N. IORGA

DES VOLTAREA

I PERIALISMULUI

CONTEMPORAN

LECTII LA UNIVERSITATEADIN BUCURESTI

BUCURETI1940

INTRODUCERE

Cursul din anul acesta trebuiesa aiba un alt caracter, desi nuprea deosebit, de acela al cursu-rilor precedente, cu toateacela era in legatura cu realita-tea vie: lucrurile de care sufe-rim, catre care merge gandulnostru, de care se incalzeste ini-ma noastra. El trebuie deci saalba aceasta continua preocuparede a lamwri pe ascultatori aswpraproblemelor zilnice, asupra intre-barilor ce se presinta inainteafiecaruia, i fiecare este dator seladuca tot ce poate pentru ca ace-ste intrebari sa fie lamurite.

Anul acesta, intrebarile ce sepun inaintea lumii intregi se re-solva in chipwl cel mai salbatec,cu distrugerea existentei unuiStat, Cu calcarea in picioare apopulatdilor nenorocite, ca pe vre-mea navalirilor celar mai grozavedin secolele al IV-lea si al V-lea.In momentul cand trei tat au

3

disparut, trei tari care au fostsprijinite pe o basä nationala ceera socotita ca sacra, -- si de si-gur c6, ideia aeeasta nationalleste sacra pentru inima fiecaruiadintre d-voastra, In momentulcand, daca se supara eineva deundeva, s'ar putea ea orase in-tregi sä fie desfiintate prin arun-carea bombelor din avioane carezboara si la sapte rnii de metride-aslupra pamantului, filnd in-visibile, cel mai viteaz" mij-loc de a lupta, cum este i mijlo-cul de a distruge si o Eota 1ntrea-ga cu vase care nu. iese la supra-fata si se poate intampla sá sca-pe dupa ce au savarsit marea cri-ma, distrugand i marile avericuprinse in paretii vaselor aces-tora, in momentul cand anumeamenintari s'au indreptat i asu-pra noastra, in sfarsit in mamen-tul cand este vorba de refacereaunor State a4a cum au fost ina-inte de marele razboiu si s'a pu-tut spune ca e vorba de a se re-face Rusia dela 1914,si s'a crezutca este o invoiala in acest sens,fiindca altf el de 1a 13erl:in nu s'arfj aruncat aceste cuvinte impru-dente, i, daca unii vor situa-tia de la 1914, se pot ivi i altdiearl sa vrea acelasi lucru,atunci, de ce Franta sa nu cearit

4-

hotarele de la 1814, deci moste-nirea lui Napoleon I-iu, in mo-mentul cand interesele Statelornationale si ale natiunilor, careau dreptul de a munci cinstitpe pamantul locuit, aparat, fruc-tificat i impodobit Cu toate mi-nunile artei de dansele santpuse la indoiala, stand la dispo-sitia unui balaur politic si mili-tar oarecare, in legatura Cu ca-priciul unor individualitati care,In vremea aceasta de incoronarea tuturor nepregatirilor, a tutu-ror inconstientelor i imoralita-tilor, pot sa influenteze toataactivitatea unui mare Stat si sadecida de soarta lumii, eu credca aceasta catedra, ori esteceva mort, de pus in legatura cuatatea alte lucruri moarte din so-cietatea contemporana, care cu-prinde insa si o mica parte de lu-cruri vii acum, de luoruri ca.redeschid o perspectiva in viitor, pelanga multimea de cenusa al ci-vilisatiilor arse, din care a ra-mas numai aceasta cenusa cese poate sufla in vant, din ceiace odinioara a fost un elementorganic dinamic in viata omeni-rA, ori catedra aceasta trebuieasezata in aceastcl din urma ca-tegorie. Se poate face forma sipentru mine si pentru d-voastra,

5

dar din toate acestea tara n'artrage niciun fel de folos, i nielprofesorul nu ar avea bu curia eaa infatisat adevarul, niel ascult5,-torii n'ar pleca de aici cu bum-ria ca in anume chestiuni au pri-mit lamuririle unui om care a ce-tit mai mult si mai ales care atrait mai mult si, cum se intamplaIn casul mieu particular, a fostamesiecat in toate rosturileN'am fost ministru inainte depatruzeci de ani, n'am presidat oCamera inainte de majoritateapolitica, n'am fast asa de fericitIn viata ca alli, dar poate tocmalde aceia am avut norocul ea siraul i binele acestei tari sa fienecontenit aproape de inima mea,

binele ei impletit putintel cucela ce am fost in stare sa daueu, pe 15,nga atatia altdi. Se poat,e,dar nu vreau sa, va fax complicial unor formalitati go3le de inva-tamint universitar.

Aceasta este menirea adevarataa catedrei pe care o ocuppr:ntr'o hotarire a Corpurilor Le-giuitoare, iscalita de Suveran, ho-tarire care poste sä faca nepla-cere multona, dar nu eu voiu cere0, fie analata, eu sunt profesorpara la sfarsitul zilelor mele laaceasta catedra, ceia ce inseamnaca necontenit va voiu aduce mal

6-

multa experienta, mai multtura i yeti profita de pe urmaunor lecturi pe care, Cu enciclo-pedia care va ocupa potrivit curegulamentul Facultatii, d-voastrainsiva, nu le putetd face.

Eu cred deci ca rostul acesteicatedre este sa vorbim de lucru-rile de acum, de indrumarile ceni se impun, de suferinti pe caren'am fi oameni daca nu le-am im-partasi, de idealurile 'de dreptatepe care ne-am cobori daca amfi nesimtitori fata de dansele.Cred insa ca nu este potrivit sava arat, ceia ce se petreoe,se petrec lucruri asa de extraor-d:nare, schimbandu-se din zi inzi, incat nu este nimeni pe lumesa le inteleaga, de exempluatunci cand se spune ca sunt ar-me secrete" care, atunci cand voriesi la iveala, in zadar va fi toatavitejia, toata pregatirea, pentruca de ajuns sa se fi gasit armasecreta, pentru ca stapanitorul eipentru moment sà, fie si domina-torul lumii, bine inteles 'Yana cearma secreta se va descoperide alta parte, va veni altcinevacu o arma secreta mal recenta.tot asa pana nu va mai ramaneatipen:e de om civilisat, urma, demonument istoric, farama de in._trupare a artei i frumuset.ei

7

vom merita soarta de a fe eme-riti de catre un numar de negrisanatosi, earl (red In ceva si santsimtitori la o dreptate, In careatatia oameni prea civilisati saurau civilisati au ajuns sa nu maicreada. Prin urraare eu n'am ro-lul de cronicar al razboiulul si, peMg/ aceasta, tara noastra esteneutra, din causa hotarelor ce aresi vecinilor pe cari ni i-a datDumnezeu. Evident ca si ca pro-fesor, dar si In situatia pe caren'am cerut-o, dar Wit indotaidcd trebuie sd fiu rndndru de clan-sa f i sd-i corespund i ca atitu-dine politicd, In aceasta dubläcalitate nu sunt chemat sa vapresint buletinua critic al opera-tiilor ce se desvolta pe frontua deApus, care este singurul pentrumoment, dar nu se stie cate fron-turi pot sa rasara mane.

La Academia Romana, dupasedinta, generalul Rosetti nispune noua lucruri care nu seix)t spune niel acolo in sedintapublica, ceia ce nu Inseamna ava invita pe d-voastra sa aplecatiurechea la gaura cheii.

Dar eu pot face altoeva, carenu este niel contra neutralitatii,niel contra Indoitel calitati pecare am ajuns s'o am si pe caren'am intentia de a o p5.rasi, nici

8-

Pe una, niel pe alta, pentruuna ma pune in legatura Cu tine-retu,1 arii, iar cealalta ma facesa asist la sfatualle celorlalti, inmana cainra sta soarta Roma-niel, 1, acolo, se poate spune dincand in cand un ouvb.nt, care,daca ar lipsi, poate ca unele no-tariri nu s'ar lua, ori s'ar lua alt-fel; ceia ce pot eu face potrivit sicu aceste doua calitati ale meleeste sa arat originea ideilor carein momentul de fatei Jae nenoro-cirea omenirii.

tii ca, in apa.renta, este foar-te usor ca un spirit superficialsa-si lamureasca neasteptatele,neobisnuitele i fatalele lucruricare tree inaintea noastra si carene dor fara indoiala in fiecaremoment. N'are decat sa consIderesitu a ti a poll ti ca din a numitatara, sa vada, acolo, ce revoluties'a petrecut la o anumita datapoate, daca vrea sa se coboare pu-tintel in trecut, sa vada cine afost plagiat prin revolutia cares'a petrecut in aceasta anumitatara, Lindca un anume impe-rialism, supt care geme atata lu-me care este Inca vie, si supt careeste ingropata atata lume carenu mai este vie, nu vine de acolo,ci de aiurea, dintr'o lume mult

9

mal cuminte dealt lumea de din_colo, dintr'o lume care a aruncatideia Statului totalitar, dar a stiutce sa flea dinteinsul. Statul to-talitar, in care eu nu cred de loe,Statul acesta totalitar poate fi in-trebuintat un moment pentru oanume nevoie a unei societkti,dar o societate nu poate sa fiesacrificata unei forme trecatoare,cum este forma Statului totalitar,caci in cb.te forme nu traiesc perand popoarele ! Da, cu o priviresuperficiala i distrata a omuluimultamit Cu putin in ce privestegandirea. este usar a se .spune: incutare loe s'a produs o revolutie,s'a instaurat o noua ordine delucruri i, in. ordinea aceasta delucruri, s'a ajuns ca toata lumeasa asculte de persoane pe carenu ne permitem sa le judecam,fiecare popor l.i alege conduca-toril pe cari ii vrea si este o nor-m. internationala de a respectape conducatorii de pretutindeni.Se poate zice, in legatura Cu anu-mite lecturi, mai multe sau maiputine, cu o intelegere mal ade-varata sau mai gresita a lucru-rilor ce s'au cetit, ca s'a format odoctring, si doctrina aceasta, carea fost infatisata poate i inteocarte, indeamna una din cele maiputernice si mal vrednice natiuru

10

din Europa, Cu un trecut gloriasIn toate domeniile, pe o cale careeste a imperialismului. O concep-tie ea oricare alta. A existat si inalte vremuri. Veti zice, nu esteeriticabila ? Poate fi si eriticabilkdar nu ete rostul acestei eatedreneutre intr'o tara de neutralitates'o faca.

Sunt anumite afirmari imperia-liste care vin si de la Francesi.Gobineau era om de mare talent,dar putintel intr'o parte, carecredea in superioritati de rasa a-leas, in legatura Cu niste opi-niuni care se afla, pe la 1840, sila Augustin Thierry, istoric foar-te admirat odatk care spunea caIn Franta este continua lupta in_tre alma dorninatoare si o clasasupusa. Unii si altii trageau dinaceasta situatie inchipuita moti-ve de mandrie. Dar de fapt n'afost niciodata in Franta, asa ceva.Poporal frances este facut din fu-siunea, incetul eu ineetul, a uneiclase superio are, care nu era pestemasura de darza si mandra deispr'avile sale, cautand si aiurea olegitimatie pe care nu credea eai-o poate da numai cucerirea,dintre multimea ga'sita i supusa.Parerea aceasta a mers mai de-parte. Si astfel Gobineau se sim_tia pur sange normand din vre-

- 11

mea cuceritorilor l credealuptá pentru ascendenta sa.

Sunt deci rase care nu ar aveape lume o alta. raisiune deca,taceasta: sa astepte ceasul fatal Incare vor ingenunchia, vor robi obucata de vreme i, cand vor ca-dea pe ogorul ce 1-an lucrat, Incavor fi bune la eva, pentru ca in-grasa ogorul. pi noi am Laceparte din producatorii de gunoiupentru samtinaturile pe care levcr mdnca alii, dupä o anumitadoctrina. Doctrina aceasta ziceasa: rasele inferioare, care sunttoate celelalte afara, de una, suntmenite s. robeasca, dar ele tre-buie sä aiba un conducator, fiindincapabile de a se conduce prinsine, 1, atunci, data ar exista,mijlocul a zece milioane de robinascuti, un signur om care arapartinea rasei menite sa guver-neze, acela organiseaza, i mamala plug I ca,r milioanele aceleacare trebuie sa-si faca, daborliafata, de o teribila doctrina cuton'a cunosout, niciodata, cugetareaumana una mai asprá si mai cru-da. Aceasta rasá inferioara, evi-dent, degenereaza, in masuraaceasta, pregateste terenul pen-tru desvoltarea cat mai Inalta arasei privilegiate. La noi ar fi des-tule elemente pentru a me con-

12 -

duce, vre-o trei sute de mii unde-va, vre-o doua sute de mii aiu-rea si, tapoi, in cutare sau in cu-tare parte, asa cà ar face opt sutede mi de oameni, opt sute de miide stapani la patrusprezece-c:nci-sprezece milioane de robi, ceia cear ajunge destul de bine, mai alesdaa li se da o educatie capora-list!ca suficienta.

Se spline deci: am inteles: s'aprodus o revolutle, cineva stapa-neste un mare papor, o cartecuprinde samburele doctrinei; deaici, o puternica pregatire derazboiu. Usina ta este mai slabadecat a mea, ace asta inseamnaeu sunt stapanul tau pe un nu-mar de ani, pena vei face tu ousina mai puternica s!, la sfarsit,va veni negrocrat!a de care amvorbit aiurea. Vedeti ce lucrurifer:cite si vrednIce de admiratiatuturor si cat trebuie sa ne pre-gatim ca sä omorim si noi pe ci-neva, indeplinindu-ni astfel ros-tul in aceasta umanitate al cariisoop de apetenie e acesta !

Asa judeca fe1u1 usor de a in-telege lucrurile.

Dar catedra mea are scopul dea arata, pe cat este Cu putinta,originea, at de departata, a lu-cruri1or care sunt in present. A-ceasta este admis. Nimic din ne-

- 13

utralitatea noastra nu se opunela o astf el de cercetare, pentrucare avem unele texte : carrti,mArturisiri ale oamenilor cari aucondus istooria de la inceputul se-colului al XIX-lea. SA nu se crea-n., deci, c sunt Cu des5.0..rsirenoi asemenea idei si asemeneaprocetlee, dar odinioar5, omenireale suporta mai usor, pentru ca nuexistau teribilele mijloace deaplicare pe care le avem astAzi.M'am hotdrit dect, ca pentru se-colul al XIX-Tea sä urmdresc idetaimperialismului in ce privege iz-voarele de unde pleacd.

Veti vedea c aici putem fi In-teadevIr foarte neutrali, fiindc6.multi au pä,ctuil i pAcatele autrecut de la unii la altii1610. cei vinovati, sunt multi earlau f6,cut p5..cate, dar Mr& a fi vti-novati, pentru cä si-au luat in-spiratia din atmosfera in caretrAlau, lar, In atmosfera aceasta,sunt cuget5.tori cari nu s'au On-dit cä gandirea lor poate aveaefect. l astfel ne vom gäsi inteolume de Intelegere umana, Intr'olume de iertare, fiinda orine In_telegere deplinA aduce si un ele-ment de iertare, pe care nu Ize-buie ins5. exager&m.

Lucrurile acestea le vom ur-

14

marl pe basa marturiilor contem-porane.

Voiu pleca insa, in cursul a-cestui a; de la starea de spirit asecoluluj al XVIII_lea. Fiindcaoriginea este acolo. Starea de spi-rit se manifesta acum, la incepu-tul secolului al XX-lea, dar obir-sia acestor idei, se gaseste in tre_cut, in secolul al XVIII-lea,chiar, dacä ar fi sa ir4e1egem maideplin, ar trebui sO ne coborimmai departe, de si margenilecursului, trase de Mille, mä 1m-piedec5, de a merge prea mult in-tr'un trecut mai dep5,rtat, la carese va face apel numai atuncicand lucrurile dela 1800 si ceva,pregatind lucrurile din secolul alXIX-lea si lucrurile din secolul alXX-lea, n'ar putea fi inteleselara acest apel la alte epoci dinistoria omenirii. Am putea aduceinainte imperialismul sacru alantichitatii celei mal departate,cu singura Monarhie a Orientu-lui, care s'a mutat din Egipt inHaldeia, din Haldeia in Asiria,din Asiria in Media, din Media inPersia, a,poi in epoca lui Alexan_dru cel Mare. Acesta este fart In-doiala un nceput al ideii impe-rialiste, care era in legOturaun intreg aparat de credinp., cualtà socoteala Mize zei i oameni

15

decat aceia pe care o . putemface in timpurile noastre, candDumnezeu este acolo pentru casa i se traga clopotele, de cateori a mai fost asasinata o na-tiune si, de sigur, conceptia acea-sta nu este cea mai inalta,

As fi putut foarte bine sa väarat imitatia de-a lungul secole-lor a lui Alexandru cel Mare, lu-cru pe care l-iam facut i pentruistoria Romanilor i pentru isto-ria Cartaginezilor. Am aratatHannibal nu este decat copia luiAlexandru, imperialist in lnele-sul mai deplin si mai evoluatal ideii. Alexandru represintaMacedonia, o tara de care a ra-mas totdeauna Iegat, el repre-sinta anumite amintiri grecestirazbolul Troii, sacrificand la mor_mantul lui Achille, trimeterea debuletine ale victoriei la cetatilegrecesti de acasa, pe cand Han-nibal este Cartaginezul care a ui-tat Cartaginea lui: a intrat InSpania, a trecut in Italia si, de lao bucata de vreme, este sefulunei armate care-i apartine lui:el nu mai aseulta de Senatul dinCartaginea. Ganditi-vâ un sef deStat in Europa caruia i s'ar in-tampla sa nu-i mearga bine afa-cerile, n'ar mai aseulta de do-rinta poporului sau, ci ar spune:

16

nu-mi pasa de nicio formaatunci and am armata

mea in jurul mieu i merginainte, si va merge inainte panala un sfars:t care este ca sfar-situl lui Hannibal, care a trebuitsa se refugieze i sa moara inconditiile cele mai umilitoare simai dureroa,se pentru el. Dar evi-dent a Iuliu Cesar si Pompeiuau mers pe urmele lui Alexandrucel Mare. Fan toma lui Alexandru,aceasta stralucitoare i ispiti-toare fantorna, a cutreierat ne-contenit lumea si, cum yeti ve-dea. atunci and voiu lua deose-b:tele izvoare de inspiratie aleimperialismului, aratandu-1 inscrisele contemporane si in deo-sebitele manifestari ale persona-litatilor NapaleonI-iu este de neirteles, daca in ur_ma-i nu se gaseste Iuliu Cesarsi la capat Alexandru cel Mare.

Cum vedeti, radacinile acesteaale imperialismullui sunt multe.adanci i departate, dar, in pre-sintarea unei desvoltari istorice,care trebuie sa se faca intr'unanumit cadru, de t:mp, de loc, demediu, trebuie sä se introduca oastfei de atmosfera. Plecand delao anumita data, yeti vedea catde multiple sunt izvoarele de

17

unde pleaca o anumita stare despirit contemporana, care nu estenumai la unii: la aceia este instare de voluptate continua a cal-carii pe crestetul invinsilor, darla altii dainueste in stare latenta.

Ina.% nu vreau sa spun numesi nu vreau sa ma ating de nicionenorocire, de niciuna din neno-luciriae umane, dorind din toat&inima noastra ca acei cari acumnu mai au un Stat Si Cu cari amavut atatea bune legaturi deprietenie sci ajungcl din nou /astdpdnirea Statului lor national,in margenile sdncitoase ale natio-nalitdpi, care acelea sunt celemai bune, afara de elementele deinfiltratie care nu se pot satis-face, pentru ca s'ar ajunge la ceamai bizara harta a Europei. Dareu imi aduc aminte de doua lu-cruri: de o cerere de colonii carea plecat din Polonia si de dorintaunel flote de razboiu pe Mare.Cum am obiceiul de a manifestaliber parerile rnele, totdeauna amfost impotriva unor astfel deaspiratii. Coloniile se sprijinamulte greseli i vor aduce candvafoarte grele situatii, pe care nu-mai cine ceteste anumite revistesi carti le vede pregatindu-se. Nuexista pe lume niclo singura co-lonie care sä fie inteadevar

18

tita in momentul de fat-a, nu esteuna singura in care sa nu se ma-nifeste fatis sau pe ascuns do-rinta unei vieti nationale proprii.Eram presedinte de Consiliu andam intalnit un om a carui me-morie este veneratä pe dreptatede poporud polon si de care noini aducem arninte Cu adiniratiepentru rolul pe care l-a avut increatia acestui Stat; este vorbade maresalul Pilsudski. Cand ma-resalul Pilsudski a venit, de douaort, aici,. in Romania, in legaturaCu un anumit plan, care cuprin-dea legatura tuturor popoarelordela Finlanda pana la Bosfor, supthegemon:a Statului polon, nu eravorba numai de o liga de aparare,ci de mai mult, i eu a trebuit saresist cand a fost vorba de isca-lirea unui pact asigurator cu So-vietele. Ba, intr'un rand, am ched-tuit toate anecdotele pe care lestiam ca sa ocup pe maresalulPilsudski, pana in momentul canda trebu:t sa ma cobor din trenfara sa discut aceasta chestiune.

alta data, cand mi s'a cerut saiscalesc, iar in vederea mareluiplan, i marile planuri suntnenorocirea si a marilor natiuni,

acest pact, am intrebat : pece basa? Noi am fost presintat o

19

forma si a fost refusata, Saviete-le ni-au fost presintat alta, Fran-ta si Polonia, care ne invitau sasemnam, n'au presintat nicioforma de pact. Atunci, noi nune sup'árban ; erice pact ati in_cheia, noi ramanem prieteni, dar,fiindca se cere sa iscalesc unpact, dati-mi vole iscalescIn aier.

Vedeti ea imperialismul este inmulte parti, i compositia Statu-lui Polon n'a fost straina ea in-sasi de un anumit imperiali.sm. Inmulte locuri este imperialLmulacesta, si otraveste pretutindeniunde este, pregatind catastrofama: departata sau mai apropiata.

Veti zice : in sine imperialismuleste rau ? Eu cunosc un imperia-lism admirabil, care consista in acrea o civilisatie, care, prin carac_terul ei desavarsit si inalt, sa st5-paneaca mintile tuturor oameni-lor, creand in aceste minti f eno-mene de eugetare i simtire na-tionala care sa Le in legatura Cuprincipiul de viata ce a venit delanat:unea nobil imperialista. A-ceasta, da. Omul, de buna voie re-cunoaste frumuseta ideilor, no-bleta sentimentelor pe care leraspandesti, puritatea moralacare o produci, si atunci esti sta-

20

pan pe sufletul lui, bucuros c5. aprimit aceasta influenta, pentrucd ji ajutd sd descivdrseascd Pro-priul sclu suflet, pentru cd ai a-dus in locul unui triumf brutal almasinilor, puse la dispositie dehasard, frumosul, inteligenta f fmorakt.

Iata care este sensul axestuistudiu, pe care am intentia s5.-1cuprind, de alminteri, la sfarsit,intr'o carte. Trebuie ca oric:nesocoate ca natdunea sa umbla pedrumuri drepte sà aiba incredin-tarea ca., mai curand sau mai tar_ziu, drumurile acestea drepte vorduce la biruinta. S culegem dinBiblia de trei ori tradusa acum inurma si slab tradusa in toatetrei formele, aceste cuvinte fru-moase : Am trait atatia ani sin'am vazut dreptul ratacindcopi:1 dreptului murind de foa-me". 0 invatatura care vine dinfundul vremurilor si care man-gale si inalta sufletele noastre.

Vom vedea cum se formeazaf:ara care creste, monstrul carese umfla din ce in ce mai mult,sine nenorocirea om-enirii, si vetimantui, cred, Cu credinta tare, pecare ni-o arata experienta seco.lelor, a mileniilor, cà pe brutali-tate si pe nedreptate nu se poa-te crea nirnic statornic.

21

LecOa I-a

IMPERIALISMUL EVULUIMEDIU

\Tin, in cea d'intAiu lectie, launa din originile mai apropiateale imperialismului. Evident caimperialismul acesta are o lega-turd Cu imperialismul evuluimediu, de care in lectia prece-dentä nu v'am vorbit, ci atunciam vorbit de un imperialismmult mai vechiu, de acela carepleacd dela Monarhia Orientaläsi de acolo se transmite, prin A-lexandru cel Mare, si Romei, daracesta are un caracter religiossi din causa aceasta si unul maiscusabil de cat oricare altä for-Ind de imperialism din timpurilenoastre. Atunci când se spunecd, in lupta dintre zei, zeii cd-rora li se inchinä cutare natiu-ne au fost mai dätätori de bi-

22

ruintd decht zeii natiunii invin-se, plecarea aceasta catre vointazeilor este mult mai usor de ac-ceptat, precum, in timpurilenoastre, intr'un duel, cand estevorba numai de indemanarea lafloretd, la sabie, la pistol, dacdresultatul este impotriva celuicare are dreptatea, acela simteun sentiment de revoltd, dar odi_nioard, cand duelul era socotitca o judecatd a lui Dumnezeu,invinsul Isi zicea: Cine stie cep'ácate am facut eu pentru ca,In legaurd cu toatà viata mea,Dumnezeu sd se fi pronuntatimpotriva mea !

Dar imperialismul de care estevorba astäzi ca origine a celuimodern nu este asa de indepdr-tat; el Lsi are rdddcinile in evulmediu.

Deci trebuie sd se ardte ceeste imperialismul din evul me-diu, pe ce se sprijind, cum se ma-nifestd si cum este acceptat.Ardturi de dânsul, epoca moder-nd va aseza o tendinta de con-tinuà cucerire, de intindere andese poate, fdrd a tinea samd dece oameni sint acolo, de ce tre-

- 23

cut au, de ce limbd vorbesc, dece aspiratii au inainte. Dacdeste intentia aceasta, dacd aianumite mijloace materiale siai voi sd te intinzi oriunde, nicio constiintd activd a lumii nueste pentru a te judecat. Prinurmare imperialismulu, cdndeste o constiintd a lumii pe careo jigneste este un lucru, pe cand,cel fdrd constiinta lumii, nu ziccd este acceptabil in sens mo-ral, dar se sufere mai usor de-cdt atunci and bruscheazdcela ce este mai sta./It in con-stiinta lumii intregi.

Dupd aceia, nu in lectia a-ceasta, ci in lectii viitoare, voiuvorbi de imperialismul de glo-ríe". Imperialismul de glorieeste in esentd, acelasi ca i im-perialismul celalt, prin aceiacd trece peste margenile de Stat-,aeosebirile dintre natiuni siconsideratiile de dreptate, capeste tot ce pleacd dintr'unanumit trecut, insd imperialis-mul de glorie" este si altceva. Vatrebui intr'o lectie viitoarecl..:finim gloria" si o sd vedetica urmdrirea gloriei este un fe-

24

nomen sufletesc care exista nu-mai intr'un anume moment,supt influenta unor anumitemotive de cugetare. Nu vreauimpietez asupra acelei lectii,dar nu este nimic mai gresit,mai abstrd, decat sd se creadä,de exemplu, cä Traian a urmd-rit ideia de glorie" cum o inte-legem noi i sd se puie aldturide Frederic al II-lea al Prusiei.Traian ar ski pdnd in Olimpde indignare, atunci când i s'araseza aldturi pdpusa aceastafärd ideal, fd.rd credintdmoralitate a secolului al XVIII-lea; chiar pe un Iosef al II-lea,asa de nobil, nu poate sd-1 ase-ze cineva langd Marcu-Aureliu,de si in ultimele momente pri-mul spunea cà si-a indeplinitdatoria ca un Impdrat Roman.

Dar sd vedem ce este impe-rialismul medieval. Sd nedim pentru aceasta la cea d'in-tdiu mare personalitate a evu-lui mediu: Carol-cel-Mare. Ca-rol-cel-Mare, care a fost de atd-tea ori tratat de oameni cari aucunoscut foarte bine toate iz-voarele si au avut destuld pre-

- 25

gätire istoricd spre a se folosi deddnsele, si de d. Kleinklauszintr'una din cele mai bune cartiale lui, mai blind chiar decatea-1.We germane corespunzatoa-re, a fost de obiceiu rdu inte-les. Si, daca ni dam ostenealasa-1 intelegem pe acela care ainviat impel ialismul in ziva deCrdciun a anului 800, dupd ceImperiul dispdruse mai mult carealitate decat ca tendinta,

ca indemn cdtre putere, elo sd ni arate, pentru intaia par-te a evului mediu, ce inseamnaimperialismul, si atunci nu sepot pune aldturi Carol-cel-Maresi Wilhelm al II-lea, stapanitoride ezente asa de deosebite.

S'a discutat dacd in Carol-cel-Mare trebuie sd recunoastemun Frances sau un German. In-trebarea este una din aceleafard rost pe care le intalnestecineva necontenit in domeniulIstoriei. Greseala vine din lipsaexperientei politice personale.S'a spus foarte dese ori istori-cilor sd nu se amestece in po-

fiindcd n'o inteleg; sepoate intampla, dacd este vorba

26

de politicd, practicd si de un a-numit mediu imoral, ca isto-ricul sd inteleagd, dar sd nuvrea sd se piece la anumite ca-

insd un lucru este ade-vdrat: cä, atunci când istoricultrateazd lucruri politice färä sdfi fdcut el insusi politick e la-rnentabil. In clomeniul acesta, incare oamenii au sa judece per-sonalitdtile cele mai complexesi mai viclene din lume, dacdn'are cineva cine stie ce geniucare se poate lipsi de experien-tä, aceasta duce la-tesultate ca-ricaturale. Am cetit acumaurrnd cloud cdrti de istorie: unag2ste in curs de cetire, pe cea-laltd am terminat-o; intdiu me-moriile lui Lloyd George, care afost presedinte al ConsiliuluiBritanic la sfarsitul rdzboiuluicelui mare. E cea mai luminoa-sd carte de Istorie Contempo-rana care se poate inchipui. Au-torul ei n'a fost niciodatd isto-ric, nici n'a avut mdcar aceastäambitie, pentru care nu aveapregairea, dar totusi e uimitorce vede si ce intelege. In schimb,Istoria universald a d-lui Bar-bagallo, Istoria Romand, Cu Ce-

-

sar, Cu August, nu face deca särepete ce se spunea de multd vre-me asupra subiectului.

Revenind la judecarea lui Ca-rol-cel-Mare, a-1 vedea ca Ger-man, e mai rdu decdt a vedeape Frederic II-lea insusi ca Ger-man. Frederic este imaginea in-sdsi a frantuzism.ului" super-ficial, hasificat, din secolul alXVIII-lea, si toatd familia lui afost asa : nepotul lui se chernaprintul Louis", sora acestuia atipdrit memorii in frantuzeste,acea princesd care era foartemare iubitoare de Poloni si aluat in cds5torie pe printul Rad-zivill. Ba un alt nepot al lui Fre-deric, printul August, a fostamorezat de vestita Madame Re-camier care i-a fdgIduit cd vaveni la el, in Germania, dar n'avenit ; el voia sd o ieie in cdsd-torie ; s'a intors la Berlin, s'ainsurat, a fost general, dar ceamai mare multdmire a lui eracdnd venia in Franta si se in-vrednicia de o cdutdturä indu-rätoare a doamnei Récamier.Acesta, cu astfel de nepoti si denepoate, un nationalist gen-

28

man? Nu. Omul dela Sans Soucicultivand idealul natiunii ger-mane ? Se poate lega o anumitddirectie de spirit actuald de Fre-deric al 1I-lea ?

Si incd mai mult in ce pri-veste pe Carol-cel-Mare. Legen-da spune cä marele Impdratvorbia nernteste, dar de sigurvorbia si latineste, ca se inte-resa de limba germanä si a pussd se redacteze nu stiu ce gra-maticd germand. Ce importan-tä pot avea asemenea lucruri !Era o simpld curiositate pentruun om care träia in vremea cândnicio lege nu se putea redactain limba germand, ci toate s'auredactat in limba LegeaFrancilor, Legea Bavaresilor, le-gea Alemanilor. Toate Universi-tdtile in tot evul mediu au in-trebuintat limba latiiß. Fatáde ilusia lui Carol-cel-Mare na-tionalist german", Francesii,cari din cdntecele lor medievaleau luat pe Charlemagne",reclamd pentiu dansii cu totasa de putind dreptate. Ce poa-te insemna constiinta francesdla anul 800? Este absurd ; ar

29.

trebui sd existe o limbd, o des-voltare istoried si o constiintdde hotare si de legitimitate, toa-te lueruri care lipsiau. MuriseCarol de multd vreme, i, ednds'au facut jurdmintele de laStrasbourg, ele, de si fiecareand limbd, nu s'au fäcut dinpunctul de vedere national. Sise inseald cineva si cdnd eredecà prin tratatul de la Verduns'a imptirtit mostenirea lui Ca-rol pe natiuni : aici natiuneagermand pentru Ludovic Ger-manicul, aici natiunea francesapentru Carol Plesuvul, aiei na-tiunea italiand pentru Lotar.Mostenitorii fdeeau impdrtireapentru avantagiile lor, ea sdaibd fiecare vie si pddure, eaniste gospodari cari impart ave-rea agonisitd de inaintasii lor.Este multd vreme de cand s'aardtat zaddrnicia acestei pdreria unei impdrtiri la trei natiunipe la anul 850.

Deci nu se poate pune ches-tiunea rostului adevdrat al luiCarol-eel-Mare pe basa deosebi-rilor nationale. Nationalismuleste cu atat mai pretios, cu edt

30

el recunoaste ca a venit maltArziu, si de aceia trebuiepunem margenile firesti, cdcialtfel ar insemna ca un eruditfilolog sä spund ca a tradus peTacit la trei ani i jumdtate.

Nu poate fi vorba de deose-biri nationale inteo vreme cdndcapitala lui Carol-cel-Mare std-tea tocmai in regiunea care erasd devind astdzi, dacd Francesiipdstrau si continuau inaintarealor, o parte din teritoriul carenu este nici al unora, nici al al-tora, dela Sarrebrucke pand laTrier-Trèves si pdnd la Aachen-Aix la Chapelle. Capitala lui segdseste in teritoriul acesta asu-pra cdruia si unii i altii din mo-stenitori credeau Ca au dreptul;este partea din mostenire care,chiar dacd se atribuia de soartdunora, ceilalti socotiau si maideparte cd au dreptul s'o recla-me si el. Am pomenit de malmulte ori casal vulturului de lapalatul" carolingian, deunde vine si numele de Pa-latinat, Pfalz-palatium, i atuncicdnd Carolingianul din Fran-ta inainta in regiunea Ri-

- 31

nului, Intorcea vulturul cu plis-,cul catre tara lui de basa, iar,atunci cAnd era altfel, Otto I-inreaducea pasärea cu pliscul laRasarit. Daca s'ar fi facut odeosebire intre Nord si Sud, evi-dend cä pliscul ar fi cautat, candcare Miaza-noapte, cand catreMiaza-zi. Aceasta este icoanadesavarsita a internationalis-mului" din acea vreme.

