determinarea valorii unei afaceri ing el

8/17/2019 Determinarea Valorii Unei Afaceri Ing El.

1/7

1

Determinarea valorii unei afaceri

Determinarea valorii unei afaceri este o operatiune foarte dificilă din cauza

unei multitudini de factori care ţin atât de părţile implicate în negociere cât şi decaracteristicile afacerii în cauză. În cele ce urmează ne vom opri la două dintre cele mai cunoscute tipuri de

metode de evaluare caracterizate prin calitatea lor de modele în peisajulmultitudinii de metode de evaluare:

I . Metoda bazată pe valoarea patrimonială 1.1 Activul Net Contabil1.2. Activul Net Corectat.II. Metode bazate pe capacitatea de profit viitor2.1. Varianta Goodwill ajustat

2.2. Valoarea de flux a Goodwill2.3 Goodwill şi partajul său 2.4. Goodwill ca remunerare a acţionarilor şi a creditorilor întreprinderii

I. Metode bazate pe valoarea patrimonială

Patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi a obligaţiilor cu valoareeconomică, precum şi a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, careaparţin unei persoane fizice sau juridice” (Dex, 1984)

Din punct de vedere economic, valoarea întreprinderii se poate identifica cucea a unui patrimoniu exploatat pentru realizarea unui obiectiv.Valoarea patrimonială reprezintă suma valorii tuturor bunurilor aflate în

proprietatea întreprinderii la care se adaugă valoarea drepturilor de folosire a unoractive intangibile (licenţe, marci, brevete, etc.).

Obligaţiile la valoarea lor efectivă se scad din valoarea totală a activelormateriale şi nemateriale, ceea ce rezultă fiind activul net, deci ceea ce aparţine doarîntreprinderii sau proprietarului.

Valoarea patrimonială este condiţionată de capacitatea de exploatare aactivelor şi implicit de posibilitatea obţinerii unui profit.

Deci, nu orice element de activ constituie şi unul patrimonial, indiferent devarianta adoptată, ci doar acele active care sunt funcţionale sau potenţialfuncţionale şi pot fi exploatate rentabil intră în calculul valorii patrimoniale.

1.1. Varianta costului originar al activelor (Activul Net Contabil)


2/7

2

Metoda ANC presupune cunoaşterea valorii activelor existente într-osocietate comercială la momentul evaluării, valorii reflectate de situaţiilefinanciare. Aceste valorii sunt corespunzătoare valorii actuale (valorii deinventar,valorii juste1) care în anumite situaţii corespund cu valoarea de piaţă.

Următorul model îl considerăm cel mai relevant:

ANC = (Valoarea activelor întreprinderii (AT)- Active considerate, non-valori”)- Datorii totale(Dt)

Sunt considerate non-valori sau active fictive (care în cazul tranzacţionării pe piaţă a întreprinderii nu au valoare de piaţă) următoarele active:

cheltuieli de constituire ocazionate de înfiinţare, majorarea capitalului,operaţiuni de fuziune, sciziune sau transformare;

cheltuielilor de cercetare-dezvoltare;De asemenea se consideră că nu au o valoare economică imediată, pentru că

privesc viitorul.- cheltuielile înregistrate în avans - reprezintă sume angajate sau efectiv

plătite pentru realizarea unor lucrări sau servicii ce privesc exerciţiileviitoare de gestiune şi care nu trebuie să afecteze rezultatul exerciţiuluicurent.

1.2. Varianta costului de înlocuire (Activul Net Corectat)

Denumirile sub care este cunoscută această variantă a metodei bazatevaloarea patrimonială sunt variate în literatura de specialitate: valoare substanţială,valoare de reproducţie, valoare de înlocuire, activul net ajustat, etc.

Elementul comun tuturor acestor variante il reprezintă faptul că în evaluarese ţine seama de evoluţia preţurilor.

Activul Net Corectat (ANCr) reprezintă valoarea reevaluată a bunurilor şidrepturilor ce constituie patrimoniul întreprinderii, care se referă la activitatea de

bază. Calculul ANCr se face analitic pe toate elementele reale ale patrimoniului

cărora li se atribuie o valoare estimată de înlocuire în starea prezentă , valoare care

este influenţată de: -

gradul efectiv de uzură (mijloace fixe) - depreciere (stocuri)-

probabilitate redusă de încasare (creanţe şi debite)

1 Valoarea justă conf. stand. internaţionale de contabilitate este sinonimă în multe cazuri cu valoarea de piaţă


3/7

3

La activele bilanţiere se adaugă investiţiile în curs care din diverse motive nu pot fi înregistrate în bilanţ şi donaţiile sau bunurile a căror proprietari nu suntcunoscuţi.

