deportati in donetk - efrem Ştirbu

5/7/2018 Deportati in Donetk - Efrem Ştirbu - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/deportati-in-donetk-efrem-stirbu 1/107

Efrem S, tirbu

Deportat, i în Donet, k

Scriptorium Baia Mare

Colect,ia Istorie-Restituiri

2010



Cuvânt explicativ

Lucrarea de fat,

ă cuprinde evenimente petrecute între ani 1944, după 23august s

,

i până la 10 octombrie 1948. În această perioadă sunt inclusecâteva etape pline de dramatism ale ostas

,

ilor români după încheierea

armistit, iului între România s, i puterile aliate.Nu s

,

tim în ce condit,

ii s-a perfectat actul care a oprit bătaiatunurilor spre răsărit, dar a permis să ia în captivitate zeci de miide militari români aflat

,

i pe câmpul de bătaie în momentul încheieriiarmistit

,

iului. Rus,

inos, în armistit,

iu, zecile de mii de prizonieri nu aucăzut în captivitate când erau cu arma în mână, ci după memorabilazi, fatală, când ostas

,

ii au aruncat armele crezând în armistit,

iu, în vala-bilitatea lui, ca act ce încheia dus

,

mănia dintre cele două state vecine.Oare acest act nu cuprindea nici o clauză legată de luarea de prizonieri?

Dacă nu, nu avem de unde să s, tim, atunci este explicabil de ceam fost luat

,

i în captivitate, am fost aruncat,

i în brat,

ele rus,

ilor ca nis,

temingi de handbal.

Minciunile rus,

ilor, că războiul s-a terminat, că de acum vompleca la casele noastre, nu au fost decât o momeală pentru a capturacât mai mult

,

i prizonieri ca să aibă brat,

e de muncă, pentru mas,

ina derăzboi din apus.

Am inserat în paginile de fat,

ă drama armatei române începând

cu dimineat,

a zilei de 22 august, cu retragerea dintre Roman s,

i Ias,

i,dezarmarea din 24 august, mars,

ul coloanei captivilor spre Roman, noapteadin cimitirul de la Roman, drumul spre Târgu Frumos, spre Bălt

,

i, cutrenul spre zona carboniferă Donbas, lagărul numărul 7 (s

,

apte) s,

i altelagăre cu mine de cărbuni din Ucraina, Rusia, Siberia, în care o bunăparte din prizonieri au rămas să îs

,

i doarmă somnul de veci în pământulucrainean, rus, prin Taiga, Borcuta etc.



Am inclus, după aducere aminte, drame petrecute pe drumullung de vreo 150 – 200 de kilometrii dintre Bacău s

,

i Bălt,

i, apoi viat,

a

din lagăr s,

i mină.Cititorii vor înt,

elege nele scăpări datorită celor aproape cincizecide ani de la tragicele evenimente.

Am inclus câteva nume de prizonieri despre care mi-am mai adusaminte s

,

i cu care am venit în t,

ară.Unii nu mai sunt: doctor S

,

os,

oi Dumitru din Constant,

a, PanoviciGheorghe din Sighet sau Bote din Vis

,

eu (dacă este corect numele), sauGaborean din Petrova, care a venit cu divizia „Horea, Clos

,

ca s,

i Cris,

an”etc. Dintre ce care sunt în viat

,

ă în prezent – Rat,

Vasile s,

i Ienci Gheorghe

din Petrova. De alt, ii din alte judet, e ale t, ării îmi mai amintesc: doctorulFlorea Ion, medic la Spitalul Colt

,

ea din Bucures,

ti, doctorul AntonescuIon, cu care am fost în lagărul numărul 7 s

,

i care nu a venit odată cu noi,ret

,

inut în lagăr datorită coincident,

ei de nume cu mares,

alul AntonescuIon.

Îmi amintesc s,

i de alte nume de care m-a legat prietenia desuferint

,

ă s,

i care nu mai sunt azi în viat,

ă: Ot,

et Vaida din Siria – Arad,Romanovschi din Salcia – Suceava, Galan din Coarnele Caprei – Ias

,

i,Macoveiciuc etc.

Mult, umesc memoriei că m-a ajutat să înregistrez s, i atât.



Începutul calvarului

Era în luna august a anului de tristă amintire, 1944. Unitatea noastră dearuncătoare, 120 mm din Regimentul 35 infanterie, se afla în dispozitivulde luptă între Roman s

,

i Ias,

i, în fat,

a oras,

ului Roman.Veniserăm încă din primăvară cu aruncătoarele noastre de 120

mm pentru întărirea sistemului de apărare. Ne aflam în rezervă. Nu îmi mai amintesc dacă a venit de la Cetatea Albă, din Basarabia, întregregimentul nostru sau numai o parte din el. Ias

,

ul, unde se dădeau luptecrâncene între armatele germano – române s

,

i armatele ruses,

ti, era unadevărat Vulcan în erupt

,

ie, un infern pe pământ.Exploziile bombelor aruncate din avioane se contopeau cu cele

aruncate cu nemiluita de tunurile ambelor părt,

i beligerante. Se cutremurapământul pe acele meleaguri, se murea, se prăbus

,

eau case ca nis,

te sim-ple cutii de chibrite. Zgomotele veneau prin eter până la noi. Searavedeam flăcări ale exploziilor.

Cât,

i kilometrii or fi fost până la locul luptelor nu s,

tiam. Pre-supuneam doar atât, că acolo se varsă sânge mult s

,

i că acolo este o încles

,

tare pe viat,

ă s,

i pe moarte între două fort,

e inegale: unii îs,

i apără

pozit,

iile, alt,

ii, în ofensivă, caută să îs,

i nimicească adversarul, să deschidăcalea spre victorie.As

,

teptam din când în când ordinul de mars,

spre Ias,

i, să ne dăms,

i noi tributul de sânge pentru Ias,

ul însângerat, Ias,

ul nostru, plin deviat

,

ă, de altădată.După cum se auzeau zgomotele exploziilor bombelor, am dedus

că nu eram chiar as,

a de departe (40 – 50 kilometri) între noi s,

i teatrul

3



de luptă din zona Ias,

ului.Bubuiturile nu conteneau nici zi, nici noapte. Aruncătoarele

noastre erau amplasate în afara satului, doar caii de tract,

iune erau însat gata pregătit,

i pentru deplasarea ori spre Ias,

i ori spre Bacău, dupăordinele comandant

,

ilor superiori.Eram în as

,

teptare, o as,

teptare chinuitoare. Nu s,

tiam ce se în-tâmplă în zona Ias

,

ului, unde luptele nu conteneau din intensitatea lor.Zgomotele exploziilor bombelor se auzeau parcă mai deslus

,

it. Semneprevestitoare de nenorociri! Se rupsese frontul. Armatele noastre seretrăgeau în interiorul t

,

ării. Primim ordin de retragere spre Roman s,

iapoi spre Bacău. Toată noaptea de 22 august spre 23 ne-am retras,

am depăs, it Romanul s, i ne-am oprit la gara Fântânelele, apoi spre satulItes

,

ti ne-am înfundat într-o pădurice, nu îmi amintesc cât de mare era,ne înfundam în aceea pădure cu aruncătoarele s

,

i cu caii nos,

trii. Distant,

ade la pădurice până la s

,

osea cred că nu era mai mare de 1200 de metri.S,

oseaua era extraordinar de aglomerată de oameni, cărut,

e, camioane înretragere. Trece un tren cu vagoane platformă, încărcat cu militari, ar-mament, munit

,

ie, spre o destinat,

ie pe care noi nu o cunos,

team. E seară,zgomote tot mai apropiate. Pe s

,

osea greu se pot distinge, întrucât esteseară, oamenii de cărut

,

e, camioane, tot,

i în retragere. Încep să se audă zgomotele tancurilor din care se trag salve de tun

asupra camioanelor s,

i tancurilor româno – germane în retragere. San-tinela noastră, apropiată de s

,

osea, raportează că o coloană de aprovizionare în retragere este complet nimicită de tancurile - colos

,

i ale rus,

ilor pestecare trec ca peste nis

,

te movilit,

e.Se aud t

,

ipete de oameni, plesnituri, explozii de bombe. E unvacarm infiorător.

Comandantul nostru (nu îmi amintesc numele) trimite un agent

de legătură la comanda regimentului, care nu era prea departe, pentrua raporta situat,

ia de pe s,

osea s,

i a primi ordine. Omul de legătură se întoarce s

,

i raportează că nu mai este nimeni acolo, doar un foc pâlpâind. Împus

,

căturile se aud din ce în ce mai aproape de pădure. Singurasolut

,

ie este să ies,

im din această pădure pentru a nu fi nimicit,

i. Se ordonă înhămarea cailor la aruncătoare s

,

i urcarea spre deal, căci zgomotelearmelor nu mai continuau pe s

,

osea. Dacă rus,

ii ar fi s,

tiut că suntem acolo



ar fi luat cu asalt păduricea s,

i se ajungea la o confruntare însângeratăs,

i cei care ar fi fost nimicit,

i am fi fost noi.

Aceasta ar fi fost de prisos în orele când se semnase armistit,

iupentru ies,

irea României din aliant,

a cu Germania. Se vorbea de nis,

tetratative duse la Cairo între aliat

,

i s,

i români, încă din luna aprilie saumai. În acest timp erau lupte crâncene pe teritoriul Basarabiei s

,

i la Ias,

i.Noi mai s

,

tiam de acest început de armistit,

iu, dar era ceva secret.As

,

a a s,

i fost.Armistit

,

iul s-a încheiat. Condit,

iile în care s-a încheiat armistit,

iulnu s-au cunoscut.

Urcăm dealul spre Ites,

ti, dacă îmi amintesc bine, în vârf vedem

o limuzină. În mas, ină, militarii cercetau o hartă la lumina lanternei. Omas

,

ină mică la orele mici din noapte, este ceva suspect. Ofit,

erii not,

triise apropie de mas

,

ină, caută să afle cine sunt s,

i de unde vin. Din mas,

ină,unul dintre ei, aruncă câteva vorbe: „trădătorilor, at

,

i pactizat cu rus,

ii,at

,

i trădat alinat,

a noastră!...”. Atât s,

i dus,

i au fost. S-au îndreptat spreapa Bistrit

,

ei. Că vor fi scăpat din ghearele rus,

ilor e put,

in probabil. Noistăm sus pe creastă s

,

i nu s,

tim încotro să o luăm. Zorile îs,

i fac aparit,

ia.Ne îndreptăm s

,

i noi spre satul Ites,

ti, să scăpăm dintr-o eventuală încer-cuire, să trecem apa Bistrit

,

ei. Auzim că podul ar fi fost ocupat deja derus, i. Încotro să o luăm?

Din urma noastră apare un detas,

ament de cavalerie sub compa-nia unui colonel. S

,

i ei fugeau, vroiau să treacă apa Bistrit,

ei. Colonelul seopres

,

te în dreptul nostru s,

i ne întreabă: „Încotro mergem?”. El ordonăsă ne încolonăm s

,

i să urmăm detas,

amentul lor. Căpitanul îi răspunde căunitatea o conduce el s

,

i să îs,

i urmeze drumul. Au plecat cavaleris,

ti tot în direct

,

ia Bistrit,

ei. Noi am rămas pe loc. În acel moment se auzeaububuituri de tun pe s

,

osea s,

i se vedea de pe creasta dealului infernul de

pe s,

osea. Tancurile ruses,

ti înaintau fără să întâmpine vreo rezistent,

ă.Am dedus că într-adevăr s-a încheiat armistit,

iul. Cred că nimeni nus-a gândit că ora capitulării este începutul captivităt

,

ii noastre, că ni s-adeschis drumul „Golgotei” s

,

i de acum începe calvarul miilor sau zecilorde mii de ostas

,

i. Infernul de pe s,

osea se mai domolise. Se auzeau maideparte spre Bacău bubuituri de tun, rafale de mitraliere.

Soarele se ridică desupra orizontului tot mai strălucitor. Se arată



o zi călduroasă, fără zdreant,

ă de nori. În acest timp un bătrân, după opoartă se uită la noi. Fiind mai aproape de aceea poartă strigă la mine

să vin lângă poartă să îmi spună ceva. În acel moment apare pe creastadealului un tanc rusesc. Din tanc se trage un proiectil, nu în noi, carese face t

,

ăndări dincolo de apa Bistrit,

ei.Din turela tancului iese un ofit

,

er rus cu s,

apcă de ofit,

er de ad-ministrat

,

ie român. Ni se adresează într-o fluentă limbă românească„Soldat

,

i români, predat,

i-vă, nu încercat,

i să deschidet,

i foc asupra noas-tră că vet

,

i fi nimicit,

i”. Armata noastră este pe s,

osea! Ofit,

erul rus, dacăera rus sau basarabean, nu s

,

tiu, începe să ne spună despre armistit,

iul încheiat, despre armata sovietică în înaintare pentru nimicirea nemt

,

ilor

s, i a aliat, ilor lor. „De acum înainte armata voastră va lupta alături denoi”. Omul aflat dincolo de poartă ridică put

,

in capul s,

i îmi spune să lashaina militară, el îmi dă o cămas

,

ă tărănească, o pereche de pantalonis,

i o greblă în spate s,

i să ma duc în „lumea în Dumnezeu“. Îmi spuneca îi cunoas

,

te pe rus,

i că sunt mincinos,

i, că a fost s,

i el prizonier în anul1917. „V-au prins în capcană, nu vă mai gândit

,

i că vă eliberează”. Îi spun omului că rus

,

ii ne dau propus,

ti să mergem acasă, as,

aspune cel din tanc „Nu vedet

,

i propuscă de mers acasă cât este lumea,vă vor duce la muncă în Rusia“. Am crezut în vorbele rusului s

,

i nu în alebietului om care mi-a vrut binele. Sărmanul om din Ites, ti, Dumnezeusa îl odihnească acolo, sub modesta cruce cres

,

tinească!Ostas

,

ii sătui de război, au început să arunce cu armele, iar rus,

iiies

,

it,

i din tanc se apucă de dezarmarea celor câteva sute de români.Ceasurile cele le aveam s

,

i le însus,

esc, revolverele s,

i armele le aruncă,ne lasă numai sacii de merinde s

,

i hainele de pe noi, apoi ne poruncescsă ne încolonăm. Armamentul va fi strâns de alt

,

ii, caii poate vor intra în stăpânirea ites

,

tenilor, sau a rus,

ilor, iar noi încolonat,

i sub o escortă

a doi rus,

i cu pistoale mitralieră, ne fac semne pe drumeagul pe careveniserăm în toiul nopt,

ii. Încă se putea fugii din coloană, dar propuscapormisă de ofit

,

erul rus din tanc ne atrăgea. Fiecare se gândea să aibeactul în buzunar, să meargă linis

,

tit acasă la familia lui.Este armistit

,

iul! Am scăpat de război! Omul trăies,

te în sperant,

ă...s,

i este bine as,

a! De nu ar mai exista sperant,

ă, nu ar mai exista viat,

ă.



Drumul robilor

Ne deplasăm pe s, oseaua principală. O masă de ostas, i rus, i, înainteazăspre Bacău strigând, bătând mârt

,

oagele pe care călăreau, întrebând:„Gde Berlin?“. Oamenii din stepele asiatice, în urmărirea armatelorromâne s

,

i germane mai luptau în retragere. Coloane de prizonieri ca s,

inoi, vin din direct

,

ia Bacău s,

i merg spre Roman. Fet,

ele lor arse de soareseamănă cu ale noastre. Vom fi s

,

i noi încoronat,

i cu ei? Unde au degând să ne ducă, doar este armistit

,

iu? Când s,

i unde ne vor da dovezilede liberă circulat

,

ie? Suntem la gara Fântelene Bacău. Ne încolonăm s,

inoi după ceilalt

,

i prizonieri. Sărmane ostas,

român cât de naiv ai fost!Sperant, a ta în propuscă nu a fost decât o iluzie. De acum inainte ît, isunt puse cătus

,

ele, cine s,

tie pentru cât timp, nu cătus,

ele de fier cipromisiuni de libertate.

Învingătorii nu au timp să se gândească la libertatea noastră, ci la îngradirea ei. „Apostolului care dulcele-i vorbe de pe înălt

,

imea tancului,despre armistis

,

iu, despre libertate, despre prietenie, frăt,

ie, pace, au fostdoar o momeală aruncată nouă pentru a ne încorona în linis

,

te s,

i a urmadrumul calvarului bine organizat din timp”. Noi nu ne-am dat seama de

intent,

iile criminale ale rus,

ilor. Cine s,

tie dacă cădeau atât,

ea în mrejelelor. Poate s-ar fi murit cu arma în mână s,

i nu aruncată de propriilemâini. Ne vom duce, cine s

,

tie, în ce lagăre de exterminare lentă pepământul „bravilor învingători“ din Eurasia.

Suntem lângă s,

osea gata să ne încolonăm cu ceilalt,

i. Suntemgata să mergem spre Roman, iar învingătorii în josul apei. Praful scor-monit de pe s

,

osea de s,

enilele tancurilor, de rot,

ile camioanelor s,

i a co-

7



pitelor cailor, se ridică în sus, tot mai sus legând cerul de pământ.Căldura este din ce în ce mai presantă. Soarele este din ce în ce mai

strălucitor. Razele de foc se lovesc de pământ cu putere de cuptor,se întorc din nou în sus. Aerul este fierbinte, pământul este fierbinte.De multe zile nu a mai apărut de după creastă vreun nor aducător deploaie. Infernul de pe s

,

osea ne cutremură. Vedem cadavrele de oa-meni, animale aruncate de o parte s

,

i de alta a s,

oselei, sânge pe s,

osea,cărut

,

e, camioane zdrobite de urias,

ele tancuri ruses,

ti. Doamne, ce peisajlugubru! S

,

i noi vom mărs,

ălui după ultimul om după ultima coloană, iardupă noi alte s

,

i alte coloane venind din josul apei Siretului. În urechi îmi sună zgomotul bocancilor sau a cizmelor altor martiri, care ca s

,

i noi,

vor duce crucea suferint, ei până la sfârs, it, nu pe Golgota ci undeva înpădurile siberiene sau în mine la adâncimi mari, aidoma cârtit

,

elor. Ne înscriem s

,

i noi pe s,

osea în urma unei coloane din alte unităt,

i.Se vede că armistit

,

iul de care s-a vorbit nu a fost respectat derus

,

i. Ei au luat prizonieri de unde au putut chiar dacă era armistit,

iu.De cine suntem condus

,

i? O escortă compusă doar din doi rus,

i arămii.Din ce zone or fi fost nu s

,

tiu, sunt militari mai în vârstă pregătit,

i specialpentru a ne însot

,

i. Ei pe cai noi pe jos.Pornim! Încotro? Nu s

,

tiu. Mergem pe s,

oseaua pătată de sânge.Acelas, i peisaj: cai mort, i cu burt, ile umflate, pe care razele puternice alesoarelui grăbeau putrefact

,

ia lor. Oameni sfârtecat,

i de bombe sau cugloant

,

e cu gloant,

e oprite în creier stau tolănit,

i în praful de pe margineas,

oselei cu roiurile de mus,

te pe fet,

ele sângerânde sau pe ochi zdrelit,

ide schije s

,

i gloant,

e. Simt,

im un miros greu de carne omenească intrată în putrefact

,

ie sau de animale aruncate de exploziile bombelor. s,

i noitrebuie să trecem prin mijlocul s

,

oselei, cu capetele aplecate, ca să nuvedem asemenea aspect îngrozitor, să ne menajem stomacurile încă

pline cu mâncare luată dimineat,

a, înainte de a cădea în robie. Înaintăm încet. Ne mai aruncăm privile în dreapta s,

i în stânga. La vederea celor încă neîngropat

,

i, duhnind a hoit, stomacul parcă saltă de la locul luis,

i vine spre gură. Câteva sughit,

uri s,

i o senzat,

ie de great,

ă ne încearcăpe mult

,

i... poate pe tot,

i! Nu avem curajul să vorbim cu vecinii desuferint

,

ă. Oamenii stepelor sunt neîndurători. Oricând se poate opri unglont

,

în t,

easta ta.



Am regretat că nu am fugit cu sublocotenentul Bujinschi, care afugit de la gara Fântânele, când m-a îndemnat s

,

i pe mine să mergem

împreună. În acel haos de pe s,

osea nimeni nu se mai interesa de unom, ci de gloată, o masă de oameni care mai speră într-o propuscă.S-au îns

,

elat amarnic! Masa aceasta de oameni, care a fost îns,

elată laFântânele va fi îns

,

elată s,

i mai departe: la Roman, Târgu Frumos etc.La Roman ne vor lua în primire alt

,

i însot,

itori, mai multi s,

i mai puternici.Soarele este sus de tot. Razele sunt tot mai sălbatice, lovesc fără

milă în capetele noastre acoperite cu s,

apca militară. Hainele de pe noi,parcă scoase din apă. S-au mai rărit blindatele care treceau furioase pelângă noi. La vederea lor, plecăm capul să nu îi vedem pe cei din turelă

cum îndreaptă automatul spre noi. Mergeau biet, ii captivi cu frica însuflet când trecea un tanc întârziat, care în goana lui ridica praful de pes,

oseaua denivelată, iar locatarii lui chiuiau s,

i strigau în limba lor, cines,

tie ce. Atât înt,

elegeam de la ei „Gde Berlin?”Norocul nostru că nu le-a venit în cap dorint

,

a de distract,

ie, săculce la pământ nis

,

te oameni fără apărare. Poate unii dintre ei nuerau chiar atât de sălbatici, vor fi avut s

,

i ei familie s,

i îi frământau s,

ipe ei gânduri negre, nu aveau chef de as

,

a distract,

ie. În război omulnu contează, decât în limita intereselor de a câs

,

tiga victoria împotrivainamicului. Războiul este o barbarie, nu se duce nici cu milă, nicicu omenie. Mergem tot înainte după însot

,

itorul din fat,

ă. Mis,

cărilenoastre sunt greoaie. Dacă ar îndrăzni cineva să rămână de coloană,obosit fiind, s-ar prabus

,

i sub o rafală de pistol mitralieră, ar fi dat lamarginea s

,

oselei... s,

i atât tot. Un rob mai put,

in. Gruzinul din urmăar complecta numărul dacă ar fi fost luat

,

i după număr. Cum însă nuerau luat

,

i numeric putea face orice cu prizonierii, chiar să îi împus,

te s,

inimeni nu i-ar fi cerut socoteală.

Trecem printr-un sat. Nu vedem t,

ipenie de om. Probabil s-auascuns de spaima învingătorilor, care treceau călare pe nis,

te mârt,

oagede cai luat

,

i de pe drum sau din curt,

ile oamenilor... cine mai s,

tie! Satulpare pustiu. S-ar putea ca populat

,

ia să fi fost evacuată sau s,

i-a găsitadăpost mai departe pe s

,

osea pentru a se salva ca fiint,

ă s,

i nu s-a maigândit la bunurile agonisite o viat

,

ă întreagă. În fat,

a furtunii omul cautăsalvarea sa, nu se mai gândes

,

te la ce a lăsat. Înaintăm... înaintăm



încet după mersul s,

efului din fat,

ă. Noi cei din coada coloanei, aproapene sufocăm de praful ridicat de rot

,

ile camioanelor ruses,

ti, care urmau

trupele cu cele necesare aprovizionării: alimente, munit,

ie, echipament,cine mai s,

tie ce purtau în lăzilor lor.Un pocnet surd s

,

i un om se prăbus,

es,

te s,

i se rostogoles,

te de petreptele casei până jos. Fără să ne gândim întoarcem capetele înapoisă vedem de unde vine pocnetul. Însot

,

itorul nostru îs,

i as,

ează pistolulla locul lui, iar noi am înt

,

eles că s-a tras s,

i de unde s-a tras, dar nuam priceput de ce a tras într-un om nevinovat, neînarmat, care cines,

tie ce păcat l-a scos din ascunzătoare chiar la aceea oră. Să credem în destin? Este ceva de neînt

,

eles, o enigmă ce nimeni nu poate să o

explice. Credeam că unul din noi ne-a părăsit, răpus de un glonte, înplin armistit

,

iu, în 24 august 1944. Nu un om s-a prăbus,

it în propria-icurte cu un glonte în t

,

eastă ies,

it din pistolul gruzinului sau al tătarului,cine mai s

,

tie ce nat,

ie era, ce mergea pe urma noastră, mult,

umit defapta comisă. O văduvă cu nis

,

te copii rămas,

i orfani vor plânge dupătatăl lor. S-a dus sprijinul familiei în lumea celor drept

,

i, unde nu estenici o durere, nici întristare. As

,

a se respectă armistit,

iul de cei care nu îl înt

,

eleg s,

i nu vor să îl înt,

eleagă. Capul familiei va zăcea în linis,

teacimitirului satului, cu o cruce modestă la căpătâi. A fost condus de unpopă, care cu câteva rugăciuni l-a as, ezat la locul de veci. Crucea delemn de la capul lui va putrezi curând sub rafale de ploi s

,

i vânt. Din an în an, o femeie îmbrăcată de sus până jos în negru, va duce la bisericăo farfurie de colivă să o dea de pomană pentru sufletul răposatului eisot

,

, când oamenii vor ies,

i de la biserică. Poate s,

i pe noi ne as,

teptăaceias

,

i soartă s,

i mai crudă! S-ar putea s,

i noi să rămânem cu ochi sprecer încărcat

,

i de mus,

te, dacă „bunul nostru călăuz” ar simt,

i plăcerea deo mică distract

,

ie împărt,

iind gloant,

e s,

i într-o parte s,

i în alta. Nimeni

nu poate prevedea soarta noastră. Omul a căzut răpit de un glonte în curtea lui, noi vom rămâne pradă ciorilor s,

i mus,

telor, până se vagăsi vreun cres

,

tin să arunce câteva lopet,

i de pământ deasupra oaselornoastre curăt

,

ate de piele s,

i carne de către nis,

te animale sălbatice.Pe front ai armă, lupt

,

i să ît,

i dobori inamicul sau el luptă săte doboare pe tine; este o luptă dreaptă, care pe care, mori ca unerou nu ca un las

,

. Mergem...mergem înainte cu captele în pământ.



Soarta noastră este pecetluită, cine s,

tie până când. Am uitat s,

i defoame s

,

i de sete văzând ce s-a întâmplat cu omul care de abia deschise

us,

a, cine s,

tie pentru ce. Ne încordăm mus,

chii picioarelor pentru arezista drumului, oricât de lung ar fi. Am văzut drama din curteanevinovatului t

,

ăran care s-a prăbus,

it s,

i pe fat,

a căruia sângele curgea încet. Coloana noastră merge sub ars

,

it,

a soarelui. Curios este că de laRoman au trecut vreo doi fos

,

ti prizonieri cu dovezi de liberă circulat,

ie.Sunt verificat

,

i, li se dă drumul sfătuindu-i să nu părăsească s,

oseaua căvor fi împus

,

cat,

i, as,

a spun cei care trec pe lângă noi cu dovezi în mână.Ni se întăresc sperant

,

ele. Câtă naivitate! Câtă propagandă mincinoasăpentru ment

,

inerea moralului captivului. Drumul sperant,

ei se va sfârs,

i

la Roman, cred unde vom fi pus, i sub o pază mai severă. Suntem în adoua jumătate a zilei de 24 august. Soarele se pregătes

,

te s,

i el să seodihnească după dealuri. Razele lui se topesc la orizont lăsând o dârăgalbenă aurie pe creastă. Căldura lui s-a domolit. Pentru noi este binesă mergem mai us

,

or, setea de apă nu ne mai chinuie s,

i nici foamea.După efortul făcut, nu s

,

tiu cât,

i kilometri, ne simt,

eam obosit,

i,dar ne mis

,

căm după comandantul din fat,

ă. Oare când vom ajunge săne mai odihnim? Bocancii sunt prea grei după kilometri făcut

,

i.Trecem printr-un sat... este pustiu satul. Este bine că nu se

încumetă nimeni sa îs, i satisfacă curiozitatea, să aibă soarta celui dinsatul prin care am trecut. Poate că lumea a fost evacuată s

,

i încă nus-a întors de unde a plecat.

Înserarea merge în pas cu noi. În depărtare se văd lumini slabes,

i put,

ine. Cred că încă ret,

eaua electrică nu este restabilită. Becurilepar nis

,

te licurici fosforescent,

i. Nu ne-am mai uitat nici în dreapta, nici în stânga să vedem ce mai întâlnim. Picioarele iau foc în bocancii grei,dar îi târâm... îi târâm... îi târâm cum putem. S

,

i hainele ne apasă. Le

simt,

im că sunt mai grele ca altădată. Toate ne dus,

mănesc! Oras,

ul încănu se vede datorită întunericului.Ne mis

,

căm prin noapte, bocancii sună strident pe cuburile degranit de pe s

,

oseaua încă caldă de căldurile soarelui. Înaintea noastrăse ives

,

te turnul unei biserici, înaintăm tot în acelas,

i ritm s,

i tot cu ceidoi rus

,

i, unul înainte s,

i altul încheietor de coloană, acel ce comisesecrima. Cred că nu l-a mustrat cons

,

tiint,

a pentru ceea ce făcusese. L-a



dezumanizat războiul, dacă războiul este vinovat animalizarea lui saualt

,

i factori au stat la temelia formării lui: ideologia comunistă, familia,

s,

coala etc.Nu s,

tim cât este ora s,

i nici nu prea avem nevoie să s,

tim. Ceeace ne preoupă acum este odihna. Prin întuneric vedem s

,

i întunericulbisericii, se văd s

,

i crucile de pe mormintele din cimitir. Biserica este înconjurată cu gard metalic, un grilaj destul de solid. Se aud glasuriomens

,

ti înăuntru, iar pe lăngă gard se mis,

că militari rus,

i cu pus,

ti învârful cărora sunt fixate baionete. Acum îi vedem bine. Sunt pazniciicimitirului. La cât

,

iva pas,

i o poartă este deschisă larg. Coloane seopres

,

te în fat,

a port,

ii.

