Despre dependena de emoii i leciile pe care ni le dam singuriAstzi suntem poate mai stresai dect n oricare alt moment al istoriei. Lumea din jur e plin de amenintari incepand cu rata la banca si siguranta job-ului, si terminand cu tensiuni in familie sau intre prieteni. 90% din aceste amenintari sunt de natura sociala, insa creierul nostru nu intelege acest lucru. Corpul ne este constant inundat de substante care ne pregatesc de fuga, lupta sau atac. Din pacate aceste molecule ale emotiei nu ne ajuta decat in fata unor amenintari directe, pe termen scurt, si nu ne pregatesc pentru provocarile pe care le avem de infruntat in lumea moderna, ultrasociala. Dimpotriva, atunci cand astfel de substante ne inunda celulele pe termen lung, ele ne pot chiar imbolnavi nu e deloc de mirare ca oameni din ce in ce mai tineri sufera de boli cardiovasculare.Unul din pionierii studiului emotiilor, cercetatoarea Candance Pert, a descris in detaliu mecanismul lor intr-o carte fascinanta Moleculele emotiei (Molecules of emotion). Dr. Pert a studiat ani de zile efectul acestor substante asupra noastra si a descoperit ca, in acelasi fel in care oamenii devin dependenti de tutun sau alcool, ei pot, daca nu sunt atenti, deveni dependenti de propriile emotii, chiar si de cele negative. Cu alte cuvinte, ca orice substanta care circula in organism in cantitati prea mari si prea mult timp, moleculele emotiei satureaza celulele, care apoi cer din ce in ce mai insistent substanta respectiva.Ce inseamna asta pentru viata noastra si ce legatura exista cu cercurile vicioase de care pomeneam la inceput?Aceste cercetari sugereaza ca, fara a fi constienti, ajungem sa cautam in viata noastra situatii care sa ne genereze emotiile cu care ne-am obisnuit. Daca ne enervam in fiecare zi in trafic, la serviciu, acasa vom ajunge in timp atat de familiarizati cu acel tip de emotie incat pur si simplu ne vom crea, fara a ne da seama, ocazii noi de enervare. In tot acest timp, latura rationala a creierului nostru va gasi scuze si justificari pentru comportamentul pe care il avem ceilalti sunt de vina, seful e absurd, sotul/sotia nu ma intelege, copiii nu asculta, sigur ca m-am enervat in trafic, oricum in Bucuresti e imposibil sa ramai calm la volan si lista scuzelor poate continua.In tot acest timp, undeva, in subconstient, un cu totul alt mecanism se desfasoara. Corpul nostru cere acele substante cu care s-a obisnuit, chiar si atunci cand ele ii fac rau. Iar noi, care gasim prea putin timp sa ne oprim din iuresul zilnic, sa ne analizam, sa ne intelegem, ajungem sa ne comportam ca niste roboti, incapabili sa incetama perpetua acele comportamente care ne dauneaza.Ce e de facut?Cercetatorii au un raspuns si la aceasta intrebare. Solutia este sa invatam sa devenim mai atenti la noi si emotiile noastre. A deveni propriul tau observator nu este doar o metafora frumoasa, ci o solutie de a scapa din cercurile vicioase create de eventuala dependenta fata de o anumita emotie.Mai concret, am putea incepe sa fim atenti la acele situatii repetitive din vietile noastre, acele greseli pe care le perpetuam si din care se pare ca am invatat prea putin si sa incepem sa le privim ca pe niste lectii pe care, de fapt, ni le oferim singuri. Am putea incepe sa cautam mai putine scuze si sa ne asumam o mai mare responsabilitate pentru propriile decizii. Am putea incepe sa acordam emotiilor noastre atentia si respectul cuvenit, intrebandu-ne mai des: Eu ce simt acum?, De ce mi-am creat aceasta situatie? sau Ce am de invatat de aici?.Alegand, in mod constient, sa iesim de pe pilotul automat pe care il tot folosim in fiecare zi, am putea incepe sa descoperim lucruri surprinzatoare despre noi insine. Am putea deveni prietenii constienti, in loc de a fi sclavii inconstienti ai propriilor emotii. Am putea incepe sa lucram cu emotiile noastre, in loc de a lupta impotriva lor. Iar ca o consecinta benefica a acestui proces de auto-observare si auto-cunoastere, am putea construi relatii mai constructive cu cei din jur, utilizandu-ne propriul echilibru emotional pentru a rezolva mai usor si mai eficient provocarile sociale de zi cu zi.Aceasta este tema de gandire pe care v-o propun saptamana asta. Ca intotdeauna, astept cu drag parerile si gandurile voastre.Alis Anagnostakis, PartnerMind Learnersa PAGE 1