Date statistice despre evoluţia pib-ului, a

inflaţiei şi a somajului în Republica Moldova

Elaborat de:

Fonari Inna, grupa 1

Bălţi, 2013

1

Cuprins

Studiu privind evoluţia ponderii activele financiare în PIB în cadrul

economiei naţionale a Moldovei .......................................................... 2

Importanţa evaluării inflaţiei şi particularităţile fenomenului

inflaţionist în Republica Moldova......................................................... 5

Forţa de muncă în Republica Moldova - ocupare şi şomaj .................. 9

2

Studiu privind evoluţia ponderii activele financiare în PIB în cadrul

economiei naţionale a Moldovei Pentru orice economie naţională rolul decisiv în dezvoltarea acesteia revine pieţei financiare. Conform

practiciior international valoarea pieţei financiare a unei economii cuprinde activele care generează în mod

direct profit, adică vaioarea depozitelor bancare cu dobîndă, datoria internă de stat, inclusiv volumul

valorilor mobiliare de stat aflate în circulaţie, valoarea de piaţă a acţiunilor şi obligaţiunilor corporative

aflate în circulaţie. Concretizăm, aici, că valoarea de piaţă a acţiunilor aflate în circulaţie se calculează doar

pentru acţiunile ce au înregistrat un preţ pe piaţa organizată a valorilor mobiliare în perioada de analilză. Cu

alte cuvinte aceasta este capitalizarea bursieră a tuturor acţiunilor aflate în circulaţie la un moment dat.

La finele anului 2007 activele financiare totale din Republica Moldova se ridicau la cifra de 37.1 mlrd.

lei, din care cca. 55 la sută revin depozitelor bancare aducătoare de dobîndă, cca. 35 % - capitalizării

bursiere a acţiunilor aflate în circulaţie şi doar 10 la sută - datoriei interne de stat. Datorită unei slabe

dezvoltări în Moldova a pieţei obligaţiunuilor corporative, ponderea acestor active financiare în indicatorul

global pe economie este foarte mic.

Comparativ cu anul 2006, în anul 2007 valoarea activelor financiare au crescut considerabil în

Republica Moldova datorită atît sporirii activismului pe piaţa secundară a valorilor mobiliare, cît şi creşterii

valorii totale a depozitelor bancare. Prin urmare, în 2007 ritmul de creştere a activelor financiare a depăşit cu

mult ritmul de creştere a PIB-ului în preţuri curente.

3

Astfel, dacă în anii 2005-2006 ponderea activelor financiare în PIB practic nu a evoluat, situîndu-se la

un procentaj în jur 56 la sută din PIB, atunci în anul 2007 raportul respectiv s-a ridicat cu cca. 13.6 % pînă la

nivelul de 69.52 %. Ţinem să menţionăm aici, că cu cît este mai mare coraportul din activele financiare şi

PIB cu atît economia unei ţări este considerată mai stabilă şi cu perspeczive de ascensiune în viitor.

Evoluţia ponderii activelor financiare în PIB (preţuri curente) în aa. 2005-2007

4

Pentru Moldova actualmente ponderea activelor financiare în PIB este destul de mică comparativ cu

valoarea acestui indicator la nivel mondial. Conform datelor din ultimului Studiul al Pieţei Financiare

(ediţia 4) realizat de Institutul McKinsey (SUA) pentru anul 2006, valoarea activelor financiare totale la

peste 100 ţări de pe glob este de 3.46 ori mai mare decît valoarea totală a PIB-ului economiilor naţionale a

ţărilor respective.

Una din cauzele ce duc direct la crearea unui decalaj atît de mare dintre indicatorul dat la rang naţional

şi cel mondial este nivelul jos de dezvoltarea a pieţei de capital din Moldova. După cum am remarcat, pentru

Moldova ponderea pieţei de capital în valoarea totală a activelor financiare ale ţării este de cca. 35 %, pe

cînd la scară mondială procentajul dat se ridică la peste 60 %.

5

Importanţa evaluării inflaţiei şi particularităţile fenomenului

inflaţionist în Republica Moldova Este bine cunoscut faptul că pe parcursul întregii perioade de tranziţie economia Republicii Moldova

s-a confruntat cu dezechilibre inflaţioniste, care s-au manifestat începînd cu anii 1990-1991 şi pînă în

prezent cu intensităţi diferite şi forme variate. În acest context, analiza evoluţiei inflaţiei precum şi a

factorilor determinanţi ai acesteia în Republica Moldova este foarte importantă, dar şi complicată datorită

unor particularităţi specifice evoluţiei economiei naţionale în această perioadă.

Din acest motiv, este necesar să menţionăm că toate analizele referitoare la evoluţia inflaţiei şi

procesului inflaţionist în Republica Moldova pentru perioada anterioară emiterii monedei naţionale nu sunt

tocmai relevante, din motivul existenţei în acei ani a unui haos monetar, circulaţiei mai multor monede şi

unor tendinţe crescătoare de pătrundere a dolarului SUA pe piaţa autohtonă. În aceste condiţii Banca

Naţională a Moldovei nu dispunea de posibilitatea de a gestiona procesul circulaţiei monetare.

