PROBLEMATICA PERDELELOR DE PROTECŢIE ÎN ROMÂNIA

1.1 Situaţia sintetică a pădurilor din România şi evoluţia suprafeţelor ocupate cu păduri

În evoluţia sa, de-a lungul celor câteva sute de mii de ani de existentă, omul, în dorinţa de a-i fi mai bine, a atentat la principalul dar al său – mediul înconjurător.

Dacă la început, condiţia de culegător de fructe şi vânător îi asigura produsele necesare vieţii, o dată cu creşterea demografică, acestea au devenit neîndestulătoare, ceea ce a provocat transformarea sa în cultivator de plante şi crescător de animale, cu implicaţii directe în modificarea naturii dupa dorinţa şi posibilităţile sale. În acest proces s-au obţinut şi unele succese, imediate şi de scurtă durată, dar s-au şi comis multe şi mari greşeli. Acestea au căpătat amploare în momentul în care a fost descoperit focul, masa lemnoasă devenind combustibil.Pădurile produc bunuri materiale deosebit de utile, cum ar fi: lemn pentru constructii, pentru industria mobilei, a instrumentelor muzicale, celulozei, a hârtiei, lemn pentru foc s.a. Fauna padurii ofera vanat pentru carne si blanuri, dar si variate fructe si ciuperci, apreciate mult pentru valoarea lor nutritiva.

Distrugerea vegetaţiei forestiere pe suprafeţe întinse a fost provocată din trei direcţii principale:

- incendierea pădurilor pentru a se obţine suprafeţe de teren suplimentare necesare cultivaţiei agricole sau pentru înlocuirea celor care deveniseră inapte prin epuizarea substanţelor organice si minerale din sol;

- păşunatul neraţional prin care se produce o moarte lentă dar sigură a pădurii;

- folosirea materialului lemnos drept combustibil, industrial si casnic.

Dintre toate formele de covor vegetal, cele mai mari amputări le-a

suferit pădurea. Despădurirea a mers mână in mână cu civilizaţia, iarpe aceasta a urmat-o deşertificarea.Cu un deceniu în urmă, pe glob, pădurile ocupau o suprafţă de aproximativ 3,8 - 4,7 miliarde ha şi reprezentau cam 2,6 - 3,4 % din suprafaţa uscatului. Datorită despăduririlor de lungă durată practicate pretutindeni pe glob, pădurea planetară de azi ocupă suprafeţe incomparabil mai mici,nu mai formează masive mari şi neîntrerupte, refugiindu-se în munţi şi în locuri greu accesibile, cu soluri sărace şi climat neatrăgător pentru agricultură.Din circa 70 %, cât deţinea pădurea în perioada preistorică, proporţia a scăzut în prezent la 30 %.

În funcţie de procentajul actual de împădurire, distingem:

* ţări cu păduri suficiente (în Asia, Oceania, America Centrala);

* ţări cu păduri relativ puţine dar încă în limita de echilibru

ecologic (în Europa şi America de Nord);

* ţări extrem de sărace în păduri (in Africa Tropicala, Australia).

Pe ansamblu, starea cea mai apropiată de optimul ecologic o are America de Sud, fiind continentul cu cel mai mare procent de împădurire (46,7 %).

În Africa, despădurirea a luat proporţii dramatice, în special în Algeria, Egipt, Africa de Sud. Foarte afectată a fost Sahara, care din zona fertilă, parţial împădurită, a devenit un vast deşert. În Ghana, Nigeria şi Kenya se despăduresc zone imense pentru a face loc culturilor agricole. O regiune serios afectată este Republica Malgasa,unde toate pădurile de pe ramura vestică şi nordică au dispărut, ducând la dispariţia unor specii de păsări necunoscute în alte părţi ale lumii. Singura parte a Africii relativ păstrată, cu un potenţial forestier apreciabil, este zona ecuatorială (Zair, Gabon, Nigeria,Congo).

În Asia, pe locul pădurii de odinioară s-a instalat deşertul (Hindustan, Iranian, Arabic, Sirian). Tăbliţele de lut babiloniene descoperite la Marea Moartă vorbesc de bogate culturi de cereale,livezi cu pomi fructiferi, podgorii, păduri de cedrii, care ocupau un areal continuu din Munţii Taurus (Turcia) până in Munţii Libanului,Amanului (Siria) şi Cipru. Tăierea masivă a cedrilor a condus la dispariţia lui. Astăzi există în Liban o modestă rezervaţie cu cedrii.

La fel de puternic a fost impactul şi în Extremul Orient. Cele mai mari distrugeri au avut loc în China, în bazinele fluviilor Huanhe şi Iantzi.

În America de Nord,pădurea a fost bine conservată până la venirea coloniştilor (sec. 18), apoi a suferit cea mai rapidă şi mai violentă transformare din istoria omenirii. Pădurea a fost afectată astfel ca din 382 milioane ha au mai rămas doar 311 milioane ha, (din care 216 milioane ha productive, 6 milioane ha rezervaţii şi 89 milioane ha păduri degradate).

În America de Sud, despăduririle au avut intensitate inegală, în funcţie de gradul de accesibiliate şi direcţia de propagare a presiunii demografice. Cea mai afectată zonă a fost Brazilia răsăriteană, dar şi Columbia şi Chile. Pădurea amazoniană tinde şi ea să fie distrusă din cauza mijloacelor de transport - marea magistrală amazoniană.

În Europa, despăduririle s-au produs lent, dar "moartea pădurilor"este aici poluarea. Tăierile, distrugerile neraţionale nu conduc numai la pierderea pădurilor, ci chiar a unor pierderi materiale, pierderi de vieţi omeneşti, cum s-a întâmplat în nordul Italiei, unde, din cauza despăduririlor, inundaţiile au avut efecte devastatoare.

România este o țară relativ săracă în păduri comparativ cu alte țări europene cu condiții climatice și de relief similare. Ocupă astfel locul 13 în Europa, situându-se sub media europeană(32,8%) și cu mult sub procentul de împădurire din țări ca Austria,Cehia.

