DE ACELASI AUTOR

Tragi cu l. O fe no meno lo gi e a li m i te i ; i dep d s iri i, U niv er s,

reqti, rg7tIntroducere in politropia omului ;i a cuhurii, Carrea

neasci, Bucureqti, r98r

Bucu-

RomA-

Jumalul de la Pd.bini;, Cartea RomAneasci, Bucuregd, 1983

Epistolar (editor), Cartea RomAneasci., Bucuregti, 1988

Cearta cuflozofa, Humanitas, Bucuregti, r99zApel cdtre lichele, Humanitas, Bucuresti, r99zDespre limitd, Humanitas, Bucuregti, 1994hineraiib unei uiefi: E.M. Cioran, Humanitas, Bucuregti, 1995

Declaragie de iubire, Humanitas, Bucuresri, zoorU;a interzisd, Humanitas, Bucuresti, zoozChipuri ale rdului in lumea de astdzi (dialog cu Mario Vargas

Llosa), Humanitas, Bucuresti, zoo6Despre minciund, Humanitas, Bucuregti, zoo6DeEre ard, Humanitas, Bucuresti, zooTDespre seducyie, Humanitas, Bucuregti, zooTScrisori c,itre ful meu, Humanitas, Bucuregti, zoo8Inthlnire ca un necanoscut,Humanitas, Bucuresti, zorointhlnire tn jurul anei palme Zen (coautor Gabriel Cercel),

Humanitas, Bucuregti, zouEsnl naiuitdyibr nzastre. z7 dt interaiari (r990-zon), Humaniras,

Bucuregti, zorzMd;tile lui M.1. (dialog cu Mircea Ivinescu), Humanitas,

Bucuregti, zorzt8 cuuinte-cheie ale lui Martin Hei.dcgger, Humanitas, Bucuregti,

2012Dragul meu turndtor, Humanitas, Bucuresti, zor3Fie-ud mild. de noi! $ ahe tme ciuih,Humanitas, Bucuregti, zor4O idze care ne suce;te minyile (coautori Andrei Plesu, Horia-Ro-

man Patapievici), Humanitas, Bucuregti, zot4Dialoguri de duminicd.. O introducere in categoriile uieyii (dia-

loguri cu Andrei Plegu), Humanitas, Bucuresti, zor5Nebunia de a gdndi cu mintea /a, Humanitas, Bucuregti, zo16

Gabriel Li iceanu

RomAnia0 iubire din care se poate muri

HUMANITASBUCURE$TI

Cuprins

in loc de prefayd

Cele trei meserii ale omului

I. PATRI-AFURATA

RomAaia,rnond.rilour ......47Nu mi mai mir de nimic . . . . 61

Scurti meditagie pe marginea lui,,suntnevinovat"... .,...70

Diagnostic pentru o Rominie in derivi:

ficqiopatia ....:. ...t......:..26ScarafermecatialuiTraianBisescu ...... 86

Cum pitrunde spiritul ln lume?

(La o aniversari)

Dupiz5deani '..'.98CAreva gAnduri despre limba romAni de astizi . . . . . . ro6

Despre neajunsul de ascuipainsus . . . . . . . . rrr

II. DERIVA INSTITUTIILOR

Dans dinburicpelehamiteanoastri ... ... . r23

Hai ladoctorateee! Hai ladoctorateee! . . . . . . . . . . .r29Nu sunt de acord si fiu impugcat . . .r3g

2r4 ROMANTA. O TUBIRE DIN CARE SE POATE MURJ

De ce mi-am dat demisia

dinUniuneaScriitorilor.... ...r48Lucian Boia gi glonEul dulce al patriei . . . . . . rt8

PupituraSenatului .......,r7oExisti catedrale ale,,mintuirii neamului"? . . . . . . . . . r8o

Unpapicaredlcupumnul? .......r89Ce-ar fi si vorbim cu-adevirat corect politic

despreFidelCastro?.... .......r99

III. MAREA SFIDARE

Marea sfidare. E prea mult! .

