dansand in ploaie
TRANSCRIPT
Dansand in ploaie...
Capitolul 1.
UN NOU-VENIT!
Un dezastru i-a schimbat viata si modul de gandire,iar acum Alma e cu toatul alta persoana decat cea care era acum un an.
Abia inplinise 15 ani,cand,intr-o seara a aflat ca parinti ei nu se vor mai intoarce niciodata la ei.Desi era doar o adolescenta,a trebuit sa lupte din greu pentru ceea ce era al ei.Daca nu ar fi cedat matusa Triana si unchiul Ronald la cererile ei de a se muta la conacul unde a crescut Alma si fratele ei mai mic,de 11 ani,Eddy,ar fi ajuns la vreo casa de copii,iar conacul luat de fratele tatalui sau,care nu avea de gand sa ii primeasca si pe ei acolo.
Acum tot ce trebuia sa faca Alma este sa astepta pana inplineste 18 ani,iar atunci casa v-a fi pe numele ei,iar unchii vor mearge la casa lor de la tara,asa cum doresc.
Dar tot prin ce a trecut a facut-o pe Alma sa se inchida in ea,fara sa-i pese de ceea ce era in jurul ei,doar de carti,in care se simtea mai :”acasa” decat in aceasta imensa casa care parea atat de pustie fara parinti ei.
Era ciudat sa te gandesti ca inainte de accident,era o fata energica,plina de viata...si de fite ce-i drept.
Cu vreo 2 zile inainte de inceperea noului an scolar,Alma se afla in biblioteca,ca de obicei,cu o carte imensa in mana.Dar ceva o distrase de la lectura,era atat de absorbita inca la inceput nu isi putu da seama,abia dupa ce zgomotul de repeta,isi dadu seama ca matusa Triana o striga:
-Alma,hai jos!
-Acuma!fara prea mare tragere de inima Alma cobora scarile si o vazu pe matusa Triana in fata usi de la intrare.
-Haide,vreau sa cunosti pe cineva!si matusa se trase astfel incat Alma sa poata vedea noul-venit.
Era un baiat chipes,cu ochii verzi,parul saten si ciufulit,si un zambet strengar pe fata.In alte circumstante i s-ar fi parut dragut.
-El e Nick,si v-a sta aici pe durata anului scolar!
-Ce?De ce?
-Parinti tai au vorbit cu ai lui de ceva vreme ca el sa stea aici de cand v-a incepe clasa a 10-a,aici sunt licee mai bune.
-Dar...dar...asta era inainte...de tot ce s-a intamplat,sfarsi ea pe un ton jalnic
-Stiu,draga mea,dar asta este,asta au dorit ei,asa ca eu am de gand sa le onorez dorinta,desigur daca tu nu te opui.
“Chiar trebuia sa-i bage pe mama si pe tata in asta!”se gandi ea exasperata
-Bine fie,oricum nu cred ca ar fi contat ce as fi zis eu.
-Nu e adevarat,incerca matusa Triana sa o linisteasca.
-In fine,eu ma duc in biblioteca.Daca ai nevoie de mine stii unde sa ma gasesti!
-Poti sa il conduci pe Nick in una din camerele libere,alege tu in care.
-Ok....
Capitolul 2.
Niciodata sa nu te increzi in chestiile vechi!
Cand una din vechile trepte ceda iar Alma isi prinse piciorul drept in gaura facuta,astfel dezechilibrandu-se si cazand pe spate.Norocul ei a fost ca Nick avea reflexe bune si,intr-o fractiune de secunda lasa bagajele sa ii cada,si o prinse pe Alma cand ceeasta mai avea un pic si facea podul.
-Esti bine?o intreba el ingrijorat
-Da,minunat,numai ca piciorul imi e blocat intr-o gaura!spuse ea cu sarcasm
-Atunci cuza-ma ca te-am ajutat!
Nick parea iritat,probabil s-ar fi asteptat sa ii mulumeasca,dar Alma a fost prea mult timp in carapacea ei,ca sa se poate deschide in fat aunui om in 10 minute.
Desi se rastise la ea,totusi nu ii lasa mijlocul,stiind ca daca nu o lasa sa se tina de ceva,ar fi cazut numai de cat,era intr-o pozitie mult prea incomoda ca sa poata sta dreapta mai mult de doua secunde.
-Haide sa te ajut sa iesi de acolo.zise matusa Triana si se grabi spre ea
Nu fu tocmai o operatiune usoara,dar in vreo 5 minute,iscusinda matusii isi facu efectul,totusi piciorul o durea teribil pe Alma.
-Bun,acum puteti pleca!spuse Triana
Incerca sa faca un pas nesigur,dar piciorul ii ceda,iar Alma se inpletici pe scari.
-Auuuuuuuu!suspina ea de durere
-Ce e?Te doare?
-Nu,nu ma doare.Am cazut pe jos ca mi prea bine!
-Alma,te rog,nu fi nepoliticoasa!
-Da matusa!Si acum cum mai ajung eu sus?
-Te duc eu!sari repede Nick..poate prea repede
-Tu ce?Nuuu,nici nu ma gandesc!
-Ok,daca vrei sa zaci aici pana cand vine altcinava,esti invitata mea!
-Dar…dar…pf…fie!
-Ok!Eu il chem de doctoral Meddison sa se uite la piciorul tau.
-Aha…cum vrei tu!
Fara sa astepte ca Alma sa se razgandeasca,Nick o lua in brate si o duse pe sus,dar cand scarile se terminare se opri.
-Ce e?il intreba Alma
-Nu stiu daca ai uitat dar…nu stau aici.Adica stau dar…ma rog,nu sunt familiarizat cu locul!
-Aha…
Si il conduse spre camera ei.Pentru prima data dupa luni bune nu avea chef sa citeasca.
Dar cand deschise usa camerei,spre surprinderea ei,pe pat se afla…..
Capitolul 3.
La taclale!
Pe pat era Suzzy,prietena ei cea mai buna,singura persoana care nu a parasit-o atunci cand a avut atat de mare nevoie de cineva,chiar daca Alma a respins-o.
-Deci asa,Alma.spuse Suzzy pe un ton incriminatriu.Eu intorc spatele pentru 2 zile iar tu iti si gasesti o escorta.Da vad ca nu ati asteptat deloc…Alma,Alma,te credeam mai serioasa de atat….
Alma se facu toata rosie:
-Ce,nu!Nu e asta!Nu….incerca ea sa se explice in timp ce Nick o punea cu grija pe scaun.
-Calmeaza-te,stiu!Te cunosc mai bine de atat!Deci ce ai patit?
Alma incerca sa vorbeasca,dar Nick o intrerupse:
-A…unde e camera mea!Alegeti orice camera libera vrei…inafara de cea de pe colt,aia e a mamei si a tatei.In rest orice camera libera e a ta.
Nick iesi iar Alma incepu sa ii povestesca prietenei sale tot ce s-a intamplat in ultima zi.
-Aha,Suzzy o privea sceptic
-Aha,ce?
-Il placi?
-Ce?Nici pe departe!Mi-a invadat casa,si tu crezi ca il plac?
-Pai..sa vedem.Esti neatenta…
-Ba nu sunt!
-Atunci cum explicit faza cu scara,tu mereu sari peste scara aia fiinda stii ca ii slaba.
-Eram nervoasa.
-Ma rog.Si mai mult de atat…ai chef de vorba.De obicei abia daca imi adresezi vreo 2 vorbe si apoi te intorci la lectura sau la orice alceva.
-Dar ce conteaza?
Suzzy continua ca si cum nu ar fi auzit-o
-Si erai toata rosie cand ai intrat in camera
-Din cauza gravitatiei.
Suzzy nu mai rezista si pufni in ras
-Gravitatiei…pe bune?Hai mai lasa-ma!
In scurt timp medicul ajunse si Alma a aflat ca facuse o mica entorsa,nimic grav,doar ca probabil v-a lipsi de la primele vreo 2-3 zile se scoala,un lucru care ii placea teribil.
Nici Suzzy nu mai statu mult,trebuia sa se duca la o lectie de canto,iar Alma ramase singura in camera ei,insa singuratatea nu dura mult fiindca in cadrul usii aparu nimeni altul decat Nick,si cu Eddy:
-Hai,sis’
Desi avea doar 11 ani,Eddy era mai nesuferit om pe care Alma il cunostea,totus,in felul lor,tineau unul la altul
-Hai,piticanie.
-Cum esti?
-Imortalizata la pat…dar in rest ok.
-Ce a zis medical?o intreba Nick
-Am sa traiesc…
-Ok…mai multe amanunte te rog.
-Entorsa,vreo saptamana de stat la pat.
Alma dintr-odata se incomoda si incerca sa se ridica in sus,darn u prea reusi.
Vazand-o Nick veni spre ea si o apucade mijloc.
-Ce faci?il intreba Alma speriata
-Te ajut.
Alma....
Capitolul 4.
Vorbe de spus!
-Perversule!ii striga Alma in fata.Pevers mitocan.si incepu sa il loveasca peste umeri.
-Au,calmeaza-te!
-Sa ma calmez!
-Am incercat doar sa te ajut!
-Si te astepti sa te cred?Iesi afara...iesi afara in momentul asta.
Nick parea complet pierdut in spatiu,in intelegea ce a facut in halul ala de gresit.
-IESI!
-Ok,ok,nu mai tipa!
Dupa ce usa de la camera ei se inchise in urma lui Nick,Alma ramase cu Eddy si se uitara la un film,fara ca vreunul dintre ei sa mai scoata un cuvant despre cele intamplate.
-Copii,haideti la masa!se auzi vocea matusii de jos.
Eddy se grabi spre usa,abia cand ajunse in cadrul usii realizand ca Alma statea locului:
-Ce,nu vi?o intreba el
Alma dadu ochii peste cap.
-Serios?Si cum ai vrea sa vin jos,tarandu-ma.
-A...pai cred ca Nick nu s-ar supara sa te duca el jos.
-Nici nu ma gandesc.Zi matusii ca nu imi e foame
-Sunt destul de sigura ca nu se v-a lasa asa usor.
-Am zis sa te duci.Iar daca insista spune-mi sa imi aduca aici masa.
-Ok.
Nu astepta prea mult si usa se deschise,dar nu era matusa Triana cea care ii aduse mancarea,ci Nick.
Alma se facu livida.
-Ce cauti tu aici?
-Nu ii evident,ti-am adus mancare.
-Las-o in fata usii.
Si cum ai de gand sa ajung la ea?Sau cuma te poti transforma in sarpe?Sincer asta ar explica multe.
-Cum ar fi?
-Mai bne tac.
-Mai bine nu ai fi inceput,dr acum continua.
-Pai...se vedem,esti fitoasa,te uiti la toti de sus,ca si cum ai fi Lady Gaga,esti enervanta,ariganta..vrei sa continui?
Ochii Almei se unplura de lacrimi,dar nu vroia sa arate nici un fel de slabiciune in fata ei.
-Ok,cum zici tu.Acum te rog lasa mancarea si dute.
-Nu.
-Nu?
-Nu.Oi fi tu nesimtita si asa mai departe,dar matusa a a zis sa te ajut sa te faci comod ca sa poti manca,si asa voi face.
-Ei bine zi matusii mele ca nu am nevoie.
-Nu ai nevoie?Da cum sa nu?
-Nu,nu de ajutorul tau cel putin.
-Ei bine eu te voi ajuta fie ca vrei sau nu.
Alma nu se mai incapatana,pentru ca,ce e drept,ii era cam foame.
Totus nu se simtea deloc la locul ei in timp ce Nick o ajuta sa se duca la masa ca sa poata manca.Totus cand toata treaba se termina iar Alma avea toate farfuriile in fata,Nick se facu comod pe pat.
-De ce nu mergi?
-Pai trebuie sa te ajute cineva sa te duci din nou in pat,nu?Astept aici pana cand termini.
Nu stia de ce dar asta ii aduse un no in gat.
-Cred ca...o sa stau un pic pe net,asa ca poti sa mergi.
-II ok,pot sa iti aduc laptopul in pat.
Nick era incredibil de degajat.
-Nick...incepu ea,te rog iesi afara.
Nick veni aproape de ea pana cand ajunse cu fata la vreo 5 centimetri de ai ei.
-De ce?
-Pentru ca daia?
-De aia ce?
-Pentruca asa vreau eu.
-Mai concret te rog.
-NU stiu,bine,nu a simt bine in preajma ta.De cand ai ajuns in casa,ma sit tot mai rau,mi-am bagat piciorul intr- o scara,nu voi putea merge pe picioarle mele vreo saptamana si ai venit doar de vreo 1-2 ore.
Deci iesi din camera mea.
Nick se intoarse si pleca,fara sa ii mai spuna nimic,peseme cuvintele Almei il durura.
In scurt timp il putu vedea pe geam,cu bagajele in maine,cum se indrepat spre poarta.
-Ce?
Capitolul 5.
Nu te suport!
Almei ii lua cateva clipe sa isi dea seama ce se petrecea e fapt,iar cand o facu sari sa deschida geamul,fara sa ii pese de durerea acuta din glezna.
-Hei,mitocanule,unde pleci?
-Tu ce crezi?Plec acasa,acolo unde mi-e locul.Doar asta ai vrut,nu?
-Dar...nu vorbeam serios.
-Scuteste-ma.Si oricum..cred ca ai dreptate.Nu am ce cauta aici.Ci e acasa,cu vacile si animalele mele.
-Si daca nu am?Daca o sa regreti intrega ta viata alegerea asta.
-AS fi regretat-o daca nu te-ai fi purtat cu mine ca si cu ultimul om.Am vrut sa te ajut,iar tu m-ai respins ca si pe o pereche de sosete murdare.
-Incearca si tu pentru 2 secunde sa te pui in locul meu,sa vezi ce simt..si apoi judeca-ma.
