dezvoltarea unui model de evaluare a potențialului ... · deși chestionarul sau interviul...

Dezvoltarea unui model de evaluare a potențialului

infrastructurilor verzi pentru planificarea urbana durabilă

PN-II-RU-TE-2014-4-0434

Raport științific - Faza 2

Etapă unică – 2016

Dezvoltarea unui model de evaluare a potențialului infrastructurilor verzi pentru planificarea urbana durabilă

PN-II-RU-TE-2014-4-0434

1

Cuprins

Introducere ...................................................................................................................................... 2

1. Raport asupra criteriilor folosite in prioritizarea IVU ................................................................ 3

1.1. Metode aplicate în evaluarea percepției ......................................................................... 4

1.2. Integrarea criteriilor structurale, funcționale, administrative și economice pentru

prioritizarea componentelor IVU ............................................................................................... 6

1.3. Discuții ........................................................................................................................... 10

2. Raport pentru evaluarea conectivității IVU ............................................................................. 11

2.1. Clasificarea și cuantificarea beneficiilor ecologice, economice și sociale ale IVU ............ 11

2.2. Delimitarea locațională și structurală a IVU în zonele funcționale ale așezărilor urbane

.................................................................................................................................................... 14

2.3. Evaluarea conectivității IVU ............................................................................................... 17

3. Elaborarea de hărți cu distribuția IVU în spații reprezentative din România ........................ 23

4. Raport de etapă ......................................................................................................................... 29

Bibliografie..................................................................................................................................... 33


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

2

Introducere

Pentru anul 2016 proiectul Dezvoltarea unui model de evaluare a potențialului

infrastructurilor verzi pentru planificarea urbană durabilă a avut prevăzută o singură etapă, ale

cărei obiective au vizat in principal Evaluarea factorilor ce influențează dezvoltarea IVU si

Stabilirea metodelor ce evaluează potențialul IVU în planificarea urbană.

Obiectivele au fost realizat în întregime prin:

- Evaluarea factorilor ce influențează dezvoltarea IVU: s-a realizat Evaluarea percepției

actorilor politici și administrativi, Evaluarea percepției populației și specialiștilor, Evaluarea

percepției agenților economici în dezvoltarea IVU precum și Integrarea criteriilor structurale,

funcționale, administrative și economice pentru prioritizarea componentelor IVU.

- Stabilirea metodelor ce evaluează potențialul IVU în planificarea urbană: s-a realizat

Clasificarea și cuantificarea beneficiilor ecologice, economice și sociale ale IVU, Delimitarea

locațională și structurală a IVU în zonele funcționale ale așezărilor urbane și Evaluarea

conectivității IVU.

- Elaborarea de hărți cu distribuția IVU în spații reprezentative din România.

Raportul include și principalele rezultate obținute în cadrul proiectului în acest

interval de timp corespunzător etapei II – 2016.

Echipa de realizare a raportului științific

Conf. univ. Mihai Răzvan Niță – director de proiect

Asist. univ. Diana Andreea Onose – cercetător postdoctoral

CS Athanasios Alexandru Gavrilidis – cercetător postdoctoral

Drd. Irina Iulia Năstase – student doctorand

Drd. Denisa Lavinia Badiu – student doctorand


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

3

1. Raport asupra criteriilor folosite in prioritizarea IVU

Gestionarea eficientă a spațiilor urbane are ca scop menținerea echilibrului între

componentele sistemului urban (Ianoş, 2004) astfel încât diferitele moduri de utilizare ale

terenului să nu intre în conflict unele cu altele (Iojă et al., 2014b). Provocările ce apar în

procesul de planificare urbană sunt foarte complexe și uneori greu de anticipat în special în

țările post-socialiste (Stanilov, 2007). Unele deficiențe în planificare pot fi omise de către

experți sau de către autorități dar nu și de către populație. Populația este în fond beneficiarul

funcționalității sistemului urban. Astfel, procesul de planificare urbană trebuie orientat către

beneficiul populației și în scopul satisfacerii nevoilor rezidenților (Ciocănea, 2013).

Pentru ca planificarea urbană, atât în ansamblul ei, cât și atunci când se referă doar la

anumite componente, să fie eficientă și durabilă, experții dar și autoritățile nu trebuie să omită

ca în cadrul acestui proces să introducă și analize de percepție a populației sau a părților

interesate (Cârstea, 2008). Fie că este vorba despre calitatea vieții (European Commission,

2010), reconversia platformelor industriale (Saghin et al., 2012), peisaj urban (Conrad et al., 2011)

sau spații verzi urbane (Hofmann et al., 2012; Iojă et al., 2011; Qureshi et al., 2010; Zhang et al.,

2013), cercetătorii au apelat la instrumente de analiză a percepției pentru a propune cele mai

bune soluții. Deși chestionarul sau interviul reprezintă un instrument sociologic la origine,

acesta poate fi utilizat în diverse domenii în special în cele a căror cercetare vizează

îmbunătățirea condițiilor de viață (știința mediului, geografie, urbanism, arhitectură etc).

Pentru ca cercetările spațiilor urbane să aibă un fundament solid, trebuie ca acestea să

integreze pe lângă analize de percepție ale populației și analize de percepție a instituțiilor

direct sau tangent implicate în managementul orașelor și a agenților economici care operează

pe teritoriul acestor orașe. După cum menționam anterior, provocările ce apar cu privire la

procesul de planificare sunt complexe, de aceea persoanele direct implicate în acest proces

trebuie să fie de formații profesionale diferite. Echipele pluridisciplinare implicate în acest

proces pot garanta eficiența măsurilor propuse, de aceea evaluările de tip expert opinion sunt

de asemenea utile.

Managementul și planificarea infrastructurilor verzi urbane (IVU) reprezintă o

componentă importantă în procesul de planificare urbană (Dige, 2011), deoarece IVU

influențează semnificative calitatea vieții urbane (Nedelciu et al., 2013). Din punct de vedere

științific procesul de planificare a IVU trebuie să cuprindă o serie de etape bine definite pentru

ca acesta să genereze rezultatele scontate (Figura 1).


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

4

Figura 1 Etape în procesul de planificare și dezvoltare a rețelei de infrastructuri verzi urbane

În cadrul proiectului PN-II-RU-TE-2014-4-0434 analizele de percepție au fost orientate

în patru direcții cuprinzând experți, populație, reprezentanți ai instituțiilor publice și agenți

economici

1.1. Metode aplicate în evaluarea percepției

În primă fază s-a avut în vedere realizarea unei analize de tip expert opinion (Iojă et al.,

2014b; Onose et al., 2015a) care a avut ca scop atingerea a două obiective majore și anume:

identificarea criteriilor ce trebuie folosite în planificarea IVU și stabilirea tipurilor de IVU

necesare în diferite zone funcționale urbane pentru spori eficiența acestora. Metoda utilizată

în ierarhizarea criteriilor a constat într-o analiză multicriterială urmând ca pe baza ierarhizării

criteriilor să se prioritizeze tipurile de IVU potrivite în diferite zone funcționale ale unui oraș.

Criteriile au fost alese consultând bibliografia științifică internațională acestea fiind în număr

de 9. Explicațiile și referințele bibliografice sunt detaliate în (Tabel 1).

A doua etapă din analiza consultativă privind planificarea IVU a constat în evaluarea

percepției populației urbane, a reprezentanților instituțiilor publice și a agenților economici.

Acest demers a fost realizat utilizând ca instrument de evaluare chestionarul (Chelcea, 2007).

Chestionarele pentru cele trei grupuri țintă au conținut itemi comuni dar și itemi specifici


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

5

fiecărui grup. Chestionarele sunt împărțite în 6 secțiuni: a) informații generale; b) definirea

conceptului de ivu; c) beneficii sau deservicii induse de ivu; d) managementul infrastructurilor

verzi urbane; e) probleme specifice; f) date de indentificare, aceastea fiind disseminate către

grupurile țintă prin intermediul mediului on-line.

Tabel 1 Criteriile alese pentru analiza multicriterială

Criteriu Acronim Referință

Costuri de management man (Ioja et al., 2011)

Ușurința de construire bld (Grădinaru et al., 2015)

Popularitatea tipului de infrastructură în România acc (Cicea & Pirlogea, 2011)

Eficiență în combaterea efectelor generate de schimbările

climatice

cce (Carter, 2011; EEA, 2012;

European Commission,

2012) Eficiență în îmbunătățirea calității aerului aqi

Potențialul profit economic generat de infrastructură epr (Sýkora & Ourednek,

2007)

Beneficiile aduse în contextual conservării biodiversității

biologice

bdb (Hostetler et al., 2011;

Jabareen, 2013)

Stimularea interacțiunii sociale sns (Thompson et al., 2013;

Wolch et al., 2011)

Specific – condiționarea unei infrastructuri de către

factorii naturali (relief, hidrografie, vegetație etc)

spf (Pulighe et al., 2016)

Metodele de analiză privind pecepția unor grupuri în legătură cu IVU au fost aplicate

în numeroase studii. Chestionarele noastre au fost construite respectând structura generală

clasică, urmărind atitudinea față de spațiile verzi, preocupările legate de mediu, sexul, nivelul de

educație și venitul repondenților (Barlam & Dragicevic, 2005). Astfel de studii de percepție pot

determina înțelegerea modul în care anumite grupuri accesează spațiile verzi dar și care sunt

factorii limitativi sau favorabil în accesarea spațiilor verzi (Schipperijn et al., 2010). Aceste

aspecte sunt vizate și de analizele noastre prin secțiunea privind probleme identificate în

gestionarea spațiilor verzi. Astfel putem compara perspectivele populației și ale

reprezentanților instituțiilor publice dar putem observa și modul de administrare privată a

unor astfel de spații în urma prelucrării datelor din chestionarele aplicate agențiilor

economici.

