ORGANIZAŢIA NAŢIONALA A SCOUTILOR DIN MOLDOVA

DEZVOLTARE PENTRU VIAŢĂ GHID PENTRU ACEI CARE ACTIVEAZĂ

CU COPIII DE 7-10 ANI

ontos Chişinău • 2004

CZU 061.2-053.5 D 3 5

La realizarea acestei lucrări au colaborat:

Valentina Ursu Iosif Moldovanu Lilian Cu lea Dragomir Dumbrăveanu Octavian Ursu

Iurie Emil ian Claudia Coadă Liviu Chercheja Silvia Emil ian Vladimir VIas

Coordonatori: Iurie Emelian Valentina. Ursu

Redactori: Marcela Murdare

Manole Neagu

Procesare computerizată - Roman Mardare Copertă - Oleg Culea

Volumul este editat cu suportul financiar al Fundaţiei Boy Scouts of America

This volume has been published with the financial support of Boy Scouts of America Fundation

ISBN 9975-927-58-0 © Organizaţia Naţională a Scoutilor din Moldova

CUPRINS

"De când m-am consacrat scoutismului sunt fericit..." 6 INTRODUCERE 7 I. COPIII DE LA 7 LA 10 ANI

1.1. Psihologia evolutivă 8 1.2. Maturitatea infantilă 9 1.3. Profilul copilului de la 7 la 10 ani 10

II. CE ESTE SCOUTISMUL? 2.1. Definirea noţiunilor 13 2.2. Fondatorul Scoutismului - Robert Baden-Powell 14 2.3. Scopul Mişcării Scout 16 2.4. Principiile fundamentale 16 2.5. Organizaţia Mondială a Mişcării Scout 18 2.6. Organizaţia Naţională a Scoutilor din Moldova 18

III. METODA SCOUT 3.1. Promisiune şi Lege 19 3.3. Viaţa în grupuri mici 21 3.2. Educaţie prin acţiune 27

Jocul. .'. 28 Să facem cunoştinţă!

Aplauzele 29 Cursa numelor 29 Rostirea numelui cât mai rapid 30 Gimnastica numelor 30 Eu pot multe 31 Obiecte zburătoare 31 Ceasul 32 ...Doar o întrebare 33

Lucrul în echipă Convieţuirea în grup 33 Comunicarea 34 Păienjenişul 34 Dragonul 35 Nava cosmică 35 Turnurile 36 Scaunele 37 Pătratul 37 Unirea grupului 38 Codiţele 38 Canalul 39 Pana în vânt 39 Avion-transportator de fasole 40 Pif-paf 41 Isteţii 42

Dezvoltarea atenţiei Ghiceşte animalul 43 Ghicitoarea 44 Fiară, păsărică, minciunică 45

3

Numărătoarea 45 în magazinul de oglinzi 46 Recunoaşterea animalelor 46 Cine eşti? 47 Spune al patrulea 48 Musca oarbă 48 Unde e privighetoarea? 49 Cine are evantaiul? 49 Ucenicii bărbieri 50 Vânătoarea de comori 51 Vânătoarea de mingi 51 Un tren plin cu marfă 52 Cartoful fierbinte 52 Sardelele 53 Dacă te prind, eşti rănit! .'". 53 Apel telefonic 54 Ceasul 55 Traseul de pene 56

Dezvoltarea respectului de sine Vaporaşul 56 Aleea 57 Salteaua de aer 57 O, sus! 58 Ţine cartea în echilibru 58 Mers pe vase 59

Jocuri de recreare Ping-pong 59 Ştafeta suflătorilor 60 Vânătoarea de iepuraşi 61 Gara mingilor săltăreţe 62 Explozia baloanelor 62 Dansul baloanelor 63 Voleiul cu fachiri 64 Balet aerian 65 Zboară, balonule! 65 Hora baloanelor 66 Jocul cu mingea şi cu mătura 66 Lansarea greutăţilor de vată 67 Crocodilul 67 Hora 68 Volei 68 Volei cu corpul 69 Mingi de ping-pong 69 Şapte aruncări 70 Simultan 71 întrecerea cu cartofi 72

Atelierele Aplicaţie naturală 73 Felicitări cu flori presate 74 Săculeţe aromate 75 Coliere din cereale 75 Cutia comorilor 76 Maşini de carton 77 Puzzle din imagini 78

4

Ciorapul şerpuitor 78 Zmeii zburători 79 La pescuit cu magnetul 80 Loto 81 Balonul în reacţie 82 Oala cu bomboane 83 Direct la hipodrom! 84 Mini-fabrica de baloane 85 Mini pistolul de apă 86 Mini pistolul de apă în culori 87 Spune-mi, morarule 88 Meteoritul 89 Palete şi mingi 89 Prinde-o din zbor 90 Mergând pe catalige 90

Activităţile în natură Jurnalul 91 Harta timpului 92 Puterea soarelui 92 Ploaia 93 Soarele şi plantele 94 Coafură de iarbă 95 Florile 96 La vânătoarea de insecte 97 Furnicile 98 Păianjenii 99 Melcii 100 Casa râmei 101 Oul tare 101 Mineralele 102 Alunecarea! 102 La vânătoarea de urme 103 Pădurea 103

Excursiile Să ne orientăm! 104 Găseşte ceva 105 Intre stânci 106

Taberele 107 Mediul fantastic şi poveştile 108 Sărbătorile 109

3.4. Programe progresive şi atrăgătoare 118 3.5. Evaluarea activităţilor şi proiectelor 118

IV. PROGRESIA PERSONALĂ 4.1. Evaluarea progresiei personale 121 4.2. Alte aspecte raportate la progresie 127 4.3. Modalităţi de evaluare 128

BIBLIOGRAFIE.! 130

5

"DE CÂND МАМ CONSACRAT SCOUTISMULUI SUNT FERICIT..."

Este afirmaţia lui Petru, un puişor de cerb de la Zârneşti, Cahul, care şi-a împărtăşit sentimentele în timpul unui atelier de evaluare a participării copiilor şi tinerilor.

Acest fapt ne bucură pe noi, deoarece scopul scoutismului este încurajarea copiilor şi tinerilor să participe la viaţa societăţii. Adesea însă auzim întrebarea: „Cum e posibil ca un copil de 6-7 ani să participe, să se implice?". Acest ghid ne va ajuta să înţelegem cum copiii şi tinerii îşi pot exercita dreptul la dezvoltarea personală şi socială.

Odată ce Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului oferă tuturor copiilor şi tinerilor, fără discriminare, dreptul la participare şi libera exprimare a opiniei, ţine de datoria noastră să creăm condiţiile care i-ar împuternici şi motiva în acest sens.

Iată ce au afirmat câţiva membri ai Organizaţiei Naţionale a Scouţilor din Moldova în legătură cu faptul ce li s-au oferit oportunităţi de participare în cadrul organizaţiei: Evelina: „înainte de a deveni scout eram pasivă. De când am devenit scout sunt mai vorbăreaţă,

mai activă şi mai informată"; Nicu: „înainte stăteam acasă, mă jucam. După ce am intrat în grupul scout, frecventez seminare

şi sunt bucuros şi fericit"; Ion: „Nu cunoşteam copiii din sat atât de bine. După ce m-am implicat în activităţi, mi-am

făcut mulţi prieteni. Simt că am prins la minte"; Lenuţa: „Nu ştiam care sunt problemele comunităţii şi ale tinerilor, iar acum doresc tot mai mult

să mă implic în rezolvarea lor"; Sergiu: „La început distrugeam natura, rupeam copacii. De când am devenit scout, am învăţat

să am grijă de natură"; Mihai: „înainte nu aveam mulţi prieteni. După ce m-am încadrat în acest grup, mi-am făcut

mulţi prieteni, am învăţat mai multe jocuri. Aceste jocuri sunt bune, distractive şi te fac deştept";

Ina: „înainte de a intra în familia de scouţi, eram neinformată, indiferentă, timidă. Acum am devenit activă, ingenioasă, curioasă şi informată";

Diana: „înainte nu învăţam prea bine. Primeam note de 6 şi 7. De când particip la diferite activităţi, am şi rezultate mai bune la învăţătură. Primesc mai multe note de 9 şi 10".

Tinerii implicaţi în activităţile scout se percep ca fiind comunicabili, responsabili, descurcăreţi, plini de iniţiativă, prietenoşi, receptivi, sociabili, activi, ingenioşi, informaţi, organizaţi, ageri, uniţi, interesaţi şi atenţi faţă de tot ce se întâmplă în jur / neindiferenţi, echilibraţi, încrezuţi în ceea ce fac, capabili să primească şi să ofere ajutor, cointeresaţi, toleranţi, sinceri, veseli, siguri de sine, dornici de a cunoaşte.

Realizarea acestui ghid a fost posibilă datorită sprijinului financiar al Fundaţiei „Boy Scouts of America" şi colaborării cu alte ţări-membri ai Organizaţiei Mondiale a Mişcării Scout. Sincere mulţumiri Biroului Mondial al Scoutismului, Biroului Regional Inter-American, pentru oferirea experienţei sale în domeniu şi partenerilor noştri de la „Exploradores de Madrid". Apreciem contribuţia colegiului de redacţie, a grupului scout „Atlantida" şi a tuturor prietenilor noştri.

Iurie Emilian, Preşedintele Consiliului Naţional al O.N.S.M.

6

INTRODUCERE

Copiii de la 7 până la 10 ani reprezintă prima treaptă în structura grupului scout din cadrul Organizaţiei Naţionale a Scouţilor din Moldova. Secţiunea respectivă poartă denumirea de Puii de cerb. Propunerea de a o numi astfel a fost făcută la campa­mentul scout organizat în perioada 20-25 august 1995 la Bahmut, Călăraşi, la care au participat liderii, precum şi copiii-scouţi. Acest termen corespunde caracteristicilor naturale şi tradiţiilor populare ale Moldovei.

Treapta respectivă există în toate organizaţiile naţionale scout (cu anumite particu­larităţi de clasificare pe vârste). Astfel, în Irlanda, Canada, Australia, Noua Zeelandă, Spania ş. a. cea mai mică treaptă a cercetăşiei o reprezintă castorii (6-8 ani), ei fiind urmaţi de lupuşori (8-11 ani). în Marea Britanie, SUA cei mai mici scouţi sunt numiţi pui de lup. în Asociaţia "Cercetaşii României" ei poartă numele depui de şoim.

Echipa de lideri scout ai acestei trepte este un grup mixt compus din 2-4 persoa­ne cu vârstă mai mare de 18 ani, ce îşi repartizează responsabilităţile in mod egal, în funcţie de aptitudinile acestora. Ea este responsabilă de această structură în faţa grupului scout şi a părinţilor copiilor. Activitatea lor de educatori se construieşte în conformitate cu obiectivele determinate de întregul grup. Concomitent, ei trebuie să dinamizeze activităţile ce se realizează în secţiune şi să trezească interesul copiilor pentru ca aceştia să participe în acţiuni. Cum pot fi obţinute toate aceste lucruri vom vedea în capitolele ce urmează.

Prezentul manual cuprinde aspectele de bază ale activităţii liderilor din această secţiune: ai şesimilor şi cetei. El a fost conceput ca un suport metodic pentru coor­donarea activităţilor educaţionale cu copiii de această vârstă. în capitolul I un rol important este acordat caracteristicilor psihologo-pedagogice de vârstă ale copiilor şi condiţiilor ce trebuie respectate în activitatea educativă. Capitolul II cuprinde o descriere a istoriei, scopului şi principiilor fundamentale ale scoutismului. Un loc deosebit de important în ghid îl ocupă metoda scout. Aceasta reprezintă elementul de bază în realizarea obiectivelor educaţionale. Capitolul III conţine 112 activităţi practice prezentate intr-o formă accesibilă şi uşor de folosit. Prezentul volum este un îndreptar pentru organizarea activităţilor practice în grupul mic şi grupul mare al scouţilor. Ghidul respectă principiul caracterului consecvent şi continuu al acţiuni­lor întreprinse de lideri, având ca obiectiv prioritar progresia copilului, căreia îi este dedicat capitolul IV.

Ghidul se adresează, cu precădere, liderilor secţiunii nominalizate a O.N.S.M. Dar el va prezenta un interes deosebit şi pentru pedagogii claselor primare, pentru specialiştii din domeniul învăţământului preuniversitar şi din instituţiile educative extraşcolare, precum şi pentru reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale ce activează cu copiii de această vârstă.

7

I. COPIII DE LA 7 LA 10 ANI

1.1. PSIHOLOGIA EVOLUTIVĂ

Noi, de obicei, fără a ne gândi prea mult la această temă, ştim destul de

bine cum sunt fetiţele şi băieţii la această vârstă.

Majoritatea din noi ştiu, în general, cum sunt băieţii şi fetele de la 7 la 10: este una din etapele vieţii pe care o cunoaştem cel mai bine, astfel încât, atunci când vorbim despre copilărie, ne gândim anume la această categorie de vârstă. Acest lucru are loc din mai multe motive: • Cele mai limpezi amintiri ale propriei

copilării ne vin din această perioadă. De obicei, sunt amintiri plăcute, datorită dra­gostei şi atenţiei, pe care majoritatea din noi le-am primit pe parcursul acelor ani şi care ne-au făcut să-i ţinem minte ca pe cei mai frumoşi ani ai vieţii.

• Aceasta e perioada când părinţii încep să vadă propriile trăsături de caracter reflecta­te în copiii lor, şi acest lucru îi determină să acorde o atenţie sporită dezvoltării pro­priilor copii.

• Aceasta e perioada unei mari stabilităţi în raport cu etapa creşterii vertiginoase din anii precedenţi. începând cu vârsta de 6-7 ani copiii devin mai echilibraţi şi mai armo-nioşi atât fizic cât şi emoţional. Cu unele mici excepţii, acest lucru durează până aproape de 10 ani la fete şi aproape de 11 ani la băieţi, transformându-i în persoane foarte agreabile şi atractive, fiind foarte plăcut să te afli în preajma lor, simţind o satisfacţie şi plăcere continuă.

• In această perioadă copiii posedă o energie fără limite şi deseori încearcă să facă lucru­rile numai după propriul plac şi numai potri­vit închipuirilor proprii. Aceasta înseamnă că noi trebuie să fim într-o alertă constantă faţă de cerinţele lor şi a riscurilor pe care şi le pot asuma fără a le realiza, uneori.

Aceste lucruri bine ştiute ne fac să credem că, atunci când suntem în faţa perspectivei de a lucra cu un grup de copii în calitate de lider sau ajutor de lider, noi suntem bine pregătiţi pentru

aceasta.

Mai mult ca atât, la această vârstă copiii, destul de deschişi, sunt, aproape întotdeauna, dornici de a accepta orice schemă pe care noi am putea-o sugera, excepţie fiind cazurile de timiditate ocazională sau incapacitatea noa­stră de a asigura încurajarea potrivită.Toate acestea servesc pentru a ne fortifica convin­gerea că îi cunoaştem bine şi că ne jucăm excelent rolul.

Acest fel de cunoştinţe sunt foarte utile, dar nu sunt suficiente.

Cunoştinţele generale despre această cate­gorie de vârstă, pe care le posedăm cu toţii, ne pot conduce la gândul că cunoaştem destul pentru a lucra cu copiii, chiar dacă realizăm carenţe de îndemânări în anumite aspecte.

Totodată, pentru a înţelege pe deplin intere­sele lor, pentru a fi în stare să le oferim activi­tăţi atractive şi pentru a le asigura dezvoltarea personală, este important de a avea acces la informaţii vaste şi cunoştinţe mai profunde despre băieţii şi fetele de la 7 la 10 ani.

Acest gen de cunoştinţe trebuie să acopere totul ce contribuie la formarea personalităţii copilului: creşterea lor fizică, dezvoltarea in­telectuală, caracterul, emoţiile şi sentimente­le, atitudinea lor faţă de cei din jur, ideea lor despre divinitate şi mulţi alţi factori, ce ne ajută să înţelegem copiii din această categorie de vârstă.

Informaţiile respective pot fi găsite în di­verse cărţi, sub diferite forme şi de un divers grad de detaliere.

8

1.2. MATURITATEA INFANTILĂ

Aceasta este o etapă marcată prin linişte, calmitate socio-afectivă şi mari progrese fi-zio-motrice şi intelectuale.

1. Sfera dezvoltării fizice

In urma creşterii ce are loc la această eta­pă se ajunge la o stăpânire motrice totală. Se dezvoltă abilităţile fizice şi creşte rezistenţa fizică a organismului.

Dezvoltarea fizică are o importanţă mare. Ea îl face pe copil să participe la activităţi care contribuie la eliminarea stărilor de tensiune, frustrare. Exerciţiul fizic face ca copilul să fie mai sănătos şi mai fericit. De asemenea, aceasta oferă posibilitatea de socializare, de comunicare cu semenii. Jocurile cu mingea, plimbările, excursiile ş. a. sunt mult mai dis­tractive în grupuri decât de unul singur.

Dezvoltarea abilităţilor fizice ale copiilor oferă acestora o acceptare socială mai am­plă, eliminându-se pericolul marginalizării sau respingerii copilului mai slab din punct de vedere fizic, mai neîndemânatic sau cu deficienţe fizice şi psihice.

Atitudinile defavorabile faţă de activităţi­le sociale sunt deseori o consecinţă a unor experienţe neplăcute, căpătate în timpul jo­curilor din copilărie.

Dezvoltarea fizică influenţează asupra autoaprecierii: securitatea fizică ajută la con­solidarea securităţii psihice şi permite copii­lor să fie mai îndrăzneţi în aventurile lor.

2. Sfera intelectuală

La această vârstă începe să apară gândirea formală cu o logică sigură şi un nivel mai mare de abstractizare.

Interesele se amplifică, fiind importante încă interesele obiective. Inteligenţa are un caracter practic; cea mai bună învăţătură este cea care se termină cu o activitate, acţiune. Le este caracteristică dorinţa mare de a învăţa şi

de a se juca. Jocul se transformă în una din căile cele mai bune pentru a învăţa.

Egocentrismul (practic depăşit) cedează locul unui realism obiectiv care măreşte capa­citatea critică ce în acest moment se limitează la fixarea a ceea ce i-a plăcut sau nu.

3. Sfera socio-afectivă

Se produce o emancipare de mediul fami­lial care cedează locul autodescoperirii pro­priei persoane prin intermediul grupului şi al relaţiilor cu semenii. Este o etapă de linişte emoţională.

începând cu vârsta de 7 ani băieţii şi fetele se asociază în grupuri omogene, după sex. Dar aceste grupuri nu sunt stabile ca cele ce se vor forma mai târziu. Separarea şi înfrun­tarea cu sexul opus are două motive: este o metodă de a garanta securitatea sa sexuală şi, pe lângă aceasta, copiii încă nu ştiu cum să stabilească relaţii reciproce.

Una din caracteristicile importante ale acestei perioade este că copilul începe să se autoaprecieze într-un mediu ce se află în afara familiei sale şi îndeplineşte un nou rol în cadrul grupului de prieteni. Influenţa so-cializatoare a grupului face ca membrii lui să fie persoane mai bine adaptate la viaţa reală şi le oferă numeroase experienţe de în­văţare. Toate acestea îl transformă pe copil într-o persoană mai sociabilă şi extravertă, cu o capacitate bună de a reacţiona rapid la schimbările mediului.

Apar trăsăturile unei morale independente, autonome, ce se manifestă printr-un simţ acut al dreptăţii. Este foarte curios de a observa uşurinţa cu care sunt interiorizate normele ca factori de comportament în grup.

In evoluţia spirituală, etapa activă în care se găseşte copilul implică o mărire a dorinţei de a şti, de a căpăta noi cunoştinţe şi o clară preferinţă a acţiunilor practice în urma cărora ei pot crea ceva nou.

9

1.3. PROFILUL COPILULUI DE LA 7 LA 10 ANI

Băieţii şi fetele din grupul tău sunt perma­nent activi şi plini de energie. Ei pot alerga, se pot zbengui şi juca toată ziua, dar la sigur că seara nu vor fi gata de culcare, iar dimineaţa vor fi prea somnoroşi pentru a se trezi... cu excepţia cazului când tu mori de somn. Po­veste obişnuită în camp.

Ei nu cresc cine ştie ce repede, ei nu mă­nâncă chiar atât de mult, ei nu se vor spăla decât atunci când tu le vei spune, ei nu rezistă tentaţiei de a încerca un fel nou de sport şi lor niciodată nu le va trece prin cap, că tu poţi fi obosit chiar atunci, când ei au inventat o sursă nouă de aventură.

A interveni permanent cu întrebări şi răs­punsuri este o regulă a jocului vieţii la aceas­tă vârstă. Surprizele, descoperirile şi noile abilităţi sunt o parte a vieţii de fiecare zi.

Copiii sunt nişte observatori atenţi ai natu­rii şi ai lumii ce îi înconjoară, ei inventează nenumărate dispozitive şi unelte, ei vor în­cerca să construiască orice şi permanent vor insista să le fie satisfăcută curiozitatea.

Ei vor apăra cu hotărâre tot ce cred că e co­rect sau cinstit, ei nu vor ierta trişarea în joc sau distribuirea greşită a ceva... şi orice greşeală va fi imediat indicată de persoana care se conside­ră nedreptăţită. Totuşi, puţin câte puţin, ei vor începe să ia în consideraţie opiniile şi interesele altora şi vor învăţa că nu întotdeauna poate fi numai cum vor ei.

Ei vor începe să poarte răspundere pentru mici sarcini şi se vor strădui să le facă faţă, chiar de vor suferi eşec de sute de ori, vor în­văţa treptat ce înseamnă responsabilitatea.

Spre sfârşitul acestei perioade ei nu vor mai căuta răspunsuri la "şefi" doar pentru că ei sunt "şefi". In schimb, îi vor întreba pe oamenii, pe care au învăţat să-i respecte pentru faptul că dau răspunsuri oneste şi directe.

Starea lor mentală e, de obicei, stabilă şi e o constantă în dezvoltarea personalită­ţii lor. Această stabilitate este zdruncinată numai de emoţii puternice sau conflictuale, care, de altfel, dispar tot atât de repede cum

apar. Bucuria unui moment fericit, tristeţea sau indignarea pentru o nereuşită, excitaţia noului sau plictiseala rutinei sunt împărtăşite familiei, prietenilor sau liderilor într-un mod natural şi spontan.

Modul în care opinia unui adult este per­cepută poate varia, uneori contând mai mult, alteori mai puţin. Totuşi, în general, emoţiile şi comportamentul lor este influenţat de in­tervenţia adulţilor pentru o perioadă foarte scurtă, astfel fiind deseori necesară o inter­venţie repetată.

Deşi copiii îşi manifestă individualismul în cele mai diverse moduri, ei sunt în stare să se joace împreună şi să coexiste într-un cadru de reguli şi norme, ce ordonează viaţa unui grup. Pas cu pas, aceste reguli şi norme sunt acceptate, atunci când copiii singuri încearcă să le aplice cu ajutorul adulţilor. Evident, ma­turii trebuie să fie pregătiţi sa se supună şi ei acestor "legi". Aceste reguli vor fi aplicate la cele mai aparent triviale detalii şi în cele mai diverse situaţii şi, fiind o dată stabilite, copiii vor insista ca ele să fie respectate, în special atunci când sunt personal afectaţi.

Descoperirea faptului că printre prieteni, părinţi şi pedagogi există persoane cu opinii diferite de ale lor şi că atingerea unui consens şi buna înţelegere este o parte integrantă a vieţii este o tot atât de mare noutate pentru copii ca descoperirea naturii, a lumii înconju­rătoare, a altor locuri şi altor culturi. Această descoperire a diferitor atitudini şi opinii va fi baza învăţării toleranţei şi respectului pentru alţii şi pentru diverse stiluri de viaţă.

Fiind curioşi în privinţa ideii de divinitate, pe parcursul acestei perioade copiii vor să ştie mai mult despre El.

In dependenţă de familie, de cultură, de şcoală şi de mediul propriu copilului, ei vor începe să-L descopere şi să construiască o relaţie personală cu El în calitate de prieten, frate şi tată, care îi protejează şi pe care vor învăţa să-L iubească.

La fel cum ar face-o cu orice alt prieten,

10

ei vor dori să ştie de unde vine El, care e povestea Lui şi ce crede El despre una sau alta şi vor fi dispuşi să îndeplinească cerin­ţele Lui. Dar ei, de asemenea, Ii vor cere anumite lucruri, Ii vor mulţumi pentru ceea ce au primit şi se vor gândi la El în momen­tele emoţionante.

Băieţii şi fetele - la fel sau diferiţi?

Din punct de vedere anatomic, cu excep­ţia sistemelor reproductive, sunt doar câteva deosebiri între băieţii şi fetele de la 7 la 10 ani, deşi, la prima vedere deosebirile sunt aproape imperceptibile. In această perioadă ei sunt similari şi din punct de vedere fiziolo­gic, de vreme ce doar spre sfârşitul ei - pe la 10 sau 11 ani - apar schimbările hormonale, care condiţionează începutul adolescenţei şi care marchează deosebirile fundamentale dintre bărbat şi femeie.

Totuşi, deşi există această similitudine fundamentală, sunt şi nişte deosebiri, ce se pot observa în comportamentul, atitudinea şi interesele băieţilor şi fetelor.

De ce există aceste diferenţe, e o între­bare deschisă pentru discuţii. Unii spun, spre exemplu, că comportamentul agresiv şi dur al băieţilor este înăscut, în timp ce fetiţele sunt genetic programate să fie gin­gaşe şi dulci. Totuşi în zilele noastre este, în general, acceptat faptul că ambele tipuri de comportament s-au format şi cultivat în mediul în care au fost crescuţi copiii şi datorită modelelor specifice de comporta­ment de bărbat sau femeie cu care ei încep să se identifice.

Originea "culturală" a acestor diferenţe este strîns legată de stereotipurile ce există în societatea noastră. Cu toate că principiul egalităţii în drepturi şi posibilităţi pentru bărbaţi şi femei a parcurs un drum destul de lung, şi există aievea - pe hârtie în orice caz - pretutindeni prevalează stereotipuri destul de marcante despre ce e considerat feminin şi ce e masculin.

In grup ne vom strădui să nu ne lăsăm in­fluenţaţi de aceste stereotipuri şi să prevenim

situaţiile care le încurajează- băieţii să fie antrenaţi în activităţi provocante, ce nece­sită calităţi de lider, iar activităţile pasive de "subaltern" să fie rezervate fetelor.

Cu toate că noi trebuie să ne străduim să nune lăsăm influenţaţi de stereotipuri, este evident că există anumite deosebiri legate de gen între bărbat şi femeie, dar la această vârstă ele sunt cu mult mai puţine decât se crede de obicei.

Din această cauză noi spunem că băie­ţii şi fetele sunt la fel, dar şi diferiţi în acelaşi timp. Din aceeaşi cauză nu vom încerca să creăm un mediu educaţional " unisex ", în care a fi băiat sau fată e totuna şi în care principiul egalităţii în drepturi dintre sexe ne face să uităm des­pre diferenţele dintre ele şi de căile în care ele se complementează.

Mai mult ca atât, părerea noastră este că trebuie să încorporăm aceste diferenţe în climatul educaţional, arătând şi subliniind potenţialul infinit de a fi bărbat sau femeie. Simplul fapt al existenţei deosebirilor dintre bărbat şi femeie nu înseamnă că ei sunt anta-gonişti unul altuia, iar egalitatea în oportuni­tăţi nu înseamnă numaidecât o uniformitate geometrică.

Procesul educaţional trebuie să-i trateze pe băieţi şi fete la egal, în ceea ce priveşte drep­turile, şi trebuie să le garanteze posibilitatea de a-şi valorifica întregul potenţial. Aceasta înseamnă încurajarea copiilor de a învăţa mai mult unul despre celălalt, de a respecta diferenţele dintre ei şi de a aprecia căile în care sexele se completează. Mai mult ca atât, fiecare băiat sau fată trebuie să fie liberi în a-şi dezvolta înclinaţiile individuale, fără ca comportamentul lor de orice gen să fie cla­sificat ca nepotrivit pentru sexul lor.

Procesul educaţional trebuie să ia în consi­deraţie şi să respecte diferenţele dintre băr­bat şi femeie în acelaşi mod în care ne-am aştepta să fie respectat orice fel de deosebire între fiinţele umane.

Pentru a promova un proces educaţional,

11

care va respecta la fel egalitatea şi diferenţa, este esenţial ca noi în calitate de părinţi, învă­ţători şi lideri să acţionăm de comun acord.

Posedarea unor cunoştinţe generale despre băieţii şi fetele de Ia 7 la 10 şi re­cunoaşterea copiilor ca fiind la fel, dar

şi diferiţi, este deosebit de utilă. Dar aceasta, totuşi, nu este suficient: e necesar să-1 cunoşti pe fiecare copil ca

pe o individualitate.

Pentru a înţelege un anume copil cu chip şi nume, nu este îndeajuns să cunoşti cum sunt, în general, fetele şi băieţii de la 7 la 10 ani.

De asemenea, trebuie să ştii cum e ea sau el ca individ. El sau ea e o fiinţă

umană unică, a cărei personalitate se poate conforma, în linii generale, la

caracteristicile categoriei de vârstă, dar care posedă trăsături individuale, ce o

fac unică şi care depind de componenţa genetică a copilului, de casa în care s-a născut, de locul lui în familie, de şcoala

în care învaţă, de prieteni, de eveni­mentele din viaţă. Fiecare are povestea

sa şi realitatea sa individuală

Nici o carte şi nici un manual nu va fi suficient pentru a-ţi furniza acest fel de informaţii despre băieţii şi fetele din grup - în special a celor, a căror dezvoltare tu o monitorizezi. Unica soluţie este de a petre­ce timpul cu ei şi de a-i urmări, de a le cu­noaşte mediul de trai, de a împărtăşi diver­se momente cu ei, de a le observa reacţiile, de a le înţelege frustrările, de a le asculta păsurile, de a le descoperi ambiţiile, mai pe scurt, de a descoperi fiecare copil ca pe o personalitate.

Aceasta este sarcina ta primordială, şi reuşita sau eşecul depind de calitatea

relaţiei pe care o creezi cu fiecare băiat sau fată. Este o relaţie educaţională ce va cere de la tine interes, devotament,

respect şi dragoste.

12

I I . CE ESTE SCOUTISMUL?

