Harta .Întocmirea și redactarea harțiilor .

Harta topografică este reprezentarea grafică convenţională a unei suprafeţe terestre mari, care ţine seama de forma curbă a Pământului, pe baza folosirii unei proiecţii cartografice. Din punct de vedere al conţinutului, hărţile topografice redau în mod generalizat detaliile planimetrice şi nivelitice ale suprafeţei topografice, prin diferite semne convenţionale. Hărţile se întocmesc la scări mai mici de 1:20 000. Se menţionează că numărul scărilor folosite pentru reprezentarea unei porţiuni din suprafaţa terestră poate fi nelimitat, dar dintre acestea se utilizează numai scările de bază: 1:25000; 1:50000; 1:100000; 1:200000: 1:500000 şi 1:1000000 la care se adăugă şi planurile directoare militare, la scara 1: 20000.

În funcţie de scara de reprezentare şi de modul de întocmire, desenele topografice poartă denumirea de planuri sau de hărţi. Planurile topografice necesare elaborării documentaţiei tehnice pentru investiţiile industriale sunt:

• în cadrul elaborării studiului tehnico-economic, pentru justificarea amplasamentului propus: planul teritoriului localităţii la scara 1:10000 sau 1:5000 ; planul topografic pentru variantele de amplasament la scara 1:2000 - 1: 500 ;

• la elaborarea proiectului de ansamblu al investiţiei, la capitolul planul general sunt necesare: schiţa regiunii geografice la scara 1:50 000 - 1: 5000 pentru indicarea amplasamentului general al investiţiei; planul de situaţie al întreprinderii cu regiunea înconjurătoare, la scara 1:5000 - 1:1000, conţinând localităţile învecinate, întreprinderile sau unităţile existente, cursurile de apă cu bornele cadastrului de apă, căile ferate, drumurile, reţelele edilitare etc.; planul topografic al întreprinderii sau unităţii proiectate, la scara 1:1 000 sau 1:500, pentru variantele studiate, conţinând curbele de nivel cu echidistanţa corespunzătoare scării, căile ferate etc.; planul topografic al întreprinderii sau unităţii proiectate la scara 1:500 - 1:200, limitat la zona variantei propuse, conţinând curbe de nivel la echidistanţe corespunzătoare scării şi limitele proprietăţilor cu indicarea proprietarilor; planul general de trasare la scara 1:1000 – 1:500, completat cu reţeaua de construcţii aleasă în funcţie de amplasarea investiţiei, repere pentru urmărirea tasărilor şi date necesare trasărilor (unghiuri, lungimi, cote etc. j; planul topografic la scara 1:1000 - 1:500, pentru căile de comunicaţii exterioare (căi ferate, drumuri) ; planul topografic la scara 1:2000 - 1:1000, pentru reţele electrice, funiculare etc.;

• la elaborarea proiectelor de execuţie pe obiecte, pentru amplasament sunt necesare : planul topografic al zonei de amplasare a investiţiei la scara 1:500 - 1:200 ; planul topografic al zone căilor de comunicaţii, reţele electrice, funiculare etc. la scara 1:1000 - 1:500; planul general de trasare la scara 1:1000 - 1:500 ; schiţa de trasare la scara 1:200 cu completarea reţelei de construcţii din planul general de trasare şi cu datele necesare de trasare a obiectului; profile transversale ale incintei şi ale căilor de comunicaţie exterioare şi interioare, la scara 1:100, pentru lungimi şi pentru cote; profile longitudinale la scara 1:1000 - 1:100. La elaborarea acestor proiecte se utilizează în măsură tot mai mare material fotogrammetrie (fotograme, fotoplanuri, planuri restituite).

NOMENCLATURA HARTILOR

Nomenclatura hărţilor şi planurilor topografice, lucrpentru nevoile proiectării, sistematiz; există deci un sistem unic de referinPentru o identificare operativă a planurilor, acestea se anume:

• nomenclatura planurilor vecine, la care se r• notarea coordonatelor X ş

• denumirea şi numărul planului (serie, simbol etc.); • nomenclatura planului conform graficului de racordare;

• scara şi echidistanţa;

• sistemul de referinţă (coordon• executanţii lucrării;

• iniţialele unităţii executante ; • data executării planului;

• legenda pentru anumite semne conven

• observaţii asupra planului topografic, în cazul când de exemplu se face o

• reambulare, completare etc.

