DEMONUL

Mihail Lermontov (1814-1841)

Mâhnitul Demon singuraticPeste pământ zbura tăcutŞi fruntea lui ca de jăraticÎşi amintea despre trecutCând în lumina orbitoare Ca heruvim el străluceaŞi când cometa călătoareSchimba cu el o sărutareŞi-alintător îi suradea.Când dintre neguri de vecieSetos de-a şti sta urmărindToţi aştri-n caravană viePrin necuprinsuri pribegind.Şi fericit putea să fie Ca-ntâia lumii creaturăStrăin de indoieli şi urăŞi veacuri sterpe-n lânced şirNu-i încruntau senina minteŞi multe, multe, dar ce-a fostNu mai putea şi n-avea rostÎn voie să-şi aducă-aminte.

Demult, proscris el rătăceaPrin trista lumilor risipăŞi veacul după veac treceaCum trece clipa după clipăÎn uniform şireag nefrântStăpân pe-acest mărunt pământCu ura-n neagra lui pornireEl uneltea - si-n drumul sauN-avea nicicand impotrivireSi s-a scarbit de-atata rau

Peste Caucaz cu nori-alaturiCel izgonit din rai pluteaSub el Cazbecul in omaturiCa diamantul scanteiaSi-adanc, cu povarnisuri sterpe

Ca unduirile de serpeCotea Darialul furiosIar Terecul ca leu-n salturiSburlindu-si coama viforosUrla, si pasari din innalturiSi fiara-n munti cu raget crudAl apei vuiet il audSi norii auriti in zare Plutind alene dinspre sudIl insotesc spre nord spre mareIar stancile ce-n grea gramadaIn mrej de taine pirotescSi-apleaca fruntile sa vadaCum valuri repezi licarescEra divina lume toataAtat de simpla minunataDar mandrul duh cu mult dispret Privi ce domnul sau creeaseSi-nalta fruntea ta ramaseIncremenita sub inghet.

Sub el cu vie frumusete Privelisti noi rasar din zborE Gruzia si vai mareteSe-astern cu un bogat covorRai fericit, rai pamantescPar plopii piramizi semeteParaie-n zor rostogolesc Pe fund prundisuri coloratePrin tufele de trandafiriPrivighetorile-nfocateSlavesc frumoasele furateDe glasul dulcei lor iubiriE totul rai si stralucireSi frunzele de-un framat blandSi mii de ierburi respirandSi mii de glasuri in vorbireDar vai, splendoarea-ntregii firiNu poate-n inima pustie A demonului sa invieNici glasuri noi, nici noi simtiriLa toate-acestea cel semetPrivea cu ura si dispret

Cu truda robilor pe munteGudal batranul a duratCastel de ziduri aparatCa veacurile sa le-nfruntePe culmi si-n vaile-i adanciCad umbrele-i inalte drepteIn colt catre Aragva-s trepteSerpuitor taiate-n stanciPe ele cu ulciorul searaCu cedra fluturand pe brauPrintesa tanara, TamaraCoboara sprintena la rau

De ani puternicul castelPriveste mohorat seninulDar azi e chef si larma-n elZurnaua canta curge vinulGudal azi fata si-o maritaToata rudenia-i poftitaSus pe terase pe covoareMireasa, fetele petrecAscund de munti e rosul soareSi imbrele-nserarii trecUmpland de cantec vesel casaDin palme ritmic bat pe locPrinzand zurnaua-n maini, mireasaSe-avanta sprintena la jocDeasupra capului o saltaMladie zvelta si inaltaAcum ca vantul a pornitAcum oprindu-se privesteSi ochiul ei adans sclipesteSub negre gene ca vrajitAcum se-nclina, se-nfioaraAcum sprancenele-i vorbescDe pe pamant se-nalta, zboaraPiciorul ei dumnezeiescDe-o dulce voiosie plina Surade gingasa, seninaCand luna raza si-o destramaJucand in abur straveziuAbia-i cu-acel suras de-o seamaCa viata tineretea viu Ma jur pe-al stelelor noian

Pe rasarit si asfiintireCa nici slavitul sah persanSi nici un rege pamanteanN-a sarutat asa privire

Nici-o fantana tasnitoareIn vechi haremuri pe calduraCu pulbere racoritoareN-a dezmierdat asa fapturaSi nici-o mana asa par N-a mangaiat intr-adevarNici chiar in visele-ndrazneteSi decand raiul l-am pierdutMa jur c-atata frumusetePe lume nu s-a mai vazut