CineiimanipuleazipemanifestanEi? ....., zrz

Scoategi-l pe Grindeanu

dingheareleluiDragnea! ..,. ...zryMaiavem13 aniderezistat ........z:rgRominiagurilorgtirbe .....2L4Jara noastri ln g mie de cuvinte , . . .zi4

In chtp de epihg

Plcatul capital care ingroapi o democragie.

Desprelehamite ........z,45

Redactor: Lidia Bodea

Coperta: Angela RotaruTehnoredactor: Manuela MixineanuCorector: Iuliana GlivanDTP: Florina Vasiliu, Dan Dulgheru

Tipirit la Monitorul Oficial R.A.

@ HUMANITAS, zorT

Descrierea CIP a B.ibliotecii Naqionale a RomAniei

Liiceanu, Gabrielhominia: o iubire din care se poate muri / Gabriel Liiceanu. - Bucureqd:Humanitas, zorT

ISBN 978- 97 1- 5o- 57 58-98zr.r35.r

EDITURA HUMANITASPiala Presei Libere r, or37or Bucuregti, Rominiatel. ozrl4o8 83 5o, fax ozrl4oS 83 5twww.humanitas.ro

Comenzi online: w. libhumanitas.roComenzi prin e-mail: vanzari@libhumaniras.roComenzi telefonice: q7z 743 382; o74 684 t94

in loc de prefapd

Cele trei meserii ale omului

Dupi decembrie 1989, cind cuvXntul nostru a

devenit liber de orice cenzuri, m-am sim,tit in repetate

rinduri tras in doui directii opuse. Unii imi spuneau:

,,De ce nu inrragi voi, intelectualii, in polirici, daci nuvi place ce se intampH in jurul vostru?" Alfii, dim-potriv5.: ,,De ce vi bigaEi acolo unde nu vi fierbe oala?

Locul vostru e in biblioteci., nu inziare,la televiziunisau in piaga publici. Vedegi-vi de cirEile voasrre. Poli-tica e a politicienilor".

$i ry" m-am ve^ficonsilans si-mi pun intrebarea:

cite meserii are un om intr-o societate care se vrea

democratici? $i rispunsul pe care l-am gisit a fost:

trei, trei meserii. Despre cele trei meserii ale omuluivoi vorbi in paginile prefelei la acest volum.

r. Prima meserie este gi singura la care ne gandimindeobgte cind auzim cuventul ,,meserie". Ce altimeserie ar putea si. existe pe lume decit aceea care

ffimite la abilitigile pe ciue le dobAndim prin invigaregi care ne fac si vorbim despre profesiunea cuiva?

ROMANIA. O IUBIRE DIN CARE SE POAIE MURI

Profesim o meserie in virtutea unei vocagii si a unorani de studiu sau de practici. intr-un anumit domeniu.Cipitim un certificat sau o diplomi care aresri pri-ceperea noastri" in a face ceva util pentru algii gi ris-plititor pentru noi. in dialogurile platoniciene existio adevi"rati. voluptate a evocirii meseriilor: fierar,medic, crescitor de cai, negustor, tibicar, constructorde coribii, strateg, olar, arhitect, cizmar,profesor, mwi-cian... Fiecare meserie poate fi ftcuti mai bine sau maiprost, a;adar fiecare presupune o anumiti conftiinldprofesionala. Mai mult, Platon igi pune la un mornentdat intrebarea neasteptati dacl nu cumva cel care e

cel mai bun in meseria sa, un medic de pildi., nu e

tocmai cel care, ln absenEa acestei constiinte, e capabil

si fac5., daci-gi propune, cel mai bine ri.ul.Dar de ce invocS, Platon de atitea ori numele mese-

riilor 9i al meseriagilor? Ce le este lor comun? Rispuns:

o competengi limitati., competenta la care ii ,,condam-nL" meseria lor. Or, crede Platon, tendinga fieciruiom, pornind de la competenfa lui profesionali, este

de a trece dincolo de granigele acesteia gi de a avea

opinii ferme in orice probleml. Fiecare dintre noicrede, de pildi, cI gtie si. vorbeasci competent despre

valori. Togi Etim ce sunt virtutea, binele, frumosul,curajul, evlavia, dreptatea, prietenia, iubirea gi aga maideparte. To,ti gtim, dar, intrebati intr-una dintre acesre

privinge, nu putem spune cu precizie despre ce anume

iN roc nr rnrralA

este vorba. Cine, de pildi, poate vorbi cu competenfidespre cum se cuvine si triiegti?