În ţara noastră, pădurea ocupa o suprafaţă totală de cca. 6,2 milioane ha, reprezentând 26 % din suprafaţa totală. În vremurile preistorice,aceasta ocupa 70-80 % din suprafaţa ţării, fapt pentru care în anul 1526, când sultanul Soliman Magnificul a repurtat victoria de la Mohacs asupra armatei ungare şi a ocupat Buda, nu s-a încumetat să ocupe şi ţările româneşti, deoarece erau bine apărate de munţii cei mai abrupţi şi de pădurile cele mai greu de străbătut - " codrul frate cu românul". Fondul/patrimoniul forestier al României are o suprafaţă de 6.382 mii hectare, din care 6.223 mii ha acoperite cu păduri propriu-zise, iar restul de 159 mii ha reprezintă terenuri destinate culturii, producţiei şi gestionării silvice.Aproximativ 53% din păduri sunt localizate în regiunea arcului carpatic, 27 % în dealurile pre-carpatice şi 10% la câmpie.

2.1.3 Distribuţia pădurilor pe forme de relief și etaje fitoclimatice

Distribuţia pădurilor pe forme de relief

51.937.2

10.9

Munte

Deal

Câmpie

%

Distribuţia pădurilor pe etaje fitoclimatice

1.2 13.6

20.1

1716.1

16.4

4.76 2.5 2.4

Subalpin (F Sa)

Montan de molidişuri (F M3)

Montan de amestecuri (F M2)

Montan-premontan de făgete (F M1+F D4)

Deluros de gorunete, făgete şi goruneto-făgete (F D3)

Deluros de cvercete (Go, Ce, Gâ) (F D2)

Deluros de cvercete cu stejar pedunculat (F D1)

Câmpie forestieră (Fc)

Silvostepă (Ss)

Lunca şi Delta Dunării

%

2.1.4. Distribuţia pădurilor pe specii

29.8

32.1

17.7

15.45

RăşinoaseFagStejarDiverse tariDiverse moi

%

2.1.5. Distribuţia pădurilor pe clase de vârstă

23

19

18

15

10

15

1->2021->4041->6061->8081->100>100

%

ani

2.1.6 Distribuţia pădurilor pe grupe funcţionale

Grupa I funcţională – păduri cu funcţii de protecţie si producţie reprezintă 53.3% din suprafaţa pădurilor.

Categoriile de protecţie pentru arboretele incadrate in grupa I funcţională

Grupa II- a funcţională - păduri cu funcţii de producţie si protecţie reprezinta 46.7 % din suprafaţa pădurilor.

43

31

5

11

10

Protectia terenurilor si solurilor

Protectia apelor

Protectia impotriva factorilor daunatori

Paduri cu functii de recreere

Păduri constituite ca arii protejate şi de interes ştiinţific

2.1.7. Distribuţia pădurilor pe tipuri funcţionale

In

2

20

820

5

15

Tipul I funcţional

Tipul II funcţional

Tipul III funcţional

Tipul IV funcţional

Tipul V funcţional

Tipul VI funcţional

În afara pădurilor cuprinse în fondul forestier, există o suprafaţă de circa 350 mii ha de alte terenuri cu vegetaţie forestieră. Acestea, îndeplinind un rol protector remarcabil, nu sunt totuşi considerate păduri. Ele aparţin diverselor comune, asociaţii şi proprietarilor particulari şi sunt supuse unor reglementări silvice sumare. În prezent, 67% din fondul forestier se află în proprietatea statului, 13% în proprietatea publică a unităţilor teritorial-administrative, 1% sunt păduri proprietate privată a unităţilor de cult şi de învaţământ, 8% păduri proprietate privată a persoanelor juridice şi 11% păduri proprietate privată a persoanelor fizice. Se estimează că, până la încheierea acţiunii de retrocedare a terenurilor forestiere, aceste proporţii să se schimbe substanţial (circa 40% păduri proprietate de stat şi 60% păduri proprietate privată).

%

Sub formă grafică situația pădurilor din Romania se prezintă astfel:

6390536

4234142

852650613236 687649

2859

TOTAL

Pădure proprietate publică a statului, administrată de RNP

Pădure proprietate publică a unităţilor teritorial-administrative

Pădure proprietate privată a persoanelor juridice de drept privat

Pădure proprietate privată a persoanelor fizice

Alţi deţinători

Suprafaţa de pădure pe locuitor este de 0,29 ha/loc, foarte apropiată de cea europeană care este de 0,30 ha/loc.Eroziune excesivă, asociată cu ravenări şi alunecări de teren, se înregistrează pe o suprafaţă de peste 2 milioane de hectare, iar eroziune moderat-puternică pe aproape 5 milioane de hectare. Suprafeţe mari de terenuri degradate se găsesc în Podişul Getic, Subcarpaţii Munteniei, Podişul Someşan, Podişul Transilvaniei, Subcarpaţii Moldovei, Câmpia şi Podişul Moldovei şi Dobrogea. În perspectivă, pe măsura intensificării utilizării terenurilor agricole, peste două milioane hectare de terenuri degradate vor trebui reabilitate prin împădurire.

Studiile întocmite, referitoare la combaterea secetelor şi a efectelor acestora, au evidenţiat necesitatea înfiinţării unui sistem naţional de perdele forestiere de protecţie, a cărui realizare este prevăzută prin Legea nr. 289/2003.

Iniţierea, în cadrul unui program special, a acţiunilor de realizare a Sistemului naţional de perdele forestiere de protecţie, vizând protejarea câmpurilor agricole şi combaterea secetei, protecţia antierozională, protecţia căilor de comunicaţii, a cursurilor de apă etc. (circa 300 mii hectare - până în anul 2020).

Nu numai în România se punea problema protecţiei câmpurilor cu ajutorul perdelelor forestiere. În Rusia, spre exemplu, în prima jumătate a secolului trecut, silvicultorul Brinchen propunea, pentru a influenţa favorabil clima câmpiei, crearea unor fâşii late de 2-6 km şi lungi de 5-20 km. pe cel puţin 8% din întreaga suprafaţă. America, de asemenea, a elaborat în 1934-1935, în cadrul programului Roosvelt, un mare proiect de plantaţii în statele de mijloc, bântuite de secetă, vânturi şi "zăpezi negre".

Denumiri ca Transilvania (provine de la latinescul silva care înseamnă pădure), Bucovina (provine de la cuvântul de origine slavonă-buk, care înseamnă fag), dovedesc extinderea pe care o aveau pădurile în ţara noastră.

În zona colinară, pădurea favorizează procesul de înmagazinare a apei pe terenurile în pantă, împiedicând formarea scurgerilor de suprafaţa şi a viiturilor de apă în urma ploilor torenţiale şi a topirii zăpezii, contracarând astfel fenomenele de inundaţii şi eroziune a solului. Pădurea protejează lacurile de acumulare şi terenurile din lunca râurilor. Pentru a-şi îndeplini aceste funcţii, este necesar ca cel puţin 50 % din suprafaţa bazinului hidrografic care aprovizionează lacul de acumulare, să fie acoperită cu pădure.

