Despre iubire, dragoste, speranţă şi credinţă în relaţiile umane

Fostul Presedinte al României, Emil Constantinescu se adresa la un moment dat tinerilor susţinând că industria cinematografică prin filme reprezintă sau pot reprezenta un reper de orientare existenţială în viaţă la un momendat pentru cei care caută ceva sau sensul propriei existenţe. Un pic de adevăr există pe undeva, demult tare demult a fost un film al cărui titlu nu mi-l mai amintesc dar îmi amintesc acţiunea că se petrecea în jurul unei poveşti de dragoste. Un el şi o ea sunt sortiţi să se întâlnească în viaţă din nefericire prezentul nu avea să le ofere prea multe, adică erau sortiţi să treacă printr-o perioadă foarte grea a vieţii, nu aveau de nimic şi totuşi au plecat la drum având doar Dragostea şi Speranţa că o vor duce cândva odată mai bine.

Drumul lor nu a fost simplu chiar anevoios pentru că au trebuit să treacă prin multe aspecte grele ale vieţii, multe încercări care s-au arătat ca fiind neputinţe ale vieţii din cauza neajunsurilor materiale sau financiare însă de fiecare dată acestea erau depăşite cu înţelegere şi speranţă, atât el cât şi ea acceptau situaţia care li se cădea să coexiste şi cu cât se adânceau în înţelegere şi accepţiune cu atât cărarea care trebuia străbătută li se întredeschidea spre scopurile şi ţelurile lor. De la o existenţă simplă chiar săracă pe care au trebuit s-o străbată o bună parte din viaţă în final cei doi ajung să trăiască un viitor prosper şi îmbelşugat.

Sensul şi scopul scenariului unui film cu poveste de dragoste nu ar trebui să reprezinte bunăstarea la care trebuie ajuns ci atitudinea şi răspunsul de accepţiune faţă de evenimentele vieţii pe care cei doi trebuie să le accepte în coexistenţa lor de a lungul vieţii. În tot acest drum doar Dragostea şi Credinţa au putut triumfa pentru că oamenii îşi îndeplinesc ţelurile vieţii numai prin asertiunea subiectivă însă cei mai mulţi sunt sortiţi să creadă altfel, că bunăstarea materială contribuie esenţial însă aceasta este doar o iluzie şi un laitmotiv care îţi încredinţează analgezicul psihologic în loc de Dragoste. De aceea este important să faceţi opţiunea subiectivă a vieţii pentru că cealaltă este efemeră, te îmbată temporar de fericire ca mai apoi să îţi redea starea unei căsnici lipsită de sens şi neorientată. Multe carenţe care apar în cupluri sunt datorită lipsei acestor elemente esenţiale care s-ar cădea să predomine. Dacă le ai, ai cea mai de preţ valoare a vieţii.

În ciudata vitregiilor vieţii prin care au trecut încă din momentul uniunii celor doi, aspectele austere ale vieţii nu i-au dezamăgit pe niciunul dintre ei, ambii au înţeles că drumul vieţii trebuie trăit aşa cum se cuvine din momentul în care cei doi s-au decis să fie împreună. Aspectele austere ale vieţii de care au avut parte chiar o bună parte din viaţă nu i-au determinat nici o clipă să renunţe unul la altul au mers mai departe şi nu au stăruit nici o clipă că ar trebui să renunţe, ca unul sau altul ar trebui să ia o altă cărare cum adesea se mai indică în cotidianul zilelor moderne ale timpurilor noastre. Cred că cei care cedează ceea ce şi-au promis de la bun început când au pus bazele familiei sunt ipotecaţi unei concepţii care i-a învins pentru că nu sunt în stare să îşi cultive de comun acord o cultură familială prin care să îşi determine cu înţelepciune şi pricepere propria filosofie şi accepţiune faţă de greutăţile vieţii. Important a mai fost şi modul cum s-a transmis povestea de dragoste a celor doi, încă de la bun început cei doi nu s-au îndoit nici o clipă de aspectele morale şi etice ce ar trebui să coexiste într-o viaţă de familie, de valorile pe care cei doi şi le-au împărtăşit cu prilejul uniunii familiale şi în jurul cărora au căzut de acord că vor trebui să insiste de a lungul vieţii.

Dacă nu ai valori clare într-o căsnicie nu ai nimic, degeaba ai pe cineva lângă tine care te iubeşte dacă o face doar ca un ritual materialicesc dintr-un anume interes, scopul şi identitatea căsniciei în care ar trebui să te desăvârşeşti într-un viitor este Dragostea şi Credinţa, Speranţa că drumul ales este cel care trebuie. Altfel relaţia între cupluri devine pasageră şi plictisitoare de a lungul vieţii dacă nu îţi propui ca toate scopurile şi obiectivele căsniciei să

oscileze în jurul Dragostei şi Speranţei că sub acoperişul sub care trăieşti în prezent într-un viitor ţi-ar putea fi mai bine tocmai din faptul cum şti să speri şi în cele din urmă să acţionezi pe calea cea mai bună. Le ai sau nu sunt aspecte ale vieţii pe care viaţa nu ţi le dă de fiecare dată aşa cum ar trebui să fie natural, nu pentru că viaţa tinde să devină grea, rea ci pentru că viaţa se desfăşoară în aceleaşi timpuri schimbătoare şi transformatoare în care trebuie să şti să îţi orientezi indiferent de timpuri, valorile şi atitudinile familiale originale, naturale care ar trebui să îţi cultive familia odată pentru totdeauna.