de piytdxcxc

8
Anul 514 s-a derulat sub semnul statu-qou- ului, atât datorită atacului hunilor sadiri din Caucaz în Armenia, care blocau armatele Imperiului cât şi, pe de-o parte, necesităţii unui răgaz pentru Anasthasius, în scopul pregătirii unui plan viabil de lichidare a secesiunii şi, pe de alta, pentru Vitalian, în scopul consolidării suveranităţii sale în provinciile secesioniste. În vara anului 515, preparativele luând sfârşit, împăratul a denunţat pacea şi l-a numit pe Rufinus magister militum per Thracias. Pentru familia sa, “indigenă” ca şi aceea a socrului său Ioan Scitul, acesta putea găsi uşor aderenţi în rândul “neamului” care îl ridicase pe Vitalianus. De altfel, cu bani, împăratul reuşise să cumpere o parte din mercenarii lui Vitalian şi să-şi asigure şi sprijinul unei “armate nomade” (Euagrios Scolasticul). În replică, principele “romanilor” l-a executat pe Hyphatius, după doi ani de prizonierat şi a declanşat, la începutul toamnei, cea de-a treia campanie pe apă şi

Upload: saviuc-narcis

Post on 20-Sep-2015

213 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

xc

TRANSCRIPT

Anul 514 s-a derulat sub semnul statu-qou-ului, att datorit atacului hunilor sadiri din Caucaz n Armenia, care blocau armatele Imperiului ct i, pe de-o parte, necesitii unui rgaz pentru Anasthasius, n scopul pregtirii unui plan viabil de lichidare a secesiunii i, pe de alta, pentru Vitalian, n scopul consolidrii suveranitii sale n provinciile secesioniste.n vara anului 515, preparativele lund sfrit, mpratul a denunat pacea i l-a numit pe Rufinus magister militum per Thracias.Pentru familia sa, indigen ca i aceea a socrului su Ioan Scitul, acesta putea gsi uor adereni n rndul neamului care l ridicase pe Vitalianus.De altfel, cu bani, mpratul reuise s cumpere o parte din mercenarii lui Vitalian i s-i asigure i sprijinul unei armate nomade (Euagrios Scolasticul).n replic, principele romanilor l-a executat pe Hyphatius, dup doi ani de prizonierat i a declanat, la nceputul toamnei, cea de-a treia campanie pe ap i pe uscat mpotriva Constantinopolului, fr a mai avea ns acelai succes.Dei a ptruns n Sycal (Galata) i Anaplus, actuale suburbii ale oraului, a fost obligat s renune la asediu la aflarea vetii c flota sa a fost nfrnt de cea bizantin, comandat de Marinus Sirianul i Iustin, viitorul mprat, c o parte din comandanii si au trdat i c o armat nomad se ndrepta mpotriva sa (Euagrios Scolasticul).Drept urmare s-a retras la Anchialos de unde a cerut ajutor frailor de la nord de Dunre.O mulime de clrei greci (romanici nord-dunreni) nsoii de barbari, au trecut fluviul, precizeaz izvoarele menionate i, la sfritul lui 515 i n tot cursul anului 516, au executat raiduri devastatoare n Macedonia i Thessalia i au ajuns atunci prdnd pn la Termopyle i n vechiul Epir (Marcellinus Comes).Situaia rmne neclar pn n 518 cnd, paradoxal, moartea lui Anastasios n loc s pecetluiasc naterea noului stat romn aduce ctig de cauz Imperiului, deoarece mprat ajunge un conaional a lui Vitalian, traco-romanul Iustin I (518-527) relansnd vechea tradiie a Imperiului de Rsrit ca imperiu roman de neam tracic (V. Besevliev) i muli din neamul cu cciuli i boi muli i se altur.Viznd tronul imperial i visnd refacerea unitaii vechiului Imperiu roman, Iustinian, nepotul lui Iustin l-a sftuit pe acesta s lichideze secesiunea prin diplomaie.Numit magister militum praesentalis (Victor din Tunun), Vitalian a fcut greeala s accepte i s se duc la Constantinopol, cu o mic suit doar, tindu-i legtura cu bazele.Ca s-l poat nela mai bine, Iustin l-a numit la nceputul lui 520 i consul, ncredinndu-i sarcina tratativelor cu papa (Victor din Tunun, Euagrios Scolasticul).Dup numai apte luni ns, cnd fusese prsit de majoritatea susintorilor si care se mpcaser cu noua situaie, Vitalian a fost atras cu viclenie la palat i ucis mpreun cu nsoitorii si Celerianus i Paulus de un grup de conjurai selectai de Iustinian (Marcellinus Comes).Astfel a luat sfrit prima ncercare de afirmare politico-statal a indigenilor romanici i cretini, a neamului pe care, pentru acest secol VI, definitoriu n procesul etnogenezei, l putem numi al romnilor vechi.Un final propriu, ulterior, mai tuturor intreprinderilor politice romneti lichidarea prin trdare din interior, adversarului i incapacitatea liderilor proprii de a