În pofida introducerii în 1993 a monedei naţionale, aceasta nu este utilizată pe deplin în volumul total

al tranzacţiilor din economie (o parte din volumul total al tranzacţiilor este deservită de dolar, iar din 2002 şi

de euro) şi astfel, nu deserveşte circuitul total al PIB. De asemenea, doar o parte din volumul PIB-ului

Transnistriei este deservită de leul moldovenesc, ceea ce împiedică obţinerea pentru întreaga perioadă de

după 1994 a unor date statistice certe cu privire la volumul PIB şi agregatele monetare. Acest fapt nu

permite efectuarea de analize cantitative şi calitative privind corelaţia dintre volumul monedei naţionale şi

PIB.

Un alt aspect al acestei corelaţii constă în faptul că în calculul produsului intern brut al Republicii

Moldova nu este inclus volumul tranzacţiilor efectuate de către economia subterană. Astfel, leul

moldovenesc nu-şi poate îndeplini în totalitate funcţiile de mijloc de circulaţie, mijloc de plată şi tezaurizare

şi astfel efectuarea unor cercetări cu privire la estimarea cantitativă a factorilor de influenţă asupra inflaţiei

în Republica Moldova este dificilă şi concluziile obţinute în rezultatul cercetărilor pot fi eronate.

În Republica Moldova indicatorul utilizat în politica monetară pentru măsurarea inflaţiei este Indicele

Preţurilor de Consum (IPC), care se calculează în baza unor ponderi a mărfurilor şi serviciilor, ce intră în

coşul de consum, ca modificare medie ponderată a nivelului preţurilor. IPC nu poate servi ca reper în

fundamentarea deciziilor de politică monetară, dat fiind faptul că modificarea IPC indică însuşi modificarea

costului vieţii sau a cheltuielilor finale ale consumatorilor efectuate pentru procurarea bunurilor şi serviciilor

în perioadele respective şi nu poate fi corelat cu oferta de bani deoarece masa monetară participă la

realizarea tranzacţiilor cu cantitatea totală de bunuri şi servicii din economie, dar nu doar cu cele care intră

în coşul de consum al populaţiei.

Evoluţia inflaţiei

Din punct de vedere al nivelului inflaţiei înregistrate (Figura1) şi a situaţiei macroeconomice, procesul

inflaţionist poate fi divizat convenţional în cinci perioade, şi anume.

6

Evoluţia preţurilor în Republica Moldova

în perioada ianuari 1994 – septembrie 2009

Fig.1

Perioada I (1990-1993) – perioada slumflaţiei, caracterizată prin inflaţie înaltă (peste 100%

anual) şi reducere substanţială a PIB-ului real (de circa 40.0 la sută), şomaj sporit (de peste 10.0 la sută).

Perioada dată este marcată de procesul de deschidere a economiei moldoveneşti odată cu semnarea

Decretului preşedintelui RM nr. 256 din 27 decembrie 1991 cu privire la liberalizarea preţurilor şi tarifelor şi

protecţia pieţei interne, ceea ce a condus pur şi simplu la un „boom” al preţurilor, vechiul sistem de preţuri

creînd mari distorsiuni în economie. Astfel în fosta Uniune Sovietică inflaţia nu exista pentru că nu trebuia

să existe, totul era pus pe seama deficitului, preţurile fiind pur şi simplu îngheţate. Aceasta împreună cu

întîrzierea reformei monetare şi emisiunea monedei naţionale la 29 noiembrie 1993 (în 1992 autorităţile

fiind mai mult preocupate de emisiunea cupoanelor, în timp ce ţara pierdea, conform unor estimări circa

1mlrd de USD anual de pe seama inflaţiei) au condus la rate enorrme ale inflaţiei şi anume de 1669,6% în

1992 şi 2705,7% în 1993. Cu toate că unii economişti afirmă că economia perioadei date era caracterizată de

hiperinflaţie, aceasta este totuşi o exagerare, fiindcă urmărind evoluţia lunară a preţurilor în anul 1992

(Figura2) vom constată că nu s-a înregistrat o inflaţie lunară mai mare de 50% pe parcursul mai multor luni,

ceea ce de fapt presupune fenomenul hiperinflaţiei.