Picăturile de ploaie (care lovesc solul şi erodează) sunt interceptate de frunzele copacilor şi de litieră (stratul format din frunze uscate şi alte resturi organice care acoperă solul din pădure), micşorând în felul acesta viteza apei pe versanţi, cât şi procesul de evaporare a apei din sol. Astfel, un ha de pădure poate înmagazina în sol, în primii săi 50 cm de la suprafaţă, o cantitate de aproximativ 1450 m3 de apă (echivalentul a 145 mm precipitaţii).

În procesul de fotosinteză, pădurea are o contribuţie deosebit de importantă în regenerarea rezervei de oxigen la nivel local, cât şi global. Un hectar de pădure produce anual aproximativ 30 t oxigen,din care, acesta consumă cca 13 t în procesul de respiraţie a arborilor săi. Vegetaţia arborescentă pe suprafaţa de un hectar consumă în procesul de fotosinteză circa 16 t bioxid de carbon,având un rol relevant antipoluant.

Arborii şi arbuştii din pădure contribuie, de asemenea, la atenuarea zgomotului de intensităţi diferite, au o influenţă pozitivă pe care o exercită asupra regimului eolian, a umidităţii şi temperaturii aerului, precum şi a vibraţiilor aerului. În acest sens, în literatura de specialitate se mentionează ca perdelele forestiere au capacitatea de a reduce zgomotul până la 10 decibeli; în S.U.A. s-a consemnat că o faşie de pădure lată de aproximativ 30 m, trasată de-a lungul unei şosele, reduce zgomotul produs de circulaţia autovehiculelor cu 8-11 %.

Referitor la fenomenul de poluare chimică, un curent de aer poluat cu bioxid de sulf în concentraţie de 0,1 mg/m3 poate fi complet depoluat prin traversarea sa lentă peste un hectar de pădure.Pădurea realizează şi o epurare microbiană, remarcată mai cu seamă la cea de conifere. Spre exemplu, pe bulevardele Parisului s-au determinat aproximativ 570 mii bacterii/m3 aer, iar în unele magazine chiar 4-8 milioane bacterii/m3 aer, în timp ce în pădurea Fontain bleau din apropiere se înregistrau numai 50-55 bacterii/m3 aer.

Ansamblul condiţiilor favorabile vieţii create în pădure determină ca frecvenţa pulsului să se reducă cu 4-8 pulsaţii/minut, să se tindă spre optimizarea tensiunii arteriale şi să favorizeze starea de bună dispoziţie. Pentru bolnavii cu unele afecţiuni respiratorii, pădurile de răşinoase sau amestec de răşinoase şi fag din zonele montane sunt benefice.

În zonele de câmpie, cu suprafeţe reduse de pădure, perdelele forestiere de protecţie au o influenţă deosebit de favorabilă asupra mediului înconjurător.Astfel, acestea reduc viteza vântului pe o distanţă egală cu 5 până la 10 ori lăţimea lor, determinând reţinerea şi repartizarea uniformă a zăpezii pe suprafaţa terenului arabil, care protejează cultura de toamnă împotriva acţiunii gerurilor, mărind rezerva de apă a solului,protejează căile de comunicaţii, localităţile şi unele ferme zootehnice contra înzăpezirilor.

Pe cursurile de apă, perdelele forestiere reduc energia vânturilor şi impactul sloiurilor de gheaţă, apărând digurile de avarii.

Privită în ansamblu, contribuţia pădurii la menţinerea echilibrelor în biosferă prezintă o importanţă deosebită fie sub formă de masiv, fie ca perdele de protecţie. Din această cauză, exploatarea pădurilor, la nivel mondial sau naţional, trebuie raţionalizată nu numai ca volum lemnos, dar şi ca metode folosite pentru a se evita, pe cât posibil,reducerea fondului forestier. Creşterea suprafeţelor de teren agricol,nu mai este posibilă a se realiza pe seama micşorării suprafeţei de păduri, ba dimpotrivă, cel puţin la noi în ţară, în multe zone se impune împădurirea unor terenuri neproductive.

În ţara noastră, judeţele din sud (Brăila, Calaraşi, Ialomiţa, Teleorman etc.) deţin o suprafaţă păduroasă de 4-8% din suprafaţa totală, faţă de un optim de 20-25%.

În Europa de Sud-Est, în regiunile centrale ale Americii de Nord şi în câteva dintre regiunile Chinei, unde sezonul de vegetaţie este uscat şi cald, procesul de deteriorare a ecosistemelor a fost agravat şi de furtuni de nisip şi de eroziunea apei, terenuri apte pentru producţia agricolă transformandu-se în deşert. Procesul de deşertificare la care suntem martori este evidenţiat, printre altele, de extinderea arealului unor specii cu un ridicat grad de xerofitism şi de transformarea radicală a regimului hidrologic al unor cursuri de apă: secarea unor izvoare, reducerea puternică a debitului unor râuri - de multe ori sub debit de etiaj în perioadele secetoase.

Vizate împăduririi sunt terenurile degradate, inapte pentru folosinţe agricole, precum şi terenurile neproductive, indiferent de forma de proprietate, care pot fi ameliorate prin lucrari de impadurire, în vederea protejarii solului, refacerii echilibrului hidrologic şi imbunatatirii conditiilor de mediu.

Sunt considerate terenuri degradate, terenurile care, prin eroziune, poluare sau actiunea distructiva a unor factori antropici, si-au pierdut definitiv capacitatea de productie agricola, dar pot fi ameliorate prin impaduriri. Identificarea, delimitarea şi constituirea perimetrelor de ameliorare la nivelul localitatilor se fac de catre o comisie stabilita prin decizie a prefectului, la propunerea directorului general al Directiei generale pentru agricultură şi alimentatie. Comisia va fi constituita din:primarul comunei,orasului in calitate de presedinte al comisiei,reprezentantul directiei agricole,reprezentantul oficiului de cadastru agricol,reprezentantul oficiului judetean de studii pedologice,reprezentantul inspectoratului silvic

territorial,reprezentantul directiei silvice.Terenurile degradate constituite în perimetre şi propuse a fi ameliorate prin impadurire vor fi scoase din evidenta terenurilor cu folosinte agricole productive sau a terenurilor neproductive, cu aprobarea Ministerului Agriculturii şi Alimentatiei, şi vor fi inregistrate ca "terenuri neproductive destinate a fi impadurite", potrivit normelor metodologice ce vor fi emise de Ministerul Agriculturii şi Alimentatiei .