E ultimul ei dans sub soareA lui Gudal mostenitoareDin leagan libera traiaDar maine vai o asteptaO alta tara-n departareRobia crancena hainaSi o familie strainaSi-ades o tainica-ndoialaUmbrea obrazu-i luminosMiscarile-i cu-ncetinealaCresteau atat de-armoniosAtat de graitoare toateAtat de simple minuanteCa demonull de-ar fi trecutSi-ar fi vazut faptura-i claraSi-ar fi adus aminte iaraDe faratii lui de-odinioaraSi fara voie-ar fi oftat

Si Demonul zari. DeodataO tulburare ne-asteptataSimti in el, ca niciodataIar sufletu-i pustiu si mutDe-un cantec gingas s-a umplut.Din nou a ainteles ca-s sfinte Iubirea, binele, frumosul,Si mult timp, el, intunecosul

Privi cu drag, privi cumintePrivelistea ce-i sta nainteSi veacuri care-i aminteauDespre trecuta fericire.Ca steaua dupa stea treceauSub fermecata lui privireDe-o forta tainica cuprinsTristete noua cunoscuseSimtirea-i sa vorbeasca-a prinsUn glas in care se nascuseCa va renaste e vre-un semn?Nici un cuvant marsav nedemnSa afle-n mintea-i nu-i in stareUitarea? Domnul nu-i daduseDar nici n-ar fi primit uitare...

In asfintit, pe-ngustul malUrmand Aragva ca s-ajungaSosit aici din cale lungaLa nunta pe-nspumatul calZoreste mirele s-ajungaCu daruri scumpe incarcatePe urma sa pasind greoiVin pe poteci in stanci taiateCamilele in lung convoiCu pasul linistit si-l tinLe suna clopoteii lin

El insusi print de Sinodal e-n frunteZvelta lui staturaLa mijloc prinsa-i in centuraManerul latului pumnalSi-al sabiei sclipind de steleCu-ncrestaturi de-argint pe puscaFosneste ciuha peste eleCu dungi de aur la vipuscaMatasea cerne flori pe saCapastr-n perle ca sub neaSub el fugarul sarg in spumeDin Carabah urmas focosAl celor mai iuti cai din lumeUrechea-si misca speriosSi sforaind piezis privesteCum raul jalnic clocoteste

La dreapta zid adanc de stanciLa stranga apele adanciE ceas tarziu, necontenitDin munti si codri plini de soapteSe face noapte, tot mai noapteConvoiu pasul si-a sporitIn fata lor un paraclisAici demult dormindu-si somnulSe odihneste intr-u DomnulUn print de-un brat vrasmas ucisDe-atunci orice drumet treceaDup-o strabuna cuviintaLanga altar ingenunchea Rugandu-se cu umilintaSi ocrotit era de cerDe-al musulmanilor jungherDar mirele n-a pus temei Pe stramosescul obiceiCaci Demonul l-a prins curand In mreaja dulce a ispitei Iar el cu patima in gandSorbise buzele iubitei...

De-odata umbre se ivescSunt doua, patru, se-nzecescCe e? S-anfipt in scari sub munteViteazul print strangand de frauPapaha si-o-ndesa pe frunteSi-a scos pistolul de la brauTrosni nagaica, si spre ceataSe napusti ca o sageata.Razbubui un pocnet nouSi-un sunet sparse departareaStingandu-se-n treptat ecouCurand sfarsi inaciera...Loviti de-al luptei viclesug Inspaimantati gruzinii fugE pace iar, inghesuiteCamilele privesc cu teamaLa lesurile risipiteSi pacea noptii o destramaCu clopoteii lor de-aramaIntreg convoiul e pradatIn preajma mortilor sub stele

Flamanzii corbi s-au adunatCei morti n-aflavor somn usorIn preajma lespezilor greleNu vor veni cernite mameSurori in negrele marameJelindu-i mainile sa-si frangaDeaspura raclelor sa plangaDe-aceea cand de-aici i-or ducePioase maini vor ctitorii In aminitirea lor o cruceSi edera sub soare caldAlintator o va-nfloriCe-mbratisare de smarald.

Napraznic pe carari abrupteZoreste calul sforaindSi napustindu-se ca-n lupteApoi pe-o stanca zabovindNelinistit asculta-n vantIzbind de-odata in pamantCu tropot aprig de copiteO ia-nainte cu turbarePe el un calaret tacutDin cand in cand in sa tresareSi-n coama fruntea i-a cazutLasand darlogii in nestirePicioarele si-anfipt in scariDe pe vesmant fara oprire Se scurge sange pe carariTu aprig cal ca o sageataL-ai scos din lupta pe stapanDar l-a cuprins prin bezna-ndataUn osetin cu-n glont pagan

Tot neamul lui Gudal e-n jaleNorodu-n curte sta mahnitAl cui fugar lovit de calePe-al curtii prag s-a prabusit?Si cine-i calaretul carePe dansu-i fara de suflare.Al liptei iures si avant In dunga fruntii sunt pastrateI-s hainele insangerateSi-n sange-i scumpul sau vesmant

In cea din urma opintireSi-anfipt in coama mana-i greaScurt timp mireasa pe-al tau mire La asteptat privirea ta!Dar printul si-a tinut cuvantulLa nunta lui din Sinodal ...Venit-a el pasind ca gandulDar cat e lumea si pamantulEl nu va mai sari pe cal.