Fig.2

0,00

200,00

400,00

600,00

800,00

1000,00

1200,00

1400,00

1600,00

1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

55,7

27,0 26,2 14,7 10,6

33,6 37,9 23,2

39,3 43,5

22,7

59,2

0,0

10,0

20,0

30,0

40,0

50,0

60,0

70,0

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Creşterea lunară a preţurilor în 1992

7

Perioada II (1994-1999) – perioada stagflaţiei concretizată prin inflaţie galopantă însoţită de

recesiune economică. Reducerea nivelului inflaţiei de la 23,7% în 1995 pînă la 11,2 % în 1997 a constituit,

totuşi, o tendinţă pozitivă în direcţia stabilizării leului moldovenesc. Însă rata anuală a inflaţiei de 18,3%

care a fost înregistrată anul 1998 a dat peste cap politica fulminantă a Băncii Naţionale în această direcţie. În

acest context, merită să specificăm că scăderea periodică a nivelului inflaţiei a fost precedată de anumite

fluctuaţii dure, uneori chiar galopante precum ne-a demonstrat practica anilor 1998-1999, unde nivelul ratei

inflaţiei a variat între 18,3% în 1998 şi respectiv 43,3% în 1999. Acest declin a survenit în cea mai mare

parte ca urmare a crizei financiare din Rusia. Republica Moldova a fost captiva acelor distorsiuni financiare

de proporţii, dat fiind faptul că aproximativ 70% din schimburile comerciale externe pe care le întreţinea îi

revenea Federaţiei Ruse.

Perioada III (2000) – perioadă de dezinflaţie (de la 43.8 la sută la 18.4 la sută) şi începutul

stabilizării situaţiei macroeconomice în urma crizei financiare regionale din anul 1998;

Perioada IV (2001-2002) – perioada dezinflaţiei rapide, manifestată printr-o micşorare a

preţurilor bunurilor şi serviciilor ce s-a încadrat în limitele de 4.4-6.3 la sută. Nivelul ratei inflaţiei pe

perioada anilor 2000-2002 a înregistrat cele mai mici valori. Astfel în 2000 acesta a fost de 18,4%, în 2001 -

6,3%, iar în 2002 - de numai 4,4% (!) fiind în acelaşi timp cel mai redus nivel din spaţiul postsovietic.

Perioada V (2003-prezent) – perioada inflaţiei deschise, caracterizată printr-o majorare anuală a

preţurilor la bunuri şi servicii între 10.0-15 la sută, cu excepţia anului 2003 cînd rata inflaţiei atinge 15,7%.

În vara anului 2003 preţurile au crescut spectaculos din cauza anticipărilor inflaţioniste înalte legate de

recolta proastă de cereale, contrazicînd tendinţa de descreştere din anii normali. A fost anul cînd s-a

manifestat aşa-numita "criză a pîinii". Totodată creşterea preţurilor din acest an mai pot fi puse şi pe contul

majorării preţului la resursele energetic, dar mai ales la gazul natural, pe pieţele internaţionale, de care e

dependentă şi RM.

Fig. 3

106,0

23,7 15,1 11,2

18,3

43,7

18,4

6,3 4,4 15,7 12,5 10,0 14,1 13,1

7,3 0,0

20,0

40,0

60,0

80,0

100,0

120,0

1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

pro

cen

te

Inflaţia în Republica Moldova

8

Cauzele inflaţiei

În Republica Moldova evoluţia preţurilor de consum este influenţată atît de factorii monetari care se

află sub controlul direct al BNM, cît şi de factorii nemonetari, cum ar fi preţurile administrative, veniturile

populaţiei şi productivitatea muncii, anticipările inflaţioniste, măsurile de politică bugetară care nu sunt

supuse controlului direct al BNM, dar care exercită o influenţă semnificativă asupra cererii şi ofertei de

bunuri şi servicii.

Inflaţia în Republica Moldova demonstrează mai degrabă un pronunţat caracter sezonier, care se

manifestă cu stabilitate mai ales în perioadele ianuarie-aprilie şi august-octombrie al fiecărui an. Acesta este

legat de dependenţa înaltă a economiei de sectorul agricol, de importul masiv, precum şi de pieţele

emergente. În alte perioade ale anului inflaţia este mai puţin previzibilă.

Totodată, experţii care monitorizează evoluţia preţurilor în Republica Moldova nu au identificat pînă

la moment o corelaţie semnificativă între evoluţiile lunare şi trimestriale ale agregatelor monetare şi cea a

inflaţiei. Aceasta ne face să credem că inflaţia în Moldova în general nu are un caracter monetar, fiind

generată în principal de factori nemonetari. Economiştii o mai numesc şi inflaţie importată.

Aprecierea şi deprecierea monedei naţionale faţă de dolarul SUA, monedei euro, etc. de asemenea are

o influenţă semnificativă asupra evoluţiei preţurilor mărfurilor şi serviciilor comercializate pe piaţa

Republicii Moldova, datorită faptului că influenţează direct costurile importatorilor de bunuri şi servicii, iar

ponderea produselor importate (produse finite, semifabricate, resurse energetice etc.) constituie o parte

importantă din consumul final.

Agenţii economici şi populaţia decid asupra cheltuielilor pe care intenţionează să le efectueze pe baza

aşteptărilor lor privind inflaţia. Astfel, aşteptîndu-se la o rată a inflaţiei sporită, deci la creşterea preţurilor

bunurilor şi serviciilor, agenţii economici şi populaţia tind să achiziţioneze şi să deţină cît mai multe active

reale (bunuri de consum durabile, stocuri de produse şi bunuri capitale), stimulînd astfel cheltuielile de

consum şi investiţiile în bunuri reale, deci, cererea agregată şi, respectiv volumul PIB.