-Am facu-to si mi-am dat seama ca esti o lasa,o lasa care nu e destul de puternica ca sa faca fata lumii reale si care se ascunde in lumea ei imaginara.
-Ma cunosti de 2 ore.Cine iti da dreptul sa ma judeci.
-Nu te judecam...doar eram sincer.
-Aha...cum sa nu.Ok...pleaca.Putin imi pasa.
Si Nick isi vazu de drum.Toata noaptea Alma nu putu dormi,nu stia de ce dar vinovatia o rodea pe interior.
Cand insfarsit se adanci in lumea viselor,un sunet ciudat o readuse in simtiri.
-Ce?Ce se intampla?incerca ea sa ingane desi era mult prea somnoroasa ca sa poata face alceva.
-Trezirea,Alma.Spuse mutasa ei.Trebuie sa vi la masa.
-Dar cum...nu stiu daca ai uitat,da nu pot calca pe piciorul drept.Iar eu intr-un picior nu sar.
-II ok.Ti-am luat o carja ca sa te ajute sa iesi din camera si sa te misti in astea cateva zile.
-Pf...mai vreau sa dorm.
-Scuze scumpo dar nu te mai pot lasa sa dormi.E cineva la noi si nu ar fi frumos din partea ta sa nu te arati la masa.
-OOOO...chiar trebuie.M-ai vreau sa dorm.
-Haide!
-Bine,bine.Doar da-mi te rog niste haine din sifonie,ca astea incep deja sa ma incomodeze.Si in plus sunt murdare.
-Ok
Dupa ce matusa o ajuta sa se inbrace coborara la masa,Alma fiind ajutata de carja.
Capitolul 6.
Hai sa mancam!
Nu era nimeni altul decat Nick.
-Tu...tu...tu ce cauti aici.
-Am venit la masa,tie ce ti se pare ca fac.
-Pf...adica ce faci aici,in casa,si nu esti intr-un tren sau avion sau in orice mijloc de transport spre locul de unde vi.
-M-am razgandit.raspunse simplu Nick.
-Te-ai razgandit?Dar ieri erai atat de..nu conteaza.
Abia acum isi dadu seama ca unchiul Ronald,matusa Triana si Eddy ii priveau uimiti...probabil ca ei nu auzira intrega discutie.
-Nick...incepu calm unchiul Ronald.Ai ceva sa ne spui?
-Nu!NU tocmai!E ceva intre mine si Alma.
-Alma,ocupa te rog loc,o ruga matusa Alma.Si hai sa mancam.
Culmea locul ei era vis-a-vi de cel a lui Nick.
Micul-de-jun nu fu prea mare,asa ca in mai putin de 5 minute Alma se scuza,si o lua spre camera ei,fiind,spre exasperarea ei ,urmata de Nick.
Din respect pentru unchii ei nu mentiona nimic pana cand ajunse sus,dar atunci se dezlantui.
-Tu esti prost?Vrei sa spui ca alor mei nu stii ca aproape ai plecat.
-Ba da.
-Si atunci?De ce s-ai purtat de parca nu stiau nimic.
-Ei bine...ei nu stiau de ce am plecat.
-Da ce le-ai spus.
-Ca nu ma simteam la locul meu aici.
-Si nu e adevarat?
-Nu tocmai.
-Atunci?
-Hai sa zicem ca a aparut cineva care imi da viata peste cap.Si e cam greu sa imi dau seama daca o urasc sau o plac.
-O...serios?Cine e!
Nick o privi exasperat,dar nu ii raspunse,ci se indrepta spre camera lui.
-Hai,nu ai degand sa imi raspunzi la intrebare,strica Alma dupa ea.
Cand ajunse la un pas de camera lui se intoarse spre Alma si spuse soptit,astfel incat ea abia daca putu auzi .
-Tu.
Alma nu se ami putu misca din loc.Doar privea in gol socata.
-Ce ai spus?
Nick nu se mai putu aptine si o lua la fuga se prea,si o lua in brate fara sa o lasa sa se inpotriveasca.
-Tu!repeta el.Cred...defapt dtiu ca te plac.Doar ca...esti atat de enervanta si aroganta.Habar nu am ce oi fi vazut la tine.
Alma il inpinse cu mainile si……u mica ii fu uimirea cand vazu ca musafirul nu era nimeni altul decat.....Ce face?
Capitolul 7.
NEGAREA
Il inpinse si pleca cat de repede o lasa carja spre camera ei,se arunca pe pat si incepu sa planga.
Daca era sa fie sincera cu ea,si ei ii placea de Nick,dar a suferit prea mult din cauza oamenilor,ca acum sa isi darame zidul din jurul inimii pentru un oarecare baiat...pe care nici macar nu il cunoaste de mult timp.
Zilele treceau iar Alma iesea tot mai rar din camera ei,iar in rarele ocazii cand iesea il evita pe Nick.
Cu chiu cu vai se scursa si acea chinuitoare zi in care a trebuit sa stea locului,fara prea multa miscare,si acum a venit timpul sa se duca la scoala.
Din pacate se parea ca si Nick era la aceeasi scoala cu ea,asa ca au mers impreuna.
In prima jumatate de drum niciunul nu spuse nimic,pana cand Nick isi lua inima in dinti:
-Si...te-ai mai gandit?
-La ce sa ma mai gandesc?
-Stii tu...la noi.
-Nu exista nici un noi.Eu am ales sa uit ce ai zis acum cateva zile,si ai face bine ca si tu sa faci la fel.
Prea bine.si Nick grabi pasul,lasand-o pe Alma in urma.
Prima ora a Almei era Matematica,una din orele pe care le avea in comun cu Nick.
Cand a ajuns ea la scoala era deja si 2 minute,asa ca toate locurile se ocupara,ianfara de cel de langa Roby,un baiat tocilar si ffff ciudat,in sensul rau,si desigur unul langa Nick.
Desi o durea sa recunoasca il prefera pe Nick,si se aseza langa el.
Cand se aseza,Nick o privi surprins pret de cateva secunde,dar apoi se concentra din nou pe un punct de pe caietul lui,doar ca sa nu o priveasca pe Alma.
-Deci...incerca Alma sa dechida o conversatie,simtindu-se vinovata pentru modul in care reactionase mai devreme.Cum o duci.
Insa Nick nu apuca sa spuna nimic pentru ca profesoara de matematica intra.Era o persoana ursuza,la alcarei ore daca faceai vreo miscare primeai 2,asa ca intrega clasa se linisti.
Ora fu,ca de obicei obositor de prictisitoare,asa ca Alma alesese sa il priveasca pe Nick,care se parea ca era tare captivat de chestiile astea....inteligente si cu multe cifle,care Almei ii se parea chineza.
Stand si holbandu-se la el opserva cat de dragut era.Avea trasaturile fetei line,si bland conturate,ochii verzi aveau sclipiri de aur prin ei,si parut ii statea neobisnuit de bine,ceea ce o facu sa isi simta picioarele ca se topesc sub ea.
Dar revelatia ii fu intrerupta de Nick,care intamplator o prinse in flagrant.
-Ce...faci?
-Bine,se trezi ea la realitate...adica nimic...nu fac nimic.
-Aha...
-Ce se intampla acolo?se auzi vocea tunatoare a profesoarei.
-A...nimic.
-Nimic?Amandoi la tabla in momentul asta.
Alma ingheta...nu stia nimic.Matematica era limba straina pentru ea.
-Ce mai asteptati?La tabla am spus.
-Doamna,a fost vina mea,sari Nick vazand-o pe Alma livida.
Sunetul clopoteluluii fu cel ce il salva,insa profa nu uita sa adauge ca maine il va asculta.
-Multumesc.zise Alma cand clasa se mai goli.
-Cu placere.
-De ce ai facut asta?
-Hm...pentru ca nu veai cum sa ai habar de lectie pentru ca m-ai privit toata ora.
-Ce?Nu am facut asta!
-Aha...cum sa nu.
Si Nick se indrepta spre urmatoarea sa ora ,insa nu inainte de ai da Almei.....
Capitolul 8.
LA SHOPPING
Nick se indrepta spre urmatoarea sa ora,insa nu inainte de ai da Almei un mic pupic pe obraz,care o facu sa se simta de parca era gata sa lesine.
Spre fericirea ei,Nick nu mai ii astepta reactia,si nu ii putu vedea fata rosie ca para focului.
Restul orelor trecura pentru ALma ca un vis,de fapt daca o intrebai ceva despre care vorbira oricare dintre profesori,ma indoiesc ca ar fi stiut,a fost prea ocupat sa rumege ceea ce s-a intampplat de dimineata ca sa mai fie atenta si la profesori.
La sfarsitul orelor,Alma il astepta pe Nick in fata scolii,cazura de acord inca de acasa sa vina impreuna acasa,insa el nu mai aparu.
Trecu,5 minute...10....15...Alma era gata sa plece acasa,cand de dupa colt aparu Suzzy,gafaind.
-Scuze,reusi ea sa ingane,am uitat
-Ai uitat ce?
-Am avut cu Nick penultima ora,si mi-a spus sa iti spun sa nu il astept,ca el vrea sa studieze ceva...ii in biblioteca...cred.
-Serios?Alma era de-adreptul scoasa din minti.Cum ai putut sa uiti...il astept de vreo 5 minute.
-Stiu,stiu!Mi-am cerut scuze,nu?Am uitat si eu.
-Infine.
-Atunci eu plec.
-Stai,stai,stai,Suzzy ii prinse mana.
-Ce?
-Stiu cum sa ma revansez.Haide sa mergem in mall.
aAlma isi dadu ochii peste cap.
-Stii ca nu prea ma dau in vand dupa cumparaturi....cel putin nu in ultimul timp.Iar acum chiar nu am nici um pic de chef.
-Hai...te rog eu frumos!!!Pentru mine1si facu ochii ei speciali de catelus,carola stia ca Alma nu le putea rezista.
-Pf....bine!Dar nu stam mult1
-Ok!
Pe drumul spre mol,Alma ramase tacuta,si oricat de tare incerca Suzzy sa intretina o discutie nu reusea,pentru ca Alma era prea distrasa.Era cu gandul la Nick,si de ce nu venise el sa ii spuna ca nu vor merge impreuna acasa!
In cele din urma il lasa pe Nick in truda lui,si se axa pe cumparaturi.Oricat de greu ii venea sa recunoasca,adevarul era ca ii placea l acumparaturi,o relaxa.
Mall-ul se schimbase de cand nu mai venise ea pe aici,iar acum tot ce putea face era sa se ghideze dupa Suzzy,care era de altfel regina cumparaturilor.
-Deci...ce ai degand sa facem?
-Hm...pai,ne plimbam,mancam o inghetata,problam cam un cotralion da haine,nu mai spun de incaltaminte...iar apoi plecam
-Aha...Si ce facem prima data?
-Plecam sa papam ceva.
-Asta nu era inclus in plan
-Nu,dar mor de foame...si fac cinste.
-Pf...ok!
-Iei...bun.Ajunse-ra pna la urma la KFC,fast-food-ul preferat al lui Suzzy,nu era tocmai pe gustul lui Alma,dar nu se planse.
-Tu asteapta aici,iar eu ma duc sa comant.spuse Suzzy
-In timp ce se facu comoda,Alma vazu in multime o fata cunoscuta,dar aceasta se ascunse in urmatoarea secunda din nou printre clienti.Abia apoi isi dadu seama cine era....Nick.
Nu putea sa fuga dupa el...nu ar fi fost prea nobil,dar nici nu putea sa steie aici,asa ca isi calca onoarea si pleca dupa el.Era prea suparata ca sa il lase in pace.
Capitolul 9.
Te urasc!
-Hei,ce cauti aici?Striga Alma dupa el
Cand o vazu Nick facu ochii cat cepele
-Asa te simti tu rau?ii reprosa el
-Ce ?
-Hai,nu te fa ca nu stii
-Dar tu asa inveti?Venind in mall.
-Poftim?Ce tot spui acolo
Si acest dialog s-ar fi putut invarti prin cercul vicios inca mult timp,asta daca nu ar fi aparut Suzy,cu 3 meniuri ingramadite pe o tava.
-Deci...v-ati intalnit.zise ea
-Suzy,incepu Alma pe un ton care incerca sa fie calm.Ai ceva sa imi marturisesti?
-Nu,nu tocmai
-Continua.
-suzy....
-Ok,ok.Ideea e ca voi doi parca ati fi batuti in cap
-Tradu te rog.
-Voi nu vedeti ca sunteti perfecti unul pentru celalalt
-Ba nu ii adevarat
-Alma ,lasa-ma sa termin.Deci,cum spuneam voi doi va potriviti de minune,doar ca dintr-un motiv pe care nu mi-l pot explica nu puteti accepta asta.Asa ca,v-am aduc pe amanoi aici ca sa va conving de asta.
-Adica ne-ai mintit.
-Nu...v-am omis cateva amanunt.Daca stiati ca ar fi fost si celelalt aici ati fi venit?
Niciunul nu spuse nimic
-Asa credeam si eu.Asa ca va rog eu frumos,hadi sa ocupam loc si sa purtam o conversatie normal,ce ziceti.
Fara prea mare tragere de inimi cei doi s-au asezar,normal,fix in fata unul la altul
Neavand chef de discutie,Alma isi lua meniul si incepu sa infulece.
-Alma vezi ca o sa te ineci,zise Nick umpic parca temator
-Si ce iti pasa
-Imi pasa,mai mult decat ai crede.
-Ce,ca daca o sa mor aici ,matusa o sa te deie afara dn casa?
-Pf...
Oricat de domn era Nick de obicei,acum si-a iesit complet din sarite
-Poftim?????Cum poti macar sa glumesti cu asta
-Foarte bine
-Alma,de ce iti e frica?
