Definitia si caracteristicile personalitatii

n viata de zi cu zi de multe ori sunt folositi termenii de persoana si personalitate, sensul comun al acestuia din urma fiind o nsusire sau calitate pe care cineva o poate avea sau nu. Dar utilizarea lor ca termeni psihologici necesita o definire mai exacta a personalitatii.

Persoana nseamna individul uman concret. Personalitatea nsa, este o constructie teoretica elaborata de psihologie, n scopul ntelegerii si explicarii modalitatilor de fiintare si functionare ce caracterizeaza organismul psihofiziologic pe care l numim persoana umana.

n "Dictionar de Psihologie" de Norbert Sillamy personalitatea este definita asfel: "(...) element stabil al conduitei unei persoane; ceea ce o caracterizeaza si o diferentiaza de o alta persoana."

"PERSONALITATEA este organizarea dinamica n cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gndirea si comportamentul sau caracteristic."

Pentru a ntelege mai bine, vom explica n continuare conceptele din aceasta definitie, asa cum a facut-o Allport:

Organizarea dinamica

"Problema centrala a psihologiei este organizarea mentala (formarea structurilor sau ierarhiilor de idei si deprinderi, care ghideaza n mod dinamic activitatea). Integrarea si alte procese organizationale sunt necesare pentru a explica dezvoltarea si structura personalitatii.(...) Termenul implica si procesul reciproc de dezorganizare, mai ales la acele personalitati anormale care sunt marcate de o dezintegrare progresivaa."

Psihofizic

"Acest termen ne aminteste ca personalitatea nu este nici exclusiv mentala, nici exclusiv nervoasa. Organizarea sa atrage dupa sine functionarea att a "spiritului", ct si a "trupului" ntr-o unitate inextricabila."

Sisteme

"Un sistem (orice sistem) este un complex de elemente ntr-o interactiune reciproca. O deprindere este un sistem, la fel si un sentiment, o trasatura, un concept , un stil de comportare. Aceste sisteme exista n mod latent n organism chiar cnd nu actioneaza. Sistemele sunt "potentialul nostru de activitate".

Determina

"Personalitatea este ceva si face ceva. Sistemele psihofizice latente motiveaza sau directioneaza o activitate si o gndire specifica atunci cnd intra n actiune. Toate sistemele care compun personalitatea trebuie considerate ca tendinte determinate. Ele exercita o influenta directoare asupra tuturor actelor adoptative si expresive prin care personalitatea ajunge sa fie cunoscuta."

Caracteristic

"Orice comportament si orice gndire sunt caracteristice persoanei si (...) sunt unice pentru aceasta."

Comportament si gndire

"Acesti doi termeni constituie o eticheta pentru a desemna tot ceea ce poate un individ sa faca (...). Ele sunt moduri de adaptare si desfasurare provocate de situatia ambientala n care ne aflam, totdeauna selectionate si conduse de sistemele psihofizice care alcatuiesc personalitatea noastra."

n "Dictionar de Psihologie", editura Babel 1997, coordonat de Ursula Schiopu comportamentul si gndirea "...se refera la disponibilitatile generale si caracteristice pe care le exprima o persoana (fata de altele) si care contureaza identitatea ei specifica."

STUCTURA PERSONALITIIRELATII

Structura personalitii este dat nu numai de configuraia componentelor ei psihice i a relatiilor dintre ele, ci i de modul de asimilare n sine a influenelor altor componente i substructuri.

Personalitatea este unitatea bio-psiho-sociala care se formeaz stadial n ontogeneza i determina un mod specific i relativ stabil de raportare a omului la lume i la sine nsusi.

