Determinarea refractiei oculare

Refractia oculara reprezinta ansamblul deviatiilor razelor de lumina la trecerea lor prin mediile transparente refringente ale ochiului. Ochiul reprezinta un sistem dioptric convergent, centrat, care asigura formarea pe retina a imaginii obiectelor situate la infinit si este format din:

- cornee

- umor apos

- cristalin

- vitros

Refringenta umorului apos si a vitrosului sunt neglijabile astfel incat se poate considera dioptrul ocular constituit din:

- cornee cu o valoare dioptrica medie de +42D

- cristalin cu o putere dioptrica medie de +20D (cu posibilitatea de modificare a convergentei in cursul acomodatiei)

Valoarea dioptrica totala a ochiului este de 60D +/- 3D. Ca orice sistem optic convergent, dioptrul ocular va forma pe retina imaginea reala, inversata si mai mica decat obiectul.

In functie de pozitia focarului razelor luminoase paralele venite de la infinit, dupa ce au fost refractate de dioptrul ocular (pe ochiul in stare de repaus acomodativ), ochiul poate fi:

- emetrop: focar situat pe retina

- miop: focar situat inaintea retinei

- hipermetrop: focar situat in spatele retinei

Formarea imaginii pe retina depinde de trei factori:

- lungimea ochiului (in medie de 24mm)

- puterea de refractie a dioptrului ocular (60 +/- 3D)

- indicele de refractie a mediilor transparente (= 1,33)

Ochiul care formeaza imaginea obiectelor situate la infinit, inaintea sau inapoia retinei, este numit ametrop.

Ametropiile (viciile de refractie) pot fi:

- sferice (focale sau stigmice) cand razele luminoase se intalnesc intr-un punct (refractia dioptrului ocular este aceeasi pentru toate meridianele)

- asferice (afocale sau astigmice) cand razele luminoase se unesc in linii focale (refractia dioptrului ocular nu este aceeasi pentru toate meridianele)

Examinarea refractiei oculare (aprecierea calitatii dioptrului ocular) se face prin:

- metode subiective

- metode obiective

Determinarea subiectiva a refractiei (metoda Donders)

Examinarea incepe prin determinarea acuitatii vizuale monoculare de la distanta de 5 metri. Pentru a diferentia scaderea acuitatii vizuale prin vicii de refractie de o afectiune oculara organica se plaseaza in fata ochiului examinat un punct stenopeic (ecran opac cu un orificiu central cu diametrul de 1mm). In cazul unui viciu de refractie acuitatea vizuala se va imbunatati datorita reducerii fasciculului luminos si suprimarea aberatiei cromatice si desfericitatea dioptrului. In cazul unor afectiuni oculare organice, acuitatea vizuala se va reduce din cauza diminuarii cantitatii de lumina ce patrunde in ochi.

Examinarea pacientului poate releva una din urmatoarele situatii:

1. Pacientul are AV=1 (citeste corect testele de pe ultimul rand al optotipului).

In aceasta situatie, ochiul examinat poate fi emetrop sau hipermetrop mic compensat prin acomodatie. Pentru a stabili in care din aceste situatii se gaseste ochiul examinat se plaseaza in fata lui o lentila convergenta de +0,50D sferica. Daca ochiul este emetrop, vederea se va tulbura pentru ca lentila convexa il transforma in miop de -0,50D. Daca ochiul este hipermetrop, acomodatia se va relaxa cu 0,50D iar vederea va fi clara. In aceasta situatie, pentru a constata gradul hipermetropiei se pun in fata ochiului lentile sferice convergente cu putere dioptrica progresiv crescanda, cu +0,50D, pana la cea mai puternica lentila convexa cu care pacientul are AV=1, aceasta lentila exprima valoarea hipermetropiei manifeste.

La persoanele tinere cu hipermetropie, metoda subiectiva este aproximativa pentru ca nu poate determina valoarea hipermetropiei latente compensata prin acomodatie.

2. Pacientul are AV