Oamenii ordinei sunt rus, i s, i nu români. Străinii fac ordine în t, aranoastră. Ce ironie! Tu român, ai ajuns să fii batjocorit de nis

,

te străini, în timp de pace după armistit

,

iu. Ne bagă cu fort,

a în cimitirul plin dealt

,

i prizonieri sosit,

i s,

i ei din alte părt,

i cu aceleas,

i suferint,

e sufletes,

ti s,

itrupes

,

ti ca s,

i noi. Cimitirul este prea plin, oamenii se înghesuie unul înaltul, se mai calcă unul pe altul, se mai oftează, se încearcă să îs

,

i facăloc fiecare, să îs

,

i poată odihni bietul trup obosit, de drumul lung pe oars

,

it,

ă neobis,

nuită pentru sfârs,

itul lunii august.S,

i as,

a ghemuit,

i, adevărat,

i arici, vom petrece o noapte de veghecu mort, ii. Biet, ii mort, i! Nu le-a fost de ajuns tona de pământ de pepiepturile lor, am venit s

,

i noi, nu din voint,

a noastră, să mai adăugămla acea tonă greutatea corpurilor noastre. Poate plâng s

,

i spiritele lorde suferint

,

a noastră. Este noapte, somnul ne doboară, ploapele atârnăgreu pe ochii nos

,

tri.Nici nu simt

,

im durata nopt,

ii. Nu s,

tim nici lângă cine stăm, atâts,

tim că sunt captivi ca s,

i noi s,

i vor împărtăs,

i aceias,

i soartă cu a noastră.Vom mărs

,

ălui împreună spre o t,

intă necunoscută.

O voce stridentă ne trezes,

te din adâncul nostru somn. Sărim tot,

i în picioare, ne frecăm la ochi, ca după un cos,

mar s,

i ne îndreptăm sprepoarta de unde venise acel „Stavai”. Ne simt

,

im ceva mai bine după unsomn cu genunchii la gură. s

,

i pe tren se mai întâmplă să mai călătores,

tio noapte într-o pozit

,

ie incomodă, după care cobori la ultima stat,

ie, temis

,

ti, inhalezi o gură de aer, după care o iei la drum. Noi inhalăm aer,dar cu stomacurile goale.



Ne înscriem dis de dimineat,

ă pe s,

oseaua Roman – Târgu Frumos.Acum suntem înconjurat

,

i de o gardă mai numeroasă. Un ofit,

er prezent

ne vorbes,

te în limba lui, iar un altul ne traduce cele spuse de cel dinfruntea coloanei: să mergem încolonat,

i, să nu ies,

im din rând că vomfi împus

,

cat,

i. Pornim din nou cu santinelele s,

i în fat,

ă s,

i pe lături s,

i în urmă. Zgomotul bocancilor pe străzile pavate cu cuburi de granit,sună strident în urechile noastre. Suntem la începutul celei de a douazi, mărs

,

ăluim, mărs,

ăluim fără să fi pus ceva în gură. Discul soarelui seives

,

te de după creastă, razele lui încă sunt neputincioase. Este bine as,

a!Ziua primă a fost mai darnică cu căldura ei, însă avea putere suficientăpentru a înfrunta greutăt

,

ile. Acum, în a doua zi, ne simt,

im mai put,

in

rezistent, i, dar facem eforturi să ne mis, căm, pentru ca să nu se opreascăvreun glonteîn ceafa celui ce s-ar înclina să cadă de pe picioarele luislăbite.

Supravegherea celor opt sau zece însot,

itori este mai vigilentă.Sunt foarte atent

,

i să nu iasă cineva din rând. O mică abatere s-arsfârs

,

i tragic. Din nou înotăm prin praful ridicat de alt,

ii în fat,

a noastră.Pe dreapta s

,

i pe stânga s,

oselei se mai văd cadavre de: cai, oameni,dar nu avem timp să intuim de frică, ca să nu ne alăturăm lor, as

,

a căprivirile noastre se îndreaptă numai înainte. Oare este departe TârguFrumos? Drumul nu îmi era cunoscut. Când vom ajunge acolo s, idacă până acolo vom primi ceva hrană s

,

i apă? Sperant,

a în „propuscă“devenise iluzorie. Mergem s

,

i mergem. Mai avem încă energie acumulatăaltădată. Coloana era atât de lungă, că nu i se vedea nici începutul, nicisfârs

,

itul. Trecem prin primul sat de la Roman în sus, un sta ca toatesatele moldovenes

,

ti, cu pomi, cu garduri pe lângă curt,

i, garduri înaltesau mai mici, mai bune sau mai put

,

in bune, cum a avut gospodarulputerea financiară.

Satul era cufundat într-o linis,

te de mormânt, nu se auzea nimic,nu se vedea nimic în curt,

i fie de frica ocupant,

ilor, fie că încă nu sesculase. Un prizonier se uită în dreapta s

,

i în stânga, nu vede însot,

itoruldin spate s

,

i... t,

us,

t într-o curte! Se poate că nu a fost observat de russau că rusul s-o fi temut ca urmărindu-l pe unul să nu îi piardă pe alt

,

ii.S,

tia rusul nostru că pe undeva tot va găsi un biet om nevinovat care îlva înlocui pe fugarul de rând... s

,

i chiar a găsit.



La ies,

irea din sat, într-o curte, trebăluia un om în vârstă. Rusulse repede, îl îns

,

facă s,

i îl gabă în rând, as,

a că numărul „blestemat,

ilor de

soartă” nu suferă nici o modificare. Este în regulă!Totul s-a petrecut în timp de câteva secunde, as,

a că omul s-adezmeticit când era departe de casa lui. Familia îl va fi căutat pe lavecini, o fi întrebat dacă nu l-a văzut pe bărbatul, pe tatăl familiei.

Sărmanul civil, va tropăi s,

i el de acum înainte cu sumara lui încălt

,

ăminte alături de noi, care eram în a doua zi de mars,

pe un soareputernic, des

,

i nu ajunsese în cres,

tetul capului. Pământul ardea subpicioarele noastre. Mai trecem prin alt sat din care, condamnat

,

ii nos,

tri,mai bagă cât

,

iva tot de prin curt,

ile sătenilor ca să aibă rezervă. Mai s,

tii

ce se întâmplă? Poate vreun indisciplinat să rămână cu nasul în t, ărânăsau... cîte nu se pot întâmpla... oameni precaut

,

i!Trecem peste un câmp în care se mai vedeau coceni de varză

chiar lângă drum. Vreo doi se reped la coceni, îi smulg cu pământ cutot s

,

i când să intre în rând un foc de armă s,

i un glont,

trece pe lângăei. Nu îi loves

,

te, dar a fost un avertisment pentru alte ocazii.Undeva, tot pe câmp se ordonă oprirea coloanei pentru odihnă.

Paznicii nos,

tri ne avertizează să nu încerce cineva să se depărteze preamult de la locul de odihnă că va fi împus

,

cat. Aceeas,

i amenint,

are!Odihna durează vreo jumătate de oră. Ne întinde pe pământul fierbinte.Adormim. Acelas

,

i strigăt „stavai” ne saltă în picioare, ne încolonăm s,

iplecăm. Rus

,

ii s-au ostătat de la cărut,

a lor. Stomacurile noastre lucrează în gol.

Au trecut două zile s,

i noi nu am pus nimic în gură. Haineleni se par mai grele ca altădată. Să le aruncăm pentru a ne us

,

urapovara? Sfârs

,

itul lunii august s,

i poate să se de ape frig. Sunt grele, darfolositoare! Nu ne vom despărt

,

i de ele. Ceea ce ne chinuie mai mult

este setea, setea care, dacă căldura se va ment,

ine cu aceias,

i intensitate,greu o vom mai putea suporta.Se apropie sfârs

,

itul celei de a doua zi. Soarele îs,

i mai reduce dinputerea sa, este în favoarea noastră, dar tot mergem. Nu se întrevedenici un pic de milă din partea mai marilor nos

,

tri. Încă o victimă a setei! Trecem pe lângă o băltoacă sau o fostă

fântână fără împrejmuire, nu departe de drum. Un tânăr prizonier,



probabil că nu a mai putut suporta setea, se repede spre fântână sa îs

,

i mai potolească setea. Sărmanul de el! Gestul lui este considerat

de rus,

i ca indisciplină, îndreaptă spre el arma ucigătoare s,

i în urmaunei pocnituri, bietul tânăr îs,

i pleacă capul în luciul apei din fântână,dacă era fântână. Viat

,

a lui se sfârs,

es,

te pentru o cană de apă. Pringaura glont

,

ului i se scurge sângele, a înros,

it apa. De ce o fi comis actulcriminal acel militar rus? De ce s-o fi temut? De un om neînarmat? Daralt

,

i prizonieri, care ar fi părăsit rândul să îs,

i ude buzele înfierbântate?Nu era o crimă, putea să tragă în aer pentru a-l speria s

,

i nu în capul lui.Este greu de imaginat barbarul lui gest. Coloana s

,

i-a strâns rândurile să îl scutească pe însot

,

itor de un alt efort. Tânărul a rămas pradă ciorilor

în acel asfint, it de soare. Sfârs, itul zilei s, i sfârs, itul unui om! Sufletulunui om nevinovat se va urca la cer după credint

,

a strămos,

ească, înDumnezeu din ceruri. Nu mi-am putut explica niciodată ce s-a petrecut

în mintea acelui ostas,

care a omorât un om în afara frontului, un oms,

i as,

a nenorocit de povara drumului lung s,

i pe o ars,

it,

ă de soare as,

acumplită.

Începe înserarea. Comandantul coloanei dă ordin de oprire. Nearată locul unde vom înopta, pe panta din stânga noastră. Emitealeas

,

i ordine, arată locul până unde avem dreptul a ne mis,

ca pentrunecesităt, ile fiziologice. Nu prea avem ce elimina din organismul nostrugolit de hrană s

,

i de apă.Rus

,

ii se ospătează din bunurile lor, mai beau s,

i câte o t,

uică. Pazase instalează sus pe creastă pentru a ne păzi. Ne întindem pe pământul

încă cald. Este a doua noapte de somn pe pământul uscat de soare s,

isecetă. Adormim fără să ne mai gândim la oboseală s

,

i foame.Se ives

,

te soarele celei de a treia zi. Nu a simt,

it când a trecutnoaptea. Suntem trezit

,

i s,

i de s,

eful pazei, ne desfacem pleoapele de

plumb, ne încolonăm s,

i pornim la drum. Somnul ne-a mai refăcut,parcă am mai prins un pic de putere. Începem călătoria sub un cersenin. Păcat că nici o zdreant

,

ă de nor nu se ives,

te, poate ne-ar maius

,

ura călătoria spre Târgu Frumos, care nu este prea departe. Din nouse ives

,

te o tarla, unde fusese varză, dar era recoltată. Cât,

iva se maireped să scoată rădăcinile de varză să le mănânce. Rus

,

ii nu mai folosescarmele, ci vocea. Cei care au reus

,

it să intre, cu riscul viet,

ii, în posesia



unui cocean sau chiar o rădăcină, ront,

ăie din ea cu o lăcomie ce nu poatefi redată în cuvinte. În fat

,

a noastră se ives,

te un sat despărt,

it de drum

printr-un mic câmp, pe care păs,

teau nis,

te gâs,

te. Femei, copii populeazăacel câmp. Strigă la noi, dacă nu s,

tim de cutare din regimentul cutare.Rus

,

ii înt,

eleg că nu sunt periculos,

i, as,

a că nu scot armele din bandulieră.Rămân indiferent

,

i.Un captiv explică prin gesturi că o vede pe sot

,

ia lui. Sot,

ia îl vedes,

i aleargă cu năframa în mână spre coloana care s-a oprit.Tot prin gesturi arată că este omul ei. Rusul îi dă voie să stea cu

bărbatul. Nu s,

tiu ce i-a făcut pe însot,

itori să schimbe atitudinea durăde altădată. Să fi fost rezultatul crimei? Se întâlnesc, se îmbrăt

,

is,

ează,

vorbesc ce vorbesc, după care omul intră în rând. În timp ce stăm acolo (un fel de repaus) femeia lui aplecat spre

casă, îl intrebăm ce a discutat cu sot,

ia.Omul ne povestes

,

te că au venit vreo trei prizonieri cu dovezi dela Târgu Frumos. Sot

,

ia i-a spus să meargă s,

i el până acolo să îs,

i iaactul (propusca), în felul acesta va venii acasă cu documente s

,

i nu fugitdin coloană.

Începe s,

i în noi să încolt,

ească sperant,

a în libertate. Ne gândimnumai la propus

,

ti s,

i nu la mâncare. Într-adevăr nu mai era mult pânăla oras, ul spre care mărs, ăluiam de atâta timp. Parcă am căpătat maimultă putere în urma acestei ves

,

ti. Cel care cade în apă se agat,

ă s,

i deun pai pentru salvarea de la înnec, as

,

a ne legăm s,

i noi sperant,

a de ceeace nu va fi niciodată. Propusca este ceva efemer!

Am fost mint,

it,

i chiar de la primul contact cu rus,

ii din tanc, carene-au spus că vom fi liberi, că războiul pentru noi s-a terminat, căvom merge la casele noastre s

,

i noi am crezut. Am crezut în mis,

ei. Cebine era să nu credem în spuse lor, să luptăm s

,

i să cădem cu arma

în mână, s,

i nu aruncată de propriile noastre mâini. Acum ne mis,

cămca o turmă de vite mânată de paznici, undeva la un abator. Mergemtotus

,

i cu sperant,

a spre „Meka” românească (Târgu Frumos), unde nevor binecuvânta cu o propuscă sau cu hrană. As

,

a ne spun însot,

itorii.Poate vom avea soarta omului care a stat de vorbă cu sot

,

ia luis,

i i-a spus că se dau propus,

ti la Târgu Frumos. Omul a ascultat defemeie, a intrat în rând s

,

i a mers cu noi. În ce lagăr o fi ajuns s,

i



dacă s-a mai întors după ani de prizonierat, s,

tie Domnul! Soartă crudă!După aproape trei zile fără hrană s

,

i apă, pe o ars,

it,

ă cumplită, ajungem

la „oras,

ul sperant,

ei“. Dacă nici acolo nu vom căpăta hrană, nu vommai rezista, vom cădea ca mus,

tele când dă frigul toamnei, iar rus,

ii însot

,

itori ne vor binecuvânta cu nis,

te gloat,

e. Ne vor ciurui cu ucigas,

elelor unelte, ne vor arunca în marginea drumului, iar ciorile se vor ospătadin bels

,

ug din carnea noastră secătuită de apă s,

i mâncare. Doar amtrăit pe parcursul drumului drama celor doi nevinovat

,

i. În capul nostru este un haos, o nebuloasă ce ne întunecă mintea.

Nu mai judecăm normal. Suntem o turmă de animale mânate spre aba-tor de nis

,

te păstori fără suflet, străini de pământul nostru. Ne mis,

căm

încep, greoi, picioarele noastre sunt de plumb cu răni sângerinde.Mersul nostru legănat nu mai înspăimântă pe paznicii nos

,

triicocot

,

at,

i pe spinările cailor costelivi răpit,

i din satele prin care trecuserăhoada sau hoardele lor, as

,

a că nu se mai uită la noi. Poate se gândeau s,

iei la viitor, văzând pe marginea drumului cadrave, că mâine, poimâinevor avea aceias

,

i soartă, că din ochii lor, vigilent,

i azi se vor ospăta păsărilevăzduhului sau animale codrilor. As

,

a este războiul „nu ai timp să simt,

ică mori” sub ploaia de gloant

,

e s,

i ghiulele. Se vor fi gândit la familiilelăsate undeva într-un sat armean, siberian, ucrainean, cine mai s

,

tie?Ne apropiem de punctul final, dar s, i ziua este pe sfârs, ite, a treia

zi.Se văd casele, se disting greu, pe o pantă nis

,

te movilit,

e (as,

apar), care se vor distinge mai bine, când ne vom apropia. Cu cât neapropiem, distigem mai bine ce sunt acele presupuse de ei la odihnă.

Pe întreaga pantă numai oameni. În jur un gard de sârmă sim-bolic ghimpată păzită de soldat

,

i înarmat,

i. Se odihnesc s,

i ei după undrum mai lung sau mai scurt. Oare au mâncat ceva? Au băut vreo

înghit,

itură de apă? Cine s,

tie!Stau în pozit,

ia ariciului amenint,

at de vreun dus,

man. E bine căeste cald s

,

i te odihnes,

ti pe pământul cald s,

i nu în noroi. Poate vomavea parte s

,

i de ploi, că doar suntem în prag de toamnă, atunci va fimai rău de noi, vor apărea bolile s

,

i parazit,

ii.



Târgu Frumos

Nu îmi explic această denumire, Târgu Frumos. Nu are nimic comuncu frumosul, cel put

,

in as,

a l-am văzut noi.Dar cine se mai frământă cu mintea a găsi explicat

,

ia numelui aunui orăs

,

el de provincie aruncat printre nis,

te dealuri? Acum ne preocupăaltceva, hrană s

,

i put,

ină apă. S-a terminat cu libertatea la care am speratpână acum. De aici încolo ne as

,

teaptă chinuri s,

i moartea, mai drevemesau mai târziu.

În jurul acelui câmp populat cu mii de prizonieri se plimbau san-tinele înarmate cu nis

,

te pus,

ti lungi cu baienete în vârf. Erau oameni în vârstă, patruzeci – cincizeci de ani, mai tineri ca pus, tile lor de pevremea t

,

arilor.Acum rus

,

ii sunt stăpâni pe noi, nu au ce se teme de nis,

te „epave“,care de abia se pot mis

,

ca. Ei pot trimite la Dumnezeu s,

i cu acele„ruginături“ din spatele lor. Am ajuns la marginea oras

,

ului, dacă sepoate numi oras

,

. Coloana se opres,

te din porunca comandantului s,

ef.Ne as

,

ezăm s,

i noi cum putem pe câmp, căldura pământului ne dăput

,

ină putere, dar nu suficientă pentru încă vreo doi – trei kilometri. S,

i

câinilor înlănt,

uit,

i li se dă hrană, noi încă nu auzim de as,

a ceva, suntempe o treaptă mai joasă, ca s,

i acele fiint,

e necuvântătoare des,

i facemparte din specia superioară a fiint

,

elor de pe pământ, cu rat,

iune care nu ît

,

i foloses,

te la nimic în situat,

ia în care ne aflăm. Ai voce, dar nu o ai. Eaapart

,

ine celor ce poartă pe umăr unealta ucigătoare, toată fiint,

a noastrănu mai este a noastră. Ai nos

,

trii sunt ochii cu care privim cadavrelede pe marginea drumului aruncate de cres

,

tinii ce s-au încumetat să le

18



tragă, pentru a nu fi făcute una cu pământul sub s,

enilele tancurilor încă în trecere rapidă spre inamicul în retragere. Trei zile cu privirile îngrozite

de ceea ce vedeam. Pe câmp tancuri moarte cu mort,

i în ele, în cares-au oprit armele nimicitoare - „faust patrone”. În ele, în aceste sicriemetalice, dorm somnul de veci cât

,

iva oameni carbonizat,

i. Tot nouă neapart

,

in urechile care înmagazinează urlete sălbatice ale învingătorilor,amenint

,

ări, amenit,

ări s,

i iar amenint,

ări cu împus,

carea.Până când? Vom ajunge poate la un liman, dacă nu tot

,

i măcarunii. Iată-ne ajuns

,

i în posesia unei bucăt,

i de păine s,

i a unei port,

ii de„cas

,

ă“, fiertură de păsat de porumb fără alte îngrediente. Cantitativeste departe de cerint

,

ele stomacului.

Primim s, i apă ce nu satisface nici pe departe setea noastră. Estebine s

,

i atât. Nemult,

umitului i se ia darul, zice morala cres,

tină. Sperant,

aeste singura noastră mângâiere. Voint

,

a este o calitate a omului normal.S,

i noi suntem normali. Este sfârt,

it de august. Ultimele zile ce le maipetrecem pe pământ românesc. Pâinea veche s

,

i neagră, ca din păsatfiert, par un deliciu. Mâncăm cu lăcomia animalului sălbatic. Este preaput

,

in ce am primit, dar stomacul nu îs,

i va irosi pliurile în gol. Sperămsă primim „pâinea cea de toate zilele” as

,

a cum au primit-o evreii încălătoria lor prin pustiu după cum glăsuies

,

te biblia.Petrecem o noapte s, i în Târgu Frumos. Nu s, tim unde vom merge

s,

i nici câte zile vom merge.A doua zi suntem trezit

,

i de voci dure ale stăpânilor nos,

trii,stăpâni străini peste români pe pământ românesc, ce ironie! Primimdin nou pâine s

,

i ”cas,

ă”, probabil mâncarea nat,

ională a rus,

ilor, dupăcare suntem încolonat

,

i s,

i pus,

i sub o pază mai severă. Ofit,

erii sunt ales,

idin gloată. Unde i-a dus am aflat de abia când ne-am întors în t

,

ară, căau fost dus

,

i tot în lagăre, dar fără obligat,

ia de a munci. Până la Târgu

Frumos am fost dus,

i după ”propuscă”, de acum nu se mai vorbes,

tede ”propuscă”, ci de fort,

ă, pază de jur împrejurul nostru. Suntem înultimile zile pe pământul nostru sfânt, udat cu sângele atâtor generat

,

ii în timpul mileniilor. Poate nu vom mai vedea pământ nostru călcat decizmă străină.

Pornim. Soarele este puternic, căldura lui începe să cadă greuasupra noastră. Respirat

,

ia dificilă, însă suportăm mai bine, că mai avem



ceva în stomac: cas,

ă, pâine s,

i apă, hrană dătătoare de viat,

ă. Mergemprin soare s

,

i praf. Pe dealuri acelas,

i peisaj: tancuri arse, camioane

răsturnate etc. Nu îmi amintesc prin ce localităt,

i am trecut sau maibine zis, pe lângă ce localităt,

i, întrucât n-am cunoscut decât geograficlocalităt

,

ile Bivolari, Vlădeni, Podu – Iloaie etc. Din această parte aMoldovei. Poate că pe lângă ele a trecut marea noastră coloană. Soareleeste din ce în ce mai puternic, o masă de foc acoperă câmpul s

,

i drumulnostru, iar noi înaintăm prin marea de foc, apa curge s

,

iroaie pe fet,

elenoastre. O suportăm, suportăm cămas

,

a scoasă din apă. Ne uităm tot înainte la zarea care se îndepărtează mereu. Kilometri dispar în urmanoastră. Cât

,

i? Cine mai s,

tie! Atât putem s,

ti că nu este vorba de zeci

de kilometri ci peste sută. Avem nevoie de un pic de odihnă, dar nuputem cere însot

,

itorilor as,

a ceva. Ne temem de arma din spatele lor.Odihna este un dar venit de la ei s

,

i nu cerut de noi. As,

teptăm milacelor ce nu o cunosc. Mai mergem cât mai mergem s

,

i s,

eful coloaneiordonă oprirea chiar pe malul Prutului. Ne dă voie să întrăm în apă, darnumai la margine. Să nu fugim cumva că vom fi împus

,

cat,

i. Însot,

itoriise ospătează cu bunătăt

,

i din cărut,

a lor. Ne uităm la ei, ne lasă gura apăaidoma câinilor cărora le arăt

,

i mâncare s,

i nu le-o dai (reflex condit,

ionat).Noi vom bea apă murdară din Prut. Prutul este totdeauna murdar. Decâte ori l-am văzut niciodată nu am văzut apa limpede. Noi nu mait,

inem seamă de bogăt,

ia impurităt,

ilor din apă, bem pe săturate.Burt

,

ile noastre au devenit adevărate baloane umflate, nu cu aerci cu apă. Bocancii plini cu apă t

,

in pe verticală trupurile noastre obosites,

i slăbite de drum. Ne simt,

im bine, parcă ne-a mai trecut s,

i foamea.Bem, mai stăm cu picioarele în apă, ne mai odihnim, iar mai bempână ordonă santinela să ies

,

im din apă. O, de am fi avut stomaculcămilei! Sunt situat

,

ii în care omul nu îs,

i mai pune problema viitorului

ci numai a prezentului. Cât timp ne va t,

ine de sete, nu ne frământăaceastă problemă. Pentru noi, captivii în mis,

care, apa Prutului a fosto adevărată mană care ne-a mai înviorat, ne-a mai dat putere pentrumars

,

ul fără sfârs,

it. Desigur, se va pierde prin transpirat,

ie s,

i pe alte căi,setea va intra în drepturile ei din cauza căldurii s

,

i a efortului nostru.Nimeni nu îs

,

i mai pune întrebarea dacă apa băută nu va avea urmări,este bine că am ajuns să bem pe săturate, ce va fi va fi! Ies

,

im din apă



s,

i ne încolonăm în veche format,

ie. Bocancii sunt mai grei, însă ne t,

inrăcoare. Hainele ude ne vor t

,

ine răcoare o perioada de timp s,

i ciorapii

de vor t,

ine răcoare multă vreme. Pe acea căldură cu toate ude pe noine simt,

im bine. Coloana s-a format, păzitorii călare pe caii lor slabi,dar buni pentru nis

,

te călăret,

i subponderali trec la locurile lor s,

i pornim.Parcă s

,

i ei sunt plictisit,

i de noi, dar s,

i noi de ei.Cum am vrea să fim liberi!... Dar nu se poate. Fiindcă ne luase

pe număr, trebuia să ne predea tot pe număr comandantului superior.Nu ne-au luat nominal, ne-au luat numeric as

,

a că trebuia numeric să nepredea comandamentului superior. Se pare că la Prut au mai dispărutvreo doi trei, nu s

,

tim. Arinii, sălciile de pe mal, tufis,

urile dese io fi

înghit, it pe cei care s-au încumetat să o s, teargă. Suntem numărat, is,

i iar numărat,

i. Paznicii nos,

tri nu pun nimic, dar sunt mai nervos,

i,mai încruntat

,

i. Nu cercetează, însă curg amenint,

ările cu împus,

carea,dacă mai iese cineva din rând. Vigilent

,

a pornes,

te în timp s,

i coloana semis

,

că încet. După atâta apă băută din Prut ne simt,

im bine. Trecempodul de peste blestematul Prut, care de acum va despărt

,

i frat,

i de frat,

i.Pământul nostru sfânt luat cu fort

,

ă s,

i cruzime! Poate pentru cine s,

tiecât timp. Săracii basarabeni vor înfunda Siberia, îs

,

i vor lăsa casele,cine s

,

tie pe unde, în locul lor vor aduce alt,

ii de prin Taiga sau din altepărt, i, străini de limbă s, i de neamul nostru. Vor stăpânii cu biciul mos, iilenoastre mos

,

tenite de la strămos,

ii nos,

trii daci. Limba lor va trebui să o învet

,

e băstinas,

ii s,

i nu invers. Înaintăm... inaintăm cu hainele ude pe noi. Ne t

,

in răcoare!Praful din aer ridicat de camioanele ruses

,

ti, leagă cerul de pământ s,

inoi înaintăm prin perdeaua gălbuie colorată de razele soarelui.

Păzitorii nos,

tri, încă din primul sat basarabean prin care trecem,culeg cât

,

iva cetăt,

eni s,

i îi bagă în rând cu noi fărăr să îi întrebe ceva.

Acolo este pământul lor, satele sunt ale lor as,

a că îs,

i pot complectacât,

i oameni vor chiar din satele lor, din Basarabia. Important este săfie numărul, de unde s

,

i-a pescuit prada nu interesează pe nimeni, nu aufost primit

,

i nominal s,

i nu îi vor preda nominal.Pentru prima dată auzim din gura santinelei ruse ”na Belt

,

i”, as,

aa pronunt

,

at. Acum s,

tim încotro mergem, dar ce se va întâmpla maideparte nimeni nu poate prezice. Vom merge tot pe jos? Până când?



Avem aproape 150 de kilometrii, poate s,

i mai mult, cine mai s,

tie! LaBălt

,

i este comandamentul superior al lor, acolo vom fi predat,

i. Captivii

merg mai încet, căldura este puternică, fet,

ele lor sunt arse de razelesoarelui. O zi pe sfârs,

ite pe pământ moldav. După o noapte de odihnăvom porni spre punctul terminus. Ultima noapte pe pământul nostrusfânt, scăldat

,

i în sânge timp de milenii. Poate sunt ultimii barbaricotropitori ai secolului al XX-lea care vor stăpânii un pământ străin.Pentru cât timp? Nici un imperiu nu a dăinuit mii de ani s

,

i acesta seva destrăma odată. Este ultima zi de călătorie până la Bălt

,

i s,

i ultimazi a lunii august. După eforturi supra omenes

,

ti ajungem la Bâlt,

i, oras,

ruinat de război.



La Bălt, i

Ajungem în ultimul lagăr de tranzit, ie, un lagăr imens. Mii, chiar zecide mii de oameni prins

,

i din alte părt,

i care as,

teptau ceva, eliberarea saudirijarea în alte lagăre. Acest lagăr era infinit mai mare ca celelalte princare am trecut, dar tot înconjurat cu sârmă ghimpată. Suntem introdus

,

is,

i noi pe o portit,

ă, însă nu mai avem loc să inaintăm mai departe, as,

acă rămânem unde găsim un loc pentru odihna oaselor noastre. Lângălagăr era o linie ferată care lega oras

,

ul de alte stat,

ii. Nu s,

tim dacăsuntem la stat

,

ia pământeni, la ies,

irea din Bălt,

i sau la Alexandreni, laintrarea în Bălt

,

i dinspre Flores,

ti. Cunoas,

tem pe de rost stat,

iile încăde la vârsta de 17 – 18 ani, când eram elev pe la Soroca. Lagărul eraenorm umplut până la refuz de ”bătut

,

i ai soartei” care se tăvăleau înpraf precum porcii în noroi. Încă se mai as

,

tepta eliberarea. Circulauzvonuri că la Bucures

,

ti, părt,

ile foste dus,

mane discută eliberarea noastră.Poate s

,

i acela era tot un zvon lansat de rus,

i pentru calmarea spiretelordin acest monstruos lagăr, păzit de călăi gata să trimită moartea să îs

,

iia drepturile ei.