2.1. DEFINIREA

Termenul Scoutism - reprezintă viaţa activă şi atributele caracteristice vieţii unor oameni responsabili, cu spirit de cercetare şi inovaţie. Pentru copii este un sistem de joc şi activităţi practice, care corespund intereselor, aspiraţiilor şi dorinţelor lor.

Scoutismul este o mişcare de copii şi ti­neret, cu caracter educativ, apărută în Anglia la începutul secolului XX şi răspândită apoi în întreaga lume, devenind astfel o Mişcare mondială. Termenul desemnează, de aseme­nea, concepţia despre educaţie, precum şi formele de activitate educativă proprii aces­tei mişcări.

Termenul Mişcare înseamnă un şir de acţiuni organizate, înfăptuite în corespun­dere cu scopul Mişcării. El presupune atât scopul care urmează să fie atins, precum şi un anumit tip de organizare necesară pentru realizarea lui.

Mişcarea scout este determinată ca miş­care benevolă, apolitică, educativă, pentru tineri, deschisă pentru toţi, indiferent de ori­gine, rasă, credinţă, sex.

Caracterul benevol al scoutismului subli­niază faptul că membrii Mişcării aderă la ea de bună voie, acceptând principiile ei funda­mentale. Această explicaţie se referă atât la copii şi tineri, cât şi la cei vârstnici.

Scoutismul este o Mişcare apolitică în sensul că nu este atrasă în lupta pentru pu­tere, care constituie esenţa politicii şi, de obicei, se reflectă în sistemul de activitate al partidelor politice. Conform Constituţiei Organizaţiei Mondiale a Mişcării Scout aceas­tă teză este obligatorie pentru Constituţiile tuturor asociaţiilor naţionale şi reprezintă ca­racteristica fundamentală a Mişcării. Aceasta nu înseamnă însă că scoutismul este complet izolat de realităţile politice dintr-o ţară anu-

A

me. In primul rând, scoutismul este o Mişcare a cărei scop este de a ajuta tinerii să devină cetăţeni responsabili; această educaţie civică

NOŢIUNILOR nu poate să se facă fără o priză conştientă la realităţile politice din ţară. In al doilea rând, este o Mişcare fondată pe anumite principii - legi şi credinţe fundamentale ce influenţea­ză asupra opţiunilor politice ale membrilor Mişcării scout.

Scoutismul este determinat ca o Mişcare educativă. Aceasta, fără îndoială, reprezin­tă caracteristica principală a scoutismului. In sensul cel mai larg conceptul "educaţie" se explică drept activitatea permanentă de formare-dezvoltare a personalităţii, deschi­să perfecţionării sale depline. Scoutismul se deosebeşte radical de o mişcare exclusiv dis­tractivă, cu toate că în multe părţi ale lumii există tendinţa de a percepe anume aşa ca­racterul său. In pofida importanţei acţiunilor distractive în scoutism, ele vor fi percepute doar ca mijloace de atingere a scopului, dar nu ca scop în sine.

Educaţia urmează să fie distinsă de proce­sul de însuşire a cunoştinţelor şi priceperilor speciale. Educaţia presupune dezvoltarea ca­pacităţilor intelectuale - "a învăţa să ştii", "a învăţa să cunoşti" şi evoluţia atitudinilor-"a învăţa să fii", în timp ce procesul de acumu­lare a cunoştinţelor şi deprinderilor speciale este cunoscut ca "a învăţa să faci". Primele două aspecte sunt esenţiale pentru Mişcare, iar obţinerea cunoştinţelor şi deprinderilor speciale sunt considerate mijlocul pentru atingerea scopului.

Scoutismul aparţine tipului de educaţie nonformală, deoarece are loc în afara limi­telor sistemului formal de educaţie, este o instituţie organizată, având un scop educativ bine determinat şi se adresează unui public predeterminat.

Scoutismul se adresează tinerilor şi este o mişcare a tinerilor, rolul adulţilor constă în faptul de a-i ajuta pe aceştia în atingerea obiectivelor lor.

13

Deopotrivă cu limitele largi de vârstă ale tinerilor în Mişcare, în ea nu găsim reguli dure în această privinţă, şi fiecare organizaţie naţională este în drept să determine

categoriile de vârstă acceptate de ea.

2.2. FONDATORUL SCOUTISMULUI - Robert Baden-Powell

Fondatorul mişcării şi creatorul concep­ţiei pe care aceasta se sprijină a fost ofiţerul englez Robert Baden-Powell.

CINE A FOST BADEN-POWELL?

Robert Stevenson Smitt Baden-Powell s-a născut la 22 februarie 1857 la Londra într-o familie de clasă mijlocie, fiind cel de-al şaselea copil din cei zece ai preotului Baden-Powell, profesor la Universitatea din Oxford. Străbu­nicul său - George Stevenson, este cunoscutul inventator al locomotivei cu aburi.

A primit primele cunoştinţe de la mama sa, apoi la şcoala primară din localitate. Din fragedă copilărie Robert s-a remarcat prin firea sa veselă, prin darul de a-i atrage pe colegii săi în minunatele "aventuri" în mijlo­cul naturii, prin talentul de a inventa jocuri atrăgătoare şi a organiza spectacole vesele.

Cu fraţii şi prietenii săi a colindat prin par­curi şi păduri, a urcat pe canoe pe Tamisa, a navigat cu o mică ambarcaţiune pe coastele de nord ale Angliei.

Şi-a continuat studiile la şcoala militară, după absolvirea căreia este înrolat în regimen­tul 13 de husari, unde ulterior a primit gradul de colonel. Drumurile carierei militare l-au purtat în India, Malta, Balcani, Africa de Sud. Apogeul ei a fost apărarea oraşului asediat Mafeking din Africa de Sud în timpul războiu-lui anglo-bur. In anul 1900 devine general.

Se întoarce în Anglia ca erou naţional, preocupându-se, în special, de problemele tineretului. Dorind să contribuie la remedie­rea unor lacune în formarea tinerilor, el a al­cătuit un program original de educaţie, bazat pe joc, viaţa în aer liber, comunicarea priete­nească. Acestui program i-a dat denumirea atrăgătoare de "scouting" (cercetăşie), care amintea curajul şi dibăcia cercetaşilor mili­tari, ce porneau să cerceteze terenul, strecu-rându-se printre linii, citind urmele, semnali­zând informaţii preţioase. Programul nu avea însă caracter militar. Cercetaşii nu se jucau numai de-a soldaţii, dar şi de-a exploratorii, de-a vânătorii, de-a pieile-roşii şi de-a multe altele, îşi închipuiau că sunt descoperitori de pământuri noi, de insule misterioase.

Baden-Powell şi-a experimentat progra­mul în vara anului 1907, organizând o tabără pe insula Brownsea. Succesul a fost enorm, în 1908 el publică cartea "Scouting for boys", ce devine manualul scoutismului. Cu rapidi­tate surprinzătoare cercetăşia s-a răspândit la început în Anglia, iar apoi în numeroase ţări, devenind o mişcare mondială.

In 1910, la vârsta de 53 de ani, Baden-Po­well se căsătoreşte cu Olave Someş, care mai târziu a devenit cunoscută ca conducătoare a fetelor-cercetaşe.

14

La cea de-a III-a Jamboree (întrunire Mondială a scouţilor) lui Baden-Powell i s-a conferit titlul de peer al Angliei. Ulterior lui i s-a acordat şi titlul de lord Baden-Powell de Hilvell.

Baden-Powell a scris 32 de cărţi. A fost distins cu diplome de onoare a 6 universităţi. A fost decorat cu 28 de ordine şi medalii ale multor ţări străine şi i s-au decernat 19 decoraţii ale organizaţiilor naţionale scout.

Viaţa lui Baden-Powell s-a stins la 8 februarie 1941 la vârsta de 83 de ani. A fost înmormântat la Nyery, Kenya. Pe piatra funerară împodobită cu emblema Boys-scoutismului, la rugămintea lui, au fost scrise cuvintele:

"Robert Baden-Powell -Scoutul principal al lumii"

Г ULTIMUL MESAJ AL LUI BADEN-POWELL 1

R. Baden-Powell a pregătit cuvântul de adio către scouţii săi, ce urma sa fie publicat după moartea sa. Scrisoarea nu era datată, dar, probabil, a fost alcătuită până în anul 1925, întrucât era semnată Robert Stevenson Smitt Baden-Powell, în loc de Baden-Powell de Hilvell. Lady Baden-Powell spunea că această epistolă (adresată scouţilor şi care se găsea într-un plic cu inscripţia "A se deschide numai în cazul dacă mor") se afla cu el împreună cu alte acte pe care le purta în toate călătoriile sale.

Dragi scouţi. Dacă aţi privit vreo dată spectacolul după piesa "Peter Pan ", probabil ţineţi minte cum căpitanul piraţilor mereu îşi pregătea cuvântarea dinainte de moarte, întrucât se temea că atunci când îi va veni ceasul, nu va avea timp s-o rostească. Ace­laşi lucru se întâmplă şi cu mine. Şi, deşi eu nu mor chiar în această clipă, voi muri într-una din zile şi vreau să vă adresez cuvântul meu de adio.

Ţineţi minte, mă auziţi pentru ultima dată, de aceea meditaţi cu atenţie asupra fie­cărui cuvânt.

Am avut cea mai fericită viaţă din câte poate cineva să-şi închipuie. Şi vreau ca fie­care din voi să fie fericit la fel ca mine.

Cred că Dumnezeu ne-a dat această lume ca să fim fericiţi şi să ne bucurăm de via­ţă. A fi fericit nu înseamnă să fii bogat, să ai o carieră prosperă sau să fii prea sigur în propriile puteri. Primul pas spre fericire se face încă în tinereţe prin a fi sănătos şi puternic, prin a fi util celor din jur, iar ajuns în plină maturitate -prin a savura bucuriile vieţii.

Cercetând natura vă veţi da seama câte lucruri frumoase şi minunate a creat Dumne­zeu pentru voi. Bucuraţi-vă de ceea ce aţi primit în dar şi folosiţi aceste bunuri pentru binele tuturor. Străduiţi-vă să vedeţi numai partea bună şi luminoasă a lucrurulor.

Adevărata cale spre fericire este aceea de a dărui fericire altor oameni. Străduiţi-vă să lăsaţi această lume mai frumoasă decât aţi găsit-o. Iar atunci când va veni timpul să o părăsiţi, veţi muri fericiţi, înţelegând că nu v-aţi pierdut timpul înzadar, ci savu­rând numai fapte frumoase. "Trăieşte fericit ca să poţi muri fericit".

Fiţi întotdeauna devotaţi Promisiunii Scout, chiar şi atunci când nu mai sunteţi ti­neri, iar Dumnezeu vă va ajuta.

Al vostru prieten, Robert Baden-Powell

15

2.3. SCOPUL MIŞCĂRII SCOUT

Scopul mişcării determină esenţa şi conţi­nutul activităţii sale. Scopul Mişcării Scout este "de a contribui la dezvoltarea tinerilor, ajutându-i să realizeze plenar posibilităţile lor fizice, intelectuale, sociale şi spirituale, ca buni cetăţeni şi ca membri ai comunităţilor locale, naţionale şi internaţionale".

O astfel de definire a scopului reflectă caracte­rul prioritar educativ al Mişcării, care este orien­tat spre dezvoltarea integră a personalităţii. Unul din principiile fundamentale ale educaţiei consta în faptul că diferite componente ale personalităţii umane, şi anume: cea psihică, intelectuală, socia­lă şi spirituală, nu pot să se dezvolte fiind izolate una de alta. Procesul de evoluţie a personalităţii este un proces integru.

Această interpretare a scopului Mişcării Scout scoate în evidenţă faptul că scoutismul este unul din factorii ce contribuie la dezvolta­rea tinerilor. Scoutismul singur de la sine nu

Principiile sunt legile şi concepţiile fun­damentale de care trebuie să ţină cont toţi membrii mişcării. Ele reprezintă un cod al comportamentului. Scoutismul se sprijină pe trei principii care reprezintă legile şi credinţele sale fundamentale. Ele sunt determinate ca: principiul spiritual - "Datoria faţă de Dumnezeu"; principiul social - "Datoria faţă de ceilalţi"; princi­piul personal - "Datoria faţă de sine". Primul principiu determină atitudinea personalităţii faţă de valorile spirituale ale vieţii, cel de-al doilea - raporturile perso­nalităţii cu societatea în sensul cel mai larg al cuvântului, iar cel de-al treilea -îndato­ririle persoanei faţă de ea însăşi.

Principiul spiritual

Primul din principiile mişcării scout- "Da­toria faţă de Dumnezeu" prevede "adeziunea la principiile spirituale, fidelitatea faţă de re-

poate înlocui familia, şcoala, instituţiile reli­gioase şi alţi factori educaţionali. El urmează să fie perceput ca o mişcare ce completează acţiunile educaţionale ale altor instituţii.

E important de menţionat că concepţia de educaţie a cetăţenilor responsabili, ce repre­zintă una din direcţiile prioritare ale scoutis-mului, trebuie să fie înţeleasă în sens larg. Personalitatea constituie, în primul rând, şi mai întâi de toate, un individ. Acest individ este integrat într-o comunitate de indivizi de aceeaşi vârstă. Comunitatea respectivă se pro­nunţă ca parte a unor structuri politice mai largi (sector, judeţ, stat ş.a.), a tot ce constituie un stat sau o ţară suverană. Ultima, la rândul ei, este membră a comunităţii internaţionale. Un cetăţean responsabil va conştientiza drep­turile şi responsabilităţile sale în raport cu diverse comunităţi din care face parte.

ligia care le exprimă şi acceptarea îndatoririlor care decurg din aceasta". Trebuie să subliniem că, spre deosebire de titlu, însăşi textul nu cu­prinde cuvântul "Dumnezeu". Aceasta s-a făcut pentru ca prezenta teza să se atribuie şi altor religii ce sunt politeiste, cum ar fi Hinduismul sau religiilor ce nu au un Dumnezeu personi­ficat, cum este Budismul.

Când era întrebat, în ce mod religia intră în scoutism şi în mişcarea călăuzelor, Baden-Powell răspundea: "Ea nici nu a intrat. Ea se găsea deja acolo. Ea constituie factorul fun­damental ce sprijină scoutismul şi mişcarea călăuzelor".

Un studiu profund al operelor fondatorului demonstrează că concepţia puterii divine este fundamentală în scoutism. Deplinul aport pedagogic al mişcării scout constă în a ajuta copiii şi tinerii să se ridice deasupra lumii materiale şi de a merge în căutarea valorilor spirituale ale vieţii.

2.4. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE

16

Principiul social

Cel de-al doilea principiu - "Datoria faţă de ceilalţi" - integrează un şir de teze funda­mentale care se referă la relaţia unei persoane cu societatea în sensul cel mai larg al terme­nului. "Datoria faţă de ceilalţi" este acceptată ca: "Loialitate faţă de ţara sa în perspectiva promovării păcii, a înţelegerii şi cooperării pe plan local, naţional şi internaţional; parti­ciparea la dezvoltarea societăţii, respectând demnitatea omului şi integritatea naturii".

Prima teză din citatul menţionat este ori­entată spre două concepţii fundamentale ale mişcării scout: datoria faţă de ţară, prietenia şi înţelegerea pe plan internaţional.

Abordarea respectivă reflectă exact filo­sofia fondatorului în care el menţiona, că "suntem obligaţi să urmărim cu atenţie ca, formând la băieţii şi fetele noastre sentimen­tul de patriotism, el să fie mai amplu decât sentimentul care deseori se limitează la pro­pria ţară şi condiţionează apariţia atitudinilor de invidie şi duşmănie în raport cu locuitorii altor ţări. Partiotismul nostru urmează să fie mai amplu, mai nobil: el trebuie să recunoască dreptatea şi caracterul rezonabil al opiniilor locuitorilor altor state; doar un astfel de patrio­tism va duce ţara noastră spre prietenia cu alte naţiuni ale lumii. Primul pas în această direcţie urmează să fie spiritul de pace şi înţelegere în interiorul propriilor noastre hotare, tinzând ca el să devină un mod de viaţă pentru tinerii noş­tri; doar atunci când invidia unui oraş faţă de altul, a unei pături sociale faţă de alta, a unei religii faţă de alta vor înceta să mai existe, atunci sentimentele noastre benefice vor trece hotarele spre vecinii noştri".

Din momentul apariţiei sale scoutismul a contribuit la formarea sentimentului frăţiei şi înţelegerii între tinerii de toate naţionalităţile. Numeroasele întruniri internaţionale reprezin­tă principala manifestare a utilizării mijloa­celor pentru atingerea acestui scop, care se

realizează, în primul rând, prin acţiunile cu­rente în conformitate cu programele scout.

Cea de-a doua teză - "participare la dez­voltarea societăţii..." reflectă principiile fun­damentale în acordarea de servicii altora. In primul rând, în corespundere cu filosofia fondatorului, serviciile sunt percepute într-un sens mai larg decât contribuţia adusă dez­voltării societăţii. In al doilea rând, această dezvoltare nu poate fi atinsă cu orice preţ, ea urmează să se sprijine pe respectul demnităţii omului şi integrităţii naturii.

Concepţia caracterului integru al naturii reflectă ideea ocrotirii naturii, care întotdeau­na a fost foarte importantă în scoutism. Ea susţine că spaţiul vital al omenirii pe Pământ şi toate organismele ce vieţuiesc pe el, în an­samblu, reprezintă un tot întreg, un sistem interdependent, şi că fiecare intervenţie în orice parte a lui se răsfrânge asupra întregu­lui sistem.

Această concepţie presupune că, pentru atingerea scopului dezvoltării sale, persoa­na nu trebuie să utilizeze resursele naturale astfel, încât să fie tulburată integritatea şi stabilitatea naturii.

Principiul personal

Cel de-al treilea principiu - "Datoria faţă de sine" - este definit ca "responsabilitatea pentru propria dezvoltare". In aşa mod, scou­tismul se sprijină nu doar pe principiile "Da­toria faţă de Dumnezeu" şi "Datoria faţă de ceilalţi", dar şi pe principiul conform căruia fiecare om trebuie să-şi asume o anumită res­ponsabilitate pentru dezvoltarea propriilor capacităţi. Aceasta este în acord deplin cu obiectivul pedagogic al mişcării scout, care urmăreşte să ajute tinerii la deplina realizare a posibilităţilor lor, proces care este numit în pedagogie "înflorirea personalităţii".

17

la Paris s-au adunat re-\ prezentanţii asociaţii-

2.5. ORGANIZAŢIA MONDIALĂ A MIŞCĂRII SCOUT In vara anului 1922 cu drepturi depline ale O.M.M.S. In 26 teritorii

scoutismul este parte componentă a altor orga­nizaţii membre. In 34 de ţări scoutismul există

î lor naţionale scout din sub o formă mai mult sau mai puţin dezvoltată, J ţările unde se practica fără a fi constituită într-o Organizaţie Naţională

în acea vreme scoutis- Scout. Sunt doar 7 ţări unde scoutismul nu există, mul, pentru a aproba în majoritatea din ele fiind interzis. Constituţia şi a alege Organele de conducere ale O.M.M.S. sunt: organele de conducere Conferinţa Mondială a Scoutismului, Comite-

ale Organizaţiei Mondiale a Mişcării Scout, tul Mondial şi Biroul Mondial Scout. Sediul De atunci şi până astăzi organizaţia a crescut Biroului Mondial se află în oraşul Geneva, numeric, şi-a consolidat forţele şi a devenit Pentru o mai bună organizare şi coordonare cea mai reprezentativă organizaţie mondială a activităţilor pe plan mondial, au fost con-educativă pentru copii şi tineri. stituite Regiunile Scout. Ele sunt conduse

In prezent în O.M.M.S. sunt peste 28 mln de de Comitetele şi Birourile Regionale. Sedii-scouţi din 216 ţări şi teritorii. In 156 de ţări există le acestora se găsesc în Costa-Rica, Egipt, Organizaţii Naţionale recunoscute ca membre Filipine, Kenya, Elveţia şi Ucraina.

2.6. ORGANIZAŢIA NAŢIONALĂ A SCOUTILOR DIN MOLDOVA

Organizaţia Naţiona­lă a Scouţilor din Mol­dova (O.N.S.M.) este o mişcare educativă a copiilor şi tinerilor, apolitică şi neguver­namentală, deschisă cetăţenilor Republicii

Moldova, indiferent de rasă, credinţă, naţiona­litate, sex, ce activează conform principiilor şi metodei elaborate de fondatorul mişcării R. Baden-Powell. Ea a fost înfiinţată în luna noiembrie 1993. Devine membru cu drepturi depline a O.M.M.S. în luna aprilie 1997.

O.N.S.M. este: Angajată în educaţia copiilor şi tinerilor. Participativă prin metoda sa educativă. Pluriconfesională, acceptând în cadrul său

toate credinţele. Actuală în intenţiile sale de a analiza con­

stant problemele sociale şi ale mediului din care face parte.

Deschisă la noi idei. Democratică în dinamica şi în concepţia sa

socială. Civică, deoarece are ca scop pregătirea unor

cetăţeni activi, conştienţi de responsabilită­ţile lor sociale în toate sferele.

Independentă din punct de vedere politic. Solidară cu grupurile sociale cele mai defa­

vorizate. Coeducativă în principiile sale pedagogice

şi practice, realizând o educaţie adaptată la particularităţile evolutive ale copiilor. Membrii O.N.S.M. sunt copii şi tineri în­

cadraţi în următoarele categorii de vârstă: - puii de cerb - 7-10 ani; - aventurierii - 10-14 ani; - exploratorii - 14-18 ani; -roverii - 18-21 ani. Organizaţia Naţională a Scouţilor din

Moldova îşi desfăşoară activitatea în urmă­toarele domenii: • Educaţie pentru pace şi dezvoltare. • Educaţie pentru democraţie. • Educaţie pentru sănătate. • Educaţie pentru tehnologie şi progres. • Educaţie în spiritul dragostei faţă de ţară. • Educaţie spirituală. • Educaţie pentru egalitatea oportunităţilor şi

integrarea în câmpul muncii a tinerilor. • Educaţie ecologică.

18

III. METODA SCOUT Pentru realizarea obiectivelor scoutismu-

lui membrii organizaţiei utilizează diverse mijloace, procedee, etape care constituie Metoda Scout. De fiecare dată când metoda constituie o parte a mişcării, cum e cazul scoutismului, ea urmează să se sprijine pe anumite principii.

Metoda Scout este un sistem progresiv de autoeducaţie prin:

- Promisiune şi Lege; -Viaţa în grupuri mici, ce corespunde des­

coperirii şi acceptării de către copii a respon­sabilităţilor şi dezvoltării lor (sub îndrumarea adulţilor) pentru autoconducere, orientarea spre formarea caracterului şi acumularea cunoştinţelor, a încrederii în sine atât pentru cooperare, cât şi pentru conducere;

- Educaţie prin acţiune; - Programe progresive şi atrăgătoare de

activităţi bazate pe interesele participanţilor, cuprinzând jocuri, tehnici utile şi luarea în consideraţie a serviciilor comunităţii, care se

vor desfăşura prioritar în aer liber, în contact direct cu natura.

Astfel, Metoda Scout este un sistem de autoeducaţie progresivă, care se realizează în rezultatul acţiunii unui ansamblu de elemente descrise în continuare.

Examinând elementele Metodei Scout, trebuie subliniat conceptul-cheie din aceas­tă definiţie. Acest concept este sistemul de autoeducaţie progresivă. Realitatea constă în faptul ca sistemul presupune funcţiona­rea unui grup de elemente interdependente ce constituie un tot unitar şi integru. Anume din aceste considerente conceptul "metodă" este utilizat la singular şi nu la plural. Cu toate că fiecare element component poate fi exa­minat în calitate de metodă (şi sunt într-ade­văr, precum le consideră alte mişcări), putem vorbi numai atunci despre metoda scout când toate aceste elemente sunt reunite în sistemul educativ integru. Acest sistem se sprijină pe conceptul autoeducaţiei progresive.

3.1. PROMISIUNE ŞI LEGE

Primul element al metodei scout îl consti­tuie Promisiunea şi Legea.

Promisiunea şi Legea reprezintă condiţiile iniţiale în determinarea principiilor scout. In cazul de faţa se atrage atenţia nu atât la princi­piile etice ce se cuprind în Promisiune şi Lege, cât la rolul pe care îl joacă aceste principii în metoda scout. Prin Promisiune şi Lege copilul se alătură de bună voie unui anumit mod de comportament şi îşi asumă în faţa colegilor responsabilitatea de a fi fidel cuvântului dat. Identificarea permanentă cu aceste valori etice în comun cu acţiunile spre atingerea idealu­rilor (acţiuni întreprinse din considerentul "a face mai bine"), reprezintă, astfel, cel mai eficient mod de educaţie a tinerilor.

Astăzi ceea ce deosebeşte cel mai clar activităţile noastre de cele ale altor asociaţii de tip liber este spiritualitatea scout, valorile

scout, propunerea de a ne forma pentru a fi utili pentru ceilalţi. Promisiunea şi Legea Scout sunt un vizor extraordinar de valori.

Scoutismul pătrunde în acceptarea responsa­bilităţi lor şi respectarea normelor, dar merge mai departe de acest minim în promovarea fraternităţii, ajutorului reciproc, colaborării, toleranţei, responsabilităţii, autoinstruirii ş.a.

Toate aceastea pot fi înţelese ca oferta unor valori predetermi­nate, a unor răspun­suri pregătite deja, dar nu aceasta este esenţa şi conţinutul ideii. Valorile scout sunt o propunere concretă pe care le-o oferim tinerilor, dar în acelaşi timp, şi o cale pentru a învăţa,

19

având în vedere că pretindem să promovăm independenţa, dar nu dependenţa morală.

Nu se vorbeşte doar de a propune unele valo­ri, ci de a-i învăţa să gândească în baza acestor valori, de a-i ajuta pe copii să descopere valorile în acţiunile lor cotidiene şi să-şi dezvolte capa­citatea de a judeca independent şi critic.

Din acesta cauză este important ca educa­torii să fie capabili să explice valorile care stau în spatele unui conflict. Ce valori s-au luat în consideraţie când s-a primit o anumită decizie sau ce valori lezează, spre exemplu, o faptă condamnată de noi?

Dacă valorile ar fi fost doar subiective şi nu ar fi existat nici o formă de a le situa într-o ierarhie, într-o ordine, nu s-ar fi putut depăşi contrapunerea intereselor.

In conflictele de interese considerăm, că are dreptate cel care examinează interesele ce se contrazic şi este dispus să le omită.

Existenţa unei ordini în valori este o inci­tare constantă a evoluţiei morale şi justifică efectul indivizilor, grupurilor şi naţiunilor pe parcursul istoriei de a depăşi sărăcia, nedrep­tatea socială, dezechilibrul ecologic.

Fidelitate Promisiunii şi Legii Principiile spiritual, social şi personal exa­

minate mai sus reprezintă legile şi convingeri­le fundamentale pe care se sprijină mişcarea scout. In corespundere cu acestea programe­le de activitate ale tuturor asociaţiilor scout trebuie să acorde posibilităţi maxime pentru dezvoltarea copiilor şi tinerilor.

Din momentul apariţiei Mişcării cel mai eficient mod de menţionare a principiilor, formulate într-o variantă accesibilă şi atrăgă­toare, au fost Promisiunea şi Legea, care sunt obligatorii pentru toate asociaţiile scout.

Textul iniţial al Promisiunii şi Legii, elabo­rate de fondator, constituie sursa primară la care este util să ne adresăm, dat fiind faptul că el cuprinde tezele fundamentale ale Miş­cării. Fiecare asociaţie naţională se preocupă ca variantele proprii ale Promisiunii şi Legii să fie formulate în expresii moderne adaptate specificului culturii şi evoluţiei sociale, fiind, totodată, în deplină conformitate cu principii­le fundamentale.

Promisiunea O.N.S.M.

Promit pe onoarea mea că voi face tot ce depinde de mine pentru;

- a-mi îndeplini Da­toria faţă de Dumne­zeu şi Neamul meu;

- a-mi ajuta în orice împrejurare apropiaţii mei;

- a respecta cu credinţă Legea Scout, fiind solidar cu scouţii lumii întregi.

y Legea O.N.S.M. ч

1. încredere în onoarea scoutului. 2. Scoutul este devotat. 3. Scoutul este mereu gata să servească şi să-şi

salveze aproapele. 4. Scoutul este prieten pentru toţi şi frate pen­

tru fiecare scout. 5. Scoutul este amabil, binevoitor şi combate

nedreptatea. 6. Scoutul protejează viaţa, deoarece ea vine

de la Dumnezeu. 7. Scoutul este ascultător şi disciplinat şi nu

face nimic pe jumătate. 8. Scoutul este optimist, vioi şi bine dispus în

orice împrejurare. 9. Scoutul respectă munca şi binele altora. 10. Scoutul e curat în gânduri, cuvinte şi

\ fapte. /

20

3.2. VIAŢA IN GRUPURI MICI

Cel de-al doilea element al metodei scout îl reprezintă viaţa în grupuri mici. Prioritatea grupurilor mici în calitate de agenţi ai socia­lizării, ce contribuie la integrarea copiilor în viaţa socială, este un aspect recunoscut de şti­inţele sociale de mult timp. In acest context teza examinată se pronunţă ca o dovadă în plus a recunoaşterii faptului că asemenea relaţii au loc în grupul de semeni la etapa iniţială.

Un număr mic de participanţi, caracterul îndelungat al relaţiilor, identificarea membri­lor grupului cu scopurile şi cunoştinţele ce le posedă alţi membri ai grupului, relaţiile de apreciere reciprocă în limitele grupului în raport cu sentimentul libertăţii şi sponta­neităţii acţiunilor - toate acestea reprezintă

un mediu ideal pentru copii în procesul de tranziţie la maturitate.

In întregul proces rolul adulţilor constă în conducere. Conducerea reprezintă ajutorul acordat copiilor în dezvoltarea potenţialului lor prin acceptarea responsabilităţilor în viaţa societăţii. Rolul adulţilor nu trebuie privit ca un control din simplul motiv ca copiii să se dezvolte doar în atmosfera respectului faţă de personalitatea lor. In condiţiile interacţiu­nii corecte acest tip de relaţii dintre copii şi adulţi îndeplineşte cea mai importantă cerin­ţă a societăţii contemporane, dat fiind faptul că asemenea relaţii reprezintă fundamentul dialogului şi colaborării dintre generaţii.