-Nu mie frica de nimic
-Ba da ..iti e frica sa simit.Te temi ca,daca ma lasi sa intru in viata ta..o sa te pasaresc sau osa te ranesc...sau cine stie ca mai crezi tu in momentul de fata
-Ce cred eu acuma,e ca nu mi-ai cerut voie sa intru in viata mea....ci mai degraba ai dat buzna
De acum amanoi erau in picioare ,trimitandu-si scante-i din priviri.
-Ok...hai sa zicem ca ai dreptate.Dar cum ramane cu ceea ce simti pentru mine?
-Nu simt apsolut nimic pentru rine,inafara de empatie.
-Aha...de aceea te-ai uitat atoata ora de matematica ,la mine,nu-i asa ?
-Nu m-am uitat la tine.Ci pe geam...da cum sa nu.Si tu te astepti ca eu sa cred.
-Da,ma astept sa crezi.Pentru ca asa ii.
Exasperat,Nick se apropie de ea si o saruta....
Capitolul 10.
Haide,recunoaste!
Alma inmarmuri.Nu stia ce sa zica,sau ce sa faca.Era tot ce vroia vreodata,ba chiar mai mult,insa nu stia nici ea de ce,se apunea idei de a lasa pe cineva sa se aporpie de ea.
Poate ca Nick avea dreptate,poate ce era o fricoasa,o lasa.Dar adevarul era ca a suferit destul din cauza oamenilor.
Dupa un moment,in care ii trecu socul,Alma il inpinse pe Nick.
-Ai inebunit cumva?striga ea atat de tare incat fast-food-ul se intoarse spre ea.
-Fiecare om are dreptul de a se exprima in tara asta,se apara Nick,cu cel mai jalnic raspuns pe care l-ar fi putut gasi vreodata.
-Pf...hai mai lasa-ma.Eu plec acasa.
Si luandu-si geanta fugi spre ura,cu Nick privind-o umpic socat,ca si cum nici macar nu si-ai fi dat seama ce facuse atat de groaznic.
“In filme merge”isi spuse in in gand.
Dupa ce ajunse acasa,Alma se arunca in pat si incepu sa planga.Nu stia de ce,doar plangea.Era ironic,sa plangi cand ti s-a intamplat ceva atat de....bine pana la urma.Adica practic Nick ii spusese ca o place.Nick,un baiat foarte de treaba,dragut si simpatic.
Nu dupa mult timp auzi un batut in usa.
Inima i se opri,si in ea se tinea un razboi colosal.Intr-un fel vreoia sa fie Nick,dar in acelas timp ii era frica sa dea ochii cu el.
-Cine e ?a intrebat ea incercand sa nu ii se simta emotia in glas.
-Eu sunt!
Ding-ding-ding!!!dintrodata adrenalina ii pulsa in tot trupul iar un sentiment ciudat ii cuprinse intrega fiinta...Nick
-Ce e?
-Vreau sa vorbim.
-Atunci vorbeste.
-Pf...pe bune ?Nu vreau sa te mananc!Deschide te rog eu frumos usa,ca s aputem vorbi si noi ca doi oameni normali.
Alma ezita,insa apoi deschise usa.In pofida incercarilor ei disperate de a nu se uitat in ochi lui,Nick facu ce facu si o prinse intr-un unchi mort,asa ca singurul loc in care se putea uita era ochii lui.Acel albastru inchis,ca cerul noapte,erau atat de calzi si de adanci incat o faceau sa doreasca sa se adoposteasca in ei,sa se adanceasca in acel albastru profund si s anu mai iasa la lumina.
-Deci...m-am saturat.Ma placi sau nu!
Asta era,farad oar si poate,mult prea brusc,cel putin mult mai brusc decat se astepta Alma.
-Pai...eu
-Da sau nu?
Nick ajunse la capatul rabdarilor,vroia un raspuns si il vroia acum,si avea tot dreptul,asteptase destul,avusese destula rabdare cu ea.
-Da,ok.Te plac.
Dintr-odata privirea i se imblanzi,si pentru o clipita Alma putu vedea o sclipire.
Nick se apropie de ea,tot mai aproape si aproape pana cand ajunsesera la vreo 2 centimetri unul de altu...dar nu se opri,pana cand spatiul care le desparte fata era de cativa milimetri.
-Afla ca si eu te plac,sopti el bland.
Si atunci.....
Capitolul 11.Revederea
Si atunci pe usa intra Corint ,verisoara Almei care fusese plecata in Spani in ultimii doi ani.Chiar daca ii fusese dor de ea,in momentul de fata Almei ii venea sa o arunce pe geam..putea alege rice moment..opsolut oricare,numai asta nu.
Cand intra in camera Corint ramase cu gura cascata.
-Aaa....scuze!Eu vroiam sa iti fac o surpriza,dar benuiesc ca nu ma ales tocmai cel mai potrivit moment.Eu...revin mai incolo.
Dar deja se naruise,adica nu tocmai,tocmai isi spusesera unul altuia ca se plac,dar totus...daca Corint ar fi venit cu 2 secunde mai tarziu,ar fi fost altfel.
-Nu,ies eu,se grabi Nick sa spune.Voi..vorbiti,sau ce fac fetele.si iesi cu obeajii inflacarati din camera,inchizand usa in urma lui.
-Ok,rupse Corint tacerea,sa inteleg ca nu am ales cel mai minunat moment nu-i asa?
-Crezi???Ma rog...deci ca sa revinim la...Ce cauti in coltul asta de Europa.
-Pai,nu v-am vizitat de mult,de prea mult.Imi era doi de voi,de tine in special,iar acum –a ivit ocazia.
-Cat stai pe aici.
-Vreo 2 saptamani.
-O...si unde o sa stai.
-Pai,am vorbit cu matusa ta inainte si a zis ca ar fi ok daca as sta aici,asta daca ii ok si pentru tine,normal!Daca nu ma pot caza la o pensiune.
-Nu,nu,nu,stai calma.II super ok.Oricum ma bucur enorm de mult sa te vad.
-Si eu la fel.Dar,ca sa schimbam subiectul,cine e timul dragut care tocmai iesit pe usa?
-Pai...
-Pai?Nu se poate?!
-Nu se poate ce?
-Uitate la tine!Esti toata rosie!Il placi.
-Pai...hai sa zicem...
-O,Doamne!Corint parea total devastata
-Ce e?
-Tocmai erati pe cale sa aveti primul vostru sarut,nu-i asa?
-Aha...
-Si eu v-am intrerupt.
-Dap..cam asta ai facut.
-Ioi,ioi,ioi,mii de scuze!Daca as fi stiut.
-E ok,serios.Ba nu,nu e ok.Lasa ca ma revasez eu
-corint,eu vorbesc serios!Chiar nu trebuie.
-Ba da,trebuie!Gata,am gasit!!!Va trimit a o intanire romantica?
-Nu!Nici sa nu te gandesti!
-Ba da!o sa fie super,si o sa aveti si voi intimitate.
Asta sigur nu era o idee buna,imi cunosteam destul de bine verisoara ca sa stiu ca o sa iasa urat.Dar nu aveam ce spune.Cand ea spunea ceva,asa ramanea.
A venit si sear,iar eu si Nick urma sa ne intalnim undeva,nu stiam inca unde.Corint a tinut mortis ca sa fu dusa de sofer la locul respectiv,fara sa stiu.Dar a stat lipita de mine cand mi-am ales tinuta,si a insistat sa imi iau o rochie rosie,de seara,cu care am mers doar la o nunta.
Cand am coborat din masina eram la un restaurant select din centrul orasului,iar Nick ,cand ma vazu ca am ajuns,a venit spre mine si....
Capitolul 12.
FIRST DATE !!!
Nick,cand o vazu,veni spre ea si ii oferi mana lui,ca un adevarat gentleman :
-Madam,zise el aproape pufnind in ras dar totus pastrandu-si o farama de demnitate
Era atat de ciudat,pentru amanoi.Adica acuma cateva ore aproape ca s-au batut intr-un fast-food,iar acum erau intr-un restaurant de habar nam cate stele avend prima lor intalnire.
Doar cu gandul la asta Alma simtea cum se inroseste.Aveau o intalnire,chiar aveau o intalnire!!!
Masa era deja rezervata,iar Nick ca un adevarrat domn ce vroia a parea i-a tras scaunul ca sa poata sta jos.
-Mersi,murmura ea umpic jenata
-Deci,incepu el cand se aseza....
-Deci....
Pe Alma o pufnea rasul,era atat de jenant,de ciudat.Pur si simplu nu se potrivea:ea,el,intr-un restaurant ca acesta.Era o admosfera prea rece.Dar nu ii spuse asta lui Nick,nu vroia sa il supere si sa ii strice cheful.
-Deci...
Insa discutia incredibil de productiva si profunda le fusese intrerupta de c helner.
-As putea sa va iau comanta?ii intreba acesta protocalar
-aaa..se chinui Nick sa citeasca ceva de pe meniul sofisticat,muschi de vita cu....si murmura ceva ce Alma nu putu intelege,dar care suna foarte...ciudat.
-Tu domnisoara?O intreba pe Alma ospatarul
-Ca si el.
Nu avea idee ce a comandat dar nici nu prea ii pasa,totus il intreba pe Nick de curiozitate.
-Deci,ce am comnadat.
Nick se uita primadata sa fie sigur ca orpatarul de indepartare destul de ei apoi spuse:
-Nu am nici cea mai mica idee,dar suna ca si cum chiar am,nu-i asa?
Alma nu mai putea,incepu sa rada,iar Nick radea impreuna cu ea.Erau unul dintre acele momente,cand 2 persoane se simteau parca legate cu niste funii invizibile unul de altul,si se puteau intelege pe deplin.
-Auzi,murmura Nick,ce ar fi sa plecam de aici?
-O idee minunata,dar cum ramane cu comanda ?
-Pai,Corint mi-a dat in stoc destul de....nelimitat.Saraca,cred ca s-a smtit tare vinovata.
-Nu aveam ce face,asa e ea.
-deci platim mancarea,si plecam intr-un loc mai...dragut ?
-Aha.
Si asa si facura.5 minute mai tarziyu erau deja in parcul dinaintea Restaurantului. Era destul de tarziu asa ca peste tot era pustiu.
Alma nu mai purtase de mult mult timp asemenea tocuri,asa ca nu a fost o surpriza cand se impiedica si aproape cazu,dar ca de obicei Nick fu mai rapid.
O prinse se asa au ramas.
-Esti ok?o intreba el cu respiratia taiata.
-Aha,doar ca....nu purta niciodata tocuri.
Nick surase scurt:
-nici nu aveam de gand.
Euforia momentului ii prinse in vraja ei ,si se intampla....insfarsit.Buzele li se apropiara tot mai aproape si mai aproape pana cand ceea ce au asteptat atat de mult s-a intamplat....primul sarut
Capitolul 13.
Momente memorabile
-Deci,cum a fost la intalnire ?ii intampina Corint cand au intrat in casa.
-Bine,a murmurat Alma.
-Bine,doar atat?
-Aha...
-Zambesti!
-Si ce daca zambesc?
-S-a intamlat nu-i asa?
-Ce sa se intample?
-Pff...pe bune?V-ati sarutat,nu-i asa?
-Ce???Nu!!
-Pe cine crezi ca pacalesti.Si cum a fost?
-Cum sa fie?A fost...bine.
-Adica?
Dar Alma se repezi in camera ei si inchise usa.
-Ma culc,ne vedem maine!ii striga aceasta lui Corint care inca astepta pe hol
Dimineata urmatoare se trezi cu un mare zambet pe fata,dupa mult timp putea spune ca era fericita,pasolut ,fara nici un “dar” sau “poate” fericita pana peste cap.
II venea sa sara pe pereti.Era sampata,asa ca toate lumea dormea pana tarziu,.dar ea nu mai putea dormi,i se parea ca viata era prea frumoasa ca sa iroseasca timpul dormind.
Deschise usa la camera,incercand sa faca cat mai putin zgomot,cu gandul de a se duce si sa isi faca un sandwich sau ceva de mancat,ii era destul de foame luand in considerare ca nu mancase nimic de ieri pe la amiaza.
Dar cand inchise usa in urma ei,pe hol se auzira niste pasi.Uitandu-se in spate vazu un Nick somnoros si fara tricou venind spre ea.
“O Doamne,o Doamne,nu are tricou!!!”ar fi vrut sa isi acopere ochii dar ar fi fost prea ciudat.Avea o chestie a ei,tottimpul cand venea un tip fara tricou se ....emotiona,si se facea rosie la fata.
-neata’,spuse el cu o voce gutuita.Si se apropie sa ii dea un sarut de “buna dimineata”,dar Alma il impinse.Ce e?
-Prima data i-ati un tricou pe tine.
La auzul acestor cuvinte Nick ranji amuzat:
-Ce e?De ca ranjesti,ha?
-Esti atat de inofensiva.Ca un...iepuras.
-Iepuras,pe bune?
-Aha...
-Ok,atunci....iepurasul de mine iti spune sa iti iei un tricou ca daca nu...
-Daca nu ce?
-Daca nu te ignor toata zoua.
-Uhhh...ce dura si fara suflet esti...ok,ok,imi iau un tricou,dar apoi facem ceva doar noi 2,ce zici ?
-Cum ar fi curatenie.iti amintesti,e sambata,ziua cand ne suflecam minecile si lustruim casa.
-Pai,se spune ca nu conteaza ce faci ci cu cine faci.Si in plus inca nu s-a trezit nimeni.Am o idee ce sa facem pana se mai dezmeticesc ceilalti.
In vreo 5 minute Alma cobora scarile imbracata,gara sa iasa undeva,nici nu avea habar ce avea Nick sa faca,dar spre marea ei surpriza.....
Capitolul 14.
Mic dejun cu surprize
Nick era in acelas schipament,o pereche de pantaloni si,spre marea bucurie a Almei cu un tricou pe el.
