Desființarea postului. Repere jurisprudențiale

Dispozitiile art. 65 din Codul muncii reprezinta o sursa inepuizabila de idei pentru jurisprudenta. Nuante subtile, uneori surprinzatoare, altadata contradictorii, fac dificila orice incercare de anticipare a solutiei intr-un astfel de litigiu. Redam mai jos cateva adnotari.

Desfiintarea locului de munca, in temeiul art. 65 C. muncii, trebuie sa aiba un caracter real, efectiv si serios. Aceaste aprecieri presupun urmatoarele:– locul de munca in cauza trebuie sa fie suprimat din structura angajatorului;– trebuie sa existe dificultati reale de mentinere a postului din punct de vedere economic ori sa fi fost atins scopul pentru care a fost creata functia in cauza;– sa fie imposibila mentinerea postului fara pagube pentru angajator.(Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, decizia civila nr. 5961/R din 5 octombrie 2011, Selectie si prelucrare de Petrica Arbanas, in Revista romana de dreptul muncii nr. 1/2012) 

Desfiintarea locului de munca este efectiva daca nu este fictiva si este reala daca are caracter obiectiv. Dispozitiile art. 65 din Codul muncii nu limiteaza cazurile de concediere la motive determinate de dificultati economice; esential este ca desfiintarea locului de munca sa corespunda unei nevoi a angajatorului, cu precizarea ca instanta nu este chemata sa cenzureze oportunitatea desfiintarii locului de munca, ci doar legalitatea si temeinicia masurii. Asadar, concedierea in temeiul acestui text legal poate fi determinata de schimbarea politicii de expansiune a angajatorului, nefiind necesara demonstrarea unei situatii economice dificile. (Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, decizia nr. 1723/R din 14 aprilie 2010, Selectie si prelucrare de judecator Petrica Arbanas, in Revista romana de dreptul muncii nr. 5/2010)

Desfiintarea postului nu a fost efectiva in ipoteza in care la data emiterii deciziei de concediere nu exista inca noul stat de functii, care a fost trimis abia ulterior conducerii spre avizare. (Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, decizia civila nr. 4996/R din 9 septembrie 2011, rezumata de Petrica Arbanas, in Revista romana de dreptul muncii nr. 7/2011)

Nu putem vorbi despre existenta unei cauze reale si serioase a concedierii in ipoteza in care desi se sustine prin decizia de concediere ca s-a urmarit micsorarea costurilor cu salariile, in realitate s-a dovedit ca acestea au crescut in perioada de timp ce cuprinde si data concedierii. De asemenea, trebuie adaugat ca argument in acelasi sens si faptul ca anterior emiterii deciziei de concediere, intemeiate pe dispozitiile art. 65 C. muncii, angajatorul a demarat o procedura disciplinara impotriva contestatorului, procedura nefinalizata insa cu o decizie de sanctionare disciplinara. In sfarsit, in acelasi sens pledeaza si imprejurarea ca singura persoana care a suportat pretinsele efecte ale reorganizarii este contestatorul; nicio alta masura de reorganizare sau restructurare nu a fost luata pentru eficientizarea activitatii in cadrul societatii angajatoare. (Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, decizia civila nr. 4429/R din 5 iulie 2012, Selectie si prelucrare de Petrica Arbanas, in Revista romana de dreptul muncii nr. 6/2012)