z. A doua meserie intr-o societate democratici este

meseria dz cetdyean in Atena lui Pericle, adici intr-osocietate bazatl, pe o dzmoralie directd, in care togi

cetilenii erau obligagi si participe la conducerea sta-

tului;i la exercitarea magistraturilor, meseria de ceti-

lean era asociati in mod automat cu,,oamenii liberi"(cam 4o.ooo se afau la Atena in secolul al V.Iea),perfect delimitagi de meteci (striinii care primeaudrept de gedere la Atena) ;i de sclavi. Era nevoie de

cel puEin 6 ooo de votangi prezentilaAdunare (erclisia)

pe colina Pnyx, pentru ca o hotirAre de importanfivitdl pentru cetate si poat5. fi luati. Toate puterilein stat - legislativi, executivi gi judecitoreasci -emanau de la ecclisia. Agadar, orice atenian (orice

individ liber niscut din mami;i tdti atenieni), ince-

pind de la vArsta de 18 ani, avea ca meserie debazd.

meseria de cetS.gean, pe care o exercita fie ca membrual ecclesiei sau al subdiviziunilor acesteia (populagia

Atenei era impirEiti in zece ,,sectoare" - pe fratrii,deme gi triburi - care se ocupau de administrafialocali), fie ca magistrat ales intr-o funcgie sau alta pe

o perioadi de un an. Traiul curent al ceti,tenilor pringizilnic in treburile cetifii era asigurat prin munca scla-

vilor (un cetifean avea in medie zece sclavi, iar cei

bogagi urcau pini la cincizeci) gi, de asemenea, cei

ROMANIA. O IUBIRE DIN CARE SE POATE MURI

alegi in magistraturi primeau si o remuneralie modicipe zi. Sigur este ci.,,meseria de cetigean", de individsubordonat total cetifii, ii obliga pe atenieni si-gineglijeze in mod sistematic treburile personale, iar ceicare, de dragul cetigii, nu o ft.ceau erau expugi opro-briului opiniei publice gi, la limiti., pureau si-gi piardicalitatea civici.l

Exact pe dos stau lucrurile cu meseria de cetiEeanintr-o democraEie moderni dc tip reprezentatizr. inttu-cit aici ceti.genii deleagi periodic prin vot pe cei care

vor exercita puterea in numele lor si spre a le slujiinteresul, ei devin liberi pentru a se dedica in in-tregime afacerilor personale gi fericirii individuale.Democratiile moderne, spre deosebire de democratiaatenienilor, au la bazi,marcasciziune dintre reprezen-tanli;i rePrezentali.

Insi aceasti geniali invengie a gAndirii politicemoderne, care elibere azA masaceti,tenilor de absorb,tia

tuturor energiilor individuale in truda treburilorpublice, are o contraparte exrrem de periculoasi. Degireprezentantii, odatl alegi, juri cI vor sluji intereselecelor ce i-au ales, puterea, odati dobXnditi;i legiti-mati prin votul majoritar, poate si se rupi. de legi-

rYezi Robert Flacelidre, Viaya dz toate zilele tn Greciasecolului lui Perhle, ffaducere din francezi de Liliana L,tpq,capitolul II (,,Popula;ia: cetipni, meteci, sclavi"), Humaniras,Bucuregti, zoo6, pp. 36-6r.

lN roc or pnBrarA

mintele ftcute, si devini. corupti;i si. slujeasci cu pre-

cidere interesele celor care au dobAndit-o. Mai mult,politicul poate deveni o preocupare in sine, o,,specia-

lizare", o meserie, aducind pe scena societi.gii o cate-

gorie aparte * politicianul de profesie -, care, ca

expert al contorsionismului social, ajunge un virtuozal demagogiei gi manipulirii.