Alţi factori, de natură nemonetară, de influenţă asupra indicelui preţurilor de consum în perioada

anilor 1994-2007 sunt: tarifele la energie electrică, preţurile la combustibil, preţurile la gaz, nivelul salariilor

nominale calculate, preţurile la serviciile de transport - care au afectat direct sau indirect costurile de

producţie ale agenţilor economici şi ulterior preţurile bunurilor şi serviciilor.

Problema principală, legată de inflaţie, care apare este determinarea acelui nivel al inflaţiei care

permite menţinerea unei rate stabile de creştere economică. În conformitate cu estimările economiştilor

contemporani o rată a inflaţiei sub 10.0 la sută pentru ţările cu economie în tranziţie nu exercită influenţe

negative asupra creşterii economice, ci poate manifesta chiar un efect puţin pozitiv.

9

Forţa de muncă în Republica Moldova - ocupare şi şomaj Principala sursă şi instrument de obţinere a informaţiei privind forţa de muncă, ocuparea şi şomajul

este cercetarea statistică asupra gospodăriilor casnice – Ancheta forţei de muncă.

Obiectivul principal al anchetei este, pe de o parte, măsurarea populaţiei active (ocupate şi în şomaj) şi

a populaţiei inactive, iar pe de altă parte, determinarea structurilor acestor categorii, precum şi a tendinţelor

dinamice.

Informaţiile se obţin prin anchetarea persoanelor de 15 ani şi peste, dintr-un eşantion de gospodării

reprezentativ la nivel de ţară şi se referă, în general, la situaţia existentă în săptămâna dinaintea interviului.

Informaţiile prezentate au fost obţinute prin anchetele trimestriale desfăşurate în anul 2010 pe eşantioane

trimestriale a câte 12000 gospodării (48352 gospodării anual). Estimatorii pentru anul 2010 au fost calculaţi

ca medii anuale în baza a patru trimestre, rata de răspuns fiind de 93,6% (107968 persoane în gospodăriile

anchetate, din care în vârstă de 15 ani şi peste au fost 90907 persoane). În tabelul de mai jos sunt prezentate

intervalele de încredere pentru principalii indicatori.

În anul 2010, repartizarea populaţiei, după participarea la activitatea economică, se structurează în

următoarele categorii:

Populaţia activă din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele care furnizează forţa de

muncă disponibilă pentru producţia de bunuri şi servicii în timpul perioadei de referinţă, incluzând

populaţia ocupată şi şomerii.

Denumirea indicatorului Valoarea Interval de încredere

Populaţia activă 1235,4 (mii pers.) ± 85,8 (mii pers.)

Rata de activitate 41,6 (%) ± 1,6 (p.p.)

Populaţia ocupată 1143,4 (mii pers.) ± 81,6 (mii pers.)

Rata de ocupare 38,5 (%) ± 1,7 (p.p.)

Şomeri 92,0 (mii pers.) ± 15,7 (mii pers.)

Rata şomajului 7,4 (%) ± 1,2 (p.p.)

10

În anul 2010 populaţia economic activă (populaţia ocupată plus şomerii) a Republicii Moldova a

constituit circa 1235,4 mii persoane, fiind în scădere faţă de anul precedent (-2,4%). Această descreştere se

datorează diminuării cu 41 mii a numărului persoanelor ocupate. Ponderea bărbaţilor în cadrul persoanelor

active a depăşit-o puţin pe cea a femeilor (51,0% şi 49,0%). Deosebiri mai semnificative s-au înregistrat în

distribuţia pe medii. Ponderea populaţiei rurale a fost mai mare faţă de cea a populaţiei urbane (51,8% şi,

respectiv 48,2%).

Rata de activitate a populaţiei de 15 ani şi peste (proporţia populaţiei active de 15 ani şi peste în

populaţia totală în vârstă de 15 ani şi peste) a constituit 41,6%, atingând valori mai înalte în rândul

populaţiei masculine – 45,0%, în comparaţie cu rata pentru femei – 38,6%. În rândul populaţiei urbane rata

de activitate a atins 47,2%, în comparaţie cu rata de activitate în rândul populaţiei rurale – 37,5%. Cea mai

înaltă rată de activitate (61,4%) s-a înregistrat în categoria de vârstă 45-54 ani.

