MICHAEL POORE

DeNsuL REiNcanNAnu

f

tfr

Cuprins

Capitolul linleleptul de pe insula Orange Blossom........ ...........'. 9

Capitolul2Incredibila bucurie de a fi catapultat la Viena.........'. .....................'...........22

Capitolul3Suzie ............. ..................... 25

Capitolul4Chestiunea barbarilor..... ....................... 32

Capitolul5Sufletul poate si-{i fie anulat ca un serial TV stupid..... .......'.-........ 47

Capitolul6Eleanor Roosevelt a Oceanelor.. .'......... 55

Capitolul T

Data cind Milo trebuise sl revinl ca insecti...... .......63

Capitolul8Vaca sfinti... .....................71

Capitolul9Iubitul secret al Sophiei Maria Mo2art.................................'......'..... 83

Capitolul l0Oamenii din Oglindi.. ...................'....... 89

Capitolul llInundaga....... .............'..."....115

Capitolul 12

Ziuain care Iago Fortuno a murit de bitrAnele ........130

Capitolul 13

Swamicarenuputeafiotr1vit............ ......'..............'.".138

Capitolul 14

Afacerea Hasty Pudding..."................ ......."...................145

Capitolul 15

Haltere cu elefanli, jonglerie cu ap5........... .................2A2

Capitolul 16

locul cu mirul verde. ......233

Capitolul 17

Cevareal,desubstanldgifor{n.......... ..........................241

Capitolul 18

Abatorul....... .....................245

Capitolul 19

Cea mai formidabili fati pe care ai cunoscut-o in liceu.................269

Capitolul 20

Economistul discreditat care a cizut din ceruri...............................285

Capitolul 21

Buddha in iarni......... ......289

Capitolul 22Fuga in raiul chinezesc.........-......... .......324

Capitolul 23Tatuajul incredibil de complicat al lui |ulie DeNofrio.....................337

Capitolul 24Piatra fami1iei...................... ....................343

Capitolul 25Poarta Soarelui......... -.......422

Capitolul 26

Sufletul-suprem................... ....................427

Capitolul 27BlueCreek,Michigan,qialteviefi.... ...........................429

Mul[umiri.... .."..................441

(apitolul'l

inleleptul de pe insulaOrange Blossom

Florida Keys, 1 7 10412017

Aceasta este povestea unui inleiept pe nume Milo.

Povestea incepe intr-o zi cind pe Milo l-a mincat un rechin.

Zita aceea nu incepuse deloc bine. Milo se trezise inainte

de risiritul soarelui, igi vArise trupul de cincizeci de ani

intr-o pereche de pantaloni scur[i gi iegise pe plaja, si medi-

teze. Burt, ciinele lui - o potaie cu blana neagri -, se luase

dupi eI.

Milo se aqezi pe nisipul alb ca zahirul qi lnchise ochii,

simfind cum adierea cnldu{i gi sirati a brizei ii trecea prinbarbi. Lui seama la pirul strins in coad5, care i se rdsfird pe

spinare, qi asculti flp6tul pescirugilor. Asta se gi presupune

cl trebuie si faci cdnd meditezi; sd observi lucruri, flri si te

gindegti, de fapt, la ele.

Milo nu se pricepea cine qtie ce la meditat. Desficu o dozide bere gi privi cum risare soarele. intre timp, aEa cum pd{ea

MICHAEL POORE

intotdeauna, cu cAt incerca mai mult si nu se gindeasci la

nimic, cu atAt mai mult ii treceau prin minte tot felul de nimi-

curi glligioase, cum ar fi degetul lui cel mare de la picior sau

Franla. Poate ci o sd-qi fac5' un tatuaj nou.

Didu pe gdt micul dejun, cu ochii la ocean, salutindu-i

indiferenfa striveche. incercd' si intre in rezonanli cu ritmul

lui - ritmul timpului insuqi - 9i adormi, ca de obicei, pe plaji,

cu berea qi ciinele lAng[ el, pAni cAnd fluxul inainti destul cAt

si ude nisipul pin[ sub gleznele lui.