Componentele personalitii interacioneaz unele cu altele, se organizeaz, se relaioneaz reciproc, se ierarhizeaz dnd natere unei structuri ce dispune de o arhitectonic specific. n existena concret a individului ceea ce conteaz este nu att prezena sau absena uneia dintre aceste laturi, nu att gradul lor de dezvoltare, ct modul propriu n care ele se structureaz. Tocmai de aceea psihologia trebuie s se centreze pe evidenierea structurii personalitii, a relatiilor reciproce existente ntre laturile i componentele ei care conduc, n plan psihocomportamental, la efecte diverse.Aptitudinile

Utilizam deseori expresii precum apt pentru sau inapt pentru... atunci cand ne referim la performantele pe care cineva le-a obtinut in efectuarea unei activitati. De aceea, majoritatea definitiilor date aptitudinilor considera performanta un criteriu principal in diagnosticarea acestora. Aptitudinile sunt subsisteme operationale ale personalitatii care mijlocesc performantele supamedii in activitate; ele explica diferentele dintre oameni referitoare la posibilitatile acestora de a-si insusi anumite cunostinte, priceperi si deprinderi.

Din aceasta perspectiva orice functie sau proces psihic privit din prisma performantei poate fi considerat aptitudine (de exemplu, memoria, spiritul de observatie, etc.).

Aptitudinile se clasifica in doua mari categorii: aptitudinile simple si aptitudinile complexe.

Aptitudinile simple intervin in desfasurarea unor activitati diverse. Ele sunt simple in sensul ca au o structura relativ omogena. La randul lor aptitudinile simple pot fi impartite in: aptitudini generale (influenteaza reusita in aproape orice domeniu inteligenta); aptitudini de grup (prezente intr-un numar limitat de activitati); aptitudini specifice (caracteristice unui domeniu restrans de activitate, asa cum este, de exemplu, auzul absolut).

Aptitudinile complexe sunt acele aptitudini care asigura reusita intr-un comportament complex, de regula intr-o profesie sau specialitate (aptitudini de lider etc.).

Complexitatea lor rezulta din faptul ca sunt structurari variate ale unor aptitudini simple.

Talentul este o combinare specifica de aptitudini care asigura posibilitatea unei executii superioare intr-o activitate complexa. Cu alte cuvinte, talentul este o aptitudine complexa de nivel superior.

Experiena ne nva c trebuie s artm pruden n prognoza negativ. Aptitudinile se pot manifesta i mai trziu (de ex.: W. Scott a scris primul su roman la 34 de ani, scriitorul rus Aksakov a scris prima sa carte la 56 de ani). Aptitudinile se pot manifesta la vrste diferite n funcie de specificul lor. Astfel aptitudinile senzoriomotorii, cum sunt cele sportive, cunosc perioade de nflorire la vrsta tnr, performanele n acest domeniu se plafoneaz pe la 25-29 de ani, existnd i excepii. n domeniul tiinei cele mai valoroase lucrri au fost elaborate ntre 30-50 de ani.

Notele colare nu au valoare predictiv notabil n ceea ce privete creativitatea. Humboldtt era socotit n copilrie ca mrginit, slab nzestrat; se exprimau ndoieli dac va primi instrucia necesar; Newton era ultimul din clas. Linn era considerat de ctre tatl su ca fiind capabil numai s coas cizme. Molire mult timp nu a putut nva s citeasc. Pasteur, care a adus contribuii att de nsemnate n domeniul chimiei organice, n scoal era socotit slab tocmai la chimie. Napoleon a fost un elev mediocru n coala militar, Verdi a fost respins la examenul de admitere la Conservatorul din Milano, iar juriul care l-a examinat i-a trimis o scrisoare n care era sftuit s-i aleag alt carier.

Toate aceste exemple preluate dup Al. Roca - ne arat de ce trebuie s fim prudeni n prognoza negativ n ceea ce privete posibilitile copiilor. Ceea ce aprut imposibil la o anumit etap de dezvoltare a copilului se dovedete posibil ntr-o etap urmtoare, ca o consecin a unei aciuni educative juste.