-Nu ai zis ca plecam undeva?
-Nu!Am zis ca o sa facem ceva.
-Ok...ce?
-Alma,Alma,Alma...unde e rabdarea?
-pff....
-Fi fata buna si si ocupa loc.
Ezitatnd Alma se aseza la masa.Era incredibil de curioasa ce ii mai puie mintea lui Nick.Nick se duse in bucataria propriu-zisa ,unde erau aragazul si restul chestiilor pe care Alma nu le stia folosi de fel,doar atunci cand facea oua prajite ....si cam atat.
-Nu trage cu urechea.Striga Nick de dupa umar.
-Dar nu asta fac !
-Aha,cum sa nu,acum inchide ochii !
-Dar...
-Inchide ochii!
-Ok,ok,ii onchid.
-Sunt inchisi?
-Da.
-Sigur?
-Da,ma,da!Hai odata.
Pae cat se apropia de ea Alma isi simtea bataile inimii accenduindu-se.Nu neaparat ca era atat de curioasa,ce cat pentruca el era acolo,doar pentru ea.Atat de aproape veni pana ii simti respiratia calda.
Atunci deschise ochi,si dadu fata in fata,la vreo cativa centimentri de ochii lui verzi si patrunzatori.
-Hei,de ce ai deschis ochi?
-eu...eu.
Desi practic cam formau un cuplu de acum,nu era inca obisnuita cu el atat de...aproape.
Incercand sa schimbe subictul Alma isi indrepta atentia spre ceea ce avea el in mana.
Aaww....ii facuse micul de jun.Era atat de dragut si romantic,desi pe platou nu erau decat niste oua prajite si paine.
-Wow,fu tot ce putu ea sa murmure.
-E un «Wow » bun sau unul rau?
-Unul bun,categoric unul bun.
Nick ranji ca semn de bucurie.
-Ma bucur,spuse el cu zambetul pana la urechi.Mananca.
-Ok.Dar tu?
-Eu...eu...
-Ai uitat de tine ?
-Eu nu...
-Ai uitat de tine nu e asa ?
-Ok,fie,am uitat de mine.
-Se rezolva,impartim ouale.
-Nu,nici vorba.Imi fac ouale.
-Atunci trebuie sa te astept pe tine daca nu vreau sa mananc sigura,iar ale mele se vor racii.
-Ok,ok,dar doar unul.
-Ok.
Nick isi aduse o farfurie si fu gata sa”fure” un ou din farfuria Almei,dar erau atat de aproape.De data asta asta Alma facu primul pas,si il saruta,insa in acelas moment usa de la bucatarie se deschise si intra......
Capitolul 15.
Alegeri de facut
In acel moment pe usa de la bucatarie intra nimeni altul decat unchiul Ronald,iar ca si cum asta nu ar fi de ajuns de rau,eui nici macar nu l-au vazut:
-Gah-Gah...tusi el fortat.
-O Doamne,mormai Alma asa incat numai Nick sa o poata auzi.
-Copii,ce faceti aici.zise Unchiul Ronald pe un ton abia tinut in frau.
Alma isi pierdu glasul.Isi cunoastea destul de bine unchiul incat sa stie incotro se indrepta discutia.
-Noi...nimic.
-Asa ma gandeam si eu.Alma,in camera ta,acum!
-Dar...
-Acum!!!Eu ai Nick trebuie sa putam o discutie ca intre barbati.
Alma nu vroia sa plece,se simtea ca si cum il arunca pe Nick in gura leului.
Uitandu-se la Nick,acesta ii facu cu ochii si mima:”E ok.Du-te”
Ronald astepta pana auzi ura de la camera Almei inchizandu-se.
-Nick,ia loc.
Nick se aseza cu inimia tremuranda pe scaunul de langa el.Simtea in tonul cazdei sale ca ceva nu era in regura,.
-Baiete,care sunt intentiile mele cu privire la nepoata mea?
-EU....pai.
-Vorbeste,de aia ai limba!
-Eu...o plac pe Alma.
-Nu asta te-am intrebat.Ci care iti sunt intentiile1Ai degand sa o folosesti si apoi sa te descotorosesti de ea?Sau chiar mai rau,sa fi cu ea doar pentru avere.
-Poftim???cu cat respect avea pentru Ronald,asta a pus capac.Cum puteti spune asa ceva?
-Uite cum facem.Ori o parasesti pe Alma,ori pleci din casa asta definitiv,ceea ce oricum inseamna sa ve despartiti pentru ca tu v-a trebui sa te muti acasa....departe,departe de aici.
-Eu...
-Ai timp pana maine sa te gandesti.
Fara sa-i dea timp lui Nick sa spuna ceva iesi val-vartej din incapere.
Nici Nick nu mai statu mult pe acolo,si se duse direct in camera lui,fara sa se duca la Alma,care era sigur ca o astepta sa vada cum a decurs discutia.Nu putea sa dea ochii cu ea,nu inainte de a face o decizie.
Pana dimineata urmatoare se hotara,chiar daca asta a insemnat sa stea treaz pana pe la 3.Avea de gand sa se desparte de Alma,ceea ce oricum avea sa se intampla odata si odata,cum a spus si unchiul Ronald daca se muta din nou acasa.
Insa stia ca nu putea sa stea aici si sa o priveasca pe Alma in fiecare zi...era prea mult pentru inima lui.
Pleca...deja isi luase bilet de avion pentru urmatoarea zi la amiaza.Astazi era ultima lui aici,ultima data cand avea de gand sa o vada pe Alma.Chiar daca a stat umpreuna cu ea ,doar vreo luna,efectul pe care il avu asupra lui era iremediabil si fara leac...mereu v-a avea un loc special in inima lui.
Capitolul 16.
Plecarea
Pe cat soarele se ridica tot mai mult pe bota,cu ata Nick era tot mai agitat...in scurt timp v-a trebui sa dea pirpt cu realitatea.
Dintr-odata visul minunat incare trai in ultimele luni se narui...pe cine pacalea el?Nu era facut pentru asta,pentru luxul si puful de aici..cu atat mai putin pentru Alma.Dupa discutia cu uchiul Almei,parca i s-au deschis ochii,Alma suferise deja destul,merita pe cineva mai bun decat el,cu o situatie economica si sociala de o mie de ori mai buna decat a lui.Dar cum avea sa ii spuna asta,parca ii si vedea ochii de catelus plini cu lacrimi.Insa nu avea de ales...
-Nick,hai o data,o sa intarziem.Se aui vocea suava a lui Alma de pe hol
-Acum vin.incerca el sa spuna fara sa dea frau emotiilor care se lumtau in el.
De imbraca in 2 timpi si 3 miscari si ieri pe hol,nevrand sa-o dea Almei un pretext de a intra in camera klui si sa ii vada bagajele.
-Plecam.
-Stai!Stai !Stai!il opri si il privi dret in ochi.Ce e cu tine.Ai cearcane si esti palid.
-Is ok...doar o noapte mai grea.
Nu mai spuse nimic cand ieri din casa,dar apoi deschise din nou subiectul.
-Nick,acum serios,ce e cu tine?
-Ti-am spus,nu am putut dormi bine.
-ok,atunci sa o iau altfel.De ce nu ai putut dormi bine?
-Pfff...de ce trebuie sa iti dau tie socoteala pentru tot ? tonul pe car eo spuse fu muilt mia dur decat a vrut.
-Nick,ce ti-a spus unchiul Ron?
-Nimic prea importat.
-Tia- spus sa ne despartim nu-i asa?
-Pai...
-Si tu ce i-ai spus?
Nick lasa capul in jos.
-Are dreptate.ingana el abia auzibil.
-Poftim?Cum poti sa spui ca are dreptate?Nu are....
-ba da,Alma.Si o sti prea bine si tu,doar ca nu vrei sa recunosti.Provinem din lumi diferite.Cat crezi ca ar fi tinut relatia asta.Pana la sfarsitul anului,in cel mai bun caz,apoi oricum ar fi trebuit ca eu sa plec.Asa mai bine ne curm la amandoi suferinta...
-Doar nu...O,Doamne..vrei sa pleci nu-i asa?
-Alma,incearca sa intelegi.se intinse sa o traga langa el,dar ea se trase,si cu lacerimile curcandu-i siroaie pe obraji o lua la fuga lasandu-l pe nick in urma constienta ca e foarte posibil sa nu il mia revada vreodata.
Nick nu se clinti din loc,doar statea acolo,ca o statuie,cu privirea incetorata de lacrimi,si gandindu-se la cat de cruda poate fi soarta.
Nu se mai duse la scoala.Pleca direct acasa,isi lua bagajele si le duse la aeroport.chiar daca asta insemna sa astepte cateva ore in gara,nu putea s amai dea ochii cu Alma,chiar daca despartirea lor nu fu ca la care spera el.
Vazand ca Nick nu mai apare,dupa prima ora se hotara sa plece acasa si sa profite de ultima sansa...ultima speranta pe care o mai avea de a il convinge sa ramana cu ea .
Insa Nick plecase deja...cu bagaje cu tot.Cuprinsa de durere se resentimente se intinse pe patul lui frumos facut si planse strangand la piept asternuturile ...insa ceva ii atrase atentia..un bilet era pe noptiera,pe care scria cu un scris ingrijit si foarte cunoscut.”Pentru Alma”.Il deschise cu mainile tremurande si citi “Sper ca ai sa ma poti ierta...Cu dragoste Nick”.
Erau doar doua randuri dar i-au redat speranta,cu forte noi se ridica si suna un taxi.
-Unde sa va duc,domnisoara?o intreba taximetrixul
-La aeroport! zise aceasta cu hotarare in glas
Era ora 11....mai avea inca o ora pana la decolarea avionului in care se urca si Nick,aflase asta dupa o privire fugitiva pe orarul zborulrilor de astazi.
Capitolul 17.
Adio....
Mai avea inca o ora sa il convinga pe Nick sa ramana la ea....dar Alma habar nu avea ce sa spuna atunci cand il va vedea...
Primul lucru la care se gandi era sa ii sara in cap,si sa il rapeasca...dar banuiesc ca nu poate face asta,nu? Al doilea lucru era sa il faca cu ou si cu otel.Cum putea sa plece...si inca cu 2 zile inainte de ajunul Craciunului?Dar era destul de sigura ca asta l-ar fi impins si mai tare spre oraselul lui de preerie.Nu era buna sa spuna ce gandeste...mai ales in public,poate daca nu ar fi fost intr-o sala de asteptare plina ochi ar fi fost mai ok dar nu avea ce face....
Pana framanta ea toate aceste lucruri in minte taxiul ajunse in fata aeroportului:
-Domnisoara.....domnisoara,o striga taximetristul
-Ce? Ha...
-Am ajuns?dupa cateva clipe de ezitare zise din nou.Suteti bine?Pareti palida.
-Da da multumesc....cat face?
Dupa ce achita Alma se grabi spre intrare...cu fiecare pas pe care il facea isi simtea inima batand tot mai tare....si mai tare.
Scrutand sala de asteptare il zari cat ai clipi pe Nick....defapt nici nu avea cum sa nu il vada ,doar statea in fata ei pe o banca,cu capul in jos fixand cu privirea un punct din podea.
Ezitand si cu pasi micuti se apropie de el:
-Nick….sopti ea firav
Cand ii auzi glasul Nick isi ridica repede privirea spre ea,dar nu putea sa se uite in ochii ei
-Nick....ce ai degand sa faci?fu tot ce reusi ea sa zica
-Plec....Alma,eu....stiu ca asta e mai bine...
-E mai bine???Cum poate fi mai bine sa ma lasi aici cu inima rupta si sa.....sa pleci undeva unde nici tu nu mai esti atat de sigur ca e „acasa.”
-Trebuie...
-Nu imi spune ca unchiul Ron ti-a bagat toate lucrurile astea in cap.
-Nu....nu tocmai.Dar ce mi-a spus eu m-a facut sa pun lucrurile cap la cap.Ce viitor crezi ca avem noi impreuna.Suntem doi oameni din lumi diferite....total diferiti care au incercat sa se joace de-a Dumnezeu.
-Ce vrei sa spui cu asta?Cum adica ne-am jucat de-a Dumnezeu?Si mai mult de atat....de cand crezi tu in lucruri de genul asta?
-Adica de cand sunt crestin?Din totdeaunaa....dar am incercat sa fug de asta....deaceea m-am reugiat aici....departe de casa...crezind ca am sa pot sa ma schimb, sa fiu altul.Dar nu te poti ascunde de Dumnezeu.Am fugit eu cat am fugit dar apoi El mi-a reamintit ca e mereu cu mine,chiar daca nu vreu sa recunosc asta.
-Deci ma parasesti pentru un Dumnezeu pe care nici macar nu il poti vedea.
-Nu...te parasesc pentru ca asa stiu ca e cel mai bine....si pentru ca stiu ca El exista si ca e aici cu mine....in fiecare moment
-Nick....cine esti?Te-ai schimbat...nu mai esti tu....
-Ba da sunt eu....iar acel Nck pe care l-ai cunoscut tu a fost doar o masca...o masca pe care mi-am facut-o fiindca mi-a fost rusine de ceea ce sunt eu...de ceea ce eram eu
„Londra-Iowa imbarcarea”se auzi vocea unei femei
Aceasta era zborul lui Nick....era timpul sa isi ia ramas bun.De data asta el fu cel care facu primul pas,si se duse sa o imbratiseze pe Alma,iar ,cu gura la urechea ei ii sopti:
-Te iubesc...si te voi iubi mereu,,,,dar mai mult decat atat El te iubeste se te vrea copilul Sau...vrea sa iti ia toata tristetea si poverile si sa iti de-a pacea Lui mareata
Alma nu era capabila sa spuna nimic....doar mai statu in bratele lui pentru cateva clipe pana cand Nick se retrase si cu o ultima privire isi lua bagajele si se indeparta....lasand-o pe Alma plangand si cu un milion de intrebari.....