Era, probabil, cel mai jalnic meditator din lume. Dar Milo

luase noti de lucrul acesta, il acceptase qi se lisa smerit de

el. Umilinla era unul dintre lucrurile care f[ceau din el un

inlelept.O lui lnapoi spre casi, sl deschidi un sac nou cu hrani

pentru cdini.

Rechinul care avea sl-l m[nAnce pe Milo peste cAteva

ore era in momentul acela la mile deplrtare' Bintuia prin

apele pulin adinci din largul insulei St. )effrey, in ciutare de

lamantini.Rechinul gtia ci ii e foame. Pentru asta nu era nevoie si

gindeasci. Rechinul triia in prezent, intr-o perfecti stare de

echilibru, pace gi calm, croindu-qi calea prin ap[, meditatirr,

ftr[ ca micar si incerce.

O vreme, Milo mai lucrase prin gr[dini.Se jucase cu ciinele qi citise o carte despre fosile.

Intrase pe internet qi, vreo doubzeci de minute, se uitase la

nigte filmulele timpite.Pe urml se sui in vechea lui camioneti 9i se duse la

Spitalul St. Vincent, pentru cdvizitareabolnavilor este o parte

importanti din activitatea unui inlelept. il lua 9i pe Burt cu el'

10

Dansul reincarnirii

Oamenilor le face bine sd mAngAie ciinii; este un fapt

clemonstrat gtiinlific. in felul lui, gi Burt era un in[elept. Toate

animalele sunt.

in ziua aceea anume, Milo gi Burt ii fhcuseri o vizitircloamnei Arlene Epstein, care era pe moarte, din cauzir cI avea

o suti de ani.

CAnd Milo ajunse la ea, doamna Epstein dormea gi el

rimase un minut lAngi ea, si o priveascdL.

Se gAndi la faptul c[ spitalele aveau un fel anume, nefericit,de a-i face pe oameni si pari mai mici, din picate. Privind-ope Ariene Epstein, intinsi in pat, fragili ca o foifi de hirtie,n-ai fi zis ci femeia fusese odinioari o barmanili renumit[,care linea turiqtii la respect cu o crosi de hochei retezattr.

Burt se silti gi puse labele din fafi pe marginea saltelei.

- Milo, zise Arlene ciscAnd. Deja e miercuri?

- SAmb[ti, r[spunse Milo agezindu-se in genunchi.

- intotdeauna mi-au plicut simbetele, spuse ea, gAndi-

toare. Cred ci intr-o sAmbiti o si mor, dac[ e dupi mine.* Dar nu asttrzi, replici Milo. Arili bine.

- Fantastic, rispunse Arlene, ridicindu-se in capul oaselor

qi trigindu-l de barbi. Poli si mi scofi la o plimbare.

Arlene nu trebuia s[ iasi la plimbare. Pe uga ei era lipitun anun! pe care scria ,,risci sI cad[". Milo ignord anunpl qi

gterpeli un cadru pentru deplasare dintr-o debara aflat[ maideparte, pe coridor.

Arlene frcea cam un pas la trei secunde. Iviilo o spriji-nea lejer, gata sd o prindi intr-o fracliune de secundl. Burtmergea pe lAng[ perete, amuginind frenetic. (CAinilor le plac

spitalele. GAndili-vi la toate mirosurile acelea amestecate, de

care nu scapi niciodati complet.)

Dupi ce fbcuri vreo trei metri, Arlene il intrebi:

- Milo, tu gtii ce se intdmpli cind murim?

11

MICHAEL POORE

El ii r[spunse sincer:

- Da.

Un pas. Doi paEi.

- Deci?

- Te intorci iar, sub alti forml.Arlene se gAndi la asta.

- Ca o alti persoani?

- Sau ca un ciine. Sau o furnici. Poate chiar ca un copac.

Burt a fost gofer de autobuz in ultima lui viati.Femeia se opri din mers.

- Nu-fi bate joc de mine, zise. O s[ mor curind, intr-o

simbdti, Ei vreau si qtiu.

