despre magia si forta plantelor.txt

7/26/2019 Despre Magia Si Forta Plantelor.txt

http://slidepdf.com/reader/full/despre-magia-si-forta-plantelortxt 1/7

ECOLOGIESOCIETATE

Despre magia si forta plantelor,cu un necunoscut si mare sanvant roman:CONSTANTIN PARVU"HotarArea de a fi eu insumi un explorator al naturii mi-a transformat si mi-aimplinit viata" Pe masa mea de lucru se afla in permanenta o carte groasa, intesata cusemne si adnotari. Are un nume ispititor: "Universul plantelor" si este ofabuloasa calatorie in tainele lumii vegetale. In cele opt sute de paginiimpodobite cu planse color gasesti sute de specii de plante descrise in amanunt, insotite de povestea folosirii lor populare. Pentru un impatimit de natura camine, aceasta carte este un fel de prelungire a mea, o intemeiere de vis. Candmi-e dor sa haladuiesc, cand am nevoie de o reteta sau vreau sa aflu ceva despre vreo iarba de leac, o deschid si ma afund in studiu. Nu-mi pot imagina o cartemai complexa si mai desavarsita, dupa cum nu cred ca exista in Romania un savant de statura stiintifica a domnului profesor Constantin Parvu, asa de scufundat in

anonimat. Si, ca si cand n-ar fi fost de ajuns, ca si cand munca de o viata armai fi avut nevoie de confirmari, anul trecut a aparut si primul volum (dintotalul de patru) din "Enciclopedia plantelor". Mai mult de patru mii de paginiscrise de acelasi autor, care depasesc cele mai indraznete asteptari alecititorului: descrieri a sute de specii de plante, detalieri a mii de retetepopulare pentru vindecare, mentionarea de ritualuri magice legate de plante demult uitate... O lume intreaga reinvie in paginile acestei carti cu adevaratenciclopedice. Pretul lucrarii editate in conditii de lux a reusit sa maintimideze (desi la carti nu ma zgarcesc), insa in cele din urma am devenitfericitul posesor al unui exemplar. Rasfoind paginile acestui monumenteditorial, am devenit tot mai curios sa aflu cine este exceptionalul cercetatorcare a reusit sa elaboreze o asemenea capodopera. Am cautat sa mi-l imaginez si

marturisesc ca am fost extrem de intimidat de imaginea pe care singur mi-amcreat-o. De aceea, am indraznit, foarte tarziu, sa-i cer un interviu, dar numaidupa ce directorul Editurii Tehnice, d-l Roman Chirila, ne-a dat asigurari cad-l Parvu este un om... normal si accesibil. Asa se face ca dupa o scurtaconvorbire telefonica am plecat la Valenii de Munte, acolo unde locuiestedistinsul savant.

Am ajuns in pitorescul oras de la poalele muntilor intr-o superba ziinsorita si am cautat rabdator adresa indicata. Vedeam casele cochete dinValenii de Munte si imi imaginam locuinta cu o curte spatioasa, ingropata inarbusti si tot felul de plante aclimatizate, unde aveam sa-l intalnesc pedistinsul meu interlocutor. Cu uimire, am descoperit insa ca adresa era cea aunui bloc modest, cu patru etaje, unde la parter ma astepta un domn de vreocincizeci de ani, extrem de emotionat, care mi s-a recomandat cu simplitate:

Constantin Parvu.

Reteta unui succes: 20 de ore de munca si 4 ore de somn Aveam in fata un om, culmea, mult mai intimidat decat mine, cu oexpresie bonoma si de o familiaritate surprinzatoare pentru o personalitatestiintifica de un asemenea calibru. Am fost poftit in sufrageria sa cu vederespre mica gradinita din spatele blocului - o camera cu dimensiuni medii,dominata de o uriasa biblioteca. In prima ora, discutia noastra nu a depasit