Se elimină bunurile care deşi fac parte din patrimoniu nu iau parte laactivitatea firmei sau nu pot fi utilizate.(activele fictive)

Activele care intră într -o vânzare de afacere includ:A. Active imobilizate (imobilizări)

A1 Active intangibile sau necorporale (brevete, licenţe, marci defabricaţie, clientela, cheltuieli de instalare iniţiale, etc.)

A2 Active corporale (imobilizări corporale) ( terenuri, clădiri, maşini,mobilier de birou şi auxiliare) B. Active circulante ( stocuri, creanţe, disponibilităţi)

A.

Active imobilizate

A1 Active intangibile (imobilizări necorporale)

Brevetele – pot fi estimate astfel: dacă sunt achiziţionate, valoarea se determină prin actualizarea fluxurilor de

numerar ce se estimează că vor fi încasate în viitor ; dacă brevetul a fost obţinut în unitate, valoarea este dată de profitul net

actualizat, din care se deduc cheltuielile de obţinere a brevetului, cheltuielile deînregistrare şi de protecţie a acestuia în ţară şi străinătate.

Marca de fabricaţie – este evaluată în funcţie de: acţiunile publicitareefectuate, rezultatele acestora, costul menţinerii imaginii şi reacţia concurenţilor.

Clientela - este un activ intangibil important pentru toate afacerile dar maicu seamă, pentru cele comerciale. Având în vedere diversitatea foarte mare a

produselor supuse comercializării estimarea valorii clientelei trebuie să se facăindividualizat şi ţinându-se cont de o multitudine de factori.

În mod normal, o firmă are cheltuieli comerciale între 2,5% - 7,5% din cifrade afaceri. Dacă, considerăm reînoirea investiţiei comerciale la un interval de 1,5 -2ani şi procentul de impozit pe veniturile firmei, rezultă că, acest activ intangibil

poate fi evaluat la aproximativ 3%-12% din cifra de afaceri.

A2 Active corporale (imobilizări corporale)

Terenuri - Elementul “terenuri” din situaţiile financiare se referă la terenurile propriu-zise, dar şi la amenajările şi racordarea lor la sisteme de alimentare cuenergie, împrejmuirile, lucrările de acces.


4/7

4

În principial există trei abordări (prin costuri, comparaţii de piaţă, capitalizareaveniturilor) pentru evaluarea terenurilor, care pot fi concretizate în 6 metode deevaluare agreate de Standardele Internaţionale de Evaluare 2:

1. comparaţia directă cu preţurile de pe piaţă;2.

proporţia ; 3.

extracţia;4. parcelarea;5. tehnica reziduală ; 6. capitalizarea rentei de bază.

Clădirile - se determină în primul rând costul reconstruirii lor la aceiaşi parametri tehnico – economici dar în stare nouă. Se diminuează acest cost cuamortizarea calculată pe durata de utilizare consumată dar pe baza valorii noi nu acelei vechi.

În general se iau în considerare următorii factori pentru stabilirea valorii

corectate a clădirilor: valoarea de reconstruire a imobilelor existente

durata de folosinţă a acestora cheltuielile de exploatare şi de întreţinere a acestora valoarea de lichidare a imobilelor existente valoarea de piaţă a imobilului respectiv capitalizarea veniturilor (pt. birouri, ateliere)

Maşini, utilaje, instalaţii - valoarea lor se determina aproximativ în acelaşimod ca si în cazul terenurilor.

Astfel, se ia în considerare costul de înlocuire a maşinii respective, adică preţul curent pentru o maşină identică cu cea evaluată cost diminuat cu amortizareacalculată până în momentul evaluării. De asemenea trebuiesc avute în vederediferenţele de progres tehnic rezultate din compararea randamentelor, preciziei deexecuţie, gradului de securitate.

Se poate face o evaluare prin comparaţie folosind preţul curent pe piaţa deocazie a unei maşini identice.

Mobilier de birou şi auxiliare – se determină costul de înlocuire în stareaactuală pe baza preţului curent pentru active similare pe piaţă care se diminuează cuamortizarea aferentă duratei de serviciu consumată.

B. Active circulante ( stocuri, creanţe, disponibilităţi)

Stocurile - pentru micile afaceri industriale este postul de activ cel maiimportant.

2 Bădescu Gheorghe ş.a. – Evaluarea proprietăţii imobiliare, ANEVAR, 2003, pag. 85


5/7

5

Înainte de accepta valoarea stocurilor, cumpărătorul ar trebui să evaluezestarea fizică a bunurilor.

Creanţe şi debite - valoarea acestora se stabileşte pornind de la dateleînscrise în contabilitate, corectate cu probabilitatea de încasare a sumelor de laclienţi şi de solvabilitate a debitorilor.

Disponibilităţi băneşti – cele în lei se preiau la valoarea nominală iar cele îndevize sunt transformate în lei la cursul de referinţă al B.N.R.din ziua evaluării.