Milo cobori ochii spre ea Ei o privi adinc qi sincer.

- Eu am triit aproape zece mii de vie(i, ii spuse. Sunt cel

mai bitrdn suflet de pe planeti.Arlene ii privi mai intAi un ochi, apoi pe celilalt. Se pare

ci ii plicu ce vizu in ei. Didu deoparte cadrul, prinse mAna

lui Milo in palmele ei Ei se sprijini ugor pe el.

Apoi igi reluari plimbarea.

- Dar o s[ fiu aceeagi? il intrebi.

- Sigur, zise Milo. intr-o oarecare misuri. Binein(eles, se

presupune ci devii mai bun.

- M[ rog, nu prea cred cd vreau si revin sub form[ de

coPac.

- Atunci n-o face.

Arlene il bltu ugor pe min[ qi ii spuse ci e biiat bun.

Burt didu cu nasul de ceva scirbos pe pardoseali gi linse.

Daci Milo ar fi iegit atunci si inoate 9i ar fi fost mAncat

de rechin, acesta ar fi fost un minunat final al viefii sale. Dar

nu o fbcuse. Rechinul, mereu flimdnd, mA.ncase un ditamai

bacul de bibani qi nigte gunoaie care pluteau pe api, iar acum

inota la adAncime printre insule, ieqind incet la suprafafi intre

recifele din largul insulei Orange Blossom.

L2

Dansul reincarnirii

Rechinul fusese biban-de-mare intr-o viali anterioari.Irusese hranl de tot felul. in 1985, fusese ,,regina cipgunilor"la Festivalul Cipgunilor din Tioy, Ohio. Uneori, in vis, igi

irmintea acele viefi trecute.

Acum, insi inota qi era flimtnd.

Pe Milo inci il agtepta o zi de muncd plini. Si fii infeleptinsemna in parte gi si realizezi cAt de importanti este munca.

Milo iqi cAqtiga existen{a prin doui lucruri.Lucrul Numirul Unu: Era pescar gi ghid pentru pescuitul

sportiv.

Avea o barcd numitd,Jenny Ann Laudermilk qi le lua oame-

nilor o grlmadi de bani ca si-i inso{easci la pescuit. in arhi-pelag puteai si-i taxezi pe turi$ti pentru orice, practic.

Astizi, ziaa de muncl a lui Milo insemna s[-qi curele

barca. Poate apirea vreun client, degi el spera sd nu fie aEa.

Spera si poati merge si facl surfing, daci valurile maicregteau.

Stdtea pe puntea bircii lui, manevr6nd un furtun de grddi-ni ca sI curele cu jetul de api giinalul de pescirug qi mafele

uscate de pegte. Burt se intinse pe podeaua din cabina de

comandi gi privea mugtele de pe parbriz.

Milo se gAndea la Arlene Epstein gi se intreba dacl ii era

sau nu teaml.

Spera sI nu-i fie. Moartea este o us,i. Treceai prin ea iar qi

iar, dar lumea tot era ingroziti de ea. Cam la asta se gAndea

cind prMrea ii fu atrasi de ceva colorat gi strilucitor, la capi-tul cheiului.

Era un turist, imbri.cat cu un tricou pe care scria INsur,e

OneNcn, Br.ossorrr. Era un tip solid, intre doui varste, cu

mustafi, ochelari de soare, pantofi de iaht noi-nouli gi pnliriedin pai.

13

MICHAEL POORE

Brusc, lui Milo ii pieri cheful sl mai munceasc[ in dupi-

amiaza aceea. Dintr-odatl, sim(i nevoia si meargi doar la

pubul lui Bobo, sI se ageze la tejghea 9i si dea pe gdt o bere.

- Iegi astizi in larg? intrebi turistul.Auu, ce rahatul dracului.

- Clientul are intotdeauna dreptate, zise Milo. Dac[ dorilisi ieqim in iarg, ieqirn in larg.

- Citt face?

Milo ii spuse tariful gi omul cint pe gAnduri. (Ah, dulce

speranfi...)