Cazu napasta fulgerandPeste familia tihnitaPe-al ei divan e prabusitaTamara-n hohote plangandDe lacrimi pleoapa i se-ncarcaSe zbate pieptu-i furtunosCand iata langa dansa parcaSe-aude-un glas misterios:Nu plange, lacrimile taleNu-l pot trezi pe cel ce-i stinsZadarnic te topesti de jaleSi ochii mari sunt greu de plansSa puna pret el nu e-n stare Pe chinul tau de un s-a dusPriveste-acum cu desfatareLumini ceresti, si-acolo susAsculta-al ingerilor graiMarunte chinuri si regreteSi vaietele unei feteCe-nseamna pentru cel din rai?

Fara carma si vantrele Pe-al vazduhului oceanMii de astrii, mii de steleTrec prin linisti de noianPeste sesurile-ntinsePeste-al lumii vis stingherNori-n palcuri necuprinseFara urma trec pe cerNu-i ingenuncheaza lutulN-au dorinta n-au nici dorNu pot regreta trecutulNu viseaza-n viitorTu la orice-ncercare

Fati din pilda lor temeiCalma si nepasatoareSi-mpacata fii ca ei

Si-ndata ce a noptii umbraVa revarsa tacerea-i sumbraCand ca vrajit de un cuvantVa adormi acest pamantCand vantu printre stanci va bateStarnind si frunzele uscateIar pasarile-ascunse-n ele In zbor zbucni-vor usureleCand dintre vitele de vieDin roua band cu lacomieIn noapte flori vor infloriCand luna-nctet se va iviDe dupa muntii ce par templeCa dinadins sa te contempleAtunci eu voi veni din hauSa priveghez la capul tauSi peste pleoapele lasateVoi tese visuri minunate.

Si glasul conteni. In zareCuvant dupa cuvant muri...Ea tresarind in jur priviO nestiuta-nfiorareUrca spre rumenu-i obraz.Tristetea inima-i destramaO fur-un dor, o soarbe-o teamaSe pierde-n negrait extazFierbinte-i gingasul rasufletPrivirea-i arede si-al ei sufletA rupt catusele lui vechiPrin vene valvatai se-adunaIar glasul minunat rasuna Mereu aproape de urechiAbia spre ziua, somnul greuO dobori pe ne-asteptateCaci mintea-i deapana mereuProfetice visari ciudateUn tanar cu tacerea geamanDe-o frumusete fara seamanSe apleca spre dansa-ncet

Era in trista lui privireAtata jale si iubireEra atat de mult regretDar nu e ingerul de paza Ce catre cer dureaza punti Caci nu straluce nici o razaIn jurul mandrei sale fruntiNici duh din iad ce-ar ingrozi,O nu, faptura lui divinaParea si bezna siu luminaSi noapte-n miez si miez de zi.

O tata drag cu vorbe grele De ce o certi pe fica ta?Eu plang: vezi lacrimile meleDe cate ori am plans asa?Zadarnic mirii vin in ceteDin departate Cetatui...In gruzia-s destulu feteEu nu voi fi a nimanui!...O nu ma dojenii iar tataTu vezi de mult cum ma topescDin zi in zi ma ofilescMa sting incet, ca jertfa-s data,Si-o grea otrava sorb avanMa chinuieste-un duh vicleanCu-n vis ce-n ispitiri ma tineEu pier, indura-te de mine!O du la sfanta manastirePe fica-ti cea cu gand nebunHristos sa-mi fie ocrotireSi lui amaru-ntreg sa-i spun

La o sihastra manastireO duc parinti ei bartaniSi rantia de pocaireCuprinde tinerii ei saniDar si sub negrele vesminteCu si sub scumpul strai deschisTulburator ca mai nainteO urmarea paganul visLanga altar cand liturghia Se nalta in solemnu-i ceas

Ii destrama cucernicia Soptirea unui tainc glasPrin fumul de tamaie iataDin cand in cand, un chip stiutSe apleca spre ea tacutSi pe sub bolta ntunecataSclipea ca steaua-n slavi afundeSi-o imbia mereu, dar unde?