Acum, in tot ce am scris des-pre Bizant si-1 adun acumain cloud volume de Etudes by-zantines--, am aratat ca gresi-Ca' pärerea cä pe vremea luiCarol-cel-Mare ar fi existatcloud Imperii care s'ar fi lute-les intre dansele, recunoscandu-se unul pe celalt. Se invoacafaptul cä stapanirea lui Carols'a intins numai 'And la o anu-mita margine Inca occidentala.S'a intins numai atata doarfiindeä nu s'a putut intinde maideparte. Dar Imperiul intrupatinteun om care poate sta ori-unde, Impel iul ac-esta n'are li-mita; el este un lucru ideal, ab-stract, capabil de necontenitadesvoltare. De alminteri, cu pri-

32

vire la Venetia, la Istria, la Dal-matia, Cu privire la stdpanireaasupra Mari, care era lucrul decea mai mare importantd, afost todeauna discutie intre Rd-s5rit si Apus, cum a fost o dis-cutie intre Papa', i Biserica rd-sdriteand in ce briveste Ili-ricul. Dimitrie Onciul a presintataceastd rivalitate intr'unul dincele mai pdtrunzdtoare studiiale sale. Niciodatd Bizantuln'a recunoscut pe Carol-cel-Mare, indiferent de faptuls'au presintat, intr'un moment,la el nkte trimesi b]zantini,cari, dupd Analele Carolingie-ne, 1-ar fi salutat Cu titlul debasileus. Dar aceasta nu este insama manuatarilor, ci a celorcari veniserd si voiau sd fieamabili, in vederea, poate, acine stie ce avantagii, fatd deSuveranul apusean; se poate aiaceia ca ei s'd nu fi spus, defapt, nimic si asa sd fi avut in-teres a intelege cei de la Curtealui Carol. Si, cum niciodatd Bi-zantul nu s'a coborAt pandacolo, nici Carol n'a recunoscut

33

vre-odatd, inteadevdr pe Impà-ratul din Constantinopol.

Imperiul este unul singur. In-tr'un vechiu studiu al mieu pu-blicat in limba germanä, pen-tru volumul care cduta sd ono-reze De Karl Lamprecht, am cl-tat o- formula contemporand :O singurd Impdrätie, deosebitdnumai in ce prive4e cele cloudScaune de cdrmuire", Imperiumunum distinctis tantum sedibus.Imperiul, represintat prin doioameni, cari participd la ace-iasi esentd imperiald, vine dinfundul antichitdtii de trei-patruori milenard i nu se poateimpdrti in niel un chip. Si ideiaaceia curioasd cd a vrut Carol-cel-Mare sa ia in cd,sätorie peimpäräteasa Irina! Este intea-devdr un izvor bizantin, tdrziu,o simpld compilatie, in care sespune cd, in legdturd cu intri-gile unui ministru al ei, Aetiu,ar fi fost vorba de o astfel delegdturd, dar aceasta este pre-sintat de izvor ca un lucruabsurd. Si, cum am ardtataiurea, pe monede Irina nu seinatiseazd ca femeie-basilissa,

34

ci basileus-masculin : ea eraImpdratul"; sexul ei ramaneIn domeniul vietii private, darin al vietii politice era barbatul-mama care inlocuia pe barba-tul-fiu ; aceasta e situatia Iri-nei. Cum Lsi inchipuie cinevaImpdratul la Aachen, Impard-teasa la Bizant, facandu-si ges-turi de iubire peste Europa in-treaga. Este de mirare cum uniiistorici o mai spun, pand, la ceadin urma presintare pentru ma-rele public a istoriei bizantine.

Ce inseamna Imperiul lui Ca-rol-cel-Mare ? El nu inseamndcleat invierea lui Alexandrucel Mare in totalitatea esentki

cu toate posibilitatile care seputeau ivi prin realisarea lui.Langä el, in conceptia apusea-na, ca i in cea rasdriteana, nupoate fi altceva. Tot asa precumIn vechiul Imperiu roman, andse spunea de un anume neamcá sunt barbari, aceasta nu in-semna cä totdeauna trebuie saexiste un Romanicum si unBarbaricum, care, acesta, insem-na numai un provisorat, pe andRomanicum" era lucrul de du-

- 35

rata permanentä. Aurelian n'aparäsit" Dacia, ci a incredin-tat Gotilor, deveniti federati",apararea unor teritorii pe careImperiul nu intelegea sa le ape-re mai departe pe sama Tesau-rului roman. Aceasta este asa-numita pdrasire" a Daciei, darun .tratat intre Roma i intreGoti, sau intre Roma si oncefel de barbari, este o -imposibi-litate absoluta, Roma putea tre-ce numai ca unui vicar, ca u-nui eXarh, administratia unuiteritoriu, mare sau mic, dar sin-gura stapanä de drept ramaneaRoma, indiferent daca exercitaautoritatea ei indirect. Acestaeste Imperiul ì asa a fost tot-deauna.

Dar, de la o bucata de vre-me, Biserica s'a adaptat Impe-riului In asa fel, incat nu maieste cu putinta sa desparta ci-neva ce este al Bisericii si ceeste al Imperiului. Biserica ne-fiind decat Civitas Dei, Ceta-tea lui Dumnezeu", deci Impe-riul Lui, are pretentia sa inlocu-iasca in toate rosturile ceia cea fost 'And atunci Civitas Ro-

36

mana. Ea poate fi Imperiul sipoate da Imperiul. Asa si Ludo-vic al XIV-lea, in tendintile salede dominatie europeand, se spri-jind si pe regii din Biblie, peImpdratii cari s'au succedat peurmd, dar el, catolicul, care, inmomentul acela, fatd de decd-derea Spaniei, este cel ce tinearca stântd a Bisericii, el, si inputerea acestei Biserici, care pu-tea acorda delegatie si in evulmediu si, oricum, si in timpulmodern, se poate presinta inaceastd calitate de aspirant ladominatia universald, nu nu-mai prin puterea pe care o are,dar printr'o legitimitate carevine, prin Bisericd, de acolo, deSus.

Imperiul lui Carol-cel-Mare,odatd realisat, are pretentii uni-versale si, in constiinta Impdra-tilor, drepturi universale, dar,inainte de ceremonia de la Sfan-tul Petru din Roma, Biserica eainsasi era represintanta ideii ro-mane in totalitatea ei. §i, cumImpdratul din Bizant, child nuputea domina Italia, punea vi-

- 37

cari, ingAduind vicariatul luiOdocaru, pentru ca, pe ur-md, Teodoric sä fie delegat le-gitim al Imperiului, tot asa Bi-serica aceasta, care inlocuise obucatä de vreme Imperial Ro-man, deleagä dreptul de a o re-presinta si a indeplini functiu-nea de cdpetenie, care este cres-tinarea, salvarea sufletelor bar-bare, lui Carol Francul. Este, ast-fel Imperiul d'intaiu, care eal Bisericii, inlocuind vecheaRomd, o bucatä de vreme, si,apoi, Imperiul de delegatie, careeste al lui Carol-cel-Mare.

Prin legätura care este inimperialismul de de!egatie cucaracter sacru, Carol are drep-tul sà lupte Cu oricine, sa std.päneasca once teritorii cucerite,dar prin acest drept sacru ca-re-i vine dela Biserica romana.Ungerea lui este asämändtoareCu ceremonia pe care SamuilProfetul a fäcut-o fatd de Saul,devenit rege fiindcä untdelem-nul acesta sacru, mirul, a cäzutpe fruntea lui : pe când pandatunci el nu era decat un usur-pator, un biruitor barbar, din

38

momentul acesta e omul luiDumnezeu, chemat sa stdpi-neascd poporul lui Dumne-zeu". Tot asa, la inceputul evu-lui mediu, toatà lumea esteBiserica lui Hristos". Hristosnevdzutul este Domn, i prin elPapa insusi, nu numai din causarosturilor romane trecute asu-pra lui, ci din causa legendeiPetru a fost ales de Isus pen-tru a carmui Biserica Lui : Tues Petrus et super hanc petramaedificabo ecclesiam meam, spu-ne Vulgata.

Cd. Papa este acela care a fa-cut Impdrat pe Carol, aceastase inseamnd tocmai in cronicabizantind citatd, acolo unde sevorbeste de pres4pusa intentiede cdsdtorie a Irinei : Carol pecare Papa l-a fdcut Impdrat".Dar aceasta inseamnd ca, pen-tru Bizantini, el nu este Impd-rat, pentru cd Papa nu are ca-litatea de a face Impdrati. Eleste Impdratul Papel, Impdratpentru Papd care l-a fdcut. Ni-mic nu este mai interesantpentru aceasta, decat sd se ob-serve monedele din evul mediu.

39

Se poate serie pentru evul me-diu Istoria prin monede, mar-turiile absolut contemporane,pe langd povestirile, care suntde cele mai multe ori necontem-porane ; studiate cu atentie, eledesvdluesc tot fondul cugetdriiunei epoci. Carol cel Mare, Lu-dovic Pius si urmasii lor para.-sesc vechiul obiceiu de a imitamoneda bizantind, de multe orichiar cu chipul Impdratuluibizantin, ori cu regele barbarIn atitudinea Impdratului bi-zantin, cum, la Venetia, acontinuat pand la 1400 obiceiulde a infdtisa pe doge inchinan-du-se lui Isus. In moneda acea-sta noud, revolutia, cdci esteuna, se vede in inscriptia Eccle-sia Christi. Acesta este Impe-riul care nu inseamnd Carolcel Mare, ori Impdratul Frede-ric al II-lea, sau ori cine altul gu-vernand natiunile. Rdspinganddeci once echivalentd intreaparentele deosebitefor epoci,care trebuie sa rdmând numaiaparente, toti Impdratii medie-vali au fost in aceastd situatie.Mild a venit in Constantinopol

40

un rege germanic, incoronat sauba, ca Impärat, in Italia,fiindcd regele germanic este nu-mai rege pand vine in Italia si,acolo trebuie sa fie Papa casd-i repete asupra capului ge-stul asupra lui Carol cel Mare,asa Meat rex nu e cineva defapt pentru teritoriu, ci pentrubanda ostaseasca, si el devineImparat cand intra in ordi-nea romana prin binecuvanta-rea Bisericii, cand, deci, a mersFrederic Barba-Rosie la Con-stantinopol, el este un strain, unrege" barbar pentru Imparatuldin Bizant, pe cand Fredericisi zice cä, daca va mantui Cubine cruciata, nu va mai fi inConstantinopol un Imparat,aceasta o spune mai ales fiul

Henric al VI-lea.Iata, ce este Imperiul in evul

mediu : o autoritate sacra, ce nuare a face nici Cu valoarea per-sonala, nici Cu mijloacele mili-tare ale unui om.

Epoca moderna a trebuit safaca foarte mari sfortari pentrua iesi din aceasta ideie. Cel dinurma care a represintat-o avea

41

Infatisarea ridicola a cuiva carevrea sa fie cela ce nu maipoate fi : este vorba de Impara-tul Sigismund, care a, fostrege al Ungariei, a presidat con-cilii ca si Constantin-cel-Maresi a tinut discursuri in limbalatina despre chestiuni de teo-logie ; el s'a dus la Paris, a vrutsä impace pe regele Franciei Cual Angliei in ce priveste preten-tiile regelui engles in Franta,dar nu ca mediator, ci ca sta-pan de drept al tuturora. Asaintelegea sa apara la Paris a-cest coboritor al ducilor de Lu-xemburg, care avea stäpanireaBrandenburgului, Boemiei si, dincausa sotiei sale, era rege in Un-gana. Avea exact aceleasi preten-tii ca si Imparatii bizantini. Ast-f el Manuil Comnenul, cánd mer-gea in Siria, unde erau Statefrance, in Antiohia, in tot cu-prinsul margenii mediteranie-ne a Asiei de Apus, acolo undeera el, Impäratul, trebuia sa in-ceteze once alta justitie", ori-

ee alt drept de suveranitate.Tot asa, la Paris a fost o intrea-ga chestiune cum este a se pri-

42

mi Impäratul acolo si n'a indräz-nit rege:e Franciei sá spunä, at5,-ta vreme cat se afla Imparatulla Paris, ca el, regele este inaceiasi intreglme stapanul tarnsale. 0 spune una din cronicilecontemporane.

De la o bucata de vreme insä,In noua atmosfera a Renasteriimai ales, lucrurile s'au schim-bat. Regii s'au considerat, dupateoria legistilor romani dela Bo-logna, ca stapAni ai teritoriuluilor, ai tesaurului lor, ai oame-nilor lor. De aici i conflictullui Filip-cel-Frumos cu Bonifa-ciu al VIII-lea: Nu dau baniimiei, pentru cà sunt numai aimiei". De la inceputul secoluluial XIV-lea se observa deci acea-sta tendinta.

Daca se uita cineva bine laschimbarea notiunii regalitatiiIn cele d'intdiu timpuri ale epo-eel moderne, observa un lucru.De ce regii acestia se simt asa,dacä, au un teritoriu maresau mic, de ce nu ingaduie ni-manui sa se amestece inaun-tru ? Fiindca fiecare dintredansii e detinatorul unui drept

43

care nu mai este dreptul evuluimediu, care fäcea din regeleAngliei, fiinded era si duce deNormandia i conte de Anjou siduce de Aquitania, un vasal alregelui Franciei, care putea fimai slab decdt dänsul. Acuma,lucrurile acestea nu se mai per-mit ; ele au si disparut, fiindcatoti sunt strabatuti de doctrinaromanä. Tarile acestea sunt obucata de Roma, in care regeleare si stapb,nirea de fapt si, caposibilitate de viitor, tot ce de-riva din ideia romana.

44

Legia a III-a

IMPERIU MEDIEVALIMPERIU MODERN

In lectia aceasta merg maichmarte decat conceptia impe-rialistd a lui Carol cel Mare,continuatd prin Ottonieni, sidin care a ramas ceva in tot ceevul mediu a cunoscut ca Im-pdrati si ca exercitiu al puteriiimpärätesti. Ca sd inteleagdbine cineva ce este Imp:drat siputere impärdteascd in acestev mediu, trebuie sa plece delaactul din Crdciun al anului 800.Nu mai este nicio asämdnareintre ceia ce s'a fdcut atunciIntre n eia ce inseamnd impe-rialismul in timpurile noastre.

Aid a avea ceva de addugitIn legdturd cri interpretarease dd incorondrii lui Carol cel

45

Mare In cea mai recenta Isto!rie Universala, interesantaprin faptul ca este facutä deunul singur. In cartea aceastaa d-lui Barbagallo, foarte fru-mos tiparita., foarte bine ilus-trata, cu o forma foartecuta, i cu unele idei originalecare raman sa fie aceptate sauraspinse, dupa cum judecä, acelacare ceteste cartea sau se ocu-pa de dansa, este b parere a-supra conditiilor in care s'a in-coronat Carol cel Mare. Se puneo intrebare, pe care si-au pus-omai multi, si d. Halphen, profe-sor la Sorbona, care, tratandcercetarile sale consacrate luiCarol cel Mare si incoronarea,ajunge la unele conclusii carenu sant si ale mele in cea maimare parte, dar peste conch-stile trase panä acum, i d-luiBarbagallo nu-i este necunos-cutd Incercarea mea de sInte-sa", d-sa are in cloud privinteparen i divergente, pe care estebine sa vi le arät.

Pentru istoricul italian par-tea pe care a avut-o poporulroman la proclamarea i meo-

46

ronarea lui Carol cel Mare, cuo formula care se intAlneste sila Bizant, caracteristicd pentruonce Impdrat, e mult mai micadecdt rolul jucai de Papä,prin urmare, avem a face cu ocreatie de caracter biblic, sa-cerdotal, care nu are in ea nimicdemocratic, cum se zice acum.Pe cand eu cred ca acolo, inRoma, in orasul decdzut demu:td vreme, devenit un tdrgpentru taranii din imprejurimisi un loe de addpost pentru onobilime cu foarte mari preten-tii, foarte violentd, cdutândsd-si impund totdeauna pute-rea, dar färd nimic din tradi-tine cele mari, fie macar si dinvremea unui SymmachusBoethius siipt Teodoric, instinc-tul acestui popor s'a pdstratca el credea cu tdrie, fiind gatasa manifeste aceastä credintdIn once °caste, in dreptul sdude a face pe Impárat, cdci Im-pdratul este lucru roman si deciRoma face pe Impdrat. De atd-tea ori, de altfel, Italia a incer-cat sd facd un Impdrat si Bi-zantinii calificau pe acesti con-

- 47

curenti la demnitatea imperia-cari ar fi dorit, fireste, sa se

aseze la Constantinopol, de an-tarp", adecd rdsculati. i eu amindräznit sä al pese ehiar de nu-mele lui Carol cel Mare califi-cativul acesta de antart".

Prin urmare exista si cevapopular, exista si o vointd ro-mand pdstrata din secol in se-col, instinctiv, in aceastd pro-clamare a lui Carol.

Inainte de a fi Impdrat el afost creat de Papa patriciu ro-rran", si nu numai el, dar sitatäl lui, Pipin, a fost patriciureman" prin vointa Papei, laraceasta insemna dreptul de ase amesteca in afacerile Romei,dreptul de a hotdri in certeletulburdrile din Roma ; aceastafdcea dinteinsul un patron alRomei. Ideia Imperiului este as-cunsd in insusi acest titlu depatriciu. Prin urmare ori Impd-ratul ori patridul este tot una,

indrdzneala stdtea in faptulca Papa isi permitea, inteundomeniu care nu era al lui, sdcreeze o dinastie in Franta, in-Ipcuind pe Merovingieni cu Ca-

48

rolingienii i sa acorde apoi a-cest titlu care insemna introdu-cerea la Roma a lui Pipin si peurma a lui Carol. Papa, cand afost in Franta, era intovardsit,In adevar, si de un demnitarbizantin despre care d. Barba-gallo crede ca juca un rol ridicol.Dar Bizantul n'a jucat niciodatäun rol ridicol, pentru ca nu s'alasat pacalit niciodatä, si, candnu poi sa stai in calea unui cu-rent, este bine sä, asisti mäcarla el pentru a nu fi inselat. Iataunul din lucrurile importantecare sant .duse in discutie prinaceasta carte. recentd.

Dar mai este adus in discutieInca un lucru, anume : rolulCarol-cel-Mare fata de Biserica.Era el numai rolul lui Saul, pecare represintantul lui Dumne-mt. pe pamant, profetul in ca-sul lui Israel, Il sfinteste, sauceva mai mult ? In privinta a-ceasta autorul italian crede inceva mai mult, dar eu nu santchiar de aceasta, pärere. Dupädánsul s'ar fi creat astfel o simai mare autoritate religioasä,si Carol cel Mare ar fi devenit

- 49

un supra-pontif. Se pare ca d.Barbagallo a fost adus la acea-std pdrere de un fapt pe carenu 1-am observat pana acumcare tiebuie luat in considera-

anume cd Ludovic Pius, fiullui Carol, Pius nu inseamndpios, ci are un sens mult maicomplex, pe care noi ni-1 infd-tisdm ca un om slab pentru can'a putut. resista ambitiilor fii-lor lui si s'a ldsat cdlugdrit candi s'a cerut pentru a iesi din ma',nastire cdnd altii i-au cerut-o, sipentru ca a ascultat de vointasotiei lui a doua, Iudita, ea ela inceput foarte dur fata deScaunul roman si prin Consti-tutia" lui si-a atribuit fatd dePapa drepturi foarte intinse, a-nume de a-1 numi pe Papa side a-1 supune judecdtii lui. Arinsemna ca sensul Impdrätieilui Carol cel Mare este unul re-ligios mai presus de , n'as zicecoroana apostolicd, pentrupe vremea aceea n'o purta Papa,dar mai presus de capul Papei.Si d. Barbagallo are prudentade a addugi ca Ludovic n'o fd-cea de la clAnsul, ci sfAtuit de

50

anumite elemente d'imprejur.Eu nu vdd in aceastä pretentiede a hotdri cine va fi Papa cevacare ar intrece drepturile vechiale patriciului" chiar, cdci in-tre a numi un Papd si a-1 con-firma atunci cand este conte-stat de altii, cum a fäcut Carolinainte de anul 800, deosebireanu este prea mare. Tineam caideia pe care o puteti avea, dupftce se spune in acest curs despreimperialismul lui Carol-cel-Mare, sd fie intreaga.

Am spus ca. toti Imparatdi dedupd Carol, Carolingieni, Otto-nieni, din Casa de Franconia,din cea de Saxonia, de Suabia,toti Impäratii acestia pand lasffirsitul evului mediu au ace-iasi notiune despre Imperiu.Notiunea imperialä nu s'aschimbat ; ea nu cuprinde nu-mai o autoritate religioasä, casi cum din partea Bisericii ro-mane s'ar fi dat singura misiu-ne de a aduce la Crestindtate,

la un anume tip de crestinä-tate, singurul care este recu-noscut in Roma, pe acei carin'au crezut in Hristos ori n'au

51

crezut cum trebuie, ci autorita-tea aceasta imperiald inseamndun drept, fie si foarte rare oriexercitat si intr'o formd foartesfioasd, de a spune regilor celor-lalti : suntetd numai pdrti dinautoritatea supremd, parti inordinea materiald din autorita-tea supremd, pe care in ordineaideald o tin intreagd.

Acesta este Impdratul dinevul mediu. Dacä el incalcd a-numite teritorii, o face numai peo chestiune de drept. De exem-plu Imphratul Henric a intratIn Franta, nu Cu gandul absurdde a o anexa, &del el era regegerman, iar, in calitate de Im-pdrat, avea o autoritate de ca-racter general, si regele germannu putea fi in acelas timprege franc, de si Carol-cel-Marefusese rege al Francilor si alLongobarzilor, dar pentruPapa era acela cere-1 indemnasein acest sens. Nu este nevoie sdva spun ce s'a intdmplat atunciin Franta : regele Franciei aveaun teritoriu foarte redus, unnumdr de vasali foarte mic, untesaur aproape gol, dar el a fa-

52

cut arel la vasalii säi, si, ands'a riClicat oriflama de la Saint-Denis, ei au venit, potrivit cudreptul feudal nescris, in-deplineascd datoria. Regele Hen-ric s'a retras atunci, rara a fidat bdtdlia, cdci probabil va ficrezut cd intrarea lui In Frantava face ca acei vasali ai regeluiFranciei cari-i fuseserá pänd a-tunci credinciosi, se vor da departea Impdratului, intocmaiasa cum, in luptele dintre fiiilui Ludovic Pius. se face acea-stä pescuire de vacali, de fideles,acei cari, credinciosi lui Ludo-vic nänd inteun moment, de-clara' apoi, supt anumite sugge-stii i in prada unor anumiteispite, dupd anumite interese.cá in constiinta lor nu se maisimt credinciosii lui si trec departea cealaltd. Prin urmare. incasul luptelor acestora pentrumostenirea lui Carol-cel-Mare,si in casul pdtrunderii lui Hen-ric in Franta, este vorba de ace-lasi lucru, de acelasi apel la li-bertatea de a se indrepta intr'oparte sau in alta a oamenilor

53

cari in momentul acela au te-ritoriul si autoritatea.

Nu-i putea trece in minte nici-unui Imparat medieval sa intro-duca anumite forme pe un te-ritoriu pe care 1-ar fi anexat. Cesä mai vorbim de desnationali-sdrile care se au in vedere intimpurile noastre ? Ideia acea-sta de a pune pe toti Evreii in-tr'un Stat din Polonia, de astrange pe Poloni in anumitemargeni, nu putea intra in min-tea unui Impärat din evul me-diu. Frederic Barba-Rosie a fostatata vreme cu oaste in Italia,dar orasele italiene au ramas cefuseserä inainte, iar, in casulcand tagaduiau anumite drep-turi ale Imparatului, atunci erao luptd, care a putut duce ladistrugerea Milanului, dar pen-tru ea el fusese rebel si atuncicaroccio pe care falfaia steagulMilanesilor, a trecut, plecan-du-se, inaintea Imparatului, casemn de supunere desavarsitä.Un oras se poate transforma deci,dar el nu se poate distruge,ci räniâne credincios esenteisale. i, in calatoriile acestea

54

taliene ale Impdratulul, mergela Frederic cine vrea si-i rdind-ne credincios atAta timp cat IIingdduie constiinta si-i cere in-teresul.

Vedeti ce mare este deosebi-rea intre imperialismul din se-colul al XX-lea si acest impe-rialism mai vechiu, de care noulimperialism ar voi sd se lege.Frederic Barbd-Rosie a fost so-cotit färd dreptate ca un fel deerou national, de represintant altendintii poporului sdu cdtredominatia lumii, pentru ca, decdte ori se desfdsura un anumesteag de cucerire, sd se spuie :e invierea epocei lui Barbd-Ro-sie. Si, cum yeti vedea In 'Altalectie, imperialismul din tim-purile noastre cautd sd se legesi de cela ce a fost alt Frederic,Frederic al II-lea, regele Pru-siei, care nici el nu are a facecu imperialismul de azi. Asa deadanci urme a ldsat insd impe-rialismul rdu inteles al evuluimediu In mintea oamenilor,

acum câteva luni de zile,inteo revistd italiand foarte rds-panditd intre fascistii cei mai

55

entusiasti, cari nu se impacdIntotdeauna si cu conclusiile is-toriei, un tandr spunea ca defapt nu existd o Germanie si oItalie, ci numai o singurd vecheformatie medievald, si, dacd I-talienii au facut parte din for-matia imperiald pot fi foartemandri de faptul ca au dat Im-periului soldati si oameni degandire. Nu vdd cum s'ar putealega mandria fascistd cu aceas-ta conceptie pe care mi-am per-mis s'o combat trite° conferintdla Radio... Ci imperialismul evu-lui mediu era inainte de onceLaijlocul de salvare in desacordu-rile ce puteau interveni intre oa-meni, era deci si Geneva" siCurtea de Justitie de la Haga",fünd pragul cdtre care se pu-teau indrepta toate reclama-tdile si puterea care se socotiadestul de mare, de si numai prinautoritate, nu si prin mijloacemateriale, pentru a pune capdt,intru cat se poate, la un aseme-nea proces. Era deci o necesitatepolitica imperiald din evul me-diu, ceia ce nu se mai poatespune mum.

56

Iatd ce era necesar sa se spu-nd, foarte pe scurt, dar iride-stulator ca sd se inteleaga lu-crurile, Cu privire la aceastaforma de imperialism care ra-mane in esentä aceia dela 800.Dureazd cinci secole, dar nu seindeparteaza de la un principiufixat odatd pentru totdeauna,deck doar intru atata, intrucat intre mandatar, care esteImpdratul, i acela care i-a datmandatul, Papa, supus apoi in-fluentelor doctrinei despartiriide laici, predicatd la Cluny, seivesc, in ce priveste dreptul de

carmui lumea, anumite deo-sebiri care nu s'au impacat nici-odatd.

Cand cele doud puteri in lup-ta au isprdvit de o potrivä, deobosite, regii si-au atribuit peteritoriul lor, in margenile Sta-tului lor, Stat färä semnificatienational:a, toate drepturile im-periale ; regele Franciei, regeleUngariei, regele Poloniei bucu-randu-se de aceleasi drepturi incuprinsul hotarului lor. Si, pede alta parte, erau, ceia ce fa-

- 57

cea sd nu mai fie necesar apelulla autoritatea imperiald, prin-cipiile de drept roman iesitedin scoala dela Bologna, pe caresi le-au insusit monarhii mo-derni, i atunci reclamantii dedrept neindreptdtitii, jignitiiputeau sä se judece, nu inain-tea unui tribunal, ci inainteaunei instante juridice abstractecare exista in cugetarea tutu-ror popoarelor si se impuneatuturor sefilor acestor popoare.

Voiu ardta pe urmd ce a fostnotiunea de glorie" si intru c5,tnotiunea de glorie" poate sa in-tre in acea desvoltare a impe-rialismului pe care deocam-datd inainte de secolul al XIX-lea o infatisez.

Primii regi ai epocei moder-ne, dacd o socotim inceputd inca din a doua jumdtate a seco-lului al XV-lea. erau cu de,sdvar-sire domni acasd la ddnsii. Numai aveau nevoie sa erute ros-turile papale, mai ales dupdMarea Schismd, dupd scanda-lul, de aproape un secol, pe care1-a represintat presenta unuiPapd la Avignon, a altui Papa la

58

Roma, unii ascultdnd de und4altii de celdlalt, pentru ca, peurmd, sd se alerge la un al trei-lea Papa., i asa de mult se de-pdrtase papalitatea de sensul eiadevdrat, incât a trebuit sà sealeagd un Papa tocmai pentruca era senior laic si avea mij-locul material de a-si impuneautoritatea; acel Amedeu de Sa-voia care, de altfel, a trebuit säpdrdseascd o situatie in care sesimia asa de jenat. i faptulcd Eugeniu al IV-lea a reusitchstige pe Rdsdriteni, si nu nu-mai pe Bizantini, dar si pe oparte din ai nostri, pe ldngd Ar-meni i alti represintati la si-nodul care s'a tinut intdiu laFerrara si pe urind la Floren-ta, cd a putut cdpdta actulde unire, iscdlit si de Damian,Mitropolit al nostru, si de unNeagoe, trimes tot de la noi,inseamnd revenirea la imperia.lismul de concurentd al Sfantu-lui Scaun. Dupd acest mare suc-ces Papa nu represinta decat unstdpâ.nitor laic, impodobit cucoroana Apostolilor i moste-

Mud traditia de odinioard, dar

59

care in viata lui nu este decatom al Renasterii, ca Eugenia, L:aNicolae al V-lea si maiPiu al II-lea, care, pe de o parte,predica rdzboiul de cruciatd,el a murit in momentul chiarcand trebuia s'o inceapd, iar,pc de altd parte, era mai man.dru decat de chiar coroana ceo purta, de cunostintile univer-sale, in sensu; antichitätii, pecare si le castigase. Dacd s'a a.mestecat mai tarziu in afacerileitaliei i regalitätii francese A.lexandru Borgia, un Catalan(Borja), el a jucat rolul sdu caan print mirean de pe vremeaaceia, caldrind, luptandu-se,petrecand, avdnd legdturile saleCu femei, tolerand asasinatemijlocul familiei sale ca in isprdvile lui Cesar Borgia. S'a is.prävit cu Papii traditionali, cariniciodatd nu vor putea sd invie.

In ce priveste Impdratul, invremea aceasta el este cinevacare acordd titluri dacd e pldtitpentru aceasta. Frederic alIII-lea a fdgdduit astfel duce-lui de Burgundia ca-1 va facerege si se pare ca a incasat banii,pentru ca a doua zi de diminea-

60

td, când s'a trezit ducele, Im-pdratul sd fi plecat. Candidat lacoreana Ungariei, in conflict CuMateias Corvinul i intrecut deaeesta, care a murit la Viena,Frederic, insurat cu o princesade Portugalia, si un foartbtrumos tablou Il infdtiseazd laaceastd nuntd tank si mdndru,pe cand in anii din urind aveao adevdratä, figurd de zgriptor,

nu samand cu omonimuiBarbd-Rosie, cum e in legendaevului mediu, nu jute() realitate

mult inferioard.Regii acestia se simt deci std.

pd.ni acasd la clAnsii, i cutartambasador venetian, dintre a.ceia cari oriunde represintã ceamai pdtrunzdtoare analisä a si-tuatiilor politice cu cel mai maretalent de caracterisare, a pututspune : puterea regelui Francieistà in aceia cd el poate face dinFrancia ce vrea, poate lua cdtioameni si cati bani Ii sunt denevoie. Aceasta fiind situatia re.gilor, autoritatea imperiald, decisi imperialismul, e un lucru carein secolul a' XV-lea nu existd.

Mai multi dintre ei au vrut

61

fie Impdrat,ii doar pentru Wu.A vrut i Henric al VIII-lea, re,gele Angliei, dar vd puteti in-cmpui ca, daca s'ar fi ales Im..parat, el ar fi rdmas in Angliasa lege si de acum inainte si a-celai Engles, cdldtorind doaipe Continent din cand in candpentru ca sd se ardte, Germa-nia, pand atunci, fiindu-i cu-noscutd numai prin faptul caintre multele lui femei una s'aintamplat ca a fost de la Cleve

oricare altul ar fi fost ales,ar fi fdcut tot asa. Cdci ei santoameni de acasd., rostul fiindun mijloc de prestigiu, pe lan-gä, faptul cä, in continua lorconcurentd, fiecare voia sa ajungd Impdrat numai ca sd nufie altul. Este adevdrat ca im-potriva lui Francisc I-iu, in propagandd facuta de Carol alSpaniei, care l-a biruit, s'a adusinainte faptul cä, odatd ales, elva face in Germania cela ce fà.cea in Franta sa. E sigur insdcà niciodatd Francisc, care eraCu mult prea inteligent i preaomul vremii sale, n'ar fi incercatlucrul acesta. Pentru ca sä. joa-

62

ce rolul pe care-1 prevedeau ad-versarii lui, ar fi trebuit sä, seducä, intr'o capitalä unde sä ga-seasca o administratie, un te-saur, o armatd. Care era Insacapitala Germaniei la inceputulsecolului al XVI-lea, care eraarmata ce-i statea la dispositieIm,paratului, care erau venitu-rile ce mergeau catre dansul ?Toti Impäratii acestia din Casade Habsburg s'au folosit doar detesaurul spaniol, de aurul Lu-mii Noi descoperite atuncea, 4ipoporul spaniol s'a istovit, dändcea mai buna infanterie de pelume in toate razboaiele Conti-nentului, asa ca un Castaldospaniol a fost in Ardeal, a intratIn legatura cu Domnii nostri, acris spanioleste ordine pe o

vreme arid deosebirile nationa-le nu aveau niciun f el de im-portantd. Din parte-i, Franciscar fi fost silit sa aduca soldatidin Franta sau s.a plateasca totfelul de mercenari, asa-numitiireitres, cari nu sunt deal rei-ter, sau lansquenets, landskneeh-te ori Svit,eri, pe cari un cardi-nal elvetian ii furnisa ca o mar-f foarte build, dar care costa

63

scump i trebuia platitä la ter-min.

Biruitorul In aceastd concu-rentd, Carol al V-lea, nu e'z:te unimperator imperans". El pre-sideazd dieta, cdci acesta a-cum, mai ales, era rostul Impa-ratului, si une ori multdmia peprinti si orase, a:te ori nu, dar a-tunci trebuia sa fugd din Ger-mania, unde se intorcea cänd e-rau ocasii favorabile. Nici aurulLumii Noi nu-i ajungea, si, ast-fel, el a fost foarte multumit, o-data, când, primit de vestitulbancher dela Augsburg, Fugger,a vdzut cä oaspetele lui aprin-de lumânarea cu chitanta bani-lor impramutati de MaiestateaSa, Represintant al catolicis-mului, de si rival, in unele mo-mente, al Papei, in Germania eltrebuia sd alunece cdtre prote-stanti cu destuld dibdcie pentrua putea sà revie in partea cea-laltd, atunci cand imprejurdrilei-au cerut-o.

Aceasta este Impdrdtia" luiCarol Quintul.