- Uite ce e, zise Milo, mai aduce[i doi, trei tipi, si vi mai

ugurati portofelul, 9i putem sI o pornim mAine-diminea!6,

in plin...Turistul plrea insi minat de o oarecare urgen[i.

- Nu, rlspunse el. Etrai s[-i dim drumul chiar aculn.

- Sus la bord, spuse Milo, intinzAndu-i o mini puternici,

bronzati Ei tatuati.Turistul se prezentl, spunind ci il cheamd Floyd

Gamertsfelder.

- VAnd covoire, zise el.

- Fain, rispunse Milo ridicdnd ancora.

Burt slri de pe punte qi o lui pe chei in jos, citre casi. Nu

era treaba lui s[ fie pe mare qi o Etia foarte bine.

Floyd Gamertsfelder nu dddea doi bani pe pescuit. Milo iEi

d[duse seama de asta din prima clipi cAnd il vizuse, de cdnd

sesizase tonul acela de grabl.ciudati din vocea vAnzitorului

de covoare. |um[tate dintre clienlii lui Milo erau aga; pl6teau

bani grei pentru timpul, benzina gi uneltele lui de pescuit, dar

ceea ce ciutau era ceva mai profund gi mai greu de gisit decAt

seriola sau marlin.Acesta era Lucrul Numirul Doi, a doua parte a muncii lui

Milo: inlelept profesionist qi consilier.

14

Dansul reincarnirii

Oarnenii veneau la el pentru c6 aveau necaz;lrti ceroranu le dideau de capdt de unii singuri qi auziseri despre el.

[,a fel cum personajele de desene animate urcau mun(i ca sig[seasci un in{elept, oamenii adevirafi parcurgeau distanle

considerabile ca si se consulte cu Milo la bordul bircii sale,

in mijlocul mirii, pentru prepl a jumitate de zi de inchiriere.

$i nu erau deloc progti cl fbceau astfel. La urma urmelor,cAnd triieqti aproape zece mii de viefi, po{i si lnveli o gr[-madi de chestii. Milo ingrimidise atit de multi invillturigi experienll in sufletul lui unic, incAt cunogtinlele ajunse-

seri s[ se comprime gi si se incingi gi se transformaseri ininlelepciune, cam tot aga cum cirbunele devine diamant.

inlelepciunea lui era ca un fel de superputere.

I se citea in ochi * ca focul verde din spaliul galactic - gi

pe pielea tatuati, ridati qi increlit[, de parc[ bronzul desenase

ridicini pe ea.

- Vreau doar sd discut cu tine despre niqte chestii, recu-

noscu Floyd in timp ce iegeau din portul turistic.

- $tiu, zise Milo.Odati ce trecuri de dig, o brizi numai buni lui pe sus

Loudermilk. Era exact genul de brizd care promitea valuritocmai bune pentru surfing pentru mai tArziu. Milo spera c[Floyd s[ spuni repede ce avea de spus.

Ribdare, ii reaminti boa. Compasiune.

Milo incuviin(5 din cap, formi o mudra cu degetul mare

Ei indexul de la fiecare mini, cilci acceleratia si cXrmi barca

spre larg.

Floyd Gamertsfelder nu termini. repede de vorbit.Milo trisese oarecum nddejde ci omul avea si inceapi si

vorbeasci qi si dea drumul rapid secretului privind necazul

pe care il avea inainte si ajungl prea departe, dar nu fusese aga.

15

MICHAEL POORE

Floyd spusese ci voia sI vorbeascl 9i apoi se inchisese in sine'

cu ochii linti spre orizont Ei cu un aer sumbru'

Milo nu era surprins. De obicei dura. Problemele cu care

yeneau oamenii la el erau dintre cele mai grave qi personale'

Trebuia si, navigheze o weme inainte ca ei si-gi descarce

sufletul. Era nevoie si-i surprindl privirile acelea intergalac-

tice $i si audi oceanul t[lizuindu-se in vocea lui de motoci-

clist-marinar.Aproape intotdeauna, Milo igi ducea clienlii in acelaqi loc,

pe aceleagi coordonate. intr-un loc numai de el qtiut, de unde

pimAntul nu se mai zltea, drtpd circa o ori de navigalie in

larg.Laaproape treizecide metri adincime, llsd ancora direct

peste epava uitati a unui submarin, un recif artificial care adi-

postea aproape toate speciile existente in golf.