Sedea-ntre maguri manastireaCa-n adancimea unei gropiIi privegheau nezaticnireaSireaguri de cinari si plopiSi langa ei abia zaritaCand noaptea pulberea-si cerneaLa geamul schivnicei, mocnitaLumina candelei ardeaMigdalii tristi, in cimitirUmbreau troitele de strajaDe pe mormintele in sir Si pasarile ca-ntr-o vrajaIsi impleteu sonora mreajaIzvoarele sopteau cu-alintJucandu-si solzii de argintPe langa lespezi povarniteSe infrateau in vagauniSaltandu-si undele zoritePrintre-ale florilor cununi

La nord vedeai doar munti ca noriiIn stralucirea auroriiCand fumul printre vai latitSe pierde-n pulberea luminiiSi intrunati spre rasaritLa ruga cheama mueziniCand de pe munti cu-al ei ulciorGruzina ca un vis all vietiiCoboara zvelta la izvor,Atunci pe crestete zburlite,Purtandu-si neaua de clestar,Inalte piscuri zimtuite Se zugravesc pe cerul clarSi-n asfintitul straveziuSe invesmanta-n purpuriu

Deasupra lor maret irumpeSi sparge norii de atlazCu alb turban si straie scumpeCazbecul, domn peste Caucaz.

Dar inima tamarei plina-i De ganduri grele si staraina-i De-al bucuriilor seninEa vede lumea ca-mbracataIn umbra mohorata toataNimic in lume nu-i seninCi toate-i sunt prilej de chinSi raza zorilor sublimeSi-a noptilor intunecimeSi cand in nopti racoarea ceata Cuprind pamantul ca-n povestiEa cade in genunchi in fataIcoanelor dumnezeiestiSuspinu-i tot mai greu se faceTot mai aprins, mai prins de dorSi strabatand a noptii paceIl tulbura pe calatorEl cugeta: vre-un duh din munteCu-amar se zbate-n lanturi crunteSi cu auzul incordat Zoreste calul inspumat

Cu zbuciumul si jalea ei In trista liniste sihastra,Privin departe cu ochi greiTamara sade la fereastraOftand asteapta ceas cu ceasEl va veni sopteste-un glasDoar nu degeaba el in visuriIi aparea mangaietorCu ochii mari si plini de-abisuriVorbindu-i bland, oftand usorTot dorul care-n piept se-atineSa-l talmaceasca n-are cuiLa sfinti incearca sa se-nchine Dar inima se roaga luiIar cand adoarme istovita De zbuciumul din piept si gand

Se-nabusa si ingrozitaDin somn tresare tremurandArd ochii ei peste masuraTot trupu-i vad de framantariCaci gura-i cere-o alta gura,Si bratete - imbratiseri

Dormeau in noapte muntii greiSi Gruzia si-ntraga fireCand Demonul ca de-obiceiS-a pogorat la manastireDar nici o clipa cel trufasN-a cutezat sa se atinga De pacea sfantului locasSi-ades aprinsul gand vrasmasAr fi dorit fugind sa-l stingaNelinistit si ros de ganduriSub zidul cu chilii in randuriEl da ocol, starnit de pasFrunzisul fara vant da glasDar el privea in noapte standFereastra ei in zid taiataDe-o candela e luminataUn oaspe parca asteptandSi strabatand tacerea linaCingarul zumzetand suspinaDin cantec sunete se scurgAsemeni unor lacrimi curgCurg molcom, unul dupa altulIar cantecul cernea misterDe parca nascocit din cerVreun inger au lasand inaltulCa vechi prieten a-nceputSa-i cante-aici despre trecutVoind sa-i potoleasca dorulTristetea dragostei. FiorulAzi demonul intaia oaraIl simte-n suflet cum coboara.Sa fuga-ar vrea de spaima multaDar aripile nu-l ascultaIs toate gandurile seciMinune-apoi, cat sovaiesteDin ochii-ntunecati si reciIntaia lacrima porneste

Sub zidul cel de vremi infrantSi azi i-o lespede ascunsaDe lacrima de foc patrunsaCe nu-I de om de pe pamant.

El intra dornic sa iubeascaSpre bine-i sufletul deschisGandind de-acum o sa traiascaIn viata noua sa renasca Se-nfaptuieste al sau visA asteptarii clocotireSi spaima cea de nestiutAsa, ca-n prima-i intalnireCu sufletu-i s-au cunoscut.Era o trista prevestire!