Tabel 1. Rata de activitate a populaţiei de 15 ani şi peste pe grupe de vârstă, sexe şi medii

Total

populaţie 15-24 ani 25-34 ani 35-44 ani 45-54 ani 55-64 ani 65 ani şi pete

Total 41,6 21,9 51,5 60,5 61,4 43,1 6,2

Masculin 45 24,1 55,6 58,6 60,8 55,1 9,9

Feminin 38,6 19,5 47,4 62,3 61,9 33,7 4

Urban 47,2 25,6 60,1 68,3 66,3 43,8 5,9

Rural 37,5 19,5 43,2 55,2 57,9 42,5 6,4

Rata de participare a populaţiei în vârstă de muncă (conform legislaţiei în vigoare) -16-56/61 ani -

a înregistrat valoarea de 49,0%. Pentru grupa de vârstă 15-56/61 - 48,0%. Rata de activitate a populaţiei în

vârstă de 15-64 ani (vârstă de muncă conform UE) a fost de 46,5%. Acest indicator s-a micşorat cu 1,1 p.p.

faţă de anul 2009.

Evoluţia ratei de activitate a populaţiei de 15 ani şi peste, %

11

Populaţia ocupată cuprinde toate persoanele de 15 ani şi peste, care în cursul celor 7 zile ale

săptămînii de referinţă, adică săptămîna anterioară intervievării, de luni pînă duminică inclusiv, au

desfăşurat, în mod regulat sau cu titlu excepţional, ocazional o acţiune economică sau socială

producătoare de bunuri sau servicii, fie şi numai pentru o oră, în scopul obţinerii unor venituri sub formă

de salarii, plată în natură sau alte beneficii, chiar dacă acestea nu s-au încasat în cursul aceleiaşi

săptămîni.

Conform acestei definiţii, se consideră că au lucrat şi următoarele categorii de persoane:

persoanele, care ajută un membru al familiei sau o rudă, pe terenul agricol, în magazinul, la ferma

sau întreprinderea aceluia, dacă nu au făcut-o în scop exclusiv caritabil;

membrii cooperativelor de consum şi de producţie;

ucenicii şi angajaţii de probă remuneraţi;

angajaţii ocazionali sau sezonieri, dacă au lucrat în cursul săptămânii de referinţă;

lucrătorii pe cont propriu care nu şi-au desfăşurat activităţile obişnuite din lipsă de comenzi sau de

clientelă;

persoanele care au declarat că au lucrat în săptămâna de referinţă, chiar dacă erau, în acelaşi timp,

elevi, studenţi sau pensionari.

Populaţia ocupată a constituit circa 1143,4 mii persoane, fiind în descreştere (-3,5%) faţă de 2009.

Repartiţia pe sexe relevă că ponderea bărbaţilor a fost practic egală cu cea a femeilor (50,1%, respectiv

49,9%). Mediului rural i-au revenit 52,9% din totalul populaţiei ocupate şi celui urban – 47,1%.

Rata de ocupare a populaţiei de 15 ani şi peste (proporţia persoanelor ocupate în vârstă de 15 ani şi

peste faţă de populaţia totală din aceeaşi categorie de vârstă) a fost de 38,5%, fiind mai mică (-1,5 p.p.) faţă

de valoarea anului precedent. La bărbaţi ea a fost mai înaltă (40,9%) în comparaţie cu femeile - 36,4%. În

distribuţia pe medii de reşedinţă rata de ocupare a fost de 42,7% în mediul urban şi 35,4% în mediul rural.

Cea mai înaltă rată de ocupare (58,4%) s-a înregistrat la persoanele de 45-54 ani.

Evoluţia ratei de ocupare a populaţiei de 15 ani şi peste, %

Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (16-56/61 ani) a înregistrat valoarea de 45,2%,

micşorându-se cu 1,7 p.p. faţă de nivelul anului 2009. Pentru grupa de vârstă 15-56/61 - 44,3%. Rata de

ocupare a populaţiei în vârstă de 15-64 ani (vârstă de muncă conform UE) a fost de 43,0%.

Analiza structurii populaţiei ocupate pe grupe de vârstă arată că ponderea persoanelor tinere (15-24

ani) a constituit 10,3% din total, a persoanelor adulte (25-54 ani) - 74,3%, şi a persoanelor în vârstă de 55

ani şi peste – 15,4%. După nivelul de instruire s-a conturat următorul tablou: persoanelor cu studii medii

generale şi profesionale le-a revenit 45,0%, persoanelor cu studii superioare – 23,0%. Persoanele cu studii

medii de specialitate şi persoanele cu studii gimnaziale au înregistrat ponderi apropiate (15,8%, respectiv

15,6%). În rândul persoanelor ocupate cu studii superioare trei din patru lucrează în localităţile

urbane; femeile reprezintă mai mult de jumătate (55,4%).

12

În distribuţia după activităţile din economia naţională se constată că 27,5% din totalul persoanelor

ocupate au activat în sectorul agricol, păstrând practic aceeaşi pondere ca în anul 2009. Numărul persoanelor

ocupate în acest sector a scăzut cu 19 mii, ceea ce reprezintă 5,7%. Din ei jumătate au lucrat în gospodăriile

auxiliare proprii, ceea ce reprezintă fiecare a şaptea persoană din totalul persoanelor ocupate. În comparaţie

cu anul precedent numărul lor a crescut cu 5,2%.