* Aici gi mort daci eEti, tot po{i si prinzi peqte pind la

limita permisi,le spunea Milo clien{ilor.

El qi Floyd plutiri vreo doui ore Pe deasupra epavei 9i

prinseri mai mulli bonito gi pegti-lun6.

Floyd deschise o micir cutie frigorifici pe care o luase cu el

gi b[ur[ cAte o bere.

- Milo, ai fost vreodati insurat?

A, o problemi de mariaj. Cisitoriile constituiau optzeci la

sutl din problemele pe care le trata inleleptul.

- Mda, rispunse Milo. (De noul mii Ease sute patruzeci 9i

noui de ori.)

- Pii, incepu Floyd, in esenli, nu cred ci sofia mea se

poartd prea frumos cu mine.

Milo scoase o exclamalie de compasiune.

- Nu ci m-ar inEela. Nu vreau si spun asta. Poati c5 suni

prostegte, dar nu face niciodati nimic drigu!, de exemplu

sd-rni aduci un pahar cu limonadi cind tund iarba- Sunt eu

de modi veche? Nu se spune ci lucrurile mici sunt importan-

te? Ei bine, ea nu face niciun gest din acestea mici.

r6

Dansul reincarnXrii

Milo intinse mina in spate, si slibeascd ambreiajul, 9i

zgomotul motorului scizu in intensitate.

- Mi lntrebi daci eu fac gesturi mici pentru ea? continuiFloyd. Pii, sigur ci da. Saptimina trecuti am fbcut spaghete

gi... hopaaa, ce se petrece?

Un biban-de-mare frumos se prinsese in undifa lui Floyd

qi le lui apoi un sfert de ceas ca si-l tragi in barci.

VAntul se intelise pulin. Dedesubt, in miruntaiele vechiu-

Iui submarin, mii de pegti urmireau umbra lilsatd de lenny

Ann Loudermilk, care plutea peste fundul oceanului. Aflat

incl la o mi15 deplrtare, rechinul care avea si-l minAnce pe

Milo fugirea un banc de macrou qi aluneca spre nord, de-a

lungul pripastiei.

- Solia ta e dr[gufi cu allii? il intrebi Milo.

- Nu neapiLrat, rispunse Floyd.

- $i care crezi cd. e problema?

Floyd trase adAnc aer in piept gi spuse:

- Tind si cred ci nevasti-mea nu e o persoani plicuti.Cred ci pe mine nu mi place prea tare qi nici pe altcineva.

- $i de ce n-o pirisegti?Floyd cdntiri intrebarea pre! de cinci minute pline.

- incerc si md port responsabil, zise el intr-un sfirqit.

M-am gindit ci poate aveam nevoie de tirnp. Cisitoria in-

seamnl efort. Aga c6...

in clipa aceea se intoarse, in sfArgit, cu fala spre Milo.

- Aga ci eu cred ci ceea ce am de fhcut este si md rnaturi-

zez qi sit vreau ca lucrurile si se schimbe in bine. Pirintii mei

n-au crescut un ratat.

Milo nu-l privi pe Floyd in ochi. Se uiti la ocean, ciut6nd

ceva anume.

- Scuzi-mi o clip6, zise el gi arunci tocmai departe o mo-

mealS tubulari, urmirind-o cum aterizeazb.cu un pleosciit.

17

MICHAEL POORE

Numiri in gind; patru, trei, doi, unu - apoi trase inapoicu putere, incepu sd mulineze ca turbatul gi azvArli pe punte obaracudi uriagi gi furioasS', drept la picioarele lui Floyd.

* Doamne! {ipn Floyd. Ce-ai pdfit?Baracuda se zbitea cu putere gi maxilarele imense, pline

de colli ca nigte lame, tocari intr-o clip[ furtunul de pe punte.Floyd izbucni panicat, fopiind gi invirtindu-se pe loc.