WC – urile erau pe margini s,

i înăuntrul as,

a zisului înconjurat

cu sârmă ghimpată. Aici am primit s,

i prima mâncare după cea de laTârgu Frumos, mâncare din păsat de porumb fiert fără altceva prin el s,

i obucată de pâine sufiecientă pentru un bolnav pus la regim sever. Numaică noi nu eram nici bolnavi nici cu regim sever. În luna septembrie esteschimbătoare de obicei, însă din 1944 se ment

,

inea destul de darnică încăldură: cer senin, nopt

,

i acceptabile din punct de vedere termic, as,

a

23



că nu simt,

eam frigul. Praful de sub noi ne t,

inea loc de saltea. Amavut si put

,

in noroc că nu au dat ploile peste noi în acele zile cât am

stat la Bâlt,

i, cum au stat alt,

ii până prin noiembrie sub rafale de ploi detoamnă.Au murit s

,

i acolo după câte am auzit mai târziu, cand au venitalt

,

ii în lagărul nostru.



O întâmplarecutremurătoare

Este dimineat,

ă! Soarele se înalt,

ă pe bolta cerească prevestind o zicălduroasă. Razele-i fierbint

,

i se opreau pe pământ, pe noi, încălzindu-ne după o noapte put

,

in răcăroasă. Auzim într-o parte a lagărului undeera un fost WC plin cu..., dar fără gheretă, zgomot, t

,

ipăt de om, deoameni sărit

,

i în picioare de la locurile lor. Ne sculăm să vedem s,

i noice este. Un prizonier este aruncat cu haine cu tot în această groapă.

Se bălăcea acolo, iar rusul, care îl adusese, se distra lângă groapă s,

i îl amenint,

a să iasă. I se vedea capul s,

i partea superioară a umerilor.Râdea rusul, un râs satanic! Am întors capetele să nu mai vedem aceeascenă sălbatică. Probabil că era basarabean, sărmanul, s

,

i a încercat săevadeze din mult

,

imea imensă. Simt,

eam senzat,

ia de vomă, dar nu aveamce voma că nu mâncaserăm nimic la aceea oră. Nu ne-am mai gânditla mâncare nici la bautură, ne-am gândit numai la acel biet om care vasta cu hainele murdare pe el, cine s

,

tie cât timp. Cum l-a scos s,

i cinel-a scos nu am văzut. Am închis ochii să nu mai vedem ce se întâmplă

în jurul nostru. Încă nu ni se adusese brumă de mâncare s, i parcă nicinu aveam nevoie la aceea oră. M-am gândit mult la acel spectacol înplin secol al civilizat

,

iei. Cred că nici barbarii mileniilor trecute nu vor ficomis asemenea acte monstruoase cu învins

,

ii lor. Poate că îi omorausau îi foloseau ca luptători, cine mai s

,

tie, dar nici într-un caz în acestfel. Era perioada migrat

,

iilor s,

i barbarii erau inferiori, s,

i încă pe prima

25



treaptă a civilizat,

iei s,

i nu în secolul tehnicii super dezvoltate, în careomul trebuie să fie respectat ca om s

,

i nu batjocorit de un pretins om

civilizat. Un om fără apărare suferă de la un alt om numai pentru că aldoilea are armă în spate, stăpânes,

te oameni străini neamului lui pe unpământ cucerit de put

,

ină vreme, asupra căruia nu are nci un drept. Celegi inumane! Aces

,

ti ”învingători” i-au gonit pe învins,

i ca pe nis,

te vitepeun drum lung fără mâncare s

,

i apă, i-a mai trimis pe unii la Dumnezeu,cu gloant

,

ele din traista lor după care s-au mai s,

i distrat lângă un WC,fără pic de mustrare de cons

,

tiint,

ă.Suntem de două zile în acest lagăr, ne-am săturat de asemenea

viat,

ă plină, până la refuz, de chin s,

i ură împotrica cotropitrorilor euro

– asiatici. Încercăm să ne păstrăm curajul, să sperăm într-un viitor maimult

,

umitor, nu bun.



Din nou călătorim

În a treia zi pe la amiază, timpul ăl măsuram cu soarele în cres, tet s, iasfint

,

itul lui. Nimeni nu avea ceas. Rus,

ii avuseseră grijă să ne curet,

ede aceste obiecte încă din primul ceas al căderii noastre în captivitate,as

,

a că ne orientăm dup mis,

carea soarelui.Pe lângă lagăr era linia ferată. Un pufăit de locomotivă, un

scrâs,

net de rot,

i de vagoane s,

i trenul se opres,

te. Se opres,

te în dreptulport

,

ii unde eram s,

i noi. Trenul era gol. Vedeam mai multi rus,

i s,

i doiofit

,

eri care vorbesc între ei, apoi discută cu un ofit,

er tot rus, bănuiesccă era comandantul lagărului.

După discut, ia dintre ei ne fac semn să ies, im pe poartă. Ies, imrepede să părăsim cât mai este timp acest lagăr ”al mort

,

ii lente”. Ceeace am vazut ne-a convins că moartea va fi singura noastră salvare,as

,

a că ne-am grăbit să scăpăm de Bălt,

i, de lagărul de exterminare.Suntem numărat

,

i câte o sută în fiecare vagon. Ne urcăm în vagon,nu vedem dacât un WC improvizat dintr-o găleată cu gaură la fund,iar pe un perete o mică ferăstruică înt

,

esată cu sârmă ghimpată. Nimicaltceva. O sută de oameni într-un vagon!... s

,

i acela nu dintre cele

duble, ci simple. Înghesit,

i unul lângă altul fără putint,

ă de a-t,

i întindepicioarele am început călătoria spre un necunoscut. Us,

ile se închid cuzăvoarele lor s

,

i cun un lacăt. Un fluierat prelung s,

i trenul se pune înmis

,

care. Am lăsat pe acel câmp blestemat, populat cu zeci de mii deoameni tăvălindu-se prin praful moale s

,

i uscat. Cine mai s,

tie când a fostpărăsit de ultimul om? Noi suntem la adăpost de ploaie, de vânt s

,

i frig.Mis

,

carea unuia era condit,

ionată de mis,

carea vecinilor. Toaleta nu prea

27



era folosită căci nu mâncarerăm s,

i nici nu băuserăm aproape nimic, doarse mai mis

,

cau cei ce se înfruptaseră din rădăcinile de varză de pe câmp

pe parcursul drumului pe joss,

i care în prezent aveau diaree. S,

i în vagonne gândim, că cei rămas,

i pe câmp înconjurat,

i de sârmă ghimpată poatevor fi mai norocos

,

i ca noi cei care ne-am grăbit să ies,

im din marele t,

arc.Ne-am gândit că poate vom fi eliberat

,

i după cum se zvonea. Soarele încălzes

,

te vagonul, care încălzes,

te aerul, miniscula gaură din perete, însă căldura din vagon ne moles

,

es,

te. Transpirăm din bels,

ug. Am dorisă se mai ascundă razele soarelui în spatele vreunui noris

,

or ies,

it dinrândul confrat

,

ilor lui, de după deal... dar în zadar! De nicăieri nu nevine salvatorul. De abia as

,

teptăm înserarea. Până atunci multă sudoare

va curge pe trupurile noastre. Trenul se mis, că încet, linia încă nu esteconsolidată după reparat

,

iile făcute în urma războiului. Pătimim s,

i aicis,

i cine mai s,

tie cât! Ne preocupă mai put,

in unde ne vor da jos dinvagon, ne preocupă mai mult setea decât hrana. Încercăm să nu nemai mis

,

căm de la locurile noastre. Unii care contractaseră diaree dupărădăcinile de varză consumată în timpul călătoriei, se mai mis

,

cau pestecei întins

,

i pe podea pentru a folosi WC-uri improvizate. Aces,

tia nu aufost victimile lăcomiei lor, când am ajuns din lagărul din care nu ammai ies

,

it timp de patru ani s,

i câteva luni. Alt,

ii din alte lagăre poate austat mai put, in sau mai mult decât patru ani.

Suntem la sfârs,

itul primei luni de călătorie. Trenul înainteazăincet datorită reparat

,

iei după război a terasamentului, linia ferată încăneconsolidată. Opres

,

te în unele gări, fie mai mult sau mai put,

in, us,

ilerămân închise cu lacăte. Nu s

,

tim nici ce gări sunt s,

i pe ce teritoriusuntem, Transnistria sau Ucraina. Se aud voci pe peroanele gărilor, dar

în ce limbă vorbesc nu s,

tim. Poate numai Vasile Podpreatov înt,

elegea, însă nu spunea nimic. Poate că nu înt

,

elegea limba ucraineană. Nici un

zgomot de zăvor, nici o mis,

care. Sperant,

ele noastre în mâncare s,

i apăs-au spulberat. Se lasă noaptea as,

a că putem fi linis,

tit,

i până dimineat,

a.Căldura din vagon ne moles

,

es,

te. Adormim. Nu mai simt,

im nici zgo-motul rot

,

ilor, nici înclinările vagonului după curbele liniei ferate, nicigolul stomacului. Ne trezim dimineat

,

ă când prin gemulet,

ul vagonuluipătrund câteva raze de lumină. Soarele este încă undeva după deal.Simt

,

im o zguduitură, tampoanele se lovesc între ele, trenul opres,

te, se



aude mis,

carea zăvorului vagonului nostru s,

i us,

a se dă la o parte. Olumină de afară inundă vagonul, un aer plăcut se simte în interior.

Un militar rus, probabil însot,

itorul vagonulu, strigă să stăm linis,

tit,

ică vom primi mâncare s,

i apă, dacă nu respectăm disciplina nu primimmâncare. El închide vagonul. Stăm ca cers

,

etorii cu mâinile întinse, cugamelele între degete, să primim hrana cea de toate zilele. Gamela, fiepe front, fie în deplasare, este obiectul nelipsit de la soldat. În dotaremai avem s

,

i bidonul de apă pe care mult,

i l-au aruncat în prima orăde captivitate. Unii s

,

i-au ret,

inut ambele obiectes,

i bine au făcut! Ceicare nu au avut gamelă au trebuit să as

,

tepte până mănâncă posesorii”obiectelor pret

,

ioase” ca să le împrumute s,

i lor. În felul acesta ni se

distribuie hrana obis, nuită; păsat fiert fără grăsime, fără alte bunătăt, i în el. Este bun, atât de bun, cum nu mâncasem un as

,

a deliciu înviat

,

a noastră! Uitaserăm de bunătăt,

ile de altă dată. Păcat că aceacas

,

ă era put,

ină cantitativ. Am fi mâncat trei – patru port,

ii, nu una.Ne mult

,

umim s,

i cu atât. Ni se distribuie apă caldă, însă tot put,

ină.De abia mai târziu am înt

,

eles rostul acelei măsuri, evitarea îmbolnăvir-ilor de dezinterie. O măsură bună, singura latură pozitivă hotărâtă destăpânii actuali ai nos

,

trii. Us,

ile se închid, zgomotul zăvorului de la us,

ăpecetluies

,

te vagonulpână la o viitoare distribuire de hrană. Peste câttimp nimeni nu s, tie! s, tim că suferint, a noastră va continua, că vagonulse va tranforma într-un cuptor fierbinte, aerul se va încălzi, mirosul greudin vagon se va instala în plămânii nos

,

trii aprins,

i s,

i ei. Ferestruica desus a vagonului (singura gaură de aerisire) este prea mică pentru cele osută de fiint

,

e locatare a vagonului. Trenul pornes,

te cu aceeas,

i Transnis-tria la fel. Probabil că pământul uncrainean ne-a primit. Nu avem deunde să s

,

tim. Camaradul meu de unitate Podpreatov s,

tia limba rusă, însă nouă nu ne spunea nimic din cele auzite de la rus

,

i. Să se fi temut?

Trenul înaintează, credem, prin stepele Ucrainei, dar prin ce gări trecemnu s,

tim s,

i nu am avea nevoie de ale cunoas,

te. La ce ne-ar folosi?Seara e mai bine pentru noi călătorii, întrucât în vagon este mai

răcoare. Mai petrecem o noapte ca leii în cus,

că, numai că leii auspat

,

iu, de mis,

care s,

i odihnă, mai bogat, noi nici atât. Va trece, cumvatrece s

,

i acest calvar. Isus s,

i-a purtat crucea cu fat,

a plină de sânges,

i sudoare, noi nu am ajuns încă acolo, dar viitorul ne poate rezerva



multe surprize. Se aude la us,

ă iar zăngănitului zăvorului. Ne trezimbuimăcit

,

i după un somn chinuitor. Mult,

i se vaită de dureri de cap

datorită aerului infect în vagon. La deschiderea us,

ii pătrunde înăuntruun aer rece care ne înviorează. Aerul curat ne dă sănătate. Tragemcât mai mult aer să avem rezervă după ce se va închide us

,

a. Suntem în gara Dnipropetrovsk, as

,

a scrie pe firma us,

ii de la intrarea în gară.Primim obis

,

nuita port,

ie de cas,

ă s,

i apă tot fiartă, chiar căldut,

ă. Primims,

i o bucată de pâine care mai ocupă o parte din volumul stomacului.Fiecare se gândes

,

te la ziuacând îs,

i va umplea stomacul cu hrană maibuna s

,

i mai îndestulătoare, as,

a cum copiii lui Bozan de Al. Sahiaas

,

teptau jimbla pe care n-au avut-o destulă niciodată. Us,

ile se închid s,

i

iar pornim. Acum s, tim că suntem pe pământ ucrainean. Trenul nostru înaintează prin pusta ucraineană tot cu viteză redusă. Se opres

,

te prinunele gări, as

,

teaptă să treacă alte trenuri din sens invers, apoi se pune în mis

,

care cu cele vreo cincizeci de vagoane locomotivă.Până când ne vor legăna vagoanele veterane de război, nu s

,

tim.Trebuie să ajungem undeva azi, mâine, peste o săptămână sau maimult. Cu cât călătoria va fi mai lungă cu atât se vor împus

,

ina oameniisănătos

,

i; o bună parte dintre locatarii vagonului nostru simt,

eau amet,

elicând se ridicau să meargă la WC, amet

,

eli din cauza aerului viciat s,

i afoametei. Erau slăbit, i s, i flămânzi. În după amiaza celei de-a patra zitrenul se opres

,

te. O gară mică, între multe movile negre. Us,

a vagonuluise deschide cu zgomot, noi scoatem gamelele să primim mâncare, ni seordonă să coborâm. Unii nu se mai pot t

,

ine pe picioarele lor, cad. Rut,

iistrigă la cei căzut

,

i să se ridice, amenintându-i cu patul pus,

tii. Cei mai în putere îi ajută s

,

i pe cei slăbit,

i. Ne uităm la câmpul plin din loc în locde movile negre, unele de înălt

,

imea unei biserici. Lângă ele instalat,

iitehnice rudimenatre ca după război. Ce o fi aici? Nu văzuserăm mine de

cărbune în viat,

a noastră. De acum vom avea timp, cine s,

tie cât,

i ani, săcunoas,

tem s,

i mina de cărbune s,

i suferint,

ă. Vagonul nostru s,

i celelaltevagoane se golesc de locatarii lor. Ne dor ochii, lumina de afară neorbes

,

te. Eram obis,

nuit,

i cu cea din vagon. Datorită contrastului dintrelumina de afară s

,

i cea din ”cus,

ca” în care am călătorit, ne creeazăneplăceri, dar ochiul se adaptează us

,

or noilor condit,

ii.Peronul acelei gări este plin de oameni, sunt oameni de ai nos

,

tri s,

i



nu alt,

ii, iar în jur santinelele care ne-au adus până aici ne vor conducemai departe pe jos cât

,

iva kilometri, put,

ini la număr, până la lagărul

care ne va găzdui cine s,

tie cât,

i ani! Gara Sverdlovca nu este departede un lagăr cu numărul de ordine s,

apte; este gara cea mai apropiată deviitoarea noastră locuint

,

ă. Ne încolonează s,

i pornim într-acolo. Cei maislăbit

,

i merg în urma coloanei, care se opres,

te s,

i îi ajută pe neputincios,

i,să ajungă până la destinat

,

ia unde vom fi predat,

i de santinelele noastre,după aceea putem muri, că ei nu mai răspund. Drumul nu prea lung s-asfârs

,

it. Vedem în fat,

a noastră un teren înconjurat cu sârmă ghimpată. Înăuntrul pătratului mai multe barăci destul de mari, pe o latură agardului o poartă mare lângă care este o mică clădire. Portarul, un

”stas, ine”, deschide larg poarta, iar un ofit, er ne numără, după care se închide poarta. Privim în jurul nostru. Gardul nu mai este simbolic,este format din 5 – 6 rânduri, cred, de sârmă ghimpată, bine întinsă, lainterval de 30 – 40 de centimetri un rând fat

,

ă de altul, iar pe verticalădistant

,

a dintre sârme este de 20 – 25 de centimetri pentru a fi siguri cănimeni nu va fugi de acolo. Cine ar îndrăzni să se apropie de acest gard

înalt de peste trei metri s,

i cu mai multe rânduri de sârmă? În fiecare colt,

al pătratului, o gheretă sprijinită pe piloni se înalt,

ă deasupra gardului.Ghereta era destinată soldatului de pază al lagărului. În patru colt

,

uri,patru gherete, patru paznici cu proiectoare s, i cu clopot, ei pentru alarmă

în caz de nevoie.Am relatat toate acestea pentru ca să se s

,

tie cam cum aratăun lagăr, gazdă a peste o mie de prizonieri ce vor coborî în fundulpământului în fiecare zi pentru a extrage aurul negru necesar industrieiruinate de război, as

,

a spuneau rus,

ii, învinuindu-ne pe noi de dezastrulRusiei. Dacă până acum am purtat o cruce mică, de acum vom purtauna mai mare sub care vom cădea, ăar pământul rusesc ne va înghit

,

i;

nimeni nu va s,

ti de urma noastră. Rus,

ii ne-au luat numeric, nu nominal.Care dintre fos,

tii conducători sau cei actuali, în frunte cu regele decoratcu cele mai mari ordine ruses

,

ti va îndrăzni să ceară lui Stalin eliberareanoastră? Un biet rege cu coroana pe cap s

,

i cu gura ferecată de puterealui Stalin!

Sărmana gloată de oameni nu au nici un apărător să îi sust,

ină,să ceară tiranului de la Cremlin, eliberarea celor vreo două – trei sute de



mii de oameni luat,

i după încheierea armistit,

iului. Ce legi internat,

ionalese mai flutură prin această lume plină de păcate, în care cei mari le

calcă în picioare, cei mici le strâng la piept! Unde sunt drepturile celui învins?Cîând eram elev la Soroca am văzut statuia lui Stan Poietas

,

,dacă îmi aduc bine aminte, cu brat

,

ul întins în direct,

ia Mării Negre.Acolo sunt drepturile omului, în fundul mării, mi-am zis. Între acestesârme vom viet

,

ui, iar în afara lagărului ghimpat vom dormi pe veci fărăun semn la căpătâi, într-un sicriu din nis

,

te margini de scânduri vechiaduse din pădurile siberiene, tăiate de captivii care vor fi intrat s

,

i ei încircuitul naturii.



Incinta lagărului

Câteva barăci vechi ne primesc pe noi, pe cele câteva sute de umbremis

,

cătoare, repartizat,

i după spat,

iul clădirii. Intrăm înăuntru. Paturilesuprapuse umplu camerele, iar printre rânduri un spat

,

iu redus pentruurcare s

,

i coborâre din pat. Pe paturi nimic, nici saltea, nici as,

ternut,as

,

a că vom dormi ca spartanii, o noapte, două, trei sau tot timpul, încănu s

,

tim s,

i nimeni nu discută despre viitor. În aceste barăci trebuie să filocuit cineva, doar erau paturi vechi. Este primul indiciu că nu cu mult

înainte de venirea noastră, fos,

tii locatari au fost evacuat,

i s,

i trimis,

i în altepărt

,

i ale imperiului. Să fi fost nis,

te condamnat,

i la ani grei pentru minoredelicte? Se poate! Ce nu se poate într-un stat totalitar? Omul conteazăcăt are gura închisă s

,

i grumazul puternic pentru purtarea jugului, cândt,

i-a deschis gura, ”oamenii dreptăt,

ii” i-o închid definitv. Ocupăm fiecarecâte un pat, ori sus ori jos, cum ne este indicat de ”mărimile lor”. Nevom odihni mai bine, ca pe pământul gol din timpul călătoriei noastrepână la Bălt

,

i, sau în tren ghemuit,

i ca ariciul cu genunchii lângă bărbie.Ne întindem pe acele paturi vechi cu scândurile căptus

,

ite peste totcu ples

,

nit,

e necunoscute de noi. Învăt,

asem cândva că există în afară

de păduchi s,

i pureci s,

i ples,

nit,

e, dar nu văzusem niciodată asemeneainsecte. Locul lor era la încheieturile scândurilor paturilor. Le-am simt,

itdin plin după stingerea becurilor, când s-au năpustit asupra noastrăcu o furie ne mai pomenită. Se băgau sub haină, ajungeau la piele,

înt,

epau peste tot. Nu era posibil să le prinzi, căci simt,

eai mâncărimeas,

i usturimea după plecarea lor. Se revărsau ca un torent asupra părt,

ilorde piele descoperite. Cred că erau sute sau mii, cine mai s

,

tie.

33



Pânzele (as,

a cum se mai numesc) cad din tavan pe frunte cu oprecizie demnă de toată atent

,

ia. Oh! Ce somn! Mai bine era pe câmp

s,

i în vagon decât pe aceste paturi. As,

a petrecem prima noapte s,

i înnopt,

ile următoare cred că tot as,

a va fi. Dimineat,

a ne sculăm înaintede sunetul clopotului, pictat

,

i pe fat,

ă, pe mâini, pe corp cu pete deculoarea sfeclei ros

,

ii. Când se luminează de ziuă, mai prindem din ele,le intuim. Sunt umflate, hrănite bine cu sângele nostru. Oare cum vomfi dormit înaintas

,

ii nos,

tri în compania acestor făpturi? Poate că pielea,după o perioadă de timp se obis

,

nuies,

te cu ele, sau devin s,

i ele mai put,

inagresive, se satură de sânge... din put

,

inul nostru sânge! Este posibil săne obis

,

nuim s,

i noi cu ele s,

i ele cu noi. Cine s,

tie? Poate pielea va fi mai

put, in sensibilă la înt, epăturile lor. Tot, i ne plângem de somnul atât dezbuciumat din timpul nopt

,

ii. Sună des,

teptarea, însă noi eram sculat,

i declopotarii mut

,

i din crăpăturile paturilor. Ni se serves,

te ”cas,

a”, probabilcă este mâncarea nat

,

ională a rus,

ilor, după care se ordonă adunarea încareu. Pentru ce? Se va vedea mai departe.



Recrutarea specialis, tilor

Comandantul lagărului, în grad de locotenent, întreabă dacă s, tie cinevaruses

,

te. Iese Podpreatov s,

i spune că s,

tie ruses,

te. Prin el se ordonăsă iasă în mijlocul careului tot

,

i specialis,

tii într-o meserie avută în t,

ară:doctori, sanitari, bucătari, mecanici, s

,

oferi, brutari etc. Nu este niciun doctor, doar Muravski, subchirurg, mă cheamă să ies

,

im împreună în mijlocul careului. Îmi spune că este subchirurg (asistent medical deazi) s

,

i cunoas,

te limba rusă. Îmi spune să mergem în careu, nu trebuiesă cunosc prea multe că el s

,

tie s,

i mă va ajuta. Îi spun că am făcut nis,

tecursuri de Crucea Ros

,

ie, dar nu s,

tiu limba rusă. Nu are important,

ă, ziceel. Este bine că s

,tit

,i ceva, as

,a că ne vom descurca. Dacă vă întreabă

rusnacul ceva, spunet,

i orice, că eu îi voi traduce ce trebuie.Mă execut s

,

i ies cu el în mijlocul careului. Ofit,

erul mă întreabăce sunt, îi spun că sunt sanitar. Podpreatov din unitatea mea s

,

tia cemeserie am în viat

,

a civilă. Rămâne uimit, dar nu zice nimic, as,

a căsunt sanitar. Nu era un neadevăr. S

,

tiam să pansez, să fixez o fracturăde os s

,

i altele. Altceva nu se cerea să s,

tii în acel început de viat,

ăde lagăr. Încă nu s

,

tiam nimic din secretele viet,

ii, din acea închisoare

împrejmuită cu sârmă ghimpată s,

i o pază sveră. Nici nu s,

tiam ce vommânca în viitori ani. Desigur că nu am fost adus,

i pentru luni ci pentruani. Ies

,

irea mea ca păduchele în fat,

ă, nu a atras atent,

ia prizonierilorcare mă cunos

,

teau. Voi face cât voi putea până mă vor descoperi căam mint

,

it, că am cu totul altă specialitate, nu pe care pe care mi-oalesesem în câteva minute s

,

i la care nu mă gândeam niciodată. Este

35



vorba de existent,

ă, este lupta pentru supraviet,

uire, as,

a că s,

i minciunaprinde bine în asemenea situat

,

ii când es,

ti în mijlocul unui popor ce nu

ît,

i cunoas,

te limba ta. Pot,

i să fii inginer, brutar, etc. Numai să cunos,

ticeva din meseria aleasă. Nimeni în afară de camarazii tăi de unitate nus,

tie de meseria ce o ai.După terminarea organizării cu specialis

,

tii se trece la organizareaminerilor pe: brigăzi, echipe, zone de lucru în subteran etc. Apoispecialis

,

tii (Doamne ce mai specialis,

ti!), au fost condus,

i la: ateliere,brutării, croitorie etc. Am plecat s

,

i noi la stat,

ionar cu specialistul nos-tru Muravski, singurul specialist al echipei, ceilalt

,

i erau sanitari militari,iar eu nici atât. Personalul rus la stat

,

ionar era compus din doctorit,

ă s,

i

trei sanitare. Singura pregătită, doctorit, a s, i celelalte sanitare erau cas,

i noi, cu aceias,

i pregătire. După câte am văzut: stat,

ionarul, dormi-toarele minerilor, bucătăria etc., erau un indice că acolo au existat totprizonieri, probabil prins

,

i pe alte câmpuri de bătaie în cei patru ani derăzboi. Adevărul îl vom afla mai târziu, încă suntem la începutul cal-varului. Ceea ce am aflat de la început era dezinteresul fat

,

ă de om, denoi. Minciuna acoperea totul as

,

a cum am constat tot timpul. În minăplanul se îndeplinea pe hârtie. Mergea foarte bine propaganda marxist– leninistă – stalinistă.



Câteva cuvinte desprestat, ionarul medical

Suntem patru specialis,

ti români, patru rusoaice, doctorit,

a Konev s,

i treisanitare cu o pregătire foarte sumară. Se învârteau s

,

i ele de colo pânăcolo fără să facă ceva. Noi românii, important era să ajutăm frat

,

iinos

,

tri bolnavi. Nu aveam pe cine ne baza, căci sanitarele rusoaiceumblau toată ziua prin lagăr, cântând ”Katius

,

a”, apoi se ospătau pela bucătăria bolnavilor unde se pregătea o modestă mâncare pentru

cei care mergeau cu pas, i repezi pe drumul fără întoarcere. Sufereamalături de ei. Ne uitam la ei, participam la suferint

,

a lor, vedeam cumse sting s

,

i noi nu îi puteam ajuta. Hrana ce li se dădea nu era pentru însănătos

,

ire, lipsa medicamentelor grăbea sfârs,

itul. Lupta cu moarteaera foarte grea. Rus

,

ilor nu le păsa de moartea captivilor, cărbunii săiasă! Doctorit

,

a venea s,

i ea prin stat,

ionar, se interesa ce mai este,ce lipses

,

te s,

i pleca, iar noi rămâneam să luptăm cu ceea ce aveam:câteva cutii cu streptocid, aspirină, piramidon, pansamnete s

,

i atât. Se înmult

,

esc gripele, pneumoniile, rănit,

ii vin cu răni sângerânde amestecate

cu praf de cărbune, distroficii se înmult, esc s, i ei. Doctorit, a nu le dămare important

,

ă bolnavilor, îi consideră că simulează boala, că nu suntbolnavi (simulant). Unii după scurt timp îs

,

i dau obs,

tescul sfârs,

it. Pealt

,

i bolnavi cu răni sângerânde s,

i de profunzime, îi trimite la mină dupăce îi pansăm. Dacă organismul react

,

ionează pozitiv omul se vindecă,de nu rana se cangrenează, iar omul este trimis la spital. Lipsa de

37



medicamente în stat,

ionar, lipsa de hrană mai bună îngroas,

e rândurilecelor sortit

,

i mort,

ii, mai ales cei cu diarei rebele, apoi pneumoniile s,

i

infect,

iile de tot felul. În complectarea tratamentului foloseam ceaiurilecare dădeau put,

ine rezultate. Eram nepitincios,

i în fat,

a acestei situat,

ii,des

,

i am fi vrut să ajungă cât mai mult,

i în t,

ară. Pentru viat,

a unui omnici un efort nu era prea mare... s

,

i noi l-am făcut. L-am făcut pentrufrat

,

ii nos,

tri. Apelurile noastre pentru aprovizionarea cu medicamenteaveau put

,

ină înt,

elegere. Rus,

ilor nu le păsa de prizonieri..., o pâine maiput

,

in, un pat de spital liber. Pe noi ne durea sufletul s,

i nu pe ei carene-au adus cu fort

,

a, fără nici un drept, fără cel put,

in să respecte legiledrepturilor omului. Ne as

,

teaptă o graopă zgârcită în dimensiuni, fără

sicriu sau cu un sicriu improvizat din nis, te margini putrede, un semnla capul nostru... s

,

i atât. Cât,

iva oameni slabi ne vor purta s,

i pe noi în afara sârmelor ghimpate, unde ne vor zăcea oasele. As

,

a ni-i datulsort

,

ii. S,

i nouă ne este deschis acest drum după hrana pe care o primim.Poate că nu tot

,

i vom avea soarta aceasta, unii vor scăpa s,

i se vor întoarce la căminele lor. În afara lagărului, se vor contopi cu pământulrusesc intrând în circuitul naturii. Undeva în satele românes

,

ti vor plângenis

,

te copii rămas,

i orfani, o sot,

ie, nis,

te părint,

i bătrâni cu ochii umezi delacrimi, citind în cărt

,

ile sfinte pentru sănătatea sau iertarea păcatelorcelui plecat de acasă, de care nu mai s, tiu nimic s, i nici nu vor mai ajungesă s

,

tie până ce Domnul le va închide ochii s,

i lor. Soartă, soartă, crudămai es

,

ti cu unii!As

,

a s-au petrecut lucrurile despre care vom mai aminti s,

i maideparte.