Analiza multicriterială pe baza expert opinion a avut loc în perioada mai – august 2016

iar diseminarea chestionarelor către grupurile țintă a debutat în luna august 2016 și este în

curs, urmând ca rezultatele finale să fie generate la sfârșitul anului.


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

6

1.2. Integrarea criteriilor structurale, funcționale, administrative și economice pentru

prioritizarea componentelor IVU

Analiza multicriterială a dezvăluit ideea conform căreia criteriile care vizează

combaterea problemelor de mediu (conservarea biodiversității, combaterea schimbărilor

cimatice și îmbunătățirea calității aerului) au înregistrat cele mai mari scoruri, la polul opus

fiind criteriile care țin de pragmatismul planificării IVU (profitul economic sau popularitatea

tipului de infrastructură în România)(Figura 2).

Figura 2 Greutățile rezultate în urma analizei multicriteriale pentru cele 9 criterii selectate

S-au selectat 27 de tipuri de IVU (Cvejić et al., 2015; Dige, 2011) iar în urma analizei de

tip expert opinion acestea au fost prioritizate în funcție de eficiență pentru cinci zone

funcționale din mediul urban: zone agricole, zone industriale, zone comerciale, rezidențial

colectiv și rezidențial individual. Rezultatele sunt reprezentate pe scurt în (Tabel 2) iar în formă

detaliată vor fi diseminate într-o lucrare științifică ce se află în curs de publicare. Cercetărea a

presupus o analiză complexă a tipurilor de IVU împreună cu o metodologie propusă pentru

identificarea terenului disponibil pentru dezvoltarea rețelei IVU.

Până la momentul elaborării prezentului raport, răspunsurile primite în demersul de

evaluare a percepției populației, instituțiilor publice și agenților economici au acoperit 40 din

cele 41 de județe plus municipiul București, excepție făcând județul Brăila de unde nu s-a

primit niciun răspuns din partea niciunuia dintre cele trei grupuri vizate (Figura 3).

man bld acc cce aqi epr bdb sns spf

Weight 0.0776 0.0896 0.0308 0.1896 0.1849 0.0508 0.2147 0.086 0.0759

0

0.05

0.1

0.15

0.2

0.25

Gre

ută

ți


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

7

Tabel 2 Tipurile de IVU recomandate pentru cele cinci zone funcționale analizate

Zone agricole Zone

industriale

Zone

comerciale

Rezidențial

colectiv

Rezidențial

individual

Ferme ecologice

Pășuni

Ecosisteme de

tranziție între areale

natural și

seminaturale

Cursuri hidrografice

Livezi

Păduri de protecție

Păduri de luncă

Garduri vii

Rezervații natural de

importanță locală

Păduri de

protecție

Aliniamente

stradale cu

arbori

Aliniamente

stradale cu

arbori

Arbori singulari

Acoperișuri verzi

Parcuri și grădini

publice

Sistem de

canalizare

durabilă


publice

Aliniamente

stradale cu arbori

Acoperișuri verzi

Arbori singulari

Scuaruri cu flori și

gazon

Grădini verticale

Sistem de canalizare

durabilă

Scuaruri cu gazon


Jardiniere cu flori

Grădini particulare


publice

Aliniamente

stradale cu arbori

Sistem de

canalizare durabilă

Arbori singulari

Scuaruri cu flori și

gazon

Garduri vii


Cursuri

hidrografice

Pâlcuri de pădure

Figura 3 Rata răspunsurilor pe fiecare grup țintă în funcție de județ

În ceea ce privește chestionarele aplicate reprezentanților instituțiilor publice s-a

observat că majoritatea răspunsurilor au venit din partea primăriilor sau consiliilor locale,

agențiilor pentru protecția mediului și consiliilor județene (Figura 4). Au fost înregistrate


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

8

răspunsuri și din partea unor instituții centrale precum Inspectoratul General pentru Situații de

Urgență (IGSU), Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI), Garda

Națională de Mediu și Instituția Avocatului Poporului.

Agenții economici care au răspuns la chestionare fac parte din sectoare diferite de

activitate, detașându-se însă agenții economici din domeniul industrial, servicii și proiectare

(Figura 5).

Figura 4 Categoriile de instituții respondente la chestionare

Figura 5 Domeniile de activitate ale agenților economici

În ceea ce privește categoriile de vârstă ale respondenților din rândul populației

acestea sunt cuprinse între 18 si 65 de ani. Analiza preliminară a răspunsurilor a permis

realizarea unei evaluări comparative pentru întrebările comune între cele trei grupuri țintă

ceea ce permis identificarea diferențelor de percepție dintre cele trei grupuri. Astfel în prima

secțiune a chestionarului, privind definirea conceptului de IVU s-a constat că peste 60% dintre

0

10

20

30

40

50

60

%

05

101520253035

%


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

9

respondenții fiecărui grup țintă au auzit de acest concept (Figura 6). În ceea ce privește

definirea conceptului peste 40% dintre respondenți consideră IVU ca fiind totalitatea spațiilor

verzi publice și private dintr-un oraș (Figura 7).

În ceea ce privește dificultățile privind managementul IVU populația (84.3 %) și

reprezentanții instituțiilor publice (79,4 %) au considerat costurile de mentenanță ca fiind

principala provocare în gestionarea IVU. Întrebați același lucru referitor la spațiile verzi pe

care le au în administrare, doar 11,1 % dintre repondenți au considerat costurile de mentenanță

ca fiind o problemă de gestiune. Majoritatea repondenților (55,6 %) din rândul

reprezentanților agenților economici nu au identificat nicio problemă în ceea ce privește

gestiunea spațiilor verzi pe care le au în administrare.

Figura 6 Cunoașterea conceptului de IVU de către grupurile țintă

Figura 7 Definirea conceptului din perspectiva grupurilor țintă

Întrebați dacă ar fi de acord cu taxarea în privința extinderii rețelei IVU, 58,4 % dintre

repondenții din grupul populației au admis că ar fi dispuși să contribuie financiar la acest

proces. Pe de altă parte doar 7,4 % dintre reprezentanții instituțiilor publice consideră ca fiind

0

100

populatie institutii publice agenti economici

%

DA NU NU STIU

0

10

20

30

40

50

60

Totalitatea spațiilor verzi

aflate subadministrarea

autorităților locale

Spații multifuncționale ce aducbeneficii

sociale și ecologice

Amenajări verziurbane cu

impactredusasupra mediului

Parcuri și/sau grădini publice

Totalitateaspatiilor verzi

publice si privatedintr-un oras

NS/NR Altele

%

populatie institutii agenti economici


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

10

fezabilă o astfel de idee. Majoritatea repondenților (42,6 %) au considerat această idee ca fiind

imposibil de aplicat datorită mentalității populației. În ceea ce privește componentele asupra

cărora IVU ar avea efecte pozitive atât repondenții din categoria populației cât și cei din

categoria instituțiilor au indicat sănătatea publică, spațiile de recreere, calitatea componentelor

de mediu și suprafața de spațiu verde pe cap de locuitor.

Dintre agenții economici participanți la chestionar, 70,2 % au în administrare un spațiu

verde, majoritatea (53,8 %) declarând că au în administrare arbori sau arbuști. Principalul

beneficiu pe care agenții economici îl atribuie spațiilor verzi pe care le au în administrare este

legat de estetica instituției (74,4%) iar 39,5 % au în vedere extinderea spațiilor verzi.

1.3. Discuții

Încheierea etapei de evaluare a percepției celor trei grupuri țintă privind

infrastructurile verzi urbane este necesară în privința elaborării unei metodologii dedicate și

specifice de administrare și planificare a rețelei de spații verzi dintr-un oraș. În primul rând

este necesară înțelegerea modului în care populația înțelege acest concept dar și care sunt

nevoile ei care pot fi satisfăcute prin managementul eficient sau extinderea IVU (Patroescu et

al., 2004). În același timp este importantă și viziunea instituțiilor publice, majoritatea cu

competențe în managementul și planificare IVU. Această analiză ne va indica provocările și

deficiențele cu care se confruntă autoritățile locale sau centrale în această speță. Nu în ultimul

rând, agenții economici pot avea în administrare spații verzi care pot aduce un aport

semnificativ la rețeaua IVU publică. Astfel monitorizarea percepției reprezentanților agenților

economici este importantă în eventualitate unei monitorizări integrate a IVU.