- Poarti-te ca un adult, sugerd Milo.Baracuda ficu un salt in aer, clinfinind spre mAinile lui

Floyd.

- Ai ribdare, mai zise Milo. Pescuitul inseamni efort.

Baracuda mugca acum dintr-o cutie goali de bere qi se

trigea spre gleznele lui Floyd.

Ca mai toati lumea, vinzitorul de covoare dovedi curajatunci cAnd era cazul. igi stipdni panica, se apleci Ei apucipegtele de la mijloc, aruncAndu-l afari din barci, cu un sunetintre geamit gi suspin.

Rlmase apoi pe loc, tremurind, plesnind de atAta adrena-lini gi incercdnd si se hotirasci daci mai avea destul curaj cAt

si ricneasci din nou la Milo.

- Problema cu o baracudi, zise Milo, nu e ci n-ai fi tu des-

tul de matur. Problema e ci vorbim de o baracudi. Dacl nu-[iplace si fi1i ln aceeaqi barci, unul din voi trebuie si plece.

Floyd se aqezl,pe scaunul de capturi.

- Da, zise el dupi un minut.O rostise cu cea mai mare tristefe, dar pirea fericit.Milo impinse accelera{ia gi porni in vitezi spre casi,

sperAnd si mai salveze micar finalul dupi-amiezii.DaciL ar fi murit tocmai atunci, ar fi al'ut parte de un final

poetic 9i plin de satisfacfie. Dar nu a fost aga.

Se hotirise si se imbete la pubul lui Bobo.

CArciuma lui Bobo era faimoasi in toate insulele arhi-pelagului chiar datoriti lui Bobo: un babuin impiiat, cu collii

l8

Dansul reincarnirii

la vedere gi un colac de salvare, ghemuit pentru eternitate pe

vine, finAndu-se cu o labi de un ditamai penisul in erecfie.

Barmanul trebuia sd-l ia pe Bobo acasi in fiecare sear6, la ora

inchiderii; altfel, pugtii ar fi spart circiuma gi l-ar fi furat.

Cam de un an, Milo gi-o trigea cu barmanila care lucra

aici in timpul siptlminii, o tipi de patruzeci gi noui de ani,

pe nume Tanya, fost[ juc[toare profesionisti de fotbal. Dup[inchidere, Milo o ajuta si strAngi scaunele, apoi mergeau la

bungalow-ul ei (cu Bobo aqezat in spatele camionetei), unde

rideau o jumitate de sticli de vin gi fhceau amor.

Dincolo de fereastra deschisi a bungalow-ului, valurile

qopoteau Ei se spirgeau de !irm. Apoi, deodati, un val scoase

un altfel de zgomot, o bubuiturd, ca o darabana betute intr-unbugtean giunos.

Era semnalul pentru surfing.

- Vino cu mine la surfing, zise Milo.

- AstiL-seari nu, rispunse Tanya. O si mi imb[t pulin mai

tare gi pe urm[ md culc.

- Te trezesc eu, cdnd mi intorc, spuse Milo gi se apleci sio sirute.

- Nu, protesti Tanya. Glumegti? Lasi-mi si dorm. MAine

m[ scol deweme, si merg la munc6.

- oK.Nu-i aga ci e aiurea? Aceasta a fost ultima conversafie

omeneasci pe care Milo a avut-o in viafa aceea.

Trecuse vislind cu miinile pe deasupra apelor pufin

adAnci, apoi trecuse cu efort prin valurile care se spirgeau de

mal s,i plutise ugor la vale, spre zona cu adincimi mai mari,

unde valurile nu erau inci decAt niqte coame ugor ridicate,

chiar inainte de a incepe s[ se rostogoleasci.

Asta ii plicea cel mai tare. Si stea acolo, agezat pe placi, 9i

si agtepte" Si zireasci sclipind lumina lumAnirii la fereastra

bungalow-ului. Se intreba la ce se gindea Tanya. Se gAndea

r9