merge pn la capt, fr compromisuri, pe drumul ales!7. Represiunea i colaborarea antibizantin cu barbariiRestabilind unitatea Imperiului, Justinian, ultimul mare mprat latinofon, n vechea tradiie roman, a luat msuri de refacere a cetilor i oraelor distruse, a unitii spirituale a celor din stirpea sa, prin nfiinarea, pentru toi romanii a diocezei Justinianei Prima (535) ct i msuri coercitive.Este posibil ca tocmai Justinian s fi ntreprins prima strmutare de populaie latinofon, protoromneasc, de la Dunre, ca represalii, la sud de linia Jireek-Philippide-Skok, de unde amintirile armnilor sudici c strmoii lor triau n preajma fluviului i indicaiile cvasiidentice ale lui Kekaumenos, Constantin Porphyrogenetul i Ioan Cantacuzino:Ei locuiau mai nti pe rul Dunre i Saos, ru pe care acum l numim Sava, unde locuiesc mai de curnd srbii, n locuri ntrite i greu accesibile.Bizuindu-se pe aceasta s-au prefcut c nutresc prietenie i sunt supui fa de mpraii mai de demult ai romeilor (bizantinilor = grecilor n.n.) i ieind din ntriturile lor prdau inuturile romeilor.De aceea, romeii, mniindu-se, au pornit mpotriva lor i i-au zdrobit.i acetia, fugind de acolo s-au mprtiat n tot Epirul i toat Macedonia iar cei mai muli dintre ei s-au aezat n Elada.O tradiie asemntoare, a existat pn la nceputul anilor 70 ai veacului i n peninsula Sinai, unde un grup islamizat susinea c aparine populaiei llah (vlah, ulaq n limbile turcice) cretin, adus de Justinian de la Dunre, ultima btrn care mai vorbea llah i era cretin, stingndu-se n tribul lor, la sfritul veacului XVIII.n timp, victoaria imperial avea s se transforme ns n nfrngere.Vitalian apelase la sprijinul militar att al romanilor de la nord de Dunre ct i al barbarilor nou ivii la frontiere cutrigurii i slavii. Expediiile acestora vor continua, destabiliznd provinciile nord-balcanice, provocnd contraofensiva, tragic sfrit a trupelor generalului Chilbudios n anul 534.Sprijinii de ani (sarmani) care apar la Dunrea maritim n 550, i de romani, sclavinii i cutrigurii vor ierna n Imperiu n iarna 550/551, devastnd pn n 559 ntreaga Peninsul Balcanic.nvini se vor subordona avarilor kaganului Baian, venii n acelai an i care, eund n ncercarea de a se stabili la sud de Dunre, vor ntemeia un kaganat n Pannonia (567)n contact nc din nordul Mrii Negre cu romanii (Euagrios Scolasticul), avarii i slavii, avnd la remorc triburi turcice mai puin puternice (cutriguri, onogunduri, ani etc.) vor organiza de la nord de fluviu, raid dup raid n Imperiu pn la sfritul acestui veac VI, prilejuind, afirmarea militar a neamului pe care l putem numiprotoromn, n cursul acestor lupte putnd fi auzit expresia, n limba matern sau btina, Torna, torna fratre.Iar dac prin tradiie nc erau romani n armata bizantin, recrutai la sud de fluviu, majoritatea, alturi de cei nordici, vor lupta de partea barbarilor.i aceasta este realitatea pe care o deplnge n ultimii ani ai secolului, Strategiconul lui Maurikios (582-602): De aaziii refugiai trimii s ne arate drumurile i s ne descopere pe cineva, trebuie s ne pzim cu strnicie; mcar c sunt romani, ei au cptat cu vremea aceast calitate: au uitat de ai lor (de bizantini n.n.) i sunt mai cu tragere de inim fa de dumani De ce aceast calitate? Nu numai datorit aspectelor socio-economice, fiscului apstor i corupiei instituiilor imperiale, ci i a faptului c romanii se simeau altceva dect bizantinii, deoarece, i aceasta este o cauz major a nchegrii etnice romneti, ignorat de istorici, societatea bizantin ncepe s se grecizeze n cursul secolului VI, proces devenit ireversibil n veacurile VII-VIII.Nereuind pstrarea latinitii, a tradiiilor romane ale Imperiului de Rsrit, prin mpraii pe care i-a dat i prin msurile acestora, societatea latinofon, adevrata societate roman se separ, optnd pentru aliana cu barbarii, care i garanteaz modul de via tradiional, mpotriva Bizanului grecizat care i ofer doar povara fiscului imperial.Relaiile romnilor vechi cu popoarele migratoare, aflate pe o treapt inferioar de dezvoltare, i care, tinznd s ajung la Constantinopol sau la Roma dup un temporar popas la nord de fluviu, s-au scurs prin culoarul dobrogean n Peninsula Balcanic, sau, prin Pannonia, n Italia, au urmat un curs evolutiv similar, de la lupta armat a uniunilor de obti (romaniilor populare) la nelegere n urma ncheierii unui contract.