Este de reinut cum din anumite coli au ieit absolveni care au devenit mari personaliti, creatori n diferite domenii, ceea ce nu poate fi explicat doar printr-o concentrare a talentelor datorat hazardului n aceste coli. Metodele de lucru, stilul de munc al colii au pondere nsemnat.

Dezvoltarea aptitudinilor se realizeaz n spiral: obinerea unui nivel nalt de dezvoltare deschide posibiliti noi pentru dezvoltarea aptitudinilor de un nivel mai nalt. n cursul acestui proces, se transform nsi dispoziiile native. Dup natura proceselor psihice implicate n aptitudini vorbim de aptitudini senzoriale (de exemplu: acuitate vizual, auditiv etc.); aptitudini psihomotorii (dexteritate manual, coordonarea ochi-mn etc.), aptitudini intelectuale (inteligen, aptitudini matematice etc.) aptitudini fizice (for fizic, memorie chinestezic, etc.). Dup orientare sau grad de specializare vorbim de: aptitudini generale (inteligena, aptitudine colar); aptitudini speciale (aptitudinile profesionale Ne oprim n continuare asupra unor aptitudini de interes particular pentru coal, sfera produciei i a culturii.

Personalitatea este constituit din temperament, aptitudini i caracter. Exista anumite relaii ntre componentele personalitii:

1. relaia dintre temperament i caracter;

2. relaia dintre aptitudini i caracter;

3 .relaia dintre temperament i aptitudini.

1. Relaia dintre temperament i caracter

Adevrata soluie a relaiei dintre temperament i caracter o constituie nici convertirea unuia n altul, nici topirea temperamentului n caracter, transformarea lui ntr-o parte a caracterului, ci relevarea interinfluenelor reciproce cu efecte benefice, constructive sau, dimpotriv, erodante i dezechilibratoare ale personalitii. Dac avem n vedere influena temperamentului asupra caracterului, atunci constatm prezena urmtoarelor situaii tipice:

1. temperamentul coloreaz modul de exprimare, de manifestare n comportament a trsturilor caracteriale;

2. temperamentul predispune la anumite manifestri caracteriale; 3. temperamentul avantajeaz sau provoac dificulti n formarea unor trsturi caracteriale.

Influena caracterului asupra temperamentului const, n principal, n controlarea, reglarea acestuia din urm i se concretizeaz n urmtoarele situaii:

1. caracterul reine, inhib anumite nsuiri temperamentate;

2. mascheaz i compenseaz temporar nsuirile temperamentale care odat manifestate n comportament ar produce efecte dezadaptative;

3. valorific la maximum trsturile temperamentale care se asociaz n plan comportamental, cu efecte pozitive.

Se poate deduce c fiecare dintre cele dou componente ale personalitii deine o anumit putere" asupra celeilalte, chiar dac aceasta nu este la fel de mare i la fel de semnificativ. Un asemenea fapt este mai greu de remarcat n situatiile de interinfluentare fireasc, normal, n schimb, el apare cu mare pregnan atunci cnd una dintre componente o domin pe cealalt, pn la anihilarea ei. Persoanele supracontrolate, cenzurate", cu un caracter ferm, drz, bine conturat au tendina de a-i controla i reprima att de mult trsturile temperamentale nct pe plan psihocomportamental apar ca un fel de automate.

2. Relaia dintre aptitudini i caracter.Aceasta relatie se relev chiar n descrierea (concordant sau discordant) a oamenilor dup cele dou componente ale personalitii. De exemplu, despre un om se poate spune c este inteligent, dar i bun, cinstit, harnic, n timp ce despre un altul c este inteligent, dar ru, incorect, lene. Exact aceleai afirmaii se pot face i despre un om neinteligent. Din corelarea variabilelor prezentate apar patru situaii tipice:

a) oameni cu aptitudini i cu trsturi pozitive;

b) oameni far aptitudini, dar i fr caracter;

c) oameni cu aptitudini, dar fr caracter; d) oameni fr aptitudini, dar cu caracter.