Ca și în alte studii, rezultatele preliminarii ale analizei noastre indică pozitivismul cu

care sunt privite IVU de către populație și scot în evidență faptul că majoritatea dorește o

extindere a rețelei (Iojă et al., 2010). Spre deosebire de alte studii însă, în care populația este

mulțumită de managementul IVU de către autorități (Jim & Chen, 2006), rezultatele

preliminarii ale analizei noastre indică un grad sporit (68,5 % ) de nemulțumire al modului de

administrare ale IVU. Analizele comparative sunt necesare pentru a identifica cele mai bune

soluții ce pot fi aplicate într-un anumit domeniu (Priego et al., 2008). Analiza comparativa a

percepției celor trei grupuri chestionate ne va permite înțelegerea deficiențelor care conduc ca

IVU existente să nu fie considerate eficiente pentru satisfacerea nevoilor populației (Cucu et

al., 2011). Astfel grupul de lucru poate propune soluții viabile și unanim acceptate pentru o un

mai bun management al IVU existente dar și pentru ca erorile să nu se proiecteze și asupra

modului de planificare a viitoarelor IVU.


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

11

2. Raport pentru evaluarea conectivității IVU

2.1. Clasificarea și cuantificarea beneficiilor ecologice, economice și sociale ale IVU

În prezent, infrastructurile verzi urbane sunt principalii furnizori de servicii

ecosistemice în mediile urbane afectate de modificări climatice, creșteri demografice și

consum mare de resurse (Rees, 1997). Capacitatea de furnizare a beneficiilor pentru rezidenți

depinde de calitatea și cantitatea categoriilor care alcătuiesc infrastructura verde, alături de

conectivitatea dintre acestea.

Categoriile de infrastructuri verzi urbane prezintă funcții ecologice, funcții sociale

(culturale sau recreative) și funcții cu valențe economice (Tabel ). Prin furnizarea acestor

beneficii, infrastructurile verzi urbane contribuie la îmbunătățirea calității locuirii și

sanogenezei populației (Niță, 2016).

Tabel 3 Beneficiile furnizate de infrastructurile verzi urbane

Nr.

crt

Categorie

IVU

Beneficii Exemplificări

1 Parcuri urbane Beneficii

ecologice

Îmbunătățirea calității aerului urban (Yang et al., 2008),

conservarea biodiversității prin crearea de habitate suport pentru

speciile de floră și faună locală (Cornelis & Hermy, 2004);

Beneficii

sociale

Îmbunătățirea estetică a peisajului urban, spații pentru recreere,

crearea de oportunități pentru socializare, spații pentru

practicarea unor sporturi (Chiesura, 2004) și îmbunătățirea stării

de sănătate a populației (Takano et al., 2002);

Beneficii

economice

Creșterea valorii atractivității spațiului de locuit, reducerea

consumului de energie prin păstrarea unor temperaturi constante

la nivel local.

2 Păduri urbane Beneficii

ecologice

Îmbunătățirea calității aerului urban prin stocarea carbonului,

conservarea biodiversității prin crearea de habitate suport pentru

speciile de floră și faună locală (Hobbs, 1988), diminuarea

efectului de insulă de căldură urbană (Gill et al., 2007)

Beneficii

sociale

Îmbunătățirea estetică a peisajului urban; spații pentru recreere

Beneficii

economice

Reducerea consumului de energie prin păstrarea unor

temperaturi constante la nivel local

4 Grădini de

bloc

Beneficii

ecologice

Diminuarea eroziunii cauzate de spălarea în suprafață (Mentens

et al., 2006), spațiu suport pentru specii de plante, avifaună sau

nevertebrate (Cameron et al., 2012)

Beneficii

sociale

Spațiu pentru relaxare și socializare

Beneficii

economice

Creșterea valorii spațiului de locuit

3 Aliniamente

stradale

Beneficii

ecologice

Îmbunătățirea calității aerului, existența unor perdele de protecție

împotriva noxelor specifice gazului de eșapament, diminuarea

efectelor negative ale poluării fonice


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

12

Beneficii

sociale

Spațiu de promenadă pentru locuitori

Beneficii

economice

Creșterea valorii spațiului de locuit (McPherson et al., 2005)

5 Grădini ale

școlilor

Beneficii

ecologice

Îmbunătățirea calității aerului datorată acțiunii vegetației,

diminuarea efectelor negative ale poluării fonice

Beneficii

sociale

Areale pentru receere și practicarea în siguranță a unor activități

educative (Iojă et al., 2014a; Ozer, 2006).

6 Grădinile

instituțiilor

publice

Beneficii

ecologice

Diminuarea eroziunii cauzate de spălarea în suprafață

Beneficii

sociale

Spațiu pentru relaxare și socializare; îmbunătățirea estetică a

peisajului urban

7 Terenuri

sportive

Beneficii

sociale

Îmbunătățirea stării de sănătate a populației prin încurajarea

practicării activităților sportive (Swanwick et al., 2003).

8 Scuaruri Beneficii

ecologice


Beneficii

sociale

Îmbunătățirea estetică a peisajului urban

9 Spații verzi

asociate unor

zone

industriale sau

comerciale

Beneficii

ecologice


Beneficii

sociale

Îmbunătățirea esteticii peisajului urban

Metodele pentru clasificarea și cuantificarea beneficiilor oferte de infrastructurile verzi

urbane sunt fie calitative (pentru evaluarea spațiilor recreative și a beneficiilor sociale) sau

cantitative (beneficiilor ecologice sau economice).

Una din cele mai recente abordări ale beneficiilor infrastructurilor verzi urbane este

legată de cuantificarea serviciilor ecosistemice urbane. Prin evaluarea serviciilor ecosistemice

ale infrastructurilor verzi urbane, beneficiile capătă o valoare tangibilă, mult mai eficient de

gestionat de către autoritățile decizionale. Pentru evaluarea serviciilor ecosistemice din mediul

urban, Comisia Europeană a publicat raportul Mapping and assessement of urban

ecosystems and their services (Rocha et al., 2015) unde prezintă o serie de indicatori pentru

cuantificarea serviciilor de aprovizionare, de reglare și culturale.

Indicatori pentru evaluarea serviciilor de furnizare ale infrastructurilor verzi urbane:

Cantitatea de biomasă din arbori mari și maturi la hectar pădure (tone/ha)

Numărul de specii cu valoare medicinală la hectar, cantitatea recoltată (număr/ha

euro/ha (kg sau tone) la ha)

Acoperirea cu pădure (%)

Indicatori pentru evaluarea serviciilor de reglare și menținere ale infrastructurilor

verzi urbane:

Cantitatea de carbon stocată în coroana arborilor (tone/ha)


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

13

Poluanții reținuți de arbori și arbuști (PM10 și PM2.5, SO2, NO2, CO, O3, CO2)

(tone/ha/an)

Capacitatea de stocare a apei în vegetație și sol (tone/km2)

Răcirea aerului realizată de vegetație (°C)

Minimizarea emisilor de gaze cu efect de seră (%)

Aria de umbrire a arborilor (reglarea climatului urban) (m2)

Potențialul arborilor de răcire (tone C/ha)

Suprafața totală de spații verzi publice (m2)

Amprenta ecologică a orașului (tone CO2)

Indicatori pentru evaluarea serviciilor culturale ale infrastructurilor verzi urbane:

Spațiu pretabil pentru activități culturale în aer liber (m2)

Numărul de situri de recreere (număr)

Proximitatea infrastructurilor verzi de rutele de călătorie alternative (km)

Potențialul recreativ (între 0 și 1)

Suprafața parcurilor pe cap de locuitor (ha/locuitor)

Distribuția spațială a alergătorilor și bicicliștilor (numărul de alergători și

bicicliști/oră/km)

Suprafața locurilor de joacă pentru copii (m2)

În contextul unei gestionări deficitare, infrastructurile verzi urbane pot conduce și la

deservicii de mediu (Tabel ). Printre cele mai cunoscute deservicii care pot afecta calitatea

vieții locuitorilor din meidu urban se numără dispersia agenților patogeni, a plantelor

alergene, a dăunătorilor și apariția bolilor determinate de fauna și flora prezentă în cadrul

infrastructurilor verzi (Dunn, 2010; Lyytimäki et al., 2008). Pe lângă deserviciile de ordin

ecologic, infrastructurile verzi urbane pot crea premise și pentru probleme de natură socială.

De exemplu, amplasarea unor parcuri urbane la limita unor cartiere cu statuturi economice

diferite, poate conduce la conflicte sociale (Iojă et al., 2015).

