Dereglări de olfacţie. Etiopat. diagnostic. TratDereglări de olfacţieEle pot fi cantitative — h i p o o s m i e , a n o s m i e , h i p e r o s - m i e , precum şi calitative — p a r o s m i e , c a c o s m i e . Originea lor poate fi congenitală şi căpătată. Mai des se atestă hipoosmia cauzată de leziuni ale căilor sau centrilor olfactivi. Anosmia congenitală se întâlneşte rar. Anosmia căpătată poate fi uni- sau bilaterală. în cazurile când ea este cauzată de dereglări ale respiraţiei cu etiologie diversă se numeşte anosmie respiratorie; când este cauzată de infecţii — anosmie infec-ţioasă; de acţiunea toxinelor — anosmie toxică. Uneori această patologie poate fi generată de tulburări ale sistemului nervos central (tumori, epilepsie etc), precum şi de traume ale craniului.Hiperosmia prezintă o exagerare a intensităţii senzaţiei olfactive. Parosmia este o distomie cu identificare inexactă, greşită a unui miros real (un miros plăcut dă senzaţia de miros fetid şi invers). Cacosmia este o dizosmie, când pacienţii au senzaţia unui miros neplăcut în absenţa substanţelor odorifere respective. Ea poate fi subiectivă (dereglări ale sistemului nervos central, tumori etc.) şi obiectivă (patologia nasului şi a sinusurilor paranazale, faringelui, cavităţii bucale, aparatului digestiv).D i a g n o s t i c u l se stabileşte în baza anamnezei şi examenului rinologic şi funcţional olfactiv. în caz de necesitate se consultă neurologul, oftalmologul şi alţi specialişti.T r a t a m e n t u l e î n funcţie de factorii cauzali.