Puii de cerb (7-10 ani)

Aventurierii (10-14 ani)

Exploratorii (14-18 ani)

Roverii (18-21 ani)

Structura organizatorică a grupului scout

Şesime (6 copii)

>. Şesime (6 copii) Şesime

(6 copii)

Patrulă (6-8 adolescenţi)'

- Patrulă (6-8 adolescenţi)

- Patrulă (6-8 adolescenţi)

Echipă (6-8 tineri)

Echipă (6-8 tineri)

Echipă (6-8 tineri)

Ceată

Trupă Grupul

scout

Unitate

21

Viaţa şesimii în ceată

Atmosfera specială din ceată rezultă dintr-o combinare de lucruri: • activităţi atractive; • plăcerea de a împărtăşi lucrurile în şesi-

me; • provocările vieţii în aer liber; • plăcerea de a ajuta alţi oameni; • luarea democratică a deciziilor; • acceptarea unor reguli ce vor guverna viaţa

în comun; • simţământul apartenenţei, ce vine de la

simboluri; • semnificaţia celebrărilor; •jocurile, cântecele şi dansurile.

In concluzie, totul ce se desfăşoară în ceată.

O parte integrantă a atmosferei de ceată este felul în care fiecare persoană este acceptată în ea, relaţiile afectuoase ce se crează cu liderii şi grija cu care este ajutat fiecare copil să atingă scopurile personale. Pe parcursul acestui pro­ces fiecare copil ar trebui să simtă că este o parte importantă a mediului de ceată, a acelui loc special în care un grup de oameni priete­noşi se distrează şi fac lucruri interesante.

Este esenţial de a atinge aceasta pentru a în­

ţelege atractivitatea pe care o are scoutismul pentru tineri. Dacă viaţa în şesime este bună, copiii vor veni şi vor rămâne. Dacă nu este bună, copiii vor veni, dar nu vor rămâne cu toţii. Unii dintre ei pot să rămână, deoarece chiar şi o viaţă "săracă" de grup poate satis­face unele din necesităţile copilului. Totuşi, în acest caz, ceata nu va realiza maximumul posibilităţilor metodei scout pentru a îmbo­găţi viaţa şesimii şi de a-i ajuta pe copii să descopere totul ce au ei mai bun.

Acest mediu special este, de aseme­nea, şi un spaţiu educaţional unde se

definesc stilurile de viaţă.

Mediul creat de viaţa în şesime este ca o scenă de repetiţie a viitoarei vieţi în societate, cea care încurajează relaţiile strânse, natura­le şi respectuoase, şi care pregăteşte pentru viaţa de adult. Este un mediu plăcut, în care se absorb valorile şi care asigură oportunităţi pentru creşterea şi dezvoltarea personală.

Ceea ce este diferit în scoutism, în termeni educaţionali, este faptul că fiecare fetiţă şi băiat trăiesc acest mediu ca pe o joacă.

Cu toate acestea, încadraţi în mediul respectiv aproape fără a-şi da seama, ei se obişnuiesc cu un anumit mod de a face lucrurile, ceea ce lasă o urmă profundă în vieţile lor fragede, permiţându-le să-şi definească personalitatea şi să-şi construiască propria scară de valori.

Este un proces de învăţare, ce decurge fi­resc: este non-confrontaţional, nu se bazează pe ore şi lecţii, pe necesitatea de a memoriza sau explica, pe premii sau pedepse. Copiii sunt însoţiţi pe parcursul acestui proces de lideri, ce îi ajută în felul în care ar face-o un frate sau o soră mai mare.

Aceasta înseamnă că viaţa în ceată este un adevărat factor educaţional, deoarece în­truneşte şi îmbină toate elementele metodei scout.

Ceata este mediul special în care bă­ieţii şi fetele formează o şesime ce se distrează şi face lucruri interesante

Acum, când ştim cum sunt băieţii şi fetele la această vârstă, şi suntem dispuşi să-i cunoaştem pe fiecare din ei ca pe o individualitate, noi trebuie să ne gândim la mediul în care îi in­

vităm pe copii, la calitatea şi atractivi­tatea vieţii şesimii în ceată.

Viaţa şesimii este suma tuturor eveni­mentelor ce au loc în ceată şi a relaţii­

lor ce se dezvoltă între membrii ei.

22

DIN CE ESTE ALCĂTUITĂ VIATA ÎN CEATĂ?

Toate elementele metodei scout, pe care le vei descoperi la cursurile teoretice şi în manua­le, se adună laolaltă în viaţa reală "pe teren"prin acţiunea constantă a vieţii şesimii, la fel cum e demonstrat pe următoarea diagramă.

ЫУ'-А

băieţi şi fete

activităţi obiective

în vârful diagramei sunt băieţii şi fetele; la bază sunt liderii, adulţii sau tinerii adulţi, cu arcuri fiind reprezen­

tate relaţiile bilaterale dintre ei.

Aici se conţin câteva idei importante: - rolul central al intereselor şi necesităţilor educaţionale ale copiilor '<f^ J

în metoda scout; —prezenţa stimulatoare a maturilor (liderilor), care sunt

la baza diagramei, simbolizând rolul lor mai mult de susţi­nere decât autoritar;

- contribuţia pe care o au fetele şi băieţii în viaţa şesimii, care, de obicei, este cunoscută ca sistem de echipă;

- relaţia educaţională interactivă dintre copii şi lideri, care lucrează permanent împreună.

23

л

In al doilea rând, ceea ce oamenii doresc să realizeze: obiectivele educaţionale şi activităţile ce ajută la atingerea lor

în părţile laterale ale diagramei sunt situate activităţile şi obiectivele dezvoltării perso­nale ale copilului, unite prin săgeţi, pentru a arăta interacţiunea lor.

•

Aceasta înseamnă:

Totul în ceată se realizează prin inter­mediul activităţilor în corespundere cu principiul a învăţa prin acţiune;

că fetelor şi băieţilor li se cere să se angajeze în realizarea unor obiective educaţionale, care la această

vârstă sunt prezentate de către lideri şi care sunt ac­ceptate prin participarea activă a copilului;

viaţa in grup

că activităţile le dau copiilor experienţă personală, care treptat, prin intermediul vieţii în ceată, le permite realizarea acestor

obiective cu ajutorul şi medierea liderilor.

25

In al treilea rând, cum propun ei realizarea lor: alte elemente ale metodei scout

In partea centrală a diagramei sunt toate celelalte elemente ale metodei interpătrunse într-un cerc activ.

Viaţa în natură ~ un element fundamental al metodei şi un mediu în care se desfăşoară multe din activităţile cetei.

Legea cetei - determină nişte principii, care ne ghidează într-un mod uşor de înţeles pentru copii;

Promisiunea - un angajament pe care ei îl iau de bunăvoie de a încerca întotdeauna să facă totul cât mai bine şi să trăiască în corespundere cu legea.

Serviciul în folosul tuturor - atât prin faptele in­dividuale, cât şi prin activităţile de serviciu, pe care le au copiii în şesime.

Cadrul simbolic al cetei - cu simbolurile sale şi sărbătorile inspirate din poveşti sau legende.

învăţând prin joc - un element, care, pe de o parte, ajută copiii să se in­tegreze în viaţa cetei, iar, pe de altă parte, le arată în ce constă viaţa şesimii şi le permite să o interio­rizeze prin joacă.

26

r^ Viaţa şesimii în câteva cuvinte ^

~ м Viaţa şesimii este atmosfera din ceată. \ Acesta este mediul în care copiii cresc, realizează obiectivele personale şi manifestă

felul propriu de a face anumite lucruri. Calitatea vieţii şesimii este cheia prin care ceata devine atractivă pentru copii.

M Pentru copii, viaţa şesimii va fi mereu un joc, la fel de firesc ca şi aerul pe care îl res­piră, dar, în calitate de lideri, noi ştim: calitatea vieţii în şesime depinde de faptul cât de bine sunt puse în practica cetei toate elementele metodei scout.

""м Nici o activitate nu va atinge obiectivele de la sine; ea va lucra doar în concordanţă 4 cu aceste elemente, facându-le parte din viaţa cetei. &

CALITATEA ŞI ABUNDENŢA VIEŢII ŞESIMII ESTE UNA DIN RESPONSABILITĂŢILE TALE ÎN CALITATE DE LIDER.

3.3. EDUCAŢIE PRIN ACŢIUNE

Următorul element al metodei scout este conceptul "educaţie activă" sau, mai simplu, educaţia prin acţiune, care a devenit piatra de temelie a educaţiei contemporane. Tezele acestei concepţii sunt menţionate în operele fondatorului care susţinea cuntinuu că "copilul întotdeauna este gata să acţioneze, dar nu să asimileze". Ideea scoutismului constă în faptul că instruirea se realizează pe calea observaţiei, experimentului şi activismului personal al copilului. Programele ce nu se sprijină pe concepţia învăţării prin acţiune nu pot fi consi­derate programe scout.

:

Activităţile realizate în ceată vor fi acelea care ne vor ajuta să atingem obiectivele pe care ni le-am planificat. In reuniuni, jocuri, ateliere, activităţi sportive, campamente, activităţi

extraordinare, introducem elementele noastre educative.

în cele ce urmează prezentăm mai multe jocuri, activităţi în ateliere, în natură, sugestii pentru pregătirea şi desfăşurarea excursiilor, taberelor. Apreciem importanţa mediului fan­tastic, al poveştilor, precum şi al sărbătorilor în viaţa grupului scout. Considerăm că acestea vă vor fi de un real folos în acţiunile practice cu copiii din categoria de vârstă examinată.

27

JOCUL

Jocul e principala resursă metodologică pe care ne bazăm pentru a duce la bun sfârşit activitatea noastră educativă. Jocul este forma naturală de a învăţa caracte­ristica copilului, este forma prin intermediul căreia se stabilesc relaţii cu lumea şi cu restul oamenilor. Jocul este cel mai important mijloc în dezvoltarea copilului.

Putem deosebi diferite funcţii ale jocului: - funcţia educativă - din diferite puncte de vedere: fizică, de socializare, afectivă, de

cunoaştere, etică, ş.a. - funcţia de recreare; - funcţia de motivare, de rupere a monotoniei, de animare.

Pentru copil jocul este un scop în sine. Ei se joacă fiindcă jocul, deja el însuşi, prezintă o valoare. Astfel, deşi noi am căutat şi studiat intenţionat posibilităţile ce ni le oferă, copilul nu trebuie să cunoască obiectivele educative pe care trebuie să le realizeze fiecare joc.

Cei care introduc în jocuri conţinutul educativ sunt liderii, realizând acestea prin abilităţi, atitudini şi concepte.

Concepte: tot ce învaţă pe parcursul fiecărui joc; de la conceptul de acţiune bună la con­ceptul de ecosistem.

Abilităţi: atenţie, memorie, îndemânare, viteză la alergare, tragerea în ţintă, echilibru, abilităţi sociale, de observare, ş.a.

Atitudini: spiritul depăşirii, înfruntării obstacolelor, prietenie, bucurie, responsabilitate, loialitate, sinceritate, statornicie.

Liderul trebuie să planifice jocul luând în consideraţie numeroşi factori: resurse disponibile, terenul, clima, iluminarea, caracteristicile grupului, numărul partici­panţilor etc. Pe lângă aceasta, în momentul realizării trebuie să fie pregătit pentru momente imprevizibile.

Elaborând programul nostru trebuie să luăm în consideraţie stabilitatea atenţiei pe parcur­sul unei perioade de timp. Acesta este adecvat vârstei şi gradului de dezvoltare a copiilor. Cu cât mai mici vor fi copiii, cu atât mai scurt va fi jocul, pentru a nu plictisi copiii înaintea finalului acţiunii.

Pentru a avea o gamă de jocuri adaptabile necesităţilor noastre pot fi consultate nume­roase cărţi de jocuri. De asemenea, e interesant de a elabora fişe, unde vor fi scrise jocurile, obiectivele lor, materialul necesar, durata, numărul ideal de participanţi, adaptările posibile şi alte observaţii utile. Această metodă va facilita schimbul de experienţă cu alţi lideri şi o mai bună continuitate a acţiunilor noastre.

28

SĂ FACEM CUNOŞTINŢĂ!

APLAUZELE 1 Aplauze, vă rog!

Materiale

Participanţi

Desfăşurare 1. Toţi stau în cerc.

2. Fiecare, pe rând, se prezintă: „Pe mine mă cheamă...", „Numele meu este...", „Mie îmi zice...", „Eu mă numesc..." etc. Cercul se mai poate repeta o dată pentru a reţine mai bine numele fiecărui participant.

3. Moderatorul va spune: „Fiecare din noi este un om bun care merită să fie sti­mat şi iubit. Acum, pe cerc, fiecare din noi îşi va spune numele, iar tot grupul îl va aplauda".

CURSA NUMELOR 2_ Cine-şi spune numele mai repede?

Materiale

Participanţi

Desfăşurare 1. Moderatorul propune grupului să rostească fiecare numele său cât mai repede

- un fel de competiţie pentru a vedea în cât timp grupul îşi va spune numele. Activi­tatea se repetă de mai multe ori, pentru a ridica recordul grupului.

2. In continuare participanţilor li se propune să rostească cu rapiditate, însă nu numele său, ci numele vecinului din dreapta sa.

3. Moderatorul roagă pe participanţi ca aceştia să se schimbe de câteva ori cu lo­curile şi să mai facă încă o dată acelaşi lucru.

29

ROSTIREA NUMELUI CÂT MAI REPEDE 3 Care-i recordul?

Materiale

Participanţi

Desfăşurare 1. Moderatorul propune câtorva doritori să rostească foarte repede numele fiecărui

participant din cerc şi fixează timpul. Cine câştigă cursa - este aplaudat.

2. Pe rând, fiecare îşi spune numele, iar tot grupul îl repetă. A doua oară participan­ţii fac acelaşi lucru cu rapiditate, iar moderatorul înregistrează recordul.

GIMNASTICA NUMELOR 4__ Câte nume ai?

Materiale

Participanţi

Desfăşurare 1. Participanţii stau în cerc. Pe rând, fiecare participant numeşte 5 variante ale

numelui său (de exemplu: Catea, Catrin, Ecaterina, Catiuşa, Catinca). După fiecare prezentare tot grupul aplaudă.

2. în timpul următorului cerc fiecare participant povesteşte despre sine doar atât cât vrea el/ea să se ştie la prima întâlnire.

30

EU POT MULTE... 5 Cine poate mai multe decât mine?

Participanţi

Desfăşurare 1. Moderatorul împarte participanţilor foi şi creioane şi propune fiecăruia să dese­

neze un om - pe sine. Desenele nu trebuie semnate.

2. In drept cu flecare parte a corpului participanţii sunt rugaţi să scrie ce îi place acestei părţi a corpului să facă sau de ce are omul nevoie de ea.

3. Moderatorul colectează toate desenele, le amestecă şi le împarte la întâmplare membrilor grupului. Dacă cineva a primit desenul său, trebuie să-1 dea înapoi şi să ia altul.

4. Fiecare participant arată grupului desenul pe care 1-a primit, citeşte explicaţiile de pe el şi încearcă să ghicească cine este autorul desenului. Dacă din trei încercări nu reuşeşte să ghicească, autorul singur îşi dezvăluie personalitatea.

Important Moderatorul trebuie să aibă grijă ca toate desenele să fie analizate.

OBIECTE ZBURĂTOARE 6_ Să vezi şi să nu crezi!

Materiale - diferite obiecte: minge, măr, hârtie igienică, cană de metal, un servei Participanţi

Desfăşurare 1. Moderatorul aruncă un obiect, spunând numele celui căruia îi este adresat. Cel

care a primit obiectul rosteşte numele altui participant şi îi aruncă mingea.

2. Pentru a complica acţiunea, pe rând, în joc se introduc şi alte obiecte. Jocul ia sfârşit când se începe o harababură.

31

CEASUL 7 Cât e ora?

Materiale ~~ pentru fiecare participant câte o foaie pe care este desenat un ceas • - • " " •

Participanţi

Desfăşurare 1. Fiecare participant primeşte o foaie pe care este desenat un ceas.

2. Grupului i se dă următoarea instrucţiune: timp de 5 minute participanţii sa-şi dea întâlniri la diferite ore. Astfel fiecare va înscrie pe ceasul său numele persoanelor cu care şi-au dat întâlnire şi vor fixa ora.

3. După ce toţi şi-au dat întâlniri, moderatorul anunţă pe rând ora şi tema întâlnirii. La fiecare 3-5 minute moderatorul anunţă altă oră şi altă temă.

Exemplu: Ora Tema 01.00 După mâncare prefer să... 02.00 E timpul să mă laud... 03.00 Stilul meu preferat de haine este... 04.00 E timpul pentru bârfe („Se spune că...") 05.00 Genul meu preferat de artă... 06.00 E timpul să visăm... („Dacă aş fi fost...") 07.00 Animalul meu preferat... 08.00 Cum îmi petrec timpul liber... 09.00 Dintre toate genurile de sport prefer... 10.00 Prietenul (prietena) mea este... 11.00 Planuri pentru viitor... 12.00 Mâncarea mea preferată...

32

...DOAR O ÎNTREBARE 8 Vă rog să-mi răspundeţi!

Materiale - foi - pixuri - scotch Participanţi

Desfăşurare 1. împărţiţi fiecărui participant câte o foaie, un pix şi o bucăţică de scotch.

2. Rugaţi participanţii să se ajute să-şi lipească foaia pe spate şi să înceapă să se plimbe prin încăpere. Toţi participanţii vor scrie pe foile din spate câte o întrebare la care vor să afle răspunsul de la persoana respectivă.

3. Toţi participanţii se aşează în cerc, pe rând, citesc întrebările de pe foaia lor şi răspund, dacă doresc.

LUCRUL ÎN ECHIPĂ

CONVIEŢUIREA ÎN GRUP 9_ Să adoptăm un regulament?!

Materiale - foi simple şi/sau de carton - creioane colorate sau carioca - scotch., с iei

Participanţi

Desfăşurare 1. Fiecare participant primeşte instrucţiunea să deseneze, să descrie sau să confecţi­

oneze din materialele propuse un animal inexistent ori real, care le place mai mult.

2. După ce toţi au finisat, fiecare este invitat să-şi prezinte animalul. Apoi, grupul este întrebat:

- Trăsăturile voastre personale de caracter seamănă cu animalul confecţionat? - Dacă da, cu care din ele? - Ce există în comportamentul vostru şi lipseşte la animalul confecţionat?

3. Moderatorul anunţă că toate animalele trebuie să se adune într-o haită şi de acum înainte trebuie să înveţe a trăi împreună. Propuneţi participanţilor să alcătuiască legile haitei.

4. Atunci când fiecare participant este de acord cu punctele din regulament, el se consideră adoptat.

33

COMUNICAREA 10 Să comunicăm mai bine!

Materiale - ce! puţin 2 jucării - foi de desen - carioce ne-toxice şi creioane Participanţi 2+ Desfăşurare 1. împarte fiecărui participant câte o foaie şi un obiect plat tare pe care să desene­

ze.

2. Rugaţi participanţii să se aşeze spate la spate sau în două locuri diferite, dar nu prea îndepărtate, astfel încât să poată comunica rară să se vadă.

3.0 persoană va fi vorbitorul, iar cealaltă - ascultătorul. Vorbitorul începe să descrie ceea ce desenează, iar ascultătorul încearcă să deseneze acelaşi lucru, urmând indi­caţiile. De exemplu: „In colţul de sus, în stânga foii desenez un soare mare şi galben, în mijlocul foii fac o casă şi un acoperiş de ţiglă roşie şi un gard negru". Vorbitorul continuă să descrie desenul până ce îl sfârşeşte, apoi se confruntă ambele desene şi se verifică cât de eficientă a fost comunicarea.

PĂIENJENIŞUL 11 Să ne susţinem echipa!

Materiale - nimic Participanţi 6+ Desfăşurare 1. Se alege un voluntar care este rugat să iasă din încăpere.

2. Participanţii rămaşi se iau de mâini formând un cerc. Scopul lor este să se ames­tece - cine şi cum poate, fără a da drumul mâinilor.

3. Când grupul s-a încurcat tare-tare, voluntarul este chemat înapoi şi încearcă să descurce păienjenişul fără să-1 rupă (adică fără ca participanţii să dea drumul mâi­nilor).

34

DRAGONUL 12 Păzeşte-te de dragonul fioros!

Materiale

1. Participanţii stau unul după altul, ţinându-se de talia participantului din faţă, formând astfel „dragonul". Primul din şir joacă rolul „capului" dragonului. Ultimul din şir va fi „coada" dragonului.

2. La comanda „Start!" primul participant încearcă să-1 prindă pe ultimul („capul" prinde „coada"). Ceilalţi se ţin bine unul de altul. Dacă „dragonul" nu-şi poate prinde „coada", se schimbă „capul" - următorul participant devine „cap".

NAVA COSMICA 13 O călătorie inter spaţială!

Materiale ' . • de 4 culori îte

Desfăşurare 1. Anunţaţi grupul că va pleca într-o călătorie spre Lună şi rugaţi participanţii să

se pregătească: să ia cu sine mâncare, apă, haine călduroase şi medicamente.

2. Tot grupul se află în centrul camerei, în interiorul unui cerc trasat anterior de moderator. In fiecare colţ al încăperii se află cartonaşe de o singură culoare. Fiecare culoare simbolizează unul din cele 4 lucruri pe care echipa trebuie să le ia cu sine: apa, mâncarea, hainele călduroase sau medicamentele.

3. Scopul grupului este să înceapă a aduna fişele la semnalul moderatorului, într-un timp cât mai scurt. Principala condiţie este ca la sfârşitul jocului fiecare membru al grupului să aibă în mână patru fişe: câte o fişă de fiecare culoare.

4. Se repetă jocul de câteva ori, iar moderatorul notează de fiecare dată timpul. Jocul ia sfârşit atunci când grupul consideră că rezultatul nu mai poate fi îmbunătăţit.

35

TURNURILE 14 Turnul nostru cel măreţ!

Materiale apace de Ia apă minerală (pot fi de metal sau de masă plastică) sau \

obiecte care pot fi găsite în număr mare Participanţi 6+ Desfăşurare 1. Pentru această activitate este necesar câte un moderator pentru flecare echipă.

2. împărţiţi fiecărui grup (dacă sunt mai multe) câte o sacoşă cu capace de la apă minerală şi anunţaţi-i că vor avea de construit trei turnuri, cât mai înalte.

3. Jocul decurge în trei etape: - la prima etapă moderatorul va avea dejucat rolul unui lider pasiv; - la a doua etapă moderatorul va juca rolul unui lider-dictator; - la a treia etapă moderatorul este un lider democrat.

4. După flecare etapă, care durează 3-5 minute, turnul este lăsat în locul unde a fost construit, iar următorul turn este ridicat în alt loc.

5. Discutaţi cu participanţii: - ce a simţit flecare la diferite etape ale jocului? - ce stiluri de conducere au avut liderii la flecare etapă? - se observă vreo legătură între stilul de conducere şi rezultatul obţinut? - ce stil de conducere v-a plăcut mai mult? - ce stil de conducere şi în ce situaţie este mai potrivit?

36

SCAUNELE 15 Ţineţi-mă! ! !

Materiale - scaune Participanţi

+ Desfăşurare 1. împărţiţi participanţii în 2-4 subgrupuri şi spuneţi-le să se aşeze pe scaune în

diferite colţuri ale încăperii, fiecare pe un scaun. La semnalul moderatorului, subgru­pele trebuie să se întâlnească în centrul încăperii, fără să se scoale de pe scaun.

2. Rugaţi participanţii să se întoarcă la poziţia iniţială. în continuare, moderato­rul ia câte un scaun de la fiecare echipă. Sarcina grupului este să se poată ţine pe un număr minim de scaune.

PĂTRATUL 16 Mai pătrat decât pătratul?

Materiale - hârtie igienică Participanţi

Desfăşurare 1. Plasaţi jos, pe podea, 8-10 metri de hârtie igienică.

2. Anunţaţi grupul că va avea de făcut, cu ochii închişi, un pătrat din hârtia dată (cu toate laturile şi unghiurile drepte).

2. Grupul are câteva minute la dispoziţie pentru a discuta în ce mod să facă acest lucru. Când grupul este gata, toţi închid ochii şi încep a construi pătratul. Lucrul decurge cu ochii închişi şi se consideră că este finisat atunci când fiecare participant ţine hârtia cu ambele mâini. Toţi deschid ochii în acelaşi timp. Rezultatul lucrului se lasă jos pe podea.

3. In caz dacă încercarea nu a reuşit, grupului i se propune să se mai gândească şi să mai încerce o dată.

37

UNIREA GRUPULUI 17 Toţi la picnic pe cuvertură!

Materiale

Participanţi : • • ; • • •

Desfăşurare 1. Grupului i se propune să stea pe o cuvertură. Pe rând, se pun următoarele sar­

cini: - să întoarcă cuvertura pe dos fără să calce în afară ei; - să plieze cuvertura în 2, 4, 8 etc., astfel încât să încapă tot grupul pe o suprafaţă

minimală.

2. Discutaţi despre ce a ajutat şi ce a împiedicat grupului să execute instrucţiuni­le.

CODIŢELE 18 Păzeşte coada!

Materiale - ijşe

- scotch Participanţi 4+ Desfăşurare 1. Toţi participanţii se împart în perechi şi formează „trenuţuri" a câte 2 persoane.

In flecare pereche trebuie să fie o persoană cu numărul unu şi una cu numărul doi. Persoana cu nr.2 pune mâinile pe umerii persoanei nr. 1.

2. Persoanei cu nr.2 din fiecare pereche i se lipeşte pe spate o foiţă.

3. La semnalul moderatorului, perechile încep să se mişte prin încăpere, scopul lor fiind să smulgă foiţele de pe spatele celorlalte perechi. în acelaşi timp, persoana cu nr. 2 din fiecare pereche nu trebuie să ia mâinile de pe umerii persoanei nr. 1.

4. Câştigă acea pereche care a reuşit să-şi păstreze foiţa pe spate.

38

CANALUL 19 Să-nfruntăm strâmtoarea!

Materiale - nimic Participanţi

Desfăşurare 1. Grupul formează un canal: participanţii stau într-o coloană, privind unul în spa­

tele celuilalt, lipiţi unul de altul şi ţin picioarele la nivelul umerilor pentru a forma cu picioarele un coridor (canal).

2. Pe rând, fiecare participant, începând cu ultimul, trebuie să treacă prin canal. Atunci când cineva trece prin canal, cei care-1 formează încep să-1 strâmteze, împreu­nând picioarele. Persoana care traversează canalul înfruntă aceste obstacole şi, când reuşeşte să iasă din el, se plasează la începutul coloanei, devenind primul.

3. Discutaţi cu participanţii: - ce sentimente au trăit în timpul jocului? Cum s-au simţit? - au simţit sau nu susţinerea grupului? - au simţit vreo diferenţă în propriul comportament în timpul trecerii prin canal şi

atunci când ei însăşi făceau parte din canal? - prin ce se aseamănă sau se deosebeşte acest joc de viaţa reală?

20 Ffffffu! Noi suntem vântul!

Descriere 1. Toţi participanţii se aşează jos în cerc, foarte apropiaţi

unul de altul. Moderatorul spune: „Pana în vânt!" lăsând pana să zboare deasupra capetelor participanţilor.

2. Ffffffu! Forţă, suflaţi toţi pentru a menţine pana în aer! Propuneţi participanţilor, rămânând cu toţii în cerc, să stabilească un record de menţinere a zborului penei.

PANA IN VÂNT

Materiale - pană uşoară (scoasă dintr-o perim Participanţi

0Pl

39

AVION-TRANSPORTATOR DE FASOLE 21 Transport rapid de mărfuri!

Materiale - masă - câte un pai pentru fiecare participant - 6 farfurii - boabe de fasole sau bob Participanţi 6 :

Desfăşurare 1. Formaţi 2 echipaje aliniate de o parte şi de alta a mesei. Fiecare echipaj are în

faţa sa 3 farfurii. în prima farfurie sunt puse vreo 15 boabe de fasole sau bob. Fiecare participant are câte un pai.

2. Atenţie, decolarea are loc chiar acum! Pilotul, primul participant din fiecare echipă, trebuie să transporte cât mai repede posibil tot ((<S X к/х\\^:!;

conţinutul primei farfurii în a doua şi apoi în a . j / U'---' ~^zz>, ^2*} treia, aspirând legumele cu paiul, ca un adevărat Ж-м——-—*-Л*& г Ofc£ з aspirator de praf.

3. Cât mai repede! Moderatorul dă comanda de schimbare a pilotului la intervale egale de timp.

4. Primul echipaj care umple a treia farfurie câştigă.

Sugestie Alegeţi boabe destul de mari, pentru a evita riscul inspirării pe gură!

40

PIF-PAF 22 Tortila e înceată!

Materiale - pânză - o bucată de carton say altceva ce poate înlocui cara­

pacea unei ţestoase - nişte obstacole (scaune, mese, buturugi, movile, pomi

etc.) Participanţi 6+ Desfăşurare 1. Anunţaţi copiii că vor participa la construirea unei ţestoase gigante. Au la dis­

poziţie o pânză mare cât un cearşaf, o planşă de carton, care va înlocui carapacea ţestoasei şi propriile corpuri.

2. Participanţii se vor aranja în aşa fel încât grupuleţe de 6-7 persoane să alcătuias­că labele ţestoasei, iar ceilalţi să alcătuiască alte părţi ale corpului ei.

3. Trasaţi liniile de start şi de finiş. Acesta este drumul pe care ţestoasa trebuie să-1 parcurgă pentru a ajunge în ţara unde locuiesc prietenii ei. Pe drum se află câteva obstacole pe care broasca va trebui să le depăşească. Ea va avea de urcat un munte, să treacă o groapă adâncă şi să ocolească copaci.

4. La treabă! Construiţi ţestoasa şi încercaţi să exersaţi mersul ei încetişor. Când broasca este pregătită, anunţaţi pornirea spre ţara prietenilor ei. Participanţii trebuie să înţeleagă că este nevoie să se mişte în aceeaşi direcţie.

41

ISTEŢII 23 Ce şmecheri!

Materiale Ililll.Mt-

Participanţi 10+ Desfăşurare 1. Formaţi 2 grupuri: A şi B. Marcaţi teritoriul pentru grupul A şi B.