Numărul persoanelor ocupate în sectorul non-agricol a constituit 828,7 mii, înregistrând o scădere cu

2,6% faţă de anul 2009.

Cota parte a persoanelor angajate în industrie a constituit în total ocupare 12,8%, construcţii – 5,9%,

înregistrând scăderi nesemnificative faţă de nivelul anului 2009.

Distribuţia populaţiei ocupate pe sectoare ale economiei

Conform repartizării după forme de proprietate 65,2% din populaţie a fost ocupată în unităţi cu forma

de proprietate privată şi 28,4% - în unităţi cu forma de proprietate publică. Ponderea sectorului privat a

predominat în agricultură (97,8%), în construcţii (96,0%), în comerţ (92,2%), în activitatea hotelieră

(80,0%), în industria prelucrătoare (69,2%).

Structura populaţiei ocupate după statutul profesional relevă, că salariaţii au alcătuit 70,7%, iar

lucrătorilor pe cont propriu le-a revenit 26,0% din totalul persoanelor ocupate. În comparaţie cu anul

precedent ponderile salariaţilor şi a lucrătorilor pe cont propriu îşi păstrează aceleaşi valori. Patronii

continuă să deţină o pondere nesemnificative, alcătuind circa 1,0% din totalul populaţiei ocupate, mai bine

de jumătate din ei (58,4%) având ca activitate comerţul.

Analiza pe grupe de ocupaţii relevă că muncitorii necalificaţi continuă să predomine (27,2%), fiind

urmaţi de lucrătorii în servicii, comerţ şi asimilaţi (15,0%). Lucrătorii calificaţi din agricultură, silvicultură

şi pescuit au alcătuit circa 8%.

Grupa conducătorilor şi funcţionarilor superiori din administraţia publică şi unităţile socio-

economice a deţinut 7,2% din total ocupare. În rândul acestora numărul bărbaţilor a fost de 1,7 ori mai mare

decât cel al femeilor, păstrând acelaşi raport ca şi în anul 2009. Specialiştii cu nivel superior de calificare au

alcătuit 13,8%, din care circa două treimi au fost femei.

Distribuţia persoanelor ocupate după grupe de ocupaţii, sexe şi medii

Nouă din zece persoane ocupate, analogic cu anul 2009, au declarat că programul lor de

lucru era complet. Program complet aveau 96,2% dintre salariaţi, 94,2% dintre patroni şi 86,3% dintre

lucrătorii pe cont propriu.

Din numărul persoanelor care au lucrat cu program complet aproape două treimi (65,9%) au lucrat

efectiv 40 de ore şi mai mult pe săptămână. Totodată, fiecare a douăsprezecea persoană din totalul

persoanelor cu program complet a avut o durată excesivă a săptămânii de lucru (49 ore şi mai mult).

13

Dintre persoanele care au lucrat cu program parţial două treimi le-au deţinut persoanele domiciliate

în mediul rural. Mai bine de jumătate (51,4%) din totalul persoanelor cu program parţial le-au deţinut

lucrătorii pe cont propriu. Salariaţilor le-a revenit 38,8%.

În sectorul informal au lucrat 12,7% din totalul persoanelor ocupate în economie, iar 30,9% au avut

un loc de muncă informal. Din numărul persoanelor ocupate informal salariaţii au alcătuit 28,5%; totodată

12,5% din totalul salariaţilor aveau un loc de muncă informal.

Mai bine de un sfert din totalul persoanelor ocupate a declarat că ar dori să-şi schimbe situaţia

actuală la locul de muncă, din care fiecare a opta căuta un alt loc de muncă. Motivul principal a fost nivelul

nesatisfăcător al venitului: mai bine de jumătate (62,4%) ar dori o remunerare mai mare pe oră, iar 14,3%

ar dori să lucreze mai multe ore pentru un venit mai mare. Pentru alte 11,3% din totalul persoanelor care

doreau să schimbe situaţia actuală la locul de muncă motivul principal era faptul că locul de muncă era

temporar sau ocazional.

Pe de altă parte 18,1% din totalul persoanelor ocupate au constatat că ocupaţia actuală este mai

inferioară domeniului lor de pregătire.

Numărul persoanelor subocupate, adică acele persoane care au avut un loc de muncă, însă orele

efectiv lucrate în toate activităţile în timpul perioadei de referinţă au fost sub o limită stabilită (40 ore),

doreau să lucreze ore suplimentare şi au fost disponibile să înceapă lucrul în următoarele două săptămâni a

constituit 106,3 mii, ceea ce reprezintă 9,3% din totalul persoanelor ocupate. Faţă de anul precedent numărul

acestei categorii de persoane s-a mărit cu 13,7 mii. Fenomenul subocupării preponderent este răspândit în

mediul rural – 69,4% din totalul persoanelor subocupate, ponderea lor fiind mai mare cu 2 p.p. faţă de anul

precedent.