Proiecţia Gauss – Krüger este folositelipsoidului terestru direct pe un plan. Este o proiecsferic cu o valoare de 6º de longitudine central (axial) al fusului. Astfel deformmeridianele marginale. Cele mai mari deformmeridianele marginale sunt cel mai depdeparte de ecuator, deformările date de proiec

NOMENCLATURA HARTILOR SI PLANURILOR

ţ şi planurilor topografice, lucrările topografice care se executrii, sistematizării şi investiţiilor sunt legate de reţeaua de sprijin de stat (geodezic

eferinţă atât plani-metric (un singur sistem de proiecţă a planurilor, acestea se completează în mod obligatoriu

nomenclatura planurilor vecine, la care se racordează planul topografic; notarea coordonatelor X şi Y la caroiaj pe latura Sud şi Est;

ărul planului (serie, simbol etc.); nomenclatura planului conform graficului de racordare;

ţă (coordonate X, Y, proiecţie, cotă) ;

ăţii executante ;

legenda pentru anumite semne convenţionale special aplicate ;

ii asupra planului topografic, în cazul când de exemplu se face o

lare, completare etc.

Krüger este folosită pentru hărţile topografice deoarece permite reprezentarea t pe un plan. Este o proiecţie policilindrică transversală, întrucât fiecare fus

o valoare de 6º de longitudine se proiectează separat pe câte un cilindru tangent pe meridianul usului. Astfel deformările de arii şi distanţe cresc de la meridianul axial spre

meridianele marginale. Cele mai mari deformări sunt în apropierea ecuatorului pentru meridianele marginale sunt cel mai depărtate de meridianul axial. Deoarece teritoriul

rile date de proiecţia Gauss – Krüger pe harta topografică

rile topografice care se execută în prezent sprijin de stat (geodezică)

proiecţie) cât şi altimetric. în mod obligatoriu cu o serie de date şi

ii asupra planului topografic, în cazul când de exemplu se face o

permite reprezentarea ă, întrucât fiecare fus

separat pe câte un cilindru tangent pe meridianul e cresc de la meridianul axial spre pierea ecuatorului pentru că acolo

teritoriul ţării noastre se află Krüger pe harta topografică vor fi foarte mici.

Poziţia unei hărţi la scara 1:1 000 000 este dindică fusul sferic al acesteia. De exemplu fusele sferice 34 şi 35. Foaia Cluj (fig. 1nomenclatura L-34, deoarece este datpentru a trece la o hartă cu scara 1:500 000 (de dounotate cu A, B, C şi D (Tabel 1, Fig. 2), nomenclatura L-34-B (la L-34 trebuie s000 000).

Pentru harta la scara 1:200 000 se va divide foaia 1:1 000 000 (Lrânduri cu cifre romane de la I la XXXVI. Nomenclatura acestor huna din cele 36 de cifre romane, care 34-VI pentru harta din colţul de NEL-34 se va divide în 144 de foi, cîte 12 pe rând, numerotate de la stânga la dreapta cel de jos, cu cifre arabe (de la 1 la 144). Nomenclatura uneL-34 cu o cifră arabă de la 1 la 144, care

Harta 1:25 000 se obţine prin divizarea 3). Nomenclatura acestor hărţi rezultparte (L-34-12-B) a literei latine a, B-b, L-34-12-B-c şi L-34-12-B-d) (fig. 3).

Harta la scara 1:10 000 se obţarabe 1, 2, 3 şi 4. Nomenclatura acestor hcare fac parte (L-34-12-B-b) a cifrei 12-B-b-2, L-34-12-B-b-3 şi L-34

i la scara 1:1 000 000 este dată de litera care indică zona sferică. De exemplu ţara noastră este străbătută de zonele sferice K, L

i 35. Foaia Cluj (fig. 1, 2), situată la vest de meridianul de 24º longitudine deoarece este dată de suprapunerea zonei L peste meridianul 34.

ara 1:500 000 (de două ori mai mare), se divide foaia Li D (Tabel 1, Fig. 2), cu dimensiuni de 3º în longitudine şi 2º în latitudine

34 trebuie să mai adăugăm A, B, C sau D, în funcţie de

a la scara 1:200 000 se va divide foaia 1:1 000 000 (L-34) în 36 de rânduri cu cifre romane de la I la XXXVI. Nomenclatura acestor hărţi rezultă din combinarea lui L

cele 36 de cifre romane, care indică foaia 1:200 000 (ex. L-34-I pentru harta din colţul de NE şi aşa mai departe) (fig. 2). Pentru o hartă la scara 1:100 000, trapezul

cîte 12 pe rând, numerotate de la stânga la dreapta şcu cifre arabe (de la 1 la 144). Nomenclatura unei foi 1:100 000 va rezulta din

de la 1 la 144, care indică poziţia foii (ex. L-34-12, L-34-1 etc.)