Pe politicianul-acaparator-al-puterii il insoge;te,

de cealalti parte a spectrului social, cetigeanul indo-lent. Ei constituie, aga zicind, un cuplu, frcAndu-se

posibili unul pe celilalt. Confiscat de mirajul fericiriipersonale, detagat de sarcinile viegii publice prin insugi

mecanismul democra,tiei care nu-i cere mai mult decAt

si voteze, cetigeanul indolent sfrrgegte in egoism, intimp ce, amelit de importanga funcgiei pe care o pri-me;te, politicianul sfhrgegte in autoritarism. Cetigea-

nul este corupt de idealul unei viegi care nu mai trece

dincolo de sfera privatului Ei de optima administrare

a afacerilor proprii, in timp ce politicianul este coruptde puterea dobAnditi prin vot gi de tentapia imbo-gigirii rapide prin fraudarea banului public. El pro-fiti de faptul ci cetigeanul gi-a predat administrarea

publici a vieEii in mina reprezentantului siu gi cIde-acum este dispus si neglijeze in mod sistematic

felul in care este exercitati reprezentanla.

Aceste doul fege ale democragiei - cea totalitaria atenienilor gi cea individualisti a modernilor - au

fost sesizate gi descrise pentru prima oari de Benjamin

IO ROMANIA. O IUBIRE DIN CARE SE POATE MURI

Constant intr-un faimos discurs rostit la AteneulRegal din Paris in r8r9 intitulat De k libertd fus anciensczm?arie h celle d.es modernrs. Constant lgi propunesi. vorbeasci despre ,,doui feluri de libertate ale ci"rordiferenge au ri.mas neobservate pAni in ziua de azi".Cea a anticilor mai intA.i:

,,(Libertatea anticilor) consra in exersarea colectivi., dardirecti, a mai multe pirgi ale suveranitigii ca atare: sidelibereze in piata publici problema rizboiului si a picii,si incheie cu striinii tratate de aliangi, si voteze legi, sidea verdicte in justigie, si. examineze cheltuielile, acrele,gestiunea magistratilor, si-i faci pe acegtia si apar5. infaga poporului, si*i puni sub acuzare, si-i condamne sausi-i declare nevinovagi; dar, in timp ce anticii numeauaceste lucruri libertate, ei admiteau ca fiind compatibilicu ea supunerea completi a individului autoritigii an-samblului. (...) Nimic nu era acordat independengeiindividuale, nici sub raportul opiniilor, nici sub cel alactivitlgii, nici, mai ales, sub cel al religiei. (...) i" lucru-rile care noui ne apar a fi cele mai importante, autoritateacorpului social se inrerpunea gi stAnjenea vointa indivizi-lor. Terpandru nu poare, la Spana, si adauge din proprieini$ativi o coardi lirei sale ftri ca eforii si nu se simriofensagi."l

$i Constant conchide:

r. Benjamin Constanr, Guures politiqur.s, introducere, note

9i indice de Charles Louandre, Charpander et Cie, Paris,1874, p. z6r.

iN r"oc DE PREFATA

,"Astfel, la cei antici, individul, suveran mai tot timpul inafacerile publice, este sclav in toate aspectele private ale

viegii. Ca cetilean, el decide pacea;i rizboiul; ca fiinglprivati, este incadrat, observat, reprimat in toate migcirile

sale; ca pane a corpului colectiv, el interogheazi, destituie,

condamni, confisci, exileazl, igi condamni magistragii

gi superiorii; ca supus corpului social, Poate, la rindulsiu, s5. fie deposedat de tot ce are, destituit, alungat dincetate, condamnat la moarte prin voinga discregionari a

ansamblului din care face pane.

