoană căreia îi place să aibă ultimul cuvânt de spus sau care are nevoie să controleze tot...

... sau sunt?

.... O, Doamne, urăsc faptul că habar n-am cine sunt. Și urăsc faptul că Bercan știe asta. Urăsc faptul că asta îmi influențează evoluția la desen. Urăsc faptul că nu fac progrese așa cum aș fi vrut. Urăsc faptul că nu prea mă integrez în colectivul ăla. Urăsc faptul că nu pot fi eu însămi acolo.

... Urăsc faptul că sunt timidă. Urăsc faptul că nu am replici bune. Urăsc faptul că nu am corp frumos sau o față drăguță. Sau măcar o personalitate atractivă. Urăsc faptul că nu am un talent anume. Urăsc faptul că nu am bani și urăsc faptul că nu am încredere în mine. Urăsc faptul că sunt pretențioasă. Urăsc faptul c ă c ritic muuuuuult prea mult. Urăsc faptul că în acest moment TOT ceea ce scriu e în extrema (și chiar mă refer la extremă) pesimismului. Urăsc faptul că de prea multe ori nu mă duce mintea și urăsc faptul că fac multe gafe. Urăsc faptul că urăsc.

Urăsc când sunt răutăcioasă sau bârfesc și urăsc când nu sunt sinceră. Urăsc că nu știu întotdeauna ceea ce vreau și urăsc faptul că am nevoie de opiniile altora la cam orice. Urăsc faptul că trag la lucruri scumpe și urăsc să ma uit la mine cum devin o persoană căreia îi cam place să cheltuie și să trăiască în lux, adică exact ceea ce am spus ca nu voi deveni. Urăsc faptul că nu mă pot abține de la multe și urăsc faptul că de nenumărate ori nu gândesc înainte de a face ceva. Urăsc faptul că nu îmi refuz micile plăceri și urăsc faptul că sunt o egoistă notorie. Urăsc faptul că îmi plac toate genurile de muzică și urăsc faptul că în mod involuntar cânt absolut orice, chiar și melodiile pe care le urăsc. Urăsc faptul că sunt paranoică și suspicioasă și urăsc faptul că sunt depresivă mereu. Urăsc veselia mea exagerată și faptul că nu mă pot maturiza. Urăsc faptul că sunt incapabilă să mă deschid în fata cuiva și urăsc faptul că DETEST LA MAXIM să plâng în fața cuiva.

Urăsc faptul că urăsc atît de multe chestii. Și urăsc faptul că abia am început să mă plâng și nici măcar nu pot spune că asta a fost pre-pre-pre-încălzirea! Urăsc faptul că mă plâng!!!

:(

.

.

.

Urăsc CAFEAUA!!

(P.S. Dar o iubesc totuși pentru faptul că mă des-constipă)(P.P.S. Urăsc faptul că am scris de atâtea ori „faptul că”)

(16 ianuarie 2013)