ţine prin divizarea unei foi 1:50 000 în patru secţiuni, notate cu a, b, c ă ţi rezultă prin adăugarea la nomenclatura hărţii la scara 1:50 000 din care fac

B) a literei latine a, b, c sau d, care indică poziţia foii 1:25 000 (ex. Ld) (fig. 3).

Harta la scara 1:10 000 se obţine prin divizarea unei foi 1:25 000 în patru secţiuni, notate cu cifrele ura acestor hărţi rezultă prin adăugarea la nomenclatura h

b) a cifrei arabe 1, 2, 3 sau 4, care indică poziţia foii (ex. L34-12-B-b-4) (fig. 3).

sferică şi de cifra care de zonele sferice K, L şi M şi de

la vest de meridianul de 24º longitudine estică, are a zonei L peste meridianul 34. În trapezul L-34,

mare), se divide foaia L-34 în patru secţiuni, şi 2º în latitudine şi cu ţie de poziţia în foaia 1:1

34) în 36 de secţiuni numerotate pe ă din combinarea lui L-34 cu

I pentru harta din colţul de NV, L-ă la scara 1:100 000, trapezul

cîte 12 pe rând, numerotate de la stânga la dreapta şi de la rândul de sus la i foi 1:100 000 va rezulta din combinarea lui

1 etc.)

notate cu a, b, c şi d (fig. ă ţii la scara 1:50 000 din care fac

0 (ex. L-34-12-B-a, L-34-12-

ine prin divizarea unei foi 1:25 000 în patru secţiuni, notate cu cifrele nomenclatura hărţii 1:25 000 din ţia foii (ex. L-34-12-B-b-1, L-34-

DETERMINAREA COORDONATELOR

Determinarea coordonatelor geografice ale punctelor de pe hde scara hărţii. Pe hărţile la scarălungimii minutelor de meridian sau paralelşi long) cu o precizie de o secundăsegmente egale cu lungimea gradelor de meridian sau paralelCoordonatele geografice ale unui punct de pe harta topograficdetermină astfel:

1. se stabileşte precis poziţia punctului pe hart

2. se numără, faţă de colţul din stângadesfăşoară până în apropierea punctului marcat;

3. porţiunile de cadru gradat mai mici de un minut, care trebuiesc adgeografice ale punctului reprezintăcu ajutorul regulei de trei simple, mlongitudine;

4. în final minutele şi secundele măjos al hărţii, obţinându-se coordonatele absolute;

5. în fig. 3 coordonatele punctului A sunt 54º40' + 1'9'' = 54º41'9'' lat N

+ 1'17'' = 18º01'17'' long E.

COORDONATELOR GEOGRAFICE

Determinarea coordonatelor geografice ale punctelor de pe hărţile topografice depinde în principal ile la scară mare, la care cadrul gradat este format din segmente corespunz

an sau paralelă, se pot determina coordonatele geografice ale unui punct (lat i long) cu o precizie de o secundă, în timp ce pe hărţile la scară mică, care au un cadru gradat împ

segmente egale cu lungimea gradelor de meridian sau paralelă, precizia poate fi numai de un minut. Coordonatele geografice ale unui punct de pe harta topografică la scara 1:25 000 (punctul A

ţia punctului pe hartă;

ţul din stânga-jos al cadrului gradat, minutele de latitudine ş în apropierea punctului marcat;

iunile de cadru gradat mai mici de un minut, care trebuiesc adăugate pentru a afla coordonatele geografice ale punctului reprezintă secundele; acestea se determină separat pentru latitudine cu ajutorul regulei de trei simple, măsurând cu rigla lungimea unui minut de latitudine

i secundele măsurate până la punctul vizat se adună la coordose coordonatele absolute;

5. în fig. 3 coordonatele punctului A sunt 54º40' + 1'9'' = 54º41'9'' lat N şi 18º00'

ile topografice depinde în principal mare, la care cadrul gradat este format din segmente corespunzătoare

, se pot determina coordonatele geografice ale unui punct (lat , care au un cadru gradat împărţit în ia poate fi numai de un minut.