La moderni, dimpotrivi, individul, independent in viaga

sa privati, nu este, nici mlcar in statele cele mai libere,

suveran decit in aparengi.. Suveranitatea sa este restrAnsi

qi aproape intotdeauna suspendati; si daci, la epoci fixe,

dar rare, in timpul cirora continui si fie inconjurat de

precaugii gi piedici de tot soiul, el igi exerseazi aceasti

suveranitate, o face doar pentru a renunfa apoi deindatila ea."1

Cele doui forme de democrafie se migci astfel pe

doui registre distincte gi opuse: cea antice transformiomul in cetigean, in misura in care tot ce se intAmpliin cetate se face cu participarea si acordul lui. Numaici pretul plitit pentru aceasti suveranitate real;. este

lipsa oricirui drept individual. Pregul ,,libertigii poli-tice", cum o numegte Benjamin Constant, este ple-

tit aici cu cel al libertigii individuale. Numai cetatea

are drepturi, indivizii niciodati. Altfel spus, anticul este

integral cetetean, dar numai cetitean. Meseria de

r lbid., p. z6z.

T2 ROMANIA. O IUBIRE DIN CARE SE POAIE MURI

cetitean pe care el o practicLfull time absoarbe totalcalitatea de individ; ceea ce grecii intelegeau prin feri-cire (eudaimonia) e de gAndit mai aproape de impli-nireavirtugii civice decAt de rcalizareaunor dezideratesau de adngerea sti"rii de bine personale. Bunul mersal polis-ului devenit axi. a vietii anuleazi.in asemeneamisurl independenga individului, incdt acesta nicinu-si mai di seama ci. ea e o nevoie a lui. Nici unuiatenian nu i-ar fi trecut prin minte si manifest eze pestri.zile Atenei penrru ,,drepturile omului", sau si.conteste, a doua zi dupi ce juriul format din yoo depersoane il condamni pe Socrate la moarte cu omajoritate de z8o, justetea pedepsei. Socrate nu erapentru atenieni un individ, ci un ceri.lean ca oricarealtul supus legilor cerlfii. Si asta si afirmi el, cindprietenii ii propun si-l ajute s5. evadeze gi si fugi dinAtena: c5. trebuie si respecte legea.l

r. Platon, Criton, jz c-j1, b. in acest dialog, Platon leexplici prietenilor gi discipolilor care-i propuneau siJ ajuresi evadeze din inchisoare si si" fugi din cetare, de ce, cacetigean al Atenei, nu poate si faci aga ceva de vreme ce,de la nagtere, a flcut un legimAnt cu Legile ceti.tii. Imagi-nXnd un dialog cu acestea, Socrate le face si spuni: ,r{vemdovezi temeinice, Socrare, ci gi noi, 9i Cetatea iti eram peplac; (...) nu te-a impins curiozitatea si cunogti alte cetigisau alte legi, ci te-ai mulgumit cu noi, legile de aici, si cuCetatea asta, care gi-a fost atit de dragi incAt noi, Legile ei,igi plream minunare si ai consimgit si triiegti ca cetigeansub autoritatea noastri. gi ai triit aici 9i ai ftcut copii. $i inci.

iN roc DE PREFATA 13

in democraEia moderni, individul rimlne, desigur,

cetitean, ba chiar, in aceast5. calitate el e declarat, poli-tic vorbind, suveran. Dar atAt cetilenia, c6.t si suvera-

nitatea sa nu se manifestd. de facto decAt o dati" lacAgiva ani, cAnd devine alegitor. Votul insugi, princare el ii deleagi politicianului adminisrrarea cerefii,ii permite ca, a doua zi dup| alegeri, s5. intoarci. spa-

tele treburilor publice si si se intoarci, eliberat de po-vara politicului, la viaga lui privati si la afacerile lui.DeocamdatS., el nu e dispus si ia in calcul faptul cilegimAntul ftcut inziuaalegerii intre alegitor si dele-gatul si.u, intre reprezentat si reprezentantul siu se

poate dovedi prea slab si ci", odati ajuns in fotoliulputerii, reprezentantul va uita desnrl de repede momen-d cAnd ii flata pe cetilean penrru a-i obgine sufragiul.RevendicAnd in permanengi legitimitatea puterii obgi-

nute prin alegeri libere, politicianul este gata oricAndsi alunece in sfera arbitrarului gi si-gi aroge o supre-matie care-l face nesuferit, trufas gi autoritar.