In cartea noud a unui invd-tat german de foarte mare pre-stigiu, care s'a ocupat i de Is-

64

toria Renasterii, Karl Brandi,In noua lui Istorie a lui CarolQuintul, icoana Imparatului a-pare si altfel decIt la precede-sori, incepand de la vechiul Ro-bertson. Este chiar foarte inte-resant sa vada cineva cum fi-gura lui Carol se schimba dupaepoca, dupa nationalitateadupa tendintile aceluia care-1infatiseaza. Unul este CarolQuintul al lui Robertson, care-Ivede ca pe un Suveran din se-colul al XVIII-lea, altul Germa-nul Carol al V-lea al lui Baum-garten, altul Spaniolul lui deLeyva i altul, in fine, al d-luiBrandi. Din parte-mi, de Cateori a lost sä vorbesc de dansul,de cand am tiparit cursul mieula Academ'a de Razboiu despreChestia Rinului", am cautatfixez altfel caracterul acestuimonarh.

Carol al V-lea nu este un ornmodern ; poate trdi cineva intr'ovreme, dar aceasta nu inseamndcá apartine ace:el vremi.

El e un om din evul mediu, desi trdieste in sezolul al XVI-lea.E duce de Burgundia. Are maimulte titluxi, dar ace asta nu in-

- 65

seamna ca apartlne in acelasigrad la deosebitele realitati caresant cuprinse In aceste titluri.In el träieste Carol Cutezatorul,inaintasul, bunicul. Fiul lui Fi-lip-cel-Frumos, nascut din ca-sätoria lui Maximilian de Aus-tria cu Maria de Eurgundia, ra-mana Cu Maria, fiica lui CarolCutezdtorul, care si acesta dinmama portughesa, reproducetrasaturile ei de caracter, i ast-fel acela care a murit luptan-du-se cavalereste Iii bataia de laNancy, cam pe vremea cand selupta ptefan-cel-Mare langaVasluiu impotriva Turcilor, e in-truparea insasi a cavalerismuluiiberic medieval.

Carol Quintul are in el sitoatä nobleta acelui mediu dinare vine. Daca Francisc I-iu,

prins in batalia de la Paris, Incare n'a spus ca a pierdut totafara de onoare", este si el inmare parte om al evului mediu,frecat Cu putin italienism. bi-ruitorul 11 trimete la Madrid. caEduard al 111-lea de Anglia petnvinsul rer_7,e frances loan. ..bu-nul" cavaler, pe un vas dintrecele-mai frumoase ale marine!

as

spaniole, si acolo este tinut asade bine, Meat, cdnd se va in-toarce la Paris, va ridica uncastel de Madrid". Francise afagdcluit anumite lucruri ca säscape si pe urmd si-a cdlcat cu-vdntul, lar Carol, cavaler me-dieval in sensul absolut al cu-vantului, trece peste lucrul a-cesta. Cruciata a inceput-o elnu ca un mijloc de a cd.stiga te-ritorii, ci el incearcd, la Tunis,o intreprincleie care de la Mee-put era menitd sd nu izbutea,s,ca, pentru cd e datcria lui deluptdtor pentru cruce. Dacd,apdrd,nd pe fratele sdu Ferdi-nand, in unele momente se poa-

intelege i c-i Turcii intr'ovreme cdnd Francisc ii poftestela Toulon, cela ce aratd cdt deputin erau snot* Turcii caclusmani neimpdcati ai Europeicrestine, felul cum se presintdin exp, :ditia africand, tapit,e-ria dela Viena Infdtiseazd lup-tdtorii In mdrime naturaldaratd pe omul doritor, inalritede toate, sa dea marl lovituri dospadd, i omul care nu organi-seazi nimic rntru ansarnblulStatelar sale; pe care nu le 'In-

telege unite. In Burgundia educe de Burgundia, in Castilfarege al Castitiei, in Aragon regeal Aragonului, iar in Imperil.'Impdrat, intru cat Ii permiteauprintii si imprejurdrile. Dar oa-menii acestia Cu mai multe ro-sturi locale sunt caracteristicipentru evul mediu, din care el,Carol, n'a iesit niciodatd. Si, infond, el linea asa de put n latoate aceste stdpiniri, Meat O.-ndr inc. a pdrasit toate pute-rile sale : l-a pus pe fiul FilipIn Spania, pe fratele, Ferdinand,rege al Ungariei, despre a cdruivaloare nu-si putea face ilusii,In Germania, iar el s'a dus caaibd fatd, de Dumnezeu, la SanYusto, exact a ceiasi atitudme pecare ar fi avut-o un rege casti iande.a. 1000 sau de la 1100, Cu ace-iai despre pdcatelesale ca si Ludovic Pius, cu o deo-sebire : ca el le descoperise sin-gur.

La intrebarea : exista impe-rialismul, asa cum 11 intelegem,acolo, in secolul al XVI-lea, rds-punsul trebuie sd fie, cu toatdhotdrirea, de oricine are mijloa-ce directe de informatie, nu.

68

Lectia a IV-a

FILIP AL II-lea, LUDOVICAL XIV, FREDERIC AL II-lea

IMPERIALISMUL

Dupä Carol Quintul, pe caream cäutat sà-1 explic altfeldecAt de obiceiu, cred cä s'afixat convingerea cà avem a faceCu un om din evul mecliu, caregiindeste asa, care are in mánasa un numär de State. dar, le-parte de a urmäri gändul de aanexa aceste State, nu urmäresteA schimbe nimic din vechilestatute ; statutul flamand pentruFla ndra, traditia castiliand inCastilla, privilegiile cele vechiale Cataloniei in Catalonia, undesentimentul local este aproarieun sentiment national, fiind sialtà rasä si altä limbà, i Ara-gonul era altceva. Dac5 ar fi iz-butit sà capete coa3ta de Norda Africei, acolo ar fi trebuit sä

69

dea un alt statut, dar nu unulnational, ci un statut de cruciatlPentru Ca' aceia ce formeaza basaimperialismului din timpurilennastre e o formä care se intindeasupra unui teritoriu, i, dacastäpanitorul cucereste ceva, for-ma aceasta o mutà aiurea, chiardac5 ea poate avea, ca la Napo-leon I-iu, un caracter universal,inspirat de 2.ntichitatea romarA,si, in acelasi timp, sau in altfelde imprejuräri, pantru alte pro-vincii, un caracter specific mo-dem. Indat5 ce un teritoriu seadaoge pe langa teritoriul pecare stapdnitorul Il avea maiinairite, el primeste aceast5 for-mA. La Carol Quintul nu estenimic din toate aceste fenomenede un caracter modern foarteinaintat, mai mult contemporan.

Inainte de a trece la regalita-tea de glorie" care poatecreeze si un Stat mai intins, demai multe natiuni, cu teritoriide origini deosebite. spre careeste indreptat regele gloriei"numai din acest motiv al gloriei,cred ea" este bine sä vä vorbescde un alt fenomen din IstoriaModernA care e tot in leaturdcu Carol Quintul, dar care se

70

leagä, pe de altä parte, bu ce vafi in vremea lui Ludovic alXIV-lea, Suveran de ,.glorie", a-nume cu acel tip politic, de obi-ceiu räu inteles, care se chiamäFilip al II-lea.

Filip al II-lea a fost cercetatdin nou in timpuri mai apropia-te. Odinioarä, acum o sutà deani, multä lume se lua, In cepriveste aceastä stäpänire spa-niolä in curs de mai multe ge-neratii, dui:4 cartea, care se ce-teste si acum cu o mare pläcere,a unui American. Prescott. carea scris si despre Ferdinand si I-sabela. Dar asupra acestei peri-oade s'au fkut cercetäri noi.Prin opera d-lui Brandi s'a 11-cut o oarecare revisuire a lui Ca-rol Quintul; Filip al II-lea tre-buie revisuit $i el.

Harta stApänirii si influenteiregelui Filip e foarte largä RegeIn Spania si stäpânitor al tinu-turilnr produckoare de aur dinAmerica, rege in Neapole, si, obucatä de vreme, Portuaalia afost reunitä cu coroana Snarllei,el e nepotul Impäratului Ferdi-nand I-iu si mai tarziu Várul fiu_lui aeestuia. Maximilian Se stiece mäsuri aspre a luat el impo-

- 71

triva rebelilor supt raportul re-ligios in Tara de Jos. Armatelelui Filip au fo3t chemate la Pa-ris, unde au tinut garnisoanä, irlegaturä cu Liga Catolick In-dreptatä imp-otriva unor regi alcAror catolicism era socotit casuspect, pentrucä erau prea to-leranti fata de Hughenoti, Cal-vinii din Franta, si ele au aparatParisul impotriva inträrii regeluiNavarei, Henric, care era sefulacelor Hughenoti pentru ca, lasfärsit, cand Henric a putut säintre In capitaia sa, el sa urezeSpaniolilor drum bun, dar sä nuse intoarcä niciodatä inapoi. Fi-lip formase fatà de Franta unmare plan; fata lui, Isabela, tre-buia sä se märite cu unul dinmembrii Casei de Guise, de Lo-rena, care stätea in fruntea mis-carii de opositie catolicä i ast-fel ar fi fost Isabela regina Fran-

tei, lucru care nu ar fi fost de mi-rare; intre sotiile lui Carol Quin-tul si a:e lui Filip al II-lea insusinu sunt nurnai princese din Casade Habsburg, ci Isabela de Por-tugalia i cutare princesa dinCasa de Franta, elementul dinas-tic jucAnd pe vremea aceia ro-lul cel mare. Maritata apoi cu

72

un arhiduce, ea a guvernat Talilede-Jo s in asa fel, inck, a douazi dupa executiile lui Egmont siHorn, dupä scenele de sdnge depe vremea Ducelui de Alba, aimpdcat spiritele si cdrmuirea a-ceasta a fost linititä i privitdchiar cu multd simpatie. S'ar ziceca omul care vrea sd dispunä desoarta Franciei si sä instaleze peflica lui, märitatd cu un Frances,la Paris e un intrupätor al impe-nalismului in sensul contempo-ran al cuvântului. Dar nu, el nurepresintd asa ceva.

Cum nu este, de altfel, adevä-ratd nici cealaltd pdrere, careface dinteinsul un suflet uscatsi aspru, aplecat care prigonire,färd mild pentru supusii sai, cd-utând sà li zdrobeascd sufletul-S'a spus de clansul, intrupdtorulcatolicismului, cä printr'un cato-licism, ce poate n'ar fi fost cu to-tul sincer, ar fi voit stdpâni; eaEuropei : demonul dela Miazdzi". Il vede cineva acolo la Escu-rial, ascuns, pandind, trimetândordine care ar fi represintat actede tAgaduiri brutale a drepttiri-lor istorice i drepturilor orne-nesti celor mai elementare. Darnici in ce priveste mnsui tempe-

- 73

ramentul lui Filip al II-lea, el nue asa. Sant scrisori de-ale luitre Isabela, de visätor romantic,iubitur al naturii, cu efusii senti-mentate ca induiosarea pentrucântecul privighetorilor in gra-ainile Escurialului

Nu mai vorbesc de tot ceeste in legaturd, supt influen-ta tragediei lui Schiller, Don Car-los, cu tatäl nemilostiv, care arfi procedat fatä de fiul sdu caPetru cel Mare fatà de fiul säuAlexe, punandu-1, in conditii detrebuia sä moarà. Avem destuleizvoare ca sä vedem ce era DonCarlos, naturà anormald, care nuputea domni: ca sä facd in necaztatalui säu, värsa apä pe placilede piaträ ale odäii pana ce s'aimbolnävit.

Dar in afarä de aceste con-statäri, sprijinite pe scrisoriautentice, fisionomia po/iticd afiului lui Carol Quintul tre-buie schimbatà. Politica lui,dupä pärerea mea, nu corespun-de cu legenda formatà in jurullui, cum nu corespunde nici fi-gura omului frumos, simpatic.Dar Filip al II-lea este fdrà in-doialä un catolic convins, caredoria sä" vadä pretutindeni res-

74

tabilità credinta cea adevgra-tä"; luteranismul si calvinismuli se päreau niste pdcate fatä deDumnezeu si un mijloc de a ne-noroci oamenii: ca si cei din evulmediu, el se gändia la salvareaumanitätii din ghiarele demonu-lUi care pusese stäpAnire pe ata-tea suflete. Dar nu s'a ganditintrebuinteze acenstä credintäcatolicä si dorinta lui de a o vé-dea biruitoare ca un mijloc dea stäpâni lurnea. In Tärile-de-Jos era, si el, tot un stäpânitorIn sensul medieval, dator sà tinäsamä de anumite privilegii, darnumai de acelea. In timpurilenoastre, si, când 2ic timpurilenoastre inteleg pe cele inaintede devalorisarea tuturorMr, in timpurile noastre noi cre-dem c5 un Suveran are anumitedatorii umane fatä de supusiica oameni. In epoea lui Filip alII-lea nu e asa: el este dater sàobserve anumite privilegii: pontefi convins c aceste privilegiisänt nedrepte, stricsatoare. ruing-toare, el nu se ponte indenärtadela ansele, ci totul se face pebasa lor.

Când Ludovic al XTV-lea a in-eeput räzboiul cu Filip al IV-lea,

75

ruda sa de aprgape, pentrusotia lui Ludovic, Maria-Teresa,era princesä de Spania, el a re-clamat Flandra pe basa drep-tului de devolutie",- si acestaseamnä ea, murincl un mosteni-tor al Flandrei care lasä copii dinprima si a doua cäsätore, dardeed* din intAia ,clsätarie estemäcar o flied ea mostenesteFlandra si nu fiul din a doua cä-sgtorie. Ludovic al XIV-lea pro-cedeazä intocmai asa cum proce-dase i Filip al II-lea.

In co priveste mijloacele careau fost intrebuintate de Filip, amputea spune ca. sufletele maibra/side ale epocei noastre s'arrevolta impotriva unor procedäricare nu tin samä de respectulvietii omenesti si de mila fatä desuferintä, dar cela ce se intam-plä de o bucatä de vreme neface sä intelegem i lucrurilecele mai crude din trecutul celmai depättat al umanitätii. Tre-buie sä se ob-,..erve lug .c5.,Franta, armatele lui Filip al II-lea intervin pentru c'ä au fostchemate. Nu ele au trezit lup-tele religioase din Franta, Acolostau fatà in fatä douä taberelse poate intämpla sà n,u fi fost

76-

numai motivul religios, si in ta-bdra unora i in aceia a altora,ci, mai mult reminiscenta rdz-boaielor care incetaserd Dar seputea face un apel la Filip alII-lea in numele catolicismului,iar el sä refuse ? Dacd s'a ames-tecat in Germania, unde a tri-mes buna infanterie spaniolä,care printr'un Castaldo s'a in-tins si pand in Ardeal, niciodatàn'a urmärit el. ceia ce i-ar fi fostoarecum ingdduit fat5 de släbi-ciunea unchiului si a Värului sdu,o reunire a celor cloud coroanehabsburgice, ca sd fie in acelastimp si stäpanitor in Imperiu.N'a urmärit gandul acesta innici o formd i nu-1 putea ur-mdri, pentru cd Imperiul ins,aam_nd un lucru, un drept. o traditie

iar ceia ce avea el, luIn intregimea Statelor sale, darpentru fiecare din bucdtile dincare se compuneau Statele aces-tea. inseanind alt drept alt5 tra-ditie, care aveau valoare acolo,dar nu aveau valoareaiurea. Bine privit si inteles cumtrebuie, si el e un continuatoral fe:ului de a gandi si a lucra alevului mediu, sprijinit pe viata

77

1ccaià ;iprivilegiile 'care domingaceastä viatä

Dac5 este ceva modern in-teinsul, este altceva, i adaugc6; In timpul din urmä, am av-,itIn mänä o foarte interesantä caxtedespre regimul lui, Primo de Ri-vera, carte spaniolä tradusä infrantuzeste : Primo de Riveraet la dietature en Espagne". Au-torul acestei cärti, care se chia-mä Jose Pemartin, face o foar-te interesantä comparatie IntreFranta celor din urrnä Valois siIntre Soania lui Filip al II-lea.El aratà si caracterul dualist alSpaniel, care s'a pästrat totdeau-na, si s'a intrupat, spune el. Incele dou5 figuri din Don Qui-liote; ..asa suntem noi: pe o parteDon Quihote Insusi pie altä la-ture Sancho Pança". Dar InFranta regalitatea are o influ-entä subredà si trecätoare ;se forrneaz5, acolo o onositieinarmatá Impotriva pOliticil re-geTui. In fäzbosiele de reli-gie, Liga Catolicä lamotriva luiHenric al 111-lea onunându-sesuiril pe tron a lui Henric alIV-lea: atata -tiny° pierdut, atAtasänge Värsat, un bans indescifra-bil. Pe cand, in Spania, otcline

'78

perfectd, stdpanire sigurd, sacri-rim al tuturor puteriior $i al in-tregului timp al monarhului. Pecand orbecdiau in politica lorregii Franciei, Filip al II-lea a-colo, la Escuna], std toatd noap-tea de scrie ordinele sale, trimesein toate pärtile vastelor i varia-telor lui posesiuni; el isi inro-seste ochii" la lumina slab-a aunei fäclii. Acesta este Suvera-nul modern, guverndnd ca unImpArat roman, ca un Marcu-Aureliu, incliferent dacd este maimultä sau mai puOnä virtute laSuveranul iberic fatä de Impd-ratul roman de odinidarä.

Dar este ceva modern si in alt-ceva, de un caracter particular,individual, la Filip al II-lea. Spa-nia inainte de ddnsul nu avea.capitald, i lui nu-i trebu:a capi-tald pentru Spania : dacd ar fifost in Castilla, protesta Arago-nul, dacä ar fi fost in Aragon,ar fi dorit poate Catalanii sä aibdin mijlocul lor pe Suveran. Darcapitala care-i trebuie lui e punc-tul central de unde sä dea ordinein toate directiile, la Räsdrit, laNord. la Sud. De aceia el nu segandeste ib niciunul din oraseleistorice ale Spaniei; cdnd s2 des-

- 'Z9

volt5 drama spanio15 din vremeaaceasta, drama lui Guillen deCastro si Lope de Vega, ea nuse represintä la Madrid. Ce in-semna Madridul ? Un oras cuclimO imposibilä, cu vânt tAiosiarna i secetà vara. Ca Madriduleste de datà recentä, aceasta repoate vedea si dupä caracterulbisericilor sale, nefiind nido bi-seric5 medievalà in Madrid. DarMadridul e asezat in mijloc,intr'o guvernare de caracter ab-stract, cum era a lui Filip al II-lea, se impunea alegerea unuiastfel de centru Dar el nu vreasO stea nici In Madrid, pentru cä,Sliveran spaniol, in ce privestedreptul, dar nu Spaniol in ceprivesté mima, cu un orizont u-niversal, Ii trebuie un loe care sdfie numai al lui, care sà." fie nu-mai casa lui, de unde sO poatdporunci oriunde, i atunci se;liege In regiunea pietroasA delangO Madrid, Intr'o vecindtaterare este aproximativd, un pei-sagiu in care nu era nimic Ina-inte. Acolo planteazä copad,'idled marea bisericä a luiDumnezeu si aläturi isi face cui-busorul de rege in cáteva oddi.dormind inteo infundäturä a

80

pgretului, apgrat numai printr'operdea de lumea care trece acolounde lucreazA. Un loe unde odi-rioarä fusesera mine si, ramase-serä zgurile, de unde i numelede Escurial, locul de zgurä".

Dacd il vede cineva pe Filipal II-lea supt acest aspect mul-tiplu, atunci de sigur nu-1 poatelega nici pe dânsul, cum nu-1poate lega nici pe Carol Quintul,de andmite directii politice dintimpurile noastre, care acestaau a se indreptäti cu rnotivelelor proprii, far& sà caute in tre-cut un sprijin care nu existä.

In fata lui Filip al II-lea celascuns este Ludovic al XIV-lea.Ludovic este cel dintäi cäutgtorde glorie". Dela e: a plecat apoicelalt cautator de glorie" dinGermania, care este Frederic alIl-a. In fata acestuia, Maria-Te-resa trgia cu constiinta medievaiäa drepturilor ei in deosebiteleprovincii; erau numai anumiteConsilii pentru toate provinciileei: Austria-de-Su3, Austria-de-jos, Tiroul, fiecare o bucatá deev mediu .care rämânea in rostu-rile ei; nurnai Consillule aoesteapersoana Suveranei formau legg-

- 81

(tura: S'a intämplat a pe vrerneaMariei-Teresei sä se facä o in-tindere a Statului acestuia aus-Eriac, pe care noi II numim asa,de si nu era si pentru contempo-rani, dar ea a aprobat .inaintareavulturilor" numai fiihdcà eraindemnatd, silitä sä mearg4 in-teo anumitä directie. Sa -nu seuite un lucru : Ca" in secolul alXVIII-lea este incä dogma echi-lib rului european, fixat prin tra-tatele din Vestfalia: daa vecinulvrea ceva, ai datoria sä vrei totasa de mult, far5 indreptätire.In tirnpurile noastre poate ocupaRusia Sovieticä un anume te.ri-toriu polon, dacä se razimä pefaptul ca" acolo se gäsesc RusiAlbi sau Ruteni; nu se referä laechilibrul european ca in secolulal XVIII-lea. Dar Maria-Teresanu stia ce este gloria, si ea n'aumblat dupä dânsa. Tar, in ce pri-veste pe sotul ei, Impäratul loran-cisc, pentru eá ea era reginä,In Ungaria si Boemia. lar Impa-räteasä numai prin faptul cä.Francisc fusese ales, la Frank-furt, Impärat, acesta nu aveanicio notiune politicä"; era marestäpän in gospodaria lui, mareadunätor de.banii fäcând contra-

82

bandä pentru Frederic alID momentul când acesta era inluptd cu ea, cu EfIaria-Teresa.Ecaterina a II-a, da, ea este to-vardsa in urmdrirea gloriei" alui Frederic al II-lea.

fixAm putin mai de aproa-pe pe Ludovic al XIV-lea Isto-ricii francesi cari nu cunosc des-tul Istoria Universalä 1-ar vedeasupt un indoit aspect care estefals. Ca rege frances, ca regeintr'adevär frances si, pe de altdparte. si ca figurd istoricd ori-ginald. Nu este nici una, nicialta. Cineva care cunoaste Istoria.Franciei asa de bine, s'ar puteazice mai mult decät altit cari auscris-o mai pe larg, fostul mieuprofesor de la Sorbonna. care dinfericire este MO in viatä, d. Sei-gnobos, a spus cândva, nu inteocarte, ci inteo discutie la Sod&tatea de Istorie Modernä, c Lu-dovic al XTV-lea este cel maiputin frances dintre toti. regiiFranciei : le mans francais denos rois". Si avea dreptate, nunumai In ce priveste eticbeta,care nu avea a face cu regalita-tea francesd. nepopularitateadela sfArsit era pentru c iesisedin traditia Franciei, i, dac5 Lu-

--, 83

dovic al XIV-lea n'ar fi iesit dintraditia regilor Franciei, carierau foarte populari, dacä Lu-dovic al XV-a nu s'ar fi inchis inmicile apartamente" dela Ver-sailles, ba (liar i dacä Versail-les insusi n'ar fi fost Newt deLurlovic al XIV-lea, Ludovic alXVI-lea nu s'ar fi ivit total de-sorientat in mijlocul ace-tei tra-ditii strdine, in care el insusinu-si gdsia drum, si n'ar fi fostBevolutia francesä.

Ludovic al XIV-lea n'a fostcrescut intr'un mediu frances ela fost crescut de Ana de Austria,care era o princesävenità in Franta foarte tänärä,dar inconjuratd de acele doamnespaniole, femei de oarecare\TM-std., care pdzesc virtutea ce-lorlalte, duenas. Cutare regi-nä a Spaniel, princesd france-s. sotia lui Carol al II-lea, a mu-rit de pe urma ace7tui regim,pentru ca pe urmd sotul sd olän-gä necontenit la mormantul ei.Ana de Austria cu v'reu a sednatprin stdruintilp sotului ei de a-ceastä suoravegl,ere spaniold.Marea ei pvlavie, hiserica oe careo rlír1j Val cle-grAce trimPt Trlaltä lume. Ludovic i fratele

84

su Gaston au fost crescutispaniol, si spaniol au Walt In-tru toate, afard de un lucrucare la Madrid nu se pomenia :succesiunea de metrese cu uncaracter aproape oficial care s'adesfdsurat In cursul domniei lui,tatAl insusi ducand asemenealeggturi In afard de cdsätorie.

In politica sa, Luiovic al XIV-lea a cerut Inapoi locurile carei se cuveniau : Flandra prindreptul de devolutie", Franche-Comte, Cerdagne si Roussillon,provincii care fuseserd ale Fran-ciei si trecuserd la Spanioli. Inafard de aceasta, si deci nu esteoriginalitate la dânsul, el n'a fd-cut clecdt sd.continue ce fäcuserdFrancisc T-iu si Henric al II-lea:lupta cu Casa de Austria. E lup-ta intre cloud dinaTtii. nu intrecloud natii. Prin anexarea delaRin, intrarea in Strasburg, cuacea legitimatie pe care o cUnoas-te toat dlumea, cá altfel intrd cei-lalti, el a trezit tot felul de dus-mdnii, chiar de asociatii. Apoialianta cu Turcii, relatiile In re-giunile acestea ale Europei rd-sdritene. Acestea nu-1 aratd mA-nat de dorinta de a ,cduta anu-mite intinderi care nu erau spri-

- 85

jinite pe drepturi nationale, cirepresintd numai antagonismulfatd de Casa de Austria, care pd-rea cà voie$te s5 domine, din mij-locul acesta al Europei, Con-tinental intreg.

Dar, afar5 de aceasta, Ludo-vic este impins $i de altceva: deacea dorintä de glorie". De undea plecat dorinta de glorie, carenu este numai decat in leaturäcu anexarea unei provincii ? Elface un räzboiu siIl pierde, darpierderea unui r5zboiu nu insem-na präbusirea Statului. Intremonarhi era un fel de erutarereciproc5, si, cum nu erau po-poarelp la snatele lor, nu era na-tima cumplitä a natiunilor ata-tate. Ceia ce I interesa era o

frumoasä si in acea-td b5-fälie sä aih5 un rol potrivit, pen-tru ca la Versailles s5 se zug,r5-veasc5 pe plafoane sau s5 seteasä in tapiteriile c1e pa ziduripersoana sa inving5toare infruntea unei armate care se a-runc5 viteazä asupra dusmanu-lui. Statuia lui de la Paris 11 in-fdtiseazd edlare pe calul ridicatIn doud picioare intr'un avântcumplit, ca $i cum, cdnd va lAsa

86

copitele in jos, ar fi sd strivea-sea o armata intreagd.

Acesta este .regele glorios",regele soare", dupd o termino-logie cam banald, de pus in legd_turd cu o medalie i cu un ba.et,.cdci niciodatd el n'a reclamatpermanent acest titlu si nu sevede intru cat I-ar fi dorit i arfi fost incântat de clausal.

De unde vine acea..t.td glorie"?Vine din invdtdmantul iesuit.Spiritul Renasterii a trecut in a-cest invdtdmänt al clericilor cariau format toate generatille de lainceputul secolului al XVII-lea.In acest invdtdmant este vorbade Grecia, de Roma si de vointalui Dumnezeu intrupatd in soar-ta Poporului ales", a poporuluievreies2.; dar in acelasi timp estesi Grecia vdzutä in personalitdtica a lui Miltiade, Temi3tocle, E-paminonda i Pelopida, i slutRomanii din vremea Republicii,din vremea Imperiului, presin-tati ca niste setosi de aceastdglorie a armelor. O anumitd li-teraturä si o anumitä scoald aupus societatea aceasta pe o liniecare este linia gloriei" Dar re-galitatea de glorie" nu trebuiesd fie confundatd ou un impe-

81,

rialism cuceritor. Imperialismulcuceritor nu intrebuinteaza tot-deauna soarta unei bat:dill casti-gate; el poate castiga foarte usorun Stat prin aceia cà in el segasesc un numar de oameni am-bitioi tradeazd tara iQpun la dispozitia cuceritorului.Se pot intrebuinta astfel metodepasnice prin care nu sacrifica ci-neva nimic i isi intregeste foar-te larg hotaiele.

Intr'o altä lectie am observatun lucru: Frederic al II-lea amostenit o multime de provinciirAz:ete: el avea un teritoriu laRinul-de-Jos, la Cle.ve, un te-ritoriu central care era Marca deBrandenburg, si Ludovic al XV-lea ii spunea in batjocura luiFrederic al II-lea: Monsieur leMarquis de Brandebourg", iar, pe.langa aceasta basa a tarilor lui,mostenirea lui Albrecht de Ho-henzollern, fost Mare Maestrual Cavalerilor Teutoni. trecut lareligia protestanta, Prusia acea-sta, care nu era legatä Je Bran-denburg; el avea drepturi asu-pra Silesiei. Un imperialism cu-ceritor inseamna' insä intaiu aconsolida aceste sfa'ramaturi sipe urmä, pe basa acestui Stat

88

consolidat si cu o armatä care säfie scoasä de acolo, sä se inceapäun räzboiu in directia in care sepresintà Dosibilitatea unei intin-rteri. Asa face Frederic al II-lea?Nu Este adevärat c'á a rec:amatintäiu numai trei teritorii in Si-lesia-de-Sus, i pe urmä a luatsi altele, anexand si Silesia-de-Jos, dar cu superioritatea evi-dentä a armatelor sale se puteamerge mai departe. Totusi inGermania n'a urmärit astfelcuceriri pentru a forma mareleStat german.

Ce era pentru Frederic al II-lea Frederic Barb5-Rosie, toatàtraditia mare a imperialismuluigerman din evul mediu ? El ascris doar Istoria Casei de Bran-.denburg. E un Hohenzollern carea cäp5tat pämänturi si este gatasä mai ja si altele, dar färä arisca prea mult, iar, in ce privestearmata lui, ea este fäcut5soldati de pretutindfmi. in leg5-tur5 cu asa-numitii Lungi" aitatälui säu, Frederic-Wilhelm I.Erau o multime de Francesi inaceastä armatä ; armata era co-mandatä de oameni formati inFranta. Francesi din Franta.Francesi formati in teritoriul

89

prusian -cari se deprinsesera cc]tara.

Regalitatea de glorie" esteceva peste realitate. si 'Fre-deric Insusi d definitia acesteiregalitati de glorie. el care curteneste pe un om de un caracterasa de inferior cum era Voltaire,canabil de toat5 nerecunostintachiar fatade acela pe lang5 carefusese sambelan, pentru c5 a-cesta era un distribUitor literarde "glorie". Penutatia lui era asade bine pregätitä. 'Meat aceadoamnä frances5 spunea : dae5ar veni Frederic al TI-lea la Pa-ris s5 v5d si eu un erou!

Cu aceasta am aiuns la mar-genea epocei moderne si ne a-propiem de inceputul vremiiconternnorane. asunra c5reia tre-buie s5 se Intinciä o exnuneremult mai amänuntit5 a tutu-orelementelor pregätitoare rentrua Intelecre, imperialismul din zi-lele nnastre. si atunci vom aveaIn lectia viitoare natinraliqmulfata de notiunea imperialista.

9OE-

Lecja a V-a

RATIONTALISMUL IZVORAL IMPERIALISMULUI

Ati väzut de unde a venit im-perialismul lui Ludovic al XIV-lea, cä aceastä asa de inte-resantä personalitate istorica da-toreste tendintile sale de a in-tinde margenile teritoriuluiframes, nu unei singure cau:e,ci mai multara: am incercatsa stabilesc o legaturd intrf!Monarhia spaniolä a lui Filip alII-lea si intre Monarhia fran-cesa a lui Ludovic al XIV-lea, sicred cà v'am dovedit ea, toemaidin causa acestei legaturi Cu re-gele Spaniel, Ludovic al XIV-leanu este pe unja regilor francesi,Linfa aceasta avea alt cara,cter,$i nu numai cä ea este intre;rupta prin Ludovic al XIV-lea,dar ea nu va mai fi niciodata.reluatä. Nu mai Norbesc de regii

91

franeesi moderni, cari vin dinaltceva si in cari intra totusiceva din spiritul Revolutieifrancese, ci de cei doi urmasi/And la Revolutie, cel din urmä,'fiind martor al ei, Ludov:c alXVI-lea si Ludovic al XV-lea,cari sant pe Unia deviatd, de-raiatä a regalitatii francese.Tendint;le acestea catre o do-minatie europeand nu se in'll-nesc la dansii ; ele au incetat CuLudovic al XIV-lea, poate toc-mai din causd ea' influenta spa-niold, care indeamnd cdtre un a-nume imperia,ism, dacä, se exer-cità asupra lui Ludov:c alXVI-lea, nu poate continua sdse exercite asupra celorlalti.

IVIonarh!a, francesä este ames..tecata de acum Inteo multimede rdzboaie, care sant mai multde echilibru european. Echili-brul european nu putuse sd do-mine politica lui LudovicXIV-lea, dar de la el inainteregii Franciei, ca si ceila1i su-verani ontemporani, se referacu mai mult.ä sau mai putindsinceritate, la aceastä d:ctrind,dupd care toa,te Statele asez...t2;

92

in anume hatare la 1643 trebuiesa se pastreze In proportillefixate atunci.

Atunci, se pune intrebarea :daca Ludovic al XV-lea, din lip-sa de energ:e, din despret fata,de ceia ce pentru altii putea sáfie un obiect de amblie, dacaLudovic al XVI-lea, din causadificultatilor pe care le oferäepoca sa de reforme, ca si dincausa tragediei care 1-a prinsasa de räpede si 1-a dus la esa-fod, .nu represinta tendintaimperialista in secolul al XVIII-lea, acest secol are sau ba in elinsusi elemente care sä poatä,servi pe urmet la forma speciallde imperialism care se intalne-ste de la o vreme in epoca R-volutid si care se in-trupeazä la capatu1 RevolutieiIn continuatorul si intregitorul,consolidatorul operei, care esteNapoleon I-iu ?

Trebuie sa raspundem ca ten-dint le imperialiste n'au lipsitsecolului XVIII-lea, dar ele pin-ed de aiurea. Nu vin din imita-tia imperialismului habsburgi;cLn Spania ca si din Imperiu,

93

d!n traditia cread de CarolQuintul si care a trecut la Lu-dovic al XIV-lea, ci dintr'unmotiv de caracter general, ce seleaga de starea de spirit specia-la creatà in Franta si din Fran-ta intinsa in Europa, chiar Cu adoua jumatate a secolului alXVII-lea. Rationalismul, careajunge a pune stapanire pe spi-r:te in aceasta vreme, este acelatare, prin anumite consecintiale lui, determina mputinta dea se pastra in hotarele propri aatatora din suveranii Europei,In acest sea)! al filosofiei". Darfilosofia recomanda in ranaulintaiu reforme binefacatc are"claselor fundamentale ale sozie-täW, intemeiarea unui nou re-gim care sa nu aiba nimic isto-ric si nimic religios, ea indeamndla prefaceri care erau de earae-ter material, pentru ca este siun astfel de materialism in se-colul al XVIII-lea.

Si, atunci, o altd intrebare sepoate pune : cum totu0 existatendintile acestea de intinderepeste hotare, de anexare a pro-vinclilor sträine, intfun semi

04-

care avea -anta de lucru In cepriveste noua oranduirenin pe motive materiale si do-minan de conceptia rationali3tàcare este caracteristia acestuitimp ? Pentru aceasta, rationa-lismul trebuie urmärit de la in-ceput, ca sa vedem ce este In elinsusi si ce piedeci intalmste incalea. E a.