Si intra, cata, iata, vaiUn heruvim, un sol din raiPazind frumoasa pacatoasaCu fruntea luminand stateaSi sub privirea manioasaEl de vrasmas o aparaCereasca raza, orbitoareFu pentru duhul necuratSi-n loc de-o blanda-ntampinareO grea mustrare-a rasunat

Duh desfranat, duh fara paceCe-n miez de noapte te coboriAu cine te-a chemat in coace?Pe-aici tu n-ai incantatoryN-a respirat ce-I rau in fireNicicand acest lacas piosSpre ce mi-I sfant, spre-a mea iubireOpreste-ti pasul pacatosAi fost chemat? Raspunde-n data!Ranjind a zambet duhul rauStrafulgera de gelozieVeninul urii din vecie Din nou tasnii in pieptul sauEa este-a mea! Racni el groaznicIn laturi las-o este-a meaTarziu I te-ai ivit ca paznicN-ai dreptul a ne judeca

Pe mandra-I inima fierbinte Mi-am pus pecetea si-o-ntarescDe-acum aici n-ai rosturi sfinteEu sunt stapanul, eu iubesc !Si Heruvimul pliin de jaleLa biata jertfa a catatSi lin pe aripile saleSpre slavi ceresti s-a inaltat.

O, cine esti, primejdioasaE vorba ta si ma-ngrozestiDin rai sau iad aici pornestiCe vrei cu mine?Esti frumoasa!Dar spune, spune cine esti !

Sunt cel pe care-n miez de noapte L-ai ascultat necontenitAl carui gand l-ai auzitUmplandu-ti sufletul de soapteA carui jale o ghiceaiA carui fata o visaiSunt cel al carui ochi strivesteOrice nadejde si avantPe care nimeni nu-l iubesteSunt biciul greu care loveste Pe robii mei de pe pamantAl libertatii imparatSi al constiintei; nempacatDusman al cerului cel sfantAl firii rau fara crutareSi iata-acum ti-s la picioare!A mea iubire fara nume,Umil eu ti-am adus si stinsIntaiu-mi chin de-aici din lume,Si-ntaia lacrima ce-am plans.Asculta-ma macar din mila!Doar un cuvant atata-ti cer!Cu el poti sa ma-ntorni copliaDin nou la bine si la cer.Cu valu-i sfant, a ta iubireSa ma-nvesmante iar sa fiu,Acolo inger nou si viu,Patruns de-o noua stralucire.

O, numai sa m-asculti cersesc,Sunt robul tau si te iubesc!De cand ti-am intalnit privirea Am inceput ca sa urascPuterea mea si nemurirea.Eu bucuriile lumesti Le pizmuiesc, desii-s desarte;Ma doare ca nu-s viu cum estiMi-e groaza sa te stiu departe.Racita inima pustieMi-o rencalzi o rana vie,Si ca un sarpe-nveninat,Tristetea-n rana-mi s-a miscat.Ce-i vesnicia-mi fara tineSi nesfarsita-mi forta ce-i ?Cuvinte goala si straine,Un templu vast dar fara zei !

Viclene duh o taci si du-teNu cred in dusman, nu-l ascultO Doamne buzele mi-s muteLa rugaciunea de demultSimt o otrava ce omoaraCum mintea-mi slaba o-nfasoaraAu spune-mi , sa ma pierzi voiesti?Cuvantul ti-i venin si paraDe ce raspunde-mi ! Ma iubesti?

De ce? Nu stiu!... Dar am simtitCa-s plin de-o viata noua, bunaDe pe-al meu cap nelegiuitZmulgand a spinilor cununaTrecutul l-am zvarlit in vantNadejdea-n pieptul meu tresaltaSi-n ochii tai vad laolalta Si iadul crud si raiul sfantSit e iubesc cum niciodata N-a mai iubit vre-un muritorCu vis ce din vecii s-arataCu vis ce-l stiu nemuritorDe cand exista universulMenit-ai fost sa mi te-aratiEtern calauzindu-mi mersulPrin negrele-mi eternitati

De mult imi usura povaraUn nume murmurat in visSi numai tu-mi lipseai TamaraPe cand eram in paradis.

O de-ai pricepe-a mea durereCa-n veci sa n-ai vre-o mangaiereSa ratacesti din hau in hauRapus de deznadejdi haineSa n-astepti lauda la rauSi nici rasplata pentru bineTristetea mea sa n-aiba soare Sa tac stand singur si semetIn lupta fara de-npacare Si fara de nimic maretSa n-ai dorinti ci doar regreteNimic san u mai mai desfeteSi tot ce-I sfant sa pangarescSa tac sa simt sa cuget toateSi-n ura pieptul meu se zbateSi tot ce-I sfant sa pangarescSe implini blestemul gurii Dumnezeiesti. Si pentru veciImbratiserile naturiiRamas-au pentru mine reci