Tabel 4 Exemple de deservicii de mediu furnizate de infrastructurile verzi urbane – (după (Escobedo et al., 2011; Lyytimäki et al., 2008)

Deservicii sociale

Agenți patogeni

Plante alergene

Insecuritate

Vectori de boli (lyme, rabie)

Vegetația abundentă crează disconfot

Deservicii ecologice

Emisii de aerosoli și compuși organici volatili

Prezența și mobilitatea speciilor invazive

Deservicii economice

Costuri pentru gestionarea spațiilor verzi

Obstrucționarea spațiilor pietonale cauzată de rădăcinile arborilor

Degradarea clădirilor cauzată de descompunerea lemnului

Ocuparea unor suprafețe care putea avea altă destinație mai profitabilă


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

14

Chiar dacă numărul de beneficii determinate de spațiile verzi și biodiversitatea asociată

poate fi mai mare decât numărul de deservicii, este important să se analizeze ambele

perspective, atunci când se planifică pentru nevoile rezidenților.

2.2. Delimitarea locațională și structurală a IVU în zonele funcționale ale așezărilor

urbane

Orașele se caracterizează printr-un mozaic de utilizări ale spațiului (Salvati 2014,

Puertas 2014). Dezvoltarea centrelor urbane este influențată de numeroși factori cum ar fi

condițiile naturale, evoluția demografică și economică a orașului precum și maniera de

planificare urbană. Astfel, orasele sunt sisteme complexe ce generează patternuri socio-

economice ( Amorim et al., 2014) care se traduc in peisajul urban printr-o anumită zonificare

funcțională a spațiului, urmărindu-se satisfacerea cerințelor din punct de vedere social,

economic și ecologic (Jaeger et al., 2010). Transformările rapide de la nivel urban, de cele mai

multe ori prin consumul spațiilor libere și al resurselor epuizabile au ridicat numeroase

probleme în ceea ce privește managementul și planificarea unor astfel de zone.

Procesul de planificare in centrele urbane are la bază Legea 350/2001 ce oferă ca și

instrument documentul de urbanism – Planul Urbanistic General (PUG) cu caracter director

ce reglementează modul de utilizare a terenurilor din intravilan, precum și zonificarea

funcțională în corelație cu organizarea rețelei de circulație. Acesta cuprinde prevederi pe

termen mediu și lung.

Planul Urbanistic General reprezintă o sursă importantă de date cu privire la

planificarea spațiilor verzi în ariile urbane. Acest document cuprinde atât o parte scrisă -

Memoriul general și Regulamentul local de urbanism - cât și o parte grafică ce arată distribuția

zonelor funcționale în interiorul orașului.

O importantă componentă a infrastructurilor verzi urbane sunt zonele funcționale de

tip spații verzi. Aspectele importante ce se urmăresc în planificarea acestor zone sunt

furnizarea zonelor de recreere si agrement necesare, controlul parametrilor climatici și

hidrologici, asigurarea unor habitate pentru flora și fauna locală precum și productivitatea

hranei (Niță, 2016).

Legea spațiilor verzi 24/2007 (47/2012) definește aceste spații verzi în următoarea tipologie:

A. Spatii verzi publice cu acces nelimitat:

parcuri, gradini, scuaruri, fasii plantate;

B. Spatii verzi publice de folosinta specializata:

1. gradini botanice si zoologice, muzee in aer liber, parcuri expozitionale, zone ambientale si de agrement pentru animalele dresate in spectacolele de circ

2. cele aferente dotarilor publice: crese, gradinite, scoli, unitati sanitare sau de protectie sociala, institutii, edificii de cult, cimitire;

3. baze sportive: baze sau parcuri sportive pentru practicarea sportului de performanta;

C. Spatii verzi pentru agrement: baze de agrement, poli de agrement, complexuri si


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

15

baze sportive; D. Spatii verzi pentru protectia lacurilor si cursurilor de apa; E. Culoare de protectie fata de infrastructura tehnica; F. Paduri de agrement. G. Pepiniere și sere

Pentru analiza distribuției spațiale și structurale a infrastructurilor verzi urbane din

punct de vedere al modului de planificare în zonificarea funcțională urbană, sursa principală

de date a fost constituită din planul urbanistic general. Aceste planuri au fost accesate folosind

site-uri web ale administrațiilor publice locale – primării, departamente de urbanism. Din cele

319 localități urbane analizate, doar 87 au documentații PUG ce sunt făcute publice prin

mediul online.

Astfel, a fost consultată partea scrisă a planului urbanistic general pentru 87 de orase din

Romania ( 1- rang 0, 8 rang-1, 41 – rang 2, 37 – rang 3) (Figura 8) de unde au fost extrase date cu

privire la tipurile de spații verzi prevăzute de lege. S-a avut în vedere obținerea următoarelor

informații:

- prezența/ absența unui tip de spațiu verde;

- procentul de ocupare al terenului POT,

- coeficientul de utilizare a terenului CUT(Figura 10)

- lista activităților permise în aceste spații.

- reglementări asupra spațiilor plantate din alte zone funcționale: zona centrală, zona

mixtă, zona rezidențială, zona de activități productive,etc.

Ca urmare a acestei etape de colectare a datelor, au fost realizate hărți ce prezintă o situație

generală la nivel național pentru orașele analizate.

Figura 8 – Localitățile urbane cuprinse în analiză


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

16

În ceea ce privește procentul spațiilor verzi, Figura 9 prezintă situația la nivel național.

Un număr redus de orașe se detașează cu suprafețe de peste 20% din teritoriul intravilan

(Borsec și Arad) precum și cele care se situează între 10 și 20% (ex. Bistrița, Cluj, Abrud,

Câmpina etc). Se observă că orașele cele mai “verzi” sunt situate în partea centrală a țării.

Figura 9 - Procentul spațiilor verzi la nivelul orașelor analizate

Figura 10 - Coeficientul de utilizare a terenului- distribuția valorilor pe orașele analizate


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

17

Un alt aspect analizat din datele extrase a fost dinamica spațiilor verzi la nivelul

orașelor. Deoarece PUG-ul prezintă direcțiile de dezvoltare ale centrului urban, având

cuprinsă în documentația sa scrisă și grafică o parte de propuneri urbanistice, s-a urmărit

compararea procentului de spații verzi din intravilanul existent cu cel din intravilanul propus.

Figura 11 prezintă dinamica spațiilor verzi la nivelul orașelor analizate. Majoritatea PUG-urilor

localităților urbane analizate propun creșterea spațiilor verzi.

Din cele 87 de orașe analizate au fost selectate 7 orașe ce acoperă toate rangurile din

rețeaua de localități pentru care a fost realizată cartarea zonelor funcționale folosind partea

grafică a PUG-ului ca bază. Rezultatul preliminar este crearea bazei de date GIS care să

permită analiza relației spațiale dintre infrastructurile verzi urbane și celelalte zone

funcționale ale orașului. Următoarea etapă constă în aplicarea unei analize spațiale pe baza

unor indicatori de distanță.

Figura 11 - Dinamica spațiilor verzi

2.3. Evaluarea conectivității IVU

Conceptul de conectivitate reprezintă un element cheie în contextul planificării

sustenabile, fie că este vorba de conectivitatea în mediul natural sau urban.

Conectivitatea poate fi definită prin capacitatea unui areal de a favoriza dispersia sau

mobilitatea materiei, energiei și organismelor (Taylor et al., 1993). Există două categorii de

conectivitate discutate la nivelul biogeografiei: conectivitatea structurală și conectivitatea

funcțională (Crooks & Sanjayan, 2006). Prima categorie face referire la capacitatea unui areal

de a susține fluxurile ecologice de materie și energie fără a lua în considerare nevoile de

habitat și mobilitate ale speciilor (Kadoya, 2009). Conectivitatea funcțională se referă la

posibilitatea organismelor de a se dispersa într-un areal pentru maximizarea gradului de

viabilitate al populațiilor (Forman, 2006; Taylor et al., 1993). Pe lângă conceptul de dispersie al


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

18

speciilor de floră și faună locală, analiza conectivității din mediul urban s-a direcționat și către

mobilitatea locuitorilor între spațiile verzi urbane, pentru a-și asigura o serie de nevoi de

recreere, socializare sau practicare a activităților fizice (Iojă et al., 2014a) (Figura 82).

Figura 82 Ierarhizarea categoriilor de conectivitate (prelucrare după Rudd et al., 2002; Kong & Nakagoshi,

2006; Marulli & Mallarach, 2005)

Pentru stabilirea gradului de conectivitate structurală se utilizează indicatorii

peisagistici (Kindlmann & Burel, 2008; Kong & Nakagoshi, 2006) însă de multe ori rezultatele

obținute sunt redundante sau nu oferă o imagine realistă asupra proceselor ecologice (Kupfer,

2012). Totuși, datele obținute din calculul indicatorilor (Tabel 5) necesită un număr restrâns de

date și pot constitui rezultate preliminare în analiza conectivității.


