UNIVERSITATEA „AL.I.CUZA” IASIFACULTATEA DE FILOSOFIE SI STIINTE SOCIAL POLITICE

METODOLOGIA CERCETARII SOCIALE

DEVIANȚA

CUPRINS

1

1. Devianța2. Abordări sociologice3. Devianță și infracționalitate

a) Cauzele devianței și delicvențeib) Teorii referitoare la devianță

4. Conceptul de sub-cultură deviantă5. Teoria controlului6. Categorii de devianță7. Concluzii8. Bibliografie

Devianța.

2

Conceptul de devianță descrie ansamblul abaterilor de la normele și valorile acceptate la nivelul unei societăți,de către un individ sau un grup social. Ea cuprinde o arie largăde acte sau conduite de la cele excentrice ( spre exemplu,gesturile nonconformiste) până la cele imorale ( cum ar fi atitudinile obscene) și care,de regulănu sunt sancționate de lege.Sociologii folosesc termenul devianță pentru a desemna un ansamblu de conduite și manifestări dezaprobate de societate,cum ar fi:prostituția,consumul de droguri,sinuciderile,infracțiunile,dar și orice altă încălcare a unei norme sociale,cum ar fi salutul atunci când intrăm într-o încăpere,etc.În secolul XX, Robert K. Merton preia și reanalizează conceptul de anomie dintr-o perspectivă nouă.Pentru el,anomia reprezintă nu o caracteristică a structurii sociale,a unui sistem,ci una a indivizilor sau a grupurilor sociale.În acest sens,el a construit așa-numita paradigmă (teorie)a tipurilor de raspuns la situații anomice,termenul ca atare devenind sinonim cu frustrarea,înstrăinarea,starea de nesiguranță,izolarea,etc. Consrucția sa teoretică porneste de la ipoteza că există un conflict între scopurile valorizate social și mijloacele de realizare a acestora de către indivizi.Merton a conturat cinci modalități prin care oamenii se adapteaza idealurilor societății și mijloacelor de atingere a lor:

Conformitatea reprezinta tipul ideal de adaptare a conduitei,caracterizat prin compatibilizarea scopurilor propuse de sistemul social si a mijloacelor instituționalizate care asigură buna funcționare a unei societăți.Inovația reprezintă acceptarea scopurilor si respingerea mijloacelor legale în vederea atingerii lor creându-se metode noi (nelegale). Spre exemplu,un hoț are un scop legitim,acela de a obține bani,dar mijloacele pe care le utilizeaza nu sunt legitime,adică nu sunt corecte.Ritualismul reprezintă un tip de comportament in care mijloacele de a obține un rezultat sunt legale,dar scopurile nu sunt legitime în societate.Cineva utilizează,spre exemplu,un chestionar de angajare care era utilizat în perioada comunistă și în care sunt cerute date despre părinții sau rudele candidatului,deși acest scop (de obținere a unor asemenea informații) nu mai este legitim.Evaziunea este tipul de comportament prin care indivizii sau grupurile sociale resping atât scopurile culturale,cat și mijloacele pentru atingerea lor.Rebeliunea este caracterizată de respingerea scopurilor si mijloacelor legale si de încercarea de a stabili o nouă ordine.Merton sugerează că acest tip de adaptare este in mod clar definitde celelalte și reprezintă,mai degrabă,o încercare de a schimba structura socială,o încercare de a instituționaliza noi scopuri si noi mijloace pentru societate.

Abordări sociologice

„Devianța constituie un domeniu în care se exprimă,mai mult decât în altele,viziuni foarte generale despre societate și despre funcționarea ei” (Mugny,1996.p.68) În sfera devianței contribuțiile sociologilor sunt absolut necesare...devianța reprezintă unul dintre cele mai disputate concepte din științele sociale .Goffman (1963), include în categoria devianțelor consumatorii de droguri, delicvenții, criminalii, cântăreții de jazz,țiganii, săracii din mediul urban,etc. Pe de altă parte, Clinard