Capitolul 18.
Un Craciun in haos
Ajunsa acasa Alma se duse direct in camera ei si incepu sa planga.Nu mai ii pasa de ceea ce i-a spus unchiul Ron lui Nick,nici macar nu mai avea energia necesara sa se certe cu el ca i-a luat singura persoana care a ajutat-o sa iasa la lumina....pentru un timp.Tot ce simtea acum era tradare,atat pentru unchiul ei,dar mai ales pentru Nick.....cum a putut sa plece?Cum?
Urmatoarele 2 zile,spre fericirea ei,Alma nu mai avu nici macar timp sa se gandeasca la Nick ,trebuia sa o ajute pe matusa sa cu pregatirile de Craciun,iar aceasta a insistat ca
ele sa se ocupe de tot ....de obsolut tot,de la suralitul bailor pana la mancare si impodobirea bradului.
Si uite ca a venit si ziua cea mare,ziua in care toti ar trebui sa fie mai uniti...sa se comporte ca o familie...sau cel putin una improvizata,nu era la fel ca si parintii lor aici.
Trecand peste acest moment de melancolie si dor,Alma nu se putea gandi daca nu i-ar fi fost mai usor sa uite ca patintii ei nu mai erau aici daca Nick nu ar fi plecat.Dar acum a pierdut 2 persoane nu numai 3.
-Alma,hia sa deschidem cadourile.o striga Eddy,fratele ei
“OH...serios???Am aproape 16 ani!!!De ce mai facem asta?”
-Alma!!!
-Vin,vin,raspunde ea fara prea mare elan.
Alma nu putu sa nu se gandeasca ca daca tot e sa primeasca un cadou,l-ar prefera pe Nick decat toate prostiile alea care or sa fie sub brad.
Si,asa cum se astepta,sub brad nu era nimic care sa o scoata din starea ei deplorabila...desi la Eddy avuta efect.Dupa mica ceremonie toti se pusera la masa insa ea nu avea nici o pofata de mancare:
-Eu sunt foarte obosita,ma duc sa ma culc,va rog sa ma scuza-ti.ai-a inceput drumul spre scari dar vocea matusii o opri din drum
-Nici sa nu te gandesti,asta e un lucru pe care il facem impreuna,ca o familie,nu poti lipsi de la el
-Ce familie....noi nu mai avem familie.Va suntem racunoscatori tie si unchiului Ron ca aveti grija de noi,dar nu sunteti parintii nostri
Toti amutira si imi trimisera niste privire incriminatori
“Minunat,am reusit sa ii supar pana si pe singurii oameni care tin la mine?Sunt tare...”
-Alma,te rog sa stai jos,spuse matusa apasat si se reintoarse la locul meu urmata de nepoata sa.
“Asa e,incerca sa se convinga Alma.suntem o familie....sau cel putin asta incercam sa fiu.Trebuie sa o lar pe matusa Triana sa faca ce vrea si sa incerce sa ne apropie macar acum,de sarbatori”
-Alma?de data asta unchiul Ron vorbi
“Ah,minunat...ce are toata lumea astazi cu mine?”
-Da?
-Starea ta se datoreaza poate....datorita lui Nick?
“de ce a adus vorba de asta?Cum poate sa aduca vorba de asta cand stie ca el e cel care a pus paie pe foc ?El a cerut-o...”
-Multumita tie.....acum am ramas din nou singuta,singurul prieten pe care il am fiind Suzy.Si in plus ea e de sarbatori in sat....Asa ca multumrsc unchiule,l-ai luat de langa mine pe singurul om care ma iubea cu adevarat...
-Daca te-ai fi iubit nu ar fi plecat.
“O,minunat.De ce nu ma lasi sa te cert numai pe tine?De ce imi aduci aminte de cea facut el?”
Nu mai avea mult si incepea sa planga asa ca se grabi spre camera ei,nepasandu-i de toate chestiile ...de familie.
Ajungand in camera vazu acolo o persoanas...era chiar.........
Capitolul 19.
My sis’
Pe patul ei era chiar Suzy…nu trebuia sa fie in sat?
Fara sa stea pe ganduri Alma se duse si o impracisa,inca uimita
-Wow....ce surpriza..
-Una placuta sper.
-Nici nai ideea.Dar ce cauti aici?
-Pff....dar ce frumos ma primesti tu.Dar daca tot ai intrebat ,am venit mai repede in oras,tati incepe sa lucreze si nu mai avea cand sa vina sa ne aduca.
-A...pai ma bucur.Hm....stii ce inseamna asta,nu?
-Alma..stiu la ce te gandesti si cu dejamgire iti spun ca ...m-a lasat.
Acum,ca sa intelegeti si voi ...cele 2 prietene bune planuiesc de mult o “petrecere in pijamale” sau mai bine zis sa doarma una la cealalta acasa,dar tot timpul a intervenit cate ceva....insa acuma a venit momentul....
-Tare...deci cand?
-Hmm...numai dupa Craciun...avem o politica stricta in ceea ce priveste sarbatorile in familie...deci in 28 ii ok?,
-Dap...perfect,cum altfel ar putea fi?Deci ne vedem in 28...o sa fie o noapte...nici macar nu gasesc cuvantul potrivit.
-Aha....stiu ce vre sa spui
-Am nevoie de asta,mai ales dupa toata chestia cu Nick...nu mai spun ca acum toti sunt suparatipe bine.Banuiesc ca am darul sa indepartez persoanele la care tin.
-Hmm....nu stiu ce sa spun despre asta.....dar la partea cu Nick chiar trebuie sa ii dam de cap.Cum a putut sa ii faca bff-ului meu asa ceva.O avut noroc ca eram plecata,dar daca il mai vad odata pe cuvantul meu ca o sa regrete.
« off....chiar ca mi-a fost dor de ea «
-Acum,nu ca as vrea sa stiu,dar cum ai intrat in casa/
-Simplu,ai fereastra.
-Da,iar camera mea e la etajul 2 iar tie iti e frica de inaltimi.
-pff...m-am mai maturizaat si eu.
-Ok...o sa iau asta ca pe un “nu vrei sa stii”.
-Buna alegere.Si oricat de mult as vrea sa mai stau sa vb cu tine despre dramele tale si viata ta care deja incepe sa imi cam semene a telenovela ,eu trebuie sa ma duc acasa
-Ok,noapte bune....si vezi sa nu nu iti rupi ceva.Sigur nu vrei sa iesi pe usa?
-Ne....prea compicat.
“Hmm....asta era Suzy mea.Ce m-as face oare fara ea.Tipa cu complexe care nu stie defapt ce are.Un sufet minunat,o vorba buna pe care e mereu gata sa o impartaseasca....si sa bata pe cei care vor sa imi rupa mie sufletul :))
Iar in ceea ce priveste complexele.....serios?Incerc sa i le scot din cap de ani de zile!!!!draguta,foarte draguta,cu ochii puri si curati,plini de bunatate.Iar baiatul care nu o sa o precieze o sa aiba de aface cu mine.
Capitolul 20.
O seara ciudata ......
Normal,lui Alma ii lua ceva ca sa isi convinga matusa sa o lase pe Suzy sa stea la ei peste noapte,dar apoi apelase la santaj emotional....cea mai puternica arma pe care o poate ave cineva.
-Bine,spuse Alma,daca nu vrei sa imi traiesc viata de ce nu ma incui lus si simplu in beci,ma incui cu lacatul si arunci cheia?O ruga am avut eu pentru tine...una,si nici pe asta nu mio poti indeplinii?si incepu s aplanga pe infundate
-Of...fie,dar sa nu faceti galagie,unii dintre noi avem mergem la lucru.
-Ok.dintr-odata toata tristetea si amaraciunea se risipii transformadu-se intr-un mare zambet.Multumesc! si o apuca pe scari cat o duceau piciorele.
Cand ajunse la acea scara,unde se impotmolise in prima zi a lui Nick acolo scartaitul acesteia nu o facu numai sa ii fie si mai dor.
“Of....nici macar acum nu ma lasi in pace sa ma bucur>” striga ea in minte deparca Nick ar fi acolo....sau spiritul lui...cine stie ce gandea ea.
-Hei,eu sunt.zise Alma dupa ce cineva raspunse la telefonul lui Suzy
-Deci?se auzi intrebare din celalalt capat al firului
-Te lasa.Ti-am spus ca nu ai de ce sa te temi.
-Hmm.....ce ai facut ?parca ii si vedea ochii mijindu-se
-Pff....eu?Nimic!
-Aha...
-Ok,fie.Doar umpic de manipulare emotionala.
-Ma gandeam eu.Ok,deci trebe sa inchid,ne vedem peste 2-3 ore
Lui Alma ii lipsea tovarasia lui Corint.Aceasta pleca in vacanta de iarna inapoi in Spania ca sa fie cu ai ei.Acea fata era foarte....inchisa,si multi ar spune ca e foarte “normala”.Dar nu era asa,odata ce ajungeai sa ii castigi increderea o cunostea-i cu adevarata.Totus,se intamplase ceva,nu isi putea da seama Alma ce....dar era ceva.Ceva o framanta,iar cand a intrebat-o a incheiat discutia cu un scurt “Sunt ok”...dar nu era asa....
Primele vreo 4 ore din asa-zisa “petrecere in pijamale” tot ce au facut Alma si Suzy a fost sa vorbeasca.Despre una despre alta,dar Alma evita cat putu sa vorbeasca despre Nick.Dorea sa ramana asa...in acea admosfera de fericire....desi nu prea se simtea asa.Insa nu putu sa evite pana la nesfarsit subiectul.
-Deci...zi-mi inca o data toata treaba cu Nick
Alma incepu sa povesteasca si nici nu a avut idee de ce sentiment de usurare avu cand impartasi totul cu alcineva...nu doar bucati si fragmente...totul.
-Deci e crestin...incepu Suzy
-Dap...
-Asta are vreo legatura cu ceea ce simti tu acum?
-Posibil
-Deci da.Te-ai intrebat de ce e asa?
-Pentru ca e incuiat?rapunse scurt Alma
-Hmm...tare ma indoiesc ca asta gandesti defapt
-Ok....habar n-am.Poate ca e doar....o scuza.Ca sa se poata descotorosi de mine cat mai repede
-Sincer,si de asta ma indoiesc.
-Atunci ce?
-Poate chiar crede in ceea ce spune
-Poate....
-Tu chiar nu intelegi ce vreau sa spun,nu?
-Nu,nu prea.
-Il iubesti ?
-Da....cel putin asa credeam
-Alma,il iubesti?
-pff....da,ok?Dar cu ce ma ajuta asta daca el a plecat?
-Pai....dute dupa el!
-Ce?
-Dute dupa el si recupera-l.Pentru ca stiu ca si el a tinut la tine....si crede-ma daca as iubi pe cineva asa cum faci tu as pleca si pana la capatul lumii dupa el.
“Are dreptate.....trebuie sa lupt pentru el...”
Parca ghicindu-i gandurile Suzy zambii triumfatoare
-Bun...te acopar eu.Tu baga cateva haine intr-o sacosa si carate.Da vezi sa iti iei si ceva cizme de guma....nu uita ca mergi la tara....si din cate stiu eu e o zona de ploioasa
-De cand te stii tu la chestii legate de geografie?
-De cand aproape ca am ramas corigenta.Acuma misca-te !!!
Capitolul 21.
Wow.....alta lume
Drumul nu dura mult iar in cateva ore Alma in aeroportul din Iowa....iar Suzy avea dreptate,vremea era ploioasa,chiar dac anu ploua cerul era plumburiu de parca asuprea lui atarna povara lumii....parca prevestind ceva neplacut si dureros
Si acum venea marea intrebare :Unde statea Nick?
Cum putu sa faca ceva atat de necugetat.Sa vina singura,in cautarea unui tip,fara sa stie nici macar incotro sa o ia?!?!
Ea nu era asa,era treaba lui Suzy sa faca lucrurile nebunesti,Alma era mai ...pacifista,si serioasa,si oarecum comoda.Ca mai facea si ea cate o trasnaie sau alta era una,dar sa strabata oceanul????Pff...ce a fost in capul ei,dar acum nu era timp de regrete...trebuia sa mearga pana la capat.
Inainta cu micul bagaj in mana spre usa de iesire sperand poate ca odata ce va iesi sa gaseasca ceva....care sa o conduca spre destinatie.
Mai avea cativa metri pana la usa cand pe ea intra cineva.
Avea parul saten ciufulit,iar obrajii ii erau rumeni de la efort....stai,NICK!!!!!
-Ce cauti aici?
-Suzy....gafaia el...ai inebunit?
-Ce??Nu...dar...
-Alma tie nu iti sta in fire sa faci ceva atat de ...
-Nebunesc?Ce nu face omu din dragoste.
Asta se pare ca ii opri cuvintele in gat.
-Pff....ce ma fac eu cu tine,ingane el mai mult pentru sine dupa ceva timp
-Nick....eu
-Vorbim mai incolo despre...tot,acum hai sa te duc la mine,pun pariu ca esti extenuata.
-Dar e zi
-Aici da,dar tu ai venit in miezul noptii
-Dar....
-Haide.
Ce mai avea sa spuna,era clar ca Nick nu vroiau sa vorbeasca despre ...ei,nu acum cel putin,asa ca se conforma.
Nick o condse la....o camioneta.La camioneta lui mai exact.De cand conducea el?
-Stiu ca esti obisnuita cu masini mai luxiase,zise el ca scuza,dar asta e tot ce am
-Glumesti,e tare.Dar de cand conduci tu.
-Daca pui la socoteala si tractorul si celelalte masinarii agricole..de pe la 6 ani.
-Aha...