nivelul politetii obisnuite. Domnul Parvu imi arata cartile sale vechi, imiexplica felul in care s-a gandit sa-si structureze lucrarile, dar dincolo deacestea nu razbatea nimic personal, nimic din mistuitoarea pasiune pentru plante si natura, care a facut un om sa scrie in cativa ani o carte pentru care in modnormal ar fi lucrat o sumedenie de savanti vreme de decenii. Treptat, aveam saaflu ca acest om cu totul exceptional nu daduse in viata sa un interviu, camodestia si discretia au constituit pavaza sa de-a lungul zecilor de ani demunca si ca prea putini dintre cei care-i apreciau activitatea cunosteau omul si destinul care se ascundeau in spatele acesteia. Cartea, care avea sa primeascain '93 Premiul Academiei Romane si in '94 Premiul Targului International deCarte de la Paris, a fost inceputa de autor in vremea cand era inca un profesorconstiincios de liceu, care-si impartea viata intre studiu, predare sicalatoriile in munti. In ultimii 40 de ani, a strabatut toata Romania, dintr-uncapat in altul, cu masina, cu trenul, dar mai ales cu autostopul si cu piciorul. Cunoaste zeci si sute de sate uitate de lume, de vindecatori populari si babemestere. A verificat pe teren sute si mii de date culese din literatura, astrans cu migala fiecare informatie si a inmagazinat-o in munti de fise. Ultimasa carte, care numara 4000 de pagini, a scris-o in doi ani, dupa ce s-apensionat. Cum? Se culca la ora opt seara pentru a se trezi apoi in miez denoapte, dupa care, vreme de 20 de ore, lucra aproape neintrerupt, pana la oraopt seara, cand se culca din nou. In acest rastimp de doi ani, in care a lucrat

in acest regim supraomenesc, si-a pierdut vederea la un ochi, iar acest pret ise pare firesc, pentru ca a implinit ceea ce visa inca din vremeaadolescentei... Adolescenta! - aici incepe firul povestii acestui om, o povesteascunsa in spatele realizarilor stiintifice, in spatele tenacitatii si puteriisale uriase de munca.

Opaitul din ieslea cu fan - Sa ne intoarcem putin in copilarie, probabil ca atunci ati capatatacea dragoste de natura care a razbatut din intreaga dvs. activitate...

Interlocutorul meu zambeste cu sfiala cu care incepusem sa maobisnuiesc si, in fine, consimte sa-mi dezvaluie lucruri pe care de mult timp le

tinea ascunse in inima sa:

- Stiti, eu m-am nascut la tara, intr-o comuna de munte, de fapt intrepartea superioara a dealului si munte, pe langa Slanic Prahova. Comuna Bertea se numeste. Acolo totul este incantator: muntii, padurile, apele, cerul. Covorulvegetal e extraordinar, e de o bogatie coplesitoare. De fapt, eu am crescut inmijlocul plantelor. Mentorii mei in utilizarea ierburilor au fost mama si tata,care traiau foarte aproape de natura. Imi aduc aminte, in timpul razboiului, cum culegeam cu mama ierburi de leac si pentru hrana. Mancam plante pe care putinile cunosc ca aliment: limba-boului, untisor, dermotin... Mama ne trimitea penoi, pe mine si pe fratele meu, sa culegem cate o traista intreaga de plante, pe

care apoi ea ni le gatea cu o pricepere neintrecuta. Si de atunci am inceput saprind si eu un drag nemaipomenit de plante. Inca de la bun inceput am vrut sa le studiez, motiv pentru care am facut scoala cu mare placere. Am intrat la liceuldin Valenii de Munte, unde eram un elev foarte silitor si viata mea parea ca-siva urma cursul firesc, pana in momentul in care a inceput colectivizarea. Omdarz, tatal meu iubea munca si stia sa si-o apere. Nu era un om bogat, dar aveaceva pamant si padure, pe care nu a vrut sa le "inscrie" la colectiva.Comunistii au inceput sa faca presiuni asupra lui, pana ce tata s-a suparat si,