3

(1963) consideră că în cadrul devianței ar trebui să fie incluși bolnavii mentali si minoritățile rasiale și etnice. Principial, „deviantul poate fi definit ca membru al unui grup detrminat care,singur sau însoțit de o minoritate,alege – mai mult sau mai puțin deliberat- să transgreseze ori să transforme normele acestui grup pe plan practic sau ideologic,în sensul provocării împotriva sa a reacțiilor mai mult sau mai puțin violenteale majorității conformiste”. (J.Maisonneuve,1976,pp. 29-30)Devianța poate fi caracterizată drept o disfuncție socială colectivă,avand o explicație imediată în incapacitatea adoptativă a grupului,respectiv în neputința acestuia de a renunța la un model tradițional de conduită în împrejurări noi de viață. Devianța –ca fenomen social marginal- poate fi neutralizată prin efortul colectiv al societății,dar dacă es se generalizează, atunci se poate transforma într-o normă dominantă a acțiunii și o condiție a recunoașterii conformității sociale.Potrivit lui Freedman si Doob (1968) simplu fapt de a avea un status minoritar este suficient pentru a produce individului sentimentul de devianță.În devianța tolerată,deviantul nu trăiește cu impresia că s-ar situa pe o poziție minoritară,din pricina ca-i vede pe mulți din cei din jurul său deviind.Pérez (1996) consideră drept criteriu cardinal al devianței lejere numărul mare al celor care deviază.

Tipologia devianței

accepareacceptare respingere

conformitate inovație

respingere

ritualuri evaziune

Devianță și infracționalitate

În literatura sociologică,infracționalitatea este asimilată ca semnificație cu termenul de delicvență.Delicvența este,în sens larg,un domeniu particular al devianței sociale și reprezintă totalitatea actelor și manifestărilor care încalcă modelul normativ al unei societăți și sunt sancționate în plan penal. Cauzele devianței si delicvenței. Majoritatea indivizilor se conformează normelor și valorilor societății în care trăiesc datorită procesului de socializare.Înca de la apariția sa ca știință, sociologia a fost preocupată să dea răspunsuri la intrebări de tipul: ce anume îi detrmină pe oameni să respecte legea? Care sunt mecanismele și resorturile din cauza cărora unii oameni încalcă normele? Ce norme sunt încălcate mai ușor? Astfel, de-a lungul timpului s-au conturat mai multe curente de analiză care identifică și localizează cauzele comportamentului deviant la nivelul factorilor biologici,antropologici,psihologici sau sociali.

4

Rebeliune

Teorii referitoare la devianță:a) Teoria atavismului a fost elaborata de către Cesare Lombroso ,profesor universitar

de medicina legala la Universitatea din Torino,si are caracter explicativ preponderent antropologic si biologic.Conform lui Lombroso,etiologia delicvenței rezidă în identificarea la nivel individual a unor malformații anatomice care creează puternice tendințe criminogene ,cum ar fi dezvoltarea masivă a maximelor,anomalii ale urechilor,ochiului,nasulu,etc.

b) Teoria raselor, elaborată de către Joseph Arthur Gobineau care susținea că rasele sunt inegale sub raport biologic,fiziologic și intelectual .Această inegalitate face ca o rasă să fie permanent inferioară celeilalte.Astfel,rasa albă,prin caracterele sale anatomice ,biologice,psihologice,ar fi superioară celorlalte rase,deci mai puțin predispusă la acte deviante.

c) Teoriile psihologice susțin ideea că actul criminal este determinat de componentele personalității, ale un personalități specifice.Deviantul practică un tip aparte de comportament,diferențiat de cea a noncriminalului.În acest sens,Jean Pinatel subliniază faptul că geneza delicvenței rezidă în deficiențele personalității,în fenomenul de imitație al comportamentului criminal și în raportul dintre frustrare si agresivitate.

d) Teoria dezorganizării sociale, elaborată în cadrul Școlii de la Chicago,pune în evidență influența ecologiei urbane asupra infracționalității.Reprezentanții Școlii de la Chicago au examinat caracteristicile ariilor urbane,metropolitane,ajungând la concluzia că ratele infracționalității erau distribuite diferențiat în tot orașul,iar zonele cu cote înalte de criminalitate aveau cote înalte și la alte probleme ale comunității, precum mortalitatea infantilă,sărăcia,tulburările psihice,etc.

e) Teoria asociațiilor diferențiale elaborată de Edwin Sutherland considerat a fi „decanul criminologiei americane”,constă în interpretarea comportamentului criminal ca proces de învățare socială.Esențială în săvârșirea actului delicvent,din această perspectivă,este existența unor valori sociale ignorate sau negate de individul deviant,precum și prezența unor grupuri izolate care se îndepărtează de normele consacrate social.

f) Teoria conflictelor culturale elaborată de către Thorsen Sellin (1896-1994), profesor al Universității din Pennsylvania,consideră următoarele:cu cât numărul de contradicții dintre valorile și normele unui grup și normele legale (dominante) este mai mare,cu atât este mai mare rata criminalității.Comportamentul delicvent apare pe fondul acestor conflicte de cultură,când individul este obligat să interiorizeze un sistem ambivalent de valori și norme.

g) Teoria subculturilor delicvente explică actele antisociale prin și ca reacție de protest față de normele și valorile societății,precum și prin dorința indivizilor de a anihila frustrările implicate de statusul lor marginal.Conceptul de subcultură delicventă este nonutilitar ,în sensul că indivizii nu comit infracțiuni cu un scop material,ci pentru a se valoriza și pentru a dobândi o anumită faimă.

h) Teoria reacției sociale față de devianță susține că actul criminal aparre ca o consecință a aplicării unei etichete.Nu încălcarea normei caracterizează actul devianței , ci procesul complex in cursul căruia individul este etichetat ca deviant.