1:25 000 (punctul A ) se

gradat, minutele de latitudine şi longitudine ce se

ugate pentru a afla coordonatele separat pentru latitudine şi longitudine

surând cu rigla lungimea unui minut de latitudine şi a unuia de

la coordonatele din colţul stânga-

DETERMINAREA COORDOANATELOR RECTANGULARE

Determinarea coordonatelor rectangulare aleface cu o precizie de ordinul metrilor. Pe hkilometru la scara hărţii (1 km = 43cm) atât ppătrate cu suprafaţa de 1 km2. Coordonatele rectangulare ale oricpătrat pot fi determinate cu exactitate. astfel:

1. observăm de pe caroiajul rectangular cstânga-jos are următoarele coordonate rectangulate: (fusul 4, la 308 km faţă de paralela la meridianul axial al fusului

2. restul de milimetri, măsuraţi pe liniile de caroadaugă la coordonatele colţului stânga

3. coordonatele rectangulare ale punctului A 0,2875 = 4308,2875 km. Determinarea pantelor pe hajutorul unui compas şi a graficului

DETERMINAREA COORDOANATELOR RECTANGULARE

Determinarea coordonatelor rectangulare ale punctelor pe hărţile la scară mare (1:25 000) se poate metrilor. Pe hărţile 1:25 000 caroiajul rectangular este trasat din kilometru în

ii (1 km = 43cm) atât pe latitudine, cât şi pe longitudine, rezultând astfel o re. Coordonatele rectangulare ale oricărui punct din interiorul unui

fi determinate cu exactitate. Coordonatele rectangulare ale punctului A di

m de pe caroiajul rectangular că punctul A se află în interiorul pătratului al carele coordonate rectangulate: x = 6064 km (distanţă faţă de ecuator)

paralela la meridianul axial al fusului şi la vest de acesta);

ă ţi pe liniile de caroiaj OX şi OY până la punctul A se transformţului stânga-jos al pătratului din care face parte punctul A;

3. coordonatele rectangulare ale punctului A sunt astfel: x = 6064 + 0,58 = 6064,58 km Determinarea pantelor pe hărţile în curbe de nivel la diferite sc

i a graficului de calculare a pantei, aflat în subsolul hărţii .

mare (1:25 000) se poate caroiajul rectangular este trasat din kilometru în

i pe longitudine, rezultând astfel o reţea de rui punct din interiorul unui astfel de

Coordonatele rectangulare ale punctului A din fig. 4 se determină

ătratului al cărui colţ din ţă ţă de ecuator) şi y = 4308

i la vest de acesta);

se transformă în km şi se te punctul A;

6064,58 km şi y = 4308 + ivel la diferite scări se face cu

INTOCMIREA PLANURILOR TOPOGRAFICE.SEMNE CONVENTIONA LE “TOPOGRAFICE”

Redactarea planurilor topografice diferă în funcţie de felul măsurătorilor, de reţeaua cartografică (sistemul de proiecţie), de scara la care se întocmesc şi de destinaţia lor.

Succesiunea operaţiunilor de realizare a planurilor, având la bază sisteme locale de coordonate, este următoarea:

• operaţiunile de întocmire a originalului de teren care cuprind : stabilirea scării şi a formatului; • pregătirea hârtiei de desen; trasarea axelor de coordonate ; raportarea punctelor;

• operaţiunile de cartografiere sau de înnegrire a planurilor şi de cartografiere a elementelor planimetrice şi de nivelment care cuprind: balustrarea punctelor; scrierea numerelor de ordine şi a cotelor punctelor; trasarea limitelor obiectelor (detaliilor) şi suprafeţelor (legarea punctelor);

• colorarea.