Rationalismul pleacd delaDescartes, dela Discursul a-suma Metodei", care a avut oinfluenn asa de mare asuprajumdtdt,ii a doua a secolului alXVII-lea. Descartes nu este unscri.tor frances, el este Francesca spirit In ce priveste parteaaceia esentiald din sp:ritul po-porului frances care cuprindelogica, consecventa, urmdrireaunor idei si continuarea unoractluni pe o anumità linie ; esteceva din burghesul frances,tr'insul, dei el nu f5,cea partedin burghesie, ci dinteo nobi-lime mai modestä de provincie,dar tipul poporului frances Inepoca modernd este burghesul;Francesul se poate reculwaste,intr'insul, cum se poate real-

noaste in adversarul lui mult su-perior, al cdrui gAnd merg-amult mai sus, care vedes multi-lateral si era insufletit de puter-nice senVmente religioase, Fas-cal, spirit matem-Aic cum o era-tá si lui în domenillstiintific, dar tocmai prin

matemat!c este legdtura Tn-tre Pascal si Descartes, Cu deo-sebirea ca Pascal, peste metoiainatematicd, vede in lumea careo intrece ceia ce este dincolode tinta ultima a acestei activi-tdti logice, fiind pentru el multmat important decat ceia ce agäsit in cale. Dar si unul si al-tul sunt represintanti tipici a,ispiritului frances, care, ch'archild este vorba de un escalada-tor de ceruri cum a fost Pascal,de un cdutdtor de mistere inso-lubile, rämâne legat de notafundamentald a rasei.

Dar, prin viata sa, Descartes,care a stat atAta vreme in 'D-ille de Jos, care a fost poftit deCristina de Suedia si isprd-v:t zilele tocmai din causa ac3-stei cdldtorii obositoare fatd devarsta si starea sa de sdndtate,

96

este represintantul spiritului eu-ropean in ce priveste o anumitàtendintä a lui in morp.mi:u1cAnd gandeste, scrie i exercitàinfluenta asa de puternicä asu-pra societätii. El este un mareEuropean" si pregätirea lui la-t:nd, cunostinta limbii latine,intrebuintarea limbii latine shntlucruri care aratd cd nu avem aface Cu un ganditor apartinândune singure natiuni i unuisingur teritoriu, intrupand nu-mai acea natiune i fiind legatexclusiv de acest teritoriu. Fran-ta, pe care a servit-o ca ostas,este pentru dânsul punctul deplecare, desigur i ceia ce i-o fiincälzit inima, i-o fi stArnit de-votamentul, ciar avem a face Cuun om care cugetä pentru toatälumea, urmärind adeväruri ab-stracte care sa aThä valoare pen-tru orIcine, oriunde ar fi ase-zat si oricdrii rase i-ar aparti-nea si, in afard de aceasta, el nuconsiderd rationalismul lui caun punct de vedere si un mijlocde exemplificare, de caracter nu-mai filosofic si in afarä de rea-litate, ci intelege, ca toti oa-

- 97

menii timpului aceluia, Pascalpoate mai putin decat altii, dincausa vietii lui scurte, Warn luide sandtate, isolärii lui voite dinmotive religioase In relatie cuPort-Royal sa fie un manui-tor de realitati. El a trait inlume, a participat la viata lumii,a luptat alaturi de altii, a eau-tat sà influenteze anumite per-sonalitati conducätoare din a-ceasta vreme. De aici a iesit nunumai Discursul asupra Meto-dei", dar o intreaga opera' a a-ril influenta a fost imensä. A-Vem a face cu cineva care segandeste la Om, care intrebuin-teaza mijloace ce sant la hide-mama oricarui om si tinte-te &are scopuri care sä fie In

legaturä cu luminareain genere. Prin aceasta el

deschide un drum nou, care esteIn legatura si cu sirul de ideipe care le urmarim In cursul dinacest an.

In secolul al XVII-lea, in carea trait si a scris el, sunt doud-trei tendinti. Una din ele e Inlegaturä cu acea generalitateumand, cu acea gandire comu-

98

nä tuturor oamenilor, cu mij-loace care nu sant nuniai ale u-nor a, ci ale tuturor, i Cu scopu-rile care, odata atinse, pot säajute la ceia ce se considera peatunci ca drumul lung al pro-gresului uman. Dar, pe langäaceasta, mai sant cloud alte ten-dinti, dintre care una va fiintreruptä o bucatä de vreme,rämanand sà invie mai târz:usä exercite o inraurire mult maiputernicä asupra spiritelor, decum o exercitase la inceput. InLudovic al XIV-lea este, pe lan-ga irnitatorul lui Filip al II-lea,care si el nu e deck continuato-rul Imparatilor b:zantlni prin-teo lunga transmisie care plea-Ca din fundul evului mediuchiar din epoca romana, Suve-ranul dupti Biblie, acela care re-presintä vointa lui Dumnezeu,omul prin care lucreazä Dum-nezeu, dupd ce Dumnezeu a co-born in sufletul lui anumite ele-mente, care nu sant in sufletulalter oameni. Regii de acest tipcontinua pe vechii regi din Iu-deia si Israel, fiind unsii Dom-nului, dupa teoria pe care o in-

-- 99

talnim in Bossuet, care cuprin-de, in Discursul despre

un versale, i anumite e-lemente in legatura Cu desvol-tarea ideilor imper,aliste: Dum-nezeu lucreaza asupra und e-poci, cad omul se agitaDumnezeu Il conduce". Dar,pentru ca Dumnezeu sa poatäface dintr'o societate ceia cevrea el, nu poate intrebuinta petoti regii unui timp, ci trebuiedi se opreascä asupra unuiacare intrupeaza rr:ai mult vain-ta

Maree reaUsator al vointii di-vine din secolul al XVII-lea esteLudovic al XIV-Iea. Dacd el jao provincie, fe i pe basa unoranumite pergamen:e si a uneianumite transmisiuni de drept,cei cari sant cuceriti astfel 'potsa-1 primeasca pentru cä estevoia lui Dumnezeu, ceia ce faceel apartine partii re-zervate Ce-sarului, numai cat : Dati luiDumnezeu ce este al lui Dum-nezeu si Cesarului ce este al Ce-sarului", se transforma putinDati Cesarului si ceia ce d to-rati lui Dumnezeu, pentru ca

Dumnezeu n'are nevoie de par-tea caxe-i revine, cleat numaiatunci cand ea se gäseste inmana Ce.saxului volt, de el". D3xtot odatd mai este, la Ludo-vic al XIV-lea si ceva roman.Ch.nd e vorba de impexialism, desigur cd in imperiaLsmul de a-cum nu este nimic care sd viedin Plutarh si din felul cum seInfät:sa Istoria romana pe vre-mea lui Rollin., dar pe vremeaaceia felul cum se int,elegeaRoma a contribuit foarte multla aceastd imposibilitate de ase nadrgeni un Suveran intrehotarele mostenirii sale. Astfelsi la Ludovic al XIV-lea, pe ovreme când Istoria romana eraIn program, e o influentd a Ce-sarilor de odinioard. August nueste pomenit dese ori in scri-sui t:mpului, dar Cu toate ace-stea si August era intrupat inpersonalitatea asa de cuprinzd-toare a lui Ludovic al XIV-lea.

Dar ceia ce domind e con-ceptia universald, a Omului Insine si a Omului prin Om, cixeiese cl!n rationalism. Evul me-dlu a fost foarte dese ori atacat,

101

pAngärit, si sc5zut, consideratca o epoca de ignoranta, i toa-ta lumea ar fi trebuit sa fiefoarte bucuroasa cand a vazutea se mantuie o vreme asa defatald pentru inchipuitul pro-gres. al omenirii. Dar nu numaica acum se recunow meritelelui, ci, ici si colo, meritele aces-tea sant i recompensate. Evulmediu nu s'a oprit in secolul alXV-lea, chia,r in ce privesteFranta, lar in unele tari el atrecut si peste al XVI1I-lea sipeste epoca Revolutief si se con-tinua pand in timpurile noa-stre.

Astazi se vorbe,,ste de taxi to-tal:tare si de tari democratice.Asa-numitele täri democratice,daca se uita cineva foarte atentla dansele, aratä un importantelement care vine din evul me-diu. Anglia este o tara medie-yard si pana acum, in funda-mentele ei, in obisnuintile ei,tocmai puterea Angliei vine dinfaptul ca acest ev mediu, careavea mult mai multa vitalitatedecat toate teoriile politice sisociale ale epocei noastre si de-

102

cat toate formele de drept- pecare pe urma omenirea le-a i'm-prumutat dela Romani, ba de-eat toate ilusLie contemporane,Insufleteste si azi Anglia Intr'ostapanire mondialä care_ nu arede loc caracter modern si con-temporan. Legätura D2.minioa-nelor Cu Metropola sant de uncaracter care este cu totul ne-inteligibil pentru persoanele caren'au facut studii de ev mediu.Dacä trece cineva de Paris, caree dominat de idelle Revolutieifrancese, de ideile na.poleoniene,pe care si adversarii regimuluirepublican le au In fundul su-fletelor lor, daca trece cinevadincolo de aceastä forma si deorasul care o cuprinde si ex-prima mai bine, pentru a se du-ce In próvincie, provincia tra-ieste si astä.zi cum trWa pe la1539 si In obisnuintile popu-latiei de acolo Intalneste lucrurifoarte familiare istoricului carea umblat prin cronicile si do-cumentele medievale. Nu esteaici locul sä và Infätisez mai pelarg probele pe care se sprij'näfelul acesta de a vedea lucrurile.

103

Dar rationalismul este una sitoate obisnuintile acestea din -vul mediu, ca i toatà autorita-tea care vine din Roma de odi-nioard, ca si toate binecuvantà-rile resultând din ungerea Cumirul sfant, asa cum fusese unsiodinioard Saul si David, toatesânt altceva. Rationalismul estein conflict cu el toate; el tre-buie sà s hipte cu ele, ca sapete o biruintà pe care si-a cd-pAtat o si de unde au resultat,in secolul al XVIII-lea, anumiteporniri cAtre inlaturarea hota-relor, cdtre constituirea unorState mai mari, fdra." sä se in-trebe totdeauna märturia docu-mentarä si criteriul de Drept,ci numai prin f aptu cá dispunecineva in acel moment de mij-loacele militare trebuitoare pen-tru a pune stkohnire pe o tarà.Evul mediu cere probele scrisede care v'am voTbit, si, andFrederic al II-lea anexeazg Si-lesia, el incepe prin a cAuta do-cumente spre a se sprijini pe a-ceste documente, cum McuseLudovic al XIV-lea cand a c5.-pätat Flandra in puterea drep-

104

tului de devolutiune. Parteadocumentard, necesitatea docu-mentdrii este fdrd Indoiald unlucru mostenit din evul me,diu,care e o epocd de pledoarii, deprocese care nu-si capdtd uneoriniciodatd sfarsitul. Dar, afard,de recursul acesta la probeleDrept care vin dintr'un trecutasa de Indepärtat, la multe dinStatele acestea ale secolului alXVIII-lea nu simte cinevase gdseste la o epocd asa deInaintatd din desvoltarea erne-nirii. Ungaria a rdmas totdeaunape o basd de Drept medieval, sipand astdzi Dreptul unguresceste In legaturä cu culegerea deprincipii a lui Verb6czy, care edela Inceputul secolului alXVI-lea si sant feluri de a ar-gumenta unguresti pe care ci-neva de aiurea nu le poate in-telege. Polonia a rdmas suptfoarte multe raporturi In legd-turd cu trecutul ei medieval, simulte neajunsuri ale Polonieivin din faptul acesta cd acoloevul mediu nu este mort; ari-stocratia polond de toate cate-goriile este Intiparitä d pand

105

stäzi de o constiintä care. a-partine epocei regelui ban-A.17bert sau cutä'rui altuia din îna-intaii lui, earl au eäutatIntindd prin anume legäturifeodale sfera de influentä a re-gatului.

Tot asa In Austria Mariel-Te-resei sänt doar mai multe pro-vincii; care nu sänt legate prinaltceva deal persoana aceleiaeare este regina Ungariei inUngaria, regina Boemiei In Boe-mia, arhiducesh In Austria desus si In Austria de jos, contesäIn Tirol, etc. F:ecare din pro-vinciile acestea are un trecutmedieval deosebit si Suverana,sau Suveranul, trebuie sä tinäsamä de toate aceste obisnuinte,si ce se hotäreste In Dietele lo-cale, aceasta are o valoare deDrept peste care nu se poatetrece. Nu se gäses,te nimie co-mun, afard de anumite Con-

afarà de Curtea Mariel-Te-resei, care germanisa si austria-elsa pänä si pe eel din urmänobil ungur din Ardeal, când a-jungea la Curtea Impärätesei,unde era °peal italiand sl mide

106

se vorbia frantuzeste, unde arhi-tecti si pictori i sculptori depretutindeni erau chemati casä facä locuintile frumoase dela Belvedere si de aiurea si fie-care, ori de unde ax fi venit,ajungea sá lash' din tipul tradi-tional al provinciei sale, pentruca sa se creeze ceia ce se poat?.numi i pe vremea aceia omulaustriac". De sigur cd Austriaaceasta este un Stat meTeval,medieval in forme de 0.3 ebitedupä fiecare din provinciile carealcätuiesc acest Imperiu. Si Ioqfal II-lea n'a reusit In ce pri-veste urmdrirea scopurilor saletoemai prin faptul ad el gandbarationalist, cd la dänsul eraluptd intre cele douä, conceptii.Vazand inainte de toate Omul,pentru dânsul Ungurul nu eraUngurul care sä albd toate a-mintirile trecutului si aspira-tiile ce se desfac din el, cu atätmai putin putea sà deosebea-scä Ungurul din Ungaria de jos,Ungurul din Ungaria de sus, Un-gurul de la Buda sau Unguruldin Ardeal, care represintape o basd etnica deosebitä, altä

107

fisionomie ungureascä.; pentrudansul, Ungurul era un om",un supus", un unterthan, siel nu face decAt sd cultive paoameni si pe unterthani. Ince priveste mijloacele pe care leIntrebuinta, mijloacele centra-liste i Intrebuintarea limbii ger-mane, nu trebuie sä se creadäcd el era nationalist german.Toatä cultura lui era france--1;toga directia lui era filosofi-cä.", tot spiritul lui era univer-sal, iar limba germanä numaiun instrument: pe längä scoalaortodoxä, unia, ungureasel dinArdeal, el venia cu scoalä delimbä germanä, care servia camijloc de legatur6 Intre deo-sebitele ele-mente ce se OsiauIn Statele sale. Dar toti acestiaOdrora el vroia sá li impunä oanumità formä care pleca dinrationalism, nu o voiau. DacAi-ar fi Intrebat care formà lipare mai bung., in abstract arfi recunoscut poate cä* este binesd se desfiinteze anumite privi-legii care folosesc de multe oriunor oameni call nu le meritä,pentru c5, o generatle nu este

108

ea I generatia precedenti, arfi recunascut cà cleat muneasilnici a täranului, care se ri-did din cb.nd In când hate°cumplità rebeliune, e mai bine,dupà religia crestinä, dei cres-tinl cei dintAiu au avut se avi

au recunoscut sciâvia. sA sedea täranilor libertat3a.din Paris si de aiurea Il aplau-dau pentru mdsurile pe care lelua. Dar, once ar fi riispuns Oa-menii din 'raffle de Jos si einUngaria, din alte pär'i ale stä-panir i sale, cei mai zgomo-tasi au fest Ungurii i viitoriiBelgieni. din Ville de Jos , eiar fi addugat: O fi a9., darnem la privilegiile noastre". Unfel de a gAndi care se Intalneste

astAzi in elasele populare dinanumite regiuni. Nobilii din TA-rile de Jos spuneau : noua nitrebuie Constitutia noasträ me-dievalä; prin urmare tot ceia ceImpAratul cu intentii filantro-pice si umanitare a introdus, eun pticat fatd de aceste aseed-rainte care erau menite s5, nu seelinteasca niciodata. i la Un-guri este acelasi lucru.

Iatä lupta dintrerationalist si medievalismul

acesta care a trecut prin atiliteaveacuri i s'a lipit asa de strinsde sufletul omului. Cáci oameniiiubesc Inainte de toate, nu lu-crurile care shnt bune grin eleinsesi, ci lucrurile in care au eio parte, chiar dacd partea aceas-ta ar fi o caricaturl

Daa Imparatul n'a 13:runpretutindeni, ca InJos, care au revenit la ve-chiul regim, ca In Ungarla,care s'a Intors mai putin laceia ce fusese Inainte, dar, dinreformele lui Iosif al II-lea, mul-te i-au supravietuit. Ins, dacàar fi biruit pretutindeni evulmediu, noi n'am avea nicio for-mg. de imperialism In secolul alXIX-lea. Din doui motive :

evul mediu este local, elstà locului si iubeste locul undestà si, al doilea motiv, pentru elevil] mediu se conduce de auto-ritate, pe când raVonalismulnu cunoaste decal Omul careeugetà In acelasi fel, omul supusunei logice stricte, unei rationariperfecte. Suveranu1 este stäp0.-

110

nul unui oarecare t1nut, pe caretinut nu-1 mai vede In bucdti caodinioard. Rationalismul cere säfie Una o formä rationald, caresi se poata explica, sà se poatilapdza logic. Revolutia francesda där&mat atdta in calea ei,pentru ce? Pentru cd lucrurileacestea de treCut nu puteau sdaduca o Indreptätire. Pentru ao face ar fi trebuit odinioard sàse scoatd nu stiu cdte documen-te, nu stiu vate manuscrise, cas'a ardte cd este cutare lucrufiindcd intr'un anume moments'a produs un eveniment, oschimbare, s'i trdieste cineva Inresultatul acelui eveniment sauacelei schinibiri. Dar, In concep-tia rationalistd, aceasta n'arevaloare, cl trebuie sa se afle ex-plicatia pleednd numai dela a-numite principil de caracter ge-neral, care in epoca noastra,prin altd psihologie, au ajuns Anu mai fie asa de esentiale.

Ce fac deci acesti Suverani carisunt convinsi cu totii ea ei potguverna _price fel de oameni ?Dad: au mijloacele materialepentru a-si anexa o provincie,

111

pentru capäta un numäroarecare de fiinte omenesti, ei

simt o singurd datorie: aceiade a-i trata uman, de a ajutainaintarea lor, desvoltarea larmater:ald, fericirea lor pe pa-mant: sa aibà mai multi betmai multi cai, mai multe oi, casalor sa capeta mal multe feresii,etc. Maria-Teresa n'a fericit oareArdealul, i Iosif al II-lea, dupdclansa, in felul acesta ? Ca erauRomanii acestia ? Un numär deoameni Inapoiati. Care era da-toria Suveranului ? Da a-i silisd-si facl noi case de cdrdmildcare sà nu fie acoperite Cu stufca inainte, de a li planta unnumär de copaci roditori, de avinde anumite procluse de fa-bria pentru a inlocul cämäsilesi celelalte vesminte care se fd-ceau pand atunci in casi, de a licroi drumurl, de a li sdpa canale,de a-i supune la forme aelminis-trat ve pregitite geometric, unadin alta si pe o linie de ierar-hie perfect sigurg.

Dar, daci este aqa, un Stat sepoate intinde oriunde, in veci-nettate, este un popor mi slab,

112

un Stat mai Subred. Asa a sifost in anumite casuri din se-colul al XVIII-lea. Frederic al

ea, pe länga urmärirea glo-riei", pe länga titlurile ce aveaasupra unor teritorii din Silesiade Nord, se simia un perfectorganisator si administrator,un fericitor de oameni.de sigur ca a progresat foartemult pe vremea lui. Inainte eraumai multe formatii märunte,rb.zlete, Intr'o desordine absd.u-ta, ca niste ramasite de ev me-dim a venit el si, de la o bunt).de vreme,nu se ivise Inca adevarata con-stifnta nationala, i, de altfel, eistiau i mai multe limbi, fiindfoarte amestecati ca rasa, aufost foarte bucurosi ca au unparinte cum este regele Prusiei.Tot asa, la sfärsitul carierei luiFrederic, in räzboiul pentru mo-stenirea Bavariei, disputatade Austria, pe Frederic nu-1 in-teresa eh'. Bavaria este un terito-riu bine definit, ca. Bayares.iInca de pe vremea lui Tassilo,luptätorul contra lui Carol-cel-Mare, represinta o alta alcatuire

113

istorica, avand si o bash' rcant.-nica, s'i ca dinastia si institutTepe care dinastia le-a creat, le-amostenit, le-a pastrat si desvo1-tat, creiaza o individuaLtate. A-cestea toate nu au nicio valcareIn conceptia curentä. a Omu-lui".

Exact acelasi lucru ca ,11., astdzi,In anexarea Austriei. Austria e-vident . cd este o tara de limbagermanica, dar, in ce priveste ca-racterul populatiei, e foarte ame-stecatd, omul alpin fiind ames-tecat cu foarte multe elementavenite din foarte multe lccuri.Aici a fost, apoi, o altä dinastie,un catolicism fanatic; metropcilaaceia vienesä e mai apro:pe daParis decat de un oras din Eu-ropa centralä. Ce au a face aces-;ea, tot dupa conceptia raticru-listä a sacolului XVIII-lea, dacasträzle sunt mai bine curatite,daca felinarele se Inmultese,daca este mai multa ordine ! As-tazi ca si pe la 1770... Numai catmi se pare ca nu este exact a-celasi lucru, fiindca fondul su-fletesc a evoluat.

Dar casul ce1 mai caracteri-

114

stic pentru imperiallsmul ve-nit din rationalism, 11 oferäPolonia. Polonia era un teri-toriu, pe teritoriul acesta erauoameni. Aceast5. Polonie, suptvechiul regim al liberului vetosi al adunarii, in diete, a miisi mii de nobili, cari petreceausupt corturi. mancau, beau. fä-ceau politica', strigau si se bä-teau 1ntre clans% Polonia, CuConfederatii, Confederat'a de laBar si celelalte grupäri disi-dente, cu lupta din tre protes-tanti si catolici, cu dusmaniadintre diferitele provincii, suptreg'mul, ultim, al lui StantslasPoniatowski, om inteligentiubitor de cultura', care a datVarsoviei un splendid palat1-a 1mpodobit cu opere de artä,supt regimul lui de Curte, imi-tat dupä cel dela Versailles, nuputea face fericirea provincii:or.Si, atunci, care era datoria luiFrederic a1 II-lea, cel mai bunadntnistrator din toata Europa,care era datoria Mariei-Teresei,mamá pentru oricati copi, numai vorbesc de Ecaterina a II-a,binefäcätoare prin ref orme filo-

- 115

sofice?" A imparti Polonia MAnici cel mai mic sczupul, doarMaria-Teresa, din punct de ve-dere religios, protesta.nd, dar aplans si a luat".

Acelasi luau care s'a facut cuPolonia, era sd se faca i Cu ta-rile noastre. Ocupatie ruseascä,ocupatie austriaca, fel de fel daplanuri de reforme. Oltenia astat un sfert de veac supt stära-nirea austriaca, Ei, Cand au ple-cat Austriecii, ei s'au mirat dece Oltenii au fo,st foarte bucu-rosi sa se Intoarca la Domnulsalbatec dela Bucuresti, Nu tre-buie sà uitam ¡ma' cà acest Con-stantin Mavrocordat inainte deera tilosofiei a Inceout cu refor-me de cea mai nobila inspiratie,dar, pentru oamenii dela Viena,el era un Inapoiat, un repre-s'ntant al autoritatii tiranice aSultanului. S'or fi mirat deci caOltenij sant asa de bucurosi sase intoarca la Domnul d:n Bu-curesti". Doar li s'au rantdrumuri la Arxavia, Via Ca-rana, dupa numele lui Carol alVI-lea, s'a adus atatia colonibulgari, asezati la RamnIcul

116

Valcii si In cutare sat, spre a In-multi populatia, s'au creat atà-tea mijloace de progres mate-rial, toate datorite nesfarsiteiiubiri a Impäratului pentru oa-menii shi, pentru ()dear' repre-sintanti ai umanitätii, cari seIntAmplau a se gAsi In cutareloc. pi asupra pieii noastre s'aexercitat deci imperialismul a-cesta rationalist care nu facedeosebire Intre popoare, care ti-ne samä numai de Intinierea te-ritoriului, pentru ca asupra luis'd se desfdsure o operà de ref or-me mantuitoare pentru oricine.

117

Lectia a VI-a

STA RI DE SPIRITIN SOCIETATEA FRANCESAA SECOLULUI AL XVIII-lea

Inainte de a cerceta felul cumse considera doctrina care arputea fi asimilata cu imperialis-xnul din timpurile noastre inepoca Revolutiei francese si acunoaste daca. Revolutia esteun fenomen de caracter natio-nal sau universal si clack inecest cas, masurile recomandate

luate in Franta erau depus in aplicare la once natiunesi in once tara, putand deter-mina o politica de expansiunedincolo de margenile vechiiFrancii, as vrea sa revin insa,nu prea mult, in urmä pentru amai insemna un lucru: daca insecolul al XVIII-lea, and s'aupurtat atatea räzboaie intreMari le Puteri europene si une

118

ori in dauna acelora care nufaceau parte clintr'insele, a fosto opinie publicd prielnicd uneiastfel de intinderi. be la untimp in secolul al XIX-lea gu-vernele stint impinse oarecumIn directia a,ceasta a cuceririlor;se intampla chiar ca un guvern,cum a fost al lui Napoleon Liu,nu se poate mentinea decatprin triumfuri cat de dese. Saspus de Ludovic al XIV-lea, re-lativ la tapiteriile dela Mitre-Dame, ca el trimetea steagurilebiruintilor pentru a impodobibiserica. Napoleon a indeplinitaceiasi functiune: se astepta cael sd faca minunea din fiecarezi. Dictatorii si cuceritorii autotdeauna aceastd osdndd asu-pra lor, ca sant datori cu mi-nuni in serie ; se acceptd chiarmai curand o infrangere facutdin imprejurdri eroice decat oguvernare in conditii obisnuite,pentru cá in infrängerea eroicaeste totusi elementul dramaticpe care lumea 11 asteaptd, pecand viata obisnuitä este consi-deratd ca un lucru pe care-1poate face oricine i prin ur-

- 119

mare nu se plateste sa alba ci-neva un dictator §i sa ridice pescut 'un cuceritor.

Deci Ifi timpurile noastre seintampld cd un anume spiritpublic, o sete de cucerire, unavant necontenit cdtre glorie,sileste once donducdtor de Stat,once clasd guvernanta sa facdo astfel de politicd. Dar in seco-lul al XVIII-lea se poate con-stata la once popor, si mai alesla tara care se gdseste mai tot-deauna in fruntea marilorschimbdri si initiativelor insem-nate in aceastd vreme, se intal-neste oare la Francesi tendintade a se trece hotarele, de a pd-trunde in Spania, de a trece Ri-nul, de a-ataca Tdrile de Jos ?

Rdspunsul la aceasta trebuiesd fie cd, in tot cursul secoluluia! XVIII-lea, manifestatiiopinie publica in acest sens nuse intalnesc. Poporul franceseste ocupat de glumeie zilnice,de manifestäriIe, une ori spiritu-ale, alte ori violente, brutale, denemultdmire cu deosebitele re-gimuri; se fac deci poesii glu-mete, se atacd politia, se da' focate unei gherete, mult inainte

120

de Revolutia francesa, care saprodus In mare parte pentrulumea era obisnuitä cu anarhiadin fiecare moment. Se intalne-ste o pornire instinctivä impo-triva oricarii guvernäri, chiardaca guvernarea aceasta era re-lativ blind, dar marele curentde opinie publica tinzänd catreexpansiune, catre stapanirea al-tor popoare, nu se poate

De altminteri, când se vorbes-te de natiune in acest secol,natiunea" are alt sens, decatacela in care o consideram a-stazi. Natiune", popor", in-searnnä tot ce este In afara deguvernare, inseamnä clasele gu-vernate, cärora ar trebui, dupasocotinta ganditorilor, sa li serecunoasca anumite drepturi.Pentru ca sa existe tendinta dea trece un hotar, de a lua in sta-panire o natiune vecina, trebuies§ existe insa un sens al natiu-nii care doreste Ea se mareas-ca, si cum nu ex!stä acestsens, nu poate exista niel ten-dinta accasta. N'are decatcerceteze cineva cartile de Is-torie din aceastä vreme, pen-tru ea s'a vadl cat de mult

121

Epseste acest element. VechileIstorii ale Franciei nu cuprindaltceva decat biografil regale,presintate inteo forma traditio-nalä, Cu o multime de legende,framb.ntate cu atatea prejude-cati. Aceste vechi Istorii aleFranciei sunt oarecum intere-sante. si cea din mind dintredansele, scrisä tarziu in timpulRevolutiei francese, de cinevacare era la inchisoare si nu stiacare era soarta ce-1 astepta.Anquetil, carte desful de ras-pandità i cetita Cu simpatie,nu cuprinde nimic din elemen-tul activ, atatator, provocant,care se intalneste astazi in cär-Çule care produc cetitori-lor o pornire peste hotare i pes-te drepturPe natiunilor vecine.

Istoria UniversaIa a lui Vol-taire, care este färä indoiala olucrare foarte interesantä, maibine informata decat se crede,chlar cu unele elemente de ori-ginalitate, cad este vorba deChina, de India, cautand a in-troduce elementul europeancare nu este trances i fenome-nul asiatic, represintä lupta.im-potriva a ceia ce-ciede Voltaire

122

cà este superstitie, pornirea im-p o triva autoritatii care este so-cotita nedreapta. ; &ant critic'mai mult sau mal putin inte-meiate in aceastä directie,dar nu vorzeste un Frances,in numele poporului frances.Mai mult decat atita, Voltaire,indemnat de o princes& germa-na, s'a apucat si scrie IstoriaImperiului german, a Imperiu-lui, pentru ea, pe dfinsul nutiu-nea germana nu-1 intereseaza,cum nu 1-a interesat nici na-tiunea francesa. Omul care astat totdeauna in Paris, caren'a avut legaturi cu provincia,acela caruia cetirea cronicilordocumentelor i se va fi parutlucru apasator pentru o inteli-gentä vie, va vorbi, si acolo, dediferite evenimente rizboinice,de tratatele de pace incheiatela cutare vreme va schita anu-me biografii, dar ceia ce este na-tiunea germana nu vede. Cumtot trecutul frances nu-I In-deamna pe o anumiti linie deofensivd. el nu se simte umilitde släbiciunea militarä a Fran-ciei pc vremea lui Ludovic al

123

XV-lea, de incapacitatea gene-ralilor cari se lasa batuti. El,si once Frances de pe vremeaaceia, nu resimte ceia ce arresimti cineva din timpurilenoastre: un sentiment de gelo-sie pentru faptul cb.." Frederic alII-lea este ceia ce este, ca izbu-teste sa castige biruinte si con-tra Francesilor; el nu crede ca.Francesii sant micsorati prinastfel de infrangeri, care pri-vesc pe generali, fiind datorite

unui anumit moment, lucruricare se pot repara, i, daca nu,nu e niel o scadere pentru anea-rea natiunii.

Este foarte interesant Voltai-re si in and pfivinta. El a pre-sintat in acelasi timp i Viatalai ,Petru ce! Mare si viata luiCaro/ al. XII-lea. In timpurilenoastre, ca.nd legaturile dintrenatiuni sunt foarte stranse, noi:aportam ceiace se petrece instrainatate catre interesul no-stru national: fail Sa fie in jocpoporul nostru, ne gandim la ces'a intamplat in strainatate,cautand a ni da sama intru catlucrul care s'a intamplat poatefi favorabil sau nu intereselor

124

noastre. SentImentul acestaVoltaire nu-1 putea avea. Amspus di el nu este atdta Fran-ces, cb.t Parisian, dintr'un stratfaarte restrans, in care este cul-tul OmuLi in genere i prin ur-mare once represintant al o-mului cu litera mare este inte-resant din punctul de vedereal sau personal, si poste fi apre-ciat du.pd eroismul pe care-I re-presintd. Carol al XII-lea nu-1intereseaza pentru rostul iuisuedes, ci pentru ca este un e-rou, si am. observat si in con-ferintile mele de la Paris despreFrederic al II-lea cultul con-timporan al eroului, ardtand caFrederic s'a bucurat de o asade larga popularitate, pentru cael avea continuu atitudinea e-toica, si ea nu venia la clausaldintr'a pornire de tempera-ment, ci era un lucru precuge-tat: va fi erou in cutare mo-ment, si eroismul acesta s'a ma-nifestat la dansul, trite° clipdde infriingere, prin aceia ca sehotarise sa se sinucidd : vivreet rnourir en roi", in scrisoareaversificata tr:measa opiniei pu-blice prin Voltaire.

125

Voltaire ar fi fost poate matbucuros, bind Frances de in-stinct, daca nu altfel, daca unrege al Franciei ar fi facut asaceva, dar, cum nu s'a gasit unulatunci si este un rege la Sue-diei, el îi face datoria fata deerou ande 11 intalneste.

Si tot asa fata de Petru-cel-Mare, care si el este un erou, cutoga lepädarea de once pompaexterioará a aceluia care se ducela Saardam i ciacaneste Cubarda, urmärind supremul scopal vietii sale : acela de a aveao flotd, pe care ar fi fost multa-mit sa si-o fi fäcut singur. Cändduce apoi lupta impotriva Tur-cilor si e invins la Prut, aceastan'are a face: ajunge ca a facutactul eroic; faptul ea l-au con-dus Turcii apraape ca pe un pri-sonier, aceasta nu scade eroul,cum Carol al XII-lea n'a fostscazut prin infrangerea delaPultava i retragerea la Ben-der.

Nu e vorba la Voltaire de onatiune, de un Stat, de un te-ritoriu, de un dusman care sepresunta rata de paporul fran-

126

ces, ci de individualitäti eroiceluate pe ränd, a-sa cum au fostpe vremea Romei, Spartei, Te-hei, si a cärii con trafacere mo-dernd este luatä ca o aparitiea unui sir nou de eroi, tot asade autentici ca i eroh din anti-chitate.

In astfel de conditii popoarelenu cer nimic. Toatä opera diplo-matiei, toatä isprava enerali-lor este marea lor distractie ; nue un fenomen legat de intere-sul unei täri,.de viitorul uneinatiuni si de o ideologie pe careun popor no poate schimba u-sor cu altul.

Asa fiind, de vreme ce amconstatat aceastä stare de spi-rit a unei societäti care nu do-ria intindere, care nu cduta con_curentä Cu nimeni, care nu erabucuroasd de infrangerea si dezdrobirea nimänui, pe VoltaireII interesa mult mi mult ceMen, Ecaterina a II-a in räz-boaiele cu Turcii, si-i trime-tea complimente pentru ca aizbutit sä batä pe Sultan, dorindImpärätesei lingusite sa se in-staleze la Constantinopol,. de si

127

In Imprejurarl pe care el nu levedea Indata. Aceasta va explicasi cea clintdiu atitudine a revo--lutionarilor franc asi.