-In urmatoarele vreo 15 minute Nick nu mai spuse nimic iar Alma se gandi ca era miai bine sa il lase umpic singur cu gandurile lui,asa ca se multumi s apriveasca in jur.
Cu cat se indepartau mai mult cu atat peisajul devenea mai salbatic.De la cladirile impunatoare la satute si chiar mai mult....padurici si multa multa multa verdeata.
Acum probabil va ganditi de ce era Alma atat de ...socata.Lume,hai sa nu uitam ca a crescut intr-o vila!!!!Parintii lor,chiar daca erau niste oameni cum se cade,erau si foarte ocupati,nu prea aveau cand sa ii duca in vacanta,iar cand o faceau pplecau departe,in alta tara,dar la acelas trafic nebun.
Vazund-o stupefiata,Nick nu se putu abtine sa chicoteasca.
-Ce e?De ce razi?
-Tu...,.arati de parca ai fi auns pe alta planeta.
-Nu alta planeta,asta ii sigur...dar alta lume.
-Si ce parere ai?
-Sincer....cred ca imi place mai mult lumea asta.
-Serios?
-Aha...ar fi un loc bun unde sa ma ascund cand nu as vrea sa ma gaseasca nimeni.
-Hmm....separe ca nu destul de bun.zise el cu subinteeles.
-Ha....sa inteleg ca vrei sa ma intors.Ok...
-Stai ,stai ,stai.....m abucur sa te vad,serios.Dar asa cred ca imi fa fi si mai greu..defapt noua...
Alma deschise gura ca sa il contrazica dar fu intrerupta de masina care se opri.
-Am ajuns.
-Wow...fu tot ce putu sa spuna Alma
Capitolul 22.Casa dulce casa
-Wow,ce?intreba nedumerit Nick
-Wow....e atat de....
-Mica?Seaca....care trebuie vopsita?incerca el sa o ajute
-Nu....arata a “acasa”
-Ha???
-E vesela si pare....libera.
-Nu stiu...da cred ca lipsa somnului ti sa urcat la cap.
-Ihh....ofta slab Nick
-Ce e?
-Nu te uita acum in dreapta...dar vine mami.
-Cine?si involuntar se intoarse in dreapta.
Spre ei venea o femeie scunda,grasuta,si cu un mare zambet pe fata.Era acel gen de femeie care te facea sa te simti binevenit.
-O....deci tu esti motivul pentru care ursuletul meu a plecat ca ars de acasa,fara sa spuna nimic.in vocea ei nu se simti nici un pic de invinovatire ci mai de graba...amuzament?
-A....ma sscuza-ti.Nu asta am vrut sa fac.
-Dar de ce te scuzi ?M-am bucurat vazandu-l pw Nicki al meu gacand si alceva decat sa isi planga de mila.Intre noi veni vorba si veni mai aproape de Alma,a fost foarte trist si mofturos de cand a venit acasa.
-Mama !exclama iritat Nick si cu obrajii inbujorati.Sunt chiar aici.Si te rog nu mai imi spune « ursulet » sau « Nicki »...
-Hmm....Nicki suna fain,nu se putu abtine Alma sa nu spuna.
-Tu esti Alma,nu ?Nick mi-a povestit mult despre tine.
-Mama,zise Nick acum si mai rosu la fata.
-Ce e draga?
-Pff....nimic.De ce nu o lasam pe Alma sa se odihneasca umpic,si apoi sa o bombardezi tu cu o mie de intrebari,ce zici?
-Bina spus.Scumpo,ce cearcane mari ai.Iar ochii ti-l foarte rosii.De cand nu ai mai pus geana pe geana?
-De cand a inebunit de tot.murmura Nick in barba.
-Nu sunt obosita.Serios.zise Alma de parca nu il auzi-se pe Nick.
-Macar lasa-ma atunci sa iti ofer o cana de cafea.
-Hmm....pe asta nu o sa o refuz.Dar inainte,as putea suna pana acasa?Telefonul meu a murit pe drum....am fost....grapita.
-Sigur ca da,haide inauntru.
Interiorul era mobilat simplu....si cu mult spatiu liber,dar arata bine.Toata mobila era din lemn masiv,elaganta,iar in mijlocul suprageriei Alma nu putu sa nu observe un pian mare si maro,de aceeasi noanta cu mobilierul.
-Cine canta?
-Hmmm....cred ca e mai bine sa descoperi la timpul potrivit.Uite aici.si ii arata un telefon fix de pe masa sufrageriei.
-Multumesc.
II era groaza sa vorbeasca cu ai ei.dar stia ca daca nu va face asa v-a fi si mai rau.
-Alo,se auzi vocea matusii Triana
-Buna,eu sunt....Alma.
-Alma?Ai ideea cate griji ne-am facut cand am vazut ca nu mai esti aici?Haide in acest moment inapoi acasa.
-Nu.
-Ce?!?!
-Nu inca...trebuie sa rezolv ceva....
-Ai inebunit ?Hai acasa in acest moment.
-Matusa te rog....intelege....voi veni acasa...doar ca nu acum....nu chiar acuma....da promit ca nu stau mult.
-Ce intelegi tu prin mult mai exact ?
-Cat va trebui.....
-Pff.....ce ma fac eu cu tine.
-Te rog nu te supara pe mine,
Matusa Triana stia ca Alma era foarte foarte foarte incapatanata,asa ca se lasa pagubasa.
-Ok.....
-Iti multumesc.
-Doar....vezi sa te intorci acasa repede.Nu vreau sa imi incalc promisiunea facuta mamei tale.
-In regula.Acum voi inchide.Daca vrei sa mu suni....suna pe numaru asta
-Bine,puiule,ceau.
Incheind convorbirea Alma vazu ca nu mai era nimeni in incapere,asa ca se gandi ca se mama lui Nick se duse sa faca acea cafea,iar ea se hotara saa se aseze umpic...doar sa se aseze....nu v-a adormi.
Insa oboseala fu prea mare,iar cand Nick aparu in camera cu doua cersti abrinde ea durmea burtean.Nick se duse langa ea si.......
Capitolul 23.
Am nevoie de curaj!
Nick se duse langa ea cu gandul sa lase pe masuta cafeaua dar un imblord il facu sa mai zoboveasca ummpic acolo....la doi centimetri de fata ei.
Era frumoasa,nu acel gen de frumusete ispititoare,de diva,ci o frumusete pura.Era atat de indurerata,iar el stia ce iar fi putut lua aceasta povara dupa umerii ei,dar nu stia cum sa o faca.....ii era frica.
Mai ii psuse odata de credinta lui,dar asta fusese cand era pe picior deplecare,cand crezu ca nu o mai vedea niciodata,dar acuma.....nu stai ca sa faca....
Vorbise cu ai lui...defpat cu mama lui,despre ce putea face,dar ea nu ii fasese de prea mare ajutor.Ii spuse acelas lucru pe care il stia si el...ca ar putea sa o faca pe Alma sa se intoarca la Dumnezeu daca ar indrazni sa poarte o astfel de discutie cu ea....dar ii era frica ca avea sa o piarda,si ca orice urma de iubire din sufletul ei se va stinge.
Incercand sa nu se mai gandeasca la asta pentru un timp,se indeparta de locul unde era Alma.Insa cand se ridica vazu o suvita rebela,care ii cazu peste fata.Nu se putu abtine si se duse sa io reaseze in locul ei de dupa ureche.
Acea simpla atingere ii strabatu intrecul trup sub forma unor fiori de gheata.Oh....o iubea.O iubea mai mult decat a iubit vreodata ceva.Insa nu numai de faptul ca ea va ajunge sa il urasca se temea ea,ci si de faptul ca inca nu se simtea destul de tare din punct de vedere spiritual.Simtea ca daca se va agata de ea,era posibil sa o faca pe ea centrul universului lui,asa cum mai facuse de altfel;astfel ajungand sa il neglijeze pe Dumnezeu.
-Nick,vi putin.cea care vorbi fu mama lui.
Era in cadrul usii,oare de cat timp statea acolo?In tacere o urma pana in bucatarie
-Da?
-O iubesti.nu era o intrebare....ci o certitudine,iar o mama stia prea bine
-Asa,pune sare pe rana,incerca Nick sa o tachineze ca sa para degajat.
-Ce ai de gand sa faci in prezenta asta?
-Adica?
-Nick...esti puiutu meu si stii ca te iubesc,nu-i asa.
-Atata timp cat nu ma mai numesti ca pe niste animalute,da.
-Ok/....deci stiu ca ai venit aici gandindu-te ca poate o sa poti scapa de aceasta dragoste.La inceput am considerat acel lucru oarecum nobil,asa ca nu am zis nimic.Dar apoi zilele au trecut iar tu ai devenit tot mai tacut si mai trist,pana cand abia daca mai ieseai din camera.Nu mai mancai,nu mai faceai nimic....mi-am facut griji.Si apoi vine dimineata asta,iar tu prinzi dintrodata viata,nu a trebuit sa imi spui despre ce e vorba ca sa inteleg despre cine e vorba.Apoi ai venit cu ea acasa,iar privirea din ochii tai mi-au confirmat toate banuielile.
-Si ce vrei sa fac cu asta ?O iubesc,da.Dar nu prea imi e de nici un folos acum.
-Pai.....de ce sa nu incerci.Sa incerc sa o intorc la Dumnezeu.
-Nu....sa il lasi pe Dumnezeu sa vorbeasca prin tine.Ca daca o sa vorbesti tu iti garantez ca nu o sa ajungi nicaieri.
-Mi-e frica mama.
-Stiu...dar ce ai de pierdut ?Macar stii ca ai incercat.
Asa era,iar Nick stia ca asa era.Chiar daca avea o piarda de tot,macar stia ca a incercat.
-Ok...cand o sa se trezeasca,o scot undeva si vorbim.
-De ce nu stati aici?
-Nu.Presupun ca o sa se simta mai bine si mai libera sa spuna ce gandeste dac asuntem numai noi doi.
-Cum vrei
Urmatoarele 4 ore,cat Alma dormi Nick tot incerca sa isi formuleze in cap ce acvea sa zica.Dar apoi isi aminti ce spuse mama ei,si alesese sa il lase pe Dumnezeu de acele cuvinte.Asa ca se puse linistit la pian si incepu sa cante incet,asa incat sa nu o deranjeze pe Alma.
Era un mod foarte bun sa scapi de grii si sa te ascunzi la adopostul muzicii,aceasta ii alina sufletului si ii aducea o pace de nedescris.
Muzica o readuse si pe Alma dupa taramul viselor.Desi chiar si atunci cand se trezi nu prea isi putu da seama daca viseaza sau nu.Era atat de frumos.Toate notele erau intr-o armonie totala....atat de frumos....de linistitor.
Insa cand isi facu curaj si deschise ochii fu surprinsa sa vada cine canta....
-Nick! scapa ea o exclamatie fara sa vrea,pe care apoi o regreta pentru ca si muzica se opri.
-Te-ai trezit.
-De cand canti tu la pian ?
-De ceva vreme.
-Si eu de ce nu am stiut.....
-Nu prea mam simtit bine cantand …in ultimii vreo 2 ani,desi cand am revenit acasa am revenit la dragostea pentru muzica.
-Aha
-Ai vrea....sa........dar isi inghiti cuvintele.
-Ce sa vreau?
Respirand adanc Nick isi facu curaj.
-Dupa ce iti bei cafeaua si mananci ceva,ai vrea sa vi cu mine undeva,am ceva de discutat cu tine.
-Ok....sigur...
“Vine momentul adevarului” se gandi oarecum panicat Nick.....
Capitolul 24.
Confesiuni
Minutele se scurgeau ca orele...dar totus parca prea repede pentru Nick...era panicat,asta era adevarul.II era frica de ceea ce aveau sa faca vorbele lui pentru Alma,stia ca daca nu avea sa ii spuna ceea ce trebuia ia ar putea sa isi piarda pana si ultima sansa pentru salvare.Dar apoi isi reaminti ca ceea ce v-a spune nu vor fi cuvintele lui ci ale lui Dumnezeu.....cel putin asa spera.
In cele din urma,NicK nu isi putu du seama daca a durat 2 ore sau 2 minute, pentru ca era prea absorbit in propia-i gandire; Alma se ridica de la masa.
-Gata.Deci unde mergem?
Pff.....nu se gandise la asta.Dar ideea ii veni imediat,locul in care el l-a cunoscut prima data pe Dumnezeu, un pod.....
Daca va intrebati cum a putut sa il intalneasca pe Dumnezeu pe un oid si nu intro biserica sau ceva de genul....asta e o alta poveste.Dar “Dumnezeu vorbeste cand intr-un fel cand in altul”....deci de ce nu pe un pod?Acela era un loc foarte important pentru el...ca Mecca pentru musulmani...un loc sfant ,acollo unde Cerul era parca mai aproape de pamant si orice se putea intampla....Nick stia ca asta era doar in capul lui,dar nu ii pasa,acolo era locul unde se simtea cel mai in siguranta si cel mai aproape de Dumnezeu
Drumul pana acolo fu cufundat in tacere,iar Nick se bucura de acest rastimp.Nu avea deloc dispozitia necesara sa poarte o discutie.....era prea emotionat.Probabil daca Alma lar fi intrebat ceva tot ce ar fi facut el ar fi fost sa dea din cap....si in cele din urma au ajuns.
Cerul era cenusiu....pff,minunat,avea sa ploua!!!Nu aveau ce face,iar Nick nu avea degand sa lase sa il intoarca din drum niste picuri de ploaie
-Deci despre ce vrei s avorbim?Si de ce a trebuit sa venim pana aici ca sa poti spune ce ai de spus?
-E vorba....e vorba de Dumnezeu.
-Nick,nu vreau sa vorbim despre asta.Tu esti crestin.ok ,inteleg asta si nu am degand sa te judec .