Primele dou situaii sunt de congruen (acord, potrivire), ultimele dou de noncongruent (dezacord, nepotrivire). Ele conduc n plan psihologic la efecte total diferite: de consonan sau de disonan, ultimele fiind trite ca o stare neplcut, de disconfort psihic se cer a fi eliminate sau mcar reduse. Primele dou situaii ilustreaz relaiile de compatibilitate, att de sens, ct i de nivel, pe cnd ultimele dou situaii ilustreaz relaiile de incompatibilitate dintre aptitudini i caracter. Aceste tipuri de relaii se repercuteaz diferit asupra structurii de ansamblu a personalitii. Ele conduc fie la armonizarea i echilibrarea personalitii, la creterea performanelor ei, fie la apariia unor personaliti dizarmonice, frustrate, neeficiente. Dintre cele patru situaii descrise, doar prima exprim interaciunea optim dintre aptitudini i caracter, celelalte fiind dezavantajoase pentru personalitate, evident, n grade i proporii diferite. Personalitatea va fi afectat cu att mai mult cu ct dezacordul dintre aptitudini i caracter este mai profund, de asemenea, cu ct posibilitile de compensare reciproc sunt extrem de reduse.

Relaiile de interinfluenare reciproc ntre componentele personalitatii, sunt importante. Caracterul, prin sistemul su atitudinal, favorizeaz sau defavorizeaz punerea n valoare a capacitilor.Aadar, caracterul valorizeaz aptitudinile. Cnd atitudinile caracteriale sunt adecvate aptitudinilor atunci influena este pozitiv, aptitudinile realizndu-se la un nivel performantial. La rndul lor, aptitudinile modific atitudinile caracteriale. Acest fapt are loc atunci cnd ele sunt integrate n caracter, deci cnd mijloacele aciunii sunt convertite n scopuri de via, cnd ele intr n sfera preocuprilor i eforturilor permanente ale subiectului. Cnd un elev i descoper, fie i accidental, nclinatia pentru o anumit activitate, uurina cu care ea poate fi executat, plcerea resimit n urma rezultatelor obinute i va schimba total atitudinea fa de acea activitate.

Relatiile dintre aptitudini i caracter (atitudini) pot fi evaluate dup urmtoarele criterii:

nivelul la care se situeaz cele dou variabile (n chip absolut: superior, mediu, inferior; n chip relativ: prevaznd posibilitatea echilibrrii sau dezechilibrrii);

sensul n care se manifest interactiunile (pozitiv i reciproc stimulativ; negativ-univoc sau cvasineutral);

- caracterul raporturilor dintre aptitudini i atitudini (direct sau indirect; sunt directe influenele dintre atitudinile localizate pe o anumit activitate sau pe propriile posibiliti i aptitudinile individuale i speciale corespunztoare; sunt indirecte relaiile dintre atitudinile generale fa de lume i aptitudinile specializate, cele dintre atitudinile concrete i aptitudinile generale, cum ar fi inteligena)3. Relaia dintre temperament i aptitudini; este asemantoare cu cea dintre temperament i caracter. Temperamentul ca latur dinamico-energetic a personalitii constituie doar o premis extrem de general n raport cu aptitudinile. El nu predetermin aptitudinile. Temperamentul joac, raportat la aptitudini, rol de predispoziie. Nu s-ar putea totui nega existenta unor influene reciproce ntre cele dou laturi ale personalitii. Astfel, temperamentul poate avantaja sau provoca dificulti n formarea aptitudinilor, acestea din urm fiind ns depite prin antrenament sau prin compensare. Pe de alt parte, modificarea manifestrilor temperamentale este n msur s conduc la modificarea aptitudinilor.

n concluzie se pot considera c ntre laturile personalitii exista relaii de:

- ierarhizare, cu dominana net a caracterului asupra celorlalte dou i cu capacitatea acestuia de a le regla i valorifica maximal;

- interinfluentare, cu efecte pozite sau negative, de avantajare sau, dimpotriv, de periclitare, i chiar anulare reciproc;

- compensare, astfel nct unitatea global a personalitii s nu fie afectat;

- feed-back, efectele produse de o latur n alta repercutndu-se chiar asupra laturi care le-a generat.