Brigăzile de prizonieri lucrau în mină în trei schimburi, a opt oreschimbul.

O brigadă de ”slăbănogi” lucrau la suprafat,

ă, cărau scânduri,

piloni pentru interiorul minei s,

i alte materiale de sprijin pentru peret,

is,

i tavanul galeriei (abataje). Aces,

tia erau provenit,

i din minerii slăbit,

i,scos

,

i la lucrări de suprafat,

ă. Era greu de suportat s,

i această muncă, maiales că rat

,

ia de pâine s,

i mâncare era redusă la mai put,

in de jumătatefat

,

ă de cea a muncitorilor din subteran. Categoria aceasta era punteade trecere spre stat

,

ionarul lagărului, apoi spitalul central s,

i mormântul.Put

,

ini se refăceau cu hrana de la ”OK” (ozdrovitelnîi comandă), boala



s,

i moarta era partea biet,

ilor prizonieri.Unii, pentru a-s

,

i potoli foamea, mâncau cojile de cartofi aruncate

de la bucătărie la lada de gunoi, sau alte putregaiuri, pentru care maitârziu au contractat boli din cele mai grele. Slăbirea organismului a dusla aparit

,

ia abceselor rar întâlnite în condit,

ii normale, abcese de marimeaunei japoneze (chifle). Pielea părea un câmp de buret

,

i. Tratamentulla stat

,

ionar era ineficace din lipsă de hrană s,

i medicamente. Ceea cese putea face era deschiderea lor cu ajutorul unui anestezic (clor-etil)care producea o pojghit

,

ă de gheat,

ă pe zona respectivă, în felul acestazona respectivă era anesteziată, după care se făcea incizia, un lichidvâscos, galben, se scurgea lent, apoi se introducea pansamentul ster-

ilizat. Degeaba se intervenea pe cale chirurgicală dacă lipsea factorulimportant, alimentat

,

ia. La un organism lipsit de arma lui de apărareput

,

in ajută medicamentul. Unui asemenea bolnav îi trebuia o hranăsubstant

,

ială, bine pregătită, suficientă s,

i cantitativ s,

i calitativ. Rus,

ilorle trebuia cărbunele să iasă, omul contează mai put

,

in. S,

eful lagărului,locotenentul major de care am vorbit s

,

i în prezent,

a căruia s-a făcutorganizarea brigăzilor de mineri, venea rar în lagăr s

,

i când venea, veneabeat. S

,

eful lagărului din partea prizonierilor era Prodpreatov! El s,

tiaperfect limba rusă, as

,

a că puteau us,

or să toarne la securitate pe oricaredintre noi, mai ales pe care îi cunos, team, din unitatea militară din carea făcut parte s

,

i el. Nu a făcut-o! Încep să se înmult

,

ească crucile din afara lagărului. Mult,

i sunttrimis

,

i la Spitalul Central de la Sverdlovca în sperant,

a recuperării lor.Nu se s

,

tie dacă s-au vindecat sau au îngrăs,

at numărul din cimitirulspitalului central. S

,

i în Sverdlovca era un lagăr de prizonieri, lagărulnumărul cinci, tot de români. Poate că unii au ajuns după vindecare, înalte lagăre, cine mai s

,

tie, poate în lagărul numărul cinci din apropiere

de Sverdlovca. Voi arăta mai departe s,

i activitatea din acest spital princare am trecut în timpul celor patru ani s,

i câteva luni de prizonierat.Deocamdată mă opresc tot la întâmplările din lagărul numărul

s,

apte s,

i tot la stat,

ionarul medical. Doctorit,

a venea rar în stat,

ionar,discuta Muravski, uita la bolnavi, la paturile lor s

,

i pleca. Sanitareleveneau s

,

i ele odată cu doctorit,

a s,

i plecau după ea. Erau vesele, cântaucât le t

,

inea gura melodia ”Katius,

a”. Parcă a tunat s,

i le-a adunat. Se



potriveau de minune la pregătirea lor, la interesul fat,

ă de bolnavi. Acestesanitare lipsite de elementarele cunos

,

tint,

e sanitare, se învârteau de colo

până colo, fără să se vadă ceva în urma lor. Nu am văzut-o pe una săfacă un pansament sau o inject,

ie, totul făceau sanitarii români. S,

i azi îmi amintesc cum se zbătea Muravski pentru obt

,

inerea medicamentelornecesare bolnavilor. Întrucât la început nu era în lagăr doctor român, elera totul în stat

,

ionar. Vorbea destul de dur cu doctorit,

a, îi demonstraacesteia că numai prin hrană s

,

i medicamente se pot recupera oamenii.Doctorit

,

a îl asculta, îi promitea că va face totul, dar nu făcea nimic, as,

acă situat

,

ia rămânea neschimbată. Probabil că de sus pornea aceastăneglijent

,

ă s,

i chiar ură fat,

ă de prizonierii români. De multe ori rus,

ii

îs, i manifestau ura fat, ă de noi ”voi ne-at, i omorât frat, ii, părint, ii, copiiinos

,

trii!”, ziceau ei ”meritat,

i moartea!”. Ce puteam să le spunem noi!Nu s

,

tiam limba lor, nu puteam să le explicăm că războiul poate fi blând,taberele se înfruntă cu arma s

,

i nu cu mânus,

i de box.



Altă surpriză

Aparit, ia masivă a păduchilor atât în stat, ionar, cât s, i în dormitoarele pri-zonierilor. Parcă au ies

,

it din pământ. Nu am văzut atât,

ia păduchi decât în septembrie 1941, când se pregătea atacul asupra Odesei. Eram laAlexandrovca, lângă o lizieră de salcâmi. Ne-am săpat trans

,

ee destul deadânci, stăteam la adăpost la aceste trans

,

ee. Ca să ne treacă de urât înacel mijloc de septembrie, ne dezbrăcîm de haine când soarele încălzeamai puternic s

,

i începeam omorâm păduchii. Într-o singură zi am omorâtvreo două sute de păduchi. Tot as

,

a au apărut s,

i atunci când a dat frigulca s

,

i acum. Ne schimbăm hainele, însă mai rămâneau păduchi, care se înmult, eau uimitor de repede. Nu am scăpat de ei până la venirea în t, ară,după victoria de la Odesa. Acum lupta împotriva aducătorilor de tifosexantematic nu prea este încununată cu succes. Călcăm cearceafurilepe care mis

,

unau ca furnicile păduchii, îi omorâm, apăreau alt,

ii s,

i alt,

iis,

i fierul fierbinte era în continuă activitate. Este adusă o etuvă pentrudeparatizarea hainelor minerilor. Se etuvau hainele, dar păduchii nu dis-păreau. Păduchii au contribuit din plin la cres

,

terea numărului mort,

ilor.Oamenii slăbit

,

i mai sufereau s,

i de pe urma înt,

epării acestor parazit,

i.

Aparit,

ia păduchilor s,

i a plos,

nit,

elor, diareelor, a distrofiilor etc., au dustoate la mizeria umană. Lunile trec, vine frigul, oamenii din mină în-cep să sufere de degerăturile picioarelor, ale mâinilor. Stat

,

ionarul esteneîncăpător. Se mai rezervă o cameră, care va adăposti un număr debolnavi cu picioarele umflate din cauza frigului. Îmi mai amintesc nu-mele unuia din Coarnele Caprei, judet

,

ul Ias,

i, pe numele lui Galan, cuambele picioare umflate, zemuinde, până deasupra genunchilor. Cu ce

41



sa îl tratăm? Încercăm un tratament cu apă caldă s,

i săpun. s,

tiam lucrulacesta de la un doctor încă de când eram elev. ”Apa caldă s

,

i săpunul

sunt un miracol când nu ai alte mijloace în tratarea umflăturilor dincauza frigului”, spunea el. Mi s-au întipărit în minte spusele lui. În fat,

aunui muribund, as

,

a spunea doctorit,

a că nu are nici o salvare, trebuie sălupt

,

i cu toate mijloacele pentru salvarea omului, chiar dacă sperant,

elesunt minime. Am făcut-o, i-am îmbăiat picioarele cu apă caldă s

,

i săpunzilnic de câteva ori, până ce pielea picioarelor au început să-s

,

i capeteculoarea normală s

,

i rănile au început să cedeze, s-au cicatrizat. Amprocedat la fel s

,

i cu alt,

i bolnavi. Unele organisme au react,

ionat favora-bil, altele mai put

,

in. Bucuria noastră nu a fost mică. Să salvezi un om

de la moarte este mare lucru, bucuria nu poate fi descrisă în cuvinte.Galan din Coarnele Caprei a ajuns să îs

,

i vadă cei trei – patru copii. Întretimp a venit în lagăr doctorul Antonescu. El i-a detas

,

at degetele de lapicioare pentru că nu au mai putut fi salvate, pentru că, cangrena a fostatât de pronunt

,

ată, degetele pur s,

i simplu i s-au uscat nemai putândfi salvate, iar a le lăsa la locul lor ar fi fost o sursă de infect

,

ie, as,

a cătrebuiau detas

,

ate. S-a procedat bine la detas,

area lor, picioarele s-auvindecat, omul a fost trimis în t

,

ară cu alt,

i irecuperabili. Familia va fifost bucuroasă că l-a văzut, s

,

i as,

a cum era, un invalid, dar un om încăfolositor familiei.

Ne-am despărt,

it de cel pe care l-am salvat. S-a mirat s,

i doctorit,

ade acest rezultat. A plâns el, am plâns s

,

i noi, ne-am îmbrăt,

is,

at mult. Ela plecat cu o grupă de irecuperabili într-o noapte, că numai noaptea sefăceau vizite s

,

i îi trimitea numai noaptea, iar noi am rămas să luptămcu multiplele s

,

i feluritele boli, ca să îs,

i vadă cât mai mult,

i familia dint,

ară. Ajută-l pe om când are nevoie de tine s,

i nu când îi este bine.Au plecat mai mult

,

i cu Galan. Îi trimiteau rus,

ii ca să scape de ei,

să nu îi mai hrănească de pomană. Nu s,

tiu de ce vizitele se făceau numainoaptea. Cred că după ce erau echipat,

i îi trimitea în t,

ară. Probabil căerau trimis

,

i în alt lagăr s,

i de acolo cu un tren special, tot cu vagoanede vite, amenajate pentru călătoria distroficilor. Că ajungeau la vetrelelor, nimeni nu poate să s

,

tie. Noi aflăm numai dimineat,

a că în timpulnopt

,

ii au fost echipat,

i în haine curate oameni slabi s,

i trimis,

i în altăparte, dar unde? Nu se s

,

tie. Rus,

ii nu vorbeau de as,

a ceva. În locul



lor, cu timpul, alt,

i slăbit,

i, alt,

i schilozi erau trecut,

i la ”OK”. Că auajuns în t

,

ară, sau au trecut în lumea celor drept,

i, nimeni nu s,

tie nic

unde nici când. Iarna anului 1945 a făcut multe victime. Gerul dinstepele Ucrainei a contribuit mult la înmult,

irea bolilor pulmonare. Uniimureau în lagăr datorită doctorit

,

ei nou venită la lagăr. Era originală dinOdesa. Totdeauna spunea că, noi românii i-am ucis părint

,

ii. Într-adevărcă armata română a cucerit Odesa, dar îmi amintesc că aveam ordinesevere să nu maltratăm pe nimeni dn satele prin care am trecut. Că aumurit de bombe sau mitraliere, din avioane, nu poate fi un obiect dediscut

,

ie, întrucât nu se pune problema ca să îi menajezi pe unul carevine spre tine, tot cu arma în mână s

,

i te omoară pe tine, dacă tu nu

te aperi. Că avea dreptate sau nu, cine mai s, tie? Doctorit, a evreică serăzbuna pe români. Nu îi trimite la Spitalul Central, probabil că aveaordine de sus. Dacă se poate trata în lagăr, spune ea, să nu fie trimis

,

ila spital. Cum în lagăre lipsa de medicamente se simt

,

ea din plin, lacare se adaugă neglijent

,

a personalului rus, suferinzii îs,

i găseau odihnade veci dincolo de sârma ghimpată.



Dispar prizonieriibasarabeni

S,

i în lagărul nostru erau tineri basarabeni, care în anul 1941 au fostrecrtat

,

i în armata rusă. Este vorba de cei ce au rămas în Basarabia, în1940 s

,

i au jurat pe constitut,

ia stalinistă. Aces,

tia, mobilizat,

i pe front,nu au luptat împotriva românilor, s-au predat armatei române, cerândsă fie încadrat

,

i s,

i ei să lupte împotriva rus,

ilor. Au făcut-o din ură fat,

ă derus

,

i, de fărădelegile lor săvârs,

ite în Basarabia în 1940 până la începerea

războiului, pentru recucerirea Basarabiei.s,

i basarabenii s,

i-au dat tributul lor de sânge în recucerirea pămân-tului sfânt al provinciei dintre Prut s

,

i Nistru. După 23 august au căzutprizonierii români s

,

i cu ei s,

i basarabenii. Nu s,

tiu în alte lagăre dacă s-audescoperit mai devreme că sunt basarabeni, la noi s-au descoperit dupăcâteva luni. Cum au ajuns conducătorii lagărului să îi descopere este oenigmă. Securitatea rusă omniprezentă în lagăr i-a descoperit, nu s

,

tiu, întrucât într-o noapte, că numai noaptea lucrau ”liliecii”, dispar frat

,

iinos

,

tri din paturile lor. Dispare s,

i Muravski de la dispensarul medical,

dispar s, i alt, ii din brigăzile de mineri. Cât, i or fi fost? Nu s, tiu.După aceea au mai cercetat s

,

i pe alt,

ii, însă nu i-a ridicat pentrucă în 1940 nu au fost în Basarabia. Am auzit că au fost condamnat

,

i laani grei de muncă tot în minele de cărbune. Cine s

,

tie când or fi ajunsla familiile lor sau nu au ajuns deloc. Biet

,

ii basarabeni mult au suferitsub ocupat

,

ia străină. În 1940 au fost ridicat,

i cu miile din Basarabia,

44



i-au dus în pădurile din Taigala tăiat de copaci. Unii poate s-au întorsdupă ani grei de condamnare la muncă silnică în înfrigurata Siberia. Nu

i-a întrebat nimeni s,

i nici nu le-a spus pentru ce sunt ridicat,

i, dar elesne de dedus: Culac bogătas,

ul cu câteva hectare de pământ, dascălula bătut un copil, funct

,

ionarul a luat mită de la cineva care în acel anajunsese mare comunist, preotul propagă misticismul etc. Cozile detopor nu au stat degeaba. Bisericile au fost închise, geamurile sparte,tencuiala peret

,

ilor cojită etc. etc. Am arătat aceste crime cunoscute dincele spuse de consătenii mei, după ani trecut

,

i când s-a mai putut vizitaBasarabia, după 1957. Cele de mai sus le-am aflat de la oamenii din sat,cum au fost ridicat

,

i oamenii, cum au fost dus,

i cu familiile lor undeva, nu

se s, tie unde. Toate acestea le-am asociat cu condamnarea basarabenilordin lagăr, deoarece la rus

,

i, o condamnare la închisoare, putea surveni înurma unui fals denunt

,

al cuiva pentru o faptă imaginară.Nu se cerceta s

,

i nici nu aveai dreptul să te justifici că nu es,

tivinovat. Trebuia să recunos

,

ti s,

i să mult,

umes,

ti partidului pentru că t,

i-adat o cale de îndreptare. În cursul lucrării voi arăta s

,

i fapte concrete:profesori, preot

,

i, muncitori. Cred că motivul condamnărilor era unulsingur, brat

,

e de muncă gratuite pentru mult,

i ani în minele de: cărbuni,metalurgie, forestieră etc.



Propagandă permanentă

Cultura marxist – leninistă era la înălt, ime în lagăr. În biblioteca lagăru-lui erau prezent

,

i: Marx, Engels, Lenin, Stalin s,

i încă cât,

iva ideologi.Lozinca era aceeas

,

i, as,

a a spus tovarăs,

ul Stalin, tovarăs,

ul Lenin etc.Singura solut

,

ie pentru câs,

tigarea existent,

ei (pentru rus,

i) era să t,

ipi, săbat

,

i din palme, să repet,

i papagalices,

te lozinci ideologice, dacă vrei să ît

,

i ment,

ii pâinea. Limbajul nu exprimă gândurile tale întotdeauna. Nune-am gândit niciodată că s

,

i la noi va fi aceeas,

i propagandă purtată pebuze de nis

,

te analfabet,

i. În câteva cuvinte voi arăta din ce se compunea

hrana zilnică a prizonierilor. Pentru cei din mină rat,

ia de pâine era de1200 de grame, pentru lucrătorii de la suprafat,

ă s,

i din lagăr era de 500de grame. Mâncarea pregătită era ciorbă s

,

i cas,

ă. Categoria cea maioropsită era a lucrătorilor de la suprafat

,

ă, indiferent dacă lucrau la guraminei sau în lagăr. În lagăr lucrau distroficii de la ”OK” care măturaucurtea, mai ajutau pe la bucătărie de unde mai primeau s

,

i ceva mâncare,cărau alimente de la magazie, bineînt

,

eles după puterile lor. Minerilorli se dădea dimineat

,

a 400 de grame de pâine, ceai s,

i 100 de grame demagiun. Când ies

,

eau din mină primeau tot 400 de grame de pâine,

ciorbă, cas,

ă s,

i ceva carne. Când plecau din nou în mină li se dădea dinnou ciorbă s,

i cas,

ă. Aceasta era hrana zilnică a lucrătorului din mină.Celor de la suprafat

,

ă li se împărt,

ea hrana tot în trei: dimineas,

a 200de grame de pâine, la prânz 200 s

,

i seara 100. Acelas,

i ceai, magiuns,

i foarte rar altceva. Cuvântul de ordine era ce vom mânca diseară.Era un fel de salut când se întâlneau doi. Nici minerilor nu le ajungea

46



hrana, dar ei mai vindeau rus,

ilor ba o haină de pe ei. Comert,

ul celmai stras

,

nic era cu pufoici. Schimbau pufoici noi nout,

e primite de la

magazia lagărului cu vechiturile rus,

ilor contra câtorva ruble cu care ît,

imai cumpărau câte ceva de la chios,

cul de lângă lagăr. Descurcăret,

ii s,

i în lagăr se descurcau. Ei nu erau înregistrat

,

i nicăieri cu hainele primite,as

,

a că veneau din nou la magazie, cereau haine de iarnă, pufoici. Rus,

iinu erau obis

,

nuit,

i cu t,

inerea evident,

ei obiectelor distribuite, as,

a că mag-azionierul s-a trezit că în magazie nu are nici haine noi, nici vechi. La uncontrol administrativ s-au găsit nereguli în depozitul de îmbrăcămintedin incinta lagărului, rusul a dispărut, iar a doua zi comandantul lagăru-lui l-a pus pe un prizonier, care în viat

,

a civilă lucrase în administrat,

ie.

Magazionierul prizonier a pus ordine în toate, a cerut registrul, a inven-tariat ce era prezent, as

,

a că a astupat comert,

ul din mină. El înregistranominal cui îi dădea ceva: haine, bocanci etc. În lagăr ori învingi ori es

,

ti învins. Cred că nu numai hrana proastă a contribuit la ruinarea multorprizonieri, ci s

,

i factorul psihic. Omul subalimentat, fără sperant,

a dea-s

,

i vede t,

ara s,

i familia, se ruinează rapid. Deznădejdea multora (cănu îs

,

i vor mai vedea familia) a contribuit din plin la degradarea fizicăs,

i morală, la îmbolnăvirea s,

i moartea prizonierilor. În lagăre s,

i închisorit,

i se oferă multe surprize, dar trebuie să ai moralul ridicat pentru a nucădea în prăpastie.

Îmi amintesc de un sanitar de prin nordul t,

ării, poate din Ma-ramures

,

, a fost băgat în mină. În mai put,

in de două luni a murit.Totdeauna vorbea de sot

,

ia lui s,

i de copilul care l-a lăsat acasă s,

i decare nu-i sigur că îi va mai găsi. As

,

a s-a stins cu dorul de familie, capâlpâirea unei lumânări din sfes

,

nic.



O întâmplare care a avuts, i urmări serioase

Administratorul lagărului era un rusnac rotofei s,

i cătrănit. Venea zilnic în lagăr, îs

,

i lua cât,

iva prizonieri din cei cu serviciu în curtea lagărului(OK) pentru a aduce alimente la bucătărie. Striga cu voce de baritonpe cei mai în putere să se ducă cu ei la magazie. Mult

,

i se înghesuiaula poartă, dar pe put

,

ini îi lua.Bularda era primul care se înghesuia s

,

i îi dădea la o parte pe cei

mai slabi. Era de prin Vaslui sau Bârlad, nu îmi amintesc bine, însă aveamai multă putere. Era înalt cu mâinile vânjoase, un moldovean, careavea o statură de atlet cândva, însă acum era o umbră, un schelet s

,

i elca s

,

i ceilalt,

i. De multe ori îi dădea la o parte pe cei mai slabi, care seclătinau la cea mai mică adiere de vânt. El s

,

i încă vreo doi erau ales,

ii luiMorozov. De ce se înghesuiau la ”prohodnoi” să meargă la magazie? Deacolo mai furau ceva arpacas

,

, macaroane s,

i alte bunătăt,

i. Îs,

i burdus,

eaubuzunarele cu ce era, aduceau alimente la lagăr, dar din put

,

inele ce seaduceau, mai luau s

,

i altă cale, as,

a că put,

inele alimente se mai învârteau

în cazanele cu lobodă sălbatică, tăiată mărunt, prin care viermii rătăcit, ipluteau pe deasupra apei din cazan. Ce sfârs

,

it mai aveau s,

i ei! Dincazane ajungeau în farfurii s

,

i apoi în stomacul gol al oamenilor. Nimeninu se mai acupa de soarta viermis

,

orilor ce mis,

unau prin apa clocotită.De ar fi ajuns o jumătate din alimentele ce se aduceau în lagăr încă ar fifost bine. O bună parte din aceste alimente mergeau la familiile rus

,

ilor

48



care se alimentau tot de acolo. Prizonierii ce le aduceau se mult,

umescsă ront

,

ăie prin dormitoare arpacas,

, paste făinoase în prezent,

a altora

cărora le lăsea gura apă. Îmi amintesc de o întâmplare puin hazlie,dar cu urmări dramatice. Bularda a venit de la magazie cu buzunarilepline de untură. A dat s

,

i altora care au mâncat cu multă lăcomies,

i fără pâine. Bularda spune că a mâncat vreun kilogram de untură.Că a mâncat sau nu a mâncat, nu s

,

tiu, doar atât îmi amintesc cătot

,

i care au mâncat untură de la Bularda au căpătat diaree, o diareecumplită. Sunt internat

,

i în lazaretul din lagăr. Cum erau s,

i as,

a slăbit,

i,diareea îi slăbes

,

te s,

i mai mult, orice tratament rămâne fără rezultat. Se încearcă s

,

i cu ceaiuri în complectarea tratamentului medicamentos, dar

nici o ameliorare. Urmarea a fost moartea celor care au mâncat untură.Curios este că Bularda nu a avut nimic des

,

i era s,

i el slab.



Munca prizonierilor însubteran

Am cunoscut îndeaproape munca dură din mină, întrucât am avut prile- jul să intru în fiecare galerie ca muncitor cu polata, vagonetar s

,

i pentruscurt timp ca sanitar în mină, umblând din galerie în galerie pentrulocalizarea unor fracturi de membre fie superioare sau inferioare. Se în-tâmplau multe accidente, leziuni provocate de bucăt

,

i de cărbune căzutedin tavan, ori ducând lemne pentru întărirea peret

,

ilor din galerie s,

i ai

tavanului. Era primul ajutor bine venit pentru accidentat,

i. O ranăsângerândă amestecată cu praf de cărbune, care lăsa amprenta neagrăpe pielea rănită, o fractură de os imobilizată, hematom produs de uncâmp tare etc. Toate acestea se rezolvau acolo sub pământ, după caremineriul era trimis la suprafat

,

ă, după gravitate, sau rămânea în minăsă lucreze mai departe.

În mină se petrec multe accidente, fie mai put,

in grave, grave saumortale. Mina este un adevărat front, o luptă cu inamicul, cărbune.Doctorit

,

a, femeia de suflet, îs,

i merita titlul de medic. Se îngrijea mai

mult de bolnavi ca s, i înaintas, ele ei, tot doctorit, e femei sau tot doctorifemei ce îi urau pe prizonieri. As

,

a se explică numărul mare de mort,

isub patronajul lor. Ea, despre care am vorbit, trimitea bolnavii maigravi la spitalul mare, celelalte îi tratau cu indiferent

,

ă. Aveam noroc cudoctorii români care făceau totul, ce se mai putea face, pentru a-i salvade la moarte pentru prizonieri. Într-o zi am răspuns la întrebarea ei, ce

50



sunt în viat,

a civilă, că sunt cadru didactic. De atunci m-au privit cualt

,

i ochi. Ah, războiul! zice. Mor oameni nevinovat,

i, sălbăticie curată.

M-a privit cu multă compătimire. Într-o dimineat,

ă geroasă intră în ambulator o namilă de om cuun cojoc lung, mai jos de genunchi, pe cap cu o căciulă ca îi acopereatrei sferturi din fat

,

ă, încălt,

at cu pâslari mari încât putea dormi linis,

titpe zăpadă, fără să simtă frigul de peste 25 de grade minus. Nu aveanici un grad pe umeri, as

,

a că nu s,

tiam cine este, în urmă doctorit,

a. Înt

,

elegeam s,

i nu prea de unde vine. Se auzea că s-a schimbat coman-dantul lagărului, dar nu îl văzuserăm. Ne sculăm în picioare, des

,

i nus,

tim cine este, mai ales că l-am văzut cu doctorit,

a după el, am dedus că

este un personaj mare, dacă după el vine o doctorit, ă. Stăm în pozit, iade drept

,

i, as,

a procedăm cu tot,

i musafirii ce mai treceau pe la noi. Pecei cu grade pe umăr îi salutăm s

,

i raportăm milităres,

te. Pentru că eumai cunos

,

team vreo sută de cuvinte, raportam eu, maghiarul nou venit,nu chiar nou, avea vreun an de când era la ”casa de odihnă”, un grăsuncăruia nu-i scădea burta; avea alte condit

,

ii de viat,

ă ca doctor nu camine. El nu raportează, eu nu raportez, rusoaica care îi scria condicanu raportează, as

,

a că stăm ca nis,

te statui. Nici unul nu s,

tia cum săraporteze. Intrusul mă întreabă pe mine, eram mai aproape de us

,

ă,ce nat, ie sunt s, i dacă s, tiu limba rusă, eu îi răspund că sunt român s, icunosc put

,

in limba rusă. Se adresează doctorului, acesta spune că nucunoas

,

te nimic. Adevărul era că nu s,

tia. Ungurii veniseră mai târzi-ucu câteva luni ca noi, în complectarea efectivului de prizonieri românicare muriseră, sau plecaseră la spitalul mare. În acelas

,

i timp a venit s,

iun detas

,

ament de nemt,

i prizonieri, pentru a întării efectivul lagărului.Doctorit

,

a devine s,

i mai ros,

ie la fat,

ă. Venitul mă întreabă ce lucrez. Îi răspund că sunt sanitar. Nu aveam de unde să s

,

tiu că este coman-

dantul lagărului, că nu avea nici un grad pe umăr, un rus ca tot,

i rus,

ii,cu cojoc, căciulă, pâslari. Ceea ce ne-a surprins era înfăt,

is,

area lui prea încruntată s

,

i tăcerea doctorit,

ei. Noi stpm în picioare în aceias,

i pozit,

ie,nu ne mis

,

căm, tăcem, as,

teptăm ca musafirul să spumă ceva. De obiceicând venea vreun control, după ce îi salutam, musafirul spunea „sidite”s,

i noi înt,

elegeam să stăm jos sau să ne continuăm munca. Musafirulde acum stă ca o statuie, se uită încruntat la noi, tot încruntat se uita



la doctorit,

ă. Ea nu spune nimic. Înt,

elegem că este o mare personal-itate. Bolnavii ce urmau să fie pansat

,

i, stau cu rănile sângerânde în

as,

teptarea pansamentului sau a medicamentelor prescrise. Pentru căera mai aproape de us,

ă ni se adresează dur. „Cine es,

ti tu? Felcer!”Mă întreabă încă o dată ce nat

,

ie sunt, român, îi răspund. „La voi înarmată nu se salută superiorul?” Îi răspund că: „Se salută. De ce nu aisalutat? Aici este s

,

ef doctorul, am as,

teptat să salute el”. M-am gânditsă-i răspund că nu s

,

tiu cine este, dar as,

a furios cum era, m-ar fi tratatcu câteva palme bune, as

,

a că am pasat obligat,

ia pe seama doctoruluis,

i a felcerului care scria în registru. Se adresează doctorului. El nu s,

tiece vrea noul venit. Se întoarce iar spre mine, trage câteva înjurături.

