Decizia reprezinta elementul cel mai important al managementului unei organizatii.De-a lungul evolutiei managementului, specialistii in domeniu au incercat o definire a

conceptului de decizie manageriala, si, prin luarea in considerare a tuturor elementelor ce apar in cadrul deciziei, s-a reusit o definire generala, potrivit careia decizia reprezinta cursul de actiune constient ales dintr-un numar de variante pentru realizarea unuia sau mai multor obiective.

Din aceasta definitie se desprind cateva elemente de baza si anume:a)    decizia reprezinta un act de alegere din mai multe variante de actiune, indiferent daca

raspunsul la aceste variante este unul simplist sau unul cu caracter complex. In cazul existentei unei singure posibilitati de alegere, apare inutilitatea actului decizional.

b)   decizia este un proces constient de gandire care se bazeaza pe cunostintele profesionale si aptitudinile factorilor decidenti, pe prelucrarea informatiilor cu ajutorul rationamentului logic.

c)    decizia are o finalitate, deoarece urmareste intotdeauna realizarea unuia sau mai multor obiective.

d)   decizia se refera la viitor, chiar daca ia in considerare si anumite date legate de activitati din trecut.

Trebuie precizat faptul ca decizia este un act specific uman. Ea se regaseste in domeniul managerial la toate nivelurile si are o sfera de cuprindere nelimitata.

Deosebirea dintre decizia manageriala si decizia obisnuita, de zi cu zi a fiecarei persoane, rezida in primul rand in gradul de complexitate si in dificultatea sporita a deciziei manageriale fata de cea personala. Pentru ca sa putem vorbi despre o decizie manageriala, un prim element ce trebuie atins este existenta a cel putin doua persoane: decidentul, cel care ia decizia, de obicei manager, si una sau mai multe persoane - executanti, care vor pune in practica decizia luata. Un alt element de complexitate al deciziei manageriale il constituie influenta directa pe care o va avea aceasta nu numai asupra unei singure persoane, ci asupra grupului si de aceea trebuie avute in vedere, la luarea unei decizii manageriale, toate caracteristicile legate de grupul respectiv.

Pentru ca o decizie manageriala sa fie luata in mod corect si sa conduca in final la atingerea obiectivelor propuse, trebuie sa indeplineasca o serie de conditii:

-     sa fie rezultatul alegerii din minimum doua variante;-     sa fie fundamentata stiintific;-     sa fie luata de persoana abilitata in acest sens;-     sa fie bine delimitata, pentru a nu permite interpretari diferite si pentru a putea fi

coordonata nu numai cu ea insasi, ci si cu deciziile anterioare referitoare la aceeasi problema;-     sa fie luata la momentul oportun;-     sa fie caracterizata prin simplitate, claritate, forma precisa, succesiune logica a

ideilor.Orice decizie manageriala bine fundamentata trebuie sa contina urmatoarele elemente

principale:a)    decidentul;b)   formularea problemei decizionale;c)    multimea variantelor;d)   multimea criteriilor;e)    multimea consecintelor;f)     multimea starilor naturii sau a starilor de conditii obiective;g) obiectivul final al deciziei.Conexiunile sau interdependenta dintre decizie si alte elemente decizionale determina

calitatea deciziei ca si organizarea raporturilor dintre nivelurile ierarhice. Aici rolul principal revine organizării ca atribut managerial cu ajutorul caruia se stabilesc un sistem de reguli si reglementari al carui scop este de aprecia modul de realizare al sarcinilor. Alte conexiuni sunt cu controlul, sistemul de informare, structura formala si informala, conexiunile deciziei cu sistemul informational-operational.

In practica organizaţiilor, decizia manageriala se regaseste sub doua forme: act decizional şi proces decizional

In prima faza decizia ia forma unui act decizional cand se desfasoara intr-o perioada foarte scurta. Actul decizional se refera la situatii decizionale de complexitate redusa sau cand respectiva situatie are un caracter repetitiv, variabilele implicate fiind foarte bine cunoscute de catre decident, astfel incat nu mai este nevoie de culegere de informatii si analizarea lor. La baza actelor decizionale se afla experienta si intuitia profesionala a managerilor.

Procesul decizional este cea de a doua forma pe care o imbraca decizia manageriala, si este specific deciziilor complexe. Acest lucru implica un consum de timp notabil (ore-zile-saptamani) pe parcursul carora se culeg informatii, dupa care se analizeaza temeinic, se stabilesc contacte interumane, se consulta mai multe persoane in vederea conturarii situatiei decizionale. In esenta procesul decizional consta in ansamblul fazelor prin inermediul carora se pregateste, se adopta, se aplica si se evalueaza decizia manageriala.

Cele mai importante elemente constitutive ale situației decizionale sunt:- factorul de luare a deciziei sau decidentul;- mediul ambiant decizional.Factorul de luare a deciziei sau decidentul este reprezentat de un manager sau un

organism managerial care, in virtutea obiectivelor, sarcinilor, competenţelor si responsabilităţilor circumscrise, adoptă decizia in situaţia respectivă.

Mediul ambiant decizional constă în ansamblul elementelor endogene şi exogene firmei, care alcătuiesc situaţia decizională, caracterizată prin manifestarea unor influențe directe si indirecte semnificative asupra conţinutului si rezultatelor deciziei manageriale.

Luarea deciziei este conditionata de urmatorii factori: cadrul fizico-natural si social, cadrul normativ, cuantumul de cunostinte al organizatiei, interesul si motivatia personalului.

În procesul decizional, factorii primari ai deciziei intră în interdependenţe, care se reflectă în caracteristicile situaţiilor decizionale pe care le generează. În principal pot exista trei situaţii:

certitudine; incertitudine; risc.

Certitudinea este caracterizată prin probabilitatea maximă de a realiza obiectivul urmărit utilizând modalitatea preconizata. Elementele implicate in situaţia decizionala sunt de tipul variabilelor controlabile, caracteristicile lor sunt cunoscute, iar evoluţia le poate fi anticipată cu precizie.

Incertitudinea apare atunci când probabilitatea realizării obiectivului este mare dar asupra manierei în care trebuie procedat există dubii serioase. Asemenea situaţii implică un număr mare de variabile, cu puţine excepţii controlabile, unele insuficient studiate, de unde si anticiparea aproximativa a evoluţiei lor.

Riscul apare atunci când obiectivul este posibil de realizat, cu o probabilitate apreciabilă a realizării dar existând o mare nesiguranţa în ceea ce priveşte modalităţile cele mai adecvate de urmat. O parte apreciabilă dintre variabile sunt incontrolabile şi chiar evoluţia unora dinte variabilele controlabile este dificil de anticipat.

Factorii primari ai deciziei prezintă evoluţii complexe şi accelerate generând o multitudine de situaţii decizionale, ce îmbracă forme specifice în cadrul fiecărei instituţii.

Deciziile, situaţiile decizionale şi factorii implicaţi nu se manifestă în mod aleatoriu, dimpotrivă în cadrul organizaţiei ansamblul deciziilor adoptate şi aplicate, structurate corespunzător sistemului de obiecte urmărit şi configuraţiei ierarhiei manageriale alcătuiesc sistemul decizional