2. Cei din grupul A se aranjează în coloană, iar cei din grupul В stau dispersaţi pe teritoriul lor.

3. Primul participant din grupul A aruncă mingea pe teritoriul grupului В şi aleargă pentru a face cât mai multe cercuri în jurul echipei sale.

4. îndată ce grupul В a luat mingea, participanţii se aranjează în coloană şi transmit mingea până la ultimul participant. Când mingea ajunge la el, strigă tare „Stop!".

5. Moderatorul înregistrează câte cercuri au făcut cei din grupul A, până la momen­tul când grupul В a strigat „Stop!".

6. Activitatea continuă până când toţi participanţii din grupul A au aruncat min­gea şi şi-au înconjurat echipa. Acum, echipa A devine echipa B, iar echipa В devine echipa A şi jocul continuă.

7. Moderatorul înregistrează şi de data aceasta rezultatele pentru a le putea com­para.

42

DEZVOLTAREA ATENŢIEI

GHICEŞTE ANIMALUL 24 Atenţie la colegii noştri!

Materiale

Participanţi 2+ Desfăşurare 1. Un voluntar este rugat să reprezinte prin gesturi şi mimică un animal sau o pa­

săre, iar ceilalţi încearcă să ghicească ce a fost arătat. Cine numeşte corect vietatea, prezintă următorul animal.

Sugestii Arătaţi prin gesturi: - papagalul - lebăda -leul - maimuţa - şarpele - ursul - alte animale.

43

GHICITOAREA 25 Ghiceşte la ce ne-am gândit!

Materiale - nimic Participanţi 3+ Desfăşurare 1. Un voluntar este ales în calitate de ghicitor şi este rugat să iasă din încăpere.

2. între timp, ceilalţi se gândesc la o denumire de animal, pasăre, peşte sau plan­tă.

3. După ce a fost aleasă o denumire, ghicitorul este invitat în încăpere şi este rugat să ghicească cuvântul gândit. Pentru aceasta el adresează pe rând fiecărui participant o întrebare la care se poate răspunde numai prin „da" sau „nu" (de exemplu, „Este plantă?", „Locuieşte în pădure?", „Se hrăneşte cu seminţe?", „Este de culoare cafe­nie?" etc.). Comparând răspunsurile primite, ghicitorul poate uşor să stabilească la ce s-au gândit participanţii.

4. Jocul poate continua prin alegerea altui ghicitor.

Sugestie Jocul poate fi desfăşurat şi invers: voluntarul care iese se gândeşte la ceva, iar

când intră, ceilalţi îi dau pe rând întrebări şi încearcă să ghicească la ce s-a gândit voluntarul.

44

FIARĂ, PĂSĂRICĂ, MINCIUNICĂ 26 Cineva încearcă să ne mintă?!

Materiale

Participanţi

Desfăşurare 1. Participanţii sunt rugaţi să formeze un cerc sau să se aşeze pe scaune.

2. Unul din participanţi, trecând prin interiorul cercului, repetă mereu „Fiară, pă­sărică sau poate-o minciunică". Pe neprins de veste, se opreşte în faţa cuiva, rosteşte tare unul dintre cele trei cuvinte şi numără până la trei. Participantul, în faţa căruia s-a oprit voluntarul, trebuie (până nu a sfârşit de numărat) să rostească repede denumirea unei fiare sau păsări. Dacă i s-a cerut să spună o „minciunică", numeşte ceva ce nu există în pădure. Cine nu reuşeşte sau greşeşte, devine noul voluntar.

3. Participanţii nu au voie să repete aceleaşi denumiri de animale, păsări sau lucruri ce nu există în pădure, rostite anterior.

NUMĂRĂTOAREA 27_ Unu, doi, trei...

Materiale • • n i m i c

Participanţi 7+ Desfăşurare 1. Rugaţi participanţii să se aşeze sau să stea în cerc.

2. Propuneţi participanţilor să numere de la 1 până la 20, numind cifrele pe rând, fără a se întrerupe unul pe altul şi fără a comunica între ei (cu ochii, privirea, gesturi).

3. Faceţi aceasta de câteva ori şi la sfârşit rugaţi participanţii să compare prima numărare cu ultima şi întrebaţi-i ce schimbări au observat. Cum cred ei, de ce s-au produs acestea?

45

IN MAGAZINUL DE OGLINZI 28_ Cea mai drăgălaşă maimuţică!

Materiale

Participanţi

Desfăşurare 1. Participanţii sunt întrebaţi cine vrea să fie voluntar.

2. Moderatorul anunţă că într-un magazin de oglinzi a intrat un om care avea pe umăr o maimuţică foarte drăguţă (voluntarul). Maimuţică s-a văzut în oglinzi (ceilalţi participanţi) şi s-a gândit că vede alte maimuţele. Maimuţică a început să facă dife­rite mutrişoare, iar din oglinzi s-au reflectat aceleaşi mişcări. Ea le-a arătat pumnul şi maimuţelele i-au arătat acelaşi lucru, ea a dat din picior şi toate maimuţele au dat din picior. Tot ce făcea maimuţa, toate oglinzile o reflectau.

3. Dacă participanţii se distrează, continuaţi să schimbaţi maimuţică, încurajând alţi voluntari să intre în magazinul de oglinzi.

RECUNOAŞTEREA ANIMALELOR 29 Imităm animalele!

Materiale /Htk.

?^^\ Ж f -; XV-,i/У-Ч v Л

<Ъ~/Ч-\ Participanţi

Desfăşurare 1. Gândiţi-vă la un număr par de animale, pentru jumătate din participanţi. Partici­

panţii trebuie să cunoască animalele alese şi să le poată imita.

2. Scrieţi numele fiecărui animal pe 2 foiţe, pliaţi-le şi puneţi-le într-o cutie.

3. Invitaţi fiecare participant să-şi aleagă o foiţă pe care va citi-o în gând şi nu va spune nimănui numele animalului scris pe ea.

4. Moderatorul anunţă începerea jocului! Fiecare participant îşi imită animalul şi, toto­dată, este foarte atent la colegii săi, pentru că trebuie să-şi găsească animalul-pereche.

5. Jocul se încheie când s-au format toate perechile.

46

CINE EŞTI? 30 Să ghicim!

Materiale *•

С--

Participanţi 6+ Desfăşurare 1. Număraţi câte o fişă pentru fiecare participant. Pe fiecare fişa scrieţi un nume de

persoană cunoscută (actor, interpret, personalitate istorică etc.).

2. Lipiţi cu scotch pe spatele fiecărui participant câte o uşâ. Participanţii nu trebuie să vadă numele care le este lipit pe spate. Nu trişaţi!

3. Când moderatorul anunţă începutul jocului, toţi participanţii încep să-şi pună întrebări unii altora pentru a ghici numele persoanei. Regula este că poţi să pui doar întrebări la care se răspunde doar prin „da" sau „nu": „Sunt de genul feminin?", „Sunt un actor?", „Sunt din Germania?" etc.

4. Jocul se încheie atunci când toţi şi-au ghicit personajul. Dacă este cineva care nicidecum nu reuşeşte să ghicească, puteţi divulga secretul doar cu acordul partici­pantului!

Sugestie Acest joc poate fi folosit şi pentru ca participanţii să cunoască mai bine anumite

animale. Pentru aceasta, în loc de personalităţi cunoscute, scrieţi pe fişe denumiri de animale domestice sau sălbatice, păsări, peşti, plante, pomi fructiferi sau sălbatici, insecte etc.

47

SPUNE AL PATRULEA 31 Cine ştie ce-i al patrulea?

Materiale

Participanţi

Desfăşurare 1. Unul dintre participanţi este ales conducător.

2. Conducătorul se adresează unui participant cu propunerea - „Spune al patrulea!" şi numeşte trei obiecte din aceeaşi categorie (plante, animale, păsări, insecte etc.). Participantul, căruia i se adresează conducătorul, trebuie să reuşească să rostească denumirea a patra îndată ce conducătorul sfârşeşte să le spune pe cele trei. Să repete, însă, vreo denumire din cele spuse de el nu are dreptul.

3. Dacă răspunsul este dat la timp, atunci participantul devine conducător, iar dacă nu a reuşit - conducătorul rămâne acelaşi.

MUSCA OARBA 32

Materiale un fluieraş

- un ac de sî«

Participanţi н-

ungi mea

Musca-i oarbă, dar nu şi surdă!

Desfăşurare 1. Legaţi ochii cuiva care se oferă voluntar, iar

la spate legaţi-i o sfoară de care atârnă un fluieraş.

2. Toţi ceilalţi participanţi trebuie să fluiere în acel fluieraş fără să fie prins de musca oarbă! De fiecare dată când cineva reuşeşte, câştigă un punct. Dacă sunteţi prins de musca oarbă, pierdeţi un punct.

3. Primii care câştigă 5 puncte sunt învingătorii jocului.

48

UNDE E PRIVIGHETOAREA? 33 Găseşte-o după auz!

Materiale -unfluieraş - câte o bentiţă pentru legat ochii fiecărui pi : ..• Participanţi 6+ Desfăşurare 1. Participantul care este privighetoare ia fluieraşul.

2. Intr-un spaţiu mare fără obstacole ceilalţi participanţi se leagă la ochi şi numără împreună până la 50. Intre timp privighetoarea se îndepărtează tară a fi auzită.

3. Când participanţii au terminat de numărat, privighetoarea se opreşte şi începe să şuiere la intervale egale de timp (numărând până la 10 de la un şuierat la altul).

4. Forţă! Acum trebuie să o găsiţi! E momentul de a exploata auzul vostru fin! Primul care reuşeşte să găsească privighetoarea câştigă!

Sugestie Privighetoarea nu are voie să se mişte din loc şi să nu uite să şuiere!

CINE ARE EVANTAIUL? 34 Iată de unde vine vântul!

Materiale

•;•

Participanţi

Desfăşurare 1. Rugaţi participanţii să se aşeze în cerc. Evantaiul des- s "^

chis trece din mână în mână şi fiecare îl agită în linişte!

2. Unul dintre participanţi se aşează în mijlocul cercului la o distanţă de 2 m de la ceilalţi participanţi cu ochii legaţi şi se concentrează bine pentru a înţelege cine are în mână evantaiul.

3. Dacă crede că şi-a dat seama, trebuie să spună: „Iată de unde vine vântul!", in­dicând cu degetul spre acel participant.

4. Dacă a ghicit, participantul spre care s-a arătat ia locul său la centru.

5. Dacă nu a ghicit, toţi strigă: „Uuh! Uuh! Fă vânt!" şi se încearcă din nou.

49

UCENICII BĂRBIERI 35 Bărbieriţi-vă clientul fără a vă stropi cu spumă!

Materiale - un balon pentru fiecare participant - un aparat de bărbierit de unică folosinţă pentru fie- к

care participant ;. " - carioca. - spumă de bărbierit IP J n - sfoara Participanţi 3 + • v ^ .

Desfăşurare 1. împreună cu participanţii, umflaţi baloanele la maxim şi fixaţi-le bine într-un

loc, pentru a le manipula cu uşurinţă.

2. Şi acum participanţii pot lua carioca! Ajutaţi-i să deseneze pe baloane ochii, gura, nasul şi puţin păr... Iată că au apărut şi feţele - clienţii pentru bărbierit.

3. întindeţi din abundenţă spuma de bărbierit pe „feţele clienţilor". Şi acum, atenţie! Bărbieriţi clienţii cu mare grijă! Dacă balonul se sparge, vă veţi umple de spumă!

Sugestie înainte de a începe jocul, participanţii se pot îmbrăca în costum de baie... sau să

se protejeze cu un impermeabil de polietilenă!

50

VÂNĂTOAREA DE COMORI 36 Unde-i comoara mea?

Materiale - ceva uşor şi micuţ, ele exemplu, o monedă Participanţi

Desfăşurare 1. Alegeţi un vânător care va pleca să vâneze „comori". Vânătorul stă în mijloc,

ceilalţi participanţi stau aşezaţi în cerc.

2. Participanţii transmit comoara din mână în mână, iar cel din mijloc, la un anu­mit semnal, trebuie să spună la cine este comoara. Pentru a face jocul mai interesant, participanţii pot să-şi imagineze „comoara" care este transmisă chiar dacă nu o au într-adevăr în mână.

3. Cel care stă în mijloc are 3 şanse de a ghici şi, dacă nu reuşeşte, repetă turul. Dacă vânătorul ghiceşte la cine este comoara, cel care are comoara în mână trece în mijloc şi devine vânător.

VÂNĂTOAREA DE MINGI 37 Mingile se joacă de-a prinselea!

Materiale - 2 sau mai multe mingi uşoare Participanţi

Desfăşurare 1. Toţi fac un cerc ţinându-se de mâini, apoi se îndepărtează la un metru unul faţă

de altul.

2. Cineva începe jocul aruncând prima minge vecinului său şi, după ce mingea parcurge jumătate din cerc, va ii lansată şi cealaltă minge.

3. Măriţi viteza cu care sunt aruncate mingile, dar fiţi atenţi să nu se întâlnească!

51

UN TREN PLIN CU MARFĂ 38 O memorie fenomenală!

Materiale - nimic Participanţi

Desfăşurare 1. Participanţii stau în cerc. Cineva începe, spunând: „A venit un tren plin cu" şi

specifică cu ce e plin.

2. Următorul adaugă un nou obiect la listă şi repetă toate obiectele precedente. Cu cât mai mulţi participanţi, cu atât mai dificil va fi să vă amintiţi obiectele din tren!

CARTOFUL FIERBINTE 39_ Vai! Să nu mă frig...

Materiale - minge uşoară de mărime medie Participanţi 44 Desfăşurare 1. Toţi participanţii formează un cerc.

2. Imaginaţi-vă că mingea este un cartof fierbinte. Transmiteţi-1 cât mai repede posibil! Este un joc de viteză foarte distractiv.

52

SARDELELE 40 înghesuiţi ca sardelele în cutie!

Materiale

Participanţi

Desfăşurare 1. Alegeţi o persoană care va fi Sardea şi care pleacă să se ascundă, în timp ce

ceilalţi cântă numărând până la 50 cu ochii închişi. Ajunşi la 50 pot să înceapă să caute Sardeaua.

2. Cine găseşte Sardeaua, nu trebuie să spună nimănui, ci să stea acolo cu ea în ascunziş. Staţi în linişte şi nu râdeţi, altfel veţi fi descoperiţi foarte repede! Când toţi s-au adunat şi au găsit Sardeaua, se începe din acelaşi loc, înghesuiţi sardelele în cutie.

3. Noua Sardea devine cel care primul a găsit Sardeaua precedentă.

DACĂ TE PRIND, EŞTI RĂNIT! 41 Medalie pentru răniţi!

Materiale - nimic Participanţi 6+ Desfăşurare 1. Un participant trebuie să încerce să-i prindă pe ceilalţi.

2. Cine este prins trebuie să se ţină cu o mână de acea parte a corpului de care a fost atins, de parcă ar fi rănit în acel loc. Fără să-şi schimbe poziţia, trebuie să-i prindă pe alţii.

3. Este distractiv să atingi participanţii pe părţile corpului care sunt greu de ţinut cu mâna, de exemplu picioarele sau spatele!

53

APEL TELEFONIC 42 Alo! Eşti pe fir?

Materiale - foi - pixuri, creioane sau carioca - un coşuîeţ (puteţi folosi o cutiuţă, o pălărie, un vas sau o sacoşă de plastic) Participanţi 3+ Desfăşurare 1. Scrieţi pe foiţe mici cifre de la 0 în ordine crescătoare (0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8,

9, 10, 11, 12, 13, 14...), în dependenţă de numărul participanţilor, împăturiţi-le şi pu-neţi-le într-un coşuleţ.

2. Invitaţi participanţii să-şi ia câte o foiţă.

3. Rugaţi fiecare participant să-şi alcătuiască un număr propriu de telefon, pe care îl va înregistra pe o foiţă şi îl va pune în coşuleţul din care şi-a extras cifra. Regula este ca participanţii să folosească doar cifrele şi numerele pe care moderatorul le-a scris pe foiţe şi să nu utilizeze de două ori aceeaşi cifră.

4. La semnalul moderatorului, participanţii vor forma un număr de telefon ales din coşuleţ. Ei se vor grupa repede în ordine conform numărului de telefon.

5. Activitatea continuă până când moderatorul va anunţa toate numerele de telefon.

Sugestie Pentru ca gruparea să fie cât mai rapidă, e necesar ca întreg grupul să se implice,

ajutând să găsească persoanele care deţin cifra necesară.

54

CEASUL 43

Materiale - foi - carioca Participanţi î 5+ Desfăşurare: 1. Scrieţi cifrele de la 1 la 12 pe diferite foi

2. Participanţii alcătuiesc un orar al unei zile obişnuite sau imaginare. In orar sunt in­dicate orele la care realizează anumite activităţi. Orarul se afişează la un loc vizibil.

3. Acum orarul va fi reprezentat într-un mod ilustrativ. Participanţii se împart în 2 grupuri. Primul grup va fi format din 12 participanţi. Fiecare dintre ei primeşte o foaie pe care este indicată o oră de la 1 la 12 şi se aranjează în cerc conform cifrelor. Al doilea grup, care va reprezenta acele de ceasornic, se aranjează în 2 rânduri unite într-un singur punct în mijlocul cercului.

4. Moderatorul anunţă ce oră trebuie să indice ceasul conform orarului elaborat anterior şi ceasul indică cât mai repede ora.

5. Apoi, cu ajutorul mimicii, gesturilor, sunetelor participanţii vor ilustra activitatea de la această oră conform orarului.

Sugestie Pentru a indica o oră, se pot mişca acele ceasornicului (cercul cu cifre stă pe loc)

sau cercul cu cifre (acele stau pe loc). Atât acele, cât şi cercul cu cifre trebuie să stea foarte apropiaţi, altfel nu va fi clar ce oră indică ceasul. Dacă un participant s-a plic­tisit de rolul său, se poate schimba cu altcineva.

Tic-tac, tic-tac...

55

TRASEUL DE PENE 44 Fugi, mişcând cat mai puţin aer posibil!

Materiale

- im cronometru sau un ceas f ; . Participanţi

Desfăşurare /p: i 1. Aranjaţi penele într-o linie lăsând între ele o distanţă Щ- \ -

de 50 cm. Trasaţi linia de start la un metru de la prima pană şi linia de finiş la un metru după ultima pană.

2. Moderatorul stă cu ochiul pe pene, dă startul şi cronometrează timpul parcurs.

3. Participanţii traversează traseul printre pene în cel mai scurt timp posibil tară a mişca penele din loc.

5. S-a mişcat o pană? 5 secunde penalizare!

6. După primul participant, altcineva traversează traseul. Cine traversează traseul în cel mai scurt timp?

DEZVOLTAREA RESPECTULUI DE SINE

VAPORAŞUL 45 „Eu nu mă tem de furtună!"

Materiale V"

Participanţi 7+ Desfăşurare 1. Doi adulţi ţin o cuvertură de colţuri şi o flutură, dar nu prea sus - aceasta este vapo­

raşul. Pe vapor este invitat un voluntar. Atunci când moderatorii rostesc fraza „Marea e liniştită, e soare şi frumos afară", toţi participanţii se bucură de timpul bun pe mare.

2. La un moment dat moderatorii rostesc cuvântul „furtună" şi atunci toţi încep să facă multă gălăgie, iar vaporaşul se clatină mai puternic. Participantul din vaporaş trebuie să strige mai puternic decât furtuna, adică decât ceilalţi. El trebuie să strige: „Eu nu mă tem de furtună! Eu sunt cel mai curajos marinar!".

Sugestie Pentru a explica sensul acestui joc, în prima călătorie pe mare poate fi trimisă o

jucărie de pluş.

56

ALEEA 46 ..i Aleea clasicilori

Materiale - nimic Participanţi 5+ Desfăşurare 1. Grupul se împarte în două coloane. Coloanele se aranjează faţă în faţă lăsând o

trecere între ele, ca o alee.

2. Pe rând, fiecare participant, unul câte unul, trece pe această alee improvizată. Participanţii sunt încurajaţi să-şi aleagă un mers şi o plecăciune în semn de respect cât mai originală. Ceilalţi îi susţin cu aplauze.

SALTEAUA DE AER 47 Lasă-te purtat, lasă-te legănat!

Materiale - o duzină (sau mai mult!) de baloane j| Participanţi 8+ Desfăşurare 1. După ce au fost umflate toate baloanele, participanţii

se aranjează în cerc şi pun toate baloanele în interiorul cercului. /™^ V-

2. Toţi se aşează în genunchi ţinându-se de mâini, pen­tru a nu permite baloanelor să iasă din cerc. In felul acesta se va forma o adevărată saltea împlută cu aer!

3. Pe rând, fiecare participant se va tolăni atent pe saltea şi se va lăsa legănat.

4. Acum e timpul de culcare! Toţi participanţii cântă nani-na şi se leagănă în stânga şi în dreapta, ţinându-se de mâini, pentru a mişca baloanele! Dar, atenţie, pentru că salteaua e fragilă! De fapt, această saltea îşi poate schimba imprevizibil forma.

57

O, SUS! 48 Se zbate ca o pânză în vânt!

Materiale - un cearşaf - câte un balon pentru fiecare participant - carioca Participanţi 6+ Desfăşurare 1. Rugaţi pe participanţi să-şi umfle baloanele, să scrie pe ele

numele său şi să-1 ţină într-o mână.

2. întindeţi cearşaful pe pământ. Staţi cu toţii în cerc. Cu o mână apucaţi o margine a cearşafului şi ridicaţi-o în aer scuturând-o cu putere! Simţiţi vântul în pânză!

3. Acum aruncaţi baloanele pe cearşaf şi continuaţi să-1 ridicaţi lent, pentru a le lansa pe toate spre cer, cât mai sus.

TINE CARTEA ÎN ECHILIBRU 49 Vezi că poţi avea o ţinută perfectă!

Materiale - câte o carte, de preferat cu coperta groasă, pentru fiecare participant Participanţi 6+ Desfăşurare 1. Fiecare participant are câte o carte pe care va trebui să o ţină în echilibru pe cap.

Puteţi exersa ceva timp înainte de a da startul întrecerii.

2. Când participanţii sunt pregătiţi, rugaţi-i să se alinieze şi... Start! Vor trebui să meargă cât mai repede posibil până la linia de finiş, ţinând cartea în echilibru pe cap. Nu se permite atingerea cărţii cu mâinile. In cazul în care cartea cade, participantul începe de la zero.

58

MERS PE VASE 50 Mers prin străchini!

Materiale -două vase de ceramică sau de plastic, dar destul de rezistente, pentru fiecare

participant Participanţi 6+ Desfăşurare 1. Fiecare participant are câte două vase: trebuie să stea în echilibru cu un picior

pe un vas şi să se mişte înainte schimbând cu mâinile celălalt vas.

2. Dacă vasul cade sau participantul atinge cu mâinile sau cu picioarele pământul, va începe din nou.

3. Cine-ajunge primul la finiş?

JOCURI DE RECREARE

PING-PONG 51 Suflă şi joacă!

Materiale - masă - scotch - o minge de vată Participanţi 4+ Descriere 1. împărţiţi o masă în 2 părţi egale cu scotch, ca pe o masă de ping-pong.

2. împreună cu participanţii formaţi 2 echipe şi ocupaţi cele 4 colţuri ale mesei. Fie­care echipă îşi apără partea sa. Moderatorul anunţă începutul jocului punând mingea de vată la centrul mesei.

3. Jucaţi! Suflaţi cât puteţi de tare pentru a împinge minge de vată pe partea adver­sarilor.

4. învingătorii câştigă un punct, iar boţul revine în joc. Pentru a câştiga etapa tre­buie să se adune 5 puncte. Jocul se desfăşoară în trei etape. Echipa care a câştigat două etape este învingătoare.

59

ŞTAFETA SUFLĂTORILOR 52 Foloseşte paiul cape o trompă!

Materiale - 2 mingi de ping-pong - câte un pai pentru fiecare participant Participanţi

Descriere 1. Participanţii se împart în 2 echipe şi trasează linii de start şi

de finiş la 3 m distanţă una de la alta. ) v

2. Fiecare participant are câte un pai. Primii 2 din fiecare echipă se aşează în genunchi înaintea propriei mingi, care e plasată la linia de plecare.

3. Start! Forţă suflătorilor! Suflaţi, suflaţi cu putere în pai pentru a împinge mingea cu aerul suflat şi a mişca mingea voastră până la finiş.

4. îndată ce a trecut de linia de finiş, fiecare suflător se scoală în grabă, ia mingea şi o transmite următorului coleg de echipă. Câştigă echipa suflătorilor mai rapizi.

Sugestie Se interzice de a atinge mingea între liniile de start şi finiş. Drept pedeapsă, suflă­

torul este întors imediat la linia de start.

60

VÂNĂTOAREA DE IEPURAŞI 53_ Vânătorii caută iepuraşi cu fluieraşi!

Materiale - câte un fluieraş pentru fiecare „iepuraş" - cronometru sau un ceas cu secunde Participanţi 8+ Desfăşurare 1. Formaţi 2 echipe egale de iepuraşi şi vânători.

2. Fiecare iepuraş îşi ia câte un fluieraş şi îşi găseşte o ascunzătoare în grădină / pădure.

3. După 5 minute vânătorii pornesc în urmărire. Oriunde sunt ascunşi, iepuraşii sunt obligaţi să şuiere la fiecare 30 de secunde (număraţi secundele în gând!). Pentru a fugi de vânători, iepuraşii îşi pot schimba locul, dar să nu uite să şuiere!

4. Când un iepure este găsit de vânător, el trebuie să se întoarcă la locul de unde a pornit.

5. Moderatorul opreşte jocul după un sfert de oră. Dacă jumătate dintre iepuraşi au fost găsiţi, vânătorii au câştigat.

61

GARA MINGILOR SĂLTĂREŢE 54 Generatorul e un rulou de ziar!

Materiale - un balon pentru fiecare participai - câte un ziar pentru fiecare pârtiei - elastic sau scotch Participanţi

Desfăşurare -1. Fiecare participant îşi rulează bine un ziar şi îl prinde cu 2 elastice sau cu scotch,

pentru a obţine un baston. Acum fiecare îşi umflă balonul.

2. Participanţii îşi ocupă poziţia la linia de start cu un balon într-o mână şi cu bas­tonul în alta.

3. Toţi sunt gata? Start! Se aleargă până la linia de finiş, lovind în continuu balonul cu bastonul, pentru a-1 menţine în aer. Dacă balonul a atins pământul, participantul respectiv se va întoarce la linia de start pentru a începe activitatea din nou.

Sugestie Participantul care va ajunge primul la finiş, va câştiga. Pentru a face cursa mai in­

teresantă, faceţi un traseu curbat.

EXPLOZIA BALOANELOR 55

Materiale

Participanţi

Cel mai puţin „explodat" câştigă!

Desfăşurare 1. Fiecare participant îşi umflă cele 2 baloane şi le leagă pe ambele la o gleznă.

Start!

2. Participanţii trebuie să sară, să-şi tragă picioarele, să calce: să facă totul pentru a sparge cât mai multe baloane ale colegilor ... încercând să le salveze pe ale sale, deoarece cel căruia i s-au spart baloanele, trebuie să iasă din joc!

3. Cel care va învinge, va fi numit „Regele baloanelor" şi va fi purtat cu triumf de către ceilalţi participanţi.

62

DANSUL BALOANELOR 56

Materiale balon pei

sfoară

i+

Ori dansează, ori se sparge!

Desfăşurare 1. Toţi participanţii formează perechi. După

ce fiecare pereche şi-a umflat balonul, trebuie să-1 prindă de glezna „cavalerului" din flecare pereche.

2. Moderatorul porneşte muzica şi se dezlănţuie un bal îndrăcit! Sau un rock-n-roll sau o polka! Toţi dansează, fac piruete, dar mai ales încearcă să spargă cât mai multe baloane... mereu încercând să apere baloanele perechii sale, deoarece odată ce balonul cuiva este spart, perechea va fi eliminată din joc!

3. Câştigă ultima pereche rămasă pe pista de dans.

63

VOLEIUL CU FACHIRI 57 Tu b alo nule, rămâi în aer, iar noi stăm aşezaţi!

Materiale - un balon - 2 scaune - sfoară Participanţi 6+ Desfăşurare 1. Umflaţi un balon. împărţiţi participanţii în 2

echipe egale. La fel şi terenul trebuie împărţit în 2 părţi egale printr-o sfoară legată de speteaza a două scaune.

2. Echipele se aşează cu picioarele încrucişate fiecare pe câmpul său.

3. Jocul începe! Balonul este aruncat în aer cât mai sus posibil. Uşor ca o pană, coboară lent. Participanţii trebuie să fie pregătiţi! înainte ca balonul să atingă pămân­tul, trebuie respins în aer spre câmpul celeilalte echipe făcând vânt cu mâinile. Parti­cipanţii însă rămân aşezaţi în poziţia unor fachiri, nemişcaţi!

4. Când balonul cade pe pământ pe teritoriul uneia din cele 2 echipe, cealaltă echi­pă câştigă un punct.

Sugestie Dacă participanţii reuşesc să rămână aşezaţi, dar să-şi schimbe rapid poziţia, vân­

tul le va fi de folos.

64

BALET AERIAN 58 Fuge înaintea ta, purtat de un covor de aer!

Materiale £* - un balon pentru fiecare participant {% - foaie de carton pentru fiecare participa te» Participanţi j %^!Mv .ytzS/^iJt Jk

Desfăşurare 1. împreună cu participanţii, umflaţi câte un balon

pentru fiecare şi trageţi 2 linii paralele, la câţiva metri una de alta. Fiecare participant pune balonul său pe prima linie şi ia loc în spatele balonului, ţinând cartonul cu ambele mâini.

2. Moderatorul dă startul: „Sunteţi gata? Start!". Fiecare participant trebuie să agi­te cu putere cartonul, pentru a face balonul să zboare spre linia a doua. Balonul va zbura greu spre ţintă, dar ce balet frumos aerian veţi vedea!

3. Ce învălmăşeală! Odată ce un participant a trecut a doua linie, se va întoarce înapoi. Primul care trece această linie - câştigă!

ZBOARĂ, BALONULEÎ 59 Mâinile la spate!

Materiale - un balon Participanţi 3+ Desfăşurare 1. Umflaţi câte un balon pentru fiecare participant.