Volumul subocupării- timpul adiţional pe care persoanele sub-ocupate ar fi dorit şi ar fi fost

disponibile să-l lucreze adiţional la orele efectiv lucrate în perioada de referinţă până la un prag convenit (în

cazul nostru – 40 ore pe săptămână în conformitate cu legislaţia muncii) - a constituit 38,1 mii programe

complete care ar fi putut fi lucrate şi s-au dorit a fi lucrate de către persoanele ocupate, în creştere cu 2,7 mii

programe faţă de anul precedent.

Rata volumului subocupării (raportul dintre volumul subocupării şi numărul persoanelor ocupate)

a fost egal cu 3,3%, crescând faţă de anul precedent cu 0,3 p.p.

Persoanele cu activităţi secundare au constituit circa 2,0% din totalul persoanelor ocupate sau 21,3 mii

persoane, cu 2,8 mii persoane mai puţin în comparaţie cu anul precedent. Din ele, circa 57,6 % au avut

activităţi agricole. Cota persoanelor cu activităţi secundare din localităţile săteşti a constituit mai bine de

două treimi. Cota femeilor a fost practic egală cu cea a bărbaţilor (50,5%, respectiv 49,5%).

Şomeri conform criteriilor BIM sunt persoanele de 15 ani şi peste, care în cursul perioadei de

referinţă îndeplinesc simultan următoarele condiţii:

nu au un loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii unor venituri;

14

sunt în căutarea unui loc de muncă, utilizând în ultimele 4 săptămâni diferite metode pentru a-l

găsi: înscrierea la oficiile forţei de muncă sau la agenţii particulare de plasare, demersuri pentru

a începe o activitate pe cont propriu, publicarea de anunţuri şi răspunsuri la anunţuri, apel la

prieteni, rude, colegi, sindicate etc.;

sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile, dacă s-ar găsi imediat un loc de muncă.

Numărul şomerilor în sens BIM a fost de 92 mii, fiind în creştere cu 11 mii faţă de anul precedent.

Şomajul afectează într-o proporţie mai mare bărbaţii - 62,3% şi persoanele din mediul urban – 62,4%. La

momentul cercetării urmau o formă de instruire doar 2,9% din totalul şomerilor. Este necesar de menţionat

că din rândul şomerilor 73,7% au fost persoane cu experienţă în muncă. Durata medie a şomajului a fost de

13 luni, în comparaţie cu 14 luni în 2009. Cota şomerilor ce se aflau în şomaj de lungă durată (şomaj de 1 an

şi mai mult) a constituit 30,8%. Din aceştia 15,3% erau tineri (15-24 ani). Ponderea persoanelor ce se aflau

în şomaj de foarte lungă durată (24 luni şi mai mult) au constituit 12,8% din numărul total al şomerilor.

Circa 40% din totalul şomerilor s-au declarat capul gospodăriei.

Tabel 2. Distribuţia numărului şomerilor pe grupe de vârstă, sexe şi medii, (%)

Total Femei Bărbaţi Urban Rural

Total 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

15-24 ani 27,8 26,8 28,4 25,2 32,0

25-34 ani 28,8 28,1 29,2 29,0 28,5

35-49 ani 28,8 31,3 27,2 30,1 26,5

50 ani şi peste 14,7 13,8 15,2 15,7 13,0

Rata şomajului (proporţia şomerilor BIM în populaţia activă) la nivel de ţară a înregistrat valoarea

de 7,4%, fiind în creştere cu 1,0 p.p. faţă de anul precedent. S-au înregistrat disparităţi semnificative între

rata şomajului la bărbaţi – 9,1% şi la femei – 5,7%; în mediul urban – 9,6% faţă de mediul rural - 5,4%.

Evoluţia ratei şomajului

Rata şomajului în rândul tinerilor (15-24 ani) a fost de 17,8%, cu 2,4 p.p. mai mare faţă de anul 2009.

Deosebirile pe sexe a ratei şomajului la tineri sunt notabile: 20,0% la bărbaţi si 15% - la femei. Ponderea

şomerilor tineri în total şomeri, în comparaţie cu anul precedent, a rămas aceeaşi - 27,8%.

Incidenţa şomajului cu durata de 6 luni şi peste în rândul tinerilor (ponderea şomerilor de 15-24 ani

cu durata şomajului de 6 luni şi peste în numărul total al şomerilor din aceeaşi grupă de vârstă) a alcătuit

38,5%, mai ridicată faţă de anul 2009 cu 5,7 p.p.

15

Populaţia inactivă din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele, indiferent de vârstă, care

n-au lucrat cel puţin o oră şi nu erau şomeri în perioada de referinţă, aflându-se în una din următoarele

situaţii:

1. elevi sau studenţi;

2. pensionari (de toate categoriile);

3. casnice (care desfăşoară numai activităţi casnice în gospodărie);

4. persoane întreţinute de alte persoane ori de stat sau care se întreţin din alte venituri (chirii,

dobânzi, rente etc.);

5. persoanele declarate plecate peste hotare la lucru sau în căutare de lucru1.