Priveam nemarginirea-n fataToti sorii din albastra ceata Ii cunosteam ca soarta meaCurgeau in nimb de aur iarasi Dar vai pe fostul lor tovarasiNici unul nu-l recunostea.Si-atunci batand din aripi iarasiZburai cu spaima in pustiuDar unde, incotro nu stiu…Prietenii de-o dinioaraM-au renegat... Fu surd si mut Tot universul plin de stelePrecum edenul disparutPrecum purtat de valuri greleUn vas sfarmat de uraganCe fara carma si vantrelePluteste-n voie pe ocean;

Ca-n zori pe cer fara furtuna,Un nour negru ce detunaStingher si ne-ndraznind sub zariSa se opreasca nicaieriGoneste-n larg ce nu se curma,Lipsit de tinta si de urma,De unde si-ncotro mereuO stie numai Dumnezeu!Scurt timp pe oameni si-a lor turmaAm carmuit-o cu folos,Scurt timp i-am invatat pacatulManjeam sublimul si curatulHuleam tot ce era frumos;Scurt timp usor orice credintaInnabusii in ei pe veciDar meritau a mea silintaFatarnicii nerozii seci?Si m-am ascuns prin munti usor Si rataceam ca meteorPrin intuneric singuraticMergea cate-un drumet noptaticMomit de-o flacara ce-ardeaCu calu-n gol se prabuseaRagnind zadarnic iar pe creste, Doar sangele curgea tacutDar desfatarile acesteNu multa vreme mi-au placut;

Cu uraganele cumplite Ma-ncaieram adeseoriIn roi de fulgere starniteZburam cu spaima printre noriPrin vijelii de vifor dornic Aripa-nvoie ma purtaSa uit de chinul meu statornicSa uit ce n-o sa pot uita!O, Ce-i stradania umanaCu toata truda ei sarmanaSi plansul lumii milenarPe care domnitoare huma-iIn fata unei clipe numai Din chinul meu fara hotar?Ce-s oamenii ? Ce-i truda lor ?Au fost vor fi se nasc si mor

Nadajduiesc de-o fi sa-i certeJudecatorul cel slavitChair dupa ce i-a osanditSe poate indura sa-i ierteFara liman tristetea meaCa mine n-are rost, nici capatCu neputinta-i pentru ea Hodina lutului s-o capat !Ea cand ca serpii vrea s-alinte,Cand ca sa-si bata joc ma minteCand sfarma-al gandului avantCand frige,arde, ca o facla;E-a fericirii mele racla,Si-a moartelor nadejdi mormant !...

La ce sa stiu a ta-ntristare?De ce tanguiesti asa?Tu ai gresitIn fata-ti oare?Sa nu ne-auda carevaSuntem doar noi.Dar Domnul sfantu,Spre noi n-o sa priveasca El Caci uita pentru cer pamantul...

Prieten prins de greu tumult,Oricine-ai fi, cu jale multa,Si linistea pe veci pierduta,Eu suferinta ti-o ascult.Vicleana de-i a ta vorbireDe-s prada la minciuna euOpreste-te ca nu-I marireSa pierzi un suflet ca al meu.N-as vrea credinta-mi,sa se rumpa,Sunt oare cerului mai scumpaCa altele ce sunt de dorSi nevinovatie plineSi-s mai frumoase decat mineSi nici un brat de muritor Nu s-a atins de patul lorNu! Jura-mi ca cinstit ti-e gandulMa vezi cum sufar cercetandu-l Cunosti ce-I al femeii visNasti spaima-n pieptu-mi ce se zbate

Dar tu-ntelegi le stii pe toateSi nu ma vei zvarli-n abisDeci jura-mi ca de azi nainteN-ai sa mai semeni rau, durereiAu tainicele juraminteNu se mai afla nicaieri?

Ma jur pe-ntaia zi a firiiMa jur pe ultimu-i azurPe blestemul neleguirii Pe vesnic adevar ma jurMa jur pe clipa intalniriiPe sacrul biruintei dorPe-amenintarea despartirii Pe visul meu nepieritorMa jur pe chinul prabusiriiMa jur pe duhuri, pe infrangeriPe goanna lor din loc in locMa jur pe veghetorii ingeri Vrasmasi cu palose de focMa jur pe iad, pe cer, pe firePe tine jur ca sa-mi ramaiMa jur pe ultima-ti privireMa jur pe lacrima-mi dintaiPe rasuflarea ce-n tacere Revarsa-al buzelor prinosPe parul lung si matasosPe fericire si durereMa jur sa fug de razbunareMa jur sa nu mai fiu trufasDe azi din lume va dispareCel ce-I al raului faptasVreau sa ma rog, vreau sa iubescIn bine iar sa cred voiescCu lacrimi de cainta-alergVrand de pe fruntea mea sa stergStigmatul flacarii divineSa fie vrednica de tine.Si tot ce-i viu nestingheritVa inflori de rau lipsit!O crede-ma : sunt primul careTe-a pretuit si te-a-nteles.Ti-am pus panamtul la picioareSi drept icoana te-am ales.