Pentru a începe jocul, flecare şi-1 aruncă în aer cât ij mai sus.

2. Participanţii, cu mâinile la spate, încearcă să menţină balonul în aer cât mai mult timp posibil, folosind toate metodele pe care şi le pot imagina: suflând dedesupt, aruncându-1 cu capul, cu genunchiul, cu spatele, cu nasul, cu burta, pieptul, umărul ...sau cu fundul.

65

HORA BALOANELOR 60 Fără a da drumul la mâini!

Materiale

- un balon pentru echipa Participanţi 6+ Desfăşurare 1. După ce ati umflat baloanele, formaţi 2 sau mai multe

echipe, în dependentă de numărul participanţilor. ;' *' J- *0 f

2. Jocul este asemănător cu cel precedent, cu diferenţa că participanţii din aceeaşi echipă se ţin de mâini, stând în cerc, ca şi cum ar face o horă!

3. Când o echipă lasă balonul să se atingă de pământ, pierde un punct. Când o echipă pierde 10 puncte, iese din joc. Ultima echipă care rămâne, câştigă!

JOCUL CU MINGEA ŞI CU MĂTURA 61_ Măturăm mingile!

Materiale - mături pentru fiecare participant - mingi mari de cauciuc pentru fiecare participant - cutii mari de carton pentru fiecare participant Participanţi 6+ Desfăşurare 1. Fiecare participant are câte o minge, o mătură şi o cutie de carton în care va îm­

pinge mingea. La comanda „Start!" toţi trebuie să introducă mingea în cutie într-un timp cât mai scurt, lovind-o cu mătura. Câştigă cel care reuşeşte primul.

2. Dacă nu aveţi mingi suficiente, împărţiţi participanţii în două echipe, astfel încât fiecărei echipe să-i revină câte o minge. Primul participant introduce mingea în cutie, apoi transmite mătura celui de-al doilea participant, care va trebui să scoată mingea din cutie şi să o aducă la punctul de plecare. Şi astfel până la ultimul participant. Câştigă echipa care termină prima.

66

LANSAREA GREUTĂŢILOR DE VATĂ 62 Ce straniu, o greutate de vată!

Materiale - o minge mare confecţionată din vată Participanţi

Descriere 1. Trasaţi linia de lansare. Participanţii iau*

poziţia tipică a aruncărilor de greutăţi, cu greu­tatea de vată ţinută aproape de gât şi se învâr­tesc pe un picior pentru a lua avânt. „Greutatea" e aşa de uşoară încât nici nu reuşeşte să despice aerul.

2. Faceţi un semn în locul unde a căzut greutatea, apoi transmiteţi-o altui partici­pant care o va arunca şi el, la rândul lui.

3. Confruntaţi rezultatele. Cine aruncă cel mai departe?

Sugestie ATENŢIE! Picioarele atletului nu trebuie nici într-un caz să treacă de linia de start,

altfel aruncarea este echivalentă cu zero.

CROCODILUL... 63 Toţi cei care...!

Materiale

Participanţi

Desfăşurare 1. Cine vrea să fie primul crocodil? Poate chiar moderatorul?

2. Participanţii formează o linie ca şi cum ar sta pe malul unui râu lung şi încep să ceară de la crocodil permisiunea de a trece râul: „Domnule crocodil, daţi-ne voie să trecem râul tău frumos!"

3. Crocodilul răspunde: „Pot să treacă toţi cei care..." şi de fiecare dată zice o altă caracteristică, de exemplu: „...poartă maiou roşu, au nasturi verzi, sunt îmbrăcaţi în galben, au ochelari etc."

67

HORA 64 Ne rotim, ne rotim în horă!

Materiale - spaţiu deschis Participanţi 2 r

Descriere 1. Toţi se ţin de mâini formând un cerc şi se rotesc cântând: „Roteşte-te, roteşte-te

în cerc, Lumea cade, Cade la pământ!"

2. ...toţi -jos! Toţi cad la pământ pentru ca mai apoi să se ridice şi să remceapă din nou hora.

VOLEI 65 O partidă?...

Materiale - minge uşoară de cauciuc > un balon -- sfoară Participanţi 6+ Desfăşurare 1. Intindeţi sfoara între doi copaci puţin mai sus decât capetele participanţilor.

2. Formaţi 2 echipe. Cineva lansează mingea. Echipa care nu reuşeşte să o prindă dăruieşte un punct celeilalte echipe.

3. Dacă se măreşte numărul participanţilor, măriţi şi numărul mingilor: va fi mai distractiv ...şi mai dificil!

68

VOLEI CU CORPUL 66_ Cam dificil, dar distractiv!

Materiale - coardă sau o sfoară - minge Participanţi 6 \ Desfăşurare 1. Intindeţi coarda sau sfoara între doi copaci.

2. Participanţii se împart în două echipe aşezate de o parte şi de alta a sforii. Scopul jocului este de a lansa mingea şi de a o menţine în aer. Dacă mingea atinge terenul echipei adversare, se atribuie un punct şi jocul reîncepe.

3. Trebuie respectată regula: nu se admite folosirea mâinilor, însă pot fi folosite toate celelalte părţi ale corpului: capul, picioarele, genunchii, spatele, umerii, fundul, burta etc.

4. Cine foloseşte mâinile, dăruieşte un punct echipei adverse.

MINGI DE PING-PONG 67_ Pingo-pongo!

Materiale

Participanţi 2 v

Desfăşurare Sunt multe activităţi pe care le puteţi face cu mingile de ping-pong. Iată unele:

1. Faceţi 2 bastoane răsucind câteva reviste sau ziare vechi. Participanţii vor lovi mingea cu bastoanele încercând să dea gol în 2 cutii puse în două laturi opuse ale câmpului de joc.

2. Apucaţi mingea cu 3 degete, strângeţi-o cu putere până când va va luneca din mână. Ea se va rostogoli repede şi se va întoarce înapoi, ca un bumerang!

3. Puteţi să vă jucaţi cu mingile de ping-pong în apă (în cadă, în piscină sau în chiuvetă).

4. Folosiţi-le pentru a vă îmbunătăţi vederea aruncându-le într-o găleată sau spre o ţintă.

69

ŞAPTE ARUNCĂRI 68 Lansare de minge!

Materiale - minge de tenis sau o altă minge uşoară care sare bine - un perete spre care puteţi să aruncaţi mingea Participanţi 2+ Desfăşurare 1. Se joacă pe rând. Dacă un participant scapă mingea, cedează locul altuia. Sunt

multe moduri de desfăşurare a acestui joc. Iată câteva din ele: - aruncă mingea spre perete şi prinde-o cu ambele mâini de 7 ori. - aruncă mingea şi prinde-o cu o mână de 6 ori. - aruncă mingea, fa-o să sară de la pământ şi prinde-o de 5 ori. - aruncă mingea, fa-o să treacă printre picioare şi prinde-o de 4 ori. - aruncă mingea, bate o dată din palme şi prinde-o de 3 ori. - aruncă mingea, învârteşte-te în jurul tău, lasă mingea să sară de la pământ şi

prinde-o de 2 ori. - aruncă mingea, las-o să balanseze fără a o atinge, loveşte-o de perete şi prinde-o

o dată.

2. Când vă vine rândul din nou, începeţi de la punctul de unde aţi scăpat mingea ultima dată.

70

SIMULTAN 69 Să nu dărâm pereţii!

Materiale - 2 mingi ele tenis sau alte mingi mici Participanţi

Desfăşurare 1. Doi participanţi stau faţă în faţă la un metru distanţă între ei şi îşi aruncă mingea:

cu cât vor practica mai mult, cu atât vor deveni mai abili şi vor putea varia distanţa dintre ei.

2. Scopul este a lansa şi a prinde mingile simultan. Variante posibile pentru ambii participanţi:

- aruncă mingea ta spre partener şi prinde-o pe a lui cu ambele mâni. - aruncă mingea ta spre partener şi prinde-o pe a lui cu mâna dreaptă cu palma

desfăcută în sus. - aruncă mingea ta spre partener şi prinde-o pe a lui cu mâna stângă cu palma

desfăcută în sus. - aruncă mingea ta spre partener şi prinde-o pe a lui cu mâna dreaptă cu palma

întoarsă în jos. - aruncă mingea ta spre partener şi prinde-o pe a lui cu mâna stângă cu palma în­

toarsă în jos. - aruncă mingea ta spre partener şi bate din palme înainte de a o prinde pe a lui.

3. încercaţi cu o singură minge. Aruncaţi-o partenerului facând-o să sară înainte de a ajunge la el şi, fără a o opri, partenerul va trebui sa o transmită în acelaşi mod. De câte ori veţi reuşi să transmiteţi mingea fără greşeli?

4. Acum încercaţi să aruncaţi mingea bătând din palme înainte de a o prinde.

5. Inventaţi chiar voi alte exerciţii asemănătoare!

71

ÎNTRECEREA CU CARTOFI 70 La mâncare - lingura cea mare!

Materiale - linguri de metal sau de plastic pentru fiecare participant - câte un cartof pentru fiecare participant Participanţi

Desfăşurare 1. Trasaţi linia de start şi finiş.

2. Fiecare participant are câte o lingură în care ţine un cartof.

3. Participanţii s-au aliniat la start. La comandă, toţi se mişcă repede pentru a ajun­ge la finiş. Cel care scapă cartoful, trebuie să-1 ridice folosind doar lingura, fără a se ajuta cu mâinile. Proverbul „Cu răbdarea treci şi marea" este foarte valabil în acest caz: cine se grăbeşte, de obicei, scapă cartoful des.

4. încadraţi în joc şi pe adulţi: vor vedea că nu e atât de simplu pe cât pare!

5. Sfârşiţi cu o delicioasă gustare de piure şi cârnaţi pentru ... a nu irosi cartofii!

72

ATELIERELE

Ele ne servesc pentru dezvoltarea abilităţilor manuale, imaginaţiei, expresivităţii, creativităţii. Trebuie să luăm în consideraţie posibilităţile limitate ale puilor de cerb şi să contribuim la dezvoltarea creativităţii lor. E mai importantă motivarea şi lucrul realizat decât rezultatele concrete.

APLICAŢIE NATURALĂ 71 Ce compoziţie frumoasă!

Materiale - elemente din natură; i r e de iarbă, ramuri, frunze, flori (unele plante sunt

protejate!), seminţe etc. - o bucată de carton, o placă de masă plastica sau o bucată de lemn - clei non-tox.ic sau scotch Participanţi

Desfăşurare 1. Spuneţi-le participanţilor că vor încerca să reprezinte natura în miniatură. încu­

rajaţi-i să creeze peisaje cât mai asemănătoare cu cele reale.

2. Când aplicaţia va й terminată, rugaţi-i pe autori să le pună într-un loc uscat sau la soare şi lăsaţi-o pentru câteva zile.

3. La sfârşit, puteţi organiza o expoziţie pentru alte grupuri.

Sugestie Dacă aveţi carton alb, puteţi face felicitări cu aplicaţii. La sigur, cei care le vor

primi vor fi încântaţi!

73

FELICITĂRI CU FLORI PRESATE 72

Grădina noastră înfloreşte şi iarna! Materiale - f lori - şerveţele de hârtie - carton - foarfecă - greutăţi pentru presat florile (cărţi, pietre, vase pline etc.) - clei non-toxic - creioane simple, colorate, carioca, gnaş etc. Participanţi

Desfăşurare 1. Strângeţi mai multe flori mici din grădină / pădure.

2. Puneţi florile între şerveţele de hârtie şi plasaţi-le sub greutăţi sau între paginile cărţilor, lăsând cel puţin 20 de foi între fiecare floare.

3. In timp ce se usucă florile, ajutaţi-i pe participanţi să taie cartonul în diferite forme pentru a confecţiona felicitări.

4. Lipiţi florile pe felicitări. Puteţi înfrumuseţa felicitările cu decoraţii de hârtie, iarbă, nasturi sau alte obiecte. La fel, le puteţi propune doritorilor să folosească cre­ioane simple sau colorate, acuarelă, guaş sau carioca.

74

SĂCULEŢE AROMATE 73 Un săculeţ care miroase?!

Materiale - fiori care emană miros puternic: lavanda, Iasomie, salvie, busuioc etc. - o bucată de stofă moaie - panglică colorată - un borcan, de 3 litri - foarfece zimţat sau simplu

Participanţi 1+ Desfăşurare 1. Colectaţi împreună cu participanţii rămurele înflorite de flori mirositoare şi lă-

saţi-le câteva zile să se usuce la soare. Unele flori sunt foarte uşor de colectat: e destul să treceţi cu degetele printre ramuri şi florile vor cădea singure în palmă.

2. Pentru a face săculeţe, puneţi borcanul de 3 litri pe bucata de stofa, desenaţi con­turul fundului borcanului şi tăiaţi cercul cu foarfecele, puneţi în mijloc florile aromate şi legaţi stofa cu o panglică.

3. Pune-ţi sacoşele mirositoare în dulapuri, sertare, printre haine, pe mobilă şi veţi observa că hainele vă sunt parfumate,'iar insectele fug speriate!

COLIERE DIN CEREALE 74 Bijuterii din cele mai scumpe!

Materiale - im ac gros - fir de aţă rezistentă (mătase) - diferite seminţe (cereale - grâu sau orz, gris, seminţe de măr, harbuz etc.) Participanţi

Desfăşurare 1. Seminţele pot fi transformate în coliere şi brăţări din cele mai simpatice.

2. Ajutaţi-i pe participanţi să găurească seminţele.

3. Explicaţi-le cum să introducă acul în seminţele găurite şi blocaţi cu un nod un capăt al firului de aţă. Dacă participanţii sunt prea mici ca să folosească acul, puteţi face un ac improvizat din scotch, învârtindu-1 în jurul unui capăt de aţă pentru a in­troduce seminţele.

4. Participanţii vor putea dărui colierele părinţilor sau prietenilor.

75

CUTIA COMORILOR 75

Materiale - o cutie de carton - clei non-toxi - hiirîi;-

- reviste vechi - carioca non-toxică Participanţi

Desfăşurare 1. Mulţi adoră „să recicleze" obiecte şi podoabe, pe care să le transforme în como­

rile lor. Confecţionaţi o „cutie cu comori" împreună cu participanţii.

2. Ajutaţi-i pe participanţi să decoreze cutia de carton pentru a o preface în „cutia de comori". Idei pot fi foarte multe, important este ca participanţii să fie încurajaţi în ceea ce fac: o aplicaţie pe exteriorul cutiei cu desene făcute de ei, încleierea ilustrate­lor din reviste, desene proprii făcute cu creioane colorate, carioca, acuarelă etc.

3. Păstraţi cutia într-un loc accesibil pentru toţi şi folosiţi-o pentru a ţine în ea obiectele grupului.

76

MAŞINI DE CARTON 76_ O maşină adevărată?

Materiale - o cutie ele с ar fon - carioca non-toxică sau acuarelă - 3 farfurii de plastic

. . - ' ' - ' • - - . . .

- bretele de stofă sau curele din piele

Participanţi

Desfăşurare 1. Confecţionaţi împreună o maşină. Tăiaţi marginile unei cutii de carton din partea

superioară şi din cea inferioară, cu excepţia laturii din faţă.

2. Invitaţi-i pe participanţi să se distreze pictând cutia cum doresc într-o culoare aprinsă!

3. Când maşina este colorată, lipiţi prin părţi farfuriile de plastic - acestea sunt roţi.

4. Tăiaţi două discuri din hârtia de staniol şi instalaţi farurile în faţă. Fixaţi bretele­le astfel încât maşina să poată fi purtată în spate, ca un rucsac.

Sugestie Cutiile de carton pot fi transformate în aeroplane sau bărci. Este destul să încurajaţi

imaginaţia participanţilor.

77

PUZZLE DIN IMAGINI 77

Materiale - felicitări vechi, imagini mari sa o ilustrate din reviste vechi - scotch transparent - foarfece - clei

Participanţi

Desfăşurare 1. împreună cu participanţii încleiaţi imaginile sau ilustratele pe carton. îndată ce

cleiul s-a uscat, acoperiţi-le cu fâşii de scotch şi tăiaţi-le în bucăţi neregulate.

2. După ce au fost amestecate, propuneţi-le participanţilor să le unească pentru a reconstitui imaginile. Când participanţii au terminat, tăiaţi bucăţile de puzzle în bucăţele mai mici, pentru a complica jocul.

3. Spuneţi-le participanţilor că ei pot colecta alte imagini cu prietenii lor şi împreună pot confecţiona alte puzzle: poate fi o idee minunată pentru un cadou!

CIORAPUL ŞERPUITOR 78_ Vom avea un nou prieten!

Materiale - un ciorap de capron vechi şi lung - hârtie sau ziare veci

:anocî

Participanţi 2+ Desfăşurare

1. Distribuiţi participanţilor hârtie şi spuneţi-le să o rupă în mii de bucăţele.

2. Când au finisat, pot să „căptuşească" şarpele.

3. Pentru a face gura, folosiţi bucăţi de hârtie pe care participanţii o pot colora. 4. Rugaţi-i pe participanţi să se gândească la un nume simpatic pentru noul prie­

ten!

78

ZMEII ZBURĂTORI 79 Zboară, zboară cât mai sus!

Materiale - o bucată de peliculă de polietilenă rezistentă - 2 beţe subţiri şi uşurele de 80 şi 60 cm lungime - o riglă sau o bucată de lemn - hârtie - carioca sau acuarelă - un ghem de 13 metri de sfoară - foarfece cu vârfurile rotunde - scotch - perforator Participanţi 2+ Desfăşurare 1. Tăiaţi polietilena cu foarfecele şi formaţi un romb.

2. îndoiţi fiecare unghi al peliculei spre interior, formând margini de 3 cm. In fie­care colţ al rombului faceţi câte o gaură ce trece prin ambele straturi ale polietilenei. Tăiaţi 4 bucăţi de sfoară de 65 cm şi introduceţi în fiecare gaură câte un capăt. Uniţi capetele într-un nod, astfel încât să obţineţi un inel.

3. Introduceţi primul băţ în găurile de sus şi de jos şi fixaţi-le bine cu scotch. Plasaţi al doilea băţ perpendicular cu primul, introducân-du-1 în găurile laterale (din stânga şi din dreapta) şi fixaţi-1 ca şi pe celălalt. Intindeţi bine polietilena.

4. Pentru confecţionarea sforii zmeului, legaţi o sfoară lungă de nodul de la mijloc. Depănaţi celălalt capăt al sforii pe o riglă sau pe o bucată de lemn.

5. Lipiţi două bucăţi de scotch în centrul zmeului ş i ^ acum vă puteţi dedica decorării cozii zmeului, folosind carioca, atârnând panglici colorate etc.

6. Zmeul vostru este gata de zbor! ттяшш •-.

79

LA PESCUIT CU MAGNETUL 80 Ce bogată este marea!

Materiale - un baston lung (o crenguţă uscată) - ÎI ii fir de aţa - un magnet

~ bucăţi de masă plastică subţire (de ia cutii de îngheţată, brânză, iaurt etc.) arfecă cu vâr furi ie rotunde

- un vas cu apă — marea! Participanţi

Desfăşurare 1. Tăiaţi din bucăţele de carton diverse forme de peşti şi creaturi marine (stele de

mare, cai de mare, meduze, rechini etc.). Atârnaţi câte o clamă de fiecare vietate ma­rină.

2. Construiţi o undiţă de pescuit, legând un fir de aţă de un bastonaş (crenguţă us­cată). De cealaltă extremitate a firului legaţi un magnet.

3. Dacă timpul e frumos afară, umpleţi un vas cu apă şi adăugaţi câteva picături de colorant alimentar: astfel marea va fi de un albastru splendid.

80

LOTO 81 Un loto botanic?

Materiale - o bucată de carton de dimensiunea 50 x 5(1 cm - 25 de fişe mici de dimensiunile 10 x 10 cm - frunze sau flori Participanţi

Desfăşurare 1. Pentru a confecţiona tabla de loto împărţiţi cartonul în 25 de pătrate cu dimen­

siunile 10 x 10 cm.

2. Pe cele 25 de fişe mici scrieţi câte o întrebare, iar pe pătrăţelele din tabla de loto - răspunsurile (pot fi şi în formă de desene).

3. Dacă tema loto-ului este, de exemplu „Ce frunză e aceasta?", se poate proceda în felul următor: pe fişe se desenează frunze ale diferiţilor arbori şi arbuşti (de stejar, fag, mesteacăn, arţar, alun, tei, măslin, coacăz, plop etc.), iar pe tablă se scriu denu­mirile lor. Participanţii trebuie să determine ce frunză şi la care plantă se potriveşte.

4. Pentru un astfel de loto pot fi folosite nu numai desene, dar şi frunze uscate, în­cleiate pe fişele de carton.

Sugestie Puteţi face mai multe table de diferite dimensiuni, pe diferite teme (flori, animale,

insecte).

81

BALONUL IN REACŢIE 82

Materiale împins de aerul care iese!

•y

- un or de aţa rezistenta (< i lungimea de 3-4m)

- o bucăţică de sârmă subţire - scotch - un pai Participanţi 1+ Desfăşurare 1. Treceţi firul de aţă prin pai şi întindeţi-1 bine între 2 scaune, 2 copaci, 2 mânere

de la uşi... sau 2 colegi pot să ţină cele 2 capete ale firului.

•v\

2. Umflaţi balonul şi legaţi-1 cu sârmuliţa de fier. Răsuciţi balonul cu 2 bucăţi de scotch. Fixaţi-1 sub pai, ca în desen. Trans­portaţi balonul la un capăt al firului şi dezlegaţi sârmuliţa.

m:i :

4 ^ 3. Şi acum priviţi bine! E uimitoare viteza cu care acest

dirijabil fuge de-a lungul sforii, nu? Acest lucru se întâmplă din cauza că balonul e împins din urmă de aerul care iese din el!

Sugestie Dacă sunt mai mulţi participanţi, puteţi instala mai multe linii paralele pe care să

se mişte baloanele! Care balon se mişcă mai repede? Care ajunge mai departe?

82

OALA CU BOMBOANE 83 O oală plină cu bomboane???

Materiale - un balon - hârtie, ziare - creioane colorate, acuarelă sau guaş - foarfecă - cieî non-toxic - bomboane, dulciuri Participanţi 1+ Descriere 1. Cineva umflă un balon. Dacă doriţi să aveţi o oală mai mică, nu umflaţi balonul

prea tare.

2. Ceilalţi îl pot ajuta tăind foile, scufundându-le în clei şi apoi lipindu-le de balon. Atenţie să nu spargeţi balonul! Lipiţi mai multe straturi de hârtie.

3. Lăsaţi balonul „îmbrăcat" să se usuce o zi-două. Cleiul se va usca mai uşor dacă suspendaţi balonul pe o sfoară de uscat rufele, de exemplu.

4. Când balonul s-a uscat, tăiaţi cu atenţie capacul. Acum trebuie să spargeţi ba­lonul!

5. Vopsiţi oala pe care aţi obţinut-o şi capacul cu culorile pe care le preferaţi. Lipiţi pe margini, fără a găuri vasul, câteva panglici colorate.

6. Umpleţi oala cu bomboane, caramele şi dulciuri. Puteţi folosi oala pentru a păstra în ea diferite obiecte.

Sugestie La ocazii speciale, de sărbători atârnaţi oala undeva, dar nu prea sus, pentru a putea

fi ajunsă de micuţii invitaţi. Oaspeţii vor trebui să încerce să o dea jos cu un baston. Va fi o adevărată ploaie de caramele!

83

DIRECT LA HIPODROM! 84 O cursă ameţitoare!

Materiale - 4 scaune - două aţe cu lungimea de 3m - două pahare goale de la iaurt sau smântână sau de unică folosinţă - un ac - carioca Participanţi 6+ Desfăşurare 1. Desenaţi un cal pe fiecare pahar.

2. Faceţi o gaură la fundul paharelor şi îmbrăcaţi-1 pe firul de aţă.

3. Legaţi flecare fir de aţă la spatele fiecărui scaun şi îndepărtaţi-le unul de altul pentru a întinde bine aţele.

4. Rugaţi 2 colegi să se aşeze de-a ca­lul pe scaune pentru a le ţine pe loc.

5. Doi participanţi încep: suflă puter­nic peste cal pentru a-1 face să înainteze cât mai repede posibil de la un scaun la altul

84

MINI-FABRICA DE BALOANE 85 7, 2, 3... zburaţi/

Materiale

apa

un vas paie sau inele pentru a face baloane & '')%

•s~—

- facultative: foarfecă şi sârmă Participanţi 2+ - XI Descriere 1. Accesorii pentru a face baloane: - un inel din plastic pentru a face baloane pe care îl puteţi cumpăra la magazinul

de jucării. - un inel făcut acasă: treceţi un fir de sârmă în jurul unui pahar şi răsuciţi ambele

capete pentru a-1 putea ţine în mână. Astfel veţi putea face baloane mari, rotunde. Dacă deformaţi cercul puteţi obţine baloane pătrate, triunghiulare, ovale (regulate sau nu) şi obţineţi baloane neobişnuite!

- un pai obişnuit pentru suc: tăiaţi capetele în fâşii pentru a obţine baloane ovale. - un pai modificat: faceţi 4 tăieturi cu lungimea de 1 cm la capetele paiului şi în­

doiţi cele 4 capete în afară. -

2. Reţeta soluţiei pentru baloane: turnaţi într-un vas un pahar de detergent la 2 pahare de apă. Amestecaţi încetişor şi - soluţia e gata!

3. Pentru a face baloanele: - Cu inelul: înmuiaţi inelul în soluţie şi suflaţi delicat pe pelicula care s-a format

înăuntrul inelului. - Cu paiul: înmuiaţi paiul în soluţie şi trageţi un pic de lichid (fiţi atent: nu e limo­

nada!) în pai şi apoi suflaţi un balon mare... sau o mulţime de baloane mici variind durata şi intensitatea suflării!

Test de abilitate Participanţii pot încerca să facă: - balonul cel mai mare - cel mai lung - cel care se înalţă cel mai sus - cel care zboară mai departe - cel care rezistă cel mai mult - cele mai multe baloane - treceţi baloanele printr-un inel de carton ţinut cu mâinile întinse - suflaţi un balon în interiorul altui balon.

85

MINI-PISTOLUL DE APĂ 86 Construirea unei stropitori de apă!

Materiale - o cutiuţă de plastic de la pelicula i

' ' • ' : • • - ; • ; : • ! ... .

- un ac şi un compas -apa Participanţi 4-4- <$Ям~ ' >

"" / /-• -- t

1. Tăiaţi o bucată de pai, cu lungimea de circa 5 cm. Cu vârful foarfecului faceţi o gaură în centrul capacului cutiuţei de la peliculă.

2. Introduceţi bucata de pai în gaură, lăsând afară 1 cm. Cu compasul faceţi o altă gaură mică în capac. Umpleţi cutiuţa cu apă şi închideţi-o.

3. Tăiaţi o altă bucată de pai de 3 cm. Ţinând-o de un capăt cu gura, duceţi-o aproape de bucata de pai care iese din cutiuţa pentru peliculă, formând între ele un unghi drept.

4. Suflaţi tare! E genial! Această stropitoare funcţionează ca un pistol de apă!

86

MINI-PISTOLUL DE APA IN CULORI 87_ Un mini-pistol în loc de pensulă!

Materiale - cel puţin 2 mini-pistoale - vopsea diluată - coli mari de hârtie alba

- câteva foite mici de hârtie

e 1. întindeţi o sfoară între doi copaci şi cu ajutorul cleştilor de rufe prindeţi o foaie

de desen. Umpleţi mini-pistolul cu vopsea diluată.

2. împărţiţi participanţii în 2 echipe. Fiecare echipă îşi alege un pictor. Pe mai multe foiţe scrieţi cuvinte şi cifre care vor putea fi uşor desenate şi îndoiţi foiţele în patru.

3. Pictorii care au fost propuşi de ambele echipe îşi aleg câte o foiţă şi citesc conţi­nutul fără ca să-1 spună celorlalţi. Apoi iau mini-pistolul şi încearcă să deseneze ceea ce e scris pe foiţă, dirijând jetul de culoare pe foaia de desen agăţată.

4. Ceilalţi participanţi trebuie să ghicească despre ce e vorba, ce a desenat pictorul din flecare echipă. Cine ghiceşte primul asigură echipei sale o victorie.

87

SPUNE-MI, MORARULE... 88 Spune-mi, morarule, moara ta se roteşte repede?

Materiale лт

-hârtie r^ J/ - foarfece i - un pix Uy 4<' - riglă - un ac de siguranţă - mărgea - un bastonaş - Ia dorinţă - un dop de plută Participanţi 1+ Desfăşurare 1. Luaţi un pătrat de hârtie (21x21 cm), trasaţi diagonalele şi tăiaţi 12 cm înspre

centrul pătratului, pornind de la vârfuri.

2. întoarceţi o parte peste alta spre centrul moriştii.

3. Introduceţi acul de siguranţă prin toate vârfurile suprapuse şi apoi prin centrul moriştii.

4. Introduceţi o mărgea pe acul de siguranţă, apoi fixaţi-1 de bastonaş.

5. Hei, morarule, nu adormi! Numără mai bine rotaţiile pe care le fac aripile morii, rotite de vântul ştrengar.

Sugestie Acul alunecă mai uşor într-un dop de plută, pe care apoi poţi să-1 fixezi de bastonaş.

88

METEORITUL 89 O ploaie de stele!

Materiale - minge de tenis (nu de ping-pong) - un ciorap lung de mătase Participanţi

Desfăşurare 1. Puneţi mingea de tenis în ciorap şi faceţi un nod la capătul lui.

2. Cineva aruncă meteoritul în perete, iar ceilalţi încearcă să-1 prindă în zbor ... de coadă sau de cap.

3. Daca sunteţi mai mulţi împărţiţi-vă în echipe şi acumulaţi puncte: echipa câştigă un punct dacă participantul său a prins meteoritul.

PALETE ŞI MINGI 90 Tenis de performanţă!

Materiale - o pereche de ciorapi vechi de mătase - un umerar din fier - scotch - mingi de tenis (nu de ping-pong) Participanţi >:•+•

Desfăşurare 1. îndoiţi umerarul în aşa fel încât să-i daţi forma unei palete de tenis, îndreptaţi

mânerul, faceţi-1 lung şi îngust. Tăiaţi un ciorap şi introduceţi paleta în el în aşa fel încât ciorapul să fie bine întins. Răsuciţi în jurul mânerului un pic de scotch pentru a menţine ciorapul şi a întări paleta.