Terenurile degradate, vor fi impadurite de detinatorii lor legali, prin unitati specializate. Materialul biologic se asigura de Regia Nationala a Padurilor, pe baza contractuala, sau de alti producatori, iar lucrarea se va executa cu asistenta tehnica gratuita a personalului silvic de specialitate.

Autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura, în numele statului, poate mandata Regia Nationala a Padurilor sa cumpere de la persoane fizice terenuri degradate în vederea impaduririi, cuprinse în perimetre de ameliorare constituite potrivit legii. Plata contravalorii acestor terenuri se va face din fondul de conservare şi regenerare a padurilor, prevazut prin lege.

Pentru protejarea solului si a culturilor agricole este deasemenea necesar luarea unor masuri care sa includa promovarea culturilor rationale si executarea lucrarilor tehnice necesare, concomitent cu instalarea vegetatiei forestiere. In cadrul ultimei masuri, o pondere importanta o detine plantarea de perdele forestiere de protecţie a campului impotriva vantului pe scara mare si dupa un plan bine stabilit.

1.2 Necesitatea infiintarii perdelelor forestiere de protecţie, scopul şi importanţa acestora

În țara noastră cele dintâi preocupări privind studiul eficienței economice a folosirii perdelelor forestiere de protecție în agricultură au fost inițiate la începutul sec XX de prestigiosul silvicultor R.Rusescu au fost continuate apoi,amplificate și susținute de distinși specialiști ca:Chirițescu,M.Drăcea,C.Georgescu ș.a.Acțiunea largă întreprinsă pe această linie după 1950,sub conducerea lui I.Lupe a permis obținerea unor rezultate remarcabile,concretizate în peste 6000km de perdele forestiere de protecție înființate în diferite județe ale țării.

Perdelele forestiere de protecţie sunt formaţiuni cu vegetaţie forestieră, înfiinţate prin plantare, cu lungimi diferite şi lăţimi relativ înguste, amplasate

la o anumită distanţă unele faţă de altele sau faţă de un obiectiv, cu scopul de a-l proteja împotriva efectelor unor factori dăunători.Mai pot fi denumite si aliniament plantat - plantatiile pe spatiul verde cu rol estetic de protecţie, de ameliorare a climatului si calitatii aerului, amplasate in lungul cailor de circulatie sau al cursurilor de apa.

Perdelele forestiere de protecţie sunt de următoarele tipuri:

a) pentru protecţia terenurilor agricole contra factorilor climatici dăunători şi pentru ameliorarea condiţiilor climaterice din perimetrul apărat;

b) antierozionale, de protejare a solului supus fenomenelor de eroziune;

c) pentru protecţia căilor de comunicaţie şi de transport, în special împotriva înzăpezirilor;

d) pentru protecţia digurilor şi a malurilor contra curenţilor, viiturilor, gheţii şi altele;

e) pentru protecţia localităţilor şi a diverselor obiective economice şi sociale.

Perdelele forestiere de protecţie pot fi, după caz, proprietate publică sau privată şi constituie bun de interes naţional. Statul, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură şi prin inspectoratele de regim silvic şi cinegetic, exercită controlul asupra modului de gospodărire a perdelelor forestiere de protecţie.

Sursele de finantare pentru intocmirea documentatiilor tehnico-economice ale lucrarilor de ameliorare,pentru impadurirea terenurilor degradate,de intretinerea şi paza respectivelor lucrari, pana la receptia definitiva, sunt urmatoarele:

a)fondul de ameliorare a fondului funciar, alocatii de la bugetul de stat c) alocatii de la bugetele locale ale comunelor, oraselor, municipiilor şi judetelor; d) sponsorizari de la societati comerciale, fundatii şi altele; e) surse financiare externe nerambursabile sau credite externe pe termen lung; f) contributia benevola a persoanelor fizice sau juridice, interesate de executarea lucrarilor de ameliorare,fondul de conservare si regenerare a padurilor. h) despagubirile legale, datorate de persoanele fizice sau juridice, vinovate de degradarea solului, stabilite de instanta competenta, la cererea unitatilor

locale sau centrale de specialitate în domeniul agriculturii, silviculturii sau protecţiei

i) alte surse legale.

In regiunile mai putin afectate de extremele climatice, agricultorii nu realizeaza decat inconvenientele pe care instalarea de retele de perdele forestiere de protecţie a campului le-ar aduce culturilor agricole: scoaterea din circuitul arabil a unor suprafete, unele greutati in manipularea utilajelor agricole, o scadere a recoltei prin umbrirea produsa de arbori si prin concurenta sistemului radicelar al acestora, pericolul pe care il prezinta unele specii de arbori si de arbusti ce pot fi gazde pentru unii daunatori din agricultura etc.

Toate aceste aspecte sunt, poate, fondate dar palesc in fata avantajelor pe care le prezinta retelele de perdele forestiere de protecţie a campului pentru dezvoltarea culturilor agricole, avantaje ce asigura productii optime prin: constituirea unor obstacole in calea vantului,impiedicandu-se astfel eroziunea solului si provocandu-se o depunere uniforma a nisipului si a zapezii antrenate de rafalele de vant, asigurarea unei surse, deficitara in aceste zone, de lemn pentru foc si pentru constructii rurale, asigurarea adapostului pentru oameni, pentru animale, pentru pasari, pentru insecte etc.

Influenta perdelelor forestiere de protecţie asupra culturilor agricole este cu atat mai evidenta cu cat comparatia se face intre un an secetos si unul umed. Evidentierea se face pe zone paralele cu axa mare a perdelei. Exista astfel o zona in imediata apropiere a perdelei in care recolta este redusa, aceasta datorandu-se umbririi si concurentei sistemului radicelar al arborilor din perdea. Urmeaza apoi zona adapostita in care se inregistreaza cele mai mari sporuri de recolta. Aceasta are o latime de pana la zece ori inaltimea perdelei. In continuare aceste sporuri scad pana se atinge nivelul recoltei din terenul descoperit.Pierderile de recolta inregistrate in prima banda, ca si cele determinate de reducerea suprafetei arabile pentru amplasarea perdelei, sunt compensate de sporul obtinut in zona protejata, astfel ca, pe ansamblu, se inregistreaza un spor de recolta.