Toate elementele patrimoniale descrise anterior se cumulează şi din sumaglobală se scad datoriile firmei (credite bancare, furnizori, obligaţii faţă de buget,decontări cu salariaţii şi altte posturi de bilanţ asimilate)

Ceea ce se obţine este Activul Net Corectat care poate constitui un reper pentru negocierea preţului tranzacţiei.

ANCr = (Ic + Inec + AC) – Dt unde Ic = imobilizări corporale Inec = imobilizări necorporale AC = active circulanteDt = datorii totale.

II. Metode bazate pe capacitatea de profit viitor

Evaluările afacerii bazate pe bilanţ suferă un dezavantaj major: nu iau înconsiderare potenţialul de profit viitor al acesteia. Experţii financiari au observat ca valoarea întreprinderii nu este dată nu mai

de activul net al unei intreprinderi ci şi de un element X pe care acestia l -au numitGoodwill atunci când preţul tranzacţiei este mai mare decât valoarea activului net şi

Badwill când preţul este inferior acestuia. Goodwill-ul reprezintă potenţialul de profit suplimentar dat de existenţa unor

elemente imateriale, necontabilizate în bilanţ. Acestea vin să majoreze valoarea patrimonială a întreprinderii cu ocazia unei evaluări.

Ordinul experţilor contabili din Franţa defineşte goodwill-ul ca „ excedentul

de valoare globală a întreprinderii peste suma diferitelor elemente corporale şinecorporale care o compun”.

2.1. Varianta Goodwill ajustat

Acest procedeu presupune parcurgerea următorilor paşi:


6/7

6

2.1.1. Calcularea valorii activului net corectat (ANC)2.1.2.

Calculul costului de oportunitate a investiţiei – reprezintă costul şansei pierdute sau a alternativei sacrificate prin efectuarea unei alegeri din mai multe posibile.

Componentele costului de oportunitate: prima componentă a costului de oportunitate este r ata de randament

(eficienţa) folosită pentru evaluarea unei afaceri. Ea are trei elemente principale:- rata de randament fără risc - prima de inflaţie - riscul ocazionat de investirea banilor într-o anumită afacere Se apreciază că o afacere cu risc normal într -o economie stabilă generează o

rată de randament de 25% o a 2-a componentă a costului de oportunitate a întreprinzătorului este

salariul pe care l-ar putea câştiga dacă ar lucra ca manager la o altă firmă. Astfel:C.O. = i*CP +Si , unde C.O. = cost de oportunitate

i = rata de randament fără risc (de obicei acoperă rata inflaţiei)

CP = capitalul propriuSi = salariul întreprinzătorului

2.1.3. Proiectarea profiturilor nete

Ceea ce ne interesează în această etapă este noţiunea de profit economic şi nucea de profit contabil

Cea mai simplă modalitate este de a estima profiturile viitoare pe baza uneimarje de profit în raport de încasări.

Astfel, se iau în considerare încasările pe o perioadă de 5 ani şi raportul între profit şi încasări (asimilabil ratei profitului – Pr') la nivel mediu. Această rată medie(Rpv) se extrapolează în viitor pe baza unor factori de compunere (Fc) care reflectăevoluţia previzibilă a preţurilor.

Fc = (1+i)n

Profitul viitor se va calcula în acest caz astfel:

Pv = V * Rpv * (1+i)n unde V = venituri viitoarei = indicele general al preţurilor n = durata estimată


7/7

7

În cazul în care evoluţia preţurilor nu reflectă o tendinţă de creştere regulatăse vor lua în calcul indicii de preţ previzibili pentru fiecare an utilizând relaţia:

Pv =V * Rpv * i

2.1.4. Calculul capacităţii de profit suplimentar – se realizează prin diferenţa dintre profitul net programat (profitul viitor) şi costul de oportunitate

Pv – C.O.2.1.5. Multiplicarea capacităţii de profit suplimentar cu cifra anilor de profit „k” oferă o estimare a valorii activelor intangibile. În teoria financiară s-au pus înevidenţă următoarele cifre pentru anii de profit:

„ -1 ” - dacă impactul afacerii asupra comunităţii a fost slab sau

managementul a fost un factor negativ pentru aceasta„ 0 ” - dacă nu există nici o valoare pentru Goodwill „ 1 ” - dacă afacerea este la început, are o oarecare valoare a activelorintangibile şi un risc mare „ 2 ” - dacă afacerea are o acceptare medie pe piaţă şi un risc ridicat „ 3 ” - dacă firma este stabilă şi însoţită de un risc normal „ 4 ” - dacă firma are o reputaţie excelentă şi este bine adaptată laconjunctură În practică se poate ajunge pâna nivelul 7.

2.1.6.

Determinarea valorii afacerii

- Determinarea Goodwill

GW = k * [ Pv – ( i * CP +Si)]

- Determinare valorii afacerii:

V = ANC + k * [ Pv – ( i * CP +Si)] = ANC + GW

determinarea valorii unei afaceri ing el

Documents