2. Puneţi o minge de tenis în celălalt ciorap şi suspendaţi-1 de un ram al unui pom sau de sfoara pentru rufe.

3. Distraţi-vă lovind mingea. Puteţi să confecţionaţi mai multe palete şi să măriţi numărul participanţilor. Dacă veţi folosi mingi din burete, nimeni nu va simţi durere, chiar dacă va fi lovit.

89

PRINDE-O DIN ZBOR 91 Zboară, zboară, că te prind!

Materiale

ingi de tenis sa» alte mi) •;-;,

- foarfecă sau cuţit de tăiat hârtie Participanţi

Desfăşurare 1. Tăiaţi fundul la câteva sticle din plastic cu foarfecele sau cu cuţitul de tăiat hârtie,

înveliţi marginile tăioase cu scotch.

2. Ţineţi sticlele de vârf şi folosiţi-le pentru a prinde şi a arunca mingile înspre ceilalţi participanţi.

MERGÂND PE CATALIGE 92 Sunt mai înalt acum!

de Ia vopsea sau de la cafea de aceeaşi dimensiune pei fiecare particip a ni

-sfoară lungă - ţinte şi ciocan Participanţi 2+

1. Faceţi cu ciocanul şi cu o ţintă două găuri de o parte şi de alta pe marginile cutiilor.

2. Măsuraţi şi tăiaţi două bucăţi egale de sfoară. Introduceţi capetele sforii în gău­rile făcute şi blocaţi-le făcând două noduri la extremităţi.

3. Fiecare participant se urcă pe cataligele sale şi se ţine de sfori. V-aţi antrenat un pic? La start, atenţie, marş!

90

ACTIVITĂŢILE IN NATURA

Activităţile în natură sunt o posibilitate pentru copiii de 7-10 ani ca ei să intre în contact cu natura, să o cunoască, să o respecte şi să o admire.

Mediul fantastic, acţiunea bună şi activităţile ecologice ca grija faţă de animale, îngrijirea unei grădini sunt elementele ce ne ajută să atingem scopul propus.

JURNALUL 93_ ...un jurnal al naturii!

Materiale - câte un caiet pentru fiecare participant - creioane, carioca Participanţi 2+ Desfăşurare 1. De fiecare dată când vizitaţi pădurea, poieniţa, imaşul sau lacul, amintiţi partici­

panţilor să-şi ia cu sine jurnalul în care să facă notiţe.

2. Ajutaţi participanţii să scrie o listă cu toate animalele, plantele şi insectele pe care le vor vedea. Este important să folosiţi terminologia corectă. Propuneţi partici­panţilor să le descrie şi să noteze ce mănâncă animalele.

3. Dacă vizitaţi aceleaşi locuri în diferite anotimpuri, participanţii pot nota schim­bările care au loc, diferenţele dintre perioada caldă şi cea cu precipitaţii.

4. Dacă dispuneţi de un aparat de fotografiat, îl puteţi lua cu voi. Astfel copiii îşi vor îmbogăţi jurnalul cu fotografii. Incurajaţi-i să deseneze animalele şi să le compa­re cu cele din cărţi.

•>

5. Cu aceasta şi alte activităţi asemănătoare, participanţii vor învăţa să respecte şi să iubească natura înconjurătoare.

91

HARTA TIMPULUI 94 Să avem şi noi calendarul nostru!

Materiale - carton

r(-:ihv.-'h*:r

- carioca non-toxică Participanţi 2+ Desfăşurare 1. Desenaţi împreună cu participanţii calendarul pentru o lună (sau o săptămână)

pe o coală de carton.

2. Atârnaţi calendarul într-un loc uşor de ajuns. Gândiţi-vă împreună la semnele ce vor reprezenta ploaia, vântul, soarele, norii, ninsoarea şi alte fenomene ale naturii. La sfârşitul fiecărei zile discutaţi cum a fost timpul şi, pe rând, participanţii notează pe calendarul mare, desenând câte un simbol în căsuţa corespunzătoare.

3. La sfârşitul fiecărei luni (sau săptămâni) priviţi cum a fost timpul. Veţi vedea că prin această metodă participanţii vor deveni mult mai interesaţi de prezicerea vremii.

PUTEREA SOARELUI 95 Cine adună mai multă căldură?

Materiale - foi - pixuri - diferite obiecte: cărămidă, hârtie de staniol (de Ia bomboane), ziar, piatră,

lemn, frunze etc. Participanţi

Desfăşurare 1. Faceţi această activitate într-o zi însorită. Expuneţi la soare toate obiectele adu­

nate şi peste câteva ore întoarceţi-vă şi verificaţi care obiecte sunt cele mai reci şi care sunt cele mai calde.

2. Propuneţi participanţilor să se gândească cum pot avea o casă mai răcoroasă vara şi una mai caldă iarna.

3. Faceţi o plimbare în localitatea voastră şi observaţi din ce sunt făcute casele, serele, şoproanele etc.

4. Gândiţi-vă cum puteţi contribui la economisirea energiei. O modalitate este să stingeţi lumina când mergeţi la culcare

92

PLOAIA 96 Prinde picătura!

Materiale - şerveţele de hârtie - pixuri - ploaie Participanţi 2+ Desfăşurare 1. Dacă începe să plouă, neapărat profitaţi de ocazie pentru a face acest joc. Ieşiţi

afară şi ţineţi şerveţelele câteva minute sub ploaie. Aduceţi-le în încăpere şi ajutaţi-i pe participanţi să deseneze conturul picăturii de ploaie.

2. Discutaţi câteva lucruri: - toate picăturile au aceeaşi formă şi mărime? - de cât timp este nevoie pentru a îmbiba un şerveţel de hârtie?

3. Strângeţi un pic de apă de ploaie într-un borcan şi veţi vedea cât de cristalină este.

4. Adăugaţi în ea un pic de săpun ras sau şampon şi comparaţi-o cu apa din robinet sau din fântână. Care din ele face mai multă spumă şi care este mai „moale"?

5. Puteţi folosi apa de ploaie pentru a face baloane de spumă!

93

SOARELE $1 PLANTELE 97 Creşteţi mari şi cât mai verzi!

Materiale - vase de ceramică - pământ - cutii de la încălţăminte - diferite seminţe Participanţi

Desfăşurare 1. Toţi ştim că soarele are o importanţă fundamentală pentru viaţa de pe pământ.

Ajutaţi-i pe participanţi să înţeleagă acest lucru prin mici experimente.

2. împreună cu participanţii umpleţi vasele cu pământ şi cu seminţe. Aranjaţi apoi vasele într-un loc cu mult soare şi udaţi-le regulat. Când plantele vor creşte un pic şi vor fi deja verzi, puteţi începe experimentul.

3. Puneţi câteva vase într-un dulap, într-o valiză sau într-un alt loc întunecat şi continuaţi să le udaţi regulat.

4. Plasaţi alt vas într-o cutie de la încălţăminte, închideţi-o şi faceţi o gaură în capac, prin care se va strecura un pic de lumină. Şi în acest caz trebuie să udaţi pământul.

5. Celelalte vase puneţi-le la soare.

6. După o săptămână, vedeţi ce s-a întâmplat cu plantele: cele din dulap vor fi în­alte, dar galbene din cauza lipsei de lumină; cele din cutie au crescut înclinate spre gaura prin care a venit lumina; şi cele de la soare vor fi verzi şi puternice.

7. Prin acest simplu experiment participanţii vor înţelege cât de important este soa­rele pentru creşterea plantelor!

94

COAFURĂ DE IARBĂ 98 Păr de iarbă?! Imposibil!

Materiale - un ciorap vechi de mătase - obiecte din plastic (cutii de Ia îngheţată, iaurt, smântână, caşcaval) - seminţe de iarbă - carton colorat - carioca non-toxică - vase plate de ceramică - pământ pentru ghiveciuri Participanţi 2+ Desfăşurare 1. Tăiaţi un ciorap de mătase şi ţineţi-1 deschis, în timp ce participanţii toarnă în el

3 linguri de seminţe de iarbă. Adăugaţi 3-4 pahare de pământ. Legaţi ciorapul cu un nod la nivelul unde se termină pământul.

2. încercaţi să-i daţi forma unui cap şi puneţi-1 într-un vas plat de ceramică.

3. Participanţii se vor distra ocupându-se de decorarea ciorapului: pot face ochi, nas şi gură, utilizând carioca, cartonaşe colorate sau alte obiecte. Udaţi ciorapul cât mai des, astfel încât să fie mereu ud şi veţi observa că peste câteva zile pe cap vor începe să crească fire de „păr" moi şi verzi!

95

FLORILE 99 Oare cum e făcută o floare?

Materiale - diverse flori şi plante pentru a i observate - lupă Participanţi 2+ Desfăşurare 1. Participanţii vor învăţa că florile sunt nu doar frumoase, dar şi foarte importante

pentru creşterea altor plante. Polenul lor este purtat de vânt şi de apă, în special, de animale şi de insecte, care îl transportă dintr-o floare în alta. Este destul să ne gândim la albinele care zboară fără încetare dintr-o floare în alta. Priviţi împreună cu partici­panţii o floare prin lupă: vor rămâne fascinaţi şi se vor distra, recunoscând diverse părţi ale ei:

- petalele, care atrag insectele cu parfumul şi culoarea lor; - pistilul, care este partea feminină a florii. Este compus din 3 părţi: (1) partea li­

picioasă a stigmei care capturează polenul de la alte plante; (2) piciorul care susţine stigma; (3) ovarul ce conţine ouăle plantei. Odată fecundate, ouăle se transformă în seminţe;

- staminele care sunt partea masculină a florii. Sunt compuse din 2 părţi: antera, care produce polenul şi filamentul ce o susţine.

2. Unele plante au şi flori masculine, şi flori feminine, în timp ce altele au două tipuri de plante: planta masculină şi planta feminină, de exemplu, păpădia.

3. Indemnaţi-i pe participanţi să iubească plantele... Intr-o zi poate veţi avea un botanist în familie.

96

LA VÂNĂTOAREA DE INSECTE 100 Să descoperim împreună...

Materiale - o cutie micuţă

«

- un borcan de sticlă - un ciorap vechi de capron pentru a acoperi borcanul - un elastic pentru a fixa ciorapul Participanţi

Desfăşurare 1. Pregătiţi-vă pentru vânătoarea de insecte împreună cu participanţii. Luaţi cu voi

borcanul şi ciorapul în care puteţi face câteva găuri mici pentru o mai uşoară circu­laţie a aerului.

2. încercaţi să prindeţi insectele şi lucrurile pe care stau ele cu borcanul, apoi pu­neţi totul în cutie.

3. Spuneţi-le participanţilor că insectele sunt ţinute în cutie doar pentru puţin timp, pentru a afla mai multe despre viaţa lor, şi după aceasta este corect să le lăsaţi să se întoarcă în familiile lor, la casele lor.

Continuare 1. După ce aţi fost la vânătoare, întrebaţi-i pe participanţi câteva lucruri despre

fiecare tip de insectă:

Ce mănâncă? Frunze, alte insecte, seminţe, nectar, lemn? Ce aspect are? Este de o culoare sau are mai multe culori? E lucios sau mat? Se camuflează? Dacă da, cum? Unde locuieşte? Pe flori, pe frunze sau pe pom? Cum se mişcă? Zboară, saltă, se târăşte sau altfel? Zboară repede, lent, în linie dreaptă sau zig-zag? Are aripi? Câte? Lăbuţe are? Câte? Are antene? Câte ? Cum reacţionează dacă te apropii ?

2. Probabil, unii participanţi doresc să-şi noteze într-un jurnal tot ce au descoperit: ajutaţi-i să facă poze sau desene. O idee ar fi să-şi procure cărţi despre insecte în care să recunoască insectele studiate şi să afle noi informaţii despre ele.

97

FURNICILE 101 O crescătorie de furnici?!

Materiale - o sticlă de plastic de 2 litri - un pahar - o lingură veche -pământ - un elastic - o bucată de stofă (poate t\ un maiou vechi) Participanţi

Desfăşurare 1. Tăiaţi sticla de plastic în jumătate şi introduceţi în partea de jos un pahar. Lăsaţi

o distanţă de 4 cm între peretele sticlei şi pahar pentru a putea vedea galeriile făcute de furnici.

2. în spaţiul rămas între sticlă şi pahar puneţi cu o lingură pământ.

3. Plasaţi acolo nişte furnici pe care le-aţi găsit în grădină sau în pădure.

4. Acoperiţi vasul cu maioul, fixându-1 cu un elastic aşa încât furnicile să nu iasă.

5. O dată la 2-3 zile adăugaţi nişte farâmituri de pâine, biscuiţi sau zahăr.

6. Participanţii vor rămâne fascinaţi de lucrurile mari pe care le vor face furnicile pentru a construi galerii. Chiar dacă furnicile nu ne plac prea mult, trebuie să învăţăm să le respectăm pe ele şi munca pe care o fac. După experiment nu uitaţi să repuneţi furnicile în libertate.

98

PĂIANJENII 102 Un elefant... se legăna... pe o pânză de păianjen...

Materiale - un păianjen şi o pânză de păianjen Participanţi

Desfăşurare 1. Căutaţi un păianjen şi urmăriţi-1 o perioadă:

atât ziua, cât şi în timpul nopţii, folosind o lanter­nă. Fiţi atent la ceea ce face păianjenul, urmăriţi insectele care au rămas prinse în plasă şi observaţi în câte zile le va mânca păianjenul.

2. Dacă găsiţi o pânză de păianjen părăsită, puteţi s-o fotografiaţi, dar înainte de aceasta puneţi o foaie neagră ca fundal: astfel participanţii vor putea observa mai bine rezultatul splendid al lucrului depus de păianjen.

3. Plimbându-vă dimineaţa devreme prin grădină sau prin pădure, puteţi observa plase de păianjen strălucind de rouă. Fiecare dintre ele ascunde forme diferite: triunghiuri, pătrate, hexagoane... Puteţi organiza un concurs: câştigă cel care găseşte mai multe!

4. Citiţi împreună cu participanţii o carte despre păianjeni şi veţi afla de ce sunt atât de importanţi.

99

MELCII 103 încet, încet...

Materiale - melci de g r ă d i n ă - un acvariu vechi sau un borcan mare de sticlă Participanţi 2+ Desfăşurare 1. Când melcii invadează grădina sau pădurea, propuneţi participanţilor să plece

la vânătoarea de melci pe timp de noapte, luând cu sine o lanternă: este momentul când se găsesc mai uşor.

2. Puneţi melcii adunaţi într-un acvariu sau într-un borcan (gol şi umed) şi daţi-le ceva de mâncare: câteva frunze de păpădie.

3. Va fi fascinant pentru participanţi să urmărească mişcarea melcilor. Observaţi urma pe care o lasă şi care îi protejează de suprafeţele tăioase şi înţepătoare. Ştiţi că melcii se pot mişca pe orice fel de suprafaţă fără a se tăia?

4. Chiar şi întrecerile între melci sunt distractive! Faceţi un semn colorat pe cochi­lia melcilor şi aranjaţi-i la linia de start. Veţi putea calcula ce distanţă parcurge un melc într-un minut.

5. Cei interesaţi pot vizita biblioteca pentru a afla şi mai multe lucruri interesante despre melci.

100

CASA RÂMEI 104 O căsuţă pentru râme!

Materiale - câteva râme - un borcan înalt şi strâmt cu capac - nisip, pământ, frunze tăiate - un ciocan - un cui Participanţi 2+ Desfăşurare 1. Mergeţi cu participanţii în grădină sau în pădure şi luaţi cu voi un borcan înalt

şi strâmt pe care îl veţi umple cu straturi de pământ, nisip şi, în special, frunze, care vor fi hrana pentru râme. Aveţi grijă: conţinutul borcanului să fie mereu umed, dar nu ud şi faceţi cu ciocanul şi cu un cui câteva găuri în capacul borcanului pentru ca aerul să circule.

2. Căutaţi împreună nişte râme şi când le veţi găsi, puneţi-le în borcan, astfel încât să poată fi observate cu uşurinţă. Săpând galerii, traversând diverse straturi ale solu­lui, râma produce o substanţă care este foarte nutritivă pentru pământ. Participanţii se pot amuza observând diferitele forme ale galeriilor săpate de râme.

3. Odată ce participanţii au învăţat tot ce se putea despre viermi, nu uitaţi să săpaţi o gaură în pământ şi să le redaţi libertate pentru a-şi continua viaţa în mediul lor na­tural.

4. Dacă sunteţi interesaţi în particular de viermi, veţi găsi cărţi în bibliotecă.

OUL TARE 105 De ce ouăle sunt ovale?

Materiale -un ou - o minge de tenis sau o alta minge asemănătoare Participanţi 2+ Desfăşurare 1. Puneţi pe pământ oul şi mingea şi lăsaţi-le să se rostogolească. Care din ele se

rostogoleşte mai uşor ?

2. întrebaţi participanţii, cum cred ei, de ce? Explicaţi-le că daca oul ar fi fost ro­tund s-ar fi rostogolit din cuiburi, ar fi căzut, s-ar fi stricat şi din ele nu ar mai fi ieşit puişori. Forma ovală face ouăle mai rezistente.

101

MINERALELE 106 Şi noi putem face minerale!

Materiale - 2 pahare de zahăr - 1 pahar de apă - beţişoare de lemn - coloranţi alimenta.]

Participanţi

Desfăşurare 1. Turnaţi cu atenţie zahărul în apă fiartă, adăugând şi câteva picături de colorant

alimentar, şi lăsaţi-o să se răcească.

2. Când soluţia a ajuns la temperatura camerei, participanţii o pot turna peste beţi­şoare le aranjate în castron în diferite forme.

3. Acoperiţi castronul şi lăsaţi-1 pentru câteva zile: solidificându-se, zahărul va forma tot mai multe cristale.

ALUNECAREA! 107 E fantastic!

Materiale - o coborâre rapidă, dar ne-periculoasă - o bucată de carton pe care să lunecaţi - o pereche de foarfece Participanţi

Desfăşurare 1. Sunt multe locuri unde pot fi găsite coline formidabile, pe care se poate alune­

ca.

2. Găsiţi câteva cutii de carton şi rugaţi-i pe participanţi să vă ajute să le tăiaţi în formă de scândură pe care vor aluneca.

3. Mergeţi până în vârful colinei şi urmăriţi alunecarea participanţilor! Ce distrac­ţie! De ce nu încercaţi şi dumneavoastră?

102

LA VÂNĂTOAREA DE URME 108

Materiale - sol afânat Participanţi

Desfăşurare 1. Dacă aveţi un lot de pământ, afânaţi-1 şi faceţi o plim

bare cu participanţii.

2. Vă puteţi distra recunoscând diverse urme. Puneţi-i la încercare pe participanţi şi provocaţi-i să distingă formele, mărimile şi autorii urmelor: sunt de oameni, de animale sau de păsări?

3. După ce aţi mers într-o direcţie, întoarceţi-vă şi încercaţi să mergeţi înapoi după urmele pe care le-aţi lăsat.

4. Dacă între timp a plouat, observaţi împreună cu participanţii transformările care s-au produs cu urmele lor.

PĂDUREA 109 Pădurea noastră-i de poveste!

Materiale

- carioca Participanţi

Desfăşurare 1. Scrieţi pe foiţe denumiri de animale, păsări sau insecte. Decupaţi nişte imagini

din reviste sau rugaţi pe cineva să le deseneze.

2. Participanţii se împart în grupuri mai mici. Explicaţi că flecare grup va reprezen­ta cu ajutorul gesturilor şi sunetelor o plantă, un animal, o pasăre, astfel încât fiecare membru al grupului să fie implicat în procesul reprezentării.

3. Propuneţi fiecărui grup una din fişele pentru reprezentare: copac, ciupercă, iepure, vulture, arici, fluture... Oferiţi-le timp pentru a decide cum vor reprezenta imaginea în grupul mare. Celelalte grupuri trebuie să ghicească ce a fost reprezentat.

4. După ce toate grupurile s-au prezentat, rugaţi-i pe participanţi să reformeze ima­ginile, pentru a alcătui o reprezentare scenică a unei poveşti cu personajele enumerate mai sus. Scenariul poveştii nu trebuie să depăşească mai mult de 5 minute.

Cine-i detectivul?

103

EXCURSIILE

Realizarea periodică a activităţilor în afara localului (sugerăm o excursie pe lună) permite ca copiii să obţină priceperi şi deprinderi ce le-ar ajuta să se adapteze mai bine în campamentul de vară. Ele contribuie la dispariţia fricii de a dormi în afara casei şi ajută la alcătuirea unor modele de organizare personală.

Iama, când condiţiile climaterice sunt mai aspre, este binevenit de a utiliza lo­curi specializate pentru cazare, pentru ca să avem mai mult timp pentru a realiza activităţile.

SĂ NE ORIENTĂM! 110 Ce mai este şi busola asta?

Materiale - busoiă ~~ harta zonei în care vă aflaţi (o puteţi face împreună cu participanţii)

- creioane Participanţi

Desfăşurare 1. Alegeţi un traseu şi luaţi cu voi o hartă a zonei date, pentru a o studia împreună

cu participanţii. Cu o zi înainte experimentaţi traseul şi lăsaţi câteva semne sub pie­tre, pe trunchiuri de lemn, în scorburi, însă fără a schimba mediul. Cu busola, luaţi coordonatele fiecărui punct în care lăsaţi semne.

2. Oferiţi participanţilor indicaţiile pe care să le urmeze. înainte de a vă porni pe traseu, explicaţi-le cum se foloseşte busola şi harta şi daţi-le coordonatele pentru a ajunge la primul punct. Apoi vor continua în acelaşi mod tot traseul.

104

GĂSEŞTE CEVA 111 ...şi câştigă o cină!

Materiale - creioane şi pixuri • foi

Participanţi 2 r

Desfăşurare 1. Înainte de a pleca în excursie, gândiţi-vă împreună cu participanţii la ceea ce

puteţi întâlni în cale, de exemplu: - 1 câine - 2 pisici - 1 casă acoperită cu stuf - 1 cutie de metal - 6 copaci - 1 camion - 3 capre - etc.

2. Fiecare participant va avea câte o listă de titluri. Mergând, va exclude din listă ceea ce a văzut deja.

3. Câştigă cel care primul a văzut toate titlurile scrise şi în calitate de premiu poate decide ... ce bucate vor fi gătite la cină!

105

ÎNTRE STÂNCI 112 Ce putem "vâna" în apă?

Materiale - o plasă de pescuit sau pentru prins fluturi - lupă

Participanţi

Desfăşurare 1. Mergeţi cu participanţii în sânul naturii şi acordaţi timp explorării izvoarelor

sau lacurilor dintre stânci. Aveţi grijă să luaţi încălţăminte specială: atenţionaţi-i pe participanţi să nu meargă pe stâncile verzi, pentru că sunt lunecoase!

2. Când aţi găsit sursa de apă potrivită, începeţi „vânătoarea" de raci, libelule şi alte vieţuitoare care locuiesc în natură. Dacă nu le găsiţi, puteţi încerca să le căutaţi cu lupa, prindeţi-le şi puneţi-le cu delicateţe în vasul din plastic pentru a le observa în linişte.

3. încercaţi să număraţi câte vietăţi diverse găsiţi în izvoare, lacuri: veţi descoperi că sunt o mulţime. Nu uitaţi să redaţi vietăţilor prinse libertatea!

106

TABERELE

Campamentul puilor de cer­bi trebuie sa fie stabil. Traseele nu durează mai mult de 1 -2 zile, ele urmând să aibă un sens anu­mit în cadrul Jocului Mare, pe care-1 realizează ceata şi din această cauză nu va lipsi mediul fantastic, motivaţia, surprizele. Marşurile turistice trebuie să fie adaptate la capacităţile copiilor, ca aceştia să poată trăi din plin emoţiile, apreciind peisajul în­conjurător.

Puii de cerb în nici într-un caz nu realizează raiduri sau campamente ce-şi schimbă permanent locul.

107

MEDIUL FANTASTIC ŞI POVEŞTILE

Puiul de cerb se interesează de tot ce-1 înconjoară: descoperă, caută, vrea să înţeleagă ceea ce se petrece înjur. Evadează din realitate pentru a trăi ceea ce 1-a impresionat, ce este nou pentru el.

Poveştile sunt foarte importante. Ele furnizează răspunsuri imaginaţiei şi fanteziei copi­lului, imagini vii cu valoare educativă în care puiul de cerb se poate situa perfect.

Povestea este un cadru în care se dezvoltă imaginaţia şi o cale pentru a învăţa. înainte de a fi relatată ea urmează să fie pregătită şi adaptată la scopurile pe care dorim să le ajungem: co­pilul trebuie să înţeleagă subiectul poveştii, anumite atitudini, să obţină anumite abilităţi.

Un factor important pentru ca totul să reuşească este ca puiul de cerb să se includă în poveşti. Din această cauză echipa de lideri va trăi din plin pentru a-i molipsi cu entuziasmul său pe copii.

Trebuie să avem în vedere mai multe tipuri de resurse. Putem concepe poveşti-repre-zentări, montaje audiovizuale, păpuşi, modificarea poveştilor, ilustrarea poveştilor, crearea textelor pentru comixuri, aparitia-surpriză a unor personaje mascate, sursele poveştilor folosite, cărţi.

108

SĂRBĂTORILE

De ce folosim sărbătorile ca parte integrantă a metodei noastre educative? E3 Sărbătorile contribuie la evidenţierea momentelor importante din viaţa grupului şi

secţiunii. 0 Prin intermediul simbolurilor, sărbătorile sugerează, facilitează perceperea unor as­

pecte care uneori sunt redate cu dificultate prin cuvinte. ESI Ele produc emoţii, dau reuniunii o dimensiune comunitară istorică.

Cum trebuie să fie sărbătorile?

Formative • Toate sărbătorile scout trebuie să aibă un mesaj pedagogic; П1 Trebuie să corespundă vârstei participanţilor şi capacităţilor individuale de dezvoltare

ale copiilor (durata şi claritatea mesajelor); • Sunt un mijloc de conştientizare a valorilor asupra cărora lucrăm: ajutorul reciproc, îndeplinirea

angajamentelor, obligaţiilor, autodepăşirea, generozitatea ş.a., dar nu trăite în mod abstract, ci prin intermediul experienţei de viaţă a grupului sau secţiunii.

Participative Ш Sărbătorile trebuie să fie comunitare şi participanţii urmează să se implice activ în rea­

lizarea lor. Ш La activităţile secţiunii se poate invita şi restul grupului scout în dependenţă de acţiunea

planificată. E preferabil de a invita grupul la sărbătoarea rostirii promisiunii scout decât la trecerea de la o etapă la alta, deoarece ultima poate fi prea lungă.

109

\E\ Este binevenită promovarea participării active prin intermediul cântecelor, jocurilor, manifestărilor teatralizate, discuţiilor. Momentele active pot alterna cu cele de linişte şi atenţie.

Personalizate • Sărbătoarea trebuie să fie un moment special pentru cel ce avansează în progresiunea sa

şi nu trebuie să comporte un caracter de masă; • O idee interesantă la sărbătorirea promisiunii poate fi ca copilul care va face promisiunea

să expună ce semnificaţie are pentru el pasul pe care îl face, ce-şi propune să realizeze începând cu acest moment. In cazul grupului, spre exemplu, patrula poate da citire mai multor cuvinte adresate scoutului ce rosteşte promisiunea. Astfel, sărbătoarea poate de­veni autentică, personalizată;

• Trebuie cultivată o atmosferă de respect şi înţelegere. Este un moment important pentru toţi membrii grupului.

Scoutice • Sărbătorile trebuie să fie realizate în cadrul mediului şi al simbolurilor scout în acord cu

valorile şi principiile scout; • Pentru a verifica dacă sărbătoarea corespunde scopurilor noastre educative, este bine să

ne întrebăm: Ce valori stau în spatele normelor ce ni le propunem? Ce sens, înţeles au? Deseori ne ciocnim cu astfel de aspecte că în spatele unor comportamente, norme, tra­diţii sunt multe contravalori (invidie, intoleranţă, lipsă de respect, trufie, cruzime ş.a.). De multe ori în grupurile noastre sunt obiceiuri puternic înrădăcinate, dar nu trebuie să ezităm pentru a ne debarasa de ele: educaţia copiilor este responsabilitatea principală. Spre exemplu, când propunem concursuri şi probe, este bine să ne întrebăm: ce vrem să obţinem prin intermediul lor, ce valori promovăm? Deseori ele contribuie la dezvoltarea forţei fizice, lipsei de sensibilitate, a concurenţei, care astăzi nu sunt recunoscute ca valori scout.

Pregătite şi acomodate la condiţiile naturale, celelalte condiţii Sărbătorile trebuie să fie rezultatul muncii realizate în cadrul secţiunii. Ele sunt punctul

culminant al lucrului făcut bine. Dacă am avut deja o Asamblee de evaluare a unui proiect sau a unei activităţi sau autoevaluarea progresiei personale a fiecărui copil, sărbătoarea va avea o semnificaţie mult mai mare pentru toţi.

Un exemplu de pregătire a unei sărbători este noaptea de veghe înaintea promisiunii. Ea are ca scop pregătirea de către doritor a formulării promisiunii sale, în timp ce prietenii ce-1 însoţesc reflectează asupra angajamentelor pe care şi le poate lua pretendentul. Ea are loc cu o noapte înaintea rostirii promisiunii. La desfăşurarea nopţii de veghe trebuie să se respecte cadrul simbolic, sa nu dureze prea mult timp, sa corespundă particularităţilor vârstei participanţilor, să fie încadraţi toţi membrii secţiunii sau grupului.

Pregătirea nu se referă doar la momentele-cheie ca Asambleea de evaluare sau vegherea înainte de rostirea promisiunii. De asemenea, ea înseamnă că am lucrat zi de zi asupra sensu­lui Promisiunii şi Legii sau asupra sensului schimbării secţiunii, sau în cadrul secţiunii în care scouţii sunt dispuşi să treacă.

110

SĂRBĂTORILE ÎN CEATĂ

Sărbătorile sunt o parte din viaţa cetei. Totul ce se petrece în ceată reprezintă viaţa; şi sărbătorile - fie

ceremonii sau petreceri - sunt o parte a vieţii.

