De ma vei uita Pablo Neruda

Vreau să îţi spun un lucru.....Ştii cum se întâmplă:dacă privesc luna de cristal şi ramura de aramăa toamnei liniştite, la fereastra mea,dacă ating, alături de foc,cenuşa care alunecă printre degetesau trupul zbârcit al lemnului,totul mă duce spre tinede parcă tot ceea ce există:arome, lumină, metale,sunt mici corăbii, navigândspre insulele tale care mă aşteaptă.

Ei bine,dacă încetul cu încetul vei înceta să mă iubeşti,voi înceta să te iubesc, încetul cu încetul.

Dacă pe neaşteptatemă vei uita,să nu mă mai cauţi:te voi fi uitat de mult.

Dacă ţi se pare imens şi zănatecvântul de steagurice-mi trece prin viaţă,dacă te hotărăştisă mă arunci la malulinimii în care mi-am înfipt rădăcinile,gândeşte-tecă în această zi,la această oră,voi ridica braţeleşi vor zbura rădăcinile melesă-şi afle alt pământ.

Dar dacă zi de zi şi ceas de ceassimţi că îmi eşti sortit mie,cu întregul tău farmec,dacă zi de zi răsarepe buzele tale o floare care mă caută,atunci să ştii iubirea mea,că tot acest foc se repetă în mine,în mine nimic nu se stinge şi nimic nu se uită.Dragostea mease hrăneşte din dragostea ta

şi atât cât vei trăidragostea meava rămâne în braţele talefără să se desprindă dintr-ale mele.