Da-mi dragostea ce se-nfiripaDau toata viata mea pe-o clipaTamara, crede-mi sfantul telCa-n dragoste precum si-n uraEu sunt statornic, eu nu-nselEu fiul haurilor reciSpre stele te-oi purta de mana Vei fi pe univers stapanaSi draga mea vei fi pe veci.Privi-vom lumea de departeNeincercand compatimiriPamantul fara fericiriSi frumusete fara moartePe care crima-i si torturaPe care nici un suflet nu-i Sa-si duca fara teama uraOri subreda iubire-a lui.

Ori poate tu nu stii ce-nseamnaIubirea unui muritor?E-al tanarului sange zborO zi-nsorita-n rece toamna

Cine infrunta despartireaIspita unui chip frumosOri plictiseala istovireaSi visul van si mincinos.

Nu afla nu ti-e dat de soarta,Prietena ca pasnic stand,Tu sa te ofilesti curandCa jertfa-a pizmelor de randIn lumea-ti stramta si desartaIntre nepasatori, miseiSperante sterpe, teama viePrieteni falsi si dusmanieSi-n truda fara de temei, Tu intre ziduri reci si moarteCercand al patimilor greuAi sa te stingi in rugi mereuDeopotriva de departe De oameni si de Dumnezeu.O nu, tu splendida fiintaO astfel de osanda ai

Te-asteapta-o alta suferintaSi altfel de tristeti si traiCaci duhurile mele toateSmerit te-or asculta atunciSi servitoare minunate Vor astepta sa dai porunciLuceafarului eu cununaZmulgand-o ti-o voi da in darSi roua ce-oglindeste luna Pe-a ta cunun-am sa presarCu melodi a ta urecheNecontenit o voi vraji Din nestemate-ti voi cladiiPalate fara de perecheM-oi cufunda in mari ca vantul,Voi sageta spre stele-n zbor.Ti-oi darui intreg pamanulIubeste-ma! Si-atunci usor,Atinse gura-I arzatoare De gura ei care ardeaCu glasururi ademenitoareLa rugaminti ii raspundea

Arzand-o apriga privire Privea in ochii rumpti din cer,Deasupra chipului stingherSta-n bezna plin de stralucireNecrutator ca un jungher.

Vai, duhul rau e-n izbandire!Sarutul buzelor lui arsePrin buzele spre el intoarseOtrava mortii-au raspanditSi-un sunet slab si chinuit Tacerea noptii reci o sparse.Era-n el totul, suferintaDojana dragoste caintaSi-o lume-ntreaga de tristetiSi rugamintea ce se curmaSi bun ramasul cel din urmaAl tinerei sfarsitei vieti.

Atunci strajerul colindandIn preajma zidurilor greleLa miezul noptii printre eleDin toaca lui de tuci sunand,Sub geamul fetei s-a opritCu pieptul napadit de teamaSi mana cu ciocan de-arama Bataia-n tuci si-a contenitCaci in tacerea uriasaAuzul lui parc-a surprinsO sarutare patimasa,Si-un sunet slab, si-un geamat stinsO presimtire necurataBatranu-I piept i-a strabatutDar inc-o clip-a mai trecutSi iar nimic. Din zarea toata Doar vantul freamat aduceaDe printre crestele carunteSi-n pacea noptii se-auzea Soptitul unui rau de munte.Canonul sfant in gandul sauPorni cu spaima sa-l rosteascaCa de pe-aici sa izgoneasca Lucrarea spiritului rauCu degete tremuratoare Isi face cruce si greoiPe cunoscuta lui careareSpre zidul vechi, porneste-apoi.

Parea o zana adormita Asa cum sta-n sicriu sub giulgiMai alba decat alibi fulgi E fata ei incremenitaInchise pleoapele erauPrivind-o ar fi spus oricineCa ochii ei adanci dormeauSau ca in taina asteptauSau zorii sau o sarutare.Ah! Soarele pe ei zadarnic Aluneca stralucitorIar rudele plangand amarnicIn van saruta noaptea lorPecetea moarte cand ti-o pui

Putere s-o sfarame nu-I !