Revolutia francesa este, In u-nele prea mult cunos-cutä, cunascuta Cu prea multdabundenta in ce priveste deta-

incidentele de straddsnectacolele de esafod, dar, pedp alta parte, este prea putincunoscuta. Cunoastem doar fe-nomene parisiene i in legatu-rd cu o anumitd clasa din Pa-ris ; nici cu toata lumea parisia-na, ca atat mai putin cu humeafrancesa. Erau multi Frances'din Paris chiar, cari n'au fo3tniciodata In Piata RevolutieLdevenita pe urmd Plata Concor-diet, ca sà vadä functionând e-safodul ; atatia nu fuseserd nici-°data la un club. Cluburilespectacolele sfingeroase ale esa-fodului erau pentru un anumitpublic: anumiti bdrbati simite femei, cari nu aveau altá o-c up atie si se duceau acolo pen-tru a urla din tribune la Iaco-bini sau aiurea, fie si la cele

128

trei Aduniiri ale Revolutiei, orisä aplaude la aritarea de cilltina capetelor tAiate; totdeauna a-ceiasi oameni. pi, In ce privestepe deputati, mai ales la celed'intäiu douä Adunäri, si la Le-gislativA, deputatii cari le free-ventau eran redusi la numEir.Dupä ce Adunarea Constituantäs'a mutat dela Versailles la Paris,multi nu mai veniau la sedin-te; flindcd nu-i interesau, nuatilt de fried sau pentru a nuse compromite; discutia unorlegi care treceau peste compe-ten% lor nu putea sä-1 retie.CAnd s'a hotärit soarta lui Ludo-vic al XVI-lea, numärul absen-tilor era mare. Revolutia fran-cesä a fost filcutä de o minoii-taie, si In cursul ei s'au sgvá.'r-sit atätea crime tocmai din cau-sA eä guvernantii Isi dädeausamä a sänt o minoritate si ca.o mare majoritate, regalistà In-Ulu, republicank dar In altsens, ve urmd, este Impotrivalot Nimic nu face pe om maicrud, mai turbat, cleat frica, sioamenii au trait o bucatä devreme bite° teribilä fried per-manentä, si fati de amenintä-

- 129

rile din earl, sl fag de cela ceputeau astepta, i meritau saastepte, din interior.

Revolutià frances1 sa nu ni-oInchipulm deci ca manifestatiaputernica a unui popor, care,Insufletit de un sentiment re-formist, dar pe o basa nationala,ar fi urmärit Indeplinirea unelactiuni bine chibzuite la !nee-put si pe care lumea deplin con_stientä era hotarltä s'o ducapan& la canal. Ar fi o mare gre-seala. Dacä ar fi fost un feno-men national, determinat deun prisos militar sau un prisessufletesc la poporul frances, a-ceasta ar fi determinat Indatamarl actiuni cuceritoare, dar a-ceasta nu s'a Intamplat. Revo-lutia francesa' a plecat de la a-numite cercuri, de la un numarfoarte restrftns de ()ameni eranprovincii Intregi care, nu numaica nu urmariau idelle Revolu-tiel, dar manifestau In chipulcel mai hotarit ca toata aface-rea aceasta nu intereseaza lu-mea de acolo. In cutare din a-ceste provincii, pe care Revo-lutia le-a suprimat apol, dupàprogramul abatelui Sleyds, a-

130

mune clase niel n'au vrut sa laparte la vot. Si, cand li s'a ce-tut sa voteze pentru primele A-dunari, care ri'au dat resultat,and au votat intaia card, aufacut eels, ce erau obisnuiti safaca, .0, c'and, neizbutindu-se a seresolva chestiunea financiara inaceasta Adunare premergatoa-re, a trebuit sa se ajunga laStatele generale, pe care regelevoise sà le evite, avand constiin-ta primejdiei care putea iesi deaici, au fost foarte multi carinu stiau exact de ce este vorba,0 un numar foarte restrans demeneurs, cari nu erau intelesiintre dansii si nu veniau dintr'oagitatie generala, au provocatRevolutia francesa.

Cum se poate crede ca. Mon-tesquieu, biet magistrat de pro-vincie, care interzicea rudelorsale tinere sa ceteasca LettresPersanes" ale tineretei sale, unom asa de comod si simancli-cos, sa fi fost un agitator revo-lutionar, sau usuratecul Voltai-re, pe care 11 satisfacea proprialui ghidusie, sà fi umblat cumumbla pana ieri un agitator po-litic din loe in loe, scormonind

131

toate nemultamirile, pentru oactiune subversiva 1 Cel mal ne-norocit om din timpul Revolu-tiel ar fi fost Voltaire,dace'. 1-ar fi dera. njat cineva dinrosturile lui, prin urletul uneistrazi pe care a despretuit-o tot-deauna si cu care n'a avut si nuputea sa aiba niciun fel de con-tact. Sau Rousseau, un spiritasa de singular, urand pe toatalumea i vesnic nemultarnit Cuel însui, pierdut Inter) viatacasnica umilitoare asupra ca-reja biografii filosofului pas-treazá une ori täc-ere, omul carerämäsese sufleteste totdeaunaIn Geneva, al carii organismpolitic era un lucru cu totulparticular, cum nici n'a malexistat si nu se va putea°data reproduce in viitor, nuputea sä, aiba nici ambitia, nieimijloacele de a produce o schim-bare de situatii In tail straind.Nu era principial revolutionaranici atmosfera de la 1789 a unoralesi, cari niciodata In viita lorn'au fost visat un astfel de rol

cari nu aduceau de acasa cle-at cereri de amanunte, in asa-

132

nutnitele caiete, Cu un cuprinsadesea contrazicAtor.

A.sa presintându-se lucrurile,asupra carora am crezut de fo-los sa mä.' intind, sa uitam 0 le-genda Revolutiei francese In eaInsasi 0 iegenda Revolutielfrancese ca fenomen de ener-gie nationalg, Indrept&nd so-cietatea francesk contempora-n5, cd.tre cucerirea Europei sicare subjugarea altar na-tiuni. Asa ceva nu existä,. Unfoarte vechiu discurs la Aca-demia frames& al lui Mignet,care a scris o bund Istorie a Re-volutiei In linii generale, aratacä a existat inainte de Aduna-rea Statelor Generale un singurprogram, al abatelui Sieyes. Totce s'a fAcut, pand si la ImpArti-rea Franciei in departamente,pleacâ de la acestalalt singura-tec, foarte priceput In mat,eriede argumentatii filosofice, dar siel Meà calitäti de agitator, vor-bind slab si gata sä se superede cAte ori nu se primia o pro-punere a lui, pentru ca mai multtimp di refuse de a participa ladiscutii. Nici acesta, un marerevolutionar activ. Gesturile lui

133

Mirabeau erau aduse de acasa,cum discursurlie Ii erau prega-tite adesea de secretarul lui.

Sä nu creadá deci cineva caIn aceastä intaie fasã de dibuiria putut Revolutia francesa saaiba un program de politica ex-terioarä. Nu se simtia.0 nici ve-cinii amenintati prin aceia cas'a petrecut in Franta o schim-bare de acestea care-i da un ca-racter constitutional in loculvechii forme traditionale depana atunci. Razboiul Cu Pu-terile" a vet* tärziu, in 1792numal, i dinteun anume mo-tiv. Nu opinia, publica' 1-a cenit,and Ludovic al XVI-lea stir-manul a venit intr'un costumspecial, de mare sef de otire,pentru ca sa anunte Adunariilegislative un lucru pe care nu-1voia de loc. Pornirea of ensivapleacä sau dinteo anume filoso-fie politiea pe care a ajuns a ocunoaste numai epoca noa.strfi,sau dinteo falsä interpretare aIstorieki, si nu existau nici unanici alta la 1789.

In ce priveste clasaea iubia räzboiul, dar nu scopu-rile razboiului, sensul. Era o

134

distractie pe care un om debunä familie se simtia dator säsi-o caute de cäteva ori in viatä.Nu e acelasi lucru ca in timpulMarelui Räzboiu, and o intrea-gä castá militarä, in special laBerlin, a vrut räzboiul, i 1-aavut. Pe vremea aceia armatainsemna alteeva decät armateleeuropene la 1914. Räzboiul re-volutionar care a fost preconi-sat asa de tärziu a venit din a-numite necesitäti de partid; cu-tare partid avea nevoie in mo-mentul acola de rä.zboiu ; räz-boiul Intra in calculul fäcut deacest partid pentru ca sa se ser-veascá interesele sale si din ne-norocire pentru el, nu le-a pu-tut servi.

Numai in ideia rationalistä. aRevolutiei francese era cevacare putea sa ducä la o lungäserie de rdzboale si la consecin-te pe care nimeni nu putea säle prevadd.

135

Lectia a VII-a

CE ERA iN JURUL FRANCIEIREVOLUTIONARE

In lectia aceasta o sa fie vor-ba de céa d'intaiu atitudine aoamenilor Revolutiei francesefata de intrebarea aceasta dacahotarele unui Stat Ant a seschimba sau nu Ant a se schim-ba, si daca indreptatirea acea-sta, trebuie cautata in domeniuljuridic, in domeniul unor obis-nuinte medievaTe din care facparte si aceste consideratii juri-dice speciale, sau dad, oameniiacestia ai Revolutiei francese inconsiderarea chestiunii hotare-lor se indreapta dupä. alteeva.

Pentru a ajunge la cunoaste-rea stirilor de spirit am intre-buintat aceastä, metodä. Amluat pe vecinii Statului francesap cum se presinta la 1789 siam cautat sà vad dacä in apro-

136

pierea hotarelor acestora ale ve-chii Francii existau oarecaretendinti de schimbare, care sáfi provocat interventia armate-lor francese si, dupä acéia, con-secintile proause de armatelecare intervin : acupatia mai in-delungatd, anexarea, oeva asd-mdnä tor cu ceia ce se petrece,din nenorocire: in momentulde fata inaintea ochilor nostriintre Rusia si Finlanda, in carese pare ca se inventeazá lucrurice nu s'au petrecut, se cautäa se crea o anumita stare de spi-rit bolravicitaasd in mijloculmuncitorimii, pentru ca pe ur-md sd se spund cd armatele ru-sesti inträ pe teritoriul finla.n-des cu o misiune liberatoare,clasele muncitoresti apäsate as-teptfind Cu nerdbdare apari-tia armatei sovietice. Sd ve-dem dacd la hotarele vechiuluiStat frames se gäsesc in forma-tiunile provinciale grupäri uma-ne care sd astepte Cu nerälxlareo interventie liberatoare dinpartea armatelor regalititii eon-stitutionale, sau, de la 1792 'Ma-inte, a armatelor Republiciifrancese iesite din Revolutie.

137

Pe -urmä vom cauta, In altalectie, sä. vedem cari sant agen-tii pe cari i-a putut IntrebuintaRevolutia francesa pentru caprin ei, ca agitatori politici i casefi de armata, sa se petreaca a-numite schimbari, care ar puteasa fie In legatura Cu acele anu-mite stari de spirit si tendintimanifestate In teritoriile vecine.

SA' luam deci harta Franciei,pe singura lature importanta,care este cea de Est, pentru calaturea cealaltd este a Pirenei-lor, cari sant un element isola-tor, de si Ludovic al XIV-lea aputut sa spuna nepotului sauFilip, cand acesta a luat coroa-na Spaniei, ca de acum Inaintenurnai sant Pireneii, dar vorba a-ceasta a ramas zadarnica, cad,de fapt, supt Filip al V-lea, Spa-nia a pästrat tot vechile ei tra-ditii, si fata de Franta n'a avutalta atitudine decat a Habsbur-gilor odinioara. lar, In ce prive-te granita de Nord, acolo este

Canalul Manecii dintreEnglesi se apropie de la inceputde Revolutie doar acel Sir Sa-muel Romiry, de care a vorbitla 1818 Benjamin Constant, a-

138

ratindu-i legäturile Cu Insusi Mi-rabeau, granita de Apus esteOceanul.

Granita aceasta rasdriteanas'o lu'arn de la Marea Norduluipanä la Alpi, ca sa vedem ceformatiuni politice erau acolo,care era starea de Spirit in ace-ste formatiuni politice, daca a-colo se manifesta fenomene re-volutionare. Insa trebuie sà ba-gam de sama ca aceste fenome-ne revolutionare sa fie In sensulRevolutiei francese, s'a fie in e-senta lor potrivite cu Revolutiafrancesä, pentru ca revolutiilesant de multe feluri, i sint si re-volutii conservatoare.

Avem intaiu provinciile belgiceale Casei de Austria. Atunci candpasesiile habsburgice s'au impar-tit, acesteprovincii belgice, acesteFäri-de-Jos", care erau odinioa-ra in legdtura Cu Spania, autrecut la Viena, fara sa fie, inrealitate, o legatura directa, cinumai anumite posibilitati detrecere a trupelor, reglementateprin cine stie ce conventii siobisnuinte. De la Viena se gu-verneaza, prin guvernatorii tri-

- 139

mesi de Imparat aceste Tdri-de-Jos.

Ce sint ele in apropierea anu-lui 1789? Cum am spus i tri-te° lectie precedentd, acolo sepdstreazd in cea mai mare part..asezdmintele evului mediu,psihologia oamenilor cari seafid acolo nu se deosebeste decea medievald. Este o nobilimecare a ramas pdna in timpurilenoastre foarte conservatoare.Statul belgian actual are deciun caracter curios : o infdtisarefoarte democraticd, cu organi-satii populare socialiste care audominat in unele Intprejurdrisituatia, dar aldturi de tendin-tile acestea spre o democraticfoarte inaintatd este o aristo-cratie care s'a pdstrat, i influ-enta foarte addricd a clerului.In timpul Marelui Rdzboiu, con-stiinta nationa'd a Belgiei, carenu putuse rdspinge cucerireagermand, de si se luptase cu ceamai mare indärätnicie impotri-va strdinului apdsdtor, constiin-ta aceasta se cuprinde In doi oa-meni, dintre cari unul este unsef socialist care a tag Andurazi, &dci a murit acum chteva

140

säptknani, Van Der Velde, carea fost si la noi la Iasi in timpulrefugiului nostru si a intäritcredinta noastra In biruinta fi-nalk lar celälalt, un om admira-bil, Cardinalul Mercier, care aresistat, prin mijloacele presti-giului Bisericii catolice si prinale patriotismului sä.u, impotri-va ocupatici. Cand a fost trasla räspundere, el a invocat drep-turile sale in calitatea lui de ar-hiepiscop, de cardinali, si, cändoamenii ocupatiei ii arätau aactiunea lui este revolutionarkaducea inainte texte, iar, dacänici textele nu parveniau säconvingä pe unii ofiteri ger-matii, observa : nu este vinamea dacd d-strd nu stiti fran-tuzeste". Lupta poporului bel-gian a fost represintata deci deun sef socialist si de un cardi-nal, si aceasta vä spune tot ros-tul Belgiei. Pe de altä parte, nupoate exista un rege mal popu-lar, mai legat de toatà populatiade acolo, din toate stratele, de-al regele Belgiei, si pe vremearegelui Albert si pe vremea ac-tualului rege Leopold, dar, cu

141

toate acestea, Curtea cuprindeun numar de coboritori ai ma-rilor familit de odinioara, a ca-ror intreaga atitudine arata catde mult s'a pastrat pand in mo-mentul de fata sentimentul ft-cesta al unei foarte vechidame aristocratii. Este apoi oburghesie care In Istorie a lasaturme glorioase prin resistentafat& de regii Franciei, ca laCourtray i Rosebecque. pi, Insfarsit, o taranime de o alta o-rientare deal a nobilimil spri-jinite pe privilegiile de odinioa-rd. Este foarte greu catara asa de mica sa se gäseascaforme de viata asa de deosebite

antagonisme profunde caretotusi nu primejduiesc tara, pre-cum o primejduieste In oarecaremäsurä antagonismul dintre e-lementul valon, de limba fran-cesa, i elementul flamand, carevorbeste un dialect german.

Pe la 1789, situatia nu era ace--asi In deosebitele provincii, pen-tru ca viitoarea Belgie era o co-lectie de provincii s't fiecare dinprovinciile acestea, Brabantul,Hainaut, Flandra, Limbourg, a-

142

vea alta origine istorica, alt.&desvoltare i alta traditie.cum spuneam in alta lectie, toa-te deosebitele teritorii pe carele stapania Casa de Austria 1,0aveau zestrea lor ereditar& deo-sebitä. De zestrea aceasta a lor is-torica nu se poate atinge Suve-ranul. Iosif al II-lea a vrut saintrocluca anumite reforme, ca-re, din punctul de vedere al ra-tiunii, al filantropiei, al avanta-giilor materiale, evident ca seputeau aprecia, hub.* locuitoriiTaxilor-de-Jos, indiferent declasa lor, n'au vrut sa primeas-ca reformele lui, i impotrivireaaceasta fat& de reforme a mersa§a de departe, incat s'au pro-dus fenomene revolutionare. Infiunte au fost intelectualii a-partinand clasei mijlocii. Cutareavocat, Van der Noot, pe care-Iintalne0e clueva apoi la Paris,a fost silit sa fuga 0 a fost pri-mit in mediul revolutionar. Daravocatul acesta revolutionar dinTarile-de-Jos, care avuse un rolesential in ce prive§te lupta con-tra ref ormelor Imparatului,n'are, sufleteste, nimic a face cuoamenii Revolutiei. Aceqtia pie-

- 143

cau de la un crez rationalist :pentru dahqii trecu tul n'are nid-o valoare, o indreptatire istoricanu insemna nimic, pe cand re-belii din Tarile-de-Jos presmtaucontrariul, privilegiile fiind pen-tru ei luerul de cäpetenie, mo§-tenirea istorica, aceia ce trebuiesa birue ; ratiunea era liberasä judece Cu logica ei, dar acea-sta nu angajeaza oameni carisint deprinqi sa judece altfelal caror patriotism consist& in ase pastra formele vechi neatinze.

Deci, in unele imprejurari,Belgienli" aceqtia pot sa folo-seasca Revolutiei francese §i Re-volutia francesa poate sa se fo-loseasca, impotriva Casei de Aus-tria de aceasta nemultämirede forma revolutionara in careea s'a imbracat, dar aceasta nuinseamna ca locuitorii din Ta-rile-de-Jos ar fi dorit interven-tia revolutionarilor francesi, caar fi previzut o schimbare a sta-rilor de lucruri care sa fie deter-minata de ideile dominante inFranta de la 1789 $i la 1792,cand intrara Francesii acolo, safi tins la o uniformisare a felu-lui de viata politic in aceste doua

144

tari, aqa de deosebite 1ntresele.

Este, apoi, o alta tara in par-acestea care a avut i reign

foarte rele Cu Franta, pe vremealui Ludovic al XIV-lea, cand, caastazi, Olanda a fost inundatapentru ea patrunderea armate-lor francese si fie impiedeca.td,

deci nu se poate tee ca. intreOlanda i Fra.nta ar fi lost tra-

istorice comune. Aceasta cutoate ed. 0 in Olanda a fost omicare revolutionara. Acolo eraun curent pe care 1-am puteanumi democratic 0, pe lânga a-ceasta, tendinta, tot mai mo-narhicd", pe care de multà vrememe o manifesta stathuderul.Stathuderul era succesorul gu-vernatorului spaniol de pe vre-muri, pentru ca i Olanda, caviitoarea Belgie, a fost candvaprovincie spaniold. In lupta a-eeasta a invins partidul sprijinitde Prusia pe acela care, de lasuirea pe tron a lui Wilem deOrange, se sprijina pe Angla.Erau ni.§te lega.turi de familieprin cdsatorie intre sta.thuderulde pe la 1780 0 dinastia prusia-na, i succesorul lui Frederic al

145

II-lea, Frederic Wilhelm al II-lea, a trimes deci arma tele sale,supt conducerea ducelui deBraunschweig, care, fata de sla-bele mijloace de aparare ale 0-landesilor, a castigat u§or bi-ruinta uneia dintre cele mallbune armate din lume. Existadeci acolo o revolutie i acumramasese o stare de spirit post-revolutionara, ca oriunde a fasto revolutie care n'a izbutit §i oapasare a cazut grea asuprapapulatiei care nu mai poatieurmari scopurile ei. Dar §ipunctul de vedere al Olandesi-lor in revolutia lar n'are nimica lace cu acel rationalism al Re-volutiei francese.

Olandesii skit un popor loar-te conservativ i acum, i lu-crul are avantagii, cum si desa-vantagii. Astfel, accosta a pro-dus in timpurile noastre protes-ta'rile violente, foarte interesan-te supt raportul literar, ale u-nuia dintre cei mai insemnatiscriitori in a doua jUmatate asecolului al XIX-lea, Multatuli,(Dekker), care fusese intrebuin-tat in guvernarea Indiilor olan-dese §i de acolo protestase im-

146

potriva apasarii la care era su-pusä pcpulatia indigena ; omare parte dintre Olandesi nus'au Impacat nici pank acum cugloria aui Multatuli. Vedeti :daca un om se ridicb," In lumeaaceasta olandesa Impotriva vie-tii Indatinate, societatea 11 fas-pinge. Chiar manarhismul 0-.landei, iubirea de care este in-cunjurata regina Wilhelmina,nultenitoarea Iuliana, copiii pecari li are ea, aratä., Cu toataexistenta unui partid socialist,unui partid comunist si chiarunui partid catolic, In tara caresr-a capatat independenta prinlupta calvinismului Impotrivacatolicisrnului impus Tärilor-de-jos, ca Olanda este o t ar a con-servativä.

Care este conclusia lucrurilorspuse panä acum ? La granitade Nord-Est a Franciei, In ade-var sint fenomene revolutiona-re, care, de altfel, se transmitdela o tar% la alta, dar sä nucredem catusi de putin ca basaacestor miscari revalutionare eIn sensul frames, a se doresteo schimbare de lucruri care sätransforme totul, asa cum tin-

- 147

dea sä, se transforme Franta Inacel moment.

Daa se coboarl cineva Maijos, va gasi In regiunea Rinuluimijlociu o multime de mici for-matiuni medievale. In Alsacia,autoritatea printilor din Impe-riul german era de un. caracterfoarte Invechit si de sigur ne-plä'cut pentru populatie, Intrucat poate fi ceva neplacut a-tuncl cand te-ai obisnuit cudansul. i i unul din motivelepentru care Franta revolutio-narä, a intrat In räzboiu Cu Eu-ropa a fost chestiunea dreptu-rilor pe care le aveau printiigermani In Alsacia. Alsacia eraprovincte francesä. Incä, din Räz-boiul de treizeci de ani, si, cands'au introdus reforrnele Revolu-tlei, printii acestia au protestatla organele de drept ale Confe-deratiei germanice, iar de aiciau lesit anumite frictiuni careau contribuit la Inceperea (milli-talilor. In regiunea &masts, erausi printi eclesiastici, cart aveauvenituri mari si au desvoltat oactivitate de civilisatie foarteInaintata, cu constructii arhi-tehtonice lndräznete si costisi-

148

toare prin lmpodobirea a,cestorpalate cu toate mijloacele pecare le putea da marea desvol-tare artisticd, a secolului alXVIII-lea.

Veti intreba : lumea aceastaera ea multamita sau nemultà-mitä, cduta ea sd, pdtrunda laei Francesii pentru a li aducelibertatea ? Raspunsul trebuiesa fie ca, in conditiile acestearestrânse si modeste in care tra-iau, oameriii erau In genere foar-

multamiti. Aceasta o putemconstata i intr'un caz particular,pe care noi Il putem urrndri cumai multa atentie si cu oare-care simpatie pentru ca este Inlegatura cu istoria Dinastieinoastre, i In ce priveste pe Ho-henzollernii catolici de la Rin,In ce priveste familia de Wied,din care a venit regina Elisa-beta. Hohenzollernii acestia dela Singmaringen erau foartepopulari ; Cu toate cä asupraoräselului foarte modest se ridi-ca un castel imens, castelul nuera privit cu ochi rdi de popu-latie. Toti Hohenzollernii aufost incunjurati pana in timpul

149

din urmO, de sl Casa aceasta re-nana a Hohenzollernilor si-a sa-crificat suveranitatea si a trecuttoate drepturile el de stIpanirea,sunra regelui Prusiel, de Min-patie, fiind consideratl l maltarziu ca sefi naturali al regiu-nil. De Casa de Wied m'am o-cupat In deosebi vorbind de regl-na Elisabeta, dupa cartea elMein Penatenwinkel. Evidenterau i foarte multe lucruri In-vechite, un ele duioase, altele 11-dicole, pentru cà lucrurile In-vechite se compun din ambeieaceste elemente, era un fel deautoritate ca In fundul evululmediu. Ce vlatä trIsta a dus vil-toarea Elisabeta a Romaniel a-tunci cand, aca94, era silitasà Invete o multime de lucrur1care nu &ant In legatura cu for-marea unui sufiet femeiesc! Eraun adevarat supliciu pentru co-pil, Inteo lume care samänd In-tru catva, dar potrivit cu vre-mea, cu a cela De care o gäsimIn memorille marchisei de Bay-reuth, sora lilt Frederic al II-lea,asa de rdu tratatO In familia so-tului el, trebuind &à intervingune or!. pentru ca socrul SI nu

150

la la bätaie pe fiul sdu,in ce priveste sentimentele pecare le avea pentru dansa fa-milia ei de la Berlin, ea le-a sim-tit pe urmd, când o asau a-proape sa moard de foame, de siera o femele foarte simpatica,foarte inteligentd, care merita oand soartà. Intre ce spunemarkgrafina si intre ce martu-riseSte regina Elisabeta este desigur o foarte mare as5mdnare.Dar cu toate acestea familia deWied era iubitd acolo : tatalmama reginei Elisabeta,acestora, intre cari Elisabeta

Aduc inainte, aici, lu-cruri care fac parte din secolul alXIX-lea mai inaintat, pentru caatunci avem mai multe ldmu-riri, dar cum era pe la 1850-60,pe vremea stirilor acestoraspre familia de Wied, tot a.sa era

cu o jumdtate de secolinte.

Acolo erau i orase libere, caFrankfurtul, 1 putem cunoastefoarte bine ce era la Frankfurtpe vremea aceasta prin multeleldmuriri care s'au strâns in ju.-rul familiei lui Goethe. Avemscrisorile lui Frau Aja, mama

151

poetului, care spune multe lu-cruri cam alandala, dar atevadin ciansele interesante, ca ciela o femeie loarte formal'* pede o parte, iar, pe de alta, trecandpeste toate formele, cum era, ingenere, burghesia din F'rankfurtpe vremea aceia. Avem si scriso-rile tatalui lui Goethe, om de ointeligentd mediocra. Avem, insfb.rsit, si scrisorile foarte into-resantei surori a lui Goethe,Cornelia. Aici nu era spirit re-volutionar de loc, la burghesiiacestia pentru cari cea mai maresatisfactie era doar Dieta impe-riala de alegere, la care vemautoti printii cu calestile lor au-rite, aducand Cu ei o cheltuialade lux, si locuitorii doriau poatesa tfaiasca Imparatul cat maiputin, pentru ca sa vie o nouapetrecere in localitate. Eraacolo si o burghesie de originefrancesa, foarte influent& o bu-cat& de vreme, care statea infruntea societaiii de acolo, simal erau apoi multi Evrei :Rothschilzii vin de acolo. Pentruca sa se stie ce era Evreimea a-ceasta de acolo si din alte par',n'are cleat sa la cineva amin-

152

tirile lul Heine, cu Evreil luí bo-gati siEvreii säraci din cari fa-cea parte, zugraviti Cu un ames-tec de duiosie si de ridicol.

Goethe insusi a infátisat Trialtárziu starea de spirit creataprin influenta Revolutiel fran-cese, and Revolutia a fost a-pioape, 1 orase ca Maienta furdocupate. Ocupatia francesa afost primita cu placere, dar nudin punctul de vedere revolutio-flax. Francesii mai fuseserä peacolo si ei represintau Inca, du-pà o oarecare eleganta,asa !neat In lumea femeiascaerau foarte bine primiti, lasand

amintiri vii.Dacá se coboarà cineva mal

jo,s, In lumea elvetiana, care esteIn cea mai mare parte germana,nefiínd decât continuarearenane Intre Strasbourg si Basel,aici este un Spiesbuergerthumcare se urmeazà 1 pand acum,Cu orase linistite ca Berna, cucasele vechi supt arcade, präva-lioare marunte In care se vorbe-ste cu clientii ca In familiedistractia in jurul gropii ursilorde import.

Geneva o Main de o parte ;

153

acolo exista un spirit revolutio-nar, dar nu in sens frances, ra-tionalist, cäutand o nouä starede lucruri perfect /ogled qi pro-vocand din partea intemeietori-lor acestui regim revolutionar otendintä de expansiune. Genevaeste in adevár foarte interesan-U. In Incercarea mea de IstorieUniversala, in volumul care cu-prinde Revolutia francesa, amaratat Intaia °ark cum credcá tot intaia ¡pal% s'au pus inlegatura cu Revolutia francesdfenomenele din Tarile-d'-Josdin Olanda, care, de altminterl,sant pretutindeni presintate, darfard legaturd cu Revolutia, caIn foarte buna veche Istorie asecolului al XVrIl-lea, tradusãi In frantuzeste. de Schlosser,

ce este comun !rare fenomenulrevolutionar general de atuncisi intre Istoria speciald a Gene-vei. Geneva calving, In care tr5.-ieste Inca teribilul stapan abso-lut, necrutator pana, la trimete-rea la esafod, care este Calvin,e cel mai conservativ oras carese mate .inchipul. Aici e luptaindgratnicg a vechilor familiiImpotriva oricgrii Incercari de

154

reforma; toti cei veniti de aiu-rea, In mare parte din Franta,nu erau admisi in viata publica.Rousseau, care este presintat deobiceiu ca fiind un cugetator ra-dical,in anume sens, in sensulrationalist, este revolutionar ,iscalia : cetatean al Genevei".Dar aceasta insemna privilegiul:el a parb.sit Geneva, s'a asezatla Paris si. Cu toate acestea, pa-stra titlul acesta, precum poatear fi facut-o eu acelea de barons'i de conte. Tot planul revolu-tionar al lui Rousseau este facutnu pentru o maretub,' de vre-otreizeci de miiioane, ca Franta,cl pentru un mic oras, cum eraGeneva. A scoate pe Rousseaudin genevismul lui originar, a-ceasta Inseamnd a nu-1 intelegede loc. In Franta, el a fost tot-deauna un strain, un strain cu-rios si interesant, care nu si-agäsit niciodata asezarea acolo,si de aceia usor i-a fost satreaca in Anglia, unde a stat obucata de vreme. Am putea spu-ne chiar ea el a fost totdeaunape &Ica in societatea francesa,unde nu si-a capa tat nicio pro-fesie si, in once cas, n'a fost

155

legat de niciuna, nici and era,Intfun rand, secretar al repre-sintantului Franciei la Venetia

facea rapoartele, ceia ce estedatoria secretarului, numai cat,pe- cand secretarul nu trebuiesa o spuna, el a spus-o si a tre-buit sa piece si de acolo, traindpe urma si pe sama unor anu-mit,e persoane feminine.

Aceasta era Geneva, si au fostacolo interventii militare suptvechiul regim frances, ca si o in-terventie militara a regelui Sar-diniei, fostul duce de Savoia,care de atatea ori dorise- sa a-nexeze Geneva la $tatele sale,fiindca lupta aceasta produceao stare de anarhie primejdioasapentru toti vecinii.

In Geneva era deci o stare derevolutie, numai cat starea a-ceasta revolutionara din Gerevanu avea, nici ea, nimic a face cufelul de a gandi al Francieiante-revolutionare i cu tendin-tile Revolutiei francese. Fran-cesii n'au lost chemati la Ge-neva; ei au venit intr'un anumemoment, dar venirea acestor ca-tolici, a a,cestor oameni de pur-taxi mai libere, a acestor stri-

156

cati", cum judecau Genevesii, afost privitä Cu antipatie.

Mai e necesar, revenind lagranita Pireneilor, sa spun cadincolo de dansa era un poporcare ura adanc, si din gelosie,pe Francesi ? Cu toata dinastiafrancesa, inrudita i cu familiiitaliene, vechea Spanie a perse-verat, cum spuneam, in aceia,siisolare. Si, cand vor veni Fran-cesii, mai tarziu, ei vor fi primitifoarte rau. Acestia erau ateii,oamenii lipsiti de credintä, a-narhistii, cari däramau once or-dine material& si morala Nicimacar in Catalonia n'au fostchemati Francesii, de si aceastaregiune, care este o tarä, a mani-festat dorinta de a forma celputin un Stat autonom_in sew-lul al XVII-lea si Francesii luiLudovic al XIV-lea au fost che-mati acolo. Vom vedea mai tar-ziu, In razboaiele lui Napoleon,cum populatia intreaga s'a ridi-cat impotriva lor, 'Ana in asa-numitii invisibili", cari tra-geau din dosul copacilor l stan-cilor.

Astfel Francesii n'au fostpoftiti nicäiri in epoca Revolu-

- 157

tiei cele mart pentru a 1ncepe oopera' de patrundere militara eide expansiune politica.

Vom vedea acum daca Fran-cesii ei Insisi aveau tendinta dea trece hotarele si ce au Inteles,pe urma, sa faca clincolo le ho-tarele incalcate.

158

Lectia a VIII-a

ATITUDINEA FRANCESI-LOR FAT/Ws. DE VECINI

SN cercet5m acuma care a fostatitudinea dela Inceput a filoso-filor", a revolutionarilor caritransformaser5 Statele GeneraleIn ceia ce nu se gandise a faceLudovic al XVI-lea, In AdunareNationalg". Am vgzut ce era dejur imprejurul acestei Francii pecale de a se revolutiona, ce seputea astepta, fatA de Incercarearevolutionark din partea popula-tiei tarilor vecine.

Acum trebuie sa se vadä InIns4i societatea aceasta care erape cale de a schimba complectFranta, care era atitudinea fat4de vecini, pentru a ni da samädac5 Inteadev5r Revolutia fran-ces5 a avut dela inceput intentiade a 14rgi hotarele tärii sau de aaduce o solie de libertate celor

159

cari /Ana atunci erau, ori se cre-deau c5 sunt, supt ap5sarea unultiran

Cea dintai observItie de f5cutIn aceast5 privint5 este c5Adunarea National5 nu era pre-gsatit5 pentru niciun rol, nirlmcar pentru rolul de transfor-mare intern5. Transformarea a-ceasta interng a venit printr'o se-rie de surprinderi i actele celemai importante ale ei, de o im-portant5 relativ5 din punctul elde vedere, dar de sigur impor-tante In ce priveste desf5surareaimprejur5rilor revolutionare aufost luate si ele f5r5 s5 fi istiutnimeni ce se va petrece. Am ur-m5rit cândva in amänunte ceiace s'a Intâmplat in noaptea. delainceputul lui August 1789, In ca-re unii cred c5 s'a desfiintat regi-mul feudal, care nu exista demult5 vreme, ci era vorba numalde drepturile senioriale", si a-tunci represintantii cleruluinobilii au päräsit aceste drepturi,care aveau o Insemnätate foarteredusg si, In orice caz, nu träia omare parte din nobilime din ve-niturile ce puteau fi culese delaacest izvor: in tot cursul acestel

160

sedinte se gäseste cineva fnainteaneasteptatului i neprevazutului.Era o intrecere de retorica indomeniul ideologiei.

Presidarea unei astfel de Adu-nari se facea cu totul insuficient,presedintii mnii fiind improvi-sati; program de lucru nu exista,simt de responsabilitate nu se a-fla la nimeni. E o parte comicain aceasta efervescentä, din carea resultat pentru clasele de josoarecare avantagii.