impreuna cu alti tarani, i-a alungat pe activistii de partid, cu militieni cutot, din sat. A fost o revolta spontana, care l-a avut drept cap pe tata. Aurasturnat masina militiei, le-au tras o mama de bataie comunistilor. Aceasta sepetrecea prin anii '50. Au venit atunci trupe inarmate si l-au arestat pe tata,l-au dus la Brasov, unde a fost judecat, dar nu l-au putut condamna la temnitagrea, pentru ca toti oamenii interogati au tinut cu el. Pe mine insa m-au datafara din liceu si mi-au interzis sa-mi continuu studiile, desi eram in clasa aunsprezecea si eram printre cei mai buni elevi ai scolii. In mod paradoxal,aceasta intamplare a marcat o cotitura favorabila in destinul meu, pentru caatunci am invatat sa lupt pentru ce iubesc.

Voiam sa studiez natura, sa invat biologia, asa ca nu m-am dat batut si am facut cereri peste cereri, pana cand mi-au permis sa-mi inchei liceul, dar nu la mine acasa, in Prahova, ci tocmai in Oltenia. A fost o perioada plina degreutati si sacrificii: mama si-a vandut toate pasarile din curte, ca sa am eubani de tren, pe drum spre liceu am fost arestat, pentru ca nu mi se daduseratoate permisele de drum, la scoala, directorul si secretarul de partid ma tratau ca pe un infractor. Nu aveam dreptul sa dorm la camin si nici sa mananc lacantina, asa ca mai mult flamanzeam, invatam intr-un staul de vaci, la luminalumanarii puse pe iesle. Iarna, noaptea dormeam "insurubat" in fanul dintr-unpod al C.A.P.-ului (atunci am observat ca aroma fanului de la campie e cu totulaltfel decat a celui de munte si are alte proprietati). Spre vara, mi-am mutat

"locuinta" sub o salcie pletoasa, de pe malul Dunarii. Dupa-amiezile invatam pemalul apei, iar noaptea priveam stelele si ascultam muzica greierilor si afluviului. Dumnezeu si magia aceea a naturii, pe care o simteam foarte intens in adolescenta, m-au ajutat sa lupt si sa inving, asa incat, in cele din urma, amterminat liceul cu brio. Din cauza "problemelor la dosar", a trebuit insa saaman sapte ani facultatea. De altfel, viata imi pregatea un fel de a douascoala, care avea sa contribuie la "calirea" mea. Era prin anii '53, cand m-amangajat temporar ca tehnician si am fost trimis cu alti colegi la fel de tinerica mine sa facem plantatii de vita-de-vie la Canal, o experienta destul de dura, care m-a marcat apoi toata viata. Am debarcat din tren la Nazarcea, in plinBaragan. Am fost cazati in niste baraci rudimentare, in care noaptea ingheta apa

din cauza frigului, fiind hraniti numai cu carne de cal. Doamne, si-apoi amvazut forta de munca ce era pusa la dispozitie: cordoane lungi de umbre, oamenislabi, transparenti, cu fetele triste, flamanzi si demoralizati, disperati -detinutii politici de la Canal! In toate echipele aveam pe post de salahorigenerali, oameni politici, avocati, savanti, preoti... Traiul nostru era un luxpe langa conditiile inumane in care erau tinuti acestia. Mi-e greu sa-miamintesc de anii aceia, de intamplarile dramatice cu care am fost confruntat.Desi n-am depasit calitatea de martor, Canalul reprezinta o rana in amintireamea! De altfel, eu insumi era sa fiu secerat de o rafala de mitraliera, trasa de catre unul din gardieni, intr-o zi cand, vrand sa trec dintr-un cordon de muncain altul, nu am anuntat santinelele. De ce va spun toate astea? Pentru ca

infernul acela pe care l-am cunoscut indeaproape a nascut in mine o sete nebunade fuga, de libertate, de fapt o sete de viata, echilibru si frumusete, deevadare in natura, singura zona a existentei ce parea ferita de suferinta sinedreptati. Fara doar si poate ca a fost o necesitate a destinului sa trec siprin aceasta experienta pentru a intelege mai bine pretul vietii, acest dar dela Dumnezeu. Un dar de la Dumnezeu a fost si intalnirea cu sotia mea, care dinacel moment si pana acum a fost sprijinul meu in tot ceea ce am realizat.