Scara planurilor se alege conform STAS 2—59, în funcţie de mărimea terenului, de mulţimea detaliilor şi de scopul lucrării pentru care se întocmeşte planul. Formatul se alege astfel încât suprafaţa de reprezentat să încapă în întregime pe o foaie de format obişnuit sau mărit, sau pe mai multe foi de acelaşi format (STAS 1—57). Se preferă formatele uşor de utilizat (de exemplu A2, Al). Originalul de teren (minuta topografică), se execută pe hârtie albă de desen sau pe hârtie milimetrică. în primul caz, operaţiunile de cartografiere se pot face pe acest desen, acesta devenind astfel un original, în caz contrar, se copiază minuta pe calc de pe hârtia albă de desen sau de pe hârtia milimetrică şi acest desen pe calc devine originalul.De regulă minuta se întocmeşte în creion de către operatorul topograf şi va fi apoi cartografiată în tuş sau copiată în tuş pe calc. Coala de hârtie se fixează pe planşeta de desen prin prindere cu piuneze sau prin lipire, acest din urmă caz fiind indicat atunci când planul se cartografiază.

Numerele punctelor se scriu cu litere standardizate (STAS 186—71) cu caractere având înălţimea de 2,5 (2,0) mm pentru detalii, sau 3 mm pentru punctele de sprijin. Scrierea pentru elementele principale ale terenului, numerotări topografice etc. se face de exemplu cu caractere de 5 mm, iar a celor mai puţin importante cu caractere de 4 mm; unele denumiri (mai importante) se scriu cu înălţimea de 6, 8, 10 sau 12 mm (cu majuscule). Scrierea cartografică are rolul de a completa desenul topografic cu explicaţiile necesare. Scrierea cartografică nu se limitează la scrierea indicată în STAS 186—71, ci cuprinde şi alte categorii de scrieri utilizate mai cu seamă la hărţile şi planurile care se întocmesc prin prelucrarea planurilor originale de teren. Scrierea desenelor topografice care cuprind centre populate, elemente hidrografice, orografice, diviziuni administrative etc. se face conform Normativului C. 100—69.

Semnele convenționale sunt grupate în 7 categorii:

• baza geodezică: cu punctele de triangulație, poligonometrice, de intersecție și de nivelment; • detalii din interiorul localităților: rețeaua stradală, spații verzi, construcții industriale agricole,

social- culturale și civile, cvartale, elemente topografice; • instalații: fabrici, cosuri, uzine, sonde, centrale, silozuri;

• conducte, rețele, împrejmuiri și limite: conducte de gaz, apă, gaze naturale, petrol, rețele elctrice, telefonice, împrejmuiri de zid, garduri metalice, de lemn, de beton, de sârmă, frontiere și limite administrative;

• rețele de comunicație: căi ferate cu construcții auxiliare, rețeaua de drumuri și autostrăzi, șosele, drumuri, poteci;

• hidrografia și construcțiile hidrotehnice: zvoare, fântâni, ape curgătoare, diguri, araje, poduri, podețe. Se reprezintă pe planuri cu culoarea albastră;

• relieful, în general reprezentat prin curbe de nivel de culoare sepia și puncte colorate. Prin semne convenționale se reprezintă următoarele detalii: rupturi de teren, terase, râpe, viroage, ravene, alunecări de teren, grohotișuri, prăpăstii.

Există mai multe tipuri de semne convenționale, dintre care amintim:

• semne convenționale care nu reprezintă obiectl la scară (aceste tipuri de semne au dimensiuni fixe, specificate în altlas):

semne pentru puncte geodezice; semne pentru podețe; semne pentru unele clădiri:

- semne cu dimensiuni fixe- pentru clădiri ce nu pot fi reprezentate la scară;

- semne pentru reprezentarea la scară a clădirii;

• semne convenționale care reprezintă obiectul din teren la scara planului sau a hărții: parcele din teren; clădiri; drumuri ce depășesc o anumită lățime;

• semne convenționale de umplutură: vegetație: vie, livadă, păsune; tipuri de sol: pietros, nisipos.

Plasarea semnelor convenționale pe planuri sau hărți se face după următoarele criterii:

1. poziția reală a elementelor din teren trebuie să corespundă cu centrul semnului convențional de tip geometric: cerc, pătrat, triunghi:

2. orientarea semnelor convenționale va fi:

-paralelă cu latura planului pentru: puncte bază, coșuri, stații radio- TV, stații meteorologice, monumente, etc.;

-conformă cu orientarea reală a elementelor de pe teren: clădiri, stadioane, terenuri de sport, etc.;

- paralelă cu latura cea mai lungă a reprezentării: sere, livezi;

3. axul semnului convențional trebuie să corespundă cu axul elementului topografic: căi ferate, drumuri, poduri, diguri, baraje;

4. distanța minimă între două semne convenă semne convenționale să fie de 0,5mm.

