Iubitului meu soţ!

Pentru a înţelege iubirea, trebuie în primul rând să fim

plini de iubire; numai atunci

putem să înţelegem iubirea.

Milioane de oameni suferă; ei

doresc să fie iubiţi, însă nu ştiu cum să iubească.

Iar iubirea nu poate exista ca un monolog; ea este

un dialog, un dialog armonios.

Nu ceea ce ni se oferă ne

mulţumeşte; satisfacţia provine din ceea ce dăruim noi celorlalţi. Nu

putem fi mulţumiţi dacă suntem

cerşetori, mulţumirea apare

numai daca suntem regi.

Iar atunci când dăruim iubire,

devenim un rege. Putem dărui atât de

mult – este inepuizabil; cu cât

dăruim mai mult, cu atât iubirea noastră devine mai rafinată,

mai subtilă, mai nuanţată.

Curcubeul îşi lasă urma pe cer,

dragostea pe inimă. În dragoste, ca şi în alte cazuri trebuie să şti când să ieşi. Iubeşte cât poţi, nu

când poţi….

Dacă iubeşti pe cineva ierţi orice greşeală… dacă eşti cu adevărat

îndrăgostit crezi că a greşit din dragoste…

Dacă aş fi o lacrimă în ochii tăi, m-aş rostogoli

pe obraz să-ţi ating buzele, iar dacă tu ai fi o lacrimă în ochii mei, nu aş mai plânge niciodată de frică să nu te pierd !

Dacă cineva îţi spune “Te iubesc”, tu să îi

spui că minte căci iubirea nu se

spune ci se simte.

Cu toată dragostea, Julieta, 22.04.2008