Vanzatorul de ierburi Dupa sapte ani de la terminarea liceului, am fost acceptat, in sfarsit, la facultate la Bucuresti si mi-am vazut cu ochii visul de a deveni biolog.Atunci, la inceputul anilor '70, a demarat lunga aventura a constiintei de sine, cand mi-am dat seama de menirea mea. Si tot atunci am realizat ca avem o tara de o frumusete incomparabila, cu traditii inca vii, foarte putin cercetate. Am luat hotararea de a fi eu insumi un explorator al naturii si al traditiilor - ohotarare care mi-a transformat si mi-a implinit viata. Asa am pornit, uneoriintovarasit, dar cel mai adesea singur, sa explorez muntii si padurile, satelesi catunele izolate. Verificam datele din literatura de profil botanic siecologic cu cele din teren, discutam cu oamenii, aflam retete de vindecare,invatam de la batrani despre magia plantelor. Practic, am descoperit o fatanevazuta a Romaniei, de o frumusete fascinanta, cu totul alta decat ceea ce asfi putut afla din carti sau din povestiri. Am parcurs tara, din Bihor pana laDunare, de la Dorne in Banat. Pretutindeni, am intalnit locuri si oameniminunati. Pana de curand, nu exista nici macar un sat fara un vraci, odoftoroaie sau macar un culegator de plante medicinale, care sa nu abandoneze in uitare mestesugul mostenit din batrani. Una din cele mai uimitoare descoperirifacute in urma cercetarilor mele a fost ca medicina noastra populara este

preluata, cu foarte mici modificari si imbogatiri ulterioare, de la daci.Aceleasi plante erau folosite in zone geografice foarte indepartate, intre carenu mai existase comunicare si transfer populational de sute de ani, la aceleasiboli si - important - cu aceleasi descantece. Marul-lupului, de pilda, areaceleasi intrebuintari in Bihor sau Bistrita Nasaud si in sudul tarii, pe malulDunarii. La fel si tataneasa, rostopasca si multe, multe alte plante. Asemenisacerdotilor daci, oamenii din popor, care se ocupau cu vindecarea, in marea lor majoritate erau foarte curati sufleteste, de o profunda religiozitate simodestie. Am intalnit, imi aduc aminte, un mosneag in Sangiorz Bai care vindeaplante de leac. Eu niciodata nu spun cine sunt si cu ce ma ocup, ci ma adresezomului firesc, vorbind despre plante. Am intrat in vorba cu acel batran,intreband la ce foloseste iarba aceea, iarba cealalta, spunandu-i si eu ce

stiam. Vazand ca am dragoste pentru plante, omul mi-a intins toata desaga cuierburi, oferindu-mi-o in dar. De ce? Pentru ca simtise ca iubesc la fel ca siel plantele si "am chemare" sa le patrund tainele. Nu puteam sa primesc acel dar mai mult decat generos, dar el insista, pentru ca altceva nu avea ce sa-mi dea.De atunci, in fiecare an cand treceam prin Sangiorz, asteptam cateva zile, panaaparea si prietenul meu, si mai vorbeam cu el. Anul trecut nu a mai aparut.Probabil ca a murit si odata cu el - si stiinta lui despre plante. Incet-incet,cu fiecare batran "vraci" care moare, dispare o traditie ancestrala.