Îl întreabă pe doctor ce specialitate are. Acesta a înt, eles că este vorbade specialitatea lui s

,

i răspunde scurt, babschi doctor. Acesta începe să înjure din nou, mi se adresează iar mie care mai s

,

tiam ceva, eram maivechi. „Vezi că nu s

,

tie că se cheamă meseria lui. Cum se cheamă mese-ria aceasta pe care o spune el?” Îi răspund că la noi se cheamă doctorginecolog. „Ei vezi, doctor ginecolog s

,

i nu babschi doctor. De mâinevei lucra în s

,

ant,

, iar doctorul trei zile carceră.” Eu tac, nu zic nimic,doctorit

,

a caută să îi răspundă ceva, el o prives,

te urât. Îi spune câtevacuvinte pe care nu le-am înt

,

eles. Ce îi puteam să-i spun, am executatordinul. Doctorit, a probabil că i-a spus că nu are cu cine lucra, că eumai cunosc limba rusă. El i-a tras s

,

i ei o înjurătură, după care a plecat.A doua zi doctorit

,

a m-a înzestrat cu o trusă sanitară, cu pansamente,cu vată s

,

i nimic altceva. Datorită acestei întâmplări am ajuns să cunoscmina, să cunosc toate galeriile subterane până am ajuns miner adevărat,desfintându-mi-se postul tot în urmă ordinului colonelului. Am relatataceastă întâmplare că rus

,

ii nu puneau mare pret,

pe viat,

a prizonierilor.Să iasă cărbunele indiferent cum. Ce contează un prizonier?... Nimic!

Se lucra în trei schimburi a câte opt ore, dar cu ies,

itul, spălatulse ridica la unsprezece ore.La ies

,

irea din lagăr se numărau oamenii s,

i se numărau de douătrei ori, după care erau dat

,

i tot pe număr santinelelor ce erau la poartalagărului. s

,

i aces,

tia ne numărau de două trei ori după care plecam încolonat

,

i spre mină. Iarna era un chin pentru noi. Tremuram pânăce ne adunam în fat

,

a port,

ii, apoi încolonarea câte trei, numărarea s,

i



predarea noastră la santinele care iar ne numărau s,

i porneam spre minăprin zăpadă, care trecea până spre genunchi. Viscolul ne ardea fat

,

a.

Numai cei care au fost pe front în stepele ucrainene, pe la Cotul Donului,pot înt,

elege drama prizonierilor, care au lucrat ani de zile în minele decărbuni, atât în timpul iernii cât s

,

i în timpul verii. Numai româniicare au luptat la Cotul Donului au trăit geruri grele, viscole, zăpeziabundente. Mult

,

i dintre ei nu s-au mai întors în t,

ară. S,

i noi minerii, îmbrăcat

,

i în pufoici s,

i cu o încălt,

ăminte nepotrivită pentru grosimeastratului de zăpadă pe un ger de 25 – 30 de grade, mergem spre minăzgribulit

,

i, bătut,

i în fat,

ă de un vânt tăios. De abia as,

teptăm să ajungem în mină, unde era mai cald. La gura tunelului de coborâre eram din

nou numărat, i s, i băgat, i înăuntru. Coborârea pe o pantă de 25 – 30de grade, înclinat

,

ia era destul de anevoioasă, întrucât apa din tavan,care în unele locuri curgea ca ploaia în timpul verii, pământul era ud s

,

ialunecos. În asemenea condit

,

ii coborâm t,

inându-ne de cablul electricgros cât mâna. S-au întâmplat s

,

i cazuri de electrocutare datorită unorfisuri de pe traectul cablurilor. Din sută în sută de metrii erau galeriiorizontale până la orizontul ultim de muncă, as

,

a că unii aveau mai put,

inde coborât, luând-o spre dreapta sau spre stânga. Tunelul de coborâreavea cam o mie de metri lungime, as

,

a că cei care lucrau la ultimulorizont oboseau până la locul de muncă. Mai greu era la coborât decâtla urcat. Naveta până în fundul minei se făcea numai pe jos. Noi,prizonierii nu aveam dreptul să ne urcăm în vagonetă. Brigadierii s

,

imuncitorii rus

,

i coborau s,

i urcau cu vagonetele. Noi eram „scutit,

i” deaceastă favoare.



Infernul din subteran

Prizonierii duceau greul în mină. Ei lucrau în condit, ii inumane, culopet

,

i încărcau cărbunele în vagonete, tot cu lopet,

ile dădeau cărbunelepe jghiam de la suta de metri, ei purtau vagonetele de la s

,

i până lalocul de muncă. În multe locuri stratul de cărbune era sub un metrude grosime, as

,

a că trebuia să scormones,

ti cărbunele cu lopata, stând în genunchi sau culcat s

,

i apoi să-l arunci în jgheabul metalic înclinat.Cărbunele s

,

i piatra se rostogoleau pe jgheab până în vagonetul aflat pelinia galeriei orizontale, lungă s

,

i ea de vreo s,

apte, opt, nouă sute demetri. Se mergea tot înainte cât era cărbune.

Brigadierii rus, i strigau la prizonieri cât îi t, ineau gurile. „Davai,davai ugol” (cărbune)! Rusoaicele, s

,

i ele, să nu rămână mai prejos,t,

ipau, înjurau birjăres,

te tot pe prizonieri, când cădea pe de linie vreunvagonet. Mai foloseau s

,

i pumnul drept vagonet. Acelas,

i argument îl foloseau s

,

i brigadierii s,

i în general tot,

i rus,

ii. Fiecare rus îs,

i arătaputerea fat

,

ă de prizonieri folosind pumnul ca „stimulent în muncă”.Mâinile prizonierilor erau brăzdate de răni în care a pătruns cărbunele.Din aceste răni curgea sângele înros

,

ind aurul negru. Cărbune, sânge

s,

i sudoare! S,

i totul pentru câteva sute de grame de pâine, o ciorbăpe deasupra căreia pluteau viermii. Aceasta era grija fat,

ă de om s,

idrepturile lui, munca până la epuizare s

,

i moartea prin înfometare. Ies,

eacărbunele, dar nu cât vroiau rus

,

ii s,

i atunci se dezlănt,

uia furtuna plinăde amenint

,

ări, că dacă nu îndeplinim norma nu vom ajunge niciodată în t

,

ară „vet,

i crăpa aici pe pământul nostru”, strigau ei. O măsură luată împotriva celor care nu îs

,

i îndeplineau norma era reducerea rat,

iei de

54



hrană, mai foloseau s,

i pumnul s,

i înjurăturile obis,

nuite. S-au înfiint,

ats,

i brigăzi stahanoviste dintre prizonieri, rezultatul a fost acelas,

i. Omul

muncea cât putea, că nu era posibil mai mult. Epuizarea mergea înprogresie geometrică. Moartea era prezentă în mină, în lagăr sau laspitalul central ca îs

,

i ia tributul cât mai bogat. Întrucât intrat,

i proaspăt în mină, am fost repartizat cu un neamt

,

într-o galerie atât de mică canu ne puteam învârti nici pe burtă, o galerie mică s

,

i neventilată în careputea intra o singură persoană s

,

i nu mai multe, as,

a că ne-am înt,

eles cuneamt

,

ul să intrăm când unul când altul. Nici nu se putea altfel datorităemanat

,

iei de gaze, care ne stingeau lămpile. Norocul nostru că acelegaze nu erau inflamabile, as

,

a că nu explodau. I-am raportat rusului care

supraveghea o echipă de români ce lucrau într-un abataj din apropiere,că eu nu voi intra în acea gaură, chiar cu riscul de a fi omorât. Îi expliccă înălt

,

imea mea nu permite să mă mis,

c nici culcat. s,

eful mă înjură s,

imai îmi articulează s

,

i un pumn în spate, apoi ne trimite pe amândoi, peneamt

,

s,

i pe mine, în brigada supravegheată de el. Am aflat că în aceagalerie nu s-a mai lucrat demult, iar pe noi ne-a trimis în bătaie de joc.Nu am fost nici primul nici ultimul lovit. Avea o ură net

,

ărmurită fat,

ăde români s

,

i tot de la români i s-a tras nenorocirea. Cum? Voi arătamai departe cum s-a întâmplat.



Schimbul al doilea

Munca în al doilea schimb începea la orele 14 s, i dura până la ora 22. Orade lucru era atunci când ajungeai la abataj s

,

i luai lopata în mână s,

i nu laplecarea din lagăr. Număratul la lagăr, drumul până la mină, număratulla gura minei, nu era inclus în cele opt ore. Opt ore începea cânderai cu lopata în mână. Coborârea s

,

i urcarea era pe picioarele noastreslabe, numai pe laturile liniei pe care circulau vagonetele cu sunetul lorstrident. Ele urcau pline s

,

i coborau goale pentru a fi încărcate de mâinislabe s

,

i zgâriate de cărbunele colt,

uros s,

i luminos ca oglinda: energie,sânge s

,

i foame. Antracitul ies,

ea. Vagonetele tregeau fulger pe lângănoi. Se încrucis, au cele ce coborau cu cele ce urcau, iar noi ne lipeam deperetele tunelului ca să nu ne atingă. Zgomote infernale pretutindeni,numai urechile noastre le acumulau, as

,

a că s,

i la ies,

ire, la lumina zilei necântau în urechi. Deviza era „cât mai mult cărbune”. Peste tot aceias

,

ilozincă. Nicăieri nu se vorbea despre grija fat

,

ă de om, ci numai demuncă. În mină, de la brigadier până la ultimul rus miner, acelas

,

i glas„davai ugol”, iar captivii de abia se mis

,

cau, de abia ridicau lopet,

ile.Cu ceaiul de la intrare în mină nu se putea mis

,

ca omul mai

repede. Brigadierul loves,

te în stânga s,

i dreapta cu pumnul, singurulargument. I se găses,

te s,

i lui acul potrivit la cojoc. În timp ce îi loves,

te peun prizonier, altul îi loves

,

te lampa cu piciorul, lampa se stinge, prizonieriităbărăsc pe el, aidoma ciorilor la stârv s

,

i sting lămpile pentru anu ses,

ti cine loves,

te. Îl lovesc ca pe un câine, dă cu picioarele în corpul luica în sacul cu porumb. Nu era nici un rus prin apropiere, as

,

a că nuavea cine îl ajuta. S

,

efa vagonetelor care era mai departe, aude t,

ipete,

56



dar este întuneric peste tot s,

i nu s,

tie unde se întâmplă. Telefoneazăsus la conducere, arătând că la orizontul cutare, nu îmi amintesc bine,

se aud t,

ipete puternice. Românii, după ca îl bus,

esc bine, se urcă sus îs,

i aprind lămpile s,

i se apucă de lucru. Brigadierul este întins jos, nuse poate mis

,

ca, după câte am aflat avea coastele rupte. Vin s,

efii dela suprafat

,

ă, tot,

i sunt furios,

i. S,

efii de sus se uită la rusul lungit pepământ. Alarmă! Prizonierii l-au bătut pe brigadier. Omul este scosla supafat

,

ă s,

i internat în spital. Am aflat mai târziu că s-a ales cunis

,

te coaste rupte s,

i pensionat. Încep cercetările, să se afle cine l-abătut. Tot

,

i cei vreo douăzeci de prizonieri români nu recunosc decâtcă l-au auzit t

,

ipând. Când au coborât jos l-au văzut întins pe linie.

La aceea oră ei lucrau sus în abataj. Amenint, ările că ei vor fi trimis, i în Siberia s

,

i nu îs,

i vor mai vedea niciodată famila s,

i t,

ara, nu au datnici un rezultat. Cuvântul ultim a fost „nu l-am bătut, el ne bătea penoi”. Cercetările s-au încheiat cum au început, rusul bătut s

,

i brigadade prizonieri a continuat să lucreze mai departe cu un alt brigadier rus.A avut un oarecare rezultat pozitiv pentru români, aceea întâmplare.Urmas

,

ul la conducere s,

i-a manifestat cu mai multă prudent,

ă ura fat,

ăde români.

S-a purtat mult mai bine cu oamenii din brigada lui. De lovit nus-a mai lovit, de strigat „davai ugol” a continuat s, i pe mai departe. Oaltă întâmplare în care victima ar fost o rusoaică dispeceră la vagonete.Lucram împreună cu un camarad de prin Moldova. Amândoi eramslăbit

,

i „ca vai de noi”, însă el era totus,

i mai puternic. Împingeamun vagonet încărcat cu cărbune spre tunelul de urcare la suprafat

,

ă.Vagonetul, la o intersect

,

ie de linie, cade cu toate cele patru rot,

i depe linie. Avea o manivelă, fiecare vagonet purta pe spatele lui aceeamanivelă pentru repunerea pe linie a vagonetelor căzute, căzut cu toate

rot,

ile! Dispecera, când a văzut blocarea circulat,

iei a început a înjurade mama focului. Ne scremeam noi să îl ridicăm, dar nu puteam. Seapropie de camaradul meu s

,

i vrea să îl lovească. Acesta ia manivelade pe vagonet s

,

i când o ridică deasuprea capului ei, am închis ochii sănu-i văd creierii rusoaicei împrăs

,

tiat,

i pe linie, care, într-o mis,

care rapidăse feres

,

te s,

i fuge, manivela se loves,

te de traversele liniei. Rusoaica se întoarce după câteva minute, vorbes

,

te mai frumos, vede că nu putem,



pune spatele s,

i dintr-o zmucitură vagonetul este pe linie cu două rot,

i,după care pune din nou spatele la celelalte două rot

,

i s,

i vagonetul este

repus cu toate rot,

ile pe linie. În viat,

a mea nu am văzut ca o femeiesă ridice un vagonet încărcat cu cărbune, să repună pe linie cu atâtarapiditate. Circulat

,

ia s,

i-a reluat activitatea, vagonetele sunt trase sus,unde erau as

,

teptate să se descarce în vagoanele mari, care as,

teptaumarfă din mină. Munca a decurs în mod normal.

Îl întreb pe ortacul de suferint,

ă, dacă a intent,

ionat s-o loveascăsau numai s-o sperie. „Am fost hotărât s-o omor, că s

,

i as,

a nu vomvedea noi familiile noastre s

,

i România. Nu vezi că tot cu minciună net,

in câinii aces,

tia? Cu „scorodamoi” ne-au adus s,

i tot cu „scorodamoi”

ne otrăvesc mereu. s, i as, a s, tiu că nu voi ajunge acasă. Nu îmi pasă deviat

,

a mea!”Ce poate face un om în disperare! Nu se mai gândes

,

te la urmări.Ce om curajos! Deja am fost pe front ani întregi nu as

,

fi fost în staresă dau în cap unei femei. Dacă manivela îs

,

i atingea t,

inta noi înfundamSiberia, într-adevăr nu mai ies

,

eam niciodată din frigurile ei. E bine căs-a întâmplat as

,

a s,

i nu în alt fel. Noi am fi luat drumul Siberiei, iarea drumul cimitirului. Noi poate am fi scăpat de înghet

,

urile siberiene,ne-am fi întors la familiile noastre, iar ea ar fi intrat în circuitul naturii.După vreo două – trei zile ne-a despărt, it de la vagonetă, poate urmare aintent

,

iei omului de a o lovii cu manivela, nu s,

tiu. Eu am fost repartizatsă lucrez cu un rus la întărirea peret

,

ilor într-o galerie în care curgea apadin tavan, ca ploaia vara, iar el nu s

,

tiu în ce brigadă a fost dat. Careera sarcina noastră? Să fixăm la loc în rând cu ceilalt

,

i stâlpii, nis,

testâlpi căzut

,

i în locul lor din peret,

i. Rusul era tânăr, mai voinic ca mine,era din armata lui Viasov. Aveam la dispozit

,

ie un baros în greutate devreo două – trei kilograme, nu s

,

tiu cum. Ni s-au dat haine de protect,

ie

împotriva ploii, nis,

te haine din cauciuc.Rusul era condamnat să lucreze în mină pentru că a dezertatde pe front, nu a dezertat numai el ci întreaga armată sub comandageneralului Vlasov. Această armată, intrată sub comanda nemt

,

ilor,acum luptau împotriva rus

,

ilor, încadrat,

i în armata germană.Prins

,

i de rus,

i, după un crâncen atac, armata întreagă este luatădin nou prizonieră la rus

,

i. Pentru ei s-a instituit un tribunal militar care



i-au condamnat pe generali la moarte, iar restul ofit,

erilor după caz.Pe soldat

,

i i-au condamnat la cinci – zece ani de muncă în minele de

cărbuni sau în alte întreprinderi economice. Nu am auzit de aceastăarmată decât din gura camaradului meu de muncă. Mai auzisem de laMalinovshi, Conev, Jucov dar de Vlasov nu. Împortant era că trebuiasă-i începem munca în condit

,

ii vitrege, sub ploaia de sus s,

i noroiul de jos, cu puterile noastre nepotrivite pentru acestă muncă. Rusul nustătea în lagăr ca noi, avea un alt tratament. El s

,

i alt,

i condamnat,

istăteau la cămine înconjurate cu sârmă ghimpată, aveau cantina lor,mâncau s

,

i ei prost, cum spunea el însă nu aveau dreptul să se deplasezedecât de la cămin la mină s

,

i îndărăt, nu aveau dreptul să-i viziteze nici

familia lui. S, ase ani! E mult, e chiar prea mult pentru un tânăr de abiaintrat în viaă. El este pe pământul lui este între ai lui, noi suntemsclavi pe pământ străin, de el poate că s

,

tie familia şi chiar dacă acumnu are posibilitatea să se întâlnească cu ai lui, se va întâlni după lunisau ani de condamnare, soarta noastră este însă cu totul diferită. Dupăcum suntem tratai speranele sunt minime pentru muli de a mai călcape pământul nostru, în ograda noastră, de a ne îmbrăişa copiii, soiile,părinii, bunicii. Timpul apasă greu pe trupurile noastre, descărnarea desub piele e tot mai evidentă, iar răul nu pleacă de lângă noi nicidecum.Lunile trec, anii trec, minciuna rămâne în picioare neclintită de la loculei, „scoro” este muzica ce o mai ascultăm, dar nimeni nu mai crede înaceastă otravă, nu din bombe ci din gură cu limba după dini ai maimarilor noştri. Suntem doi în galeria prin care trec vagonetele încărcates,

i goale venind de la o sută - două de metri, pentru a face cunos,

tint,

ăcu lumina zilei pe care o părăsiseră cu luni în urmă, iar cărbunele din elelâncezise milioane s

,

i milioane de ani sub presiunea pământului. Cândvafăcuse s

,

i el parte dintr-o fiint,

ă, arborele, dar în urma cataclismelor „s,

i-a

dat duhul” sub straturile groase de pământ aruncat de seisme, sau altefenomene, ciocniri de planete frânturi de asteroizi etc., iar acum brat,

elenoastre neputincioase îl scot la lumina zilei pentru a da altă lumină,ea hrăni locomotivele, lacomele maşini de război. Noi suntem „urias

,

ii”din poveste ce suntem hărăzii să lucrăm în aceste condiii, să întărimperet

,

ii acelui tunel orizontal prin care trec peret,

ii acelui tunel orizontalprin care trec vagonetele întinse de nis

,

te mâini acoperite de cicatrici



negre, de răni sângerânde înbâcsite de praf de cărbune care în viitor sevor cicatriza s

,

i ele s,

i vor căpăta culoarea suratelor lor: harta suferint,

ei.

Noi doi, „încurcă lumea”, la lumina cât boaba de fasole emanată delămpile Dawis, hrănite cu petrol, începem lucrul după câteva minutede meditaie, cum şi de unde să începem. Barosul este destul de greupentru bietele noastre mâini.

Rusul pune mâna pe baros s,

i loves,

te stâlpul cu pricina ce iesemai mult din fostul lui culcus

,

în loc să-s,

i ocupe locul în rândul celorlalt,

iconfrat

,

i. Suntem nevoit,

i să scurmăm, cu mâinile, pământul pentru casă-l putem împinde în golul făcut.

Spre norocul nostru, că la altă lovitură de ciocan „buclucas,

ul

stâlp” îs, i reia locul în rândul celorlat, i, as, a că tavanul s, i laterala suntasigurate. Este o victorie a noastră sau o pură întâmplare? Nu s

,

tiu. Nuvom avea aceeas

,

i baftă cu alt,

ii mai rebeli ca acesta. Suntem singuri.S,

eful meu, lacom de lucru ca s,

i mine comandă odihna. După o victoriebine meritată este necesară s

,

i o pauză, zice rusul... s,

i o facem camlungă. Rusul îmi povestes

,

te cum au fost capturat,

i, cum i-a judecat pemarii comandant

,

i de os,

ti, cum au fost condamnat,

i ofit,

erii s,

i soldat,

ii s,

icâte s

,

i câte! Îl înt,

eleg, pentru că am cunoscut s,

i eu ororile războiului,am fost s

,

i eu lângă moarte la Odesa, as,

a că cele spuse de el nu mă preaimpresionau, dar eram bucuros că ne odihnim chiar s, i în condit, ii în carelucram, cu ploaia de sus şi noroiul de jos. După aprecieri, că ceas nuaveam, trecuse o oră de odihnă. Îi spun şefului să mergem la alt stâlp,să-l batem, că de nu lucrăm mie nu-mi dă raia iar tie leafa. Rusul

îmi spune, să stăm să ne odihnim. Iar începe să-mi povestească desprecondamnarea lui la s

,

ase ani şi s-ar putea să i se mai adauge, daacă maiare vreo abatere, că la ei condamnarea este ceva obis

,

nuit, nimeni nueste arătat cu degetul dacă a făcut puşcărie.Este ceva obişnuit.

In sfârşit ne sculăm s,

i mai încercăm la alt stâlp, vagonetele trecpe lângă noi împinse de oameni, este un dute – vino. Undeva maideparte se munceşte din greu, iar noi lenevim lângâ un stâlp ieşit dinlocul lui. Cine ştie ce urmări va avea odihna noastră, acum profitămcă nimeni nu strigă la noi „davai davai!”. Suntem numai doi care auaranjat un singur stâlp în aproape o jumătate de schimb. „Vom maibate unul s

,

i schimbul se va sfârşi”, zice prietenul meu de suferină.



Este bun băiat, mă gândesc, parcă nici n-ar fi rus; aliibnu te lasă săpui bietul tău fund pe o piatră măcar un minut două. Mai încercăm alt

stâlp ieşit mai mult în afară. Loviturile de baros nu-l mis,

că prea mult,ba îi mai deranjează şi pe vecinii lui. Aceasta o să ne dea mai mult defurcă, gândim noi şi ne apucăm să mai scoatem cu mâinile din pământulcare a împins stâlpul în afară. Singura soluie pentru a reuşi, dar n-amreuşit. Schimbul se termină iar noi n-am reuşit să fixăm decât un stîlp

în opt ore.„Pentru ziua de azi, ajunge, spune prietenul meu, mâine vomrecupera timpul de azi”,aşa că plecăm din zona noastră de lucru, eudus cu convoiul între sârmele ghimpate, el la căminul lui, eu la o ciorbăspartană, el la un blid de cas

,

ă mai consistent, un burghez s,

i un proletar

într-ale hranei. Lucrul a mers cam tot as, a s, i în a doua, s, i în a treia zis,

i încontinuare. Înaintam ca s,

i lucrătorii din balada „Meşterul Manole”.Nu venea nici un control să vadă că înaintăm „ca racul” în aranjareastâlpilor la locul lor. Cine ştie poate mai treceau s

,

i sigur că mai treceaude vreme ce se lucra mai departe de noi. pe brigadieri îi interesa să nufie perturbată circulaia vagonetelor, să iasă cărbunele şi nu stâlpii ieşii

în afară, cu aceea se ocupa altcineva, pe ei îi interesa să iasă cărbunemult iar pe noi să restabilim stâlpii. După câteva zile apar doi inşi pecare nu-i văzusem niciodată. „Acesta-i controlul”, spune şeful meu.Musafirii se uită în dreapta, se uită în stânga, îl cheamă pe rus, începsă discute în limba lor pe un ton ce indica nemulumirea, îl ceartă, audvorbind de „sabotaj”, iar eu mă fac că lucrez s

,

i nu ascult ce vorbescei. Din acel moment s-a desfinat „brigada” noastră, pe mine m-arepartizat la un nou tunel orizontal, unde lucrau un rus voinic, adevăratatlet şi un prizonier neam, slab şi el, venit doar de câteva luni în lagăr.Care era sarcina noastră deocamdată? Încărcam vagonetul cu piatrăşi-l împingeam până la tuneIul principal unde se adunau vegonetele cu

cărbune şi piatră.Noul nostru şef perfora peretele, introducea explozibilul, îi dădeafoc după care fugeam până explodau toate patroanele, era ventilat fu-mul, apoi ne apucam de lucru. Era greu lucrul, chiar prea greu pentrucei slabi cu burile aproape goale. Cele patru sute de grame de pâine,o ciorbă şi nişte păsat fiert nu acopereau energia cheltuită cu ridicareabucăilor de piatră de diverse mărimi în vagonet. Făceam eforturi mari,



dar trebuia să le facem că rusul era lângă noi şi se uita chiorâş când întârziam cu încărcatul vogonetului. Era vorba de normă şi dacă nu

se îndeplinea norma şă salariul lui se diminua, aşa că furia lui era jus-tificată. Ar fi preferat să nu lucreze cu prizonieri, că nu putea să-şi îndeplinească sarcinile de plan. Ce putea face dacă eram dat

,

i pe capullui?

Pentru a da un alt curs muncii, ne pune pe noi să perforămstânca, iar el să încarce vagonetul. În mina lui pietrele arau ca niştepene, una - două vagonetul era plin. Pentru noi „baranul”, as

,

a i sespunea, era greu, dar nu aveam ce face. L-am luat eu prima dată,am fixat sfredelul în stâncă şi i-am dat drumul. Am apăsat cu pieptul

în aparat, însă sfredelul nu a înaintat nici un centimetru în perete, iarpieptul meu s-a zdruncinat în aşa hal că am scăpat perforatorul dinmână, noroc că rusul era aproape de mine şi mi-a apucat aparatul.

Începe să înjure şi este gata să mă lovească, dar se calmează. „S,

tiuca suntei slabi şi nu putet

,

i, însă nici din ceea ce putei nu vrei”. Nuştiu că s-a exprimat cu o expresie rusească care avea îneles de „putorileneşe”. Este bine că nu m-a lovit, mă gândesc, oă poâte mă scotea cupătura de acolo, în cel mal fericit caz eram în spital cu capul spart, cucoastele rupte prin cădere, sau chiar mort. Pumnul lui de atlet m-ar fitrimis uşurel pe lumea cealaltă, m-aş fi alăturat confrailor mei românidin afara sârmelor ghimpate. Mâncarea din traista lui nu era compusădin caşă şi patru sute de grame pâine, ci din o halcă de slănină câtpalma, pâine pe săturate şi o sticlă de lapte. Ce am mai fi mâncat şinoi măcar din resturile de mâncare puse îndărăt în traistă! Nimic dintoate acestea. Spunea că el câştigă patru mii de ruble pe lună şi că aregospodărie bună.

Ce ne foloseau nouă aceste mărturisiri ale lui? Nu ne ineau nici

de foame nici de sete. În urma întâmplării cu „baranul”, rusul nu ne-amai pus la perforat. A văzut că n-are cu cine lucra, că „baranul” nueste pentru mâinile noastre şi nici chiar lopata. Ne obişnuiserăm cuel şi el cu noi, unde nu puteam să ridicăm ceva venea imediat şi neajuta. Aşa am lucrat cu el mai multe luni. În mâna lui perforatorul erao adevărată jucărie. Când apăsa cu pieptul în el, sfredelul nu se maivedea din stâncă. Avea şi putere şi îndemânare... s

,

i mâncare. Mina



era viaa lui, în acea zonă se născuse, din copilărie făcuse cunoştină cucărbunele, noi însă nici mâncare, nici putere, nici dexteritate.



Un profesor dispecer

Mai văzusem şi mai cunoscusem dispeceri cărora nu li se oprea guradin lătrat. Toată ziua ipau şi mai loveau pe prizonierii vagonetari, săse mişte mai repede, să se descarce vagonetele, să nu sufere planulde product

,

ie. Cuvântul de ordine „davai, davai, nada vîpolnîi plan”,flutura în toate galeriile aceleaşi expresii, aceleaşi înjurături, parcă erauregizate; o muzică stridentă se auzea în toate pările de la cel mai micpână la şeful cel mare. Se schimbă diriguitorul de vagonete, nu ştiu dince cauză. Omul nou venit nu înjura, nu era mereu cu gura pe prizonieris,

i treaba tot mergea. „Davai ribeata!” suna în surdină vocea lui. Maipunea şi el umărul alături de cei slabi care nu puteau lega vagonetele lacablul gros cât mâna. Un cuvînt mai dulce face cât o sută de înjurături.

Într-o zi îndrăznesc să-l întreb dacă este miner de meserie. Seuită curios la mine şi îmi răspunde că este profesor de fizică, însă o

întâmplare l-a adus la mină. „Tu ce eşti în viaa civilâ?”, mă întreabă.Sunt cadru didactic. S

,

i cum s-a întâmplat de ai ajuns în mină?, îl întreb.Oftează, face puin şi apoi începe să îmi povestească întâmplarea. „Întimpul orei, un elev se scoală din bancă, se duce la colegul lui fără să mă

întrebe pe mine, încep să vorbească şi să râdă. Îl fac atent că suntem laoră, el îmi râde în nas. Mă enervez şi îl ating cu palma peste faă. Nui-am dat tare, însă el începe să ipe, trânteşte uşa şi pleacă. După orămiliia e la uşă. Doi miliieni mă poftesc să-i urmez. Nu îmi vorbesc, nule vorbesc. La postul de miliie îmi fac acte de dare în judecată pentrulovire. Caut să mă justific, motivez că mi-a deranjat ora şi că numaipuin l-am atins. Miliienii scriu procesul verbal după care mă pun să

64



semnez, după care mă arestează. Sunt arestat şi judecat fără drept deapel, condamnat la şase ani muncă grea. Iată povestea mea! Îi spun că

la noi nu se întâmplă aşa ceva în şcoală, chiar dacă ai lovit un elev nuse face atâta caz. Râde şi-mi spune: „şi la voi va fi tot aşa”. Îl întrebdacă se întoarce la catedră după ce ispăşeşte pedeapsa, îmi spune cănu-l mai primeşte la şcoală, aşa că va rămâne toată viaa în mină.