Avantajele acestora pentru dezvoltarea culturilor agricole sunt multiple. Imbunatatirea conditiilor microclimatice de crestere si dezvoltare a culturilor pana la o distanta egala cu de 20-30 de ori inaltimea perdelei, in partea adapostita si de 5-12 ori, in partea expusa, ar fi unul dintre ele. Asta, datorita in special, modificarii radiatiilor solare, micsorarii amplitudinii diurne a temperaturii aerului cu 1- 4 grade Celsius si cu 1-2 grade, a temperaturilor

anuale, reducerii vitezei vantului cu 31-55% in partea adapostita si cu 10-15%, in cea expusa etc.

De asemenea, mai putem adauga: reducerea scurgerilor pe versanti si a eroziunii, de 4-5 ori; reducerea pana la oprire a deflatiei pe nisipuri si soluri usoare; micsorarea adancimii si duratei inghetului; micsorarea evapotranspiratiei etc.

Efectul perdelelor forestiere de protecţie este mai sensibil in regiunile cu climat uscat si cald in timpul sezonului de vegetatie si poate fi izbitor in ani secetosi. Cauza efectului pozitiv al retelei de perdele forestiere de protecţie a campului asupra recoltelor agricole rezida in principal in conservarea apei in sol. Aceasta se obtine prin sporuri de precipitatii - circa 3-6% - fata de terenul descoperit, depunerea unui strat uniform de zapada in timpul iernii pe suprafetele protejate, reducerea evaporatiei si a transpiratiei, ca urmare a diminuarii vantului. De asemenea, adapostul creat provoaca o micsorare a difuziunii de CO2 care se emana din sol, alimentand astfel culturile. Adapostul poate apara florile si fructele impotriva neajunsurilor provocate de vant.

Contributia perdelelor forestiere de protecţie este evidenta la prevenirea eroziunii solului, cand zeci si sute de metri cubi din stratul cel mai fertil sunt antrenate de vant sub forma de particule la mari distante, in suprafetele neprotejate si mai ales daca solul are o textura luto-nisipoasa ori nisipoasa.

Materializarea in teren a unei retele de perdele forestiere de protecţie a campului implica in primul rand considerente de ordin economic, respectiv calcularea celui mai economic raport dintre suprafata ocupata cu perdele si cea ocupata cu culturi. Acest raport variaza in functie de zona climatica, de puterea si frecventa vantului dominant, de culturile agricole specifice zonei etc.

Pentru realizarea acestor obiective, in contextul unui vid legislativ in domeniu, este necesara crearea unui consistent curent de opinie favorabila care sa antreneze agentii economici, privati sau de stat, detinatori de terenuri in actiunea de penetrare a zonei agricole prin infiintarea, intr-o prima faza, de perdele forestiere pilot de protecţie a campului care sa constituie adevarate coridoare naturale de vegetatie, scheletul pe care se vor realiza in viitor retele de perdele forestiere de protecţie pe mari suprafete, contribuind astfel la reconstructia ecologica a zonelor afectate.

Necesitatea împăduririlor a apărut pregnant după dispariţia pe suprafeţe întinse a unor păduri, în special din zona de câmpie. După Pacea de la Adrianopol, România a pierdut circa 3 milioane ha de pădure, iar prin Legea agrară din 1921 a mai pierdut încă 1,5 milioane de ha, în scopuri pur electorale, pentru defrişarea acestor păduri şi transformarea lor în izlazuri comunale şi păşuni.

Perdele forestiere de protecţie pentru sosele si cai ferate , inca din anul 1860, problema realizarii perdelelor forestiere de protecţie avea sa devina realitate in Romania, in perioada 1870-1872, gratie marelui carturar si agronom Ion Ionescu de la Brad. In 1881, silvicultorul B. Pizu propunea crearea unor "lungi perdele de protecţie intre dealuri si munte" pentru combaterea Crivatului in Campia Romana.

România deţine prioritatea mondială în materie de perdele forestiere de protecţie. Încă de la jumătatea sec. al XIX-lea a fost promovată, la 1860, de fostul ministru de interne de atunci, Ion Ghica, o lege privind împădurirea terenurilor arabile în domeniul public al statutului în judeţele Brăila şi Ialomiţa. Iar în anii 1880-1884 se înfiinţează efectiv primele perdele forestiere de protecţie a câmpurilor din judeţul Ialomiţa şi începe acţiunea de fixare a nisipurilor mişcătoare cu plantaţii de salcâm în sudul Olteniei.

În anul 1938, ministrul Gh. Ionescu - Sisesti a infiintat, in acest sens, Statiunea experimentala silvica "Dobrogea" care, in materie de instalare de perdele forestiere, se poate lauda cu experiente soldate cu rezultate valoroase, analizate si interpretate de cel ce avea sa-si lege numele de perdelele forestiere de protecţie din Romania, dr. doc. I. Lupe.

In 1943, apreciind rolul militar, economic, special si ecologic al padurii, in plin razboi, maresalul Ion Antonescu semneaza decretul - lege privind "intregirea domeniului forestier" prin care, pentru prima oara in Romania, s-a institutionalizat actiunea de infiintare a perdelelor forestiere de protecţie.

Ca urmare, în ritmul în care dispar şi azi suprafeţe întinse de pădure, fără a reîmpăduri sau împăduri noi suprafeţe, situaţia devine dramatică. Din această cauză, asistăm, în ultima perioadă de timp, la inundaţii catastrofale, la alunecări de terenuri cu case cu tot, cu multe pierderi de vieţi omeneşti, la fenomene de secetă excesivă, care ameninţă securitatea alimentară a ţării, toate având aceeaşi cauză: lipsa scutului protector cel mai eficient - pădurea.

Necesitatea creării unor reţele de perdele forestiere de protecţie a mai rezultat cu pregnanţă şi după mari perioade de secetă, care s-au abătut asupra unor teritorii, în special agricole, din ţara noastră. Cel mai secetos deceniu din ultimele secole a fost în perioada 1982-1992 şi, date fiind evoluţiile climatice, este de aşteptat să urmeze şi alte perioade, mai secetoase.

Exemplul edificator îl constituie chiar anul acesta. Asistăm, din ce în ce mai mult, la calamitarea unor recolte agricole, din cauza secetelor excesive, fenomene accentuate în ultimul timp şi de distrugerea sistemului de irigaţii.

Unul din mijloacele de combatere a fenomenelor de secetă şi de asigurare a unor recolte agricole stabile şi durabile, chiar şi în lipsa sistemelor de irigaţii, îl constituie realizarea de urgenţă a unor sisteme de perdele forestiere de protecţie. Este de menţionat că în perioada 1993-1996 au fost create condiţii pentru realizarea acestui deziderat.