Conceptul de sub-cultura deviantă

Noțiunea de sub-cultură desemnează faptul că un ansamblu de indivizi împărtășesc un set de valori,pe baza cărora se făuresc normele,se interpretează evenimentele și se

5

comunică,asigurându-se o derulare firească a interacțiunilor.Pentru Cohen,sub-cultura deviantă proprie bandelor de tineri pe care le-a studiat în suburbiile orașului Chicago prezintă 3 caracteristici esențiale:

Este non-utilitarăEste rău intenționatăEste negativă

Teoria controlului Una dintre cele mai cunoscute teorii asupra devianței,teoria controlului,elaborată de Travis Hirschi pleacă de la premisa că oricine este tentat din când în când să devieze.Ca atare,sociologul american socotește că nu devianței se cuvine sa-i căutăm explicații,ci conformismului.El își clădește concepția pe legătura dintre individ și societatea convențională.Cu cât această legatură este mai puternică,cu atât normele societății sunt interiorizate,și cu atât mai puțin probabilă devine devianța individului de la aceste norme.Potrivit acestei teorii,conformismul are la bază 4 tipuri de control social:1. Atașamentul puternic față de ceilalți întărește conformismul.Relațiile slabe cu

membrii familiei,cu prietenii,cu cei de la serviciu sau din organizația în care individul petrece mult timp conduce la devianță.

2. Angajamentul. Cu cât indivizii se angajeazămai mult in ordinea socială prezentă,apreciind oportunitățile legitime pe care le oferă sistemul,cu atât devin mai conformiști.

3. Implicarea. Cei cu implicare redusa în diferite activități au timp si energie pt activitățile deviante.

4. Credința puternică în ordinea morală și respectul pt autorități înfrânează și ele tendințele spre devianță.

CATEGORII DE DEVIANTA DUPA M.CUSSENCATEGORII DE DEVIANTA DUPA M.CUSSEN

CONCLUZII........ Comportamentul deviant este acel tip de comportament care nu respectă normele și valorile sociale,care intra în conflict cu standardele acceptate social,moral și cultural în cadrul unor grupuri și sisteme sociale. Devianța nu este un atribut al individului,ci un fenomen social,care poate fi explicat în funcție de condițiile sociale și culturale în care individul trăiește,motiv pt care devianța poate poate fi explicată în sens larg prioritar social și în sens restrâns,prioritar normativ Devianța este favorizată de următorii factori:

Lipsa de claritate sau de consistență a unor norme Exigența unor agenți,a unor mecanisme de influențare

6

DEVIANTA

Consumul de droguri cu implicatii dezorganizatede factura psiho-sociala

Deviantele religioase care prin atitudini fanatice antreneaza unele secte religioase,erezii,vrajitorii.

sinuciderea

Conduitele sexuale deviate includ :prostituti

a,homosexualitatea,lesbianismul,pornografia

Bolile mentale au fost si ele analizate din punctul de vedere al abaterii de la normele sociale

Extremismul politic

Infractiune si delicte cuprinzand:omorul,furtul,v

iolul,delicventa juvenila

Handicapurile fizice.

Incompatibilitatea dintre norme și așteptările individului Distingând caracteristicile esențiale ale devianței,se consideră că aceasta este produsul unei stări sociale numite anomieAnomia se referă la un ghid de conduită care împiedică indivizii să se orienteze în acțiunile lor după standarde precise.

BIBLIOGRAFIE

1. Boncu, Ș., 2000, Devianța toleată, Editura Universității „Al.I.Cuza”, Iași2. Bontaș, I., 2000, Pedagogie.Tratat, Ed. All, București3. Giddens, A., 2000, Sociologie, Ed. All, București4. Cucoș, C., 1996, Pedagogie, Ed. Polirom, Iași5. Durkheim, E., 1993, Despre sinucidere, Institutul European , Iași6. Teodorescu, G.,2003, Sociologia mirabilis, Ed.Fundației Axis,Iași7. Miftode, V., 2003, Tratat de asistență socială, Ed. Fundației Axis, Iași8. Petre, A., 1997, Sociologie generală, Ed. Polirom, Iași

7