Săracul om cu atâta şcoală să lucreze în adâncul pămîntului oviaă întreagă! Nu m-aş fi gândit niciodată că şi la noi va fi aceeaşisituaie. De abia când am ajuns în ară am aflat adevărata faă a

justiiei noastre copiată de la ruşi: înscenări, procese regizate dinainte,condamnările curg cu duiumul, cu vină sau fară vină pedeapsa vine

automat. Omul suferă ani de puşcărie pentru simplu motiv că e chiaburcu câteva hectare de pământ, că e anticomunist, etc.

Am mai stat de vorbă cu el în timpul pauzei când la rampă eraumai multe vagoane încărcate şi nu veneau de sus cele goale.

Situaia era aceeaşi şi în alte lagăre ca şi în lagărul nostru, vacarm în mină, cimitir bogat în cruci, hrană proastă şi insuficientă distroficiumblând prin lagăr cu mătura în mână, mâncând coji de cartofi ne-spălate, găsite prin gunoaie. Aşa a fost s

,

i în lagărul numărul opt în caream stat vreo trei săptămâni. Prin aprilie 1945 se organizează o divizieformată din prizonieri români numită „Horea, Cloşca şi Crişan”, sub co-manda generalului Lascar Mihail, după cât îmi amintesc. De atunci autrecut patruzeci şi şase de ani, aşa că sunt scuzabile unele mici scăpărisau greşeli de nume. Lagărul nostru a fost anunat cam târziu. Au fostaleşi la întâmplare vreo cincizeci de prizonieri şi i-a trimis de lagărulnumărul opt unde trebuiau să se strângă toi şi de acolo plecarea spreCrimeea, unde se organizase divizia. Că era Crimeea sau altă locali-tate, nu ştiu. Trei săptămâni într-un iad! Bătăile comandanilor ruşi

sau români curgeau tot pe români. S,

i în lagărul numărul opt, în mină,aceleaşi strigăte „davai, davai” se auzeau pretutindeni. Mâncare maiproastă nici că se putea. În mina de lângă lagărul numărul opt am în-tâlnit bănăeni şi bănăence deportai din Banat. Ei nu stăteau ca noi

între sârme, aveau cămine şi cantine, erau şi plătii, cu cât nu ştiu, dartrăiau altfel, nu ineau de comandanii ruşi de care ineam noi şi la eise striga mai puin. Lucrau ca mineri ruşi. Accidentele din mină erau



destule. Câi se vor fi întors din deportare nu se va şti niciodată. Sezice că bănăenii au stat mai mult ca noi.

După trei săptămâni, sau mai mult, ne întoarcem din nou lanumărul şapte. Am văzut şi acolo ceea ce ştiam şi din munca noastră demineri. S

,

i în opt ca şi în şapte se practicau aceleaşi metode. Principalulera cărbunele şi nu grija faa de om. Omul contează în măsura în careeste bun pentru muncă. Omul prizonier este folosit ca un animal care,slăbit fiind, sfârşeşte la abator. Deosebirea dintre om şi animal în acestecondiii este că animalul sfârşeşte la abator, iar omul îşi dă duhul peun pat de spital sau lovit de un bulgăre de cărbune căzut din tavanulminei. Trece în lumea drepilor cu lopata în mînă şi nu cu o lumânare

la căpătâi, după datina creştinească. Destinul îl poartă pe om pe căinevisate, fie la moarte fie la supravieuire. Viaa este un vis al moriieterne, o întrerupere a „veşnicului”.



Un prizonier doarme înmină

Suntem în plină iarnă a anului 1947. Schimbul al doilea îşi terminălucrul, dar nu iese nimeni pînă nu intră celălalt schimb, al treilea.

După intrarea oamenilor din noul schimb pornesc oamenii de jos în sus unde se as

,

teaptă convoiul să ne ia în primire. Afară este gercumplit. Convoiul este bine echipat de sus până la botul pâslarilor dinpicioare, cu căciuli de blana, cu urechiere, cojoc de blană s

,

i pâslari în

care nu intră nici apa nici frigul. Ei au timp să as,

tepte până iese ul-timul prizonier că nu îi strânge de spate gerul de 25 – 30 de grade,noi, în pufoicile noastre umede simt

,

im până în străfundul corpului gerul însot

,

it s,

i de vânt. Suntem încolonat,

i s,

i numărat,

i. Unul mai put,

in. Iarsuntem numărat

,

i, acelas,

i rezultat. Convoierii ne bagă în gura tunelului.Tremurăm ca strunele de vioară sub degetele cântăret

,

ului. Pe pazniciinos

,

trii nu îi intereseaza soarta noastră. Ei trebuie să fie în posesia tu-turor prizonierilor pentru care au semnat la „prohodnoi”, as

,

a că as,

teaptăsă spargă întunericul din înăuntru acel întârziat. As

,

teptatul nu se arată.

Nouă ne este din ce în ce mai frig. Hainele încep să se întărească s, iparcă sunt mai grele. Nici picioarele nu sunt scutite de frig. Bocancii

înt,

epenesc, în ei nici brumă de căldură. As,

teptarea este cruntă pe unasemenea timp. Suntem numărat

,

i din nou după orizonturile de lucru. În sfârs

,

it se găses,

te echipa cu minus unul, se trimite un ortac din aceeaechipă până la locul de muncă. Acolo dormea cel as

,

teptat sforăind

67



de „mama focului”. Este adus sus, mai capătă s,

i câteva ghionturi, lemerită, apoi din nou încolonarea, din nou numărătoarea. Acum suntem

tot,

i, pornim spre lagăr cu câte o bucată de cărbune sub pufoaică, numaias,

a ne încălzeam furând cărbune. Direct,

ia minei interzicea prizonierilorsă fure cărbuni, iar comandamentul lagărului aprobă tacit furtul, ba mailăsăm s

,

i la prohodnoi câteva bucăt,

i. Sub paturile noastre era depozitatămarfa furată. Aşa ne încălzeam şi ne uscam hainele şi obiectele ude.Dacă n-am fi furat îngheam de frig.

În situat,

ia noastră furtul nu era un act condamnabil ci normalşi moral. Câteodată eram controlai de miliia minei, ni se lua marfa.Eram mustrai atâta tot. Urmarea întâmplării cu prizonierul adormit a

fost internarea în spitalul lagărului a multor prizonieri care au contractatpneumonii, congestii pulmonare, degeraturi ale picioarelor şi mâiniloretc. Unii mai rezisteni au scăpat mai uşor, s-au făcut bine după careau fost trimişi din nou în subteran. Noi,cât

,

iva am rămas tot internaiagravându-ni-se bolile. Pneumonia pe care o contractasem n-a cedatcelor câteva pastile de streptocid. Ca o anexă la pneumonie au începutsă mi se umfle şi membrele inferioare. Să fi fost un blocaj renal? Totce se poate. Rusoaica, la insistenele doctorului Antonescu, prizonierşi el, pentru ca să mă trimită pe mine şi încă pe vreo doi mai gravi laspitalul din Sverdlovca, îi trânteşte în fa-ă un „niet” plin de ură.

Aceasta ura pe români, că la Odesa românii i-au omorât părinii,aşa spunea ea. Sanitarii români au fost înlocuii cu nemi sau unguri.Boala noastră se agravează pe zi ce trece. Glasul doctorului Antonescusună în pustiu. Prin acel „niet” a pecetluit şi viaa noastră. Doctorit

,

a auitat şi de jurămîntul lui Hipocrat şi de menirea ei în alinarea suferineloromului.

Orice rău aduce şi un bine. Spre norocul nostru, doctorit,

a pleacă

la o şedină la raionul Crasnîi Luci. Doctorul Antonescu ne face formelede trimitere la spitalul mare. O sanie cu ceva fân în ea intră pe poartalagărului, vizitiului i se dau formele de internare ale noastre pentruspitalul oentral. Îmi iau rămas bun de la doctor, cu care eram prietenbun, ne urcăm în sanie, ne învelim cu o pătură şi plecăm în căutareasănătăii. S

,

i totuşi încă nu s-a sfârşit cu drama noastră. Pe la jumătateadrumului dintre lagăr şi spital vedem o sanie venind din sens invers.



O vedem în sanie pe doctoriă, vizitiul ei opreşte în dreptul nostru.„Încotro? La Sverdlovca! Cine e în sanie?”, întreabă ea. Doi români

bolnavi, îi răspunde vizitiul nostru. „Întoarce sania!” Rusul dă bicicailor şi duşi am fost, iar doctoria a rămas uitându-se spre noi dinsania ei. Ajunşi la spital, vizitiul predă actele noastre unei doctorebătrâne cu o înfăişare de intelectual adevărat: o frunte luminată, ovoce melodioasă şi plină de bunătate. Sunt chemai doi sanitari să neajute să coborâm din sanie, ne duce în cabinetul ei, ne porunceşte săne dezbrăcăm. Ne mişcăm prea încet, că nu aveam putere a lăsa mairepede oalele de pe noi. Are răbdare să aştepte până ce suntem goipână la jumătate. Se uită la noi cu multă compătimire, apoi mi se

adresează mie. „De când eşti bolnav?” Îi spun că de mai mult timpstăm în lazaretul lagărului, am văzut că boala se agravează, i-am rugatpe doctorul Antonescu să ne trimită la spital. Doctorul Antonescu i-acerut doctoriei să ne trimită la spitalul central pentru că tratamentul dela lagăr nu dă rezultate din lipsa medicamentelor, aşa că singura soluieeste internarea noastră în spitalul mare. Doctoria spune că nu e cazulşi pleacă din lazaret, după ce îi adresează câteva expresii jignitoare. Noirămânem să murim acolo pentru că suntem români şi nu altă naie. Îispun că urăşte foarte mult pe români. Luminata figură din faa noastră

îl cheamă pe doctorul Soşoiu Dumitru, prizonier şi el, dar lucra acolo,ne prezintă că suntem români (sunt români de-ai tăi!, fă tot posibilul săse vindece). Prizonierul cu care am venit avea numai pneumonie, eu înschimb, aveam şi eczeme la picioare, faa umflată de nu mi se vedeauaproape deloc ochii, burta umflată ca la o vită, picioarele nu încăpeau

în pantaloni, un monstru. Doctorit,

a spitalului se uită la noi, se uită cumultă atent

,

ie, probabil se gândea şi ea că mult nu mai avem de trăit.„Vezi tu doctore Soşoiu ce poate face un iresponsabil! Mai discută cu

ei după care face formele de internarea noastră în spital. S,

i Soşoiu seuită la noi cu o privire compătimitoare, apoi îi spune doctoriei că vaface tot posibilul să ne vindece cât mai repede. Ne internează în saloncu ei, unde aveau paturi şi doctorii nemi. Paturile lor erau într-uncol, despărite printr-o perdea de restul paturilor bolnavilor. Nu eramseparat

,

i de bolnavii nemi şi unguri. Bolnavii erau bolnavi indiferent denaionalitate. Este prima noapte în spital, o noapte de nesomn pentru



doctorul Soşoiu care îs,

i pune toată ştiina şi efortul să vindece bolnavii,să-i tragă cu fora din ghiarele morii... şi reuşeşte! În acea noapte

am eliminat din esuturi, în urma tratamentului aplicat, câiva litri delichid. A doua zi eu eram numai piele şi oase, nişte corpuri tari într-unsac de piele încă vie. Bolnavii care mă văzuseră la internare, mirai căun prizonier atât de gras e internat ca bolnav. Bieii bolnavi! Ei nuşi-au dat seama că purtam litri de apă de prisos în organismul meu. Adoua zi eram in pielea mea adevărată, dar tot cu pneumonie. Urmeazăun tratament pentru infecia plămânilor. Nu ştiu cu ce m-a tratat, că

în câteva zile a cedat şi pneumonia, aşa că am devenit alt om, sănătosfizic, dar distrofic.

Încă nu puteam spune că am învins moartea, oricând putea sur-veni o complicaie ca la muli alii şi... eternitatea te primea la sânulei. O cruce sau un semn cu o stea la căpătâiul celui mort, vinovat că eprizonier miner, că n-a putut fi un erou şi nu un laş. Hrana şi aici erainsuficientă, ajuta în mică măsură pe bolnavi să se vindece, totuşi eramai bună ca în lagăr, curăt

,

enia era mai acceptabilă.Muli mureau şi aici datorită bolilor grave cu care veneau bol-

navii din lagăre. Mureau cu duiumul, nu datorită doctorilor şi nicimedicamentelor, care erau suficiente în spital, ci formelor grave de bolicu care erau internai bolnavii: organisme slăbite, pneumonii, fracturietc. Aceştia erau sortii în mare măsură la moarte. S

,

i spitalul îşi arevina dramei prizonierilor în măsura în care are totul la dispoziie, însămanifestă indiferenă faă de suferinzi.

Spitalul de la Sverdlovca nu purta nici o vină în această direcie.Răul trebuia căutat în altă parte, la cei suspuşi sau la unul ce poartăsteaua ideologiei comuniste. S

,

i în spitalul mai sus menionat era şipersonal bine pregătit şi mai puin pregătit în nobila misiune a lui Hipo-

crat. S,

i aici se depuneau multe strădanii pentru a avea mai puinevictime, dar erau neputincioşi a-l face pe om din schelet un om normal.Spitalul era plin de bolnavi venii din toate lagărele din apropiere şi înacele lagăre era aceiaşi situaie ca în toate celelalte. Acolo era cuibăritrăul: hrană proastă, muncă intensă, luptă pentru exterminarea celuimai preios capital. Curată demagogie! Această minciună lansată înmină, pe platforma minei, în lagăr şi, în final, în spitalul lagărului. O



justificare a situaiei o motivau ruşii în războiul dus de noi împotrivalor, o economie ruinată tot de prizonieri. Aceasta era o fantezie a celor

ce ne ineau în captivitate. Dar de distrugerile de la noi cine se ocupă?Noi românii trebuie să construim ceea ce au distrus alii cu bună şti-ină, noi sclavii moderni muncim pentru cei care vor să construiascăo viaă fericită pentru omul de mâine, momeală pentru omul naiv deazi. Dar să revin la viaa de spital. Cei trei doctori, doi nemi şi unromân, luptau să readucă pe linia de plutire pe cât mai muli din con-damnaii la moarte lentă. S

,

i multe au făcut şi pe muli i-au salvatprin tratamente medicale, dar din lipsa de alimentat

,

ie şi în spital era întronat regimul de hrană slabă şi calitativ dar şi cantitativ. Minele

subvenionau spitalele, aşa că viat, a bolnavilor depindea tot de muncasclavilor moderni, iar aceştia chiar de ar fi răsturnat pământul tot nu arfi fost îmbunătăită viat

,

a bolnavilor, aceasta era convingerea noastră.Prizonierii din lagăre nu primeau nici o retribuie pentru miile de tonede cărbune scoase cou sudoare şi sânge. În ultimele luni de prizonieratconducătorii au început să arunce puine ruble şi oamenilor, ce ani dezile s-au înfrăt

,

it cu şobolanii din adâncul pământului. Dărnicia aceastaera dovada că va lua sfârşit calvarul, tactică comunistă, ca totul să seuite, toată suferina.

Am arătat mai sus că în urma străduinelor doctorului Soşoium-am făcut bine. Tot prin străduina lui am fost reinut să lucrez înspital vreo trei luni ca felcer. I-a spus doctoriei şefe că sunt studentla medicină, dar din cauza războiului am întrerupt studiile. L-a crezutdoctoria, aşa că am rămas să lucrez în spital după însănătoşire. În viaătrebuie să ai şi puin noroc... şi l-am avut. Trei luni să fii scutit de aceldute vino din mină şi înapoi la lumina zilei este ceva, chiar dacă raiade pâine în mină e dublă, ba chiar mai mult decât dublă faă de cea de

la spital, însă eşti la aer, te odihneşti pe un pat curat. În mină viaa tae legată de un fir de aă. Oricând te poi aştepta să îi fie capul zdrobitde o piatră căzută din tavan sau de un vagonet scăpat din lanurilelui de la suprafaă, venind nu pe drumul lui şi nici cu viteza obişnuităcând este tras de motorul de la suprafaă, venind ca un bolid, măturătot în calea lui. Dacă te nimereşti pe traseu la urcare sau la coborâre

în fundul pământului, puine şanse ai să îi rămână întregi oasele. S-



au întâmplat s,

i accidente de felul acesta. Circulaia vagonetelor nuse întrerupe la schimbarea brigăzilor, a schimburilor, aşa că atunci se

întâmpla mai mult accidentele. Vagonetele urcă şi coboară pe linia dinmijlocul tunelului, iar oamenii coboară şi urcă pe laterale.Aici, în spital, eşti scutit, de accidente, de praful din mină, de

strigătele barbare, ale şefilor ruşi. Ploşniele şi păduchii au rămas îndormitoarele lagărului. Este multă linişte, bolnavii sunt deranjai doar desunetul clopoelului când se anună masa. Distribuirea medicamentelorse face la ore fixe, vizita medicilor prizonieri nu este legată de ore.Ei sunt mereu între bolnavi, pe când medicii ruşi vin în spital la orefixe, se uită la fiecare bolnav, dar numai se uită, întrucât tot doctorii

noştri le dau toate informaiile legate de bolile bolnavilor, le prezintăfişele cu diagnosticele în limba „stăpânilor”. Cam aşa se prezintă o vizitămedicală într-un spital străin. Doctorii prizonieri mai cunosc limba rusă,

îi mai dau cu limba latină, termenii latini se folosesc în toate şcolilemedicale din lume, aşa că nici ruşii nu fac excepie. Sanitarele rusoaicefac şi ele ce pot. Scriu fişele bolnavilor dictate de doctori, apoi îşi iau„tălpăşia” şi nu le mai vezi până a doua zi.

Şeful spitalului, doctor sau nu, nu ştiu, om cu o singură mână,venea rar în vizită, doctoria, şefă medicală a spitalului, îi explica di-rectorului ce are fiecare bolnav şi evoluia bolii lui, cât mai poate sta

în spital, după informaiile doctorului nostru, era un produs al arismu-lui şi nu al comunismului. Figura ei plină de lumină cu un păr alb şibogat încadra un chip de sfântă din icoană. Blândeea ei te făcea s-oiubeşti ca pe o mamă. Era singura femeie ce îi impunea respect. Cele-lalte două nu umblau zilnic cu stetoscopul şi nici nu îs

,

i dădeau părereaasupra unui diagnostic în prezent

,

a „doamnei şefe”. Cu doctorul Soşoiuse mai contraziceau asupra vreunui diagnostic. Acesta m-a luat odată

la roentgen să îmi arate un abces pulmonar, prezente erau şi tinereledoctorie. Îmi amintesc de pledoaria lor asupra abcesului din plămânulunui prizonier. Ele susineau că este cancer, doctorul susinea că esteun abces pulmonar. Îl văd şi acum parcă zâmbind şi în sinea lui şi-ofi zis: „săracele de voi suntei un produs de război”. Îmi spune şi miecum arată o cavernă şi cum arată un abces. Ele se uită pe ecran, măuit şi eu. Bolnavul stă în poziia verticală, le face atente, apoi întoarce



bolnavul în poziie oblică. Abcesul îşi schimbă forma, îl întoarce pecealaltă parte, se schimbă forma abcesului. Se miră doctoriele. Le

explică diferena dintre cavernă şi abces, despre formele neregulate alecavernei. Nu mai văzusem niciodată aşa ceva. Tot respectul meu pen-tru memoria acelui om plin de bunătate şi dăruire pentru meseria lui,dar a murit la o vârstă tânără după venirea noastră în ară. L-am căutatla spitalul din Constana, de acolo, am aflat că a murit de cancer laochi, crudă soartă! Altă dată m-a luat la o autopsie. „Hai cu mine! Amsă-i arăt ceva”. Mă trezesc în morgă, în faă, pe o masă, un cadavru.Un sanitar cu instrumente pentru autopsie gata să înceapă munca. Înviaa mea n-am văzut organele interne ale unui om.

O disecie, autopsie, începând cu capul apoi cu plămânii, rinichii...şi mai ştiu eu ce” Îmi arată plămânul unui fumător din care se prelingeaun lichid negricios: „Acesta-i plămânul unui fumator”, îmi spune. Măuit cu groază pentru că şi eu fumam. M-a impresionat acel plămânplin de nicotină. Din acel moment n-am mai pus igară în gură. Prob-abil că aceasta a urmărit el să mă debarasez de fumat. Cât de bunera! Dimineaa mă întreba ce mai fac. Mai discutam despre muncadin mină, îi explicam cum e în mină, el nu văzuse interiorul unei mine,s,

i multe alte întâmplări. Îmi mărturiseşte câ nu a crezut că mai potfi salvat din situaia în care mă aflam, dar a încercat cu un tratamentmasiv care a dat rezultatele scontate. Mi-a spus ca atunci când va venicomisia de triere să înghit puină sare pentru a mi se umfla picioarele,că el îi va explica comisiei că încă nu sunt vindecat. Aşa a şi fost. Treiluni de zile să stai în spital era ceva. Nu se mai întâmplase cu nimeniafară de doctori care şi ei erau meninui pe temă de boală. De doctoriiprizonieri era nevoie şi în spital şi în lagăr, de „felceri” nu aveau nevoiecă erau multe rusoaice care nu făceau nimic, doar erau prizonierii care

lucrau, prezena lor era efemeră. În cele trei luni cât am lucrat în spital ca distribuitor de medica-mente, administrarea medicamentelor prin injecii subcutanate, intra-musculare şi chiar intravenoase, am în-văat multe. Mă învăase doc-torul Soşoiu cum să stabilesc seringa pe traectul venei, ce trebuie săfac ca să in vena întinsă, nemişcată, cum să procedez la pompareamedicamentului în venă. S

,

i pentru el era un avantaj că nu mai făcea



el aceste injecii, iar pentru mine o plăcere. Ru-soaicele se uitau cumlucrez, însă mie mi se părea că mă urmăresc, puse la cale de conducere,

ca să mă expedieze din spital. Îi povestesc doctorului întâmplările cu fel de ceriele, că mă ur-măresc totdeauna, când fac vreo injecie, că, chiar mă inervează ati-tudinea lor. „Dragă, fii liniştit că ele vor să învee, sunt aşa de străinede această meserie, că te şi miri cum au ajuns în posesia diplomei defelcerie. Nu e de mirare,sînt un produs, al războiului!” Munca se des-făşura mulumitor. Rusoaicele ajutau pe doctori la întocmirea fişelormedicale.



Securitatea omniprezentă

Eram obişnuit cu securitatea în lagăr. Îşi făcea apariia noaptea la orelemici. N-am îneles niciodată acea măsură stupidă. De ce noaptea?

Repet, n-am îneles de ce veneau doi - trei îmbrăcai civili împre-ună cu „liliacul nostru” cunoscut, poruncea trezirea tuturor îmbătailorde somn, dezbracarea până la jumătate şi ridicarea mâiniior deasupracapului. Priveau cu multă atenie la lumina lanternei găurile de subbraele oamenilor. La început n-am ştiut ce urmăresc musafirii în miezde noapte prin acest control atât de minuios. După rapidul control

mai dispărea, câte unul luat de „chipurile” pentru cercetări. Nu se mai întorcea la patul lui. Am aflat de la nemii venii în lagărul nostru înmartie sau în aprilie 1945.

Căutau militarii foşti în trupele S.S. Ce semne aveau sub bra?Zvastica germană cred. N-am văzut nici cum arată, cât de mare esteşi ce culoare are. S

,

i în spital era acest control şi tot în timpul nopii.Cât am stat în spital s-a făcut de vreo două ori asemenea verifi-

care minuioasă. Într-o noapte simim că se aprinde lumina, ceva neobişnuit, apar

tot doi în frunte cu şeful spitalului. Nu strigă „drepi!”, cum se proceda în lagăr, ci vorbesc încet să ne dezbrăcăm numai la cămaşă, se uiă subbra, apoi ne lasă în pace să ne continuăm somnul. Auzim a doua zi cădin celelalte saloane au fost luai, aşa bolnavi cum erau şi duşi undeva.Erau nemi. Se vede că au făcut parte din acele trupe speciale de şoc.Batalioanele „S.S.” erau folosite în zonele cele mai fierbini ale frontului.

75



Această armată dădea luptele cele mai grele şi unde îşi făceau apariiacu armele lor ultra moderne, greu se putea rezista.

Totdeauna făceau cele mai mari ravagii în sistemul militar deapărare al inamicului. Pe aceştia îi urmăreau securiştii, îi ridicau şi îiduceau cine ştie unde.



Moare o privighitoare

În salonul în care lucram, nu aoolo unde dormeam, erau, cred, vreodouăzeci de paturi sau mai multe n-aş putea preciza. În acel salon eraupuini români, mai muli bolnavi nemi şi unguri. Am spus că nu erausaloane numai cu români sau cu nemi şi unguri. Unde erau paturilibere, acolo îi plasau pe bolnavii nemi, unguri sau români. Bolnaviisunt bolnavi, aşa erau tratai şi de personalul rus şi român sau german.

Într-o dimineaă când intru în salon aud un ciripit de privighetoare. Măsurprinde această melodie în acea lună în care ne aflam, era prin luna

martie. Un cîntec de privighetoare! Geamurile erau deschise, un aerplăcut la ora cînd soarele de abia îşi arată faa. Cântecul înceteazăpentru moment după care iar începe. Trilurile lui sunt fermecătoare.Ascult şi nu îmi vine să cred că dintre buzele omului pot ieşi aşa sunetepline de ondulaii divine. Descopăr că acea melodie dumnezeească seridică de sub o pătură, din gura unui tânăr neam, schelet, cu buzele-isubiri şi gingaşe. Era tânăr, să fi avut nouăsprezece – douăzeci de ani,cu faa-i curată pe care briciul n-a alunecat niciodată. Sărmanul băiat!N-a apucat să intre încă în viaă şi destinul l-a aruncat în vâltoarea

luptelor şi apoi pe patul unui spital. După starea în care se afla nu erausperane să îşi mai vadă familia, fraii şi surorile, părinii, bunicii...Pe acel pat se afla un cântăre, un talent care se va sfârşi pe un

pământ străin neplâns de nimeni. Imita o mică pasăre, o privighetoare, ociocârlie sau altă pasăre măiastră. Îi ascultă toi cu o plăcere deosebită,ba îl mai ascultau şi ali venii în salonul nostru pentru farmecul muzicii

77



lui. Într-o zi, după masa de prânz se acoperă pe cap, aşa era obiceiul

lui, să doarmă acoperit cu pătura până în creştetul capului.Doarme, doarme până la cină. Se sună cina, toi se ridicădupă puterile lor să îşi primeancă blidul acoperit până la jumătate decas

,

a aburindă. Cântăreul nostru rămâne tot acoperit, doarme liniştit,doarme somnul de veci. Cât l-am regretat! Cine ne va mai îndulci zilelede captivitate? Azi în spital, mâine în mină din care poi ieşi singur saudus de ortacii tăi cu o pătura sus şi de acolo din nou la spital sau directla marginea gardului de sârmă ghimpată alături de ceilali duşi în lumeacelor drepi „unde nu e durere, nici suspin, ci viaă fără de sfârşit” cum

scrie în evanghelie, şi bun este domnul dacă vei avea la cap o crucemăcar din lemn mai putred că cel bun se foloseşte la susinerea sutelorde metri de deasupra abatajului.

Aşa vă trecei biei mineri! Gândul vostru este permanent sprecei de acasă, nopile suntei cu ei, vorbii cu ei chiar în somn, vă sculaicu ei în gând, aşteptând ziua luminoasă când vei păşi în curte şi în casădupă atâia ani de chin mân-cai de ploşniele şi păduchii prea hrăniidin puinul vostru sânge ce mai călătoreşte prin vinele voastre slabe.Sperana e singurul nostru prieten într-o lume atât de haină. Cei caren-au ascultat glasul speranei s-au contopit cu pământul de lingă mină,au intrat prea devreme în circuitul naturii alimentând o plantă care vahrăni un animal apoi acesta va hrăni un alt om. De la legile naturiinimeni nu se poate abate.

N-am crezut că un tânăr poate muri vorbind cu tine. În pri-zonierat mi-a fost dat să văd multe pe care nu am crezut că există înaceastă lume...şi am văzut!



Externarea din spital

Spitalul primea oamenii bolnavi care după însănătoşire erau trimişi lalagărele din care venit sau în altele. Nu te obliga să te întorci dupăvindecare la acelaş lagăr, ci unde vrea „însănătoşitul”, dacă se poatenumi „însănătoşit”. Aşa se petreceau lucrurile când erau externai maimuli. În spital nu prea se stătea mult. Dacă te-a pus pe picioare deboala cu care ai fost internat, te trimitea la muncă, chiar dacă erai slabşi de abia te ineai pe picioare, trebuia să scoi cărbune până la epuizareacompletă, după care îi găseau locul în afara sârmelor ghimpate. Întrestaionarele lagărelor s

,

i spitalul central era o simbioză cu rădăcini ştiutenumai de conducători. Bolnavii vindecai erau trimişi la lagăr unde maifunciona un serviciu de recuperare „OK”, despre care am mai arătat.Hrana acestei grupe era mai bună, dar tot neîndestulătoare pentru unom slăbit. Mai lucrau şi aceştia prin lagăr, apoi erau trecui la munci desuprafaă, la gura minei, după care erau băgai în adâncul pământului.