Ne referim în special la întocmirea şi adoptarea de către Guvernul de atunci a unui Program de măsuri pentru prevenirea efectelor cu caracter de calamitate survenite în perioada 1992-1993 în Câmpia Română, în judeţele Mehedinţi, Dolj, Olt şi Teleorman, precum şi la promulgarea Legii nr. 83/1993 referitoare la sprijinul acordat de stat producătorilor agricoli, care, prevedea posibilitatea ca toţi deţinătorii de terenuri agricole, persoane fizice şi juridice, care doresc să schimbe destinaţia unei părţi din terenul agricol în pădure, ca măsură antierozională, sau să creeze perdele forestiere de protecţie să beneficieze de sprijinul integral al statului pentru lucrările de împădurire necesare şi să rămână proprietari pe pădurile sau pe perdelele forestiere de protecţie, cu condiţia ca acestea să fie gestionate cu respectarea regulilor silvice, în aşa fel încât ele să poată să-şi exercite rolul de protecţie pentru care au fost înfiinţate.

Ca urmare a acestei legi, precum şi a programului de măsuri, menţionez că în perioada 1993-1996 au fost realizate circa 4 mii de ha de împăduriri, care sunt materializate în prezent în teren.

În perioada 1997-2000, prin abrogarea Legii nr. 83/1993, a dispărut şi baza legală prin care, efectiv, se puteau continua lucrările de împăduriri. De aceea, datorită acestui fapt, apare mai necesar ca oricând ca, într-un cadru legislativ, să se asigure temeiul legal pentru reînfiinţarea şi înfiinţarea de noi perdele forestiere de protecţie, în vederea obţinerii unor recolte agricole sigure şi continui, pentru o dezvoltare durabilă a comunităţilor rurale şi pentru creşterea suprafeţei de pădure din ţara noastră, cu efecte benefice asupra echilibrului ecologic la scară locală, regională şi chiar globală, prin

reducerea concentraţiei de dioxid de carbon din atmosferă, incriminat în producerea fenomenului de "efect de seră".

Obiectul legii îl constituie nu numai perdelele forestiere de protecţie a câmpurilor, a terenurilor agricole, ci şi alte categorii de perdele forestiere de protecţie, dintre care menţionez: perdelele forestiere de protecţie antierozionale, cu rolul de a preveni şi combate eroziunile eoliene, în special în zonele cu nisipuri, precum şi eroziunile de suprafaţă şi alunecările de teren, în special în zonele colinare, lipsite de păduri; de asemenea, perdelele forestiere de protecţie a căilor de comunicaţii şi de transport. Iată, în prezent, ne confruntăm cu blocarea şoselelor naţionale şi a liniilor de cale ferată cu depuneri masive de zăpadă, cu cheltuieli enorme pentru a face căile de acces să fie libere şi, în unele situaţii, chiar cu pierderi de vieţi omeneşti, în prezenţa unor asemenea bariere vii de protecţie, aceste căi de comunicaţie nu ar mai putea să fie blocate; perdele forestiere de protecţie a digurilor şi malurilor, pentru a preveni inundaţiile, precum şi perdelele forestiere de protecţie a localităţilor şi a unor obiective economice şi social, cu rol antipoluant, recreativ şi chiar strategic.

În prezent, conform estimărilor noastre, la scară naţională este necesar să protejăm o suprafaţă de circa 7,5 miiloane de ha teren agricol, din care, dacă socotim un procent optim de 4%, să-l ocupăm cu o reţea de perdele forestiere de protecţie, ar rezulta un total pe toată ţara de circa 300 de mii de ha, din care, în prima urgenţă, circa 140 de mii de ha.

Bineînţeles că realizarea acestor perdele forestiere de protecţie vine în preîntâmpinarea programului de guvernare în perioada 2000-2004, unde se prevede, printre obiectivele de guvernare, unul extrem de important, şi anume acela de extindere a vegetaţiei forestiere în afara fondului forestier naţional, circa 100 de mii de ha.

Proiectul de act normativ este structurat pe 6 capitole, în care sunt prezentate atât procedeele de identificare a acestor zone, cât şi modul de gospodărire al acestor păduri, modul de finanţare, sursele de finanţare, pe fiecare categorie de perdea forestieră de protecţie, precum şi obişnuitele capitole de răspunderi-sancţiuni şi de dispoziţii finale.

In acest sens, printe altele, putem consemna initiativa din 2003 a Regiei Nationale a Padurilor - Romsilva in vederea instituirii unui program special de infiintare a perdelelor forestiere de protecţie a campului.

Astfel, specialistii regiei au elaborat documentatiile tehnice si au efectuat lucrari de plantare a 199 ha de perdele pe terenurile aflate in administrare proprie, concomitent cu punerea la dispozitia detinatorilor de terenuri agricole, cu titlu gratuit, a peste 1,2 milioane de puieti forestieri pentru realizarea a inca 299 ha de perdele forestiere.

Programul de impadurire a laturilor unor drumuri nationale si cai ferate va incepe in acest an pentru realizarea perdelelor forestiere de protecţie a cailor de comunicatie.

1.3 Identificarea zonelor în care sunt necesare perdele forestiere de protecţie, amplasarea şi înfiinţarea acestora

Perdelele forestiere de protecţie a terenurilor agricole se înfiinţează în zonele din Câmpia Română, Câmpia Tisei, Lunca Dunării şi Podişul Dobrogei, afectate frecvent de fenomene de secetă. Amplasarea se face pe bază de documentaţii tehnice, de regulă în reţele rectangulare, în mod eşalonat, în ordinea urgenţelor, prioritate având terenurile situate în zonele cele mai aride.

Instalarea de perdele forestiere pentru protectia câmpurilor agricole a plecat de la ideea fixarii nisipurilor si solurilor nisipoase ca urmare a mobilității acestora,a spulberării și pericolului de eroziune eoliană.Agricultura intensivă,creșterea animalelor,exploatările massive ale pădurii inclusiv pe nisipuri,toate acestea au dus la apariția eroziunii eoliene și dezlănțuirea furtunilor de nisip pe aceste terenuri.Fenomenul producând panică în rândul populației și a oficialităților,s-au luat măsuri de restabilire a echilibrului natural,astfel au luat naștere plantațiile forestiere de protecție a nisipurilor.

Ideea protecției culturilor agricole cu ajutorul perdelelor forestiere a apărut încă din 1942,când în U.R.S.S. s-au înființat perdele forestiere de protecție pentru a duce lupta cu seceta și spulberarea solurilor nisipoase,reducerea vitezei vânturilor la mai puțin de 5m/sec.