Structura personalitii este dat nu numai de configuraia componentelor ei psihice i a relatiilor dintre ele, ci i de modul de asimilare n sine a influenelor altor componente i substructuri. Iulius introduce conceptul de integrare organismic ce intete spre considerarea rolului i a altor subsisteme (biochimic, fiziologic, interpersonal) n structura personalitii. Functionarea optimal a acestor subsisteme comportamentale duce la organizarea lor coerent i la maximizarea performanelor ntregului sistem. Ali autori iau deschidere i mai mare personalittii prin inseria ei n Lume. Dup opinia lui Nuttin, personalitatea este o structur bipolar Eu-Lume. Descripia acestei structuri nu se poate face dect n termenii de interaciuni active, fapt care implic o expunere mult mai laborioas dect descrierea personalitii n termeni statici. Din aceast perspectiv, personalitatea apare ca un ansamblu structurat de potenialitti interrelaionale cu sine nsi i cu lumea. n timp ce schema tipic a acestor potenialitti rmne relativ identic cu sine nsi, coninutul ei este foarte maleabil i st la baza prefacerilor profunde ale personalitii. Nuttin susine c: Prin funciile lui cognitive, dinamice i motrice, comportamentul construiete lumea situaiilor semnificative i face ca aceast lume s intre n personalitate, la fel cum personalitatea se inser n lume, actualiznd, astfel, ntr-o manier creativ i nu fr conflicte, potenialitile dinamice implicate n structura ei bipolar, Eu-Lume. Opinia lui M. Zlate este parial congruent cu cea a lui Nuttin. Acesta a artat cum relaiile de interinfluenare reciproc dintre componentele personalitii conduc la structurarea i funcionarea ei diferit. El consider necesar, s deschid personalitatea ctre Lume, ctre ceea ce se ntmpl n afara sa", chiar dac aceast Lume este parial construit tot de personalitate. Numai n felul acesta, cosidera M. Zlate, se va putea nelege att specificul personalitii, ct i specificul Lumii n care trim i pe care singuri ne-o construim. Acelai autor susine c, dac la cele de mai sus, se adug i interpretarea personalitii dintr-o perspectiv sinergetic, bazat pe considerarea nu numai a arhitectonicii personalitii, ci i a mecanismelor care conduc la o asemenea arhitectonic, ca i pe principiul ei extraordinar, cel al interaciunilor dintre interaciuni, se va nelege i mai profund adevrata structur a personalitii.REACTII PSIHOLOGICE LA BOALA Stresul reprezentat de aparitia unei boli, in special a uneia grave, cu prognostic rerzervat sau sever, implica diferite modalitati de reactie psihologica, printre care se numara:

Negarea

Proiectia

Rationalizarea

Intelectualizarea

Mecanismele cognitive si comportamentale de coping

Regresia afectiv comortamentala

Depresia

NEGAREA DEFINITIVA

Pacientul neaga realitatea bolii,refuzand sa creada ca sufera de respectiva boala pentru a se proteja de suferinta pe care i-ar putea-o provoca acceptarea realitatii. O persoana poate evita sa se prezinte la medic sau poate ignora constient simptomele unei boli.Alteori, se produce o comutare a atentiei asupra altor aspecte, chiar neimportante(persoana se gandeste la cu totul altceva, face alte lucruri decat cele care ar fi necesare, neglijandu-si problemele de sanatate).

Pacientul evita incostient sa se gandeasca la boala sa, sa-si reaminteasca detalii legate de debutul si evolutia bolii.