Fiecare se transforma potrivitcu mediul apr,ins, nervos in carese gaseste. Dar, in conditiile aces-tea, nu poate fi vorba nici de or-dine in domeniul intern si cu a-tat mai putin de una in domeniulextern. In ce priveste pe cead'intaiu, tot repertoriullor se ter-minase foarte räpede: proclama-rea Adunärii Constituante, inlä-turarea drepturilor senioriale,stabilirea drepturilor omului".

La 1790, indata dupa stramuta-rea Adunarii dela Versailles incapitala parasitä a Franciei, s'aintamplat c'ä nu veniau deputa-tii; a fost o adevarata fericirese puteau trimete grijile de legis-latie la o Adunare care va fi dui:4

161

aceasta Adunarea Legislativa.PAng atunci, ceremonii solemneIn Campul lui Marte, Infratire1naintea altarului patriei", 1m-batisari cu bietul Ludovic alXVI-lea.

Dar, daca In ordinea inter-nä era asa pana la 1792, cands'a declarat razboiu Puterilor ve-cine, dacä in ordinea interna nuera program, niel o activitate ur-matä, nu era constiinta si simtde responsabilitate, ni putem fn-chipui ce putea sa fie in ce pri-veste directia de politica externä.

Ministrul de Externe era ladispositia Adunarii, cum erautoti ministrii ceilalti, cum era siarmata, careia i se trimeteau de-putati In misiune, cu o autorita-te mai mare decat autoritateageneralilor.

Astfel, In lucrurile din afara,constiinta si mai slaba cleat Incele din interior. Ce se puteacrede in provincie, fntrece ori-ce inchipuire. A crede ca grele.chestiuni de politica externä aufost tratate si discuta te, aceastaInseamna sa nu fi avut niciuncontact direct cu izvoarele. Le-gaturile cu Anglia, cu Spania

162

nu intrau in socoteala; cele, asade importante, cu Italia, cu lu-mea germana, cu provinciile dela värsarea Rinului scäpau cudesavarsire cunostintii si putin-tii de a prevedea si de a organi-sa a oamenilor Revolutiei.

S'ar crede ca, de oare ce delaun timp s'au produs miscari deexpansiune, intränd in razboiulcare a adus biruintä si de acoloau iesit anexäri sau macar sta-panirea francesa', inteo formasau alta, s'ar fi cautat a se zgan-d'ari personal, sau prin cluburilelor, de forma tiune nouä, toti ve-cinii, pentru a pregni terenul.Lucruri de acestea le vedem infiecare zi, in vremile aceste tristeale noastre, cand fiecare se ga-seste supt o amenintare si se tri-met pretutindeni necontenit a-gentii. Dar, in cei dintaiu doiani si jumatate ai Revolutieifrancese nu se intalnesc astfelde agenti. Era prinsä toatä lumeaIn truda de a face din nepregg-titul 0 neprevazutul de la ince-put opera revolutionarä care ce-rea atata osteneala si ar fi cerut0 o intelegere intre oameni carenici aceia n'a existat dela ice-

- 16-3

put, pentru ca fiecare a lucratpe sama lui proprie.

Cu toate ace.stea Intre Fran-cesii de atunci si Intre veciniilor au fost anumite legäturi, le-gAturi care nu erau propriu-vor-bind de caracter imperialist ince priveste natiunea francesiinsäsi, dar In ce priveste propa-garea unor anumite idei. Siideia poate fi imperialistà, chtardacä de ideia aceasta nu se lea-gä dela Inceput un interes deStat, pentru cd intäiu ideia esteaceia care trece granita, careastigil spiritele si, dupd ce tere-nul este castigat prin propagan-da ideii, pe urmä vine si intere-sul national, care, In concurentácu interesul ideologic, ajunge sadomine. In timpurile noastredesvoltarea nazismului germaneste caracteristicä; el a plec.atdela o conceptie care-I ridicaimpotriva Sovietelor, ceia ce nuimpiedeck in momentul de fatä,ca nazismul sä mearg5 inpreun5cu Sovietele. AceIasi fenomenca pe vremea Revolutiei france-se. Dupd ce porneste ideia, delao vreme ea nu este cu desävär-sire stäpand, ci vine ceva din

164

fondttl cel vechiu si elementtdacesta ajunge sä domine.

In privinta aceasta am cäutatsä urmäresc in douà casuri oastfel de propaganda. Pentrucasul intaiu nu este asa de multde spus, cu toate ea omul de caree vorba avea foarte multe resur-se, o initiativa foarte indraznea-ta si era capabil de multe lu-cruri, chiar de a servi o ideiepentru ca sa se intoarca pe ur-ma impotriva ei. Este vorba deDumouriez, de f apt un aventu-rier, care a ajuns general cumse ajungea pe vremea aceia, cares'a trezit comandant al armateiRinului ca si, alta data, insignift-antul tartar nobil de Beauharnaisfostul sot al viitoarei ImparateseIosefina. Dumouriez fusese in-trebuintat ca agent pentru Po-lonia revolutionara, impartita inaceastä vreme, se intorsese inFranta si prin legäturile sale declub ajunsese sa joace un rol ma-re.In lumea dela gurile Rinului,el a avut anumite legdturi locale.Conducand ofensiva francesä inaceastä regiune a izbutit sa pu-na stapânire, dupd biruinta delaJemmapes, pe Tarile de Jos, pe

165

tare le-a revolutionat". Prinurmare avem a face cu un aven-turier, cu un general improvi-sat, cu un propagandist care o-dinioard servise pe rege si car.acum se consacra in intregimeoperei revolutionare, care cdutasd intre in legäturi cu oameniide acolo 0 a stabilit un regimcare a fost foarte simpatic pen-tru populatie cdnd era vorba nu-mai sä planteze arbori ai liber-tdtii, sd se recomande portul bo-netei rosii si sä se facd discursuriräsundtoare pe tema libertdtii,dar, pe urmä, cAnd au venit re-chisitiile, cdnd au apärut furni-soril de calitatea lui Rapinard,despre care intreba canteculdacd numele lui vine dela ceface, rapine, sau viceversa, lu-crurile s'au schimbat.

Dar mai caracteristic e casulgeneralului care a cucerit Sa-voia. Legäturile lui cu popula-tia merità inteadevdr sä fie ob-servate in amdnunte si de aceiaam cäutat sä vi le Infdtisez a-ceste amdnunte. El a ldsat si me-morii care ni aratä si felul cumse putea proceda fatd de popula-tia vecina. Doppet, care fusese

166

la Inceput medic, era din Cham-béry. Astfel, in loe sä vie agen-tul din Franta care se duce intara de cA.stigat, de convertit, deanexat, avem a face cu un omde acolo, care, in urma unor a-numite nemultumiri sau ambitii,vine el in Franta si se pune ladispositia Revolutiei, ai cäriimeni nu aveau inc5 astfel de in-tentii, i indeplineste apoi acasäla dänsul functiunea revolutio. -narä. Cum memoriile lui Doppetsunt mai intinse si cuprind 51.acte publice, de acolo cäpätämmai multe informatii decät din.memoriile, mai scurte, ale luiDumouriez. Näscut la 1753, el astat un timp la Chambéry, anoia venit in Franta de a intrat intrupele francese, i anume ingardes françaises", apoi in cava-lerie. 0 mare Parte din oameniiRevolutiei francese skit de spe-ta aceasta; un trecut amestecat;pornesc inteo directie, tree inalta; starea lor sufleteased estedela inceput confus i bolnavä.Doppet se intoarce inapoi, seconsacr5 lar studiilor medicale ;apare la Turin, in Piemont, careavea cu Savoia legäturi asa .de

167

stranse. A stat i In Elvetia.Mai tarziu 11 gäsim la Gre-noble, unde fusesera fenome-ne revolutionare foarte gra-ve. Ajunge prieten cu cinevacare era sa fie consul al Fran-ciei revolutionare la noi si a di-rui corespondenta e cuprinsa Incolectia noasträ Hurmuzaki,Aubert du Bayet; 11 ajuta la opublicatie patriotica" de azipana mane, Annales patrioti-ques"; are legaturi i cu Carra,care fusese Inainte de aceastapreceptorul copiilor lui GrigoreAlexandru Ghica-Voda, DomnulMoldovei, si a tiparit o Istorie aMoldo'vei" In care sant i obser-vatii de present. Legaturile cu DuBayet, candidat la un consulatIn Orient, cu Carra, aventurie-rul care umblase pe la Curtilefanariote aratà si mai ciartatea oamenilor si a metodelorce se fntrebuintau.

Dupa fntrarea in clubul Iacobinilor, cand, la 10 August 1792, s'adat lovitura hotarftoare impotri-va lui Ludovic al XVI-lea, ata-cat in castelul sàu i snit sa serefugieze In Adunare, care l-a tri-mes la Temple bite° situatie ca-

168

re era a unui 'prisonier, Doppet_agitä pe Sviteri, mercenarii plä-titi de rege si foarte credinciosiacestuia, ca unul care fusese prinElvetia si avuse relatii politice,la Paris, si cu Piernontesi si El-vetieni. Din momentul acestaincepe rolul revolutionar al luiDoppet in provincia vecinä, darel nu se adreseazä Savoiarzilorca atari, ci, cum oamenii cari aujucat un rol important in Revo-lutie epau elevii unei scoli detraditie iesuitd, care se sprijiniape cunoasterea antichitatii gre-cesti si romane interpretatä in-tr'un anume fel, la Allobrogi.Tot asa Dumouriez are a face cuBelgii si, la noi, ideia Daciei"inviate e tot in legäturä cu pre-gätirea arbeologicä a oamenilorculti din acea vreme, cari trecu-sera prin Colegiile iesuite . ipost-iesuite. Se intemeiaz5 deciun club revolutionar si Indatäva fi si o legiune", a Allobrogi-lor.

$eful legiunii" devine depu-tat In Conventie, deputat al ora-sului unde se näscuse. Mai ar-ziu räsare ca general de brigadä,si comandant general al armatei

169

care opereaz 1 Alpi. Chematinapoi atunei and se rdscoaläorasul Lyon, el joacd un rol im-portant in aceastd campanie,pand ce e trimes in Pirinei; res-tul nu intereseazd : a fost co-mandarit i la Metz. Doppet aldsat o sumd de opere in toatedomeniile. L'écho des Alpes,studii asupra magnetismului, a-supra medicinei, pe längd lucrdride un caracter mai u.sor, pe carele pune aldturi cu cereetdrilemedicale si cele privitoare lamanifestatiile curioase ale flui-delor necunoscute. Putem bänuicd n'a fost amestecat i in mis-carea francmasonilor de atunci,fiindeä in Revolutia francesäfrancmasoneria a avut rol de cd-petenie.

Aceasta este calitatea agenti-lor Revolutiei francese. Ei potsd meargä din loe in loe, pot sdefistige la un moment dat opopularitate localä, dar e de a-juns sä fi sträbdtut eineva bio-grafia unuia din ei, ca sä-si deasamd ed nu poate fi vorba de ni-mic prea serios, cdei nu pdtrundecineva astf el in viata unei re-giuni locuite de altd populatie,

170

lar, In casul lui Doppet, Impreju-rarile sant mai favorabile pentruagent, pentru ca este un om deacolo care vine si Intrebuintea-za mijloacele Franciei pentru arevolutiona regiunea sa.

Cand se iau povestirile fran-cese asupra celor dintaiu atingericu regiunile vecine, intalnesco multime de informatii care sepot lua, dar cu foarte multa cri-tica, fall sa fie silit cineva nu-mai decat sä creada ca este vor-ba de manifestatii sincere si per-manente ale populatiilor cucare a intrat Intaiu In legaturaRevolutia. Dintr'o carte asu-pra Revolutiei francese, a luiRambaud, scrisa de un Frances,iau astfel urrnatoarele informa-tii cu privire la atitudinea Savo-larzilor Indemnati si Impinsi deDoppet. 0 deputatie savoiardavine la Lyon si cere cocarda tri-colora. Lumea se castiga foarterapede In felul acesta. Oameniinaivi cred ea este de ajunssa-i dai omului o cocarda, pen-tru ca In felul acesta toata al-catuirea lui interioara sä fietransformata. Oricum, era alt-fel cleat cocarda albä pe care o

171

purtau emigratii, deveniti oas-peti nesuferiti in tArile unde seduceau, neavand nicio ocupatie

§i aceasta ar fi fost de ajunssi-i indemne e6tre o viat6 des-trabglatà, hand bani pe carinu-i plAtiau, castigAnd elementeaa de putin serioase din locullar de adApost. $1 unul din mo-tivele pentru care a fost atacatA,u$uratic, Franta din 1792 cu In-crederea cg se va ajunge la mariresultate, a fost cä se vedeauFrancesii supt forma emigratu-lui, o secgturä pretentioasà.

Mai departe se aratà cum, peatunci, une ori, cAnd au pAtrunstrupele lui Doppet, municipalita-,tea din Chambéry a apgrut cucheile, foarte bucuroasä cä poatepreda ora§ul, si puting vremedupä aceasta cineva ii spuneageneralului Montesquiou, In Sep-tembrie din acest an: noi nusantem un popor invins, ci unpopor liberat". Se putea intirn-pla, mai ales ch. 0 legAtura intreSavoia si Franta era foarte stran-sä, si se stie cA Savoia pe vremealui Napoleon al 111-lea a fost u-nit.i cu Franta. S'a fAcut atunci,

172

In 1792, un plebiscit, 1 cinci suteoptzeci i trei de comune au fostpentru anexare.

Intr'o lucrare despre Hohen-zolerni: Fedor von Koppen, DieHohenzo/lern und das Reich,am gäsit un cas caracteristic,La Maienta, In jurul generalu-lui cbmandant, se adunase, Inlulie 1792, o multime de lume.Ernigrati nu erau, dar asupra a-celora de acolo se exercita demult o influentä a acelor emi-grati de la Coblenz, Lsi aeestiaoameni cu pretentii enorme si IA-rA realä. La un momentdat au Inceput a vorbi hare

comandantul a spus:toti revolutionarii sant buni despanzurat (pendables).

Femeile oferä pärul lor pen-,tru aceasta. Apoi e o Intrecerede asiguràri usuratece. Cutareofiter va duce cu sine trei cla-poni, dintre cari pe unul 11 vamanca la Landau, pe al doileala Nancy, pe al treilea la Paris.Canii" vor fi Inchisi In case-mate. Se doreste un joc cu cape-te de Iacobini sau mäcar un de-get al mojicului de Pétion.

173

Aici avem a face cu fenome-ne care se petrec inainte de in F.-rele räzboiu din 1792 care s'afäcut in Tärile de Jos si la Rinsi a dus la neasteptatele biruintifrancese dela Jemmapes siValmy.

174

Lectia a IX-a

SOCIETATILE EUROPENEFATA DE REVOLUTIA

FRANCESA

Inträrn cu lectia aceasta in-teun domeniu de precisiuni maide aproape. Este vorba de atmos-fera pe care au Intálnit-o Fran-cesii in cea d'intaiu sträbatere alor dincolo de hotare: aceasta ainceput la 1792 si perioada asu-pra cäreia se intinde va mergepänä la 1796.

Cea d'intäiu datä este aceia adeclaratiei de räzboiu fäcutäPrusiei si Austriei, din causa spri-jinirii de cdtre Imperiul germana printilor din Alsacia, printi deImperiu cari aveau lute] ese a-colo si revolutionarii francesis'au simtit jigniti de faptul näse amesteca sträinatatea in ceiace considerau ei ca lucruri care

175

iti privesc numai pe dansii,cela ce era o dovada de sent-mentele lor pentru libertateaumana. Ei judecau asa : noi iiliberara de anumite sarcini peAlsacieni, si iata dincolo de gra-nita, din tara supusä autorita-tii tiranilor", vine o interventiecare ne impiedecä de a savarsiopera de libertate. Cum se vede,nu e nimic imperialist, de la in-ceput, in aceasta tendinta.

Inca °data trebuie sa spun caRevolutia francesä n'a inceputcu un program de politica ex-terna. N'au fost preväzute anu-mite actiurn militare. De la 1789pana in primavara lui 1792 n'afost razboiu, nici de fapt, nici inpregatire, si nu existä niciunprogram de anexiuni. Asa Meatcine urmareste evenimentele dinEuropa pe 1Mia imperialismului,trebuie sa dea la o parte nu nu-mai ceiace s'a petrecut 'Ana la1792, dar chiar in 1792 nu tre-buie sa interpreteze ceiace s'apetrecut atunci ca o actiune cu-ceritoare, ba nici macar ca o do-rintã puternica, neinfranata, dea raspancli anumite idei, fie sicu sila.

176

Veti vedea ca ideia aceasta a o-mului care trebuie liberat cUsilo. se Intalneste In Europa a-tunci, i anume nu in Franta, cila unii cugetätori germant. Daracastia represintã tot asa de pu-tin spiritul german pe cat repre-sinta de putin filosofii francesispiritul frances. Toti acesta trd-iau inteo notiune de umanitateIn care se puteau cuprinde toatepopoarele, toate tendintile poli-tice, i puteau sa intre toate re-forme.e care se aveau In vedere.Trebuie sa ni dam sama de ce s'apetrecut dupd trecerea hotarelorde catre Francesi pand la aceadata de 1796, care inseamnä in-terventia generalului Bonapar-te, In cea campanie alui in Italia, cad Wand atuncifusese numai o actiune impotri-va Casei de Savoia, a regeluiSardiniei, vecinul pe care-I aveaFranta la Sud-Est s't am ardtatcum generalul Doppet provocaseacolo o miscare care nu chernape Francesi, dar trebuia pri-meascä. bucuros, cum generalulMontesquic,u, un general fata decare Revolutia a fast foarte pu-tin recunoscatoare, a Intrat acolo

177

Si s'a produs, Cu voturile popu-latiei, anexiunea Savoiei si aNisei, dar strdbaterea aceasta InSavoia se face in imprejurdricare nu meritd sa fie inscrise inanalee militare ale tirnpului.

Inainte insà de a vedea careeste starea de spirit a celor caritrec granita si a celor in taracarora se trece, trebuie sd spunfoarte putine cuvinte despre aceicari au participat la razboiul im-potriva Revolutiei francese, si a-supra felului cum s'au desvoltataceste ostilitäti.

Este o parere destul de ras-pandita aceia ca. Revolutia a ve-nit ca un sivoiu liberator intaiu,apdsätor si cuceritor pe urmä.,cä acei zari stdteau in fata ar-matelor acestora, compuse dine'emente tinere, recrutate a-tunci, in mare parte de la tard,Ma niel un amestec in viatapolitia, apartineau vestitei ar-mate prusiene si armatei aus-triace, care fusese bdtutä, cu pu-tina vreme, de Turci, in Banat,cu Iosif al II-lea in frunte, lararmatele acestea, compuse dinsoldati fara adeväratä valoaremilitara si din ai unui Suveran

178

135.tran si zgarcit cum era regeleSardiniei, incapabil de a conducetrupele sale, au fost dela Inceputsperiate de asaltul acesta teribilal legiunilor francese si s'au lasatMute.

Rdzboiul a fost declarat IntdiuPrusiei s'i Impdratului din Viena.Dupd aceia revolutionarii dinParis, pentru a ardta cd nu lipasá de nimic si c.d. skit In staresii lupte lmpotriva oricui, ceiace Inseamnd inconstientd si Inparte desperare, au declarat rdz-hot regelui Angliei, care izgo-nise pe ambasadorul Franciei, siregelui Spaniei, om cu totul in-ferior, supt toate raporturile,lipsit dP once demnitate, sunusinfluentei sotiei lui, o princesditaliand, care era si ea supusdinfluentei favoritului ei, unu; dintipurile cele mai vrednice de des-pret din aceastd vreme, ManuelGodoy, care a fost unul din ceice au trädat fat'd de Revo!utiafrancesa coalitia europeanä siprin urmare a contribuit la pa-cea din 1795. S'a declarat rdzboiusi O'andei, Olanda a fost ?lava-..lit'd numai pe urmd si silitä a seuni cu Franta, atragand asupra

179

ei dusmánia Angliei din causaacestei aliante suite Cu Revolu-tia. Din cauza legäturii

inc. din 1792 se adaugela aceastä coalitie Bourbonuldin Neapole.

In toatä aceastä vreme, dupàaspingerea armatelor de inva-sie, la Valmy i Jemmapes, suc-cesele Revolutiei i infrängerilealterneaza. Aceasta atarnä inmare parte si dela valoarea ge-neralilor: Roche, Pichegru, Jour-dan, Houchard, Kellermann, Mo-reau, cari erau In cea mai mareparte improvisati, cad, vechiigenerali terminaserä foarte re-pede, unii dintre dansii ca LaFayette, Dumouriez trecând lainamic, ate unul fiind dat Injudecatä, imputändu-i-se ca n'afost destul de norocos, dar maiales credincios regimului, asa !n-eat sLau pierdut capul. Custine.Tot felul de elemente cu desävär-sire noi, iesite din multime, säntdeci acelea care au condus räz-boiul impotriva coalitiel europe-ne. De aItminteri si in Germ&nia, se petrec aceleasi lucruri :dupä ducele de Braunschweig,care mai e Ina fericit, vechii ge-nerali ai lui Frederic al II-lea

180

dispar, si apar si acolo, ea si, laAustrieci, urhiduci tineri, Carol,loan, 1ftng6 un Wurmser, Alm,-cian, un Alvinezy, Ungur dinVintul-de-sus. un Melas, fiul pls-torului din Sas-Sebesul s6sesc,si altii, ba chiar un print dindinastía domnitoare, care a sicut luptand, cum a fost prin-tul Louis. Ridicati din 'claselemodeste, ale populatiei, atitudi-nea lor nationala n'a fost tot-deauna aceiasi, cum este natu-ral sä, fie la oameni cari n'aunicio traditie, niciun fel de prin-&DU care sä-i conduc6. De alt-fel am spus e.g. In ce priveste peFrancesi, motivul national Intimpul Revolutiei nu existä., fe-lul de a gandi filnd cu totul in-ternational, pentru .cine apre-ciaza sentimentul national ori-unde.

Avem a face. prin urmare, cudouà armate, dintre care una seformeazä, atunci si n'are niciunfel de obisnuint'ä, armata fran-cea, care la inceput a fost, ade-sea, si Invinsá, child s'a tras asu-pra cetälilor Intgrite franceSe cughiule'e Inrosite. S'a cuceritThionville, s'a pierdut Verdun,care a capitulat lnaintea arma-telor prusiene. Si scenele Wasp

181

tece din Septembre 1792, candau fost omorati In Inchisori a-tatia nobili i clerici, au fostdeterminate de groaznica tea-m pe care o aveau revolu-tionarii ca vor intra trupele alia-tilor de la granita räsariteand InFaris i, atunci, va lncepe proce-sul lor : esafodul nu prea June-tionase pana atunci, dar ei se sivedeau suind scarile masinei dedecapitare, i, dacá masina a-ceasta a functionat pe urmä ne-contenit, In fiecare zi, aceasta sedatoreste stárii sufletesti a omu-lui care se simte pe margineapräpästiei.

Cu cat e mai multa iuniinà a:supra luciurilor, cu atata i malmultä sanatate inteo societate,dar acestia bajbaiau prin intu-nerec. Ca sa se inteleaga stareabolnavicioasa a Francesilor dinar:eastà vreme, trebuie deacineva samä si de faptul ca ni-meni nu avea informatiile careni stau nouä la 1ndemänä si du-pä care ne putem conduce,car In oarecare mäsura, I ma-car unii dintre noi, caTi au con-stiintä si spirit critic si pot In-räuri asupra celorlalti, 1mpiede-

182

c.indu-i de a se gasi In aceastastare tulburata din fiecare zi.

Nu se poate zice, deci, cd räz-boiul a inceput In 1792, tru-pele au inaintat In viitoarea Bel-gie, In Oianda, ca ele au cuceritMaienta, care a si fost pieydutao bucata de vreme si recd.stigata,au luat la Coblenz si Trier, toatabanda de la Rin din teritoriulgerman si au respins pe Spaniel'dincok" de Pirinei, patrunzand peteritoriul Spaniei, ca au luatpartea de limbd francesa din po-sesiunile regelui Sardiniei si a-tunci capitolul urmator ar fi a-cela al dominatiei francese acolo.

Sá vedem cum au Inteles Fran-cesii, intrand In locurile acestea,sa alcdtuiasca o noud forma deviata politic& Ei n'au avut fá-gez, pdna foarte tarziu, sä facäacest lucru, s'ar putea spunechiar ea n'au avut nici timpultrebuitor pentru o adevaratä or-ganisaie. A trebuit sä, vie altàminte decat mintea inflacaratd,

din causa tineretil si din cau-za energiei firesti a claselor ru-rale, pe care o aduceau cu sine,Roche, Jourdan, Massisna.

E interesant sd se ardte care

183

era adevdrata origine, din cesat, din ce oras, a generaliloracestor dintaiu ai Revolutiei. Cu-tari erau Alsacieni, Kleber, Kel-lermann, Gasconi Limousini, caJourdan, care luptase si in Ame-rica, din Jura, ca Pichegru; altii,Roche, Marceau, Moreau, veniaudin regiunile centrale ale Fran-tei, ba unul e Evreu, Massena.Daca ar fi fost o adevarata ar-mata unitard, Cu adevarati ge-nerali, evident cd rdzboiul ar fiavut o forma, dar, asa, nu e oadevdratd armatd, conclusa de unsef avand ce-i trebuie pentru a odomina In menta.itatea luimijloacele trebuitoare pentru alua In staparhire si a organisaprovincia sau regiunea cuceritd.

Dar deocamdata este vorba deprima atingere, atunci candnia conduatoare lipsffte, andbajbairea pe care o Intainestecineva, duand la toate ratdci-rile si crimele, in PariÑul insusi,se observd si In ce priveste con-clucerea rdzboiului. Cred a ebine sà adaog si aceia cä, dacaarmatele nu fuseserd condusenici de generali ca DumouriezLa Fayette, cari au trecut la

184

duqrnan, aceasta se datore#efaptafui ch ei nu erau läsati säfie stäpä.ni ai armatei lor, fiindcontinuu bknuiti de oamenii in-stalati la putere in Paris: intaiude ministrii girondini si dupdacea de Iacobini, cari in 1793 auavut In samd apdrarea Francieicu toate consecintile de anexareresultate din opera militará in-fdptuitd. Comisarii aceqtia, a-mestecându-se In toate rosturile,sidbiau increderea In generali, sisguduiau si disciplina armatelor,pentrucä generalul putea fi pd-rit Inaintea comisarului, a comi-sarului Conventiei, de propriiisdi soldati (cazul lui Custine).E fenDmemul care se observd a-stdzi in armata ruseascd, caresi ea are comisan i de acestia, decari se plAng generalii a cdrorcalitate este. de altfel, din ce ince mai evidentd.

Sd, ludm intaiu ceiace s'a pe-trecut in Savoia si dupd aceiasä trecem, pentru a ne opri multmai pe larg, la ceiace s'a intdm-plat In Germania In acest timp.

In Savoia, am spus cd avem aface cu un om de acolo, care s'amutat in Franta, a intrat in le-

- 185

gaturi Cu deosebiti revolutionari,dupd ce fusese in armata fran-cesd de douà ori si a stat pandIn August 1792 la Paris unde a-vea legdturi i ai elemente pie-montese, Cu clubul in care se in-grdmädise o mulime de agita-tori, cari recunosteau mai multsau mai putin autoritatea lui.Transformat de °data in gene-ral i comandant de armatä, els'a dus in Savoia sa si imediats'au alcdtuit si acolo formatiirevolutionare, mergdnd la plebis-cit si la anexare. Aici n'are ci-neva deci posibilitatea de a cu-noaste panä in amänunte careeste starea populatiei. Nu s'autipdrit, cred, Cu privire la aceas-td trecdtoare anexare a Savoieitocmai lucrurile necesare i, pede altd parte, la ceilalti nimeninu avea interes sä presinte mo-mentul exesta umilitor pentruState'e regelui Sardiniei.

Dar, in ce priveste Germania,fiindcd nu este nimic de vorbitpentru moment in ce privesteSpania, avem lämuriri foarte in-teresante, pe care le presimt a-cuma. Prin ele se vede limpedecä nationalismul german la 1789nu exista decatipoate, in anume

186

grate ale pppulatiei, instinctiv.Cand tArile noastre au fost ocu-pate, in 1790, gäsim unelenifestatii foarte interesante: ast-fel, cand printul de Coburg a fostla Bucuresti, cel care a luptatapoi la Jemmapes si a fostvins, si el a vrut sä supunä peboierii nostri la juranfantul decredinta fata de Imparat, jura-mant redactat inteun anume fel,In care nu era vorba de paztra-rea autonomiei noastre, s'a acutun joc de Inselare cu consululla Bucuresti, un Sas, Merkelius,om simplu de spirit, care nu si-adat sama de ce se petrece acoloastfel incat boierii tineri, cuun loan Cantacuzino" in frunte,au substituit juramantului alca-tuit de ocupanti un altul caretinea samä, de sentimentelepopulatiei, i boierii au jurat nupe cel d'intAiu text, ci pe cel for-mat de ei. Aceasta, fiindcdfluenta pe care a exercitat-o a-supra noasträ. spiritul filosofic",care nu tinea cont de deosebi-rile intre State, intre regiuni,Intre natii, patrunsese mult maiputin decat in alte tdri, asacat era un fel de nationalism tra-d;tional, aici. Cu cat insä o na-

- 187

tiune era mal inaintatà, cti ti-tat intrase mai mult in interna-tionalismul filosofic".

Poate rämânea cineva uimit,cand vede in ce fel se exprimaudeosebitii conducatori intelec-tuali ai regiunilor germane, carenu formau inca o singurà tan:.Iatä, Kant, care nu tipdrise pAnä.la 1792 nimic Cu privire la Re-volutia francesd, in lucrarea de-spre Rd-ill radical", se indreap-ta nu impotriva Revolutiei fran-

.

icese s unpotriva pätrunderii ar-matelor francese, ci impatrivaunor anumite exagerdri dinFranta, represintate de un Hé-bert, care a fost invins in luptaCu aceia cari predicau un revo-lutionarism mai cuminte, si s'asuit pe esafod. Scrierile luiKant, pe vremea aceia, erau ad-mise, chiar atunci &And depd-siau o anumitä limità pe care opune once stäpanire mai stric-ta, si iatä, o hotärire a censurii,care este foarte interesantä pen-tru atmosfera di nregiunile ace-stea prusiene in care trdia el.Se poate admite, pentruca nu-

mai invdtatii I adanc ganditorilcetesc operile lui Kant": prinurmare, fiind numai cativa, einu pot fi un element agitator.

188

Este adevarat ca de la o bucatade vreme Kant s'a inspaimantatde excesele din Franta. Ca si Jo-hannes von Miller, marele isto-tic elvetian, care intaiu cäutasesh se fixeze pe langa Frederical II-lea, care a spus ca lucrareace i-o inchinase n'are nimic ori-ginal si omul i se pare mediocru,a aratat simpatie pentru Revo-lutia francesa, si, numai, cumRevolutia francesa nu se faceacil al:id zaharisita si foi de tran-dafiri, atunci a fost contra ei sila Berlin, and erau Francesii a-colo, a tinut o cuvantare, in Hm-ba francesa, despre Frederic alII-lea s'i Napoleon, in care Fre-derica apare ca un fel de loanBotezdtorul, anuntand apropia-ta aparitie a Mántuitorului, careera Napoleon.

Kant era sufleteste, ca ratio-nalist s'i umanitarist, in acelasicurent ca si Revolutia. In odaiela dânsul, se vedea un singurportret, al lui Rousseau; nu aleroilor germani din evul mediusi nici al lui Frederic Barba Ro-sie, ci al Genevesului pribeag,care strecutase in sufletul con-temporanilor otra-/a ideii ea mas-

- 189

sele populare and se inrätisea-zà, once autoritate dispare, $i elebotdräsc. Dese ori Kant s'a gäsitIn situatie foarte grea, fiincleä infondul cugetkii lui era ceva casi In crezul lui Rousseau, in dog-ma lui. In cartea sa din 1796,care inträ, deci in epoca noasträ,despre Pacea vesnicd", adoua zi dupd tratatul dela Ba-sel, incheiat de Prusia si Spanialui Godoy, printul Pacii" , elvrea un fel de Republicdinzestra-td cu constitutie, cela ce cores-punde principiilor stängii rr ode-rate din Franta dela 1789, nupentru clasele populare. In fond,spune cineva care n'a fost preaamabil pentru dânsul, el estepentru desfacerea Reichu!ui inmai multe Republici conduse denobili. Revolutie contra regimu-lui existent, inlocuirea prin altregim, iar regimul acesta sä fierepublia, numai cât puterea silnu meargd pänd la clasele de jos.

Ce pdrere avea el despre Fran-cesi? Pärerea aceasta are si pärtAadevdrate, dar mai ales este cevainteresant in ea. Cäci el se apro-pie nu de oamenii dela 1789, cide critica ce se face ideilor filo-

190

sofiel" secolului al XVIII-lea. Elapune cà rationaIismul stricd.,färä, sä, po-atd pune ceva in Ise,vechile asezkninte, care, asezd-mintele acestea, puteau trdi si inele omenirea isi gds:a fericirea:,.La Francesi este multd frivoli-tate, nu indestul de guvernatäde principii cumpdnite; la dki-sii se intaineste un spirit de liber-tate molipsitoare si defectul celmare al Revolutiei e cd nu mailasä, sä, dureze oarecare formenumai pentrucd ele sunt vechi,de si lumea s'a gäsit bine in ele".Aici, oricine este de pdrereamea ,evident cd trebuie sä, a-probe.

Pentru namenii cari stäteau Infruntea literaturii germane, iatäce se poate spune pentru a selämuri starea generald de spiritIn lumea germand. Schil'er e a-deptul lui Rousseau fd.rd re-serve; sentimentalismul lui Rous-seau si idealul lui Rousseau.Ic-leia de cdpetenie din Contractulsocial o pune Schil'er in versuri,când spune cd omul e creat liber,liber chiar dacd s'a ndscut inlanturi. Nimic nu e schimbat dindogma lui Rousseau, nici adaosla amp,.

191

Lessing a combAtut influentafrance.sd, in teatru a cäutatsubstituie altd influentä, darteatrul lui, ca in Natan inte-leptul" Nathan der Weise", estepe aceiasi linie cu Diderot. El nucombate spiritul, ci forma strai-na a acestui spirit. N'are lega,turi cu ceia ce s'ar putea socotica fiind centrul vietii nationalegermane, ci totdeauna a tratatpe Prusieni drept semi-sälbateci.E un om format In spiritul fi-losofilor" de atunci i mult malapropiat, in ce priveste felul dea cugeta, abstract si generaluman, de ce! dela Paris de catde aceia cari ar putea sä" repre-sinte un inceput de diferentiarenationala in societatea germangde atunci.