Astazi, dupa zeci de ani de cercetari, sunt convins ca natura areinteligenta ei proprie, care o depaseste sau, mai bine zis, o contine pe cea aoamenilor. Uneori, natura nu-si cedeaza foarte usor secretele, trebuie sa lupti,

sa risti chiar. Din munca mea de cercetator pe teren nu au lipsit delocperipetiile si pericolele. De nenumarate ori, firul vietii mele era sa fiecurmat. Imi aduc aminte cum intr-o iarna am explorat singur o coama de munte, pe zapada, si am fost inconjurat de o haita de lupi. Nu va puteti imagina catadibacie au aceste animale, cu cata ingeniozitate isi fac strategia deinconjurare a prazii. Numai ca de data aceasta, prada eram eu. Mi-am scapatviata fugind cu disperare pana la masina care ma astepta in vale, incercand sascap dintr-un cerc din ce in ce mai strans de animale infometate. Probabil, daca



as scrie o istorie a explorarilor mele, ar iesi intre altele si un roman destulde consistent de aventuri. Insa dintre toate aventurile, cea mai extraordinaraeste aceea a vindecarii, a cunoasterii puterii vindecatoare a plantelor. Nu vaascund faptul ca inainte si dupa ce am inceput sa transcriu si sa dau publicului larg retete cu plante, am fost eu insumi in ipostaza de pacient.

Rostopasca si alte miracole Prima oara m-am imbolnavit inainte sa-mi incep cercetarile de amploarein domeniul medicinii populare. De la un timp, incepusem sa slabesc, devenisemextrem de palid, mancam cu greutate si faceam adesea indigestie, avand nistedureri crunte in abdomen. Diagnosticul: pancreatita - o boala cu un nume aparent inofensiv, dar care are adesea un efect mortal. Interesant este insa ca leaculnu mi l-am gasit la un vraci popular dintr-un sat izolat, ci in inimaBucurestiului, pe treptele Facultatii de biologie. Dar mai bine sa va povestesc. Ma simteam din ce in ce mai rau, ma tineam cu greu pe picioare, iar dupa ce amfost la Bucuresti, la consult, si am aflat diagnosticul, am vrut sa trec si pela facultate. Pe cand urcam cu greu scarile institutiei, m-am intalnit cu fostul meu profesor de fiziologie a plantelor, un botanist redutabil - profesor

universitar doctor Tanasie, care s-a uitat vesel la figura mea palida siingrijorata, intrebandu-ma ca in vremea studentiei: "Ce-ai patit, Parvule?".I-am spus de boala mea, iar el nu mi-a impartasit deloc ingrijorarea, ci mi-aspus cu o siguranta care m-a uimit: "Uite ce trebuie sa faci: te duci acasa siiei cinci grame de rostopasca uscata si maruntita, pe care le oparesti cu unlitru de apa clocotita si le lasi apoi sa stea 12 ore sa se infuzeze (de seara,la ora 6, pana dimineata la 6). Vezi ca vasul sa fie smaltuit, ca sa nu intredeloc in contact infuzia cu metalul. Imediat dupa strecurare, mai pui 200 degrame de miere de salcam sau poliflora (nu altceva) si amesteci bine. Iei olingura din acest preparat din ora in ora, indiferent daca ai stomacul gol saudaca esti imediat dupa masa. In doua luni, o sa fii sanatos tun". Am ajuns acasa si am facut exact cum mi-a spus domnul profesor Tanasie, care s-a dovedit a fi,

spre uimirea mea, si un as al terapiei cu plante. Dupa ce am baut primeledoua-trei sticle de preparat, in doza si la intervalele de timp indicate, s-aprodus un adevarat miracol. Am putut din nou sa mananc, treptat mi-a revenitvigoarea, obrajii au inceput sa-si recapete culoarea, de unde eram alb cahartia. Putine plante se pot compara ca putere vindecatoare cu rostopasca, carepe mine, si nu numai pe mine, m-a salvat efectiv.