PROIECTIA

Consta in atribuirea in exterior a unor afecte neplacute pe care persoana nu si le recunoaste ca proprii, pe care inconstient le refuza. In acest mod, persoanele isi pastreaza nealterata imaginea de sine si stima de sine. Un pacient poate gandii ca altii sunt vinovati de situatia in care se afla sau poate afirma ca suferinta celotlanti il face sa sufere mai mult decat propria sa boala.(atribie altora starea negativa proprie, aceasta devenind mai suportabila).

RATIONALIZAREA

Rationalizarea este o justificare logica, dar artificiala, care ascunde fara stirea celui care o utilizeaza adevaratele motive ale unor judecati, sentimente sau comportamente ale sale, deoarece aceste motive, daca ar fi recunoscute, s-ar insoti de anexitate.

Reprezinta un pas inainte in asilmilarea realitatii bolii, desi confruntarea directa este in continoare evitata. Este un ansamblu de constructii teoretice menite sa justifice un comportament dezadaptativ si sa reevalueze pozitiv situatia stresanta, in spatele acestor constructii ascunzandu-se de fapt teama de boala si de consecintele acesteia.

INTELECTUALIZAREA

Intelectualizarea este un mecanism care recurge la abstractie si generalizare in confruntarea cu o situatie conflictuala care i-ar produce o anxietate prea mare subiectului daca acesta ar recunoaste ca este implica personal in respectiva situatie. Prin intelectualizare se incearca minimalizarea sau neutralizarea emotiilor perturbatoare, neplacute, legate de boala.

Spre exemplu, un pacient suferind de o boala cu evolutie progresiva si prognostic rezervat, poate incepe sa se informeze asupra afectiunii sale citind literatura de specialitate, privindu-si suferinta cu o curiozitate stiintifica,fara sa reactioneze emotional la aceasta.

REGRESIA AFECTIV COMPORTAMENTALA

Este o reactie inconstienta de aprare din partea bolnavului, care semnifica adoptarea unor atitudini si comportamente ce tin de studii anterioare si inferioare a personalitatii.

In cadrul regresiei afectiv comportamentale se inregistreaza:

Centrare preocuparilor asupra propriei persoane si asupra bolii

Dependenta atat de anturaj, cat si de personalul medical

Labilitate emiotionala

Anxietate

Gandire magica -pacientul ajunge sa creada in puterea magica a medicului sau a medicamentelor.

MECANISME COMPORTAMENTALE DE COPING Orientate catre confruntarea cu boala asumarea responsabilitatilor fata de propria persoana care decurge din situatia de bolnav si den recunoasterea acestei situatii, urmarea sfatului medical, a regimului igieno-dietetic si a tratamentului medicamentos prescris. Orientarea catre evitarea realitatii bolii se poate manifesta prin amanarea prezentarii la medic in cazul aparitiei unor simptome, prin slaba complianta terapeutica sau chiar neglijarea completa aindicatiilor terapeutice sau prin comportamente de genul consumului excesiv de alcool sau al consumului de droguri in scopul evadarii din situatia stresanta.

DEPRESIA

Depresia se poate instala la contactul cu realitatea bolii datorita incapacitatii persoanei de a controla evenimentele. Persoanele care reactioneaza depresiv se manifesta prin:

Imagine de sine negativa

Interpretare negativa a trairilor

Privire negativa a asupra viitorului

Sindromul depresiv se caracterizeaza prin: dispozitie depresiva, anxietate, iritabilitate, uneori incapacitatea de a resimtii emotii, lipsa de incredere in sine, stima de sine scazuta, auto reprosuri, indecizie, retragere sociala, dorinta de moarte, inhibitie psihomotorie, scaderea apetitului si a libidoului, insomnie sau hipersomnie.

Depresia survenita ca reactie la declansarea unei boli somatice poate agrava evolutia acesteia datorita scaderii imunitatii prin mecanisme neurobiologice complexe.