Fiece pas, orice efort de a face progres este recunoscut printr-un gest sau cuvânt. Şi prin acest gest sau cuvânt alegerea personală a copilului devine un angajament formal şi reali­zările lui sunt apreciate în public.Fetele şi băieţii, în calitate de martori şi tovarăşi, salută opţiunea colegului lor şi sărbătoresc realizările lui. Şi atunci se fac sărbătorile - o expresie a bucuriei comune pentru progresul realizat de fiecare individ.

Sărbătoarea este un moment trăit cu intensitate. Nu este un "adaos" la program şi nici o activitate de "umplutură", la fel cum nu e o tulburare a vieţii de ceată. Dacă toate activităţi­le sunt viaţa, atunci sărbătoarea este ca o răsuflare mai adâncă, dar, totuşi, una din multele, o parte a unui întreg.

Cum potriveşti tu sărbătorile în planul de activităţi depinde de progresele făcute de copii, de vreme ce, în majoritatea cazurilor, nu există un anume timp, în care copiii trebuie să în­deplinească un act anumit. Ionel sau Mărioara nu trebuie să fie obligaţi să se conformeze unui plan pentru "a face promisiunea" pe o anumită dată. Mai degrabă ceata trebuie să se conformeze deciziei lui Ionel şi Mărioara să facă acest lucru atunci când vor considera ei că este timpul potrivit.

Din acelaşi motiv, sărbătoarea pentru copii este mult mai mult decât o simplă prezenţă. Din momentul luării deciziei, noi putem începe să discutăm despre ceremonia de investire, despre promisiune sau despre pasul ce va urma: subiectele sunt puse în discuţie la Sfatul Stâncii, sunt indicate pe tabla anunţurilor şi toţi le cunosc. Aceasta ajută la crearea unei atmosfere de anticipare, care întăreşte sensul simbolismului, uneşte şi mai strâns ceata şi încurajează împărtăşirea reflecţiilor despre valorile, ce sunt parte integrantă a tuturor activităţilor.

Sărbătorile implică tradiţiile formate în fiecare grup scout

Deşi Mişcarea Scout este unică în raport cu misiunea pe care o are, cu principiile şi me­toda sa, felul în care se aplică metoda scout are un aspect diferit în fiecare şesime, aspect ce depinde de caracterul individual al şesimii. Această diversitate este aplicabilă şi pentru petreceri şi ceremonii. Deşi semnificaţia lor e aceeaşi şi se pot desfăşura într-un mod ase­mănător, fiecare grup scout va integra propriile tradiţii şi un stil individual.

Aceasta înseamnă că unele sărbători sunt însoţite de gesturi simbolice, cântece sau sa­lutări caracteristice grupului respectiv. Este important să ne asigurăm, că aceste lucruri sunt semnificative şi se potrivesc evenimentului principal, şi pun într-o lumină specială tema centrală a sărbătorii. Este necesar ca ele niciodată să nu fie distractive şi sub nici o formă nu trebuie să fie excesive sau vulgare.

111

Ceremoniile trebuie să fie scurte şi semnificative

Ceremoniile din ceată vor fî scurte nu numai pentru că asta e potrivit caracterului lor, dar şi pentru că cei mai importanţi participanţi sunt copiii, iar copiii la această vârstă nu se pot concentra asupra unui lucru pentru mai mult de 15-30 minute.

Pe lângă aceasta, fiecare ceremonie se va limita la un singur scop sau o temă centrală, deci, nu este o ideie bună să desfaşori o întreagă serie de activităţi cu o singură ocazie, sub pretextul de a oferi o retrospectivă a vieţii în ceată. La fel ca şi promisiunea în masă: preambule lungi, numeroase cuvântări sau prea multe simboluri.

Scopul ceremoniei este de a sublinia importanţa unui pas, a unei realizări sau a unui anga­jament, de a exprima ceva important într-un mod deosebit. Ea trebuie să fie firească, simplă, astfel încât nimeni să nu aibă dificultăţi în a înţelege procedura. Este necesar ca fiecare gest, fiecare cuvânt, fiecare mişcare, fiecare semn să aibă un sens clar pentru toată lumea.

O ceremonie va fi mai semnificativă dacă toate procedeele ei vor fi explicate din timp tuturor celor implicaţi:

O actorului principal, astfel încât el sau ea să poată participa la ceremonia "sa" calm şi fără a face greşeli şi să se concentreze asupra conţinutului mai mult decât asupra cuvintelor sau mişcărilor;

O tuturor participanţilor, astfel încât ei să fie într-o stare emoţională adecvată şi să poată participa integral;

O oaspeţilor, astfel încât ei să se comporte adecvat.

Impecabil şi dinamic

Copiii sunt cele mai importante persoane la o ceremonie şi ei vor fi recunoscători dacă unui act făcut în onoarea lor i se va da importanţa pe care ei o merită.

Pentru a organiza o ceremonie impecabilă noi trebuie să: • folosim îmbrăcămintea la care am convenit, de obicei, uniforma scout completă; • avem din timp la îndemînă toate cele necesare până la începutul ceremoniei, cum ar fi

drapele, elemente ale uniformei, documente, etc; • ştim cu toţii din timp ce avem de făcut, unde şi cum să ne mişcăm, astfel evitând îmbul­

zeala, erorile şi încurcătura; • ne asigurăm, că i-am invitat pe toţi acei ce participă la ceremonie, şi ne-am asigurat că

ei sunt în stare să vină. Pe lângă acestea, e cu mult mai distractiv să participăm la o ceremonie dinamică, care,

deşi solemnă, nu va tempera voioşia firească a copiilor. Câteva lucruri ne ajută să realizăm această tonalitate: • totul, ce este de spus, se va pronunţa clar, concis, tare, bine articulat şi fără ezitări; • ceremonia se va desfăşura ca un proces continuu, fără întreruperi şi bolboroseli: oame­

nii, obiectele şi sunetele apar în ordinea şi timpul planificat. Evitaţi intervenţiile lungi ale persoanelor care se pretind diriguitori ai ceremoniei, un rol care nu este necesar şi e mai bine să-1 evitaţi. Evitaţi tăcerile lungi în aşteptarea vreunui voluntar să vorbeas­că, planificând aceste lucruri din timp.

112

• îndemnaţi-i pe paricipanţi să interpreteze cântece potrivite înaintea, în timpul şi la sfârşitul ceremoniei. Pe lângă faptul că ele fac parte din spiritul scoutismului, cântecul relaxează oamenii şi îi ajută să se concentreze la ceea ce se întâmplă.

• toţi trebuie să participe, să se mişte, să aibă ceva de făcut. Puişorii de cerb trebuie să aibă motive pentru a se mişca şi a-şi schimba poziţia: un salut, nişte aplauze, un strigăt, să aibă o poziţie permanent activă şi alertă.

Locul şi timpul potrivit

Timpul potrivit este atunci când persoana implicată este gata şi e pregătită. Aceasta poate fi din cauza că persoana respectivă a făcut o alegere, cum ar fi investirea şi promisiunea; sau poate s-a decis să i se acorde unui copil recunoaşterea deosebită a progreselor făcute de el, cum ar fi semnele de distincţie pentru progres sau altceva de acest gen.

Trebuie să ştii cum să aştepţi timpul potrivit. In caz contrar, ceremonia este o imitaţie a unui lucru adevărat, o parodie a valorilor scout şi o lipsă de respect faţă de copii.

Din acelaşi motiv nu e bine să incluzi în ultimul minut o ceremonie în programul unei sărbă­tori, unei petreceri sau plimbări. O ceremonie este întotdeauna motivată de unul sau mai mulţi oameni, care au nevoie de ea ca parte a progresului făcut de ei şi nu trebuie grăbită din motiv că doreşti să onorezi un oaspete important sau vrei să distrezi mulţimea.

Locul potrivit pentru o ceremonie este în aer liber, în mijlocul naturii. Dar aceasta nu este suficient, mai sunt câteva lucruri, care se vor lua în consideraţie: ••• în aer liber nu înseamnă să stai 20 de minute în soarele arzător, în ploaie, la ger sau rătă-

cindu-te într-un nor de ţânţari. Locul şi timpul vor fi alese cu grijă, luând în consideraţie genul fiecărei ceremonii: o noapte cu lună în pădure, un asfinţit de soare, o dimineaţă sclipitoare în câmp.

•> decât să petreci ceremonia la cantină, e mai bine s-o faci afară, în mediu curat şi ordonat, decorat într-un mod simplu şi semnificativ.

*•• în grupurile scout, în care copiii sunt de aceeaşi religie sau dacă copiii o cer, ceremonia se poate desfăşura în biserică, ceea ce poate fi foarte frumos şi mişcător.

* nu este potrivit să ţinem o ceremonie într-un loc public, cum ar fi parcurile sau scuaruri-le, pentru că ea este un lucru intim pentru ceată şi nu trebuie expus curiozităţii străinilor. Ceremonia nu se desfăşoară pe o platformă sau scenă, de vreme ce ideea este că toţi puişorii de cerb sunt actori şi nu spectatori la un show.

Mai presus de toate - firesc şi sincer

Toate ceremoniile vor fi expresii simple ale unor idei minunate. Orice cuvânt trebuie spus firesc, utilizând cuvinte simple, jocuri şi cântece, ce vin din sufletul şi inima copiilor. Fără pretenţii şi fără imitaţii. Ceea ce este se exprimă aşa cum este. In sinceritatea sa se conţine frumuseţea sa.

Pentru a evita deformarea ceremoniei, ar fi bine să: • utilizăm simboluri pe care le înţelege toată lumea. Fără semne obscure şi idei confuze. O utilizăm gesturi şi mişcări pe care copiii le pot face cu uşurinţă. Nu-i impune să stea în

poziţie de drepţi, să meargă ca roboţii sau să îndeplinească manevre de paradă.

113

Q vorbim firesc, evitând efectele teatrale, ce nu sunt proprii atmosferei din ceată, cum ar fi vocile ridicate, ordinele strigate sau vocabularul vulgar.

Q zâmbim mereu, să utilizăm un limbaj simplu, direct şi să încercăm să folosim o tonalitate blândă a vocii, ce îi va face pe copii să se simtă comfortabil şi bine. Nu uita niciodată că poţi fi serios fără a fi trist sau autoritar şi că o ceremonie în ceată este o expresie viguroasă a vitalităţii copilăreşti.

MOMENTELE DE SĂRBĂTOARE ALE DEZVOLTĂRII PERSONALE

Sunt multe momente ce pot fi sărbătorite în ceată, dar numai 4 din ele ţin de dezvoltarea personală a copilului:

Investirea, în care un băiat sau o fată oficial devine membru al unei cete. Această cere­monie poate fi făcută individual sau în grup, în funcţie de circumstanţe.

Promisiunea, pe care copilul singur hotărăşte când să o facă şi care înseamnă asumarea unui angajament personal faţă de legea cetei.

Ceremonia semnelor de progresare care are loc la sfârşitul unui ciclu pentru acei co­pii, care au realizat anumite evoluţii ale obiectivelor personale.

Trecerea în următoarea secţiune, când împreună, liderul şi copilul decid că a sosit timpul să meargă mai departe în următoarea secţiune a grupului.

Ceata sărbătoreşte investirea noilor puişori de cerb

După cum am văzut, în timpul perioadei introductive, copilul îşi face noi prieteni şi ca­pătă încredere în lideri, se alătură unei şesimi mai mult sau mai puţin permanente şi devine un nou pui de cerb în ceată, recunoscând numele şi simbolurile folosite în mediul de ceată. Investirea poate avea loc în orice timp pe parcursul acestei perioade, când copilul decide că vrea să facă în continuare parte din ceată.

Trebuie să ţinem minte: copilul este membru al cetei chiar din momentul în care i se alătură şi începe să poarte uniforma, dar fără eşarfa. După un timp, când copilul a de­monstrat un interes în a continua, investirea se împlineşte şi sfârşeşte procesul de venire a copilului cu înmânarea eşarfei în calitate de simbol.

114

Când momentul investirii coincide cu sfârşitul perioadei de încadrare, copilul poate primi semnul de distincţie pentru etapa în care el urmează să înceapă lucrul.

Ceremonia de investire poate să aibă loc, pur şi simplu, la sfârşitul unei întruniri obişnui­te a cetei, creând un moment puţin mai formal. Părinţii copilului, care este primit, ar trebui să participe la ceremonie.

Unele cete fac din această celebrare o ocazie de sărbătoare pentru întregul grup scout. Aceasta e foarte bine, ceea ce nu trebuie de exclus şi, deci e ceva ce merită sărbătorit! Acest lucru se întâmplă nu atât de des, doar atunci când există câţiva copii care sunt primiţi în ceată. Petrecerea se transformă într-un eveniment mai mare, e asistată de familiile noilor membri şi de autorităţile instituţiei sponsoriale. Un loc special este pregătit şi decorat cu această ocazie, iar înmânarea simbolurilor poate fi, după dorinţă, parte a unei ceremonii religioase.Ceremonia se sfârşeşte cu o petrecere, pentru a exprima bucuria tuturor pentru creşterea cetei.

în cetele care activează în şcoli (ca local de activităţi), în special, în acelea care "înrolează" în fiecare an toţi copiii de la un nivel, o ceremonie de asemenea proporţii se desfăşoară anual, nu cu mult timp după începutul anului şcolar. In acest caz, există şi ceremonii mai simple pentru copiii care se înrolează în timpul anului.

Ceremonia promisiunii marchează angajamentul personal pentru legea

cetei

Copilul face promisiunea sa după perioada de încadrare, când el singur consideră că este gata s-o facă. Liderii niciodată nu pun la îndoială motivaţia din spatele acestui fapt, ei, pur şi simplu găsesc un moment special şi un loc potrivit pentru această ceremonie, cel mult timp de câteva săptămâni.

Ceremonia promisiunii are un loc aparte printre sărbătorile cetei. Subiectul central al ceremoniei este angajamentul personal faţă de legea cetei, pe care copilul şi—1 asumă în faţa prietenilor săi. Semnul de distincţie al promisiunii este simbolul pe care îl primeşte copilul ca semnificaţie a acestui angajament.

Această ceremonie nu are nevoie de alt motiv decât anunţul, că un băiat sau o fată au cerut să facă promisiunea lor. Data şi locul se anunţă din timp. Părinţii, la fel, trebuie să fie informaţi, pentru că este foarte important ca ei să participe la ceremonie. Liderul ar putea să se întâlnească cu părinţii, pentru a le explica ce implică ceremonia, să-i încurajeze pe părinţi, să-i ajute să se pregătească de ceremonie şi să le sugereze ca ei să-şi felicite copilul şi să-1 facă să simtă că ei apreciază decizia lui ca una importantă.

La o ceremonie de acest fel un singur copil trebuie să-şi facă promisiunea, care, ideal, ar trebui să aibă loc în timpul unui camp şi să nu fie asociată cu o altă ceremonie. Dacă dintr-un motiv inevitabil câţiva copii urmează să-şi facă promisiunea la o singură ceremonie, atunci ar fi bine să nu fie mai mult de doi sau trei copii şi fiecare din ei ar trebui sa aibă momentul său individual pentru a-şi exprima angajamentul.

Dacă nu este posibil ca părinţii să fie prezenţi în camp, atunci copilul va decide împreună cu părinţii, dacă el sau ea doresc să facă promisiunea în camp sau să o facă cu altă ocazie atunci când părinţii vor fi de faţă. In orice caz, dacă părinţii nu sunt prezenţi "cu trupul", ei pot fi prezenţi "cu spiritul" , trimiţând o scrisoare sau un mesaj mic care ar putea fi citit la dorinţa copilului într-un moment potrivit.

115

Sunt multe căi de a organiza bine ceremonia promisiunii, în dependenţă de tradiţiile fie­cărui grup scout. Ceata şi părinţii se strâng solemn înjur, liderul cetei explică semnificaţia promisiunii, iar alt lider vorbeşte pe scurt despre copilul care va face promisiunea. Alt pui de cerb sau un părinte spun succint câteva cuvinte şi apoi copilul este invitat să rostească promisiunea de a face totul cum poate el mai bine, să-1 iubească pe Dumnezeu şi patria sa şi să respecte legea cetei.

Fiecare copil îşi spune promisiunea în felul său propriu atât de bine cum poate şi nu re­petă după lider. După ce promisiunea este făcută, puiul de cerb primeşte semnul distinctiv al promisiunii, iar liderul ar putea să-i ofere un cadou special în calitate de suvenir, ce-i va aminti de această zi specială.

Unele simboluri ale acestei ceremonii sunt drapelul scout sau drapelul cetei, semnul de distinc­ţie al promisiunii, o făclie aprinsă sau o lumânare, ca simbol a luminii ce începe să orienteze viaţa copilului ce şi-a făcut promisiunea.

Dezvoltarea copilului este apreciată prin acor-darea semnelor distinctive de performanţă

Copiii sunt motivaţi şi încurajaţi prin recunoaşterea progreselor făcute de ei şi, de obicei, aceasta se face prin acordarea semnelor de distincţie de progres, pe care copilul le poartă pe uniformă. Fiecare din aceste semne este acordat atunci când copilul şi liderul sunt de acord că progresul făcut de copil merită o schimbare spre altă etapă.

Aceasta înseamnă că tema centrală a ceremoniei este evoluţia personală, simbolizată de un nou semn de progres pentru etapa în care copilul va începe lucrul.

Ceremonia respectivă e simplă, foarte veselă şi se desfăşoară la finele unui ciclu, după aprecierea progresului făcut de copil pe parcursul acestui ciclu. Deşi ceremonia este co­mună pentru câţiva copii, fiecare copil are momentul său individual pentru a primi noul său semn.

Nu este necesar de a aglomera ceremonia cu prea multe evenimente. înainte de a în­mâna semnul, sunt suficiente câteva cuvinte de apreciere şi încurajare spuse de liderul ce monitorizează dezvoltarea copilului. După aceasta se încep acţiunile de sărbătorire.

Semnele distinctive de dibăcie, aprobate în timpul ciclului, pot fi înmânate la aceeaşi ceremonie sau la alta separată, dar asemănătoare cu cea de mai sus. La sfârşitul acestui fel de ceremonie nu se dă petrecerea de sărbătoare.

Timpul de a pleca: treapta spre următoarea secţiune

Ultima ceremonie, legată de dezvoltarea personală a copilului, este trecerea într-o altă secţiune, care are loc atunci când a fost atinsă vârsta de 10 ani. Acest lucru poate fi şi din cauza că modelul lor personal este atât de înalt în toate sferele, încât e mai bine pentru co­pil să-şi continuie activitatea scout într-o categorie de vârstă mai mare, fapt determinat de copil împreună cu liderul.

Tema centrală a acestei ceremonii, din punctul de vedere al cetei, este luarea de rămas bun. Şi, ca orice ceremonie de adio, este o îmbinare a tristeţii pentru timpurile ce au trecut şi a bucuriei în aşteptarea noului.

Cel mai des întâlnit simbol în acest caz este trecerea unui obstacol sau a unui traseu, care

116

reprezintă trecerea de la o situaţie la alta, cu ceata situată la începutul traseului şi cu trupa la sfârşit. Trebuie de avut în vedere, că dacă secţiunea următoare nu este mixtă, iar ceremo­nia este săvârşită concomitent de o fată şi un băiat, atunci la sfârşitul traseului vor fi prezen­te ambele trupe.

Atât obstacolul, cât şi traseul sunt figurative: trecerea unui pod, sărirea peste un trunchi de copac, urcarea unui deluşor de pe vârful căruia se vede trupa ce aşteaptă copilul. Această manifestare este cu mult mai semnificativă dacă se desfăşoară în aer liber.

Ca şi la ceremonia promisiunii, fiecare pui de cerb va avea momentul său individual. Dacă dintr-un motiv sau altul mai mulţi copii urcă spre următoarea treaptă la aceeaşi ceremonie, nu­mărul lor, totuşi, trebuie să fie limitat.

Ţineţi minte: veţi avea nevoie de două sau mai multe trupe pentru a petrece această ceremonie şi, astfel, urmează să planificaţi totul în cooperare cu ele şi cu liderul lor. Locul va fi ales cu grijă, deoarece trupele trebuie să fie amplasate în aşa fel încât să se poată vedea fiecare copil, iar la mijlocul lor să se afle obstacolul sau traseul.

In timpul ceremoniei, puiul de cerb, care părăseşte ceata este încurajat de toţi liderii şi este felicitat de ei, deseori i se oferă mici cadouri pregătite de şesimi. Totul începe cu un cântec de adio, atunci când liderii cetei îl însoţesc pe copil până la obstacol sau până la în­ceputul traseului.

După ce copilul a trecut obstacolul sau a îndeplinit traseul, el (sau ea) este primit de li­derul trupei, însoţit de patrula la care se va alătura copilul. După ce a venit în trupă, copilul primeşte semnul distinctiv pentru următoarea secţiune.

Ceremonia se sfârşeşte cu cântece şi arată afecţiunea şi bucuria pentru faptul că trupa are un nou membru.

Alte sărbători marchează istoria comună a cetei şi ajută la crearea tradiţiilor ei La fel ca şi ceremoniile ce ţin de dezvoltarea personală a copilului, ceata are şi alte

ocazii de a celebra viaţa în comun. Sărbătorile respective ne ajută să memorizăm cele mai frumoase momente ale cetei.

Acesta e un mod de a întări memoria colectivă, de a crea un simţământ al apartenenţei şi, în acelaşi timp, ceata capătă propriile tradiţii.

Aici sunt câteva exemple a zilelor sau evenimentelor, pe care ceata deseori le sărbătoreşte:

E Aniversarea şesimii sau a cetei; П Ziua "numelui" şesimii, care ar putea coincide cu una din figurile istorice ale neamu­

lui, a unui patron sfânt sau a unui eveniment important, 3 Aniversarea sau ziua în care sărbătorim instituţia ce sponsorizează ceata;

O Sărbătorile naţionale, regionale sau religioase ale comunităţii în care activează ceata.

In dependenţă de obiceiurile proprii sau de stilul individual, ceata poate sărbători şi alte ocazii, mai personale, cum ar fi zilele de naştere, cununiile, naşterea copiilor şi eveni­mente legate de viaţa religioasă a fiecărei persoane.

117

3.4. PROGRAME PROGRESIVE ŞI ATRĂGĂTOARE

Cele trei elemente ale metodei scout examinate anterior se reflectă concret în programele scout, care reprezintă o totalitate de acţiuni întreprinse de copii şi tineri în scoutism. Progra­mele respective urmează să fie examinate ca un tot întreg, şi nu în calitate de acţiuni răzleţe şi eterogene. Caracteristicile principale ale acestor programe constituie cel de-al patrulea element al metodei scout.

Aşadar, programele scout trebuie să se prezinte sub formă de programe progresive orien­tate spre satisfacerea necesităţilor în dezvoltarea treptată şi armonioasă a copiilor. Pentru a atinge aceste obiective programele vor fi încurajatoare, se vor adresa acelora cărora le sunt destinate. In acest context programele vor reprezenta o îmbinare echilibrată de diverse acţiuni care se sprijină pe interesele participanţilor. Astfel de programe reprezintă cea mai bună garanţie a succesului.

Jocurile, activităţile practice şi munca social-utilă pot constitui trei compartimente prin­cipale ale programelor, cu condiţia îmbinării raţionale a diverselor activităţi. Asocierea raţională a activităţilor, ce corespund acestor trei compartimente, oferă posibilităţi largi de atingere a obiectivelor educaţionale pe parcursul realizării programelor.

Din momentul constituirii scoutismului viaţa în natură a fost considerată un mediu ideal pentru organizarea acţiunilor scouţilor. Fondatorul acorda naturii o atenţie foarte mare. El a prefaţat lucrarea sa "Scoutismul pentru băieţi" cu subtitlul "Manual pentru educaţia cetăţenească prin cunoaşterea pădurii", apreciind cunoaşterea pădurii ca "studierea anima­lelor şi naturii". Importanţa pe care Baden-Powell a acordat-o naturii se explică nu doar prin rezultatele benefice evidente ale vieţii în aer liber pentru dezvoltarea fizică a copiilor. Numeroasele probleme în cadrul contactului cu natura stimulează capacităţile creative ale copiilor şi le permit să soluţioneze aceste probleme, sprijinindu-se pe o îmbinare de elemente care sunt împosibile în viaţa noastră supraorganizată din oraşele mari. Mai mult decât atât, din punctul de vedere al dezvoltării sociale, acţiunea în grup pentru depăşirea obstacolelor crează legături eficiente între membrii grupului. Aceasta le permite să conştientizeze pe deplin rolul şi importanţa vieţii în societate.

3.5. EVALUAREA ACTIVITĂŢILOR ŞI PROIECTELOR

De ce evaluăm? Evaluarea este un moment-cheie în acţiunea planificată. A evalua înseamnă a avea o pă­

rere despre ceva conform unor principii bine determinate. Evaluarea serveşte la obţinerea informaţiei, la luarea deciziilor, la reînnoirea acţiunii.

Evaluarea în educaţie, pe lângă faptul că îndeplineşte o funcţie de control al rezultatelor, trebuie să servească pentru acumularea experienţei, pentru creşterea intelectuală, afectivă, morală şi socială, şi pentru îmbogăţirea şi îmbunătăţirea acţiunilor viitoare. Evaluarea este o acţiune întegrată în procesul învăţării.

Evaluarea va fi continuă. Luând ca referinţă un an, evaluarea va avea câteva momente distincte:

118

Evaluarea procesului educativ Evaluarea progresului

La începutul

proiectului De a investiga situaţia de la început

în timpul proiectului

A învăţa pe baza experienţei. De a orienta activitatea

secţiunii spre necesităţile reale

A urmări progresul individual pentru a observa necesităţile diferite.

La sfârşitul proiectului

A reflecta şi învăţa pe baza implicării şi intervenţiei

noastre, încercând de a o îmbunătăţi

Aprecierea rezultatelor referitoare la dezvoltarea capacităţilor şi luarea deciziilor

privind schimbarea etapei.

în continuare prezentăm separat evaluarea realizată în secţiune şi cea a liderilor. Această diviziune este clară atunci când se lucrează cu puii de cerb, dar, pe lângă aceasta, echipa de lideri trebuie să realizeze şi evaluarea proprie.

1. Evaluarea în secţiune

Evaluarea activităţilor şi proiectelor întotdeuna s-a evidenţiat în grupurile scout (constituie o etapă fundamentală în tehnica proiectelor). Ea oferă copiilor şi tinerilor posibilitatea de a dezvolta multe lucruri importante: abilităţi de comunicare, dezbatere, dialoguri, reflectări, gândirea critică şi permite îmbunătăţirea activităţilor viitoare.

Metoda scout propune "educaţia prin acţiune", invită tinerii să înveţe pe baza experienţei. Pe lângă aceasta, când ei au fost protagoniştii unei activităţi, au organizat-o şi au dus-o la bun sfârşit - aceasta duce la creşterea motivaţiei şi evaluarea se transformă într-o ocazie bună pentru a învăţa.

Evaluarea activităţilor şi proiectelor secţiunii sunt momente excepţionale pentru acumularea de către copii a cunoştinţelor şi experienţelor noi. Ea constă în reflectarea personală şi comună asupra reuşitelor, succeselor şi dificultăţilor organizaţiei etc.

In corespundere cu vârsta copiilor, evaluarea proiectelor şi activităţilor va avea profunzime mai mare (în secţiunile mai mari, spre exemplu, va fi interesantă evalua­rea tuturor fazelor proiectului, revizuirea procesului de planificare a activităţilor, reflectarea interacţiunii şi evoluţiei grupului de persoane ce formează secţiunea, etc.).

Pe lângă exerciţiul de exprimare şi gândire critică ce-1 presupune evaluarea, ea serveşte pentru lider ca furnizor de date interesante despre activităţile ce ar putea fi realizate pe viitor.

119

2. Evaluarea realizată de echipa de lideri

De rând cu evaluarea efectuată cu copiii, echipa de lideri a secţiunii revede în fiecare săptămână activităţile realizate, pentru a reflecta asupra procesului de educaţie pe care-1 conduce.

Cu privire la activităţi se obişnuieşte a lua în consideraţie următoarele aspecte: • Dacă activităţile corespund obiectivelor propuse. • Dacă conţinutul este adecvat pentru a realiza obiectivele. • Dacă activităţile au fost bine organizate. • Dacă valorile promovate au fost în acord cu intenţiile educative. • Dacă resursele materiale şi economice au fost adecvate. • Dacă resursele umane au fost adecvate. • Dacă activitatea liderilor a fost la nivelul cuvenit. • Dacă participarea copiilor în fiecare moment a fost optimală. • Dacă au fost bine repartizate sarcinile. • Dacă timpul a fost distribuit bine. • Dacă evaluarea a fost realizată într-un mod util. Cum a evoluat grupul: procesul continuu al acceptării şi integrării membrilor noi, lucrul în

comun, competitivitate sau colaborare, participare ş.a.

La o anumită perioadă de timp (flecare trimestru sau la sfârşitul fiecărui proiect) echipa face o analiză mai amplă a activităţilor, luându-se ca bază planificarea anuală: • Revizuirea şi analiza situaţiei iniţiale a acţiunii. • Revizuirea obiectivelor educative anuale (realismul, gradul de adaptivitate la necesită­

ţile copiilor). • Revizuirea distribuirii atenţiei asupra diferitor obiective.

Analiza respectiva este utilă penîi u ca echipa sâ clarifice intenţiile sale mai exactă. Se are în vedere o învăţare continuă, un proces de creştere

in acest moment ai evaluării este evidentă ideea că liderul este şi numai educă, dar şi cercetează cum se face acest lucru.

ercetător: el nu

120

IV. PROGRESIA PERSONALA 4.1. EVALUAREA PROGRESIEI PERSONALE

Evaluarea procesului de dezvoltare per-sonală este o parte a vieţii în grup

In timp ce urmărim cum se desfăşoară o activitate, este inevitabil să urmărim cum se descurcă copiii şi care sunt schimbările ce se petrec cu ei.

Astfel, evaluarea dezvoltării personale este un proces sistematic şi continuu, ce face parte din viaţa în grup. Aceasta include.culegerea informaţiei ce ne va permite să ajutăm copiii să primească mai mult din participarea lor în viaţa grupului, să îmbunătăţească atingerea obiec­tivelor propuse şi să determine cât de aproape sunt ei de atingerea obiectivelor personale.

Evaluarea este un subsistem în sistemul grupului. Este o parte integrală a tot ceea ce se petrece în grup şi se implementeză simultan.