Goethe este si mai interesant.Cel care qi-a clàdit o casä fru-

ntoasä. in timpul bätäliei dela.Tena, care nu l-a jenat de loe,cum nu l-a jenat ddrImarea a-parentà, pentru totdeauna F. aumultä vreme, a Statului prusian,se tine mereu inteo lume inter-nationald de culturd, si fiecarepopor e judecat de dänsul dupagradul de culturä la care se pare

192

c'a' a ajuns; iar, daca se intamplacineva, chiar din poporul säu, sanu fi ajuns la gradul de culturape care-I crede el absolut nece-sar, nu se cruta jurlecata cea maiaspra: Noi, Germanii santem deieri; este adevärat ca, de un se-col incoace, am lucrat energicpentru cultura, dar trebuiemai treaca cateva seeoleDänA ce oamenii nostri vor prin-de atata spirit si cultura, Meatsa se poata spine de ei a e =J-O vreme de and n'au mai fastbarbari". La 1792 el aparuse laMaienta In tovattsia Marelui-Duce de Weimar si atunci a re-presintat, in, cuvinte adesea cita-te, o adesiune deplina la nouaordine de lucruri, and spunea :In acest moment si in acest !ccircepe o noua era pentru ome-nire. Dar momentul era acelaand armata prusiank fu invin-A" la Valmy.

In ce privaste pe filosofulFichte, viitor apostol natio-nal", multä vreme el a fost cutatul in gal% de sentimentul na-tional german, alungand sa fiealtfel numai dupa ocupatia na-poleoniank and ea capatase un

193

anume caracter. Duna aceea atrebuit sa fie sustinut de opiniapublica ca sà aiungà. la o atitu-dine bine definita.

In ce priveste pe Schelling, al-tul din principalii represintantiai noii filosofii metafisice germa-ne, el spune cà despotul estestapanitorul care nu da curs idei-lor libere si -puterii de desvoltarea unei societati". Dar oricaredintre oamenii dela Paris In vre-mea aceia tot ap spunea. Dupaaceastä definitie, toti stäpanito-rh germani din vremea aceastanil erau decal despoti".

D'n parte-i, Hegel, care a festtotdeauna Invinuit ca prin filo-sofia lui considera cela ce estedrept ceiace trebuie sä fie si prinmmare se acomodeaza /a oncesituatie, tragand avantagii pen-tru cariera sa din astfel de recu-noasteri, a fost totdeauna de pa-rerea aceasta, dar: a vrut Dum-nezeu sau a vrut ratiunea pura,In fond este acelasi lucru. DupdJena, el vorbeste astfel de Napo-leon: Imparatul, acest suflet allumii". Nu e de mirare, caci a-ceasta este si conceptia secoluluial XVIII-lea: nu exista decat o

194

Jame", care se intrupeaza maideplin inteun geniu"; dar Na-po eon este un geniu si din acelmoment el poate fi sufletal lu-mii". Si Hegel mai adaoga:, Cum am mai fäcut-o si inainte,noi dorim acum tot norocul ar-matei franceze". Istoria se poatefalsifica pe urrna, dar ceia ce ascris cineva r'ärnane, chiar dacaacela care a scris cautd pe urmasa schimbe.

Intre generalii cari au condusrasboiul contra lui Napoleon, siau adus refacerea Prusiei, suntfoarte multi de ace'asi fel ca sigeneralii francesi; lipEà le cul-tura., sau culturä filosofica", si,In afard de aceasta, o conceptiegeneral umana, si revolutionara.DM' trei casuri pe care eu le gd-sesc inteu lucrare foarte vio'entd,de un cara cter bolsevic moral,eare este al lui Hugo Barn.

Scharnhorst era fiul unuimester; nu primise nici o educa-tie; idealul lui in materie de ar-mata este: militia nationala siräzboiul pentru libertate. Jour-dan, Hoche, Masséna, oricare dingeneralii francesi, se exprima la

195

fel. Gneisenau e un catolic, carea invätat la Iesuiti si FranciS-cani, cum inv'atase si Voltaire laIesuiti, si ce doreste el e desfa-cerea din lanturi a fortelor popu-lare, care paná atunci au fost le-gate. Care e idealul lui politic?Poporul sa participe la viata

Pand si Blticher vorbestede mLitia nationalä..

Ce reiese din toate acestea ?Acelasi lucru ca si din discursu-rile Francesilor, ca din acesta allui Isnard Girondinul : De ce sepoarta rdzboiul? Razboiul n'aresens, pentruca popoarele formea-za o singura umanitate; toti seiubesc i trebuie prinsi anumeatatätori pentru a-i desfiiata,din momentul acesta, toti vormerge impotriva tiranilor", si sevor inibratisa cu totii la luminafi.osofiei. De aceia sa nu socotimca act de tradare contra patrieicela ce s'a intamplat la Maienta:atunci cand unul din generaliifrancesi, acel care s'a suit pe esa-fod, Custine, a intrat in ora-sul acesta dela Rin, s'au formatimediat comitete populare. Avem

numele acelora cari le-au for-

196

-mat, nume germane de vecherassä. : B6hmer, notfmann, For-;,ster, ba este unul care poartànumele vechiului Vitikind, Saxo-nul luptand pentru pkgAndtatecontra lui Carol ce] Mare Ime-diat arbor' ai intele-gere din partea populatiei pen-tru ca regiunile acestea SA fie ali-pite la Franta, care era tara li-bertätii; nu mai este steag natio-nal, ci steagul desrobirii, fericiriiumane In mers, ca sa scape toatepopoarele de anarhia i apA.sareaIn care aa stat pâ.nä atunci.

Dar fenomenul acesta nu mer-ge phria in fund: intelectualii siburghesii luminati, acestia Antfactorii cari s.ustín inaintarearevolutiei, i fiindcä ea nu ur-n-areste cucerirea propriu-zish.lar, mai tarziu, cAnd a venit Na-poleon, el e acela care Intrupea-zd in acel moment tendintile dedesvoltare ale lumii": este decio prostle si o crim'a sä nu se pececineva inaintea geniului", careîi are toate dre.pturile. i deaceia, la Dresda, In momentulcand se desfäce.a Imperiul napo-leonian, dupd expeditia din Ru-sia si Prusia i Austria luí

191

Prancisc, socrul lui Napoleon, sedadeau de parfactorii cari sustinInaintarea invinsului, din toatestratele populatiei se ridica unsingur striga : Vive l'Empe-reur", aclamatia cuceritorului, siIn limba lui.

198

Lec5ia a X-a

BONAPARTEIMPERIALISMUL

Venim acum la una din pärti-Ie oele mai interesante ale ma-teriel pe care sunt chemat s'oinfäti.,ez si anume al imperialis-mul care ar fi de cäutat In cepriveste actiunea lui Bonaparte,devenit mai tärziu ImpäratulNapoleon.

In privinta aoeasta skit uneleobservatii de fäcut incä (lea In-ceput. S'ar putea crede. cä actiu-nea Iul Bonaparte In Italia, peulmä. in Egipt, mai tás.rziu, dupä.Intoarcerea din Egipt, la Paris,

rästurnarea regimului putredsi färd autoritate al Directoriu-

pentru a fi inlocuit cu unregim personal de strictä i fe-=Ida dictaturd, a porntt din-tr'un plan sl Oa' este manifesta-

- 199

rea unei personalitäti, care dela inceput ar fi avut in vedereceva corespuhzAnd cu Imperiulaproape general european, pârndla stepele rusesti, pe care a isbu-tit s'A-1 intemeieze, Cu o mutimede formatii clientelare.

Cred cd parerea Rceasta nueste IncireptAtità si cà acela carepare de state@ ori a conduce im-prejurärile, dand ilusia c. totulpleacä de la initiativa sa perso-nal, a fast mai mult decat o-dat'd dus d imprejurärile insesi.Ptin urmare este vorba de o ca-rkrá care n'a fost pregdtird, pre-vrizutd, urmarità cu atentiesorvind s'd manifeste de'a un ca-pkt la altul o personalitate cutotul extraordinard. Mersul gene-ral al lucrurilor in Europa in pe-rioada a doua a Revolutiei fran-cese l-a prins si indreptat in di-rectii la care el nu s'a gandit.

Dar, inainte de a ajunge la a-ceasta, sa ne gandim la cefa ce

preggtit actiunoa lui de ane-pentru cd vom vedea e'd el

nu este cel dintdiu anexionist.Revolutia francesä la inceputtrebuia s'd respecte toate natiu-nile i s'A nu calce alte teritorii

200

decat pentru a li aduce libertatea,läsand pe oamenii de acolo sa ur-märeascä scopurile lar si sä duelo viat'ä, sprijinitä, daca nu pe tra-ektille istorice, pe care epoca a-ceasta nu le acimitea, cel putinpe nevoi1e. lar, Cu indreptarea'or fireascä. La inceput asa a fost,

nicäeri, in ce s'a pästrat scrisdin aceastä vreme, nu se vedetendinta din partea revolutiona-rilor francesi de a indeplini o o-perä de transformare a Europeisi anume in sensul intereselorfiancese. Prin urmare e lucru si-gur cä., pänd la un timp, nu se in-tainesl e. nimic de acest fel, i Cutoate acestea indata s'a ajuns laanexiuni.

Sä, vedem cele d'inthiu ane-xiuni fdcute si, cum, in momen-tul de fate., s'au fäcut atäteaanexiuni, e bine sà vedemcm S'au infätisat lucrurile a-cestea in trecut, pentrucd, dacäastfel de idei se intAlnesc In tim-purile noastre, cel putin cei carile manifestä O. nu poatä fi indreptat:ti prin aceia cä i altádata rnScäri omenesti generoaseau isprävit asa. Supt Revolutiafrancesä shigura anexiune a fost

201

aoeia a Tärllor-de-Jos austriece,al caror regim qi a:e calor impo-triviri rata de Iosif al II-leale-am vazut.

Trupele francese, in lupta des.,chisa de Prusia i Austria impo-triva Franciei regale §i apoi con-tra Republicei, au gas.it aici unteritoriu unde fusese o revolutiesi In regiunea aceaSta o popu-latie de un indoit caracter : peae o parte Va oni de limba fran-CESA, pe de alta Flamanzi, darviata generara in aceste Td-i-de-Jos austriece, avea caracterulfrances, scisiunea aceasta ae ca-racter nat:onal trebuind sa seprodu,cd numai tâxziu in vre-mea noastra.

Ele au putut sá se intrebe cee de fäcut Din punct de vederemilitar, negiunea nu se putea pa-rási de pe o zi pe alta. Cb.nd s'afácut impártirea Flandrei pevremea lui Ludovic al XIV-lea, oparte a ajuns la Franta, cealal-ta a ramas dincolo de granitafrancesa. Era deci o intoarceredupl 1792 la unitatea Flandrei,vechiul comitat Cu un rol asamare in evul mediu.

Pe de alta parte, in patrunde-

202

tea lor, Francesii au vazut la 1'795cà n'a fast o opositie din partealocuitorilor. Oarnerili Revolutieia.0 procedat deci la anex:une: unnumär oarecare de departamen-te s'au creat si acolo, departa-mente care nu aveau nimic isto-ric; toate formele feudale de o-dinioarä au fost uitate, pentru ase crea regiuni noi dupä motive.geogratce, cela ce se pdrea foar-te firesc. Cd, mai tärziu, siste-mul frances de rechisitii, impuse

necesitatile timpului, de con-ditiile In care se purta räzboiulatunci, au provocat nemultdmirisi de aici au rezu:tat anumitesituat,ii, are niel nu s'au mani-festat prea ciar, aceasta este a-devärat. Dar la Inceput n'a fasttocmai asa.

In ce priveste Italia, aco?c s'aucreat, In 1796-7, Republici su-curEale, Intrebuintându-se no-menclaturi geografice; Cisalpina,Transpadanä, Cispadana. Dar a-ce,stea derivä. din Insäsi aetiuneaimpotriva Austriei, care nu maiputea fi dusä In Tärile-de-Jcs,unde se ajunsese la hotarele 0-landei si la po.sesiunile regeluiPrusiel.

203

Acesta este sensul, din punctulnostru de vedere, al Revolutieifranceze supt regimul Legislati-vel, supt al lui Robespierre si alCDmitetului de Mantuire Publi-ca i apol supt regimul Directo-riului, cand s'a restabilit o au-toritate de caracter guvernativ,o putere executiva, i 'And inmomentul campaniei din 1796 alui Bonaparte.

Pentru a intelege pe Bonapar-te, trebuie sa ne gandim la tre-cutul lui corsican, de si el cautasa se lepede cat se poate maiInuit de dansul. In Corsica sepetrecuse o revolutie : deslipireade Genova, apoi o serie Intreagade. acte revolutionare, chemarealui Teodor de Neuhoff si mareerol eroic a lui Paoli. In societa-tea aceasta corsicand, fard in-fluenta antichitatii, farä nimiccarturaresc, scos din lectura, s'aivit o serie Intreaga de oamenicari samara cu oamenii Rims-terii i cari s'au orientat instinc-tiv, dupa poruncile antichitätii.In strälucirea lui Bonaparte, nuse vede de-ajuns influenta luíPaoli, pe langa care el a fast unadmirator si un sprijinitor cre-

204

dIncios, Inainte de a schimbadirectia sa politicd si de a pornipe calea care trebuia sd-1 ducdasa de sus.

Dar pe lângd Bonapartesi fratii lui, cari samänd, desi mu t mai putin inzestrati, Cudansul, este dusmanul pe careel 1-a avut pand, la sfdrsitul zi-lelor sale : acela care a cdpdtatun rol mare la Petersburg, Pozzodi Borgo.

Exista pe atunci, de sigur, untip corsican.

Cu ambitie, in energie, dar cucontraz:ceri e unei educatii ne-complecte, cu ideile false pe carele-a putut prinde dintr'un loe sidin altul, Bonaparte, cum spu-neam, nu este un om dintr'obucatá çi unul asupra cdruia im-prejurdrile sä nu fi putut exer-cita o influentd, ci el a fast loar-te dese ori condus de impre-jurdri; fiind insä un mare co-mediant i tragediant" a stiuttotdeauna sd-si mentind rolul,pdrand cä porunceste, pe andnu fdcea decdt a urmdri curen-tul. Nu lnseamnd a scddea pecineva recunoscand supune-rea lui la curente:e care agitä.

205

Eocietate a in mijlocul c*keia segäseste.

Educatia lui militarà a fosttehnicä, si atk. In co:egiile mi-litare era, de sigur, mult maiputin Cu tul antichitätii deck InCo:egTe iesuite.

Avem serisori e de tineretä aleviitorului Imparat i operele luiliterare: In ele se vede si o sen-timentalitate ca a lui Rousseau.Dar sentimentalitatea lui Rous-seau, si rationalismul sänt lu-cruri Cu totul deosebite. Bona-parte s'a alipit de o oarecare po-htieä., pe care de alminteri asch:mbat-o : om de stänga, darirnpotriv:ndu-se curentelor popu-lare, atunci and cartierele popu-lare regaliste au atacat Conven-tia .71 el si-a fäcut intrarea inviata publicd prin aceia cd, adre-sat/du-se la dänsul cei amenin-tati, el a Meut sà se aducä tu-nurile i sä tragä asupra multi-mii.

Deci, el a trebuit sä iasä dinaceastä formatie de tineretä, suptinfluenta inprejurärilor, pentruca sä, nparä firea lui adeväratä..Ceia qe spune el mai tärziu des-pre oamenii teoriilor, pe cari II

206

condamna totdeauna, crezdndca idelle lor nu pot face altcevadecdt sä clued la confusie si larätäcire, statea In fondul tempe-ramentului lui. Si iatd cd, de-odatd, Directoriul se gäsEste ininprejurdri foarte grele pentrua purta rdzboiul din Italia, s:n-gurul care se putea purta impo-triva Casei de Austria. Si aicimai rdmäsese In luptd, dar numai ca sä, secundeze pe Austriacl,regalitatea sardd, Casa deSavoia, stdpanä, In Piemont, si,In campania din 1796, Bonapar-te a avut a face si Cu trupelebdtanului rege sard, cu totulincapabil si supt raportul politicsi supt cel militar. Trupele aus-triece ale lui Beaulieu ei au Ingeneral bune, nu trupe ex-clusiv germane, ci adunate dintoate partile Monarhiei. Dar, InItalia, dusmanul cel mare nu e-rau acestia, ci situatia Insäsi aarmatei francese acolo. Se suc-ceda.serd In aceste räzboaie multigenerali, ridicati dintre soldati,oameni de energie, dar soldatulIsi aducea aminte cà i-au fastcamarazi. Nu se dddeau ordineca In vechea armatd a lui Fre-

- 207

deric al II-lea sau a Mariei-Tere-zei; erau cetateni cu drepturi sik pldcea sà-si aducd aminte deaceste drepturi. Apoi, solda tultrebuia ad se ingrijeasa el dehrana lui de fiecare zi: dei situa-tia acestei armate din Italia n'afost asa de rea cum se crede, darimbracamintea era de sigur in-suficientà. Trimes acolo, Bona-parte a intampinat mari greu-tdti si Directoriul socotia ca ge-neralul acesta tândr, iute s) e-vident ambitios ar putea sd. de-vie o primejdie si-1 ajuta Ioarteputin.

In ce priveste populatia, eaera foarte nehotärità in ce pri-veste invasia francesä. Eroii a-cestia, mai mult sau mai putindesbräcati, desculti .si flämanzi,s'au gäsit de-odata in mijloculunei societäti de o stralucire ex-traordinarä., care isi smulgea fa-voarea de a vedea in saloanele eipe ofiterii francesi, si chiar sol-datii de rdnd erau foarte bineprimiti si gazduiti. Clasa bur-ghesd avea o atitudine liberald.,pe care o putea determina numaiinteresul si pregatirea culturald.Cetitori ai unei anunute litera-

208

turi, ei erau inalziti de senti-mente revo utionare si nu vecieauIn ndvdlitori pe Framesi, ci, ina-inte de toate, Revolntia. Dar,and se fdcea apel la tdranii dinmunte, ei au venit, odatd, impo-triva Francesilor, cu aceiasi ddr-zenie pe care au ardtat-o maitArziu tdranii tirolesi supt An-dreas Hofer impotriva stdpâniriifrancese.

Bonaparte a trebuit sd creezedeci armata aceasta supt rapar-tul militar si sd-si creeze s'i oadmin:stratie pentru aceastd ar-matd, lar, din toate, un sistem,care nu exista pand atunci, ince priveste legdturile ,i Cu popu-latia si cu stafele vecine.

Cdci aco'o era o lume intrea-gd, pdstrând organisatia de miciformatiuni politice care existasepand atunci. Nu erau numai po-sesiuni austriece, ca in Lom-bardia, ci, pe de o parte, Geno-va, cu care s'a fdcut socotealamai tarziu, iar pe de alta, Vene-tia, pe care, la capdtul acesteicampanil, Bonaparte a teroriza-to, impunând acolo un guvernpopu'ar democratic", si s'au gd-sit demacrati" in Venetia cari

--,. 209

s'au bucurat foarte mult de 11-bertatea castigatä, astfel, impo-triva unor aristocrati apäsittori,pentru ca, la urmä, cetatea sàfie ocupatl de francesi i sa a-jungä consideratä ca un elementde sch:mb, la armistitiul delaLeoben, cand Bonaparte era a-cum, In vaile Tirnlului putb.ndduce la Viena, si, la pacea de laCampo-Formio, Venetia va fidatä deci AustrieciIor, cu acea in-diferentä fatà de once .drept na-tional de care a dat dovadd deIaun capät la altul al carlerei salegeneralul, consulul 1 Impbratul.Vom vedea c'd atunci IntAia cardAustria a consimtit /a considera-rea deosebitelor teritorii ca nisteelemente care pot fi inteo partesau alta dupd hazardul campa-niilor, In garb.' nu numai de ori-cc consideratie nationald, dar de'tot ce priveste un echilibru euro-pean, care se considera in vre-mea aceasta ca total desfiintat,cum se socot acum de unii cadesfiintate tratatele de la Ver-sailles si Trianon.

Generalul, sef, care crease o ar-matd, a adm:nistrat tot ce o pri-vea, impunând ce a vrut a-

210

cebra pe cari Ii gasia Inainteasa. Aoestia au trebuit sá se rds-cumpere, i duce .e de Modena si

prin faptul cà n'au avutbani de dat, cadeau tab:ouri,incarcarea lor a continuat multdvi eme, pentru a fi trimese la Pa-ris. Atunci s'a imbogdtit mareleMuseu frances cu mostenireatrecutu'ui, dar, fatd de operele a-ctea care fuseserd luate ca des-pLgubire de räzbo:u, Bonaparte a-räta aoeiasi indiferentã in ce pri-veste legdtura Cu un anume loc

anumite imprejurdri, Cu mu-nificenta unui anumit suveran.Cum se considera teritoriul, asase considera si tezaurul acesta,din cel mai inalt domeniu al ma-nifestdrilor spiritului omenesc.

Tandrul general a fast, defapt, acolo Imperator In vechiulsens roman al cuvântului. Are ar-mata sa, Intocmai cum, pe vre-muri, cutare armatd romanä eraa lui SuIla, a lui Pompeiu, a luiCesar, a lui Antoniu, când, pen-tru ca sd se ajungà la o anumi-t6 situatie, se cduta Inainte detoate a avea un numdr de le-giuni legate in chipul cel maistrans de sef, fiind instrumentul

211

lui politic, care astepta totul dela dânsul. Iatd unde a fault elpractica guverndrii pe care maitarziu era s'o introducd in Fran-ta însäi, guvernare dictatoria-l:a., de autoritate, care nu ceresfatul nimänui si nu primestesuggestii din nicio parte. Acoloa ajuns el intdiu Domn de oa-meni.

Dac'd la Paris ar fi fost un a-devdrat guvern, si nu Directoriul,care era in mb.na lui Barras,prietenul Iosefinei, care devenisede curb.nd sotia lui Bonaparte,lucrurile ar fi luat altd fatd. Gu-vernul irtsd nu-i trimitea bani

cerea de la dânsul o parte dincontributia de rdzboiu, iar el pu-tea rdspunde cd nu dd socotealän!mdnui de cAstigul sdu. Inzeam-nd care c-eia ce s'a fdcut in mo-mentul acela, imperialism? Fdràindoiald ca. nu. Imperialismulcere un plan, Cu cunoasterea im-prejurdri' or, un sistem care sdfie la indemb.nd si pe care sd-1aplice cineva färã erutare. Con-ditiuni care nu se intalnese nicila Directoriu, care nu fdeea de-cht sd se bucure de situatia in-ternd crezutd cä e consolidatd,

212

niel la generalul al cdrui scop erasà cdstige baza de glorie de careavea nevoe pentru cariera sa.

cum isprävile acestea asa demari, victoriile acestea strdluci-toare din Italia nu i-au creatsituatie permanentd si, and s'aIncheiat pacea, generalul nu maiavea ce comanda, in necesitateaaceasta de glorie personalä el ainventat expeditia din Egipt.

Expedita aceasta e ca o noudpoveste din 0 mie si una de nopti.Inteadevdr el vorbia de lovituracate s'ar da Angliei prin ace:acd, fiind Francesii in Egipt, s'ardesch'de pentru ei drumul la In-dil. Existau proiecte de acesteade mult; unul, Cu caracter decruciatd, al lui Leibnitz, care, pela 1700, s'a adresat lui Ludovical XIV-lea, si se pdstreazd si unstudiu, sprijinit pe anumite ma-nuscripte, in vechPe Memorii aleAcademiei de Stiinte politice simorale din Paris, cu privire lap:anul acesta, pe care regele nusi l-a insusit. S'ar putea lega ce-iace nu s'a produs atunci in E-gipt cu realitatea contemporanda expeditiei lui Bonaparte.

Aici trebue sd se tinä, samd

213

Ins'd si de alte lucruri. De la o bu-cata de vreme Franta avea inte-rese foarte puternice in Turca,Imperiul otoman fusese intre-buintat contra Habsburgilor In -a de pe vremea lui FranciscI-iu i Ludovic aI XIV-lea. In se-colul al XVIII-lea s'a urmat a-ceastä politicá de ocrotire a Tur-clei, Franta rega'à pres.ntán-du-se ca mediatoare, cum a fastprin ambasadorul ei de la Con-stantinopol, De Villeneuve, In1739, la pacea de la Belgrad,Francezii mergeau chiar

ajute pe Turci; un deBonneval a devenit Pa.ä. Mal Mi,-ziu, In rázboaiele din a doua ju-mAtate a secolului al XVIII-lea,Turcii au Intrebuintat ca ingi-neri, ca sfátuitori tehnici, pe uniiFrancezi, i fortificatiile fdeuteIn regiunile BaEarabiei-de-Jos, laIsmail, la Chilia, s'au fácut, pela 1790, cu ingineri francezi.cineva care a ld.sat si memoriiimportante asupra TurcilorTátarilor, de Tott, era fiul unuiUngur dIntre ai lui Francisckoczy, din cei cari se refu. giaseràIn Franta, i el se prefkuse in-tr'un quasi-Frances; a avut un

214

rol In ce priveste formanea arti-leriei turcesti. Bonaparte, de alt-rninteri, s'a oferit si el Sultanu-lui la inceputul carierei sale, darel, ca trimes oficial al REpubli-cii, nu urmäria sà se aseze inTurcia supt ordinele Padisahuhii.Candva el spunea cd ar fi fdcutbine sa se clued In Orient, detmde s'ar fi intors cu un presti-giu enorm ca în povestiletene. Acuma, el se aseza, cu tru-pele acestea ale lui, Intovarasitede o flotä foarte solida, care afost distrusd, intre protivni-cii Imperiului otoman. Tur-cii au fost nelamuriti, i amba-sadorul turcesc la Paris nu stiace Inseamnd veste.a care i-a fostcomunicatd tärziu, dar a fost

cä o sd iasa toate bine,Franta rdmanand prietena Por-ti. De fapt, n'a fost o declara-tie de rdzboiu, lar Turcii au prinsdoar pe Francesii din Imperiullor, i-au Inchis la sapte Turnuri,cu voia de a se plimba prin oras,de a ceti ce literatura voiesc side a primi visite.

Se vorbeste de biruinta asupraMamelucilor la Piramide, darMamelucii erau niste bieti oa-

- 215

meni Inapoiati In vesmintee lorsplend:de, earl, cand s'au g'asit1naintea unei infanterii bineinarmate i Inaintea unor trupeeu tunuri, s'au imprastiat ca pulide potarniche, dar evident cabuletinul lui Napoleon despre a.ceasta lupta' a fost de un efectextraordinar.

Expeditia urmätoare, din Si-ria, este o intreprindere mbunkcare nu putea sa aibä niciunsens, chiar daca' Bonaparte voiasa ajunga prin Siria In Anatoliasi de acolo la Constantinopol.

Totul este o actiune personalà,dar acesta nu este imperialism,Imperialismul se face Impo-triva unei natiuni si In folosulunui Stat, pe cand aici este ope-ra unui um de aparenta' entusia-sta, dar foart,e chibzuit, care cau-t5 mijlocul prin care s5, impunaoelor de acasà i s5.-si capete osituatie pe care, amestecat Inviata politic5, de acask n'ar figi1sit-o nici °data.

P5.na' la intoarcerea lui Bona-parte din Egipt, care a fostsirea unui dezertor, care r,3 - a p'5,-räsit trupele acolo, dupä ce a a-sistat la distrugerea flotei sale,

218

intrebandu-se dad, va ajungede-a dreptul in Paris, Eau va tre-bui sä, debarce in Africa de Nord,iar de acolo Ed ggseasd mijlo-cul de a se intoarce in Paris, nuse poate vorbi de nimic care säpreceadd si sà sprijine conoeptii-le imperialiste ale timpurilornoastre.

217

Lectia a XI-a

PRIMELE IMPARTIRI DEPOPOARE

Trecerea dela ideologia filan-tropicd la sp:ritul de anexiunecare se produce chiar In anul1796, represintd una din schim-bdrile cele mai interesante Inistoria unui popor care pornesteIa rdzboiu cu o anumitd tendin-td si care o schimbd imediat, a-jungdnd la opusul stdrii de spi-rit initiale.

Dar inainte de aceasta e cevade adaus cu privire la atitudineapopulatiilor invadate. Am gAsitacum In urind niste fapte gatde interesante, IncAt n'as puteasà las nelntrebuintat i acestmijloc de dovadd In ce privestepdtrunderea In tdriIe vecine aFrancezilor.

Patrunderea aceasta s'a fd-

218

Cut in acelasi timp in malmulte regiuni. N'avem ordineprecise ale Directoriului sau ra-poarte de ale generalilor care sAspuie ce s'a petrecut in Olanda,unde a intrat generalul Piche-gru Inca din Ianuar 1795, Ma-inte de cäderea lui Robespierre,In Biscaia, dar scrisorile lui Bo-naparte Cu privire la expeditialui italiand aratà cum s'a ajunssä, se formeze o politicd definitd,fatä, de populatia ndvalitd.

Cand Bonaparte a izbutit sä,c,:eeze o armatä, din adunäturade desbràcati, desculti, flämänzi,anarhisati, gata sd se rdscoale Infiecare moment, strigand Trä-lased Delfinul" si asteptand sd seaseze Ludovic al XVIII-lea, atuncinici Directoriul nu s'a mai tinutIn sama, iar, cât despre comisa-rii civili, ei au fost trimesi inapoila Paris; cAnd a fost vorba sä sedea Kellermann ca ajutor, Bo-naparte a Vnut 0 a izbutit särämänä. singur.Bonaparte avea vederile lui. Co-

respondenta-i vädeste ca In fatalui juca fantoma Italiei. Toscande origine, asezat in Corsica, fi-guränd ca Napolione pand si in

219

eontraatui dé asätorie ati lose-fina mama lui i-a spus asapänfi foarte tärziu, omul careniciodatä n'a avut spiritul limblifrancese, avea de sigur un ganditalian, dar el nu putea sä fierea'isat de acela care va t.neamai tärziu, ca ImpArat, sd fie si,,rege al Italiei". Dupä biruintaasupra armatei sarde, el a statun moment la Indoialä unde seva duce inainte, aci nu se as-ter ta la resistenta foarte puter-flied a Austriecilor, care a pre-lungit campania asa de mult--:la Roma sau la Neapole? Cu pri-vire la Genova, i-a displäcut In-taiu o actime dusmanoasä, pen-tru ca pe urma sä se ajungä a-colo Incät doi generali francesise amestecau In toate rosturilegenovese, 'Ana s'a creat repu-blica ligurd, care nu era sä fiecleat un pas cltre anexiune.

Regale Sardiniei, invins, darnu Impäcat, ceruse un armisti-tiu, care s'a discutat Cu Directo-riul. Lipsit de Incredere, desgus-tat, Victor-Amedeu, murind Incursul anului, va läsa tronul luiVictor-Emanuel, cam de aceiasivaloare In ce priveste Insusirile

220

militare i politice, ca i putintadE. a se acomoda cu spiritul vre-rnii. Primul, care era de faptcreatorul armatei sale, cerca sái se da o parte din Lombardia.Se pprnise deci juckria Cu ter1.toriile si naVunile, fárd a intre-ba pe oameni, dupd co.lqenien-tele fiecdrui puternic. i, maiVarziu, regele Sardiniei ofereachiar un ajutor militar, 5.000 deoameni, in schimb pentru Lom-bardia.

Ar fi fost o pregatire a un;t1tiiitaliene. Dar, pe de o parte, Bo-naparte, pe de alta, Directoriul a-rimcau, de fapt, astfel de vorbe,rämArand sä se vadd cum se vordesvolta imprejuarile. La Nea-pole, Bourbonul slab de acolo,Cu toatà tinereta sa in care in-credintase puterea reformatoru-lui filosofic" Tanucci, putea sb.fi b Lisor atacat. Ferdinand al1V-lea, sotul surorii ambitioase aMariei-Antoinettei, era un regeincapabil i i npopular, initiativapolitic5, hind, cum se vede dinsciisorile ei, a reginei, care stileasupt influenta lui Acton, un a-venturier englas si, in general, a-venturierii puteau ga.si un rost la

221

Curtea aceasto, de moravuridubioase.

Cat despre deosebitele catego-rh ale populatiei italiene, Jominiobserva cu dreptate cä, de cateori e vorba de sentimente revolu-tionare, favorabile Franciei, tre-buie sä ne gandirn numai la cla-se'e de sus: cativa intelectuali,cativa burghesi si at'at; pe urrna

une'e elemente militare, intregradele mai tinere. Dar taranii,acestia nu intelegeau mai nimic.and revoluticnarii francesi fa-gbduiau desfiintarea drepturilorfeudale si o multilne de reformefa vorabile clase'or rurale, eleerau.asa de deprinse cu regimulcel vechiu, incat nu se arätau de-loe Incantate de schimbarea pro-misä. Ba erau Varani italleni pecari-i putea Indemna cineva im-rotriva Francezilor, ficandu-i sàse coboare din munte, cum incloud locuri s'a si intamplat a-ceasta, si de altfel ca si taraniidin Vendeia, cari omorau peAlbastrii republicani, si cu In-visibilii" din Spania, cari au de-cimat armatele francese.

Cand armatele acestea au In-tat pe teritoriul venetian, tAra-

222

nii din Bresciano i din Bergamoerau pentru revolutie, din carecausa', cand s'a creat trecatoarearepublicà transpadan a', din du-catul de Modena si din posesiu-pile Papel, si republica lombardaa Cisalpinei, care a inglobat pecealatä, rdsculatii acestia dinBrescia au trecut la Cisalpina,pe cb.nd alti tarani, din vane Al-pflor, erau pentru Venetia, incontra Francesilor. In Verona,un grtip democratic repalicanse manifesta pentru Francezi, peand alt grup s'a ridicat contralor, ca si la Genova, unde eraupartide ce se mancau necontenit,pfmä ce generalii francesi 1-auImpacat impunand protectora-tul lor. La Verona, in turnulturide stradd, s'a värsat sange'fran-ces si Bonaparte a protestat: deaici sila contra guvernului vene-tian si, supt presiunea unui im-provisat partid democratic, do-gele, consilierii, Senatul au pä-räsit puterea, Bonaparte, stäpan,avand apoi sà vandd teritoriulvenetian si Venetia insasi, in ca-lita te de compensatie, Austrieci-lor.

Inca din aceastA campanie a

223

lui Bonaparte se pronuntä declsrhimbarea de directie. Nu maisant ideologii cari \Tin fara nielmi fel de interees, planteazä ar-borii libertatii, Inteme'aza gärzinationale, ca I In acea Cispa-daub: unde Francezii nu aveaugarnizoanä, pentru ca' erau lo-colnicii cu adundrile lor natio-nale pentru constituirea Statu-lui. Nu mai este vorba numai deaducerea libertätii si de exrioa-tarea acestei libertäti pentru aduce lucrurile catre republicaprovizorie, care sä se tranbforMeIn provincie francesa, ci seslibstituie Impartirea teritoriilordui:A anumite conveniente mo-mentane. Nici echilibru euro-pean; nici cea mai indepartataideie. de principiu national, nicicercetarea cea mai superficiala adrepturfor, niel mäcar" cerereapermisiunii dela Paris cand eravorba sa se dea o loviturà caresä transforme cu totul situatia

cutare sau cutare regiune.Dar actul cel mai caracteris-

tic pentru aceasta schimbareeste cela ce, la un anume mo-ment, Directoriul a propus Aus-triei. Directoriul a fost foarte pu-

224

loial fatä, de Bonaparte, careMeuse isprava aceia mare si gu-vernantii franoesi 1-au urmaritcu banuiala si invidia pang lacapat. Astfel, nu 1-a läsat pedansul, care era la fata loculuist: negocieze, i n'au dat sarcinaaceasta nici rivalului lui, care lu-cra pe vremea aceia In Germa-nia, ci a trirnes pe un negocia-tor anume nascocit, generalulClarke, de origine Irlandes, darnascut in Franta, delegat la Vie-na ca sä vadä, in ce conditii sepoate face intelegerea cu Impe-rialii.