Pentru că prea mult stătusem în spităl, inut de doctoria bătrână,la rugămintea doctorului Soşoi, a trebuit să mă externeze întrebîndu-mă în ce lagăr vreau să mă duc. I-am spus că eu nu cunosc lagărele

decât pe două, ea mi-a recomandat lagărul patru ca fiind cel mai bundin zonă. Am preferat orice lagăr înafară de şapte şi opt pe care lecunoscusem din plin în cei trei ani de captivitate. Lagărul numărul pa-tru Volodarca (dacă îmi amintesc bine) se afla la patru – cinci kilometride Sverdlovca. Eram mai muli pentru acest lagăr, aşa că a venit unrus, un militar, tot cu puşca şi ne-a luat. Din nou pe picioarele noastreslăbite, din nou între sârmele ghimpate... din nou, din nou! Nu se mai

79



deschide pentru noi poarta mare, ci trecem prin „prohodnoi”. Suntemdin nou duşi la ambulatoriu, cam aşa doctoria rusoaică bruneică, cu o

înfăişare fină, subirică ca trasă printr-un inel, ne consultă, ne întreabăce suntem în viat,

a civilă, apoi dă poruncă să fim trecui la „OK” în noullagăr. Într-adevăr era mai multă ordine aici, mai multă linişte, poate căşi aici a fost aceeaşi barbarie ca în toate lagărele. În lagăr lucra doctorulromân Florea Ion şi cu un doctor neam blond, om între două vârste.

În numărul patru erau înafară de români şi nemi. Metoda doctorieiera destul de sănătoasă. Noii sosii din spital nu erau băgai direct înmină ci stăteau în lagăr cu anumite servicii, apoi la mină, la munci desuprafaă şi... apoi în subteran.

Chiar cu aceste măsuri mai umane nu îi scuteau pe prizonieriimai slabi să treacă în eternitate, fapt obişnuit în toate lagărele şi decare nu se prea sinchiseau şefii, o pâine economie şi o sută de gramede caşă rămasă rezervă pentru stăpâni. În sufletele noastre, româniimori lăsau goluri adânci fără sperane de a fi uitai vreodată. Ei suntmartinii ce au dus povara grea a războiului, apoi a captivităii şi în finalmoartea prin inaniie. Cine se va mai gândi la ei în afara frailor desuferină ce au supravieuit, datorită unui miracol, cine ştie de undecăzut? Numai noi cei care fost alături de ei, în pragul morii lor, amscăpat o lacrimă din ochi, o lacrimă de pomenire pentru cei de lângă noicare îşi dădeau duhul, implorându-ne ajutorul pe care noi nu-l puteamda. După aproape de jumătate de secol memoria nu ne mai ajută săfacem un pomelnic cu ei, să le cinstim memoria, nu pentru că au scoscărbunele rus cu picătura lor de sânge şi energie, ci pentru faptele lor dearme de care au dat dovadă în luptele pentru apărarea sfântului pământal ării, şi de care nu au avut parte să îI sărute după anii de suferină,muncă până la epuizare şi hrană insuficientă.



La Prohodnoi

Lucrând prin lagăr, ofit, erul de la poartă, un locotenent major, mă trimitesă îi aduc mâncare de la bucătărie. Îi aduc mâncarea (ah, cum aş maifi mâncat-o şi eu!) după care încerc să ies din camera de gardă. Sidite!

îmi spune. Execut ordinul, se uită la mine s,

i mă întreabă: „ce sunt în viaa civilă?”. Îi spun adevărul. În lagărul şapte eram felcer, aicisunt cea ce sunt, nu ce am fost în ară. El mă mai întreabă o dată ceam fost în ară. Îi spun ce am fost, nu l-am minit că nu aveam de ce.Minciuna tot se descoperă odată şi odată. Ruşii aveau informaii desprefiecare sau aproape despre fiecare... de unde? Cine ştie? Eram urmăriis, i în lagăr ce vorbim, cum ne manifestăm faă de ruşi, ce atitudineavem faă de muncă, aşa că stăpânii prin informatorii voluntari dinsânul prizonierilor, necunoscui de noi, ştiau totul, o biografie completăa tuturor intelectualilor.

Nu am cunoscut metodele comuniste de urmărire a omului cap-tiv. Se temeau poate de revoltele captivilor, ceea ce nu era cazul. Erauşi proteste izolate, dar erau uşor puse la punct. Am arătat mai sus cazulbrigadierului rus bătut măr de către prizonieri. Într-o dimineaă, cam

prin august, sunt chemat de doctoria lagărului. Se uită la mine, eu măuit la ea, dar nu zic nimic. Ce ai tu cu locotenentul (nu îmi amintescnumele)? Mă gândesc că poate am făcut o greşală în exprimare, amdenaturat vreun cuvânt, deoarece nu cunoşteam limba rusă decât dinprizonierat şi într-o măsură foarte mică. Oare l-oi fi jignit pe locote-nentul de la poartă? Acesta i-o fi spus securistului, bărbatul doctoriei,iar aceasta vrea să afle adevărul. Îi răspund doctoriei că nu i-am spus

81



nimic rău. „Atunci de ce vrea să te trec la prohodnoi? L-ai rugat tusă te ajute să lucrezi mai uşor? NU.” M-a întrebat s

,

i ea ce sunt în

viaa civilă, dacă am familie în ară şi... nu mai ştiu ce! De mâine veilucra la prohodnoi. M-a surprins gestul ei atît de darnic, deşi am avuto impresie destul de bună la prima vedere, tot nu am îneles hotărâreaei fără să mă consulte medical, dacă sunt apt pentru munca de lagărsau de mină. Până atunci lucrasem în mină şi în lagărul numărul patru,erau aceleaşi ordine, aceeaşi muncă intensă în mină, accidente destulecare se rezolvau în dispensarul lagărului sau se trimiteau la spital, dupăgravitatea accidentului. Am văzut multe pe care nu aş dori să le maivadă nimeni niciodată.

Un neam făcea de serviciu 24 de ore după care intram eu şilucram tot 24 de ore. Munca de la poartă se reducea la a duce core-spondena la mină, a aduce de acolo situaii, nu ştiu ce situaii, a stade veghe noaptea pe micul culoar închis spre exterior şi deschis spreinterior, a păzi poarta când ofierul de serviciu era plecat prin lagăr, saucând erau numărai prizonierii şi dai convoiului să îi ducă la mină, aface curăenie prin camera ofierului, şi câte alte lucruri. Nu era rău,

însă te obosea destul statul pe scaun toată noaptea în timp ce ofieruldormea buştean. Nu aveai dreptul să te duci nicăieri decât cu aprobareaofierului de serviciu. Locotenentul cu care stătusem de vorbă altă datăera un om foarte cumsecade, dar gruzinul, un ofier de paie, era de orăutate rar întâlnită. Mă îngrozea când era el de gardă. Trebuia săstau în picioare toată noaptea pe acel culuar îngust cu două uşii. Tot-deauna se uita ca un câine gata parcă să mă muşte. Cu ceilali ofierimă simeam mai bine. Comportarea lor faă de prizonieri te făcea să

îi stimezi pe unii. Nu toi ruşii sunt răi. Ucrainenii sunt oameni maicu suflet, gruzinii sunt oameni foarte răi. I-am cunoscut şi din lagărul

numărul şapte şi în cele cîteva zile după căderea în captivitate, în timpulmars,

ului spre Bălt,

i, când au fost împuşcai oameni nevinovai, în pro-pria lor curte sau întâlnit

,

i pe drum. Ce dureros este să îl vezi pe frateletău împus

,

cat fără nici o vină, decât aceea că s-a repezit la o băltoacăsă bea o picătură de apă. Un glonte pentru o cană de apă! E maiuşor pentru un barbar să se descotorosească de tine trimiându-i unglonte, fie in frunte, fie în piept. Toate acestea le-am arătat în paginile



anterioare.Revin din nou la lagărul numărul patru care avea aceeaşi formă ca

toate lagărele pe care le-am cunoscut, toate aveau aceeaşi împrejmuirecu sârmă, aceleaşi gherete deasupra gardului de sârmă ghimpată, cuacelaşi număr de rânduri, cu aceeaşi distant

,

ă între pari etc. Oameniide sus supravegheau orice mişcare a prizonierilor din lagăr. Ordinulsuna destul de aspru: „cei care se apropie de sârma ghimpată vor fi

împuşcai”. Un soldat se plimba tot timpul în jurul gardului, din parteaexterioară cu un câine cât un leu. Fascicole de lumină din gheretese plimbau printre firele din gard. În direcia pazei erau foarte bineorganizai. Eram sub pază zi şi noapte. S

,

i lagărul numărul patru era ca

şi celelalte lagăre din Ucraina şi poate din toate colurile Rusiei. NumaiDumnezeu le mai ştie pe unde erau şi câte erau. Dar să revin la serviciulmeu. Eram un fel de servitor la acea poartă care se deschidea cândveneau prizonierii din schimb, şi când pleca noul schimb. Eu păzeamcele două uşi ale culuarului, după care mă apucam de făcut curăenie întoată baraca de la poartă, apoi ofierul mă trimitea să îi aduc mâncare dela bucătăria infirmeriei şi aceasta din mâncarea bolnavilor. Trebuia să îisalui pe toi, de la comandantul lagărului până la soldatul ce te escorta.Pe toi îi salutam cu: „Să trăit

,

i domnule sau doamnă!”, după sex. Nuadmiteau obis, nuitul lor salut „tovarăs, ”. „Noi nu suntem tovarăs, i cu voi,voi suntet

,

i dus,

manii nos,

trii! Ce bine se simt,

eau analfabetele, când neadresam cu doamnă sau domnis

,

oară. Nu s,

tiu de ce îmi spuneau uneori„pirivodcic”, altă dată eram „tolmaci”, asta însemna probabil interpret.Nu ştiam decât vreo sută de cuvinte ruseşti de strictă necesitate pe carele întorceam şi le suceam după caz. Ceea ce era nou în lagărul patru,toi vorbea „scoro damoi”. Cunoşteam această expresie încă din 1944,când am făcut cunoştină cu lagărul, cu mina, cu înjurăturile din mină

şi din lagăr... s,

i câte, şi câte! Cine mai credea în acel „scoro”? Nimeni!Cu minciuni am fost prinşi, cu minciuni a am fost duşi pînă în lagărşi cu aceleaşi min-ciuni ne bombardau mereu. Căpitanul comandantal lagărului, om cu o cultură redusă (patru - cinci clase) cu grade peumăr, se lăuda că a fost fierar în viaa civilă, însă avea grade pe umăr.Era un om simit totuşi, discuta cu pri-zonierii, le spunea că repedevor merge acasă. Poate că lui ii spuneau superiorii lui, iar el (săracul)



credea. Prea multă viclenie şi minciună în sânul nomenclaturii, începândcu vârfurile şi terminând cu naivii de jos. Un popor îndoctrinat timp de

decenii! O minoritate cu biciul în mână conduce milioane sau zeci demilioane de oameni prin minciuni şi viclenii. Unde nu prinde minciunapătrunde glonul sau satârul. Aşa i-am cunoscut timp de peste patruani. Comandantul ne minea pe noi cu „scoro damoi”, pe el îl mint

,

eauşefii, pe şefi îi mineau şefii şi aşa până la etajul de sus al societăii.Uneori eşti pus în situaia de a reaciona atunci când eşti strâns de gâtpână să îi dai duhul. Noi eram intoxicai numai cu minciuni.

Fără să-mi dau seama de urmări, i-am reproşat căpitanului cândm-a tratat cu „scoro damoi” că este o minciună. I-am mai spus că

această minciună am auzit-o de când sîntem prizonieri. Omul, mi s-apărut că nu s-a supărat dar bănuiesc că ieşirea mea necugetată a avuturmări mai tîrziu.



Prezent,a nocturnului

As, a îl botezaserăm pe soul doctoriei care era ofier de securitate. Rar îl vedeai ziua prin lagăr şi când îl vedeai era semn rău, înseamnă căurmăreşte ceva. Toi îl salutau, deşi aveau grade mai mari, înseamnăcă era o personalitate, mă sculam şi eu în picioare, luam poziia de drepipână trecea în incinta lagărului. Unde se ducea, nu ştiu? Bănuiesc că

îi urmărea şi pe ofieri şi pe tot personalul din serviciul lagărului.Nu stătea de vorbă cu prizonierii de prin lagăr şi totuşi ştia multe

despre prizonieri. De la cine afla? Este o taină pe care nu mi-amexplicat-o decât după venirea în ară unde se introdusese acest serviciude spionat pe fiecare muritor de rând pentru a îi închide gura definitiv,sau în timp, după situaie. Ofierul umbla de unul singur prin lagăr şitotuşi ştia despre fiecare ce hram poartă. Noaptea intra în dormitor,aprindea lumina, îl mişca încetişor pe câte unul, îi făcea semne să se

îmbrace (şi numai prin semne) îl lua cu el la biroul din afară lagărului, îl cerceta. Nu se ştia cât timp îl ine, ce discută şi când venea îndărăt,respectivul nu spunea absolut nimic. De fapt nu se prea ştia că a fostluat de securist sau s-a dus la WC. Oamenii dormeau obosii după o

muncă de opt – zece ore, aşa că nu se trezeau la aprinderea luminii.„Liliacul” îşi aducea victima până în uşa dormitorului, după care se întorcea fie la birou, fie acasă. Mi s-a întîmplat să cunosc acest biroucu duble uşi capitonate, cu geamuri capitonate, cu două fotolii şi omasă, o veioză şi un dulap de fier tip casă de bani.

Într-o noapte când eram liber pe la ora unu când dormeam şi

85



eu destul de adânc cineva mă mişcă de picior. Lumina era aprinsă, îmiface semn să mă scol, să mă îmbrac şi să îl urmez. Îmi bate inima să

iasă din piept la vederea lui. Mă întrebam ce am făcut pentru ce măcheamă securistul Ia cercetări? Nu îmi amintesc să fi vorbit ceva cuofierii de la poarta, cu gruzinul nici într-un caz, celălalt mi s-a părutom cumsecade; de atîtea ori m-a trimis la el acasă cu pacheele de pela bucătăria infirmeriei, cu el am mai vorbit câte ceva s

,

i el se arătarefractar stalinismului. Poate m-a încercat! Cine mai ştie?... peste totnumai informatori. Ofierul înainte, eu după el. Kilometrul parcurs mis-a părut fără sfârşit. În fat

,

a us,

ii eu stau şi contemplu liniştea nopii.Mă gândesc că din această cameră obscură nu voi ieşi pe propriile mele

picioare, ci dus de alii şi aruncat într-o groapă necunoscută. Totuleste posibil într-o lume ce se fereşte de adevăr, bazată pe cruzime s

,

iminciună. Nocturnul mă invită politicos înăuntru. Intru, închide uşa, o

încuie în urma mea. Scoate revolverul, îl pune pe masă, mă invită săiau loc în fotoliu mă serveşte cu o igară, îmi serveşte şi un foc, mie îmitremură mâna, dar servesc igara. El vede că mi-e frică. Mă întreabăde cetremur? Îi răspund că n-am fost cercetat de nimeni în viaa meaşi mai ales când văd revolverul pe masă. „Ne băiusea” (nu te teme)(nu ştiu dacă e corect). Începe calm să mă întrebe cum o ducem înlagăr, dacă personalul rus se poartă civilizat cu noi, „că viaa din lagăre grea, sunt multe lipsuri, dar ce să facem, e după război şi avem multe,greutăi şi noi”... şi tot aşa o ine cu problema lipsurilor materiale, cucomportarea ruşilor în lagăr şi în mină... etc.

Eu îi răspund că suntem captivi, că sclavii sunt sclavi, el se camenervează. „Nu suntei sclavi, suntei prietenii noştrii!” Îi răspund că nuse vede această prietenie nici în lagăr, nici în mină şi dacă ara noastrăeste prietenă cu U.R.S.S. de ce nu ne dau drumul acasă? „Va veni şi

acel timp, nu e departe”. Am auzit de multe ori aceste neadevăruri şinu mai credem în ele. Trece dintr-odată la alte întrebări: de unde sunt,ce meserie practic în viaa civilă, dacă am familie în ară etc. Îi răspundcă sunt basarabean de origine, dar în patruzeci am fost în România...„şiai luptat împotriva noastră?” Da, ce era să spun? Am vazut că aresituaia mea, că ştie totul despre mine.

Cred că mai mult urmărea altceva şi mai mult intelectualii erau



cercetai, nu gloata prizonierilor. Am mai discutat, mai mult el discuta,eu tăceam. Din când în când mai spuneam câte ceva, iar el îşi nota.

După jumătate de oră consumată îmi promite că o să ne mai liniştim.Ah! de nu i-ar mai ajuta Dumnezeu să mă chemi la discuie în aceastăcameră de unde nu se aude nici pocnetul de revolver, mă gândesc. Măconduce până la lagăr după care dispare în noaptea adâncă.

Nu uită să mă avertizeze, că dacă voi vorbi ceva în legătură cudiscuia dintre noi, voi ajunge în Siberia... „să-i ii gura! Şi mi-aminut-o! Nu am spus nimănui ce s-a întâmplat.

Am mai discutat si alte probleme legate de atitudinea unora din-tre prizonierii şi chiar a ruşilor. Am spus că nu ştiu nimic, nu ascult

ce se vorbeşte prin lagăr. Aceasta s-a întâmplat cu câteva luni înaintede eliberarea noastră din captivitate. După discuia cu securistul n-atrecut multă vreme şi căpitanul mă anună că trebuie să mai lucrez însacht, să nu uit cum arată mina că repede vom pleca în ară. Îi răspundcă nu mai credem în nimic, că ne-am săturat de minciuni. „Acum chiarplecai, am primit ordin”. Şi aceasta a fost o minciună, deoarece au maitrecut câteva luni până când am părăsit lagărul, mina şi minciuna.

Lucrez din nou în mină alături de ortacii mei pe care îi părăsisemcu luni în urmă. Ne-a surprins atitudinea ruşilor, atât în lagăr cât şi

în mină, nu mai ipă, nu mai înjură, nu mai strigă „davai norma”,vorbesc cu prizonierii mai deschis, ne spun şi ei că repede vom pleca

în România (scoro damoi). În lagăr o atmosferă mai destinsă, hranase îmbunătăeşte, se plătesc prizonierii pe lunile curente, bineîneles cănu acoperea valoarea muncii din mină, dar era totuşi ceva ce dădea debănuit această întorsătură.

Ar fi trebuit să se plătească din anii din urma dacă ar fi fostcinstii. Cele două – trei sute de ruble aruncate ca la cerşetori în ul-

timele luni nu reprezintau mare lucru, totuşi erau bune pentru prizonieri, îşi mai cumpărau câte ceva de la piaa satului. Surprinzătoare este şibunăvoina celor de la poartă (paznicii) dându-le drumul la prizonierisă se ducă până la piaă fără convoi. Cred că era şi aceasta o tacticărusească, comunistă, de a-i face pe prizonieri să uite de suferinele în-durate de-a lungul anilor, să se mai refacă fiziceşte prin complectareaalimentaiei. Într-adevăr, omul uită şi iartă, dar rănile fizice si psihice



nu se acoperă cu nimic.Pentru ca să nu rămână cu rublele în buzunar, captivii îşi cumpărau

şi de ale îmbrăcămintei: haine, cămăşi s,

i hrană, numai să nu rămânăcu rublele în buzunar. Nu primeau ruble decât cei care lucrau efec-tiv în abataje, cei de la suprafaă nu beneficiau nici de bani, nici dehrană suplimentară. Cele cinci sute de grame de pâine au rămas ace-leaşi, exceptând poria de caşă crescută cantitativ. Bănuiam că ceva seschimbă, însă nu credeam în vorbele ruşilor. Dacă am fost minii anide zile chiar un adevăr nu mai putea fi credibil.



Un captiv evadează

Venim dimineaa după schimbul al treilea. La poartă nici un ofier,uşa încuiată. Prin lagăr zarvă mare, ofierul de la prohodnoi umblăprin lagăr, adună schimbul care venise noaptea, scoate în careu toateserviciile din lagăr, îi numără, vine şi ne numără şi pe noi, nu spunenimic, iar îi numără pe cei din lagăr, ne numără pe noi, telefonează lamină să afle câi au intrat în mină, se face calculul, dar concluzia esteaceeiaşi, lipseşte un prizonier. Unde este? Cum a fugit din lagăr şi când?Alarma a durat vreo două zile. S-a telefonat în toate pările raionului săalarmeze poliia. Nimic! Nici o veste. Comandatul lagărului se leagă demine ca eu ştiu şi că voi fi pedepsit, dacă nu spun unde este românul.Pentru ca lucrasem la poartă mă cunoştea şi de mine se lega mai multmai în glumă, mai în serios, mai mult în glumă cred. Totdeauna cândmă întâlnea mă lua în primire. „T

,

i-a fugit românul! Îl vom prinde noişi ne va spune cine l-a îndemnat să fugă!”. Eu îi răspund că era bine săfugă toi românii că şi as

,

a nu scăpăm de aici. „Vor pleca toi româniiafară de tine s

,

i de cel care a fugit”. Glumea. Ştiam că nu se va întâmplaaşa ceva.

Parcă se uitase totul, nu mai vorbea nimeni de fugar. Într-odimineaa când venim din schimb, ofierul cu care lucrasem spune căs-a găsit românul lângă gara Dnipropetrovsck. L-au adus doi miliienipe jos din post în post. Săracul, multă bătaie a mâncat! Am aflat de lael cum a ieşit pe culoarul „prohodnoiului” (nu ştiu dacă este corect) întimp ce ofierul de servici numără oamenii ce urmau să plece în primulschimb. N-a fost observat de nimeni. Omul pleacă la piaa satului, îşi

89



cumpără de ale mâncării, se plimbă un timp, după care iese din sat ladrumul mare. E liber, o libertate aidoma animalului care iese din cuşca

lui dintr-o grădină zoologică. Se simte liber, respiră aerul libertăiicare îi face bine până ce paznicii azilului se iau după el, îl prind şi îladuc din nou la cuşcă. Şi românul scăpat din captivitate îşi ia zborul,deocamdată nu ştie încotro şi nici nu se mai gândeşte la lagăr, drumullui e tot înainte.

O ia pe calea ferată, nu se întâlneşte cu nimeni până seara.Noaptea nu se poate mişca că nu ştie încotro, as

,

a că adoarme pe cîmp într-un lan de porumb. E cald şi noaptea, deşi e în a doua jumătate alunii august 1948. Dimineaa se scoală şi tot pe calea ferată merge spre

Dniprapetronsck (dacă e corect). Întâlneşte ruşi, nu îl întreabă nimeni de unde vine şi încotro se

duce. Este îmbrăcat în haine ruseşti. Cine putea şti dacă e rus sau altănaie? Îmbrăcămintea nu îl trădează. E rus de sus până jos, nimeni nul-a suspectat din cei pe care i-a întâlnit în cale. Merge tot înainte spre ointă necunoscută, se fereşte de a vorbi cu ruşii întâlnii în cale, deoarecenu cunoştea limba şi o discuie cu cineva l-ar fi descoperit că nu estede al lor, îl dădea pe mâna miliiei ruse. A mers aşa neîntrebat până înapropiere de o gară mare. Nu ştia ce oraş este. O echipă de ceferiştiruşi lucra înaintea lui. Nu are cum să-i ocolesecă, devenea suspect, şise hotărăşte să treacă pe lângă ei, să îi salute, să nu stea de vorbă cu eipentru a scăpa de o eventuală bănuială. Ajunge în dreptul lor, îi salutăşi trece mai departe. Şeful de echipă îl cheamă îndărăt. Ceilali lucrători

îi spun să lase omul în pace. „Net!” spune rusul şi îl opreşte. De acumdrumul bietului român este barat, s-a sfârşit cu călătoria spre România.Ruşii îi predau la miliia gării Dnipropetrovsck. Este anchetat, bătut,şi sub escortă îl trimit din post în post până la lagăr. În fiecare post

este bătut şi cercetat asupra inteniei sale de a părăsi lagărul. A spustotul, a mărturisit că nu s-a gândit să evadeze când a ieşit pe poartă. În lagăr nu l-a bătut miliia, doar l-a cercetat să spună cum a ieşit, ceofier era de servici şi când a ieşit. După această întâmplare un ofier dela poartă dispare, era cel care fusese de servici când a ieşit prizonierulromân. Ameninările cu trimiterea în Siberia a românului nu s-au maitradus în faptă. Omul a fost băgat în mină şi a lucrat mai departe cu



noi. Deportat în Siberia nu a fost, când am plecat spre ară a plecat şiel cu noi. L-am întrebat ce ar fi făcut dacă ajungea la Prut. Ne spunea

că s-ar fi descurcat el, trecea Prutul înotând că ştia locurile pe undese putea trece. Era moldovean de prin pările de sus ale Moldovei, ştiasă se descurce el, om iste! Ceea ce a greşit, recunoştea şi el, nu s-auitat mai departe, să descopere din timp existena acelei echipe pe liniaferată. Neatenia l-a costat multă suferină.

Viaa în lagăr este mult schimbată, calmitate peste tot. În fiecarelună prizonierii care lucrează în mină primesc doua-trei sute de ruble,hrana se mai imbunătăeşte. Profită de această schimbare ungurii şinemii. Şi ei speră într-o eliberare mai rapidă. Aceste schimbări ne

dau sperane într-o eliberare din prizonierat cât mai rapidă, dar în ruşinu poi avea încredere. Sunt cu două fee, perfidia, minciuna estearma lor cea mai eficace. Acel „scoro damoi”, chiar dacă conine unsâmbure de adevăr azi, mâine a dispărut. Am ajuns să nu mai credem

în vorbele lor. În lagăr, noi românii, nu discutăm decât despre eliberareanoastră, despre zvonurile care circulau atât în mină cât şi în lagăr. Îna doua jumătate a lunii septembrie 1948, cineva aduce o ştire că îngara Sverdlovca, lucrează o echipă de tâmplari la construirea paturilor

în vagoane de vite, parcate pe o linie secundară.Vorbesc de amenajarea unei bucătării de campanie într-un vagon.

În lagăr nu se vorbeşte oficial de aşa ceva. Toate le considerăm niştezvonuri bine orchestrate de cineva, nu de prizonieri, ci de stăpânii noştripentru a tempera spiritele. Răspândirea acestor zvonuri printre pri-zonieri este tactica ruşilor. De vreme ce mergeam la lucru însoii deconvoi, suntem numărai şi predai la mină, ne aşteaptă santinelele lagura minei când ieşim din schimb, înseamnă că nimic nu s-a schim-bat spre bine pentru noi. Totul este ca şi înainte: minciuni, minciuni,

minciuni. Odată şi odată se va sfârşi şi captivitatea! La Sverdlovcapregătirile sunt în toi.Este trimisă şi de la noi o echipă de tâmplari pentru lucrări de

tâmplărie. Se amenajeaza vreo 60-70 de vagoane, pentru cine? Nu seştie. Vom vedea în jurul lui 1 octombrie. Trenul e gata pregătit cupaturi, stoc de alimente pentru mai multe zile, bucătărie.

Deşi toate sunt pregătite, trecem pragul începutului de octombrie,



nu se mişcă nimic în lagăr, se lucrează, se lucrează intens la extraciaaurului negru. Vagoanele pleacă încărcate de la gura minei, altele goale

le iau locul, tiriconicul, movila mare cât biserica creşte, se înală cu ster-ilul urcat sus de vagoneul încărcat, coboară gol şi tot aşa... un dute,vino neîntrerupt. Zilele trec, veştile persistă cu insistenă despre eliber-area românilor, dar nu se mişcă nimic. Aşteptarea unui deznodământne chinuie. Când oare vom scăpa dintre blestematele garduri de sârmăghimpată?



A sunat eliberarea

Când am terminat armata, toi soldaii aruncau şepcile militare în sus, leprindeau, iar le aruncau altora, aceia aruncau şi ei cu şepcile lor, era un

joc, o explozie de bucurie că militarii au terminat cu cătănia. Nu se maicoboară armata din pod, cum ziceau cei vechi când apăreau recruii.Era o tradiie în armată. Aici nu ştii când vei fi eliberat. Eşti sub cizmastrăinului, el dispune de tine şi te eliberează când vrea. Conducerea ăriinoastre este tot comunistă cu aceleaşi apucături ca şi ale comuniştilorruşi. De noi, prizonierii nu are grijă guvernul nostru. E preocupatde alte probleme, reprimarea potrivnicilor din ară nu şi primirea atâ-tor potrivnici întorşi din captivitate. Comuniştii îşi întăresc pozit, iile întoate compartimentele vieii: economice, administrative, învăământ,cultură... etc. Regele a abdicat, după ce l-a arestat şi executat peAntonescu, mare personalitate militară. Dej şi Groza huzuresc că auscăpat de un ghimpe. Se bucură că nu mai au nici un rival pe arenapolitică, ărăniştii şi liberarii aruncai la lada de gunoi, capii acestorpartide stau după gratii. Îşi ispăşesc o vină de a fi oamenii poporului,luptători pentru dreptate. Săracii!, vor fi scoşi noaptea, aruncai într-o

groapă comună pe malul Tisei sau în alte locuri. Pe noi în lagăr necercetau noaptea, tot noaptea, tactică comunistă. Nu ne executau deun pluton de execuie, ci prin infometare. Să le acordăm circumstaneatenuante pe motiv că nu aveau hrană pentru ruşii lor? Poate! Daratunci de ce nu ne eliberează să scape de o povară? Aici este secretul,cu minimul de cheltuieli să scoată maximum de randament, indiferentde numărul morilor, au loc pentru nişte gropi individuale sau comune,

93



când mureau mai muli în aceiaşi zi, fără semnele creştineşti, fără sicriusau cu un sicriu prea modest. Ruşii erau bucuroşi de schimbările din ara

noastră, ei ne informau „S-a dus regele vostru, puterea sovietică esteşi la voi. Repede vei pleca acasă”. Să fi fost legată eliberarea noastrăde abdicarea regelui? Cine ştie! „Întortocheate sunt căile Domnului”.Adevarul este că suferina noastră se apropie de sfârşit. Toate semneleindicau eliberarea noastră, şi aceasta cât mai repede.