Când vorbim despre " dezvoltare personală ", ne referim la progresarea treptată a copilului către tipul de comportament vizualizat în obiective. De vreme ce acest progres implică toate aspectele personalităţii, ci trebuie înţeles în cel mai larg sens, inclusiv toate variaţiile ideii de creştere şi dezvoltare. Deşi noţiunile de creştere şi dezvoltare au o diferenţă subtilă de sens, ele sunt folosite alternativ în această carte ca sinonime ale dezvoltării personale.

Dezvoltarea armonioasă a copilului poate fi evaluată numai prin observare

Obiectivele educative din grup, pe care, spre sfârşitul perioadei de încadrare, copilul le transformă în obiective personale, propun trei categorii diferite de comportament. Aces­tea sunt: obţinerea cunoştinţelor (cunoaşterea), asimilarea de atitudini (a şti cum să fii) şi deprinderea îndemânărilor (a şti cum să faci). Uneori e uşor să faci deosebire între aceste trei tipuri, dar, în general, ele se interpătrund, astfel încât un tip sugerat de comportament deseori va include toate cele trei categorii.

Astfel, dezvoltarea armonioasă a copilului este ceva ce poate fi evaluat doar prin observare, de vreme ce include atâţia factori subiectivi, ce sunt deopotrivă valabili şi aplicabili.

Unele aspecte ale dezvoltării copilului pot fi măsurate, cum ar fi greutatea corpului sau însuşirea unui anume volum de cunoştinţe. Totuşi, aceasta e o metodologie absolut străină mediului de grup şi va cere de la lideri cunoştinţe, pe care ei pot să nu le posede în mod obligatoriu, atrăgându-ne în obsesia de a evalua numeric orice, asta fiind de o utilitate în­doielnică. Noi trebuie să acceptăm faptul, ca nu putem măsura incomensurabilul.

Faptul că un lider este învăţător sau medic îl poate orienta spre măsurarea ( aprecierea) cunoştinţelor sau sănătăţii copiilor în corespundere cu profesia pe care o posedă. Dar aceasta nu crează absolut nici o diferenţă pentru noi, pentru că metoda scout nu variază în depen­denţă de arealul de expertiză a unor lideri anume.

Noi observăm permanent dezvoltarea în grup prin intermediul tuturor aspectelor ce ne sunt oferite.Copiii permanent ne dau semnale, care ne ajută să determinăm punctul pe care l-au atins în progresul natural şi dezvoltarea lor, spre realizarea obiectivelor personale.

121

Vom ţine minte, că sarcina grupului şi a liderilor este să contribuie la dezvoltarea copi­lului prin conlucrarea cu alţi agenţi educaţionali, dar niciodată să nu ne însuşim funcţiile, ce corespund acestor agenţi.

Spre exemplu, liderii pot observa că un copil are probleme în formarea deprinderilor bune în alimentaţie. Sunt multe lucruri, pe care le putem face în grup, pentru rezolvarea acestei situaţii, dar până la urmă, părinţii sunt acei, ce poartă răspundere pentru rezolvarea problemei.

Acelaşi lucru e valabil pentru însuşirea unor cunoştinţe specifice despre un subiect propus. Numai şcoala e în măsură să aprecieze calitatea însuşirii, în cazul când această apreciere (măsurare) este posibilă şi utilă.Tot ce putem face în grupul nostru este să observăm gradul de dezvoltare intelectuală a copilului şi să împărtăşim preocuparea noastră cu învăţătorii.

Observarea necesită timp şi dragoste

Evaluarea prin observare necesită un mediu special, care, desigur, este viaţa în grup: o atmosferă plăcută, plină de lucruri interesante şi stimulative pentru copii. Este, de asemenea, o atmosferă caldă şi sinceră, în care între copil şi lider se crează o relaţie adâncă şi intensă de încredere unul faţă de celălalt, atât de completă, încât nu există frica de a împărtăşi lucruri foarte personale.

Iată de ce liderii trebuie să cultive anumite calităţi ca viziunea, timpul, toleranţa şi dra­gostea.

Ai nevoie de un anumit fel de viziune pentru a înţelege importanţa, scopul şi necesitatea sarcinii educaţionale, căreia i te-ai dedicat. însoţirea unui copil în călătoria dezvoltării lui nu este un lucru ordinar, dar este un privilegiu şi o responsabilitate, de mărimea şi posibilităţile căruia tu trebuie să fii conştient. Educarea este mult mai mult decât evaluarea atingerii obiectivelor.

Ai nevoie de timp, timp calitativ şi fără grabă, fără ca să fii întrerupt. Nu e numai timpul petrecut cu copilul pe parcursul întâlnirilor obişnuite de grup, dar e şi timp pentru a face cât mai multe contacte folositoare ( şi la întâlnirile de grup şi în afara lor), cu familia, priete­nii, vizitând şcoala, discutând cu profesorii, împărtăşind cu copilul un gen de sport sau un hobby. Acesta e timpul ce ne permite să discutăm despre tot ce e de discutat, de a asculta totul ce e de ascultat, de a ne gândi la totul ce trebuie să fie spus şi de a spune cu respect lucrul potrivit la timpul potrivit. E timpul pe care trebuie să-1 împărţi cu copilul, pentru că procesul e la fel de important ca şi rezultatul.

Din toate aceste motive, de asemenea, ai nevoie de răbdare, toleranţă. Nu poţi trage concluzii ferme dintr-un act izolat, la care ai fost, din întâmplare, martor. Pentru a forma opinii valide, în special, despre alţi oameni, este necesar să-i cunoaştem, să-i urmărim, să-i ascultăm, să-i monitorizăm, să adunăm informaţie, şi doar mai apoi, să tragem concluzii bine fondate.

Administrarea unui test sau a unui examen e un lucru ce necesită anumite îndemânări tehnice. Dar însoţirea unui copil în incitanta călătorie a dezvoltării sale este ceva ce implică devotament generos şi voluntar - faţă de copil şi faţă de sarcina pusă - din simpla plăcere de a ajuta, fără nici un alt motiv, decât acela de a face-o, pur şi simplu. Şi asta înseamnă grija faţă de fericirea altora, la fel de mult ca faţă de propria noastră fericire, o atitudine, pe care o definim ca dragoste.

122

Ţineţi minte că fiecare lider poate monitoriza nu mai mult de 6 copii. Nu este posibil de a asigura o dezvoltare personală eficientă pentru mai mult de 6 copii.

De asemenea, nu e o idee bună ca toţi liderii să evalueze toţi copiii din grup. Acest tip de observare în masă poate duce numai la o apreciere generală, care poate fi utilă pentru formarea unei opinii mai solide, dar de sine stătător nu este suficientă pentru atingerea obiectivelor.

Pentru ca liderii să-şi îndeplinească eficient lucrul, este necesar ca ei să-i monitorizeze pe scouţii "lor" şi să petreacă cu ei o perioadă de timp mai îndelungată. Deoarece informa­ţia culeasă de ei este foarte preţioasă şi reprezintă timpul investit, nu este recomandabil ca liderii să se schimbe, să lucreze prin rotaţie sau altceva de genul acesta. Din aceste motive se recomandă ca liderii să rămână la postul respectiv cel puţin un an. Desigur, ei pot lucra şi mai mult timp, dacă nu există motive să întrerupă lucrul.

Atunci când ei totuşi se schimbă, acest lucru se va face treptat, fiind foarte atenţi la sen­timentele copiilor. Liderului ce va veni i se va furniza toată informaţia adunată, fiind scrisă în întregime în dosarul personal al fiecărui copil.

Evaluarea mai înseamnă încurajare, susţinere, însoţire, corectare

După cum am văzut, evaluarea nu e numai un proces de culegere a informaţiei, pentru a determina cât de aproape e comportamentul copilului de obiectivele ce şi le-a propus.Este, de asemenea, şi intenţia de a ajuta copilul să primească cât mai mult de la grup şi de a îm­bunătăţi progresarea lui spre obiectivele proprii. Astfel, orice tip de evaluare trebuie făcut în aşa fel, încât să fie mărit sentimentul propriei valori a copilului, chiar şi atunci când îi arătăm o greşeală.

Deci, acesta e un proces consecvent, care e strâns legat de activităţile şi viaţa din grup, ceea ce înseamnă că include însoţire, susţinere, încurajare şi corectare.

Din acelaşi motiv, noi spunem că este un proces constant şi nu ceva ce are loc doar spre sfârşitul unui ciclu programat. Desigur, atunci noi ne facem concluziile, dar ele sunt rezul­tatul unui proces îndelungat ce are loc în timpul tuturor activităţilor, ce formează o parte a vieţii în grup.

Când evaluăm progresul personal?

Deşi evaluarea e un proces continuu, el are câteva jaloane ce trebuie menţionate: • Când copilul intră în grup şi noi îi stabilim " nivelul de intrare ". Este evaluarea pe care

o facem atunci când copilul se alătură grupului, în timpul perioadei de încadrare. După stabilirea obiectivelor şi discutarea lor cu copilul, liderul şi copilul stabilesc unde se află copilul în raport cu aceste obiective, ceea ce va determina etapa de la care copilul va în­cepe să lucreze.

• In timpul ciclului de programe, când noi culegem informaţia despre progresarea copilului, îl însoţim, susţinem, încurajăm şi corectăm. Acest tip de evaluare începe imediat după perioada de încadrare, în timp ce copilul participă pe deplin la activităţi împreună cu alţi copii. Perioada de asistare implică acumularea informaţiei în timpul programelor, în timp ce susţinem copilul şi, dacă e necesar, propunerea acţiunilor de corectare. Ea se încheie cu concluziile ce sunt făcute la sfârşitul ciclului.

123

• La sfârşitul ciclului, când tragem concluziile despre obiectivele ce au fost realizate în timpul ciclului. La sfârşitul ciclului, copilul şi liderul împreună decid ce obiective pot fi considerate ca realizate în timpul ciclului şi copilului i se dau semnele respective, pentu a fi lipite în bucletul său personal. Evaluarea sfârşeşte cu petrecerea de la sfârşitul ciclului şi, dacă e cazul, cu înmânarea semnelor de distincţie. Când terminăm evaluarea unui ciclu, ulterior noi determinăm dacă tipul de comportament

din ciclul precedent persistă. La sfârşitul fiecărui ciclu noi determinăm nu numai obiectivele atinse în timpul ciclului, dar şi cele atinse în timpul ciclurilor precedente şi care au trecut testul timpului.

Cine evaluează creşterea personală a copilului?

După cum am văzut, copilul şi liderul sunt actorii principali ai procesului de evaluare, dar există şi alţii, care sunt implicaţi în acest proces şi a căror opinie este relevantă. Haideţi să privim mai atent la cei ce sunt implicaţi în acest proces:

I —к 1

înşişi copiii ce sunt implicaţi în acest proces de autoevaluare

Autoevaluarea copilului este cel mai important proces al evaluării creşterii personale. Toţi copiii îşi examinează obiectivele personale din bucletul său, se gândesc cu onestitate

la propria persoană şi apreciază cât de mult cred ei că au progresat. Cu puţin înainte de sfârşitul ciclului, liderul responsabil pentru fiecare copil, invită scou-

ţii " lor " să se autoaprecieze şi aranjează întâlniri individuale pentru a discuta rezultatele. Copiii sunt încurajaţi să se gândească la aceasta, să-şi facă notiţe în bucletul lor, dacă doresc să discute despre unele aspecte cu prietenii, părinţii sau cu oricine doresc ei.

Cei mai mulţi din copii vor reflecta destul de profund despre ei pe parcursul ciclului, chiar dacă o vor face inconştient, fara a avea nevoie de încurajare. Acesta poate fi considerat ca un fel de autoevaluare spontană şi este, de fapt, suficientă. Nu e o idee bună să încurajăm orice alt fel de autoevaluare în timpul procesului. Nu este deloc plăcut să fii permanent presat de a te autoexamina şi nu există nici un avantaj educaţional în crearea obsesiei cu autoevaluarea.

124

Alţi copii din grup care îşi exprimă opinia despre progresul realizat de colegii lor

Aprecierea de către alţi membri ai grupului, făcută în mod firesc de şase copii sau în an­turajul prietenilor, este opţională şi este întotdeauna realizată după autoevaluare şi înainte de ultima conversaţie cu liderul, care apreciază progresul copilului. Este o apreciere realizată succint şi nu se face la întrunirile întregului grup.

Se poate face din diverse motive: dacă unul din cei 6 copii a cerut să fie făcut sau a creat impresia că are nevoie de aceasta, ce nu este un lucru destul de des întâlnit; dacă cei 6 au această iniţiativă, cu acordul tuturor membrilor, ceea ce este mai frecvent în cazul sextetelor mai experimentate sau a celor ce includ copii mai mari; dacă liderii încurajează aceasta, ceea ce poate surveni din mai multe motive: pot exista probleme în relaţii, care trebuie rezolva­te înainte de aprecierea finală sau liderul poate considera că este benefic pentru un anume copil să asculte părerea celor mai buni prieteni despre sine.

Această apreciere dă liderului informaţie preţioasă despre aceea cum percep copiii cole­gii lor. Este un lucru foarte util pentru copii, deoarece îi obişnuieşte să se susţină unul pe celălalt şi să recunoască meritele unul celuilalt. Cu toate acestea trebuie să fim conştienţi de faptul, că această situaţie poate stârni certuri şi confruntări, condiţionate de varietatea de opinii şi de diversele tonuri pe care le vor folosi copiii.

Din aceste motive e recomandată prezenţa permanentă a unui lider. El sau ea va inter­veni doar în cazul necesităţii controlării unor explozii de agresivitate, pentru a se asigura că opiniile vor fi întotdeauna respectuoase faţă de sentimentele celorlalţi şi se vor referi numai la realizările sau eşecurile altor copii într-un mod constructiv şi întotdeauna se vor limita la lucrurile ce pot fi refăcute.

Părinţii care sunt martori la impactul pe care îl are grupul asupra copilului

Părinţii, principalii educatori ai copiilor proprii, sunt cei mai importanţi în procesul de evaluare a copiilor. Concomitent, noi stabilim obiective ce trebuie atinse nu numai în me­diul scoutic, dar şi în marea varietate de activităţi şi experienţe, ce includ întreaga viaţă a copilului. Astfel o relaţie permanentă cu părinţii este esenţială.

Cu toate acestea, din perspectiva specifică a evaluărilor, există anumite circumstanţe speciale în care noi, de obicei, avem nevoie de contactul cu părinţii: este necesar ca ei să fie prezenţi în grupul respectiv în momentele deosebite ale progresului făcut de copil; să ajute la învingerea unor aspecte deosebit de dificile în dezvoltarea copilului; să se ocupe de problemele, ce pot necesita intervenţia unui specialist.

Deşi sunt indispensabili în a ne da o pătrundere psihologică internă în contextul în care copilul se dezvoltă şi a oricăror schimbări ce au loc cu copilul, din punctul de vedere al grupului evaluarea făcută de părinţi este complementară. Aceasta înseamnă, că ea are o in­fluenţă importantă, dar nu poate substitui consensul dintre copil şi lider, despre care vom vorbi pe scurt.

Pentru ca evaluarea părinţilor să fie făcută cum se cuvine, liderul trebuie să se apropie de părinţi dinainte, să ajungă să-i cunoască, să-i lase pe ei să-1 cunoască, să stabilească legături cu ei şi, încetul cu încetul, să fie acceptat în mediul familial. Părinţii nu acceptă atît de uşor să vorbească despre copiii lor cu o persoană în care încă n-au încredere.

125

Alţi oameni, în special profesorii copiilor, care pot contribui la aprecierea schimbărilor, pe care le suportă elevii lor

Evaluarea, făcută de terţe persoane, este necesară doar atunci, când acestea au o influenţă importantă asupra educaţiei şi dezvoltării copilului.

Exemple evidente sunt învăţătorii de la şcoala copilului sau autorităţile religioase din viaţa copilului.

Acest tip de evaluare este, de asemenea, complementar, deşi, totuşi, el ne oferă informa­ţii preţioase şi în multe cazuri va fi esenţial în stabilirea anumitor obiective, el nu poate substitui consensul dintre copil şi lider. Acest consens este întotdeauna factorul central în determinarea obiectivelor ce pot fi considerate aprobate.

Ca şi în cazul evaluării făcute de părinţi, acest tip de evaluare necesită ca liderul să stabilească dinainte contactele necesare, prezentându-se ca un agent important în dez­voltarea copilului. Acest lucru este esenţial în cazul şcolii, deoarece învăţătorii pot să se confrunte cu dificultăţi în acceptarea faptului, că un voluntar, care, deseori, nici nu este educator de profesie, poate avea o contribuţie importantă în dezvoltarea copilului şi cu care merită să discuţi. Aceasta poate avea loc, în special, atunci când grupul scout nu activează în şcoală. Noi trebuie să învingem rezistenţa respectivă şi să devenim parte integrală a comunităţii şcolare.

Liderii, care încearcă să ajungă la un consens cu copilul, pentru a încheia evalua­rea unui ciclu şi a începe următorul.

Evaluarea liderului şi ulteriorul consens cu copilul este pasul final al acestui proces. După cum am văzut, liderul evaluează fiecare copil, când el intră în grup şi pe parcursul întregu­lui program. Aceasta include înţelegerea cu copilul despre obiectivele care se vor considera aprobate iniţial, iar apoi susţinerea, încurajarea şi sugerarea unor lucruri ce vor ajuta copilul în atingerea obiectivelor personale.

Iniţiala şi permanenta evaluare permite liderului să adune informaţie pentru a o plusa la opinia celorlalţi copii şi, când va fi cazul, la impresia părinţilor şi a altor oameni.Toate acestea îi vor permite liderului să-şi formeze o opinie despre obiectivele pe care copilul le-a atins pe parcursul ciclului respectiv, până la terminarea de fapt a ciclului.

Conversaţia finală îi permite liderului să asculte autoevaluarea scouţilor "săi" , să o compare cu propriile observaţii şi să le explice părerea lor. Apoi, liderul şi copilul încearcă să ajungă la un consens despre obiectivele pe care ambii le consideră realizate în timpul ciclului.Acest consens încheie procesul de evaluare.

Această conversaţie este una din multele pe care liderul şi copilul le vor întreţine pe par­cursul ciclului, astfel nu va fi dificil să se petreacă într-un mod relaxant. Criteriile folosite pentru evaluare sunt stabilite de echipa de lideri, dar în dialogul cu copilul liderul trebuie să fie liber să ajungă la consens în orice mod el consideră de cuviinţă.

Desigur, părerea liderului va avea un impact puternic asupra consensului final, dar în nici un caz ea nu va fi considerată mai importantă decât a copilului, doar pentru că e a lui. Dimpotrivă, în calitate de lideri, noi permanent trebuie să punem la îndoială părerea proprie, ţinând minte, că, dacă există divergenţe, este mai benefic pentru copil ca noi să-i acceptăm autoevaluarea, decât să insistăm asupra acceptării evaluării proprii.

126

4.2. ALTE ASPECTE RAPORTATE LA PROGRESIE

în unele grupuri ca punct de referinţă pentru proiectare şi evaluare se folosesc obiectivele educative ale secţiunii. In alte grupuri se foloseşte Ghidul progresiei personale.

Asambleele şi Consiliile de progresie sunt activităţile în timpul cărora se revede progresia personală a membrilor secţiunii.

Sărbătorile sunt alte monumente asociate la dezvoltarea personală şi comună.

principal e inutilă.

însă este

Evaluarea este o acti­vitate integrată în proce­sul învăţării. Evaluarea educativă nu trebuie doar să îndeplinească o funcţie de control al rezultatelor, dar şi să servească la îm­bunătăţirea activităţilor viitoare.

Evaluarea dezvoltării personale va furniza in­formaţii despre situaţia fiecărui copil pentru a lua decizii privitor la eta­pa în care se află. Scopul

orientarea progresului lui. Evaluarea care nu ajută să înveţi lucruri noi

Cum se realizează evaluarea progresiei în cadrul secţiunii?

Educaţia scout pretinde să-i orienteze şi sa-i ajute pe copii în dezvoltarea capacităţilor lor de a învăţa, pentru a se autoinstrui şi forma ca persoane independente.

Din această cauză se consideră util ca copiii să facă autoevaluarea cu ajutorul liderilor şi prietenilor. Se obişnuieşte a face autoevaluarea luând în consideraţie proiectele şi activi­tăţile realizate. In secţiunile mai mari, de asemenea, se face referinţă la proiectul personal. Fiecare copil se poate exprima despre lucrul pe care 1-a realizat. Concomitent, e folositor ca ei să primească informaţie de Ia ceilalţi: viziunea pe care o au despre membrii grupului, activitatea fiecăruia ş.a.

Este foarte important de a obţine ca evaluarea să fie în realitate utilă, să contribuie la orientarea şi motivarea copilului. Din această cauză trebuie să avem grijă de climatul psi­hologic în cadrul grupului, să evităm excesul de formalitate şi rigiditate, să înlăturăm orice situaţie ameninţătoare pentru copil, să reflectăm asupra strategiilor de evaluare adecvată pentru vârste diferite.

127

4.3. MODALITĂŢI DE EVALUARE

Cum realizează evaluarea personală echipa de lideri

Evaluarea noastră este continuă, formativă şi calitativă. Există diferite forme de abordare a evaluării progresului copiilor:

• Evaluarea dezvoltării personale a copiilor se poate face luând ca punct de referinţă obiectivele educative ale secţiunii. Se evidenţiază, astfel, în linii generale, aspectele în care este necesar de a lucra mai mult eu fiecare copil.

• Dat fiind faptul că obiectivele educative de obicei sunt ample şi greu de îndeplinit, ar fi bine de definit nişte indici ai evaluării pentru fiecare etapă de progresie. Aceşti indici arată mijloacele ce pot fi folosite şi care sunt mai concrete ca obiectivele. Astfel se pretinde de a înainta criterii mai obiective pentru trecerea fiecărei etape.

Programând trebuie:

• să propunem activităţi adaptate la necesităţile reale ale mediului grupului şi la realităţile tinerilor.

• să fim flexibili; să permitem introducerea activităţilor care pot fi interesante raportate la necesităţile ce le observăm în lucrul nostru zi de zi.

• să învăţăm copiii şi tinerii să participe în activităţile individuale şi de grup atractive, având grijă de interesul înnăscut pe care îl au: de a cunoaşte şi a învăţa.

• să avem grijă de calitatea activităţilor din cadrul secţiunii, de promovarea valorilor în grup, de importanţa exemplului personal al liderilor ş.a.

Pe lângă atenţia faţă de obiective, de indicii evaluării, propunem o evaluare mai formati­vă, înţeleasă, în primul rând, ca un proces de orientare a copilului, ca o posibilitate nouă de a învăţa şi nu ca un procedeu de control şi selecţie.

** A observa şi a înţelege Prin intermediul observării şi comunicării continue cu fiecare copil ne putem apropia de

o educaţie şi o evaluare personalizată. Pentru a putea evalua trebuie să înţelegem că: • este important de a comunica cu copiii pentru a înţelege mai bine starea lor; folosirea

posibilităţilor cotidiene pentru a asculta, a le da sfaturi, a-i orienta spre activităţi ce presu­pun depăşirea unei dificultăţi.

• acest tip de evaluare se completează cu alte momente formale, cum sunt Asambleele, sărbătorile, manifestările ş.a.

• alte aspecte importante pentru a înţelege mai bine dezvoltarea unui copil sunt cele ale realităţii familiare şi şcolare. Vom folosi această informaţie pentru a orienta acţiunile noastre în acord cu necesităţile concrete ale copiilor.

128

** Orientarea individuală şi propunerea activităţilor adaptate la diferite necesităţi

Liderii deseori se confruntă cu multe dificultăţi când decid trecerea unui copil dintr-o etapă în alta. Evaluarea formativă constă în acţiunile noastre ce anticipează această situaţie. Spre exemplu, nu vom aştepta noaptea înaintea sărbătoririi pentru a-1 avertiza pe un copil care nu se comportă conform Legii Scout şi care nu ar trebui să susţină promisiunea. Rolul educatorului va consta în susţinerea zi de zi a fiecărui copil ca el să depăşească dificultăţile, să progreseze prin intermediul activităţilor individuale sau de grup.

Evaluarea formativă şi continuă constă în orientarea copilului pentru ca el să înveţe prin intermediul experienţei proprii, să reflecteze asupra acţiunilor sale pozitive şi aspectelor ce pot fi îmbunătăţite, să participe la activităţi ce servesc pentru dezvoltarea capacităţilor individuale. Un exemplu de orientare personală o constituie specializarea, înţeleasă ca un mijloc de individualizare a progresului, de înţelegere a diferitelor necesităţi şi interese şi un mijloc ce contribuie la orientarea vocaţională a copilului.

In final, conchidem că sarcina fundamentală a liderului constă în planificarea activităţilor ce vor asigura condiţii pentru ca fiecare copil, învăţând lucruri noi, să se distreze şi să-şi petreacă timpul. Cunoscându-i bine pe copii, vom putea înţelege mai bine necesităţile ce există în cadrul grupului.

129

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Acte normative • Concepţia educaţiei în Republica Moldova, Chişinău, 2000. • De la Mi siune la Strategie. ONSM, Chişinău, 2002. • Drepturile familiei şi ale copilului. Culegere de acte normative, v. I-IJ, Chişinău, 2001. • Legi cu privire la tineret. Ghid practic pentru funcţionarii publici şi liderii ONG ce acti­

vează în domeniul tineretului, Chişinău, 2001. • Politica de tineret. Culegere de acte internaţionale şi naţionale, Chişinău, 1999. • Scoutismul - metodă de educaţie. Culegere de documente şi materiale, Chişinău, 2001.

•-

Ediţii speciale • Bârzea Cezar. Educaţie pentru cetăţenie într-o societate democratică: o perspectivă a

educaţiei permanente. Consiliul Europei, Strasbourg, 2000. • Bertrand Isabelle. 100 giochi con Varia. Arnoldo Mondadore Editore. Sp.A, Milano,

2001. • Bontaş loan. Pedagogie, Bucureşti, 1994. • Cadrul de acţiuni preconizate de Forumul Mondial în problemele educaţiei. Chişinău,

2001. • Cartea albă a Primului Forum al ONG-urilor din Republica Moldova, Chişinău, 4-6

noiembrie 1997. • Cartea albă a celui de-al Il-lea Forum al organizaţiilor neguvernamentale din Republica

Moldova, Chişinău, 4-6 noimbrie, 1999. • Cartea Mare a Jocurilor. CIDDC, UNICEF-Moldova, 2002. • Carlos A. Fernandes. Tupatrula.TiQnâa. Scout Baden-Powell, 1981. • Castores. Manual del Scouter, Exploradores de Madrid, A.S.D.E. • Catalogul organizaţiilor neguvernamentale de tineret din Republica Moldova, Chişinău,

1996. • Cercetaşul. Buletin informativ al grupului de scouţi "Atlantida" din mun. Chişinău, Nr.

1-4,2000-2003. • 501 giochi e attivită per tutti i bambini, Legano (Mi), Italia, by EdiCart, 2003. • Cristea Sorin. Dicţionar de termeni pedagogici, Bucureşti, 1999. • Cronologia del Escultismo (1796-2000). Asociacion de scouts de Mexico, 2000. • Cosma Traian. Ora de dirigentie în gimnaziu. îndrumări şi texte în sprijinul profesorului

diriginte. Bacău, 1994. • Cosma Traian. Şedinţele cu părinţii în gimnaziu. Idei-suport pentru diriginţi, Bucureşti,

2001. • Cosma Viorel, Iancu Stela. Ora de dirigentie: de la rutină la profesionalism, Iaşi, 1995. • Cucoş Constantin. Pedagogie, Iaşi, 1996. • Domino. Manual de educaţie prin grup-pereche ca mijloc de combatere a rasismului, anti­

semitismului, xenofobiei şi intoleranţei, Timişoara, 1998. • Dragostea, viaţa, familia. Ghid pentru profesori, Chişinău, 2000. • Educaţie pentru dezvoltare. Ghidul animatorului. CIDDC, UNICEF-Moldova, 2002. • Jinga loan, Istrate Elena. Manual de pedagogie, Bucureşti, 2001. • Ghidul animatorului de la egal la egal în prevenirea HIV/SIDA, Chişinău, 2003. • Handbook for cub scout leaders. Interamerican Scout Office, Santiago, 1998.

130

• Leca Corina, Nichifor Silvia, Racu Tatiana, Secară Rodica. Noi şi Legea. Educaţie civică. Ghidul profesorului, SI EDO, Chişinău, 2001.

• Participarea copiilor şi tinerilor, EYMoldova, CNRT, Chişinău, 2003. • Ştefan Mircea. Drumul Cercetaţilor României. Bucureşti, 1994. • Ştefan Mircea. Pedagogia angajării. Angajarea cerecetaşilor pe drumul progresului per­

sonal. Organizaţia Naţională Cercetaşii României, 1997. • Tinerii în acţiune. 15 istorii de succes, Chişinău, 2004. • Tinerii din Moldova, Soluţia pentru obiectivele de dezvoltare ale mileniului, Chişinău,

2003. • Акатов H. А. Принципы организационного строительства в скаутском движении.

Ялта - Гурзуф, 2000.

• Бондарь Людмила. Что есть скаутинг. Книга для скаутского лидера. Оксфорд,

1992.

• Бондарь Людмила. Скаутинг. Книга для скаута. Женева, 1993.

• Бондарь Людмила. Скаутинг. Книга для родителей и других взрослых. Женева,

1996.

• Всемирная организация скаутского движения. Москва, 1991.

• Довбыщенко В.И., Решетников О.В. Скаутинг. Словарь- справочник. Ялта-Гурзуф,

2001.

• Звездный поход. Братство православных следопытов. Москва., 2002.

• Жуков И.Н. Русский скаутизм. Ереван, 1991.

• Молодежь планеты: глобальная ситуация в 90-х годах, тенденции и перспективы,

Москва, Институт молодежи - "Голос", 1999.

• Молодежь и общество на рубеже веков, Москва, Голос, 1999.

• На службе у детства. Основы, создание и функционирование воспитательной

системы, Москва, 2003.

• Новая цивилизация. От А до Я. Москва, 2002.

• Сущностные характеристики скаутинга. Ялта-Гурзуф, 1999.

• Черных Владислав. Скаутский лагерь. Москва, 2000.

131