Perdelele asigură o eficientă protecție a câmpului agricol atunci când sunt așezate peste câmpul agricol în formă de rețea.Rețeaua perdeleor de protecțiese așează pe teren perpendicular pe direcția predominantă a vântului și se corelează cu rețeaua organizării teritoriului și cu rețeaua hidrotehnică.

Perdelele forestiere antierozionale se realizează în toate zonele ţării, pe terenuri aflate în diferite grade de degradare. Procedura de identificare şi de împădurire a terenurilor degradate este prevăzută în Ordonanţa Guvernului nr.81/1998 privind unele măsuri pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 107/1999. În această categorie se încadrează şi terenurile cu nisipuri mobile, care necesită lucrări de împădurire pentru fixarea lor.

Perdelele forestiere pentru protecţia căilor de comunicaţie şi de transport se înfiinţează de o parte sau de alta a acestora, pe porţiunile afectate frecvent de depuneri masive de zăpadă.

Perdelele forestiere pentru protecţia digurilor şi a malurilor contra curenţilor, viiturilor şi sloiurilor de gheaţă se realizează de-a lungul acestora în aliniamente rectangulare, pe lăţimi şi lungimi diferite, în funcţie de orografia terenului, viteza curentului apei, de înălţimea valurilor şi de forţa de împingere a gheţurilor.

Perdelele forestiere pentru protecţia localităţilor şi a diverselor obiective economice şi sociale se realizează în jurul comunităţilor urbane şi rurale, al unităţilor industriale poluante, al unor obiective economice, sociale, culturale şi strategice.

Înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie se fundamentează pe bază de studii întocmite de institute şi staţiuni de cercetare agricolă şi silvică, sub conducerea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu Şişeşti.

Întocmirea documentaţiilor tehnico-economice pentru înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie se face de Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice, de staţiunile de cercetare din subordinea acestuia, precum şi de alte organe de specialitate.

Documentaţiile pentru înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie vor cuprinde studii tehnico-economice şi de execuţie, precizând:

a) planurile de amplasare a perdelelor forestiere de protecţie;

b) elementele tehnice necesare în vederea instalării perdelelor forestiere de protecţie: orientarea, lăţimea şi distanţa dintre perdelele forestiere de protecţie, schemele de plantare, speciile indicate pentru împăduriri;

c) metodele de regenerare, refacere, ameliorare şi îngrijire a perdelelor forestiere de protecţie;

d) investiţia specifică pentru fiecare tip de perdea forestieră de protecţie, precum şi alte date necesare.

Avizarea documentaţiilor tehnico-economice se face în comisii mixte, la care participă reprezentanţi ai beneficiarilor, ai proiectantului şi ai executantului, ai ministerelor de resort, ai Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice

Înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie este obligatorie, atât pentru persoanele fizice, cât şi pentru cele juridice, în cazurile în care, prin studiile întocmite de instituţiile specializate, se prevede expres necesitatea realizării acestora prin hotărâre a Guvernului.

Perdelele forestiere de protecţie, înfiinţate cu acceptul proprietarilor de terenuri agricole şi finanţate cu sursele prevăzute mai sus, rămân în proprietatea acestora.

În cazurile în care persoanele fizice şi juridice, care deţin terenurile agricole proprietate privată, nu sunt de acord cu executarea lucrărilor de înfiinţare a perdelelor forestiere de protecţie a căror necesitate a rezultat din studiile întocmite în acest scop, Guvernul, la propunerea ministerelor interesate, va supune Parlamentului propunerea de expropriere prin lege, în regim de urgenţă, pentru utilitate publică, a terenurilor respective, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească.

În situaţia prevăzută mai sus perdelele forestiere de protecţie astfel înfiinţate fac parte din domeniul public al statului şi vor fi administrate de structuri silvice.

Terenurile care se împăduresc în scopul realizării de perdele forestiere de protecţie îşi schimbă folosinţa de la categoria actuală la categoria de terenuri cu vegetaţie forestieră situată în afara fondului forestier naţional. Schimbarea folosinţei, este scutită de orice taxă.

Programul prevede realizarea unor plantatii forestiere in special in Moldova, Dobrogea, Muntenia si Oltenia, regiuni in care caile de comunicatii sunt puternic afectate in urma ninsorilor abundente, a viscolelor, furtunilor de zapada sau a vantului puternic.

Pentru protejarea cailor ferate, se vor executa lucrari de infiintare si reabilitare a perdelelor forestiere in 5 judete (Bucuresti, Constanta, Craiova, Galati, Iasi).

Pentru drumurile nationale, lucrarile la perdelele forestiere vizeaza 35 de judete (Alba, Arad, Arges, Bacau, Bistrita-Nasaud, Botosani, Brasov, Braila, Buzau, Caras-Severin, Calarasi, Constanta, Dambovita, Dolj, Galati, Giurgiu, Harghita, Hunedoara, Ialomita, Iasi, Ilfov, Vaslui, Suceava, Vrancea, Maramures, Mehedinti, Neamt, Olt, Prahova, Teleorman, Satu-Mare, Salaj, Sibiu, Timis, Tulcea).

Perdelele forestiere se vor planta pe o lungime totala de 1.082 km, cu o suprafata de 3.458 hectare, din care, 870 km de drumuri nationale cu o suprafata de plantatii de 2.738 hectare si 212 km de cai ferate cu o suprafata de 720 hectare. Realizarea plantatiilor va incepe in 2006 si va dura pana in 2011 iar activitatea de ingrijire a vegetatiei se va extinde pana in 2014.

Se pot reprezenta grafic........

Programul prevede achizitionarea a 30 milioane bucati de puieti forestieri pentru realizarea plantatiilor. Jumatate dintre puieti trebuie sa fie specii de arbusti, astfel incat sa se poata realiza structuri verticale inchise care sa functioneze ca parazapezi biologice.

Restul de 15 milioane de puieti vor fi stejari din speciile pufos, brumariu sau rosu, salcami, etc., plantati in functie de conditiile din teren.

Costurile estimate pentru realizarea perdelelor forestiere de protecţie a cailor de comunicatii se ridica la suma de 8,1 milioane euro. Aceste costuri includ realizarea studiilor de fezabilitate si a documentatiei tehnice specifice, exproprierile de terenuri, instalarea efectiva a vegetatiei si conducerea acesteia pana la starea de masiv.