In nici o zi de sarbatoare Strai mai frumos si mai bogatTamara-n viata-I n-a purtatSi flori din munti, nespus de rareCern dupa datina stravecheMireasma lor fara pereche.Iar albe maini, cum stranse suntSi-au bun ramas de la pamantPe chipul ei incremenitul Nimic nu-I amintea sfarsitul Sub foc de taina si de chinDe-asupra adormitei fete Plutea nespusa frumuseteAl marmorei acel seninCe-I mai presus de simt si minteCa moartea tainic si cuminteStrafulgerand pe buze-abia Sarutul ei incremeniseDar unui ochi ce-atent priviseDe multe lucruri triste ea Cu-a ei tristete povesteaEra in ea tristetea rece A sufletului ce curandCa frunzele incet cazand Se ofilesc cand vara treceAl gandului din urma semnSi-al vietii duse-n van indemnSi-adio lumii ce-o-nconjoaraEra cu mult mai moarta deciSi-n inimi ochi morti pe veci Nasc deznadejdea grea amaraCum in solemnul ceas sihastruAl asfintirii pe cand clarTopindu-se-n ocean albastruS-a si ascuns al zilei carZapada naltului CaucazDoar pentru-o clipa mai pastreazaReflexu-i rumen pe obrazSi-n departari sub cerul treazPrin amurgire lumineaza.Dar raza asta care blandAtat de vie se rasfata

In largi singuratati si-n ceataNu se rasfrange lunecandSi calea nimanui nicicand N-o lumineaza izvorandDin inaltimile-i de gheata!...

S-au pregatit de jalnic drumPrieteni si vecini su rude Toate privirile sunt udeZmulgandu-si plete sure-acumBatandu-si pieptul mut GudalA-ncalecat cu greu pe calDomol pornii inmormantareaSi-ncet in departari s-a stersTrei zile-s si trei nopti de mers Pana s-o face ingroparea .Lang-un strabun de veacuri frantAl carui nume-l stie taraIn piarta i-au sapat mormantPrintesei tinere, Tamara.Batranul lui Gudal candvaTalhar prin locurile-acesteCu ascutisul printre cresteDrumet ori sat arar cruta.Dar ros de boala, suferintaBiserica a juruitSa fac-n semn de pocaintaPe culmea nalta de granitPe unde vulturii s-adunaSi doar furtuile detuna

Sus pe Cazbec, din lespezi groaseDura lacas de ruga deciIn el truditele lui oase Aflara liniste in veciPe stanca ce lupta cu vantul Crescu un cimitir stingherDar oare e mai cald mormantul Cand mai aproape esti de cer?Sau somnul vesnicFi-va paza la larma pieritoarei vieti?Zadarnic, mortii nu viseaza Nici bucurii si nici tristeti.

Prin vinetele spatii clareZbura un inger luminosDe pe pamantul sters in zarePurtand un suflet pacatosEl indoielile, oftatulLe risipea vorbindu-i blandCu lacrimi ii spala pacatulSi chinul i-l gonea din gandDar tocmai incepu ca visulSa se auda paradisul,Cand, cu faptura-i rasculata,Taindui calea prin vazduh,Din bezna iadului deodata,Tasni ingrozitoul duhPuernic sta ca o furtuna Si ca un fulger luminaSi-n cutezanta lui nebunaRagni cumplit: Ea este-a mea!Inabusindu-i spaiman care-i Cu-o ruga catre Domnul dreptLipit de-ocrotitorul pieptE bietul suflet al TamreiSe hotara cu dansul ce-i El sta din nou in fata eiDar Doamne cine sa-l cunoscaCe crud mai stie sa priveascaCe plin de iad e, ce-n grozitDe nesfarsita vrasmasieRaceala de mormant adie De pe obrazu-i impietrit

Piei duh al indoielii crunteCerescul spirit i-a raspunsDestul ai triumfat, deajunsDar judecat sa te-n frunteIn clipa asta a sositSi Domul sfant a osanditEa-i dintre-acei a caror viataO clipa-i doar de chin si vai,In bucurii nu se rasfataPe care Dumnezeu anumeI-a plamadit pe voia luiDe-aceea nu sunt pentru lumeNici lumea pentru dansii nu-i

Cu lacrimi si dezamagire Spasii Tamara tristu-i visSi prin durere si iubire Spre rai ea calaea si-a deschis!

Si ingerul privi cu-asprime La spiritul viclean si mutApoi voios, pe-aripi sublimeCatre cereasca inaltimeCu sufletul a disparut.

Si demonul, infrant, salbaticIsi blestema nebunul visDin nou trufas si singuratic,Pribeag ramase prin abis.Din nou infrant porni-n nestireIncrancenat scrasnind din dinti,Lipsit de tel si de iubireSi parasit de nazuinti...