-Nu e vorba de mine ci de tine
-Ce vrei sa spui.
-Alma....crezi ca Dumnezeu exista?
Lovitura sub centura....
-Da...asa cred.......dar
-Atunci de ce nu vrei sa crezi ca El e aici si ca te vrea so pe tine ca copil al tau.
-Nick te rog las-o balta.
-El te iubeste...asa cum te iubesc si eu.....ba poate chiar mai mult.Pentru ca iubirea lui e nemarginita..
-Cum se poate asa ceva.Cum se poate sa iubeasca un om micut ca mine atunci cand sunt alte cateva miliarde pe acest pamant.
-Asa cum un om isi iubeste toti copii...indiferent daca are unu sa 10.
-Aici nju vorbim de unu sau 10 .....ci de 7 miliarde
-Cum am spus Dumnezeu e infinit,iar noi putem simti acest sentiment,iubirea pentru ca el a iubit mai intai.
-Pentru tine e usor sa vorbesti pentru ca ai crescut gandind asa,pe cand eu am stiut din totdeauna ca sunt doar eu,eu impotriva lumii,singura.
-De ce trebuie sa fi singura?Oare nu il vezi pe Dumnezeu in tot ceea ce ne inconjoara.De exemplu apa care susura bland,sau florile care infloresc odata cu venirea soarelui.....pasarile,tot....pana si oamenii.Cum am putea trai noi daca in spatele aceste Creatii nu ar fi un Creator dincolo granitele intelepciunii pe care le cunoastem noi.
-Dar....
-Uite....si eu gandeam candva asa.De ce sa ma iubeasca Dumnezeu pe mine?Defapt chiar eram revoltat impotriva Lui si a celor la care tin.Tocmai imi murise bunica.persoana la care tineam cel mai mult.Murise de o boala incurabila,inainte de vreme.La vremea aceea toti se rugau cu staruinta ca ea sa se vindece,dar tot a murit.De ce?De ce oamenii rai traiau si cei atat de buni si blanzi cadeau prada umanitatii?Asa ca odata mam gandit sa....avadez,si am ajuns aici,pe acest pod.Si dintr-odata Duhul lui Dumenzeu a venit peste mine si mi-a dat un moment de revelatie...se spune uneorei ca nu primesti Duhul numai dupa multa staruinta dar la mine nu a fost asa....pur si simplu de atunci am stiut ca totul se intampla cu un scop,iar bunica mea a murit pentru ca ii era gata pregatit un loc de cinste in Imparatia lui Dumnezeu.
-Nick...
-Stiu ca probabil iti e greu sa auzi toate astea...
-Nici nu ai ideea.Dar am o curiozitate.De ce ....ai spus ca ai incercat sa fugi de Dumnezeu....de ce?
-Hmm.....sincer habar nu am.Toti avem momentele noastre de faliment spiritual ma gandesc.
-Ok.....ce ar fi sa plecam acasa.
-Dar....
-Te rog....am nevoie de putin timp...
-In regula.Insa.....
Capitolul 25.,
Actiuni neintelese
-Insa ?
-Insa as vrea sa iti mai spun ceva...legat de noi,dar cred ca ar fi mai corect sa tio spun odata ce stiu ce hotarare ai dat.
-Pff....fi serios!Ce ai vrut sa imi spui?
-Nu...e mai bine asa...si mai sigur.
-Atunci potisa iti spun eu ceva.
-Sigur.
-Esti un ciudat.....
Probabil daca ar fi stat mai bine emotional si psihic Nick acum ar fi pufnic in ras si ar tachinao,dar schita un zambet si se intrebta spre masina.....sau camioneta mai bine zis.
Pe drumul se intoarcere niciunul nu vorbi,Alma macinandu-se cu ceea ce tocmai aflase de la Nick,iar el rugandu-se cu infklacarare pentru ceea ce urma sa se intampla.Daca mai era un lucru pe care l-ar putea face acela era sa se roaga,dupa cum spunea cineva “e mai important sa vorbesti cu Dumnezeu despre oaeni,decat cu oameni pentru Dumnezeu.Dintr-odata a inteles ce insemna cu adevarat asta.
Ajunsi acasa,fura intampinati de un miros incantator,care se simtea inca din curtea din fata.
-Wow....ce miroase asa.
-Nu stiu....dar tocmai am constientizat ca sunt mort de foame.
-Eu am mancat cand am plecat,dar mirosu asta face sa nu imi mai pese ca o sa pusc.
Normal,mainile din spatele izului acela incantator erau a mami lui Nick...care trebaluia de zor in bucatarie.
-Mama...ce faci acolo.
-E o surpriza....dar atata va spun:nu va stracati pofta de mancare ca o sa regretati.si cu un suras se intoarse la lucru.
-Okey...ciudat....Deci ce facem?
-Hm...ai putea sa ma inveti ceva la pian.
-Nu...scuze,dar nu astazi.Poate e mai bine daca ...
-Daca mas incide in camera si sa ma gandesc,termina Alma propozitia
-Aha...
-Da....probabil ca ai dreptate.
Nu bine se despartire cand usa soneria suna.Cine putea fi?
Deschise usa si in cadrul ei Nick nu vazu pe nimeni alta decat Tori....fosta lui prietena cea mai buna.Fosta pentru ca inurma cu 2 ani se mutase din tara,si nu au mai tinut legatura.
-T...Tori...ingana el uimit.Ce cauti aici?
-Am venit pana la ai bunici.Nu iam vazut de prea mult timp.Deci,daca tot sunt pe aici mam gandit sa trec sa te vad...esti ok...
-Da.....adica oarecum.
Nu era ceva bine cu ea,iar daca era ceva la care nu se pricepea de fel Tori acela era sa isi ascunda sentimentele.
-Dar tiam spus.Am venit sa ii vad pe ai mei.
-T’,te cunosc prea bine.Ce sa intamplat.
-Pff...ok,ok,dar ar fio mai bine sa ocupam un loc.
-Ok.
Se dusera in supfragerie iar Tori incepu sa vorbeasca.Se pare ca tatal ei,care lucra in armata,a fost ucis de curand.Nick stia ca nu apuca sa stea prea mult cu tatal ei,pentru ca era mereu plecat.Dar totus trebuia sa fie foarte dureros.
-De asta te-ai intors?
-Nu...adica da,oarecum.Dupa moartea tatei eu si mama tot neam certat iar eu mam intors aici....adica acum 2 zile.
-O,Tori, si o imbracisa tinand aproape de el dorind parca sa ii ea durerea.
Dar ceva ii trezi din acea senzatie euforica.....o usa care se deschise,cand se uita incolo Nick o putu vedea pe Alma,cu o infatisare socata si mai presus de atat plina de durere...
-Alma!!!! Se desprinse de Tori si fugi spre ea.
-Stai acolo! tipa ea cu ochii in lacrimi Nu vreau sa vorbesc cu tine
Si cu acestea spuse fugi in camera,inchuie usa dupa ea,si incepu sa isi stranga lucrurile....
Capitolul 26.
Din rau in mai rau
-Alma....lasa-ma sa intru!!!!!tipa Nick dupa hol.
Dar nu se asuzi nimic dinauntru.
-Alma....daca nu ma lasi sa intru sparg usa.Si vorbesc foarte serios!si din nou niciun raspuns.
-Daca nu spui nimic in urmatoarele 5 secunde intru....
Si vorbea serios...urmara cateva clipe de tacere si apoi dadu de cateva ori cu toata puterea de usa pana cand aceasta se prabusi....Alma nu era nicaieri.Fugi pana in baie si o gasi cazuta jos pe gresia rece.
Alarmat o lua in brate si o duse jos,in timp ce tipa:
-Suneti la o salvare!!!Acum!
-Peste 3 ore-
Nick statea crispat pe holul spitalului ,rozandu-si unghiile si batand nervos din piciorul drept.
-Nick....termina,ma stresezi mai tare decat sunte deja.ii spuse mama lui.
Si atunci se vazu pe hol venind un doctor care ii fixa cu privirea.
“O,Doamne....”
-Avem vesti proaste si vesti bune,incepu acesta cu o voce neutra.Acum e in stare buna,dar vrem sa va punem cateva intrebari.In primul rand au mai fost antecedente de cancer in familie.
-Poftim!!!!!!!!!
-Nu stiati?Imi pare rau....nu am vrut s afiu atat de dur dar ma gandeam.....
-Nu,nu stiam!se rasti Nick.Cum sa stim?!?!
-Imi pare rau.Dar v-as ruga sa ramaneti calm,si daca s-ar putea sa imi da-ti numerul unei persoane din familie.
-Doar al maturii sau al unchiului.....parinttii sunt morti.
-Inteleg.
-.........Putem merge sa o vedem?
-Da....dar doar daca imi veti promite ca nu veti ridica tonul si nu veti sta mai mult de 5 minute.Nu e bine sa o incarcati prea mult.
-Bine!
Cand intra Nick in salon nimeni nu mai era acolo inafata de o infirmiera care atunci cand il vazu iesi.
-Hei.....spune el sfios.
Alma il privi incurcata pentru o clipa.
-Ce.....ce sa intamplat?
-Acum sau mai devreme in supragerie?
-Si ...si.
-Ok....in ce o priveste pe Tori...Alma daca vrei iti si jur ca nu e nimic intre noi.Desi ce ii drept nu prea ma simt bine jurand.E o foarte foarte buna prietena care acum trece printre momente foarte grele.....
-Promiti?
Nick se aporpie de patul in care se afla ea,lua loc pe scaunul de langa acesta si ii prinse in mainile lui mana ei rece,privind-o cu sinceritate in ochi.
-Promit.
-Dar....dar acum ce s-a intamplat?Cum am ajuns aici?Ce am?Ultimul lucru pe care mi-l aduc aminte e ca m-am dus pana in baie apoi totul a inceput sa se intunece.....si eu m-am pierdut in intuneric.
-O sa fie bine….si oricat de rau ti se v-a parea ceea ce iti va spune doctorul ….sa stii ce eu voi fi mereu alaturi de tine si…….si te iubesc.
-As primi mai bine ultimul lucru pe care mi l-ai spus daca nu as stii ca nu e ceva bine….ce e Nick?
-Sincer nu am inteles exact ceea ce a vrut sa zica doctotul....si decat sa te alarmez degeaba mai bine afli de la el.
Si in plus chiar asta era adevarul.....nu stia.Nu stia ce fel de cancer e.....sau cat de grev era....
-Hm...as mai insista dar stiu ca nu imi vei spune nimic .....deci....
Se auzi o mica batie in usa,iar apoi aparu capul mami lui Nick:
-Hei....copii.Nick,domnul doctor a zis sa iesi umpic afata.Alma,cum esti?
-Nu foarte bine...dar multumesc de intrebare.Imi cer scuze ca a trebuit sa va car pe aici.
-nu fi prostuta....nu e niciun deranj.Numai sa te faci tu bine....ai inteleg ?
-Da,doamna.
Pe hol il asteptau acelas doctor de mai devreme.
-Ma tem ca lucrurile stau mai rau decat ma gandeam inainte......spuse acesta monoton.......
Capitolul 27.
Durere si lacrimi....
Nick se holba in gol,avand in cap doar ultimele cuvinte ale doctorului....cancer la stomac...cancer.....cancer.Daca pana acum nu era nimic foarte sigur,...analizele spuneau tot.
Si daca macar ar fi fost de inceput......dar nu,cancerul era deja dezvoltat.
« O,Tata, de ce ?De ce ?? «
Toate aceste informatiile il nauceau,si tot ce putea sa faca era sa strige la Ceruri in cautarea unui raspuns.
“De de????Ce a facut Alma atat de grav ca sa merite asta ? E doar un copil ,orfan....care mai avea umpic si se intorcea la Tine?De ce Ti-ai aruncat toata mania asupra ei?”
Dar nu veni nici un raspuns...
-Nick,ma auzi?
In fata lui se afla mama lui,cu o expresie ingrijorata intiparita pe chip.
-Scuze,mama....doar ca .....
-Inteleg.si din tonul vocii ei stia ca era adevarat.Spuneam ca ar fi bine daca am pleca acasa ca sa pregatim o masa calda.Doctorul a spus ca familia Almei va veni aici cu primul avion,asa ca ar fi bine daca ar avea un loc unde sa stea.
-Sau un hotel....
-Nici nu ma gandesc.Vor sta la noi.Macar atat sa facem pentru ca te-au primit la ei mai bine de doua luni.
-O...ok....
Nu stia nici el de ce dar ii era frica sa se gandeasca ca va trebui sa dea ochii cu familia Almei.Se simtea raspunzator pentru ce i s- a intamplat ei,si se temea ca poate si rudele ei simteau la fel.Iar mama lui se pare ca i-a citit gandurile.
-Nick,calmeaza-te...nu e vina ta.Eu o stiu,Alma o stie,familia ei o stie....si chiar si tu o stii acolo,undeva adanc in sufletul tau.
-Posibil.
-Bun ,acum ca am clarificat asta,ce ar fi sa plecam acasa?
-Mama.....eu....
-Ce rost are sa ramai aici?Oricum nu ai cum sa stai in salon.
-Stiu....dar totus as vrea sa raman.Sa ii fiu aprioape in caz ca..... are nevoie de ceva.
-Pf...romantic si sensibil te-o facut maica-ta.
-Stiu ,mama.
-Ok...fie,ramai.Dar nu prea mult.Nu vreau sa am doi oameni pe care sa ii vizitez la spital.
-Bine mama.
-Bun.....
-Pa.
-Pa scumpule....daca mai apuci sa vorbesti cu Alma spune-i ca ii transmit pupicei....
-Ok.....sigur nu voi spune asta...suna prea ciudat.Dar in fine,pa.
Au urmat vreo 3 ore in care Nick s-a plimbat tot in cerc prin holul spitalului,indopandu-se cu cafeaua oribila de la automat.In cele din urma doctorului ii se facu mila de el si il mai lasa sa intre la Alma.