Suntem în octombrie, un tren este pregătit cu tot ce este necesarunei deplasări de oameni pe o perioadă mai îndelungată. Din ce lagărevor fi luai oamenii şi încotro îi vor duce nimeni nu ştie. De bună seamăcă cele 50 – 60 de vagoane nu erau pregătite pentru două – trei sute,

ci pentru două – trei mii. A sosit şi ziua mult aşteptată care era ziua,cinci – şase octombrie, nu îmi amintesc cu precizie. Se telefonează lamină să iasă toi românii din abataje, să predea instrumentele de lucruşi să iasă toi la suprafaă. Este ora zece, de abia a intrat schimbul unul

în mină. Este ceva suspect. Numai românii să iasă? se intrebau toi.Ungurii sunt surprinşi, de ce nu îi cheamă şi pe ei? Aşa sună ordinul, aşase execută. Făceam parte din acel schimb, am văzut totul. Oameniiaruncau târnăcoape, lopei pe unde nimereau, nu le mai predau, leva fi strâns cineva în urma noastră. Santinelele sunt la gura minei,ne încolonează, ne numără fără grabă şi fără porunci dure. La lagărsuntem numărai, mai mult îndeplinindu-se o formalitate. Se ştia cănu mai intenionează nimeni să fugă, mai ales că zvonul despre trenulpregătit cu: paturi, produse alimentare, bucătărie etc., era o realitate.

Acum suntem siguri că pentru noi s-a pregătit, dar încotro vommerge şi unde vom fi debarcai, este încă o necunoscută. Lăsăm hainelenoastre cu care am venit de la mină, hainele cu care ne imbrăcam dupăduşul de la baia minei unde ne lăsam pufoicile şi pantalonii murdari de

praf de cărbune şi îmbrăcam pe cele „aşa zise curate”. Acum sunt lăsateşi acestea şi primim altele tot vechi dar încă purtabile. Se schimbă şibocancii care erau mai vechi, pensionai în viaa civilă, în alii mai bunidar tot vechi. O zi întreagă de pregătire, apoi o ultimă noapte de somn

în paturile vechi ale dormitoarelor populate încă cu fiine dezgustătoarepe la încheieturile lor. Cine nu a fost înt

,

epat de ploşnie nu îşi poate închipui o noapte sub teroarea lor. Este ultima noapte aici, însă cine ştie



dacă nu ne vor duce în alt loc şi mai rău. Ruşii ne spun că mergem acasăla „babele noastre”, cei care le mai au. Nu mai credem în cuvântul lor,

în viclenia lor. Când te-ai fript de jeratic te temi să pui mâna şi pe sobarece. Ce-o da Dumnezeu! A doua zi, după o noapte de vise urâte saumai puin urâte, ne sculăm mai put

,

in obosii ca altădată când plecamla lucru. Schimbul al treilea era cel mai obositor, dar captivul nu inspirămilă stăpânului. Acum aşteptăm hrana şi încolonarea spre Sverdlovcaşi nu spre mină. Adio sârme ghimpate! Adio vouă celor din gheretele dedeasupra gardului de sârmă ghimpată gata să îl ciuruii cu încărcăturadin „scumpele voastre unelte” pe cel ce s-ar fi apropiat de gard, fiedin imprudenă sau voit. Nu vă urăm să avei soarta noastră, că nu

este crestineşte şi nici omeneşte, dar vă cerem dacă suntei cu suflet,să respectai morii nos

,

tri care îşi dorm somnul de veci în pământulvostru, să le punei un semn creştinesc la capul lor că şi voi ai fostcreştini înainte de a fi atei.

Noi îi vom părăsi trupeşte dar în sufletele noastre le vom păstramemoria cât vom trăi. Ei sunt părticică din neamul nostru atât de

încercat de furtunile euro-asiaticilor timp de secole şi pe ei nu îi vom uitaniciodată. „Ne închinăm în faa movilelor de pământ de pe trupurilevoastre fără o cruce, fără un semn că acolo există oameni pe care îiaşteaptă o familie şi care nu vor mai veni niciodată. Azi vă părăsim cusufletele încărcate de durere şi cu lacrimi în ochi”. Am fost mânai spremoarte muli, dar am scăpat din ghearele ei o bună parte şi ne vom

întoarce acolo de unde am fost prinşi „cu arcanul” şi aduşi în lagărelemorii.

A sunat plecarea. Poarta se va deschide ultima dată pentru noişi iată că s-a şi deschis. Ne încolonăm dar nu cu strigăte, cu ghionturici liberi şi pornim. Ofierul de la poartă ne salută. Coloana se pune în

mişcare, unele tinere care mai lucrau cu noi ne fac semne de adio. Deacum înainte nu vom mai auzi melodia „Catiuşa” cântată cu atâta sufletde rusoaicele din lagăr care mai aveau unele servicii, nu vom mai auziminciuni viclene despre „scoro damoi”, despre viaa fericită ce o creazăomului scumpa ideologie comunistă, dacă într-adevăr mergem acasă

încă nu ştim. Nici în al 12-lea ceas nu credeam în spusele ruşilor. Cineştie încotro ne vor dirija. Poate ne vom trezi în alte lagăre mai dure. Nu



vom fi siguri decât atunci când vom păşi pe pământ românesc, atuncine vom considera liberi. Am arătat că nu era departe gara Sverdlovca,

aşa că mergeam în voie cu un ofier înainte. Nu îmi mai amintesc dacămai era vreun militar în urmă. „Mai lungă îmi pare calea acum la întorsacasă”, glăsuieşte „sergentul” lui Alexandri.

Suntem şi noi în drum spre ară şi apoi de acolo spre casă, dacăvom ajunge acolo sau în altă parte. Pe peronul gării multă lume. Sunttot români din alte lagăre. Vom afla de unde sunt, când vom ajunge şinoi acolo. În sfârşit ne întâlnim şi noi cu fraii noştri din lagărele nr. 5şi 7. Cred că erau şi din lagărul nr. 8. Din lagărul 7 îi cunoşteam petoi. Cu ei am îndurat suferina, cu ei m-am chinuit aproape trei ani,

cea mai grea perioadă dintre anii 1944 – 1947. Şi în primul lagăr, nr.7, au trecut în eternitate muli, poate vreo 200 dacă nu şi mai muli.

Dumnezeu să îi odihnească în pace sub glia străină! Din nr. 7lipsea unul, doctorul Antonescu. Ne spun prizonierii cum s-a întâmplat.După ce s-au adunat la poartă toi românii, li se dă drumul pe poartă,

îi încolonează, îi numără. Când ajunge la număratul grupei în care eraşi doctorul Antonescu Ion, rusul se opreşte din numărat, vorbeşte cevacu alt ofier, după care îl reine pe doctor. Pentru ce? Nimeni nu ştie.Să fi fost coincidenă de nume cu al mareşalului Antonescu? Se poate!Adevărul era rudenia dintre mareşal şi tatăl doctorului, directorul liceuluidin Câmpulung Muscel. Directorul liceului s

,

i cu mares,

alul I. Antonescuerau veris

,

ori primari. Dar de unde au s,

tiut rus,

ii?E drept că, conducerea lagărului, avea ageni informatori care îi

mai turnau pe intelectualii prizonieri. Nimeni nu a cunoscut motivulreinerii doctorului, omul care nu a făcut nimănui nici un rău. A rămas

în lagărul 7 sau l-o fi dus în alt lagăr. Întrucât ştiam adresa părint,

ilor le-am scris o scrisoare amănunită despre reinerea în lagăr după plecarea

românilor din lagărul numărul 7. Mulumirea mea sufletească a fost căi-am anunat pe nişte părini despre existena feciorului mult aşteptat.Mi-au răspuns printr-o scrisoare emoionantă despre familia lor de maripatrioi şi gradul de rudenie dintre mareşal s

,

i familia lui. Din aceascrisoare am dedus că erau verişori primari. Aceasta era pe la sfârs

,

itulanului 1948. Nu am mai aflat nimic după acel schimb de scrisori. Seprea poate să fi fost arestat şi condamnat pentru relaiile familiale cu



fostul conducător al statului. Cine ştie..!Dar să revenim la călătoria noastră spre ară.



Trenul captivilor eliberat, i

Pe linie e garat trenul cu multe vagoane, cu paturi, cu locomotivaataşată la vagoane gata de plecare. Captivii sunt îndrumai să se urce

în vagoane. Îl întâlnesc s,

i pe doctorul Şoşoiu cu bolnavii din SpitalulCentral Sverdlovca. Ne bucurăm că ne-am întâlnit. Mă întreabă cummă simt şi dacă am lucrat în mină. E şi doctorul Florea din lagărulnostru cu care mă mai contraziceam în lagăr în anumite probleme. Eivorbesc cu bucătarul rus să ne dea s

,

i nouă mâncare, la câiva intelectualicunoscui din ce se pregătea pentru doctori.

Important pentru noi nu mai este hrană, ci plecarea noastră spreară, să scăpam de acest pământ blestemat care a înghiit zeci de miide frai de-ai noştri. Pe ei îi regretăm, cu ei am venit, nu din voianoastră, să muncim sub acest pământ pentru străini de neamul nos-tru, iar aceşti martiri, azi pe acest peron de gară nu sunt alături denoi în drumul de înapoiere spre ară. Mă întreb dacă se va găsi vreorusoaică, ucraineancă, tătară să aprindă o lumânare pentru aceşti ne-fericii ai soartei care şi-au dat duhul sub biciul nemilos al stăpânului.Pământul de deasupra lor nu va găzdui cred o brumă de lumină măcar

cât un grăunte de muştar. Ne despărt,

im pentru totdeauna de ei, decei cu care am venit s,

i nu mai sunt aici. Trenul nostru cu cei încăr-cai de suferină porneşte. Uşile nu mai sunt ferecate, aşa că putemprivi câmpiile ucrainene, inundate de razele strălucitoare ale soarelui înmişcare pe bolta cerească. E acelaşi senin ca în urmă cu patru ani,

în acea zi de august fatală pentru patria noastră, pentru fiii ei. Acum

98



nu mai este hotărâtă viaa noastră, de pistolul gruzinului sau tătarului. Însoitorii trenului merg să ne predea organelor din România, nu mai

folosesc ameninări, chiar dacă mai coborâm pe peronul vreunei găricând staionează trenul. Masa este la ore aproape regulate şi calita-tiv superioară celei din lagăr. Nu mai sunt ferecate uşile. Peroanelegărilor în care staionăm sunt pline de foşti prizonieri, acum eliberai, şi

înca nu ştim dacă mergem spre ară sau în altă direcie... Vom vedea!Deocamdată libertatea în care ne scăldăm e un semn bun. Noapteanoi închidem uşile vagoanelor şi nu ruşii însoitori. Le închidem noi defrig, totuşi este lună de toamnă şi nu le închid ei ruşii. Trenul îşi areviteză normală, nu ca la venire. Acum linia este consolidată, nu ca

atunci. Pentru că este totuşi un tren de marfă, opreşte în gări eliberândtrecerea acceleratelor, a rapidelor sau a personalelor.

Noaptea călătorim, călătorim dar nu ştim încotro. Condiiile detransport sunt altele. Avem locurile noastre, paturile noastre, putemsă ne întindem cât vrem şi cum vrem. A doua zi dimineaă ni se dis-tribuie hrană, mai stă trenul nostru până trec alte trenuri, apoi plecăm.Călătorim prin Transnistria, nu ştim pe unde, apoi trecem Nistrul... peunde? Nu îmi amintesc. Într-o gară trenul opreşte, ne dăm jos săvedem ce gară este, deja suntem pe pământ basarabean. Firma in-dică gara „Făleşti” (dacă îmi amintesc bine). Pe peron lume destulă,toi vorbesc româneşte, ne întreabă de unde venim, noi îi întrebăm cemai este prin Basarabia, cum se comportă conducerea rusă etc. Ei nepovestesc că încă nu a început colectivizarea, însă au fost ridicai mulişi duşi undeva prin Siberia. E mare goană după cei cu avere, s-au ceicare s-au manifestat împotriva comuniştilor ruşi. Îi ridică cu familie cutot.

De la acei oameni am aflat de marea prigoană împotriva chi-

aburilor, a învăătorilor care loviseră vreun elev, sau fost elev. Era deajuns să te toarne vreun elev la conducerea „sol-sovietului”, că noapteape la orele mici, erai ridicat şi dus cine ştie unde, nu te mai vedeau nicirudele o buna „bucată” de timp, sau pentru totdeauna. Ruşii priveau ladiscuia noastră, probabil că cineva i-a informat că prizonierii discută cubasarabenii despre ce se petrece în satele basarabene, că i-a alungat pebasarabeni de pe peronul gării. Trenul porneşte! Ştim deja că suntem



aproape de Ungheni, unde ni se iau unele notie despre lucrul din mină,bucăi de carbune pe care erau imprimate fragmente de frunze sau chiar

tulpini ale plantelor existente pe acele meleaguri cu milioane de ani înurmă. Eu am avut asemenea bucată lucitoare de antracit de care m-amdespărit la acel control. În Ungheni lucrătorii s

,

i oamenii de prin garăvorbesc românes

,

te, dar nu au voie să se apropie de noi. Din Ungheniplecăm direct la Focşani, unde era tot un lagăr, lagăr de triere.

Am ajuns la Focşani dimineaa, datorita schimbărilor roilor, pen-tru liniile noastre, care a durat destul de mult în gara Ungheni. În sfârs

,

itsuntem pe pământ românesc, într-un oraş românesc, ne gândim. Şi aiciobservăm mişunând ruşi. Oare nu am scăpat de ei?

Şi aici dăm tot de ruşi? E surprinzător pentru noi că şi acestlagăr este împrejmuit cu sârmă ghimpată, cu zvonuri că muli prizonierivenii din Rusia au fost returnai. Iarăşi frică! Nici aici nu scăpăm dezvonuri, poate chiar realităi. Cine mai ştie! O zi de lagăr pe pământromânesc! Sperana nu ne părăseşte, dar lagărul e tot lagăr cu sârmăghimpată, cu pază, cu gheretă s

,

i poartă, numai denumirea este alta. Ozi întreagă se tot organizează plecarea din lagăr în toate direciile.

Primim foi de drum colective: Bucureşti, Timişoara, Constana,Iaşi, Suceava etc. Mai primim şi bani de cheltuială până la destinaiafiecăruia. Cincizeci de lei intră în buzunarele noastre. Avem şi banicomunişti! Ce valoare au, se întreabă oamenii şi în special, eu care nuaveam undeva nici casă, nici masă, toată averea mea era suma arătatămai sus. Cât poi trăi cu o jumătate de sută? Nimeni nu ne spune ceputem cumpăra cu aceea sumă pe care noi, naivii, credeam că putemtrăi ca salariaii de la sfârşitul sec al XIX-lea, când cu două sute de leicumpărai o vacă, era salariul unui învăător. Ne-am înşelat! Valoareaacestei sume infime nu acoperea nici costul hranei pe o jumătate de

zi. Salariul unui învăător era de circa trei mii – trei mii cinci sute delei. Din aceste cifre ne puteam face o idee cam ce valoare reprezentasuma de mai sus aruncată cu multă dărnicie de mai marii lagărului de laFocşani. Pentru mine „vagabontul” era o chestie de viaă pentru câtevazile în Bucureşti pentru reconstituirea dosarului profesional.



Cu cincizeci de lei înbuzunar spre

un necunoscut(adaos)

Cei patru ani de muncă forată în minele de cărbuni din Rusia, au lasat

urme adânci în sufletele şi trupurile românilor captivi, urme ce nu sevor şterge niciodată. Suntem liberi, am ieşit din sârmele ghimpate, darnimeni nu ştie ce fel de libertate ne as

,

teaptă şi până când. Am înelescă şi aici e necesar lacătul la gură pentru a evita zidurile îngheate,gardul din jurul lor, celulele interioare, pe sub care curge apa s

,

i vara s,

iiarna. Închisorile sunt deschise pentru cei cu „gura deschisă”.

În faa noastră încă este prezentă fantoma gardului cu epi, sol-daii din cele patru gherete cocoate deasupra gardului, proiectoarele şisoldatul cu câinele care se plimba mereu „veghind la liniştea noastră”.

Cine ştie cât timp vom avea în faa ochilor această privelişte; viaa înlagăr, cimitirul de după gard, unde peste ani va fi amestecat de bul-dozere, cu sterilul scos din mină şi clădit ca piramida egipteana a luiKeops. O bună parte dintre cei care au venit, cum au venit, cu sănă-tatea şubredă, vor intra în circuitul naturii pământului românesc plânşide familie şi de prieteni. Fiecare cu planeta lui.

101



Adio lagăre din Rusia! Adio Focşani! De acum ne despărim deprietenii de suferină, fiecare se va îndrepta spre locul unde îi aşteaptă

cineva. O emoie care poate fi fatală pentru părini şi bunici, soii culacrimi în ochi, copii care nu se mai dezlipesc de faa celui venit „Morta fost şi a înviat, pierdut a fost şi s-a aflat!”... îşi varsă dragostea şiunii şi alii. Feele greu se vor usca de lacrimi. O sărbătoare în familie.Nu se va tăia vielul cel mai gras ca la întoarcerea fiului risipitor dinbiblie, dar se vor ospăta împreună şi se vor bucura de venirea celui crezutmort. Această bucurie poate că nu va curge în sufletele tuturor. Uniivor asista la evenimente dramatice: părini mori, soii ce şi-au părăsitcăminul conjugal, copii lipsă şi câte altele!

Unii, foarte puini la număr, nu au nici casă, nici masă, nicifamilie, doar bogata avere de cincizeci de lei în buzunar cu care sătrăiască până ce îşi vor găsi un loc de muncă. Aceştia, între care eraşi cel ce face aceste marturisiri, vor vagabonda pe străzile unor oraşe,cu stomacul gol, cu odihna pe trotuarul „saltea” sau luându-i cineva debra „în semn de dragoste” şi ducându-i la un post de poliie, armată...etc.

E noapte târzie! Peronul gării Focşani este plin de lume, darnu orice lume, sunt prizonierii (foştii prizonieri), care aşteaptă trenulce merge în direcia satului sau oraşului spre care îi va duce în aceastănoapte. Suntem muli, muli! Ne vom despări şi noi, ne vom îmbrăişa,ne vom schimba adresele pentru a ne scrie, a ne împărtăşi necazurilesau bucuriile ce le vom avea în viitor.

Celor ce le-a sosit trenul, se urcă în el, ne fac din mâini semnede adio, noi le urăm călătorie plăcută şi ei nouă şi as

,

a ne despărimpentru totdeauna unii de alii, unii merg spre nord, alii spre sud, aliispre apus. Suntem şi noi în trenul spre Bucureşti, dar nu ne uităm la

placa de pe vagoane care indică Ploieşti.Cum eram obosii, adormim buştean. Într-un târziu ne trezimla Ploieşti, la intrarea pe o linie secundară. Probabil că erau la acelaşitren s

,

i vagoane pentru Sinaia s,

i Bucureşti. Nu îmi amintesc cum s-a întâmplat. Poate că vagoanele în care eram noi mergeau numai pânăla Ploieşti, acesta cred că era adevarul. Întuneric peste tot la aceleore mici din noapte, se vedeau lumini la o distană aproximativă de un



kilometru. Ce ne facem? Nu este nimeni să ne dea o lămurire încotro săo luăm. Aşteptăm să apară de undeva un salvator, dar încă nu se arată.

Noaptea este destul de rece, mai facem câteva exerciii de încălzire. Într-un târziu, vedem o luminiă mişcându-se prin întuneric, se apropiede noi şi ne întreabă de ce stăm lângă vagoane. Îi explicăm care estesituaia. Omul ne lămureşte că acele vagoane au venit numai până aici.Ne arată o moviliă unde se opreşte la ora şase un tren ce merge spreBucureşti. Unde este gara? Îl întrebăm. Ne spune că a fost distrusă derăzboi, aşa că nu a rămas decât gara principală. Informaia ne prindebine, însă nu ne ine de frig. Este vorba de aşteptat încă câteva ore şinu aveam unde să ne adăpostim. La ora şase opreşte un tren în dreptul

acelei movile. Ne urcăm în vagoane, nu mai inem seama de clasa chiardacă era şi clasa întâi.

Trenul nu merge cu viteză, ca după război. Când m-am urcatnu am văzut dacă mai era cineva în compartiment, era încă întuneric.M-am aşezat lângă uşă pe bancă. Am aipit puin de obosit ce eram.Mă trezesc la o mişcare s

,

i un „of” în surdină. O doamnă stă lângăgeam ghemuită pe bancă şi se uită speriată spre mine.

Mă uit la ea şi o văd tremurând. Oare de ce se uită la mine?Sunt aşa de caraghios cu aceste haine ruseşti? Îmi iau inima în dini şio întreb de ce se uită aşa la mine. Arăt aşa de caraghios? Mă crede unvagabond? „Doamnă, nu sunt nici borfaş, nici vagabond, nici evadat dinpuşcarie, sunt pasager ca şi dumneavoastră”. Doamna respiră uşurată.Suntei român? De unde venii? Am crezut că suntei rus. Şi dacă aşfi rus de ce v-ai teme? Femeia începe să-mi povestească despre urgiilecomise de ruşi după ocupaie, eram deci tot ocupai! „Prin ce momenteam trecut de când v-ai urcat în tren nu vă putei închipui!” Ce făceauruşii? O întreb pe doamnă. Îmi povesteşte că atacau femei, le violau

în trenuri, dacă se opuneau le aruncau din tren. Luau femei de lângăbărbaii lor şi dacă bărbatul încerca să o apere, intervenea glonul saucuitul. Oameni nevinovai care îşi apărau onoarea familiei erau ucişi de„fraii noştri”. Halal de asemenea frai! Îi povestesc şi eu de unde vin,cât am stat prizonier în Rusia, aşa că nu ştiu ce se întâmplă în ară. Deaceea nu ştii de faptele lor! Vei afla mai târziu. Sunt pline puşcăriilede români care au încercat să vorbească rău despre ruşi. În ară unde te



întorci este numai minciună. Eşti tras de limbă ca să te exprimi cumvarău despre ruşi. Noaptea vin şi te ridică şi... eşti dus! Mă îngrozesc

de spusele partenerei mele de călătorie. De abia atunci am îneles căideologia comunistă s-a întins ca o pecingină şi în ara noastră şi că oricevorbă trebuie cântărită mult şi apoi spusă. Am îneles că fora cuituluis,

si a glonului sunt armele democraiei comuniste. Mi-am amintit s,

i despusele ofierului rus când eram în servici la „prohodnoi”, „că şi în arăla voi va fi tot ca şi la noi”. Era ofier comunist prin epoleii de pe umărşi nu convins. Ne-am despărit nu înainte de a o întreba cât pot trăi înBucureşti cu averea mea de cincizeci de lei. „Banii pe care îi avei văajung pe o jumătate de zi, o mâncare modestă”. Mi-am dat seama că

iar voi flămânzi pe străzile Bucureştiului, voi umbla de colo până coloca un câine fără stăpân. Cine ştie dacă nu voi dormi pe la miliie culesnoaptea de pe stradă de cineva... îl cunoaştei cred! În afară de ceicâiva lei din buzunar, nu posed nici un document cu ce să mă justificcă vin din prizonierat şi că nu mi s-au dat acte de la Focşani. Până cese vor documenta, eu voi sta la închisoare, din rău, în rău! Îmi zic eu.

Partenera mea de călătorie îşi ia rămas bun şi coboară în gară,se pierde în mulimea de pe peronul gării, iar eu rămân pe o bancă şinu ştiu încotro să o iau şi cum să ajung la Ministerul Învăământului,la care nu fusesem niciodată.

Stau pe bancă în interiorul gării. Sunt obosit după o noapte cufrânturi de ore de somn. Mă odihnesc în interiorul gării că este mai caldca afară, aştept să se mai urce soarele pe bolta cerească şi apoi să oiau la drum, flămand s

,

i cu frigul în sân. Mă tem să întreb pe cinevadespre instituia la care urma să mă duc. Cine ştie ce pot crede despremine în haine ruseşti pe străzile Bucureştiului. Un vagabond, un ho seplimbă la ora aceea pe străzi pentru a ochi o poşetă sau nişte cercei de

la urechile vreunei femei.Imaginaia mea merge prea departe. Mă frământă multe gânduri, în timp ce stomacul îmi lucrează în gol. Tot ceea ce mi-am închipuitpe modesta bancă din gară, s-a spulberat în mijlocul străzii. Lumea arealte preocupări: familie, casă, aprovizionare... etc, şi nu are grija mea.Hainele mele trezeşte curiozitatea unei infime pări dintre trecători. Unrus se plimbă pe stradă, poate gândesc ei, iar eu merg cu pasul grăbit



spre piaă sau pe o stradă unde este vreun talcioc cu vechituri. Forfotămare! Vorbesc sacadat, economie şi de vorbe şi as

,

a merg şi eu, dar nu

vorbesc, nu întreb pe nimeni. Femeia din tren mi-a vârât în cap multeşi mai ales să pun lacăt la gură. Ce bine este afară! Soarele încălzeşte,sunt semne de ploaie, care m-ar opri din drumul meu. Pe strada multălume, toi cu treburi, nu râd, nici nu zâmbesc măcar. Un bătrân mergemai încet, se foloseşte de cârja lui, al treilea picior. Mă opresc şi îl

întreb dacă nu cumva ştie pe ce stradă este Ministerul Învăământului.Se uită la mine, la hainele mele, mă măsoară de sus în jos...„Ce eştitu de te interesezi de învăământ? De unde vii în hainele acestea?”...Sunt cadru didactic! Îi răspund. „De unde vii în hainele acestea? Din

prizonierat. Omul începe să mă descoasă, cât timp am stat acolo şi ceam lucrat, cum este acolo... etc. Îi răspund, însă încerc să respect sfatulpartenerei din tren (lacăt la gură) şi îi înşir lucruri pozitive. Mă mai

întreabă şi de unde sunt, unde am avut post şi alte lucruri. Eu nu preaam chef de vorbă, că era târziu şi mă preocupa problemele mele, iar elavea plăcere să mai afle despre prizonierat, muncă în U.R.S.S. etc. Măplictisesc întrebările lui. Eu vroiam să ştiu unde este instituia căutată.

Îmi spune strada şi îmi mai spune că şi el a lucrat în învăământ „Acumsunt pensionar... tinere să-i ii gura!” şi pleacă. Mă gândesc la celespuse de femeie, acum spune şi omul acesta, înseamnă că pretutidenisunt numai poliişti.

După indicaii ajung în Cişmigiu. Mă aşez pe o bancă undestătea o „tovarăşă”. Intenionam să o întreb şi pe ea unde este stradarespectivă, dar nu apuc bine să mă aşez că doamna sare de pe bancăşi cu paşi mari deschişi părăseşte aleea unde se odihnea. Iar sunt con-siderat de lume ca vagabond, îmi zic! Fie că m-a considerat rus, fie unvagabond, nu am apucat să îi spun că sunt român şi nu rus. Mă îndrept

spre strada indicată de bătrân şi ajung acolo unde aveam interese.Intru în prima cameră. Un birou modest la care lucrau trei sec-retare. Se uită la mine şi mă întreabă ce doresc. Le spun totul, cinesunt, de unde vin, de unde sunt şi ce vreau. Am nimerit bine, că cea carem-a întrebat era basarabeancă refugiată din Chişinău. Mă duce într-unbirou unde lucrau mai muli. Directorul învăământului, Bînu mă mai

întreabă de unde vin, îi spun şi lui, îmi dă bilet pentru arhivele statului



şi-mi spune să mă întorc la el cu actele cerute. Pe culoar basarabeancamă întreabă dacă am mâncat. Îi spun realitatea. „Să vii la prânz aici”.

M-am executat. Toate trei m-au invitat la masă la cantina ministeru-lui. Şi ele luau masa tot acolo. Îmi aranjează şi dormitul la „casa învăătorului”.

Tot domnişoara, conjudeeana mea, îmi spune să fiu atent, sănu spun ceva rău despre viaa din prizonierat, că risc a nu mai vedealumina zilei. Peste tot aceleaşi sfaturi! Obin post în Călăraş - Ialomia.Nu-l voi uita niciodată pe Bînu, pe S

,

tefan Radu direct. înv. normal,care mi-a dat acte pentru a primi şi un salariu de instalare în post.

Conjudeeana mi-a fost ca o adevarată soră. Ea m-a ajutat în

clipele cele mai grele când pierdusem sperana de a rezolva us, or şi totul.Ministerul Învăământului era condus de Vasilichi, un mecanic

ceferist, fără multă şcoală după cât am aflat de la primele mele cunoşt-ine, iar adjunct era M. Roşianu, om cu multă cultură.

Am ajuns în posesia tuturor actelor datorită oamenilor de inimă,dar am ajuns în Maramureş printr-o împrejurare bazată tot pe minciună.

Inspectorul general al Ardealului, după câte am îneles, mă în-tâlneşte pe culoarele ministerului, mă întreabă ce caut, cine sunt. Îispun totul. Mă sfătuieşte să nu mă duc acolo că sunt atâia duşmanide clasă şi îi maltratează pe cei venii din prizonierat. Mă sfătuieşte sămerg în Maramureş (avea nevoie de cadre în nord). Îmi spune că acolose plăteşte salariu dublu. Uit de minciunile auzite timp de patru ani şicâteva luni... îl cred!

În asemenea condiii ajung în Maramureş unde erau cele maimulte lipsuri materiale şi despre cele două salarii nu se vorbea nicăieri.

Am îneles că minciuna comunistă porneşte de la vârfurile pi-ramidei şi se sfârşeşte cu ultimul naiv care bate din palme la şedine,dar

nu ştie de ce bate. Este psihologia maselor, în care poate voi intra şieu. Voi bate şi eu din palme, însă eu voi şti că tot ce se spune esteminciună, dar voi imita pe ceilali.

deportati in donetk - efrem Ştirbu

Documents