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

19

Tabel 5 Exemple de metrici peisagistici utilizați în evaluarea conectivității structurale, după (McGarigal,

2014)

Indicator Formula și modalitatea de calcul Relevanță

Total Core Area

(TCA) TCA=∑

= suprafața centrală (m

2) a patch-

ului ij bazată pe marginea specificată

(m)

Total Core Area reprezintă un indicator

relevant pentru conectivitatea

infrastructurior verzi urbane. Cu ajutorul

acestuia se cuantifică suprafața totală a

elementelor verzi (la nivel de rețea și la

nivel de categorie), după eliminarea unui

buffer de margine.

Edge Density

(ED) ED=

∑

eik= lungimea totală (m) a marginii

patch-ului, la nivel de peisaj

A=suprafața totală a peisajului (m2)

Edge Density evaluează, la nivel de rețea și

categorie de spațiu verde lungimea

reprezentată de margini, raportată la

hectar.

Euclidean

Nearest-

Neighbor

Distance (ENN)

ENN=hij

hij=distanța (m) de la patch-ul focal

ij la cel mai apropiat patch vecin,

care aparține aceleiași clase

Indicatorul oferă informații despre gradul

de izolare al patch-urilor, respectiv nivelul

de apropiere dintre acestea

Proximity Index

(PROX) PROX=∑

aijs= suprafața (m2) patch-urilor ijs

din vecinătatea specificată a patch-

ului ij

hijs= distanța (m) între patch-uri

calculată de la centru la centru

Indicatorul oferă informații despre

distanța între patch-uri într-o arie

specificată și calculează gradul de

proximitate și funcție de suprafața patch-

urilor

Connectance

Index

(CONNECT)

CONNECT=[∑

( )

]

cijk=nivelul de asociere dintre patch-

urile j și k (unde 0=neasociate și

1=asociate), bazat pe o distanță

specificată

ni=numărul de patch-uri ale

peisajului care corespund aceleiași

clase

Indicatorul arată numărul de legături

stabilite între patch-uri, transpus într-un

procent al nivelului maxim de

conectivitate.

Conectivitatea funcțională în schimb, este evaluată prin analize complexe de tip Travel

Cost (Marulli & Mallarach, 2005), Graph Theory (Foltête et al., 2014; Niculae et al., 2016; Urban

& Keitt, 2001) sau prin programe specializate care analizează capacitatea de dispersie a

speciilor într-un areal țintă (McRae et al., 2008; Moilanen et al., 2009; Saura & Torne, 2009).

Exemple de calcul al indicatorilor de conectivitate pentru orașele din România

Total Core Area

Infrastructurile verzi urbane cu cele mai extinse suprafețe centrale (Total Core Area) fac

parte din spațiile urbane de rang I sau rang II (de exp. Iași, Brăila, Piatra-Neamț, Constanța,

Oradea) în comparație cu cele reduse ca suprafață din orașele de rang III (de exp. Isaccea,


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

20

Negru Vodă, Piatra-Olt, Odobești, Baraolt) (Fig. ). Aspectul semnalat se datorează tiparului de

infrastructură verde urbană cu o dominanță a parcurilor și grădinilor rezidențiale, în orașele

cu importanță mare.

Fig. 13 Distribuția valorii indicatorului Total Core Area în orașele României

Edge Density

Calculul indicatorului Edge Density evidențiază o heterogenitate mai ridicată decât

indicatorul precedent, cu valori distribuite neuniform între cele trei categorii de ranguri ale

orașelor (Fig. ).

Fig. 14 Distribuția valorii indicatorului Edge Density în orașele României


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

21

Cele mai mari valori de conectivitate structurală, calculată la nivel de infrastructură

verde urbană, au fost obținute pentru orașele de rang I și rang II (Târgu Mureș, Oradea,

Ploiești, Iași) (Fig. 155). Orașul Băile Herculane, cu o infrastructură verde urbană completată

de păduri la limita intravilanului, prezintă cel mai mare grad de conectivitate. Asemănător cu

tendința prezentată de indicatorul Total Core Area, orașele unde infrastructura verde urbană

are grad redus de conectivitate sunt cele de rang III, cu importanță mică (de exp. Odobești,

Berești, Târgu Lăpuș, Negru Vodă, Isaccea).

Fig. 15 Distribuția valorii indicatorului Proximity în orașele României

Evaluarea gradului de conectivitate al parcurilor urbane. Studiu de caz: Municipiul

București

În cadrul analizei, conceptul de conectivitate funcțională este considerat drept

capacitatea locuitorilor de a se deplasa între parcurile urbane, pentru a-și satisface necesitățile

de recreere, socializare și de practicare activități fizice, prin păstrarea acestor funcții și în

timpul deplasării.

Un instrument eficient în creșterea gradului de conectivitate dintre spațiile verzi

recreative poate fi reprezentat de pistele de biciclete. Acestea promovează un tip de transport

sustenabil (Midgley, 2011) și pot conecta parcurile urbane, păstrând în același timp funcția de

recreere pe parcursul deplasării.

Scopul analizei noastre a fost identificarea criteriilor și arealelor favorabile pentru

planificarea pistelor de biciclete, menite să conecteze parcurile urbane.

Pentru determinarea criteriilor relevante în planificarea pistelor de biciclete, s-a aplicat

o analiza multicriterială, bazată pe expert opinion (Clayton, 1997). Pentru stabilirea greutății

fiecărui criteriu s-au stabilit specialiști cu educație fundamentată și expertiză în domeniul

ecologiei urbane și al managementului infrastructurilor verzi urbane (Krueger et al., 2012; Iojă

et al., 2014b). Prin procesul de ierarhizare analitică, experții selectați au comparat criteriile

între ele și au stabilit o valoare de la 1 (greutate redusă) la 9 (greutate scăzută), funcție de


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

22

importanța criteriului respectiv în planificarea pistelor de biciclete (Munier, 2004). Valorile

obținute au fost utilizate ca greutăți (Onose et al., 2015b) într-o aplicație Model Builder (ESRI,

2011), pentru a carta arealele favorabile pentru dezvoltarea pistelor de biciclete. În scopul

integrării percepției locuitorilor în modelul de planificare a pistelor, a fost elaborat și aplicat

un chestionar în 34 de parcuri urbane din Municipiul București. Chestionarul urmărește

furnizarea informațiilor referitoare la nivelul de atractivitate al parcurilor pentru bicicliști,

criteriile relevante și arterele favorabile pentru planificarea acestora. Pentru analiza datelor s-

au aplicat metode de statistică descriptivă și de analiză spațială.

Ambele analize GIS, bazate pe evaluarea multicriterială și pe percepția locuitorilor, au

stabilit că zonele cele mai relevante pentru planificarea pistelor de biciclete sunt străzile de

mare importanță, care conectează spațiile rezidențiale cu spaţii verzi şi zonele culturale (Fig. ).

Fig. 16 Arealele favorabbile pentru planificarea pistelor de biciclete (A = rezultat al analizei multicriteriale;

B = rezultat al percepției locuitorilor)

A B


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

23

3. Elaborarea de hărți cu distribuția IVU în spații reprezentative din România

Sursele de date utilizate pentru cartarea infrastructurilor verzi urbane din România se

deosebesc după nivelul de disponibilitate și gradul de detaliu pentru care îl oferă.

Ortofotoplanurile (www.ancpi.ro) cu acoperire națională au o rezoluție de 5 m și

reprezintă astfel o soluție eficientă pentru cartarea spațiilor verzi urbane la nivel de detaliu.

Dezavantajele ortofotoplanurilor constau în costurile ridicate pentru achiziționare și timpul

mare de procesare al datelor.

Imaginile satelitare permit cartarea spațiilor verzi din mediul urban pe mai multe serii

de timp. În prezent, disponibilitatea imaginilor satelitare este mare. Dezavantajul acestora de

referă la timpul ridicat de procesare.

Planurile Urbanistice Generale permit cartarea spațiilor verzi urbane la nivel de detaliu

precum și relaționarea lor cu celelalte zone funcționale învecinate. Disponibilitatea redusă a

planurilor urbanistice generale în format electronic reprezintă unul din dezavantajele utilizării

acestei surse de date.

Urban Atlas reprezintă o bază de date elaborată la nivel european pentru marile zone

urbane și include distribuția categoriilor de utilizare a terenului. Deși baza de date permite

analize comparative între orașe, la nivel național și european, aceasta prezintă dezavantajul

unei scări de 1:10000, insuficientă pentru o analiză detaliată.

Open street map este o bază de date spațială gratuită, completată la nivel global, care

include categoriile de utilizare a terenului, distribuția clădirilor, rețeaua de drumuri, rețeaua

hidrografică etc. Pentru că este un proiect colaborativ, unde mai mulți utilizatori editează

baza de date, informațiile nu corespund întotdeauna cu realitatea din teren.