Comparind cele dou5. forme de democratie, Ben-jamin Constant distinge foarte bine neajunsurile care

ceva: in timpul procesului aveai putinga, dacd, ai fi vrut, si.

obgii o condamnare la exil gi si faci atunci, cu voia Cetigii,ceea ce te pregitegti si faci acum frri voia ei. Numai cI peatunci te liudai ci nu te superi daci trebuie si mori si, suntchiar cuvintele tale, ci preferi exilului moartea". (Criton,traducere din greaci. de Marta Gugu, in Platon, Opere com-pbte I, Humanitas, Bucuregti, 2oor, pp. 6t-62.)

14 ROMANTA. O TUBTRE DrN CARE SE POATE MURr

le insoEesc. Numai ci. in cazul democraEiei antice nuse punea problema nici unei corecfii. Idedul libenigiiindividuale, am vizur, nici nu exista. Aici, ,,cu cAt

omul i;i consacra mai mult timpul gi fo4a exercigiuluidrepturilor sale politice, cu atat el se credea mai liber"l.Altfel spus, el este un sclav fericit al cetiEii, defel con-gtient de nefericirea lui personali. in democraEia mo-derni,, in schimb, corecfia este posibili gi obligatorie.Daci. sistemul reprezentativ nu e altceva decit Dorga-nizarca cu ajutorul careia o nagiune descarci asupracAtorva indivizi ceea ce ea nu poate sau nu vrea s5. faciea insl;i"2, ea e totodati obligati, alegAnd acest sistem,

si-i controleze in permanenti buna funcgionare.

,,Popoarele care, cu scopul de a se bucura de libertateacare le convine, recurg la sistemul reprezentativ, uebuiesi exerseze o supraveghere activi si constantl asuprareprezentantilor lor gi si-gi rezerve, in momente care nusunt despirgite de intervale prea lungi, drepul de a-i inde-pirta pe reprezentangi daci acqtia le-au ingelat a;teptirilegi de a revoca puterile de care acegtia au abuzat. (...)Primejdia liberti;ii moderne vine din faptul ci, absorbigi

de bucuria independengei noastre private gi de urmirireaintereselor noastre personale, ajungem s5. renuntdm prealesne la partea care ne revine in exersarea puterii politice.Iar cei care sunt depozitarii autoritigii nu se dau inapoide la a ne impinge intr-acolo. Ei sunt dispugi si. ne scu-

r. Benjamin Constant, ap.

z. Ibid., p. z8z.cit., p. z8r,

v lbid., pp. z8z-zg.

iN roc DE PREFATA rt

teasci de orice bi.taie de cap, cu condiEia, desigur, de a ne

supurie gi de a pliti. Ei ne vor spune: nCare este in fondscopul stridaniilor voastre, motivrll a tot ce intreprindeEi,obiectul tuturor sperantelor voastre? Nu fericirea? Ei bine,aceasti fericire, lisagi-ne pe noi si v-o procurimlo Nu,domnilor, si nu-i lisim! Oricit de migcitor poate si nepari interesul pe care niJ poarti, si rugim autoritateasi rimini in limitele ei: si se limiteze la a fi justi. Putemsi ne procurim singuri fericirea. Cici ce inseamni fericirea

separati de garangiile implinirii ei? Si unde vom gisiacesre garangii, daci vom renunfa la libertatea politici?"l

lga stAnd lucrurile, Constant trece intre obligagiilereprczentangilor puterii insesi sarcina de a educa

poporul ln vederea controlirii puterii. El cheaminici mai mult, nici mai pugin la construirea sistematicia ceea ce astezi poarti numele de ,,democra{ie parti-cipativi": libertatea individuali trebuie si. se imple-teasci cu libertatea politici. Daci la antici meseria

de cetigean anihila individul, la moderni libertateaindividuali trebuie in aga fel conceputi. inc6.t ea s5.

poati activa oricAnd meseria de cetigean.