Stiti, am intalnit foarte multi oameni care-si doreau sa cunoasca totmai multe tari straine, sa calatoreasca, dar care nu si-au cunoscut cu adevarattara lor, care este mai frumoasa decat toate cele ale vecinilor la un loc siinca multe altele. La fel este si cu plantele - oamenii aflati in suferintastrabat sute de kilometri, ajungand pe la doctori vestiti, bat din usa in usa ca sa-si afle vindecarea, trecand de sute, de mii de ori, pe langa leacul lor, fara

sa stie. Rostopasca, de exemplu, creste pe langa toate gardurile si drumurile,dar cati ii cunosc tainele si puterea vindecatoare? De la un timp, se vorbestedespre plantele medicinale cu efecte cancerigene, iar eu, ca om de stiinta, sunt dator sa ascult toate argumentele pro si contra. Se vorbeste tot mai mult despre tataneasa ca este cancerigena, dar cum sa cred eu acest lucru, cand aceastaplanta m-a scapat pentru a doua oara de la moarte? S-a petrecut in '84, candincepusem sa ma simt tot mai rau, fara un motiv aparent. Slabeam, eram mereu



obosit, aveam un fel de dureri difuze in corp. Am fost la mai multi medici caremi-au pus tot felul de diagnostice, iar pana la urma am ajuns la Spitalul"Fundeni". Pe holul spitalului, m-am intalnit cu un prieten de-al meu chirurgcare, vazandu-ma cum arat, imediat s-a aratat disponibil sa ma consulte. Era unmedic cu mare experienta si, palpandu-mi abdomenul, mi-a spus direct: e o tumora in abdomen, pe intestinul gros. Stia ca am cunostinte de anatomie umana si casunt capabil sa inteleg fenomenologia unei boli. M-a pus sa ma palpez singur siam simtit acea formatiune, care pulsa foarte tare - semnul unei vascularizatiiputernice, vascularizatie specifica tumorilor canceroase! Analiza imagistica aconfirmat cele spuse de prietenul meu chirurg. Am inteles dintr-o strafulgeraresimptomele acelea inexplicabile, pe care le aveam in ultimele luni. Ajutasem, la randul meu, multi oameni bolnavi de cancer cu cunostintele mele de fitoterapiesi stiam cum decurg lucrurile si ca nu mai am timp de pierdut. Am venit acasa si am intrat pe tratament cu tataneasa. Preparatul pe care l-am folosit era simplu: doua linguri de radacina de tataneasa le fierbeam in doi litri de apa vreme de30 de minute, dupa care luam decoctul de pe foc si-l lasam inca 24 de ore sastea acoperit, la temperatura camerei. La inceput, am baut dimineata o cana, lapranz o cana si seara o cana. Apoi, am ajuns ca peste cateva saptamani sa beausi doi litri de ceai pe zi, beam intruna. Am mai tinut si un regim vegetarian(pe care l-am mentinut de atunci mereu) si cand m-am dus la control, nu mi-au

mai gasit nici urma de tumora, si asa a ramas pana in ziua de azi, dupa aproape20 de ani. La putin timp dupa vindecarea mea miraculoasa, m-am intalnit laInstitutul de Biologie cu un cercetator care stia de povestea bolii mele si m-aintrebat cum m-am tratat, pentru ca avea un frate operat de cancer la colon,caruia ii mergea tot mai rau dupa operatie si sfarsitul ii era aproape. I-amspus ca singura solutie pe care o stiam era tataneasa. Si omul acela, ale caruizile pareau numarate, a plecat intr-o vacanta prelungita in Delta, unde a mancat efectiv tataneasa cruda, de mai multe ori pe zi. Tratamentul lui original adurat o luna si jumatate, iar "pacientul" traieste si azi. Dupa cancer! Iatadeja doua cazuri concludente, pe care le-am verificat personal, cat se poate debine. Intrebarea nu este daca tataneasa este cancerigena, ci daca esteanticancerigena, in ce tipuri de cancer si in ce stadii ale bolii.