Distribuția categoriilor de infrastructuri verzi urbane în orașele de importanță mare

(rang I)

Analizând orașele în ansamblu, observăm o heterogenitate ridicată în ceea ce privește

proporția fiecărei categorii de spațiu verde. Orașele de rang 1 prezintă o rețea complexă de 10

sau 11 categorii de infrastructure verzi urbane, unde sunt incluse categorii importante pentru

furnizarea serviciilor ecosistemice: parcuri și păduri urbane, grădini de bloc, grădini ale

școlilor, etc.

http://www.ancpi.ro/


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

24

Municipiul Constanța Municipiul Brăila

Municipiul Ploiești Municipiul Iași


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

25

Distribuția categoriilor de infrastructuri verzi urbane în orașele de importanță medie

(rang II)

Municipiul Iași Municipiul Ploiești

Municipiul Piatra-Neamț Municipiul Deva

Municipiul Brad Municipiul Focsani


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

26

În cadrul orașelor de importanță medie, de rang II, există de asemenea infrastructuri

verzi urbane alcătuite din 10 sau mai multe categorii de spații verzi, cu parcuri urbane de

dimeniuni mai reduse decât în cazul orașelor de importanță mare.

Distribuția categoriilor de infrastructuri verzi urbane în orașele de importanță mică

(rang III)

În cadrul orașelor de rang III, infrastructurii verzi urbane îi lipsește categorii importante

pentru furnizarea serviciilor ecosistemice și bunăstarea locuitorilor. Printre cele mai absente

categorii se numără: parcurile urbane, grădinile de bloc și terenurile sportive.

Tiparele infrastructurilor verzi urbane se diferențiază și după forma de relief pe care este

dezvoltat orașul, localizarea într-o regiune istorică sau perioada înființării orașului. O analiză

comparativă arată că orașele înființate în perioada post-comunistă și localizate în unități de

relief joase prezintă proporțiii mari de aliniamente stradale (>50%) și parcuri (>30-40%) față

de cele înființate în perioada antică și amplasate în zone de relief mai înalte care au proporții

mari de grădini de bloc (40-50%).

Orașul Isaccea Orașul Rovinari


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

27

Studii de caz la scară locală

Orașul Mioveni Orașul Buftea


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

28

.

.


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

29

4. Raport de etapă

Publicarea de articole

Articole publicate în baze de date ISI

1. Badiu, D.L., Iojă, C.I., Pătroescu, M., Breuste, J., Artmann, M., Niță, M.R., Grădinaru, S.R.,

Hossu, C.A., Onose, D.A. (2016), Is urban green space per capita a valuable target to achieve

cities’ sustainability goals? Romania as a case study, Ecological Indicators, 70, pp. 53-66, doi:

10.1016/j.ecolind.2016.05.044, Factor de impact 3.190

2. Gavrilidis, A.A., Niță, M.R., Onose, D.A., Badiu, D.L., Năstase I.I. (under review)

Methodological framework for urban sprawl control using urban green infrastructure

planning, Ecological Indicators – special Issue - From urban sprawl to compact green cities –

indicators for multi-scale and multi-dimensional analysis

Articole indexate BDI

1. Gavrilidis, A.A., Ciocănea C.M., Niță, M.R., Onose, D.A., Năstase I.I., (2016), Urban

Landscape Quality Index – planning tool for evaluating urban landscapes and improving the

quality of life in Procedia Environmental Sciences 32 (International Conference – Environment

at a Crossroads: SMART approaches for a sustainable future), p. 155-167,

http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1878029616001468

2. Gavrilidis, A.A., Niță, M.R., Onose, D.A., Năstase, I.I., Badiu, D.L. (2016), Prioritization

of Urban Green Infrastructures for Sustainable Urban Planning in Ploiesti, Romania, Real Corp

2016 Proceedings, pp. 925-929, ISBN 978-3-9504173-0-2 (CD), 978-3-9504173-1-9 (print) -

http://www.corp.at/archive/CORP2016_16.pdf

Articole publicate în Proceedings ale Conferințelor Internaționale

1. Onose D.A., Iojă, I.C., Pătru-Stupariu I., Niță, M.R., Gavrilidis, A.A., Ciocanea, C.M.,

(2016), Analyzing the suitability of Bucharest urban parks for children related activities in

Moore-Cherry, N. (2016) (eds) Urban challenges in a complex world: Resilience, governance and

changing urban systems. Dublin: Geographical Society of Ireland, Special Publication 14. ISSN:

0791-0681 –

Rezumate publicate în Proceedings

1. Onose, D.A., Niță, M.R., Gavrilidis, A.A., Badiu, D.L., Năstase, I.I. (2016), Planning for

children: evaluating the network of playgrounds in Bucharest, 5th International Ecosummit

Ecological Sustainability, Engineering Change, Book of abstracts

http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1878029616001468

http://www.corp.at/archive/CORP2016_16.pdf


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

30

2. Năstase, I.I., Niță, M.R., Onose, D.A., Gavrilidis, A.A., Badiu, D.L. (2016) Integrating

the connectivity of urban forests in the evaluation of urban planning process in Romania,

European Forum on Urban Forestry 2016, Urban forests for resilient cities, Book of abstracts

3. Niţă M.R., Onose D.A., Gavrilidis A.A., Nastase, I.I., Badiu, D.L. (2016) A case study on

the attractiveness of Urban Green Infrastructures, The 11th Edition of the International

Symposium Present Environment and Sustainable Development, Book of abstracts

Participarea cu lucrări la manifestări științifice internaționale

1. Niţă M.R., Onose D.A., Gavrilidis A.A., Nastase, I.I., Badiu, D.L. (2016) A case study on

the attractiveness of Urban Green Infrastructures, International Symposium Present

Environment and Sustainable Development, Iunie 2016, Iași, România

2. Năstase, I.I., Niță, M.R., Onose, D.A., Gavrilidis, A.A., Badiu, D.L. (2016), Integrating

the connectivity of urban forests in the evaluation of urban planning process in Romania,

European Forum on Urban Forestry Iunie 2016, Ljubljana, Slovenia

3. Gavrilidis, A.A., Niță, M.R., Onose, D.A., Năstase, I.I., Badiu, D.L. (2016), Prioritization

of Urban Green Infrastructures for Sustainable Urban Planning in Ploiesti, Romania, 21st

International Conference on Urban Planning and Regional Development in the Information

Society, Iunie 2016, Hamburg, Germania

4. Onose, D.A., Niță, M.R., Gavrilidis, A.A., Badiu, D.L., Năstase, I.I., (2016), Planning for

children: evaluating the network of playgrounds in Bucharest, 5th International Ecosummit

Ecological Sustainability, Engineering Change, 29 august – 2 septembrie, Montpellier, Franța;

5. Badiu, D.L., Pătroescu, M., Gavrilidis, A.A., Onose, D.A., Niță, M.R. (2016), Assessing

the distribution of green infrastructures in Romanian cities, 3th International SURE

Workshop: Nature Conservation and Urban Development – How to manage together?,

Septembrie 2016, București, România

6. Niță, M.R., Năstase, I.I., Badiu, D.L., Onose, D.A., Gavrilidis, A.A. (2016), Evaluating

the relationship between urban forest location and urban functions in Romanian cities from

Carpathian region, The 4th International Conference Forum Carpaticum – Future of the

Carpathians: Smart, Sustainable, Inclusive, 28-30 Septembrie 2016, Bucuresti, Romania;

7. Niță, M.R., Gavrilidis, A.A., Onose, D.A., Badiu, D.L., Năstase, I.I. (2016), Planificarea

infrastructurilor verzi urbane din România prin integrarea percepției experților și actorilor

locali, International Conference Re-shaping Territories Environment and Societies: New

Challenges for Geography, Noiembrie 2016, București, România;

8. Badiu, D.L., Niță, M.R., Pătroescu, M. (2016), Indicatori pentru evaluarea beneficiilor

infrastructurilor verzi urbane în studii de caz reprezentative din România, International

Conference Re-shaping Territories Environment and Societies: New Challenges for Geography,

Noiembrie 2016, București, România;

9. Gavrilidis, A.A., Avram, M., Niță, M.R., Niculae, I.M., Vânău, G.O., Onose, D.A., Badiu,

D.L., Ciocănea, C.M., Iojă, C.I., Pătroescu, M. (2016), Categorii de suprafețe oxigenante urbane

în orașele României – locul și rolul lor în peisajul urban, International Conference Re-shaping

Territories Environment and Societies: New Challenges for Geography, Noiembrie 2016,

București, România;


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

31

Participarea cu lucrări la manifestări științifice naționale

1. Niță, M.R., Patroescu M., Gavrilidis A.A., Onose D.A. (2016), Evaluarea locului si rolului

infrastructurilor verzi in dezvoltarea urbana durabila, Sesiunea anuala de Comunicari dedicata

aniversarii a 150 de ani de la infiintarea Academiei Romane – Geografia romaneasca in context

European, 1 Iulie, Bucuresti, Romania.