,,in nici un caz, domnilor, nu este vorba de a renunEa launa dintre cele doui specii aie libenigii de care v-am vorbit.Trebuie, am demonstrat-o, si le combinim. (...) Operalegislatorului nu e completi doar prin faptul ci a adus

linigtea in gari. Chiar Ei atunci cAnd poporul este mulgu-mit, mai rimin multe de frcut. Trebuie ca institudile

t6 RoMANTA. o ruBrRE DrN cARr sE poATE MURr

si desivirgeasci educagia morali a cetlgenilor. Respec-

tAndule drepturile individuale, menajAndu-le indepen-

denga, netulburAndu-le preocupirile, ele uebuie totugisi-gi consacre influenEa asupra lucrului public, si-i cheme

pe cetigeni si le fie alituri, si le garanteze dreptul la con-trol gi la supraveghere dAndule prilejul si-gi manifesteopiniile gi, formAndu-i prin inslgi practicarea acestor

funcgii inalte, si le dea gi doringa gi facultatea de a se achita

de ele."1

Doui.zeci de ani mai td.rziu, in r84o, Alexis de

Tocqueville va relua gi va dezvoltq pornind de la expe-

rien,ta (nemaculati de un trecut istoric) a democragiei

americane, problema balansului sistemului repre-zentativ intre dou5. primejdii. Ca si Constant, dar re-formulind lucrurile frri nici un ornament retoric,Tocqueville a vizut ci. in inima democragiei con-cepute reprezentativ (ii deleg politicianului funcgiade a mi reprezenta;i a lua hoti.riri pentru mine) se

ascunde, din partea cer;.teanului, pericolul individua-lismului generalizat, iar din partea politicianului,pericolul folosirii in mod discregionar (deci impotrivaindividului) a puterii dobindite prin vot.

Si examinim mai intAi partea cetileanului: indi-vidualismul. in capitolul II din volumul al doilea aJ, De-mocrdliei in America, intitulat,,Despre individualismin girile democratice", Tocqueville face o neagtep-tati comparagie intre egoism;i individualism. Indivi-

r. Ibid., p. z9t.

lN r,oc DE PREFATA 17

dualismul, spune el, e ,,o expresie recent apirutidintr-o idee noui. Stri.mosii nostri nu cunosteau decitegoismul":

,,Egoismul inseamni o dragoste inficirati si exageratifati de sine insuqi care il face pe om si. nu raporteze nimicdecat ld el insugi gi si se pr.f.r. pe sine inaintea tuturor.Individualismul este un sentiment calm gi moderat care

il predispune pe cetigean si se izoleze de muldmea seme-.t v. I . v t.nrlor sar Sl sa stea la o anumlta dlstanta, lmpreuna cu

familia gi prietenii lui; astfel incAt, dufl ce si-a creat omici societate pentru folosul siu, lasi marea societate

in seama ei. (...)Egoismul usuci germenul tuturor virtugilor, individua-lismul seaci numai izvorul virtuglor publice; dar, cutimpul, ataci gi distruge pe toate celelalte gi va fi absorbit,in cele din urmi, de egoism. (...)Fiecare clasi apropiindu-se de celelalte si toate amestecin-du-se intre ele, membrii ei devin indiferengi gi instriinagiunii fagi de algii. Aristocragia frcuse din to;i cetigenii unlung lang c:ue mergea de la,tiran pAnI la rege; democra,tia

rupe langul gi pune de o parte fiecare verigi. (...)A;adar, nu numai ci democragia il face pe fiecare om si-giuite strimogii, dar ii ascunde gi descenden,tii gi ll separide contemporani; ea il aduce necontenit citre el insusigi ameningi si il inchidi in cele din urmi. in singuritateapropriei sale inimi."l

r. Alexis de Tocqueville, Despre d.emocrayie tn Arnerica,vol. II, traducere din francezi de Claudia Dumitriu, Huma-nitas, Bucuresti, zoo5, pp. ro7-ro8.