INSERAREA IMAGINII

AutoCAD acceptă urmatoarele tipuri de raster: BMP, RLE, DIB, RST, GP4, MIL, CAL, CG4, FLC, FLI, BIL, GIF, JPG, JPEG, PCX, PCT, PNG, RLC, TGA, TIF, TIFF... și mai sunt. Imaginile se insereaza în AutoCAD din:

• Insert - Raster Image sau

• Insert - Image Manager - Attach

• Indiferent de varianta aleasă urmatorul pas va fi alegerea imaginii din fereastra "Select Image File".

După ce a fost aleasă imaginea se va deschide fereastra "Image" în care se vor specifica parametrii de inserare:

Insertion point este locul în care va fi colțul din stânga jos al imaginii, se pot introduce coordonate sau se poate bifa "Specify on-screen" petru a specifica cu click în desen. Scale este scara la care se va insera imaginea, se va introduce o scară sau se va bifa și aici "Specify on-screen" pentru a scala imaginea direct în desen. Rotation este ungiul de rotație al imaginii, se poate lăsa 0 sau alege/introduce un unghi de rotație.

Click OK... si daca se bifează "Specify on-screen" atunci in continuare se face în Command Line programul va spune de ce are nevoie:

• Specify insertion point :

• Specify scale factor or [Unit] :

• Specify rotation angle :

...si cu asta imaginea ar trebui sa fie in desen. Cel mai simplu e sa se insereze imaginea cu parametrii "default", adica Insertion Point 0,0,0 / Scale 1 / Rotation 0 si apoi sa o misti, scalezi, rotesti in desen, ca pe orice alt element, pana ajunge in pozitia si la dimensiunea dorita. Inserarea de imagini in vederea vectorizarii Scanare cu urmatoarele proprietati:

• rezolutia: 200DPI pentru color, 300-400 DPI pentru alb/negru

• formatul: JPEG/TIFF pentru color, TIFF (1bit) pentru alb/negru

• scara: daca originalul e desenat la scara se scaneaza 1:1 (fara micsorare sau marire la scanner)

Inserare E preferabil ca imaginiile sa fie inserate pe un layer dedicat. Daca imaginea a fost desenata la scara și scanată corect se poate specifica la scara de inserare (Scale) exact scara la care a fost desenată imaginea. Rezultatul va fi inserarea imaginii 1/1 in milimetrii. Dacă este necesar imaginea se poate mișca/roti/scala în desen pentru a ajunge în poziția si dimensiunea dorită. Pentru vectorizare sunt recomandate TIFF-urile scanate alb/negru (color depth 1bit) la 300DPI. Acestea pot fi inserate pe un layer colorat și liniile din imagine vor lua culoarea layer-ului. De asemenea se pot edita și în modul transparent (pixelii albi vor fi transparenți și pixeli negrii vor lua culoarea layer-ului). Controlul imaginii tip raster in AutoCAD Imaginile inserate ajung în Image Manager. Imaginile sterșe din desen (ERASE) raman ca referinte. Aceste referințe se pot șterge din Image Manager prin selecție si Detach. Imaginile pot fi temporar descărcate din memoria de lucru și apoi reîncarcate când e necesar cu comezile Unload/Reload, utile dacăse lucrează cu un număr mare de imagini care nu sunt necesare simultan în desen. Pentru o mai buna întelegere iată cele patru status-uri posibile ale unei imagini (coloana Status in Image Manager):

Loaded - imaginea este încarcata in memoria de lucru și prezenta in desen

• Reload - imaginea tocmai a fost reincarcata în memoria de lucru (util dacă imaginea a fost editată în afara AutoCAD-ului si dorim sa o reîncarcam în versiunea curenta)

• Unloaded - imaginea este prezentă în desen dar descarcată din memoria de lucru

• Unreferenced - imaginea a fost stearșa (ERASE) din desen și a ramas doar ca referința în Image Manager

BIBLIOGRAFIE:

-http://arhivadegeografie.wordpress.com/2013/06/18/curbe-de-nivel/

-http://www.ct.upt.ro/users/RobertaMariaGridan/Desen_Topografic.pdf

-http://www.geografie.uvt.ro/pers/satmari/CARTOGRAFIE/Lp4.pdf

-http://ro.scribd.com/doc/79032965/Cartografie-2012

-Munteanu Gh. Constantin ,Cartografie Matematică ,Editura Matrix Rom ,București 2003

ÎNTOCMIREA HAR ȚII LA SCARA 1:10000

Tema proiectului a fost geoferențierea unei hărții la scara 1:10000.