Populaţia inactivă de 15 ani şi peste a reprezentat 58,4% din totalul populaţiei de aceeaşi categorie de

vârstă, fiind mai numeroasă (+2,3%) faţă de nivelul anului precedent.

Tabel 3. Distribuţia populaţiei inactive de 15 ani şi peste pe categorii de inactivitate, sexe şi medii, (%)

Total Femei Bărbaţi Urban Rural

Total 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

Elevi sau studenţi 20,4 19,8 21,0 23,8 18,2

Pensionari 33,2 38,2 27,0 35,4 31,8

Casnice 9,8 17,0 0,9 12,0 8,4

Plecaţi la lucru peste hotare 17,9 11,8 25,6 13,6 20,7

Altă situaţie 18,7 13,2 25,5 15,1 21,0

Din punct de vedere al relaţiei cu piaţa muncii, în cadrul populaţiei inactive distingem două categorii

importante: persoane descurajate şi persoane care au fost declarate de către gospodării plecate în alte ţări

la lucru sau în căutare de lucru. Ponderea persoanelor descurajate în a mai căuta un loc de muncă a

constituit 1,7% în populaţia inactivă de 15 ani şi peste. Numărul persoanelor declarate plecate în alte ţări la

lucru sau în căutare de lucru a fost de circa 311 mii persoane, ceea ce constituie 17,9% în populaţia inactivă

de 15 ani şi peste. Bărbaţii au constituit 63,7%. Persoanelor plecate din localităţile rurale le-a revenit 70,9%.

Raportul de dependenţă economică (RDE), exprimat prin numărul persoanelor neocupate (inactive sau în

şomaj) ce revin la 1000 persoane ocupate a fost de 2117 ‰. Cele mai înalte valori au fost înregistrate la

femei (2245 ‰) şi în mediul rural - 2449 ‰.

Indicatori lunari A.F.M.

Evoluţia principalilor indicatori ai pieţei forţei de muncă are un caracter sezonier pronunţat, explicat

în cea mai mare parte de ciclul de producţie agricol.

Rata de ocupare înregistrează cele mai mari valori (între 41,0% şi 42,8%) în perioada aprilie-septembrie,

când se desfăşoară cea mai mare parte a lucrărilor agricole. Cele mai mici valori se observă iarna, în special

în lunile decembrie - ianuarie, când rata scade sub 35%.

16

Ratele şomajului şi sub-ocupării evoluează în sens opus, cele mai mici valori fiind înregistrate în

lunile iunie-octombrie (între 6,0% şi 6,9%), atunci când activitatea agricolă este intensă.

Evoluţia ratei lunare de ocupare şi a ocupării în agricultură, 2009-2010,%

Evoluţia ratelor lunare ale şomajului şi sub-ocupării, 2009-2010, %

Evoluţia lunară a principalilor indicatori ai pieţei forţei de muncă în anul 2010, %

Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Noi Dec

Rata de activitate 34,6 36,0 40,0 45,3 46,2 44,8 44,9 44,2 43,6 41,4 38,4 36,6

Rata de ocupare 31,8 32,6 36,7 42,0 42,8 42,0 41,8 41,3 41,0 38,7 35,4 33,6

Rata şomajului BIM 7,9 9,5 8,3 7,3 7,4 6,2 6,9 6,5 6,0 6,5 7,8 8,2

Rata sub ocupării2 8,3 6,9 9,3 11,1 11,2 11,2 9,6 9,7 8,4 7,5 8,5 7,9

Evoluţia lunară a principalilor indicatori ai pieţei forţei de muncă în anul 2009, %

Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Noi Dec

Rata de activitate 37,6 39,7 42,6 44,8 46,5 46,4 44,8 44,6 45,3 42,8 41,1 37,3

Rata de ocupare 34,6 36,5 39,4 41,9 43,8 43,7 41,9 41,9 43,2 40,4 38,7 34,6

Rata şomajului BIM 7,9 8,0 7,5 6,4 6,0 5,9 6,4 6,1 4,7 5,6 5,9 7,2

Rata sub-ocupării 2 9,3 9,1 8,4 7,2 7,0 7,5 7,2 7,6 7,3 8,2 7,2 8,3

17

Bibliografie:

1. http://www.interlic.md/2009-01-14/in-anul-2008-nivelul-inflatiei-in-republica-moldova-a-constituit-73-

8147.html

2. http://www.dejure.md/index.php?go=news&n=5999

3. http://www.e-democracy.md/comments/socioeconomic/2006.shtml

4. http://www.wall-street.ro/articol/International/46424/Inflatia-Republicii-Moldova-s-a-temperat-la-13-

4.html

5. http://www.cnaa.md/thesis/11595/

6. http://www.bizcity.ro/finante/inflatia-scazuta-artificial-creeaza-tensiuni-in-republica-moldova-

42483.html

7. http://www.bnm.org/md/seminat_transmisia_politicii

8. http://www.financialexpert.md/index.php?r=4&s=235

9. http://www.statistica.md/