Stagii de Informare – Documentare si Cursuri de pregatire

1. Stagiu de pragatire Amsterdam – Niță Mihai Răzvan

Locația: Institute for Environmental Studies, VU University Amsterdam - Department Spatial

Analysis and Decision Support

Perioada: 18-24 Septembrie 2016

Obiective atinse: Schimb de bune practici in domeniul analizei spatiale aplicabile in cadrul

mediilor urbane, vizitarea unor exemple de implementare a infrastructurilor verzi in Olanda

2. Stagiu de pregatire Bari – Badiu Denisa Lavinia

Locația: University of Bari Aldo Moro – Department of Agro-environmental and Regional

Sciences, Bari, Italia

Perioada: 23-29 Octombrie 2016

Obiective atinse: În cadrul stagiului de pregătire, s-au întreprins discuții referitoare la

potențiale parteneriate în cercetarea infrastructurilor verzi urbane și s-au realizat demersuri

pentru realizarea unui articol științific. De asemenea s-au discutat detaliile referitoare la

workshop-ul ce va fi organizat în luna iulie 2017, cu tematica planificării infrastructurilor verzi

în mediul urban.

3. Participare Conferinta New Pressures on Cities and Regions: Gavrilidis

Athanasios Alexandru

Locație: Londra

Organizator: Regional Studies Association. The Global Forum for City and Regional Research,

Development and Policy

Perioada: 24 – 25 noiembrie 2016

Principalele obiective atinse: Identificarea noilor abordari teoretice, metodologice și

practice în managementul zonelor urbane în contextul amenințărilor contemporane privind

calitatea vieții

4. Curs Statistica – Badiu Denisa Lavinia

Membrul echipei de cercetare Denisa Badiu a participat timp de o lună la cursul online

Statistics 1-Probability and Study Design, organizat de The Institute for Statistics


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

32

Education. Prin participarea la curs, Denisa Badiu și-a fundamentat cunoștințele referitoare la

conceptele statistice de bază pentru formularea studiile de cercetare.

5. Curs GIS – Gavrilidis Athanasios Alexandru

Timp de 6 saptamani membrul echipei de Cercetare Gavrilidis Athanasios Alexandru a

participat online la cursul de Spatial Analysis organizat de University of Oxford –

Departament for Continuing Education cu tema Introducing Mapping, Spatial Data & GIS,

unde si-a dezvoltat competentele de utilizare a bazelor de date spațiale și cartare folosind

soluții GIS.


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

33

Bibliografie

Amorim, L.M.E, Filho M.N.M.B, Cruz, D. (2014) Urban texture and space configuration: An essay on integrating socio-spatial analytical techniques, Cities 39, 58-67

Barlam, S., & Dragicevic, S. (2005). Attitudes toward urban green spaces: integrating questionnaire survey and collaborative GIS techniques to improve attitude measurements. Landscape and Urban Planning, 71, 147–162.

Cameron, R. W. F., Blanusa, T., Taylor, J. E., Salisbury, A., Halstead, A. J., Henricot, B., & Thompson, K. (2012). The domestic garden – Its contribution to urban green infrastructure. Urban Forestry & Urban Greening, 11, 129-137.

Cârstea, M. (2008). Ways and means of evaluation of the perception of the urban environment condition. Present Environment and Sustainable Development, 2.

Carter, J. G. (2011). Climate change adaptation in European cities. Current opinion in environmental sustainability, 3(3), 193-198.

Chelcea, S. (2007). Metodologia cercetarii sociologice: metode cantitative si calitative: Editura Economică. Chiesura, A. (2004). The role of urban parks for the sustainable city. Landscape and Urban Planning, 68, 129-138. Cicea, C., & Pirlogea, C. (2011). Green spaces and public health in urban areas. Theoretical and Empirical Researches

in Urban Management, 6(1), 83. Ciocănea, C. M. (2013). Ph.D. Ph.D. Ph.D., Universitatea din București, București. Clayton, M. J. (1997). Delphi: a technique to harness expert opinion for critical decision making tasks in education.

Educational Psychology, 17(4), 373-386. Conrad, E., Christie, M., & Fazey, I. (2011). Understanding public perceptions of landscape: a case study from Gozo,

Malta. Applied Geography, 31(1), 159-170. Cornelis, J., & Hermy, M. (2004). Biodiversity relationships in urban and suburban parks in Flanders. Landscape and

Urban Planning, 69(4), 385-401. Crooks, K. R., & Sanjayan, M. (2006). Connectivity conservation: maintaining connections for nature. Conservation

Biology Series - Cambridge, 14(1), 1-10. Cucu, A., Ciocănea, C. M., & Onose, D. A. (2011). Distribution of Urban Green Spaces - an indicator of topophobia -

topophilia of urban residential neighborhoods. Case Study of 5th District of Bucharest, Romania. Forum geografic. Studii şi cercetări de geografie şi protecţia mediului 10(2), 276 – 286.

Cvejić, R., Eler, K., Pintar, M., Železnikar, Š., Haase, D., Kabisch, N., & Strohbach, M. (2015). A typology of urban green spaces, ecosystem services provisioning services and demands (Vol. 10): Helsingin Yliopisto, Univerza v Ljubljana, Humboldt Universität zu Berlin, Technische Universität München, Stockholms Universitet, Forestry Commission Research Agency, Fundação da Faculdade de Ciências Da Universidade de Lisboa.

Dige, G. (2011). Green infrastructure and territorial cohesion. The concept of green infrastructure and its integration into policies using monitoring systems: Technical Report 18. European Environment Agency, Copenhagen, Denmark.[online] URL: http://www. eea. europa. eu/publications/green-infrastructure-and-territorial-cohesion.

Dunn, R. R. (2010). Global mapping of ecosystem disservices: the unspoken reality that nature sometimes kills us. Biotropica, 42(5), 555-557.

EEA. (2012). Urban adaptation to climate change in Europe. Challenges and opportunities for cities together with supportive national and European policies. . Copenhagen: European Environment Agency.

Escobedo, F. J., Kroeger, T., & Wagner, J. E. (2011). Urban forests and pollution mitigation: Analyzing ecosystem services and disservices. Environmental pollution, 159(8), 2078-2087.

ESRI. (2011). Geoprocessing with ModelBuilder. ArcGIS Resource Center. European Commission. (2010). Survey on perception of quality of life in 75 European cities: Directorate generale

Regional Policy - European Commision. European Commission. (2012). The Multifunctionality of Green Infrastructure. Bruxelles. Foltête, J. C., Girardet, X., & Clauzel, C. (2014). A methodological framework for the use of landscape graphs in

land-use planning. Landscape and Urban Planning, 124(140-150). Forman, R. T. T. (2006). Land Mosaics, The ecology of landscapes and regions. Cambridge, United Kingdom:

Cambridge University Press. Gill, S. E., Handley, J. F., Ennos, A. R., & Pauleit, S. (2007). Adapting cities for climate change: the role of the green

infrastructure. Built environment, 33(1), 115-133. Grădinaru, S. R., Iojă, C. I., Onose, D. A., Gavrilidis, A. A., Pătru-Stupariu, I., Kienast, F., & Hersperger, A. M. (2015).

Land abandonment as a precursor of built-up development at the sprawling periphery of former socialist cities. Ecological Indicators, 57, 305-313.

Hobbs, E. R. (1988). Species richness of urban forest patches and implications for urban landscape diversity. Landscape Ecology, 1(3), 141-152.

Hofmann, M., Westermann, J. R., Kowarik, I., & van der Meer, E. (2012). Perceptions of parks and urban derelict land by landscape planners and residents. Urban Forestry & Urban Greening, 11(3), 303-312.

Hostetler, M., Allen, W., & Meurk, C. (2011). Conserving urban biodiversity? Creating green infrastructure is only the first step. Landscape and Urban Planning, 100(4), 369-371.

Ianoş, I. (2004). Dinamica urbană. Aplicatii la oraşul şi sistemul urban românesc. Bucureşti: Edit. Tehnică.

http://www/


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

34

Iojă, C., Grădinaru, S. R., Onose, D. A., Vânău, G. O., & Tudor, A. C. (2014a). The potential of school green areas to improve urban green connectivity and multifunctionality. Urban Forestry & Urban Greening, 13(4), 704-713.

Iojă, C., Pătroescu, M., Niţă, M., Rozylowicz, L., Iojă, A., & Onose, D. A. (2010). Categories of residential spaces after their accessibility to urban parks - an indicator of sustainability in human settlements Wseas Transactions on Environment and Development, 5(6), 307-314.

Iojă, C. I., Niţă, M. R., Vânău, G. O., Onose, D. A., & Gavrilidis, A. A. (2014b). Using multi-criteria analysis for the identification of spatial land-use conflicts in the Bucharest Metropolitan Area. Ecological Indicators, 42, 112–121.

Iojă, C. I., Niță, M. R., Vânău, G. O., Onose, D. A., Gavrilidis, A. A., & Hossu, A. C. (2015). Managementul conflictelor de mediu. București.