Un tezaur fabulos In ultimul deceniu, la noi in tara s-a produs o adevarata explozie aterapiei cu plante. Merg prin sate si vad oameni care s-au intors la mestesugulculegerii si folosirii plantelor, amintindu-si lucrurile stiute din batrani.Numai contra cancerului am aflat deja zeci si sute de retete care au datrezultate, unele cu plante mai cunoscute de publicul larg - rostopasca,tataneasa, obligeana -, altele cu plante aduse mai de curand la lumina -spanzul, napraznicul, marul-lupului. Acesta din urma este foarte mult folositcontra cancerului de catre vindecatorii populari din judetele Bihor si BistritaNasaud. Aici, in judetul Prahova, unde locuiesc eu, am gasit o planta

anticancerigena cu totul deosebita: norocelul, a carui radacina a salvat de lamoarte o persoana cu cancer genital de gradul trei. Sunt inca foarte multeierburi de leac pe care vindecatorii nostri le cunosc din mosi-stramosi, dar pecare publicul larg, ca sa nu mai vorbesc de oamenii de stiinta, nu le-adescoperit inca. De aceea am simtit nevoia sa scriu aceste lucrari ale mele,deosebit de ample, pentru ca informatii de medicina populara pretioase, care arputea salva mii de vieti, sa nu se piarda si sa fie cat mai accesibile unorcategorii cat mai largi de oameni.

De la Revolutie incoace, s-au produs mutatii majore in lumea romaneasca,



pe care le-am simtit foarte clar in drumetiile mele. Pe de o parte, multi pleaca de la sate, intorc spatele traditiilor stravechi, pe de alta parte, sunt tot mai multi oameni care-si redescopera radacinile, care se intorc la modul de viatafiresc si natural. Aici cred ca un rol important are si revista dvs., cu unimpact foarte puternic si, zic eu, pe deplin meritat, asupra foarte multoroameni. Insa mai sunt multe lucruri de facut. De pilda, lupta pentru a opritaierea padurilor trebuie intensificata, pentru ca altfel oamenii nu vor puteasa se reintoarca la natura in conditiile in care aceasta este aproape totaldistrusa. Din constatarile mele din ultimii ani, pot sa va spun ca la oraactuala ne apropiem de un prag critic in ceea ce priveste distrugerile facutenaturii. In anumite zone, s-au produs adevarate catastrofe ecologice, in primulrand din cauza celor care au taiat cu o lacomie distrugatoare padurile. Injudetul Harghita, de exemplu, sute si mii de hectare, munti intregi au fost pursi simplu cheliti de paduri, cu o inconstienta inimaginabila. Aceasta este, dupa parerea mea, zona cea mai afectata din Romania, dar din pacate nu este singura:in Oltenia si in sudul tarii au fost taiate perdelele ecologice si padurile care cu greu tineau piept vanturilor, in Prahova proprietarii particulari au alessa-si rada de pe fata pamantului peticele de padure care le-au fost date, dupacare au trecut la cele ale vecinilor... Peste tot s-a distrus masiv, la oraaceasta foarte putini oameni realizand proportiile dezastrului care s-a petrecut

in ultimii 13 ani. Din acest motiv ma concentrez tot mai mult asupra lucrarilorreferitoare la ecologie, desi deocamdata, cartile cu caracter enciclopedicdespre plante sunt cele care mi-au adus consacrarea stiintifica. De fapt, totceea ce am facut este un inceput. Inceputul unui nou mod de a privi plantele,natura, in ultima instanta - viata. Iar faptul ca ceea ce am scris este tot maiapreciat imi arata ca nu sunt singur in acest demers.ILIE TUDOR

Profesor doctor Constantin Parvu: laureat al Academiei Romane,nominalizat de englezi printre primii 500 de oameni de stiinta din lume, are 19carti in domeniul biologiei si ecologiei si zeci de articole publicate inreviste de specialitate din tara si din strainatate. Cartea sa, "Universulplantelor", a fost premiata la Targul International de Carte de la Paris in anul 1994, fiind considerata atat pe plan national, cat si international un unicat.Ultima sa lucrare, "Enciclopedia plantelor", este de patru ori mai ampla decatprecedenta si probabil este printre cele mai bune carti de acest gen care aufost scrise vreodata in lume. Deocamdata, a aparut primul volum, urmand casaptamanile acestea sa apara si cel de-al doilea.

despre magia si forta plantelor.txt

Documents