Pe atunci la Viena nu eraniciun fel de conducere politicaserioasa. Francisc I-iu avea ge-nerali foart,e buni; pe langa ceidoi arhiduci, Carol si loan, toataseria aceasta de conducatorimai noi si mai vechi de toatenatiunile, intre cari i Ungurifoarte multi, pe vremea canddieta Ungariei vota cateva miide soldati i fagaduia provisiipentru cinci sute de mii, dar oa-meni cari sä, conduca diplomatiaaustriad, pe vremea ackasta n'aufost pana la ivirea lui Metter-nich, care venia insä. din Germa-

- 225

nia apuseand. Instructiile datelui Clarke sant de tat interesul,razimate pe sistemul compen-satiilor", care admite o mul-time de combinatii". Pe MareleDuce de Toscana ar fi sa-1 mutela Roma, sa-i dea Statele Papei,fac'andu-1 chiar rege al Romei";la Florenta sa se tread ducelede Parma, un Bourbon, ale druiteritorii sá ramaie la dispozitiaFrancesilor; Franta sá la insulaElba, In care a mers pe urmaNapo!eon dupà cea d'intaiudere a sa. Urmarind despiagubi-rile, ele se cauta i In America.

Cum Francezii voiau sä capeteRinul pe amandouä malurileerau acolo Electorate eclesiastice

Electorul Palatin, de ce nu s'axmuta Electorul la Roma? Aus-triei i s'ar putea da: Bavaria,Palatinul-de-Sus, Passau, Salz-burgul, care forma alt Stat bi-sericesc. Dad totusi Palatinulnu s'ar putea pune la Roma, a-tunci s'ar aseza in Polonia, darnumai pe teritoriul austriac, cadCu Prusia se Incheiase pacea la1795 si deci trebuia crutata. Dar,curn se addugia i oarecare ge-nerositate pe land atpa pros-

226

tie sa strecura ideia cá Statulpolon ar putea sa inceapa a in-via supt conducerea Palatinu-lui.

'e.t.a care este o parte numaidin planul dela 14 Novembre1796, care poartd iscdlitura mi-nistrului de externe, E. Dela-croix.

Acum este intrebarea: cum autrt.cut oamenii ace.stia dela ve-chea stare de lucruri, desintere-sata, generoasd, interna0onald,la imperialismul acesta anexio-nist, care nu tine sama nici ma-car de interesele reale ale Fran-ciei ?

Pentru ca Franta nu puteasd aiba niciun interes in forma-tiunile acestea. Adesea intetireaur ei plebi total needucate duceala o anarhie, pe care generaliiDirectoriului nu erau In mdsu-ra s'o potoleascd. La Roma,unde fusese omOrit un diplomatfrances Basseville (1793), apoiunul din generalii ocupatiei, doialti generali se luptau intre clan-qii, Masséna i d'Allemagne,care, acesta din urmä, cu maimulta masura, a putut sa sestabileasca,

227

Mai tärziu, In 1798, generalulChampionnet va face acele4 hi-au la Neapole. Acolo, lazzaroniicheiurilor se ridicaser6 cu doi,e.fi, dintre cari unul se cherna

Mihai cel Nebun, qi, Inteo bunädimineatk ei s'au trezit in bätaiatunurilor francese. Napoletaniis'au gäsit Inaintea unei Repu-blice asemenea cu cele ligura,cisalpinä, pe câteva luni. Pangla räsbunarea regelui, a functio-nat aici o republicä parteno-peanä", a vechii Parthenope.Generalii comandau pretutin.deni, fkeau deposite de munitii§i de hranä, §i armatele treceauca prin teritoriul lor propriu.

Ca-sä se Inteleagä aceste pre-faceri nu ajung capriciile coman-dantilor. Directoriul era un gu-vern al oamenilor din dreapta.Barras, care fusese qi prin Indiape vremuri qi care i-a spus luiBonaparte sä nu facä expeditiaIn Egipt, pentru cä India inu re-presintä mare lucru, si expe-ditia lui Bonaparte In Egipt §*1

siria era In legätura cu un planindian, fusese marchis al ve-ehiului regim, Siéyès era un fost

228

abate. ilitAndu-se cineva bine laoamenii acestia, descopere mo-stenirea trecutului, din iremeacugetärii rationaliste i mecani-ce. Numai ca.t, In secolul alXVIII-lea, planurile de Impär-the se fäceau fatä de mostenirideschise, pe când In casul acesta,dela 1796 la 1797, mostenireadeschisa nu existd, ci se omoardacela a cärui mostenire poate fiIntrebuintatd.

Inainte de 1796 se discutd doartele täri ale noastre, Serbia,

celelalte provincii din PeninsulaBalcanicä, Constantinopolul, In-sulele, pentru cä era o dogma di-plomatica i politic& in aceastävreme cä" Imperiul Otoman nupoate teal, ca el se desface. Polo-tija era iarà.si supusä la aceastäoperatie, täietura pe härtie, carese prefäcea mai tazziu In tdieturaIn carne, pentru cd Republicapolonä, impärtitä in deosebitepartide, in confederatii care seciocniau intre dänsele, era opradd gata. Dar de la 1789 Ina-inte se trecuse, fára a pärdsiprincipiile epocii filosofice",dincolo de asemenea calcule; se

229

ajunsese in atingere Cu o viatlcare putea sa inspire.

Dar, Cand au venit fostii rega-Usti, cari 1-ar fi adus pe Ludovical XVIII-lea dacä nu se intorceaBonaparte din Egipt, el represin-tau traditia Monarhiei de la1789, mai mult sau mai putinconstitutionald.

Se !TARleg Cu mult mai greuinsa Austriecii, Imperialit delaViena ai Imparatului Francisc.Participantii la impartirea Polo-niei, indata ce au mirosit cg, sepregateste impartirea unei noiprazi, au fost gata sa discute par-tea care le revine lor. Prelimina-rifle dela Leoben, tratatul de laCampo-Formio aduc condamna-rea Venetiei, careia i se oferisepentru pose,siunile ei sa capeteceva in Statele Papel, Cu Ferra-ra, Bologna, pe cand se recu-nostea stapanirea francesa inceia ce va forma Belgia si pe li-nia Rinului, pdrasindu-se insaunele cuceriri dincolo de ac,eas-ta linie, si Cisalpina.

Austria Ikea cesiuni terito-riale si fatä, de Elvetia, care, deaiminteri, va avea, indata, ace-iasi situatie pe care o avuse teri-

230

toiiul german, amestecandu-seagenti frances ca s5, sustie can-tonul Vaud contra guvernuluidin Berna 0 s'a," se foloseascdla Zürich de o situatie ameste-cat5,', Geneva, oras liber, ru-gandu-se" atunci sä, fie a-nexat5,, spre a fi la ad5.-post. Genovei i se d5,durà feudeimperiale, 0 ea incepea sá ridicepretentii spre FUsdrit. I s'a pro-mis Austriei ca despdgubire Ba-varia de la Inn si, evident, Salz-burgul. Ducelui de Modena,Hercule al 111-lea, i se crea ofeudd austriacä. i, dupà ce f5.-cuser5. toate combinatiile" aces-tea, s'a adaus clausa urmältoare:dac5, una din Puterile contrac-tante ar face achisitll In Germa-Ma, cealalt5, va c45,ta un echi-valent". i Impäratul germanse Mdatoria cà, clack se poateintampla ca unele State germa-ne sä nu primeascg noua situa-tie, el nu va face niciun gestsä apere aceste State loviteinteresele lor.

Dac5, st5 cineva sà judeceatitudinea unui general Imba,"tatde victorii si care, Italian, trite-legea putintel sá hotärasc5.

231

crurile ca acasä la dansul, curtera Bonapart,e, si Directorml a-cesta de oameni de dreapta, carijudecau dupä ideile celor carl1mpärtiserä Polonia, se poate in-telege totusi ceva. Dar se inte-lege mult mai putin Austria inrolul cel nou pe care 0-1 atri-buise. De ce se amesteca Impä-ratul in acest rAsboiu ? Caapärdtor al vechilor drepturiistorice, ca rerpresintant al legit-mitätii, ca sprijinitor al vechilordinastii, iar acuma el se ardtasedispus sä primeascä once fel detarguieli pentru a crea un echi-libru care se putea deranja din-tr'o zi pe alta; päräsia lucrurlstabilite de secole, pentru ca säaibä avantagii de acestea mo-mentane, pe care nu le va puteaapära mane. Fe de altà parte, el,care intelegea incä sa pästrezesituatia sa in Imperiu, desfAceainteresele Casei sale din toate interesele Imperiului. i aceastapentru un armistitiu care vadura numai cb.tiva ani, aci elinsusi l-a rupt, revenind, cu fig-bunäxile sale, in Italia, alAturide bandele rusesti ale lui Suvo-

232.

rm i, ndatà dupä Intoarcerealui Bonaparte §i crearea Consu-latului, care a evoluat spre Im-periu, va fi nevoie de a se refaceacea campanie italiang din 1796ale aril resultate fuseserä cudeslvb.rsire pierdute.

233

Lectia a XII-a

NAPOLEON PE LINIAIMPERIALISMULUI

Cu lectia trecuta am intrat inperioada de anexiuni, cum santacelea care se anunta, cu ame-nintari in timpurile noastre, siinsusi cursul, cu cat inainteazämai mult, Cu atat, in legaturacu imprejurärile de acum, ca-pät5. interes.

Am vazut de unde s'a pornitcu sistemul de anexiuni; el da-teazd de la hotarirea Directoriu-lui de a se intelege cu Austriapentru un schimb de pdmanturisi de grupe omenesti : atata sase dea Franciei Directoriului,si atata O. fie acordat in schimbAustriei. Prin urmare, Austria,care era represintanta legitimi-tatii, a moralei internationale, seface complicea Franciei, care

234

si-a pdräsit traditia de la Mee-put pentru a diSpune'n felul a-cesta In voie de oameni cari a-veau si alt caracter si, acolounde erau, aveau alt drept de ardmanea, de a tr'di In Statul lorsau de a-si forma un Stat pe basarostului lor national.

Child Bonaparte se duce inEgipt, v'am ardtat .cd expe-ditia din Egipt a avut un carac-ter personal, fiind o reclamd per-sonald a lui Bonaparte, carenu putea sd meargd aiurea pen-tru ca sd-si capete un plus deg'oriz. asa de mare, aceastanu are a face cu politica Fran-ciei. Dacd mai tarziu s'a spus :WA ce este al Franciei, iatd ceeste al lui Napoleon in Jucru.rile intâmplate in Europa, ace-lasi lucru se poate spune in le-gdturd Cu campania din Egipt.Once ar fi anuntat si raga-duit Bonaparte, cu toate acesteaFranta in interesele ei nu eraluatd in con.sideratie; din potri-vä, ea a pierdut atunci foartemalt: a pierdut flota distrusdde Englesi, a pierdut o armathdin care n.0 stiu ati s'au intorsinapoi, fiind decimatd si de cli-

- 235

ma defavorabilà si in parte c1-zutii-in luptele urmate dupd pie-carea lui Bonaparte. In afaräde Franta, el devine un om nouprin aceia chiar cd nu mai esteacasä.

In acest timp in politicafrancesà se urine curentul depäräsire a tuturor traditiilor R2-volutiei, de insusire d teritoriilorcai e se Intâmpla de stau la I/I-dea-Ana armatelor francese. Vomaminti seria intreaga de eveni-rner.te din 1798-1799 care ara-tà Od directia Revolutiei france-se a deviat cu totul: a deviat Inasa fel, !neat nu se mai poaterecunoa.ste nimic din principillefrumoase de libertate, de infrà-tire cu toate popoarele libere dea se desvolta, care fuseserà lainceput.

In cursul anului 1798 s'au In-tknplat cele mai multe din a-ceste schimbhri, unete chiar Inluna lui Ianuar. In ce privesteOlanda, amestecul comisaruluifrances Delacroix, cred : ace-lasi care a presintat Austrieci-lor, prin generalul Clarke, pri-

236

mul sistem de impartire a Euro-pei.

Acolo, In Olanda, el s'a ames-tecat In rasturile interne ale tä-rii, care nu fusese anexatd caviitoarea Belgie, ci ddinuia Inca'republica batavd, o creatiune aarmatelor francese, cu o Aduna-re a ei, si anumiti membri aiAdunärii, cari nu i-au pl'äout luiDelacroix, au fast arestati siInlaturati din viata politick a-plicdndu-se. sistemul IntrebuintatIr timpul Revolutiei francese,cand Conventia a fost de atdteaori epuratd si membri ai ei tri-meq,i inteun depärtat exil, inIN ordul Americii rneridionale, laCayena. Este ceva analog cucela ce se intAmpld In anumitetdri din Europa, In Polonia, inCchoslovacia, cu ce s'ar fi intdm-plat In Finlanda prin acel pre-supus represintant al Finlandeirosii, comunist la Moscova, careeste Kussinen, despre care nu semai aude nimic. Cum Frantaavea o Conventie, s'a creat ime-diat o Conventie de acestea si InO'anda, cu oameni cari trebuiausä pregdteascd anexiunea. Darlucrtiri:e n'au mers usor In 0-

237

landa, o tara foarte resistentäprin intreaga ei Mdelungatti, tra-ditie de luptä, nu numai contraoarnenilor, dar contra naturii,

insä anexarea nu va lipsipâ,nd la capdt, de si va trece obingd bucatá de vreme pänd cese va atinge acest punct final.Deocamdatd, o altd grupare, a-vind in fruntea ei pe un generalDaendels, a resistat lovituriic: se däduse, si el a venit i laParis ca sá discute cu Directo-riul.

Tot In cursul anului acestuia1798 am väzut lucruri Cu desä-virsire neasteptate, si nepotrivi-W cu vechile principii ale Revo-lutiei, in Elvetia. Elvetia era oconfeder4ie de cantoane, cumeste si acum, iar, Geneva, aid-tut, un oras liber, care nu fAceaparte deci din confederatia elve-tianä. In viata Elvetiei au fostnecontenit lupte intre aristocra-tie si stratele mai de jos ale popu-latiei, In fiecare din orase, i erau

deosebirile nationale, care auas ut o oarecare influentä asu-pra desvoltärii vietii confedera-tiei helvetice. Prin urmaie, In-cercarea de rästurnare a ele-

238

mentelor oligarhice care pdniatunci stdpdniserd In unele o-rase si nota nationalä, care se a-daugd, deosebind unele cantoanede altele, la motivul acesta so-cial-politic de turburare. Amvorbit de Grisoni, de cantonulVaud, care mergea cdtre Lau-sanne, In regiunea romandä, infata regiunii germane, in caxe nuera o intelegere deplind. Altfelera viata la Basel, Cu episcopul,vechiu print de Imperiu, si laSchwitz, mult mai rurald decAtla Berna, care exercita o hegemo-nie, dar, chiar in lumea aceastaordseneascd, deasebitd era viatala Berna, cu acel caracter patri-arhal, si la Ulrich, cu activi-tatea comerciald. Conflictul s'aprodus inainte de toate intre Ber-na foarte aristo crated si intretendinta spre libertatea demo-cratic-a" a locuitorilor cantonuluiVaud. Yard a mai vorbi de in-sttla romanicd, vorbind o limbii,apropiatd de a noastrd, a Ru-mansilor (Romanici), a Ladini-lor, populatie extrem de intere-santa, care odinioard se afla si in1sTcrdul Italiei, cdtre Venetia, siIn Tirol.

239

Atunci, a fost Insarcinat saschimbe rostul lucrurilor In El-vetia, generalu/ Brune, mai tax-ziu maresal al lui Napoleon,Intrebuintat si In Olanda si carea murit de o moarte tragica, lacaderea Impäratului, fiind ata-cat In otelul lui dintr'un oras InSudul Franciei, de maseste sanguinare, si omorlt. Gene-ralul, unul dintre cei mai dis-tinsi colaboratori militari ai luiNapoleon, a jucat in 1798 unrol urn, apasator al unui poporliber, de si supt masca ideilordemocratice, dar autand sa In-locuiascä' vechiul helvetism, lacale cantoanele tineau foartemult,si basa populatiei de acoloa ramas legata de acest spiritmedieval. A vrut s'a Inlocuiascaaceasta. Republica', de un carac-ter care i se parea ca este acumirlbdtranit, prin noua Republi-ca helvetica, la Lausanne secrease acum cea lemanica",dup5, numele lacului de Le-man, si ea s'a si infaptuit; darnu usor, pentru ca. luptele acoloau tinut mai multa vreme.

Brune a apärut la Friburg InApril, a luptat,fiindca acolo nu

240

era o armat6 permanent:A, ci mi-litia care existd si pb.ná acum,cu aceasfd militia elvetianä, iarresultatul a fost anexarea la par-tea corespunzätoare din Italia aunor regiuni din cantonul Gri-sonilor. Tot atunci a devenit o-ra. frances Geneva, care resis-tase ataa vreme Savoiarzilor,cari au incercat escaladezezinurile, i este si acum la Ge-neva Monumentul Escaladei. Ei,Genevesii, cari au resistat, in se-colul al XVIII-a, si Francesilor,si-au pkasit acum tesaurul celmai scump care era pentru clan-sii libertat,ea lor. Calviniti, eisi-au sacrificat si siguranta re-ligioasd ateismului revolutionar,pAnä, ce a intervenit noua oran-duire religioasd a lui Napoleonce Impkat. Totusi, Geneva aramas orasul strict ealvinist ininstitutiile, in moravurile, in mo-rala ei. Dar, pentru un timp, inbetia aceasta de care erauprime popoarele, s'a mai inecatînà o formä politicd a vechiuluiregim, care aici era cel mai no-bil ev mediu.

Dacd in 0:anda si in Elvetia,ce;e cloud capete ale Rinului,

241

s'au petrecut aceste schimbäri innoul sens, anexionist, ca atätmai mult a trebuit sä sufere dedansul Italia. De la un capätpänä la altul ea a intrat in zonacotropitorilor si realisatorilor deanexiuni.

Inaiu Piemontul. La 1796se vorbia, si de Bonaparte, cuun oarecare respect; de Pie-rnont. Fusese vorba si de o a-liant'ä*,intre regele invins si intrearmatele francese, si am väzutc6 se fixaserä si conditiile. Acum,dLpä ce soldatii Republicei fran-cese se introduseserä pretutin-deni si isi facuserd drumul pe a-colo cätre Alpi si dela Alpi lavale, se intrebuinteazä cea din-tä!u ocasie pentru a izgoni perege. El a mers in Sardinia, careera greu de atacat, asa incat Ca-rol-Emanuel a domnit, de fapt,dula 1798 pand la 1814, in Sardi-nia. Poate cd Sardinia, supt mul-t! raporturi, a folosit din faptulea regele si familia regal& erauacolo.

Dupd plecarea regelui, terito-riul Piemontului, partea penin-sulark subalpinä a posesiunilorlui, s'a impäxtit in departamen-

242

te francese, care au luat, intoc-alai cum se Meuse si in Tarile-de-Jos, nu nume istorioe, cinume geografioe, dupä, rauri ;asa: Sesia, Doira, Stura, si maitarziu, cand s'au dat lupteie noiIn Italia, cu Bonaparte eaPrim Consul, s'a creat si un noudepartament Marengo, dupästraiucita batalie care asiguraseFrancesilor din nou stäpanireaItaliei.

Langä, posesiunile acestea, carefuseserá ale regelui Sardiniei sifaceau parte acum din Republi-ca francea, Lombardia fuseseRepublica Cisalpind, insa., du-pã plecarea lui Bonaparte, la1798, lucrurile s'au schimbat.Cand Austria a rupt indatoririlepacii dela Campo-Formio, o seriede actiuni militare i-au recasti-gat vechea stapanire nord-ita-liana, si atunci a venit prigoni-rea republicanilor italianisanti :toata aristocratia favorabilä.Francesilor, toata' burghesia ca-re-i primise bine, au fost prigo-nite; convoiuri de prisonieri ausämanat drumurile cu çadavrelelor. Gaud Francesii revin InLombardia, nu mai gäsesc deci

243

pe fostii lor prieteni, cari saudispärusera sau erau asa dezdrobiti, incat nu mai puteaujuca rolul revolutionar de odi-nioard. Aici se pregatia nu at5,tadevdrata inviere a RepubliceiCisalpine, cat transformarea sia regiunii acesteia dominate deMilan inteo dependentä. italia-nil" a Franciei imperiale.

Venetia nu mai exista acum;ea fusese atribuitä Austriei si,teritoriile venetiene fiind impdr-tite, rdmânea pentril Francesi säse foloseasca, numai dup5, noilevictorii din 1805, de Istria si Dal-matia odinioarä extrem de pre-tioase pentru Venetia, care deaici isi lua lemnele si soldatii,fiind s'i punctul de supravegherein Albania si in restul Peninsu-lei Balcanice. Nu departe erauInsulele Ioniene, o clipà anexatela Franta, unde, de pe urma a-hantei dintre Rusia si ImperiulOtoman, provocatá de campanialui Bonaparte in Egirpt, se insta-laserd Rush supt forma unei re-public' ocrotite" ea tärile noa-stre, care li Laduserd modelul,Turcii ingkluind dusmanilor lorde moarte sd, aibä un punct de

244

sprijin in aceste ape, pe vremeaand Tarul Pavel voia sà aibd-si n'a putut sà aibä, Cu toatainvoirea lui Bonaparte, si a-tunci el si-a schimbat politica sis'a indreptat impotriva Englesi-lor, insula Malta, guvernulcrtodox schimbändu-se in prie-tenul cruciatilor, al Cavaierilor

lath' ce se face in Nordul Ita-liei la 1798, prin generalul Jou-bert, cdruia i se däduse inLamb, aceastä regiune: acel careanexase Piemontul era sä.in lupta Cu Suvorov. In acelastimp Papa el insusi este isgonit,intocmai cum fusese isgonit re-gele Sardiniei. Persoana lui fiindsc:cotità ca periculoasd, autori-tatea pontificald trebuia sà dis-parä, si un altul din maresaliide mai tärziu ai lui Napoleon,Berthier, este acela care in-deplineste aceastä expulsare, cre-And o republicd romanä, ocroti-O. de Francesi. Rämänea Statul,condus de o dinastie decäzutd, alBourboniloi din Neapole si Si-cilia, dar generalul Champion-na, la inceputul anului 1799, airtrat in Neap°le cu ajutorul

245

lazzaronilor, Intememd republicapartenopeana.

Iatä prin urmare ce sävarsescFranoesii pe unja anexionistä.,de alminteri, istoricii francesirecunosc ca era o rut:ere totaláCu trecutul. Alta poritica, färä,niciun fel de simt al dreptului,fara respect al natiunii, al idei-lor de libertat,e, Cu care se ma-gulisera si se Inä.disera atateapopoare.

Faptele istorice care se intam-pla nu mor; se pare ca s'a schim-bat situatia dupä, catava vreme,dar tree anii si de-odatä cu altioameni si In altd tarà revine a-celasi sistem. De aceia faptelepolitice rele nu trebuie facute cuusurintä, pentru ca ele au o re-percusiune de-alungul vremuri-lor, o nenorocire care sare dintarb", In tara si din generatie ingmeratie. Daca n'ar fi fast 1793din Franta, n'ar fi fast omorulî. masa din Rtisia lui Lenin siTrotchi, daca n'ar fi fost sis-temul Directoriului i al lui Na-k)leon, n'ar fi anumite lu-cturi care, In dauna Iibertätiipopoarelor, se petrec in momen-tul de fatä.. N'a folosit nimic Eu-

246

ropa de pe urma tuturor lucru-rilor acestora trecatoare care

indeplinit atunci, insatiunile au ramas obosite si de-moralisate. Cand a aparut dinnou idealismul, el a avut deci uricaracter febril, bolnavicios, cadromantismul pus in fataMului represinta decaderea ince prive§te echilibrul nfletesc,cale el este marca oricarli ade-Orate civilisatii morale.

Cum aceste actiuni de arbitra-riu provocasera noua coalitie",

Cu Ru cand s'a intors Bo-naparte, el a gb.'sit o situatie grea.Anexarile acestea treziserá pretu-tindeni ingrijorarea acelora indauna arora se puteau savarsi

alte acte de acest fel. Engle-sii nu puteau suferi pe FrancesiIn Olanda §i Austriecii nu puteauadmite o Italie devenita in intre-gime francesa. Dar nu era vino-vat Bonaparte, caruia i sepun in sama toate pacatele, desi.uatia pe care a gasit-o la in-toareerea sa, ci el este rihematsa dreaga lucrurile care se stri-caserd. A inteles insa aceastäindreptare numai supt iaportulideilor militare, dar, in ce prives-

- 247

te crezul imperialist, el s'a con-vertit foarte u.sor. Nu fusese, dealtf el, in zklar Imperator InItalia la 1796-7 si un fel de Pa-disah in Egipt, pentru ca sa seintoarci acasa ca un simplu par-ticular; prinsese si el gustul a-cestei indiferente fata de oncealta decal pasiunea de glorie,care trece inaintea tuturor ce-lorlalte motive.

Avea ca primä datorie sä re-c4tige Italia. El nu e nici dataaceasta, cum n'a fast nici in1796-7, initiatoru1; initiatoriisant tot membrii Directoriului,iar realisatorii Berthier, Cham-pionnet, Joubert, genera1it cart',In ce priveste atitudinea fatadi. populatia navalita, afisauun cinism desavarsit, fari nici-un simt fata de umanitateacare sufere cand se zclrobeste su-fletul, grupuri insemnate de oa-meni fiind mânati de-a dreptulcAtre desnadejde si pieire.

La 1800 Bonapart,e trece InItalia, pe cand alti generali lu-creaza in Germania pe cloud li-nii, mergand spre Viena. El in-talneste in drumul lui de dataaceasta ca felclmaresal si sef

248

al armatei imperiale, rost pecare-I avuse odinioarä Wiirmser,pe Sasul Melas, care Inyataseceva din räsboiul dela 1796. Ina-intarea lui Melas a fast asa deräpede, Incât era sä Intre In Pro-vence, cela ce nu se mai In-tb.mplase de pe vremea luptelordintre Francisc I-iu s'i CarolQuintul. Campania fulgerätoa-re a lui Bonaparte l-a tri-mes panä dincolo de räul Oglio,dupd biruinta mare de la Ma-rengo. In acest timp Macdo-nald si Moreau sträbäteau te-ritoriul german, in care, maitärziu, Impäratul Napoleon erasä introducä o oranduialä cutotui deosebitä, Germania fiindconsideratà ca un teritoriu deimpärtit, dominat, exploatat, In-tocmai cum fusese pänd atunciteritoriul dela varsarea Rinuluisau teritoriul italian.

Se ajunge, dupä biruintile dela Marengo si Hohenlinden,la lncheierea armistitiului de laSteyer, si pacea se semneaza apoipe teritoriu franees, In Lorena, laLunéville, länga Nancy. Prin pa-cea aceasta se recunoaste situa-tia Francesilor a.sa cum era pre-

- 249

vgzutii prin tratatul dela Cam-po-Formio; in Italia, la Rin, laväxsarea fluviului, tot ce s'a luatrámâne, 0 in afarä, de aceastace se putea.

momentul acesta pentruintAia oarä se crease o Monar-hie nouä in Italia, un regat.Pang acum jocul era de-a Re-

acum se decreteazä re-gatul Etruriei. Florenta i celace formase Mamie Ducat deToscana cäpgtä aeum un nou ti-tlu, dar nu pentru un print ita-lian. Printul austriac fusese iz-gonit, si i s'a dat o despägubiretocmai la Salzburg; In locullui o sá fie un print din dinas-tia spaniolg, al icgrui tatä, donFerdinand, stgpänea la Paxma.Don Luis in Etruria", aceastaamintia timpuri foarte depAr-tate, Porsenra i vechii regietrusci de pe vremuri : pen-tru moMent politica noului primconsul cautà sg chstige pe Bour-boni. In acelasi timp Insä, po-sesiunile lui don Ferdinand,Parma, Piacenza, Guastalla,dupà moartea lui, trebuiau sgraying. Franciei.

Succesele lui Bonaparte- fu-

250

seserá asa de impresionante,incat, inteun moment, Austriasi Anglia au ramas singure. Gu-vernul engles a irtcheiat,la 1802pacea de la Amiens, pe care o varape indata. S'a alcatuit si oLiga a neutrilor, Anglia fiindindignata de creatiunea acesteiasociatii.

Mai tärziu, cum Danemarcaprimise blocul continental con-tra Angliei, Englesii au fortat,la. 1807, Stramtorile, au bombar-dat Copenhaga i Danemarca,speriata, a trébuit sä, parbi.seascatovardsia la care crezuse ca ebine id se alipeasca.

Iatä dud resultatul imediat alacestei situatii create de Directo-riul frames, de generalii Direc-toriului i continuata de Napo-leon. Am vdzut ca si Anglias'a intrebat, daca, acum, candtoata' lumea imparte, War facesi ea o socotealä de acestea,prin tratatul de pace, gandul eimare era sä smulga coloniilespaniole in Antile. Ea capatainsula Trinidad, marea insulaCeylan i in schimb declara' carenuntd la Capul Bunei Speran-te si la Malta, pe care fagaduia

251

s'o dea i n'a dat-o, aceastafiind una din causele pentrucare rdzboiul, dupd trecere dechteva luni de zile, a reinceput.Bonaparte avu in vedere, a-tunci, In 1803, sd relea visul Re-publicii de odinioard, debarcareaIn Anglia. La Boulogne se a-dunaser5, puteri formidabile,desi Inc& pand acum este Intre-bat ea dacd, era numai o amenin-tare sau intr'adevär ar fi In-drdznit a trece Canalul.

Dar, acum, dup'd a treia cam-panie a marelui conducdtor deostiri, In 1805, bdtalia de la Au-sterlitz si pacea de la Pojon, std-panul Franciei trecuse peste fl-gAduiala facutä i a incercat sdcreeze, nu In folosul Franciei, ciht sensul sistemului sdu, o altdordine de lucrad i In Germa-nia. Pentru cd de acum inaintenu mai este nici Franta, nielchiar el personal; ci este ideiaIui, sistemul pe care el l-a for-mat; acum, acesta 11 stäpA-neste pe dânsul; il domind, 11 ti-raniseazd. S'au inceput impdrti-rile in Germania: feude biseri-ctsti s'au dat unora i altora.

252

Toatä ränduiala oraselor libere,a electorilor a fost schimbatä;se creiazä o Germanie a lui,care va evolua si va ajunge sädea s'i Confederatia Rinului. Inacelas timp, in Sud unii electorise transform& potrivit cu nevoileprotectorului si se creiazg, ast-fel, o Germanie de Sud, cliente-lark pe längä Germania Rena-nii; ea se sprijinä pe Bavariasi pe Wiirttemberg, unde s'aucreat regi, ca in Etruria. .5'i vaveni vremea cind tot rostul Im-phratului Francisc in Germa-nia va fi clistrus, fostul sefimpärätesc al Germaniei tre-buind sä inventeze Imperiul te-ritorial al Austriei in fata Impe-riului revolutionar, cu nume na-tional, dar cu tendinte interna-tionale, al lui Napoleon, careIn 1804 luase titlul de Impdrat.

Dar aici, Inca °data, as vreasä insist asupra semnificatiei a-devdrate a titlului imperial alMi. El este Imperator Roman ;nu s'a gändit in primul rändsä-si zia Empereur de Fran-ce", pentru cä aceasta ar fi fosto margenire, de si sistemul a-cesta era frances. Titlul de Ré-

- 253

publique franoise, s'a mai 0.-strat un timp, rdmânând casL aceastd republicd france-sd" sd fie inläturatd, ramindndnumai el, Impdratul".

Incd dela 1803, inainte de aaccepta votul Senatului dinnoua Constitutie pentru ca sdbinevoiasa a fi Impdrat, Bona-parte propusese nenorocituluirege din Neapole o aliantd, ocu-pase teritorii in Abruzzi, in Apu-119, in pdrtfle de Sud ale Italiei,si viitorul Napoleon luase sicele cloud porturi, la Marea Ti-reniand si Marea Adriaticd, aleItaliei centrale, Civita Vecchia SiAncona, cdtre Dalmatia, pe careregimul nou o anexeazd.

In zddar intervine somatiaTaruAli Alexandru care urmea-zd pe tatd1 sail asasinat, .c,:i ce-rerea imperiald de evacuare".

Dar, pe când rdzboiul in Ba-varia impunea acea pace dinPojon, un mare desastru mari-tim taie orice putintd de a seincerca ndvälirea in Anglia, laTrafalgar bdtalia fiind eastigatáde amiralul engles Nelson, carea si murit in cursul luptei. Pecontinent insd sistemul rdmâne,

254

sI el se desvoltä, dupà a treiacampanie a marelui conduchtorde ostiri, In 1805: batälia de laAusterlitz si pacea de la Pojon.

Potrivit cu acest sistem Imp&ratul e rege al Italiei, o Italiecare puta fi intreaga, dar a-numite combinatii in ce pri-veste Sudul au asezat pe Ioa-chim Murat, care tinea pe soralui Bonaparte, Carolina; el vinedt la Cleve si Berg, ducatele de laRinul de jos, pe ca.re le avuse Inmarele balciu de proprietäti te-ritoriale. Cäci se Incepuse unmere sistem politic, unit cu omultime de combinatii fainiliaresi de prietenie, lumea Intreagäavänd a fi alcätuità din regali-täti si feude.

Prusia a cdpatat, In schimb.momentan, Hanovra, care nuera cleat posesiunea dela originea dinastiei care stOpania In An-gla.

In Olanda a fost asezat frateleLouis, care nu voia decat sO trO.-iaCA, linistit, dar acela care, dinordinul fratelui säu, trebuise s.5.la pe frumoasa fatä. a Iasefinei,Hortansa, fratele ei, Eugeniuera vice-rege In Italia, s'a vd-

- 255

zut cetteva saptämftni Incondamnat a fi un rege vasal,necontenit Indrumat i mustrat,

Surorile si ele si-au capatatrostul, Elisa Bacioachi hind

inces6 de Piombino i Lucca,apoi Mare Ducesd de Toscana,In locul treatorului Etrusc",Paulina, mbzitatà cu Borghese,c&pg,tand un alt principat ita-Han, la Guastalla. MaresaliiInaltii functionari civili deveniauprinti in cutare sau cutare re-giune, nu printi titulan, clavându-si feudele lor, ca Berna-dotte, Talleyrand i altii.

Aceasta era noua ordine de lu-cruri sprijinità pe cuceriri, peusurpAri. Pentru c5, se aplica, unsistem pe care-1 Inta,Inim si as-ta'zi: pe lânga cucerirea prinräzboiu, anexarea prin simple a-menintari, fdra sa se fi tras unsingur foc de pusca.

256

TIPOGRAFIAZIARULUI

"UNIVER SUL"Str. Brezolanu No. 23-25