Pentru început am introdus harta scanată în Auto Cad cu ajutorul opțiunii Insert Raster Image,apoi am aliniat harta cu ajutorul coordonatelor rectangulare calculate pentru fiecare colt la hărții.Alinierea se face în felul următor se introduce comanda Align în Auto Cad apoi se introduc coordonatele pentru două puncte pe diagonală sau pentru 3 puncte .

În continuare se crează layere pentru fiecare element de pe hartă și se împarte harta în patru părții egale ,se va lucra pe o sigura parte.

Spațiul hărții topografice este acoperit de caroiaj rectangular ,perpendicular și echidistant .

Curba de nivel este de fapt o izolinie care uneste puncte de pe teren avand aceeasi altitudine. Metoda s-a dezvoltat semnificativ o data cu aparitia imaginilor fotoaeriene și fotogrammetriei, cu instrumentele necesare pentru a determina in birou aceste izolinii – numite și izohipse. Practic, curbele de nivel se determina astazi cu ajutorul stereorestitutiei, care permite vizualizarea si cartarea în 3D. Metoda curbelor de nivel este insotita si de alte semne conventionale (cote, abrupturi, indicatoare de panta).

Curbele de nivel se trasează, în funcție de scara harții, la diferite echidistante. Acestea reprezintă diferența pe verticala a curbelor de nivel. Astfel, curbele de nivel se pot reprezenta din metru în metru, o dată la 5 metri, la 10, 20, 50, 100, 200 etc. Valoarea echidistantei este obligatoriu de menționat în partea exterioara a harților, în principiu trebuind sa apara sub scara sau în zona scării. Totuși, dacă nu se mentioneaza, echidistanta poate fi determinată cu ajutorul valorilor curbelor de nivel, figurate in cuprinsul fiecarei izolinii de pe harta. Totodată, în funcție de echidistanța, se stabilește și ierarhia curbelor de nivel – acestea fiind de mai multe tipuri: principale, normale si ajutătoare. Întotdeauna, echidistanța curbelor normale va fi o jumatate din a celor principale, iar echidistanța curbelor ajutătoare va fi jumatate din a celor normale și un sfert din cele principale.

Curbele de nivel le-am realizat cu ajutorul comenzii Spline ,pentru curbele de nivel principale am folosit o culoare închisă maro spre visiniu ,iar pentru curbele de nivel normale maro deschis .

Detaliile legate de hidrografie le-am reprezentat cu albastru ,rețeaua hidrograficpă permanent cu linie continuă ,iar rețeaua hidrografică temoprară cu linie punctată.Malurile albilor pot avea semn convențional de abrupt sau, de culoare albastră ,când sunt natural,sau de culoare neagră când sunt consolidate antropic .

Am reprezentat râuri ,pârâie cu maluri abrut neamenajate și amenajate folosindu-ne de o linie predefinită ,numită taluz și spline.

Reprezentarea căilor de comunicație pe hărțiile topografice se face în următoarea ordine :mai întâi se reprezintă magistralele feroviare,autostăzile ,drumurile naționale ,apoi drumurile de categorii inferioare .În cazul de față am realizat mai întai drumurile naționale apoi pe cele de categorie inferioară,pe care le-am hașurat apoi pe cele principale cu hașură roșie ,iar pe cele de categorie inferioară cu galben.

Din categoria elementelo de sol si vegetație ,reprezentarea s-a faăcut prin semen convenționale și inscripții ajutătoare.

Apoi am realizat cadrul intern ,gradat și extern al hărții .Prin cadru se înțelege liniile care mărginesc suprafața desenată a hărții.Linia care intră în contact direct cu spațiul desenat se numește cadru intern ,paralel cu aceasta la mică distanță se află cadrul extern,între cele două situându-se cadrul gradat ,care reprezintă de fapt elemental mathematic al cadrului hărții.

În final am scalat harta la scara 1:10000 ,apoi am asezat-o în pagină în model cu tot cu legendă și apoi de la plotare am selectat harta cu tot cu legenda din window și am plotat în formatul A1.