-Hei!
Fata ei era palida,cearcane proeminente ii incadrau fata iar ochii ii erau rosii.....se vedea ca a plans.
-Hei....cum esti?
“Pf....Nick?!?!Ce intrebare stupida!!!!” se dojeni singur.
-O....ok
-Da....cum sa nu.Deci ai aflat,nu?
Dintr-odata orice urma de optimism de pe fata ei se risipi si incepu din nou sa planga,nereusing sa articuleze in cuvant doar dadu afirmativ din cap.
-O sa fie bine....ok?Uita-te la mine,o sa fie bine.
Dar plansul nu se opri ci incepu sa fie si mai puternic.Nemaistiind ce sa faca,Nick se duse pana la pat si o lua in brate mangaindu-i usor parul si soptind in continuu “O sa fie bine.....o sa fie bine”,atat pentru ea cat si pentru el.
Cand isi ridica capul ii vazu in cadrul usii pe unchiul,matusa si fratele Almei,avand niste expresii terifiante pe fata.
“Ce ii cu ei??? Nu e ca si cum ar fi in coma sau ceva de genul!!!”
Era suparat pe ei pentru ca au reactionat asa,abia apoi dandu-si seama ca probabil el era deja obisnuit cu ideea,avand timp sa o digere.....
-Eu...eu va las singuri.zise Nick dupa care dadu sa iasa pe usa.
-Nu ....stai si tu.spuse unchiul Ron. Doctorul Lawson vrea sa ne zica ceva si cred ca ar trebui sa fi si tu aici.
Cand Nick se uita in ochi lui mirat vazu ceva neobisnuit...parere de rau?Dar pentru ce?Oare pentru faptul ca a declansat plecarea lui?Sau era alceva?”
Insa nu mai sa se gandeasca pentru ca doctorul Lawson incepu sa vorbeasca...si stia din experienta ca deobicei cand vorbea el era ceva important... si de rau....desi spera ca acum sa nu fie asa...
Capitolul 28.
Reintoarcerea acasa
Doctorul Lawson se uita la ei si din privirea lui intelesesera ca nu era de bine.
-Am o veste ....buna.In primul rand ...si nu stiu daca asta se poate numi neaparat o veste buna, cancerul nu a distrus inca tot,asa ca sansele de supravietuire sunt inca relativ bune.
-Adica? Nick nu se putu abtine...
-Hm....poate cu noroc ,probabilitatea de supravietuire e undeva pe la 30%.
-Si asta numiti dumneavoastra sanse bune?!
-Scumpule,te rog nu-l mai intrerupe pe domnul doctor.il dojeni cu blandete mama lui.
Dupa o mica pauza doctorul continua:
-Dupa cum ziceam, viata domnisoarei poate fi salvata,daca va urma un tratament strict inclusiv citostatice timp de doua luni,iar apoi va suporta o operatie,in urma careia speram sa putem indeparta tot tesutul canceros.
-Stati putin,Alma nu va sta aici,o ducem inapoi acasa.
-Nu va putem impiedica....dar tin sa va spun ca in acest spital se gaseste unul dintre cei mai puni doctori din aceasta latura a chirurgiei.....asa ca v-am sugera cu draga inima sa ramaneti aici.....dar cum spuneam nu va putem obliga.
-Nu, o ducem acasa,se impotrivi matusa Triana.
-Va rog....puteti iesi un moment afara,toti inafara de voi,matusa si unchiule,zise Alma cu voce scazuta.
Fara tragere de inima au iesit toti afara ,lasand-o pe Alma cu rudele sale.
-Apreciez tot ce faceti pentru mine,si stiu ca vreti sa va fiu aproape ,acolo unde puteti sa veniti zilnic sa ma vizitati....sau poate chiar sa stau in aceeasi casa cu voi...n-am habar cum se precedeaza...dar as....as prefera sa raman aici....
-Ce????????????Nu....nici nu se pune problema.Alma,vi cu noi.
-Dar....
-In grija noastra te-a lasat parintii tai.Iar noi o sa onoram acea dorinta a lor fie ca vrei sau nu.
-Dar....
-Alma.....daca il .....daca il rog pe Nick sa revina o sa vi acasa.cel care vorbi fu unchiul Ron.
-Hm.....depinde.Dar poti sa incerci.Daca raspunsul lui e “de “ o sa ma mai gandesc.
-Bine.si iesi din salon.
Timp de vreo 5 minute fata vorbi cu matusa sa vrute si nevrute,incercand sa destinga admosfera ,insa fara prea mare succes.In cele din urma in salon intra unchiul Ron,avandu-i alaturi pe Nick si pe doctorul Lawson.
-Deci....incepu stangaci unchiul Ron.Am vorbit cu Nick si cu doctorul si am cazut de acord ca Nick sa vine cu noi,iar tu sa faci tratamentul acasa,urmand sa revii aici peste doua luni pentru operatie....doctorul de aici e cel mai bune.
Alma cauta privirea lui Nick si nu vazu in ea nici pic de regret .....asa ca dadu afirmativ din cap.
-Ok....o sa vin acasa.Dar va rog....va implor,nu va purtati cu mine deparca as fi atat de bolnava incat nu pot sa merg sau sa va aud soptind.Serios,urasc asta!!!!
-B....bine.
-In acest caz,cand plecam acasa?
Toti ochii din incapere se indreptara spre doctorul Lawson.
-Hm....zise acesta.....pai,in vreo 2 zile ar fi bine?Trebuie sa trimit fisele tale spitalului in care vei fi internata,ca acestea sa fie gata sa te primeasca si sa incepi numaidecat tratamentul,si inainte sa mergi vreau sa fiu sigur ca esti pregatita pentru acest drum.Deci da....cam 2 zile.
-In regula....si mai e un lucru.Va trebuit sa stau internata in tot acest timp....adica 2 luni in spital?Nu va suparati dar nu e tocmai peisajul meu de vis ;toate aceste halate,siringi si peretii albi care aproape ca ma baga in depresie.
Doctorul surase slab:
-Asta depinde de tine ,si de cat de bine raspunde corpul tau la tratament,dar in linii mari ar trebui sa poti sta acasa tot timpul cu exceptia a.....hmm.....vreo 30 de ore pe saptamana.
-Ce se va intampla atunci?
-Citostaticele...si timpul in care ,dupa acestea,e de preferabil sa stai sub supraveghere medicala.Nu vreau sa te amagesc......asa ca iti spun de pe acum ca nu sunt prea placute.
-Nici nu ma gandeam la alceva.....
Cele doua zile trecura incredibil de repede,iar ziua cea mare sosi.Alma se simtea mai slabita decat ar fi crezut,totusi nu se lasa batuta,avea degand sa faca drumul acesta fie ca corpul ei vroia sau nu.
Capitolul 29.
WOW!!!!!
Drumul spre casa fu foarte anevoios pentru Alma, zborul nefiind deloc bland cu stomacul ei....dar pana la urma au ajuns .
In aeroport ii asteptau nimeni alta decat Suzy.,iar cand o vazu pe Alma venind spre ea,nu se putu abtine si sari sa o imbratiseze.
-Ai inebunit?Eu te ajut sa pleci sa il vezi pe Nick,si tu te intorci acasa bolnava?Ti-ai pus in cap sa ma faci sa ma simt vinovata?
-Suz....calmeaza-te,o linisti Nick
Aceasta cand il vazu ramase pentru cateva clipe blocata.
-Tu ce cauti aici?
-M-am gandit ca poate....va fi nevoie de mine.
-Deci v-ati impacat ?
-N....nu.Nu tocmai.
-Aha....Deci mai si vi cu ea blonava,si nici nu v-ati impacat.Fain va sta.....bravo.
-Baieti....era pentru prima data cand Alma vorbi.....puteti sa va cerati mai tarziu.Pentru moment mi-ar prinde bine ceva in care sa imi vars masa de azi-dimineata.
-OHH.....sari Suzy ca arsa.Eu ...eu trebuie plec.Am’,ne vedem mai incolo
-peste 2 zile-
-Copii,eu nu inteleg nimic.anunta noul doctor dezorientat privind spre analizele Almei.
-Poftim?!?!Ce s-a intamplat.
-Pai.....m-am uitat peste fisele tale de vreo 15 ori,si peste filme,si peste tot...dar ceva nu se leaga.
-Adica?
-Cancerul....nu e cancer....e doar o incurcatura de mate....sau ceva de genul,vom afla mai tarziu,dar un lucru e sigur,nu e cancer.S-a comis o eroare.Simptomele pe care le-ai manifestat tu sunt umpic diferite de cele care apar de obicei,si seamana cu cele a cancerului de stomac...
Toti au ramas cu gurile cascate...
-C....cum?!?!?! a reusit Nick sa ingane avand ochii cat cepele.Cum se poate intampla asa ceva?
-Nu a fost vina doctorilor....cu adevarat simptomele tale nu sunt obisnuite pentru o boala normala,ci mai degraba pentru cancer,dar totusi .....nu e.Ori nu a fost niciodata,ori tocmai s-a intamplat un miracol ceresc.Iar eu,ca sa fiu sincer,as tinde spre a doua varianta,pentru ca doctorii la care ai fost tu sunt in elita mandiala,ma indoiesc ca a putut sa le scape asa ceva.
-peste 1 saptamana...-
Nick si Alma erau in camera acesteia discutand inflacarati despre toate lucrurile care li s-au intamplat in ultima luna.
-Iti dai seama ca Dumnezeu a actionat,nu-i asa?il intreba Alma cu o privire licaritoare.Si vorbesc serios,stiu ca nu a fost o eroare ceea ce au spus doctorii de la tine din oras .Simtea in interiorul meu ca ceva nu e in regula.....simteam,iar dupace am ajuns acasa,totul a inceput sa revina la normal....si organismul meu la fel.Acuma chiar cred...adica a fost ceva ...wow
-Da...cred ca am spus cuvantul asta de vreo 1000000 de ori in ultima saptamana,wow...Ce minunat lucreaza Dumnezeu in vietile noastre,nu-i asa?Cine ar fi banuit.
-Asa e....
-Alma,sa inteleg ca prin asta tu te intorci la Dumnezeu?Crezi in el,vad asta in ochii tai.Dar nu e de ajuns.Trebuie sa il lasi in viata ta,sa il lasi sa lucreze,asa cum a facut cu cancerul.
-Cred ca da...DA!
-In acest caz.multumesc.Tocmai mi-ai usurat viata ,pentru ca nu aveam habar cum o sa pot trai fara tine.Dar in acelas timp stiam ca daca tu nu vei face p asul asta voi fi nevoit.
Cu un suras plin se speranta o imbracisa .Insa momentul lor de liniste nu mai dura mult pentru ca.....
Ok....poate e umpic cam direct,dar sincer nu mai aveam idei.Si prin asta vroiam sa evidentiez si minunile pe care Dumnezeu le poate face....si le va face la momentul potrivit,poate chiar cand nu va asteptati.
Capitolul 31
.....Happy ending...
-Alma,sa inteleg ca prin asta tu te intorci la Dumnezeu?Crezi in el,vad asta in ochii tai.Dar nu e de ajuns.Trebuie sa il lasi in viata ta,sa il lasi sa lucreze,asa cum a facut cu cancerul.
-Cred ca da...DA!
-In acest caz.multumesc.Tocmai mi-ai usurat viata ,pentru ca nu aveam habar cum o sa pot trai fara tine.Dar in acelas timp stiam ca daca tu nu vei face p asul asta voi fi nevoit.
Cu un suras plin se speranta o imbracisa .Insa momentul lor de liniste nu mai dura mult pentru ca..........
Pentru ca Suzy intra peste in camera,
-Hei,porumbeilor,,,,eu inteleg ca sunteti indragostiti pana peste cap si asa mai departe,dar nu am purtat o conversatie ca lumea cu prietena mea cea mai bune de nu stiu cand...
-Da,da...inteleg aluzia.mormai Nick putin cam bosumflat.Va las sa vorbiti.
Peste 10 ani
-Nick,l-ai vazut pe Jake?
-Nu,am crezut ca e cu tine.
-Micuta puslama....Ajuta-ma sa il caut,in ritmul asta nu mai ajungem la biserica nici macar pe sfarsitul slujbei.
-L-am gasit! Exclama Nick dupa cateva clipe.S-a ascuns in cosul cu rufe.
-Pf.... prea bine,haide sa plecam atunci.
Nick si Alma erau de aproape 10 ani casatoriti....avand o casnicie mai bune decat au putut visa ,acest vis frumos materealizandu-se in cei 3 copii minunati ai lor...Luke,Susan si Jake.
In ceea ce o priveste pe Alma a scapat complet de cancer,dupa un tratament care s-a prelungit destul de mult ce e drept,dar acum avea ceva de spus ...avea o maturie ,pe care o spune oricui vrea sa o auda.
Defapt,cei doi poaspeti insuratei si-au petrecut luna se miere,,,,una destul de prelungita.... in Africa,oferind sarmanilor de acolo un Cuvant de incurjare care pe multi i-a salva de la o moarte vesnica.
Dupa nasterea lui Luck,s-au mutat in satul lui Nick unde au slujit cu multa caldura in biserica locala,oferind o mana de ajutor oricaruui satean care avea nevoie de ceva.
In ceea ce o priveste pe Suzy ea sa casatorit la 5 ani dupa prietena ei,cu un barbat exact e gustul ei ...chipes,prapadit,dar care o iubeste.
Cam asta a fost povestea lui Alma si lui Nick.....
Alma....o fata care avea tot inafara de linistea sufletului sau.
Nick.....un baiat de la tara,sarac,insa care avea cel mai depret lucru...credinta...
Apoi s-au intalnit si magia a inceput.....
-SFARSIT-