Iojă, C. I., Rozylowicz, L., Pătroescu, M., Niţă, M. R., & Vânău, G. O. (2011). Dog walkers’ vs. other park visitors’ perceptions: The importance of planning sustainable urban parks in Bucharest, Romania. Landscape and Urban Planning, 103, 74-82.

Ioja, I., Onose, D., Nita, M., Vanau, G., Patroescu, M., Gavrilidis, A., Saghin, I., & Zarea, R. (2011). The conversion of agricultural lands into built surfaces in Romania. Recent Researches in Urban Sustainability and Green Development, 6, 115-120.

Jabareen, Y. (2013). Planning the resilient city: Concepts and strategies for coping with climate change and environmental risk. Cities, 31, 220-229.

Jaeger, J.A.G, Bertiller, R., Schwick, C., Cavens, D., Kienast, F. (2010) Urban permeation of landscapes and sprawl per

capita: New measures of urban sprawl, Ecological Indicators 10, 427-441 Jim, C., & Chen, W. Y. (2006). Perception and attitude of residents toward urban green spaces in Guangzhou

(China). Environmental management, 38(3), 338-349. Kadoya, T. (2009). Assessing functional connectivity using empirical data. Population Ecology, 51, 5-15. Kindlmann, P., & Burel, F. (2008). Connectivity measures: a review. Landscape ecology, 23(8), 879-890. Kong, F., & Nakagoshi, N. (2006). Spatial-temporal gradient analysis of urban green spaces in Jinan, China.

Landscape and urban Planning, 78(3), 147-164. Kupfer, J. A. (2012). Landscape ecology and biogeography: Rethinking landscape metrics in a post-FRAGSTATS

landscape. Progress in Physical Geography, 36(3), 400–420. Lyytimäki, J., Petersen, L. K., Normander, B., & Bezák, P. (2008). Nature as a nuisance? Ecosystem services and

disservices to urban lifestyle. Environmental sciences, 5(3), 161-172. Marulli, J., & Mallarach, J. M. (2005). A GIS methodology for assessing ecological connectivity: application to the

Barcelona Metropolitan Area. Landscape and Urban Planning, 71, 243-261. McGarigal, K. (2014). FRAGSTATS help Amherst (Ed.) McPherson, G., Simpson, J.R.,, Peper, P. J., Maco, S. E., & Xiao, Q. (2005). Municipal forest benefits and costs in five

US cities. Journal of Forestry, 103(8), 411-416. McRae, B. H., Dickson, B. G., Keitt, T. H., & Shah, V. B. (2008). Using circuit theory to model connectivity in

ecology, evolution, and conservation. Ecology, 89(10), 2712-2724. Mentens, J., Raes, D., & Hermy, M. (2006). Green roofs as a tool for solving the rainwater runoff problem in the

urbanized 21st century? Landscape and Urban Planning, 77, 217-226. Moilanen, A., Kujala, H., & Leathwick, J. R. (2009). The Zonation framework and software for conservation

prioritization. Spatial conservation prioritization, 196-210. Nedelciu, E., Peicea, D., & Kotulak, M. (2013). Enriching our society thorugh natural solutions. Why an how to

make Green infrastructure projects a sustainable answer for ecological, social and economic problems. In A. Zolyomi (Ed.): CEEweb for Biodiversity & European Centre for Nature Conservation.

Niculae, M. I., Niță, M. R., Vânău, G. O., & Pătroescu, M. (2016). Evaluating the Functional Connectivity of Natura 2000 Forest Patch for Mammals in Romania. Procedia Environmental Sciences, 32(28-37).

Niță, M. R. (2016). Infrastructuri Verzi - o abordare geografică. București, România: Editura Etnologică. Onose, D.-A., Niţă, M. R., Ciocănea, C. M., Pătroescu, M., Vȃnău, G. O., & Bodescu, F. (2015a). Identifying Critical

Areas Of Exposure To Environmental Conflicts Using Expert Opinion And Multi-Criteria Analysis. Carpathian Journal of Earth and Environmental Sciences, 10(4), 15-28.

Onose, D. A., Niţă, M. R., Ciocănea, C. M., Pătroescu, M., Vȃnău, G. O., & Bodescu, F. P. (2015b). Identifying Critical Areas Of Exposure To Environmental Conflicts Using Expert Opinion And Multi-Criteria Analysis. Carpathian Journal of Earth and Environmental Sciences, 10(4), 15-28.

Ozer, E. J. (2006). The Effects of school gardens on students and schools: conceptualization and considerations for maximizing healthy development. Health Education & Behavior, 34 (6), 846-863.

Patroescu, M., Iojă, C., Necsuliu, R., & Brăilescu, C. (2004). The quality of oxygenating surfaces. The green areas of Bucharest. A case studies. Revue Roumaine de Geographie, 47-48, 205-216.

Priego, C., Breuste, J., & Rojas, J. (2008). Perception and value of nature in urban landscapes: a comparative analysis of cities in Germany, Chile and Spain. Landscape Online, 7(1), 22.

Puertas, O.L., Henriquez, C., Meza, F.J. (2014) Assesing spatial dynamics of urban growth using an integrated land use model. Application in Santiago Metropolitan Area, 2010-2045, Land Use Policy 38, 415-425


PN-II-RU-TE-2014-4-0434

35

Pulighe, G., Fava, F., & Lupia, F. (2016). Insights and opportunities from mapping ecosystem services of urban green spaces and potentials in planning. Ecosystem Services, 22, 1-10.

Qureshi, S., Hasan Kazmi, S. J., & Breuste, J. H. (2010). Ecological disturbances due to high cutback in the green infrastructure of Karachi: Analyses of public perception about associated health problems. Urban Forestry & Urban Greening, 9(3), 187-198.

Rocha, S. M., Zulian, G., Maes, J., & Thijssen, M. (2015). Mapping and assessment of urban ecosystems and their services: Joint Research Centre.

Saghin, I., Ioja, C., Gavrilidis, A., Cercleux, L., Niţă, M., & Vânău, G. (2012). Perception of the Industrial Areas Conversion in Romanian Cities-Indicator of Human Settlements Sustainability. Paper presented at the 48th ISOCARP Congress, Perm, Russia.

Salvati, L. (2014) Land availability vs conversion bz use type: A new approach for land take monitoring, Ecological Indicators 36, 221-223

Saura, S., & Torne, J. (2009). Conefor Sensinode 2.2: a software package for quantifying the importance of habitat patches for landscape connectivity. Environmental Modelling & Software, 24(1), 135-139.

Schipperijn, J., Ekholm, O., Stigsdotter, U. K., Toftager, M., Bentsen, P., Kamper-Jørgensen, F., & Randrup, T. B. (2010). Factors influencing the use of green space: Results from a Danish national representative survey. Landscape and Urban Planning, 95(3), 130-137.

Stanilov, K. (2007). Urban planning and the challenges of the post-socialist transformation The Post-Socialist City (pp. 413-425): Springer.

Swanwick, C., Dunnett, N., & Woolley, H. (2003). Nature, role and value of green space in towns and cities: An overview. Built Environment, 29(2), 94-106.

Sýkora, L., & Ourednek, M. (2007). Sprawling post-communist metropolis: Commercial and residential suburbanization in Prague and Brno, the Czech Republic Employment Deconcentration in European Metropolitan Areas (pp. 209-233): Springer.

Takano, T., Nakamura, K., & Watanabe, M. (2002). Urban residential environments and senior citizens’ longevity in mega-city areas: the importance of walkable green space. Journal of Epidemiology & Community Health, 56, 913–916.

Taylor, P. D., Fahrig, L., Henein, K., & Merriam, G. (1993). Connectivity is a vital element of landscape structure. Oikos, 68, 571-573.

Thompson, C. W., Roe, J., & Aspinall, P. (2013). Woodland improvements in deprived urban communities: What impact do they have on people's activities and quality of life? Landscape and Urban Planning, 118, 79-89.

Urban, D., & Keitt, T. (2001). Landscape connectivity: a graph-theoretic perspective. Ecology, 82(5), 1205-1218. Wolch, J., Jerrett, M., Reynolds, K., McConnell, R., Chang, R., Dahmann, N., Brady, K., Gilliland, F., Su, J. G., &

Berhane, K. (2011). Childhood obesity and proximity to urban parks and recreational resources: A longitudinal cohort study. Health & Place, 17, 207–214.

Yang, J., Yu, Q., & Gong, P. (2008). Quantifying air pollution removal by green roofs in Chicago. Atmospheric environment, 42(31), 7266-7273.

Zhang, H., Chen, B., Sun, Z., & Bao, Z. (2013). Landscape perception and recreation needs in urban green space in Fuyang, Hangzhou, China. Urban Forestry & Urban Greening, 12(1), 44-52.

dezvoltarea unui model de evaluare a potențialului ... · deși chestionarul sau interviul...

Documents