Potrivit hotararilor de guvern problematica perdeleor forestiere de protecţie si a terenurilor pe care acestea sunt amplasate va trece din administrarea Ministerului Apelor, Padurilor si Protecţiei Mediului in administrarea regiilor autonome Societatea Nationala a Cailor Ferate Romane si Administratia Nationala a Drumurilor.

Noul act normativ operează modificări în ceea ce priveşte amplasamentele perdelelor forestiere de protecţie, deoarece în procesul de identificare a locaţiilor înscrise în Program s-a constatat că unele dintre acestea erau ocupate cu diverse construcţii. Compania Naţională a Căilor Ferate S.A. şi Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale au propus noile amplasamente pentru realizarea perdelelor forestiere de protecţie.

Programul are în vedere atât înfiinţarea de noi perdele forestiere de protecţie a căilor de comunicaţii, cât şi reabilitarea perdelelor care în prezent nu mai sunt funcţionale.

Perdelele vegetale de protecție sunt benzi de teren plantate cu arbori, arbusti sau iarba, care ajuta la controlul agentilor poluanti si rezolva si alte probleme de mediu.

Aceste perdele vegetale sunt de mai multe feluri si anume:

-benzi filtrante de-a lungul firelor de apa si in jurul lacurilor, baltilor si a zonelor mlastinoase;

-zone riverane in vecinatatea cursurilor de apa, predominant arbori sau arbusti;

-siruri de arboret la hotarul dintre proprietati, pe conturul loturilor agricole;

-perdele de protecţie contra vantului;

-parazapezi vegetale amplasate in vecinatatea drumurilor sau anexelor gospodaresti.

Ca și beneficii ale utilizarii perdelelor vegetale amintim:

- incetinesc scurgerile de apa pe terenurile in panta;

- retin sedimentele si favorizeaza infiltrarea apei in sol;

- retin fertilizantii, pesticidele, bacteriile, germenii patogeni si metalele grele, reducand sansele infiltrarii in cursurile de apa sau in panza freatica;

- retin zapada viscolita;

- asigura protecţie animalelor pe vreme rea;

- ofera un habitat convenabil pentru speciile salbatice, inclusiv pentru cele cu valoare pentru vanatoare;

- pot furniza material lemnos, frunze pentru sericicultura si flori pentru apicultura, etc.

1.4 Gospodărirea perdelelor forestiere de protecţie

Perdelele forestiere de protecţie sunt supuse unor norme tehnice silvice, având ca finalitate asigurarea gestionării durabile a acestora, în vederea exercitării funcţiilor de protecţie pentru care au fost înfiinţate.

Deţinătorii cu orice titlu de perdele forestiere de protecţie au obligaţia să asigure paza acestora împotriva furturilor şi păşunatului neautorizat, să ia măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor, să respecte dispoziţiile cu privire la protecţia pădurilor şi la circulaţia materialelor lemnoase, prevăzute în Legea nr. 26/1996 din Codul silvic () şi în alte reglementări specifice domeniului, şi să execute lucrări de îngrijire, conform normelor tehnice.

Organele silvice, prefecţii, consiliile judeţene şi locale, unităţile de poliţie, jandarmerie, unităţile şi formaţiunile de pompieri, unităţile Ministerului Apărării Naţionale, potrivit atribuţiilor ce le revin prin lege, îi vor sprijini pe deţinătorii de perdele forestiere de protecţie în acţiunile de pază a vegetaţiei forestiere şi de stingere a incendiilor de pădure.

La solicitarea proprietarilor de perdele forestiere de protecţie Regia Naţională a Pădurilor, prin unităţile sale teritoriale, va prelua asupra sa paza şi gospodărirea vegetaţiei forestiere respective, pe bază de contracte sau convenţii încheiate cu solicitanţii.

Perdelele forestiere de protecţie, înfiinţate pe terenurile care constituie domeniul public sau privat al statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale, se administrează de structuri silvice.

În general, efectul nefavorabil în preajma perdelelor de protecție,se consideră că este datorat concurenței rădăcinilor arborilor din perdea. De aceea, în acest sens, se urmărește ca în construcția perdelelor de protecție să

se foloseacă acele specii de arbori și arbuști care au o înrădăcinare profundă, pe verticală, sau care posedă rădăcini scurte pentru cele ce au înrădăcinare superficială, pe orizontală. Tot în acest sens, marginea câmpului protejat, adică zona care se găsește între perdea și cultură,se întrebuințează ca drum.Comunitatea de viață a perdelei adăpostește și răspândește organisme ca:buruieni,ciuperci,insecte,păsări,arici,iepuri,vânat printre culturile învecinate.Mamiferele și păsările constituie de asemenea viețuitoare importante ale perdelelor forestiere de protecție,cu diferite efecte asupra culturilor agricole.Astfel,s-a constatat ca șoarecele de camp trăiește dor în camp deschis și nu este legat de perdele,iar celelalte animale mari nu se găsesc în număr mare și prin urmare au effect ecologic redus.

Dinamica acumulării de masă lemnoasă în volum la diferite specii forestiere este indicatorul silvoproductiv care permite aprecierea comportării speciilor în regim de perdea.Dinamica volumului pe vârste arată că , pentru unele dintre specii, declinul structural apare deja înainte de atingerea ciclului legal de tăiere.Indiferent de cauză însă menținerea acestora este practice ineficientă economic după o anumită vârstă și destructurarea își pune amprenta și pe capacitatea perdelei de exercitare a funcțiilor pentru care a fost creată.Cea mai slabă acumulare de volum pe picior o prezintă arboretele de nuc pe fondul unor uscări de arbori continue de-a lungul timpului și în care,, la vârste de circa 20 de ani, eliminarea naturală depășește bioacumularea.Efectele destructurării se resimt și la plop.Pinul și salcâmul păstrează un regim constant al volumului la vârste egale lungimii unui ciclu de producție.

Deopotrivă,afectată de destructurare și de diminuarea viabilității biologice,creșterea anuală în volum atinge un palier la toate speciile în jurul vârstei de 20 de ani,ceea ce sugerează limite biologice reduse,impuse de condițiile de mediu puțin generoase.Cele mai ridicate creșteri anuale de volum sunt la plopii hibrizi,urmate de salcâm și relative egale la nuc și pin.

Recoltarea materialului lemnos din perdelele forestiere de protecţie este permisă numai cu marcarea prealabilă, contra cost, de către ocolul silvic a arborilor de extras.

Materialul lemnos subţire, cu diametrul sub 10 cm, se va extrage sub îndrumarea personalului silvic fara marcarea prealabila a acestuia