anca oprescu - apa de ploaie
TRANSCRIPT
anca oprescu
anca oprescu
apă de ploaie
1
apă de ploaie
anca oprescu
apă de ploaie
2
anca oprescu
Editura InnocentiaIaşi - 2011
3
apă de ploaie
Ilustraţie copertă: Elena Albu
Design copertă: Blue Buffalo Advertising Company
ISBN: 978-8432-17-3
4
anca oprescu
Bine-Cuvântare de început
Dacă s-ar fi născut mai la sudul calendarului secolului trecut, Anca Oprescu ar fi fost o minunată iubită pentru Nichita. I-ar fi sorbit cuvintele-zmee, simţindu-se zee şi i-ar fi întins zâmbitoare ultima cană cu vodcă. Apoi, l-ar fi iubit nemuritor şi postum. Poezia Ancăi Oprescu din volumul intitulat, cu un simbolic paradox prezent prin multe unghere ale cuvintelor ei, “Apa de ploaie”, este un vârtej aparte în lumea poetică de azi. Nehotărâtă şi sentenţioasă, totodată, mustind de senzualitate, dar şi secată de speranţe, adesea, ca o adorabilă constatare a unui eşec.
“Iar piatra şi frunza şi ţărâna/ mi-au spus/ NU/ mai mult/ decât ceea ce sunt”, scrie poeta, căreia titulatura de poetă i se potriveşte infinit mai bine decât de “scriitoare”, aşa cum se mai prezintă în varii ocazii. Problema rămâne, prin urmare, “ce şi cât e”, de fapt, Anca Oprescu. “Sunt umbra doar de tine ştiută”, murmură ea însăşi într-
5
apă de ploaie
unul dintre poeme, iar starea de “umbră” este, de fapt, a doua natură pentru ea. O umbră ce îşi devine, pe parcursul cărţii, tot mai consistentă, chiar dacă nu şi mai senină, deşi zâm-bete autoironice se ivesc la fiecare câţiva paşi.
Lumea poeziei Ancăi Oprescu e populată cu îngeri, arhangheli, zei şi rugi, uneori nenumite, dar presimţite prin orice metaforă. În această lume, ea se plimbă în “rochia roşu-stropit, fără tiv”, adulmecând mirosuri, gusturi şi culori cu aceeaşi graţie cu care poate privi ochii orbi ai câte unei icoane din care vor fi plecat sfinţii, inundată de suprema nostalgie pentru “probabil singura duminică fără o răspântie”. Ea se joacă împletitor cu cuvintele, flirtează, respinge, iar cel mai adesea “face dragoste” cu ele, în duhul nichitescian al cuvintelor nenăscute încă.
Îndragostită iremediabil de Iubire, Anca Oprescu se insinuează vestal în poezia română, ca un “corp delict”. Dovada vie a unei vinovăţii impardonabile în veacul vecilor: şi-a devenit însuşi Mărul din care şarpele muşcă pofticios. În timp ce visează,
6
anca oprescu
profan, la o cafea fierbinte. În căutarea Iubirii Absolute, Anca Oprescu a devenit, surprinzător, poate, chiar şi pentru ea, o Poetă. “Prizoniera” de bunăvoie pe insulele altor Circe, cum ea însăşi e pentru auzul multor muritori, dar privind zi de zi spre zarea dincolo de care i se afla propria-i Ithaca.
Gabriel Peneş
7
apă de ploaie
lumina cea de toate zilele
8
anca oprescu
9
apă de ploaie
lumina cea de toate zilele
asculţi… neauzit foşneşte luminaîn umbra-ţi albă -substrai neatinsaninat la marginea tăceriitulburi cu piciorul desculţapele cuvântuluiîn cercuri de neliniste oarbăaduni lumina din cenuşa neplecăriirămânându-i in urmă,talpă nerostită de drumiubitule,mâine imi cioplesc un felinar de piatrăsă pot auzi, deodată cu tine,ne-întoarsă vreodatăîn aceeaşi privire,lumina…
10
anca oprescu
veniţi de luaţi-vă
Veniţi de-mi luati carnea de pe oaseCerşesc dezbrăcare…Veniţi de-mi luaţi visul de sub cap Cerşesc nedormireCuvântul de la gurăVeniţi de-mi luaţiCerşesc ne-linişteDezveliţi-mi dinţii de zâmbetLacrimă cerşescScobiţi orbita mea de luminăCerşesc uitareVeniţi de luaţi din minePalma asta întinsăPoftind cerşire…Veniţi de vă luaţiPe voi...
11
apă de ploaie
înviere
Îmi ţin răsuflareasă nu răzgândesc morţiipe partea umbroasă a lumânăriiîmi curge fierbinteluminaîn palmacu linii viu-afânate...
sunt mort şi mormântdeopotrivă vielumea mă plângede mâine...mai am de murit o veşnicie...
12
anca oprescu
anonima...
m-am aplecat asupra pietrei şi mi-am văzut ochiulprivire fiind statuii din lăuntrul ei..
m-am ridicat de-asupra frunzei şi mi-am văzut cădereatoamnă fiindînălţării din lăuntrul ei..
am păşit pe drumşi m-am văzutţărâna sub-pasului fiind fără-de-urma din lăuntrul drumului..
un nume mă căutaprin risipirea căreia mă dedasemfiind...
iar piatra, şi frunza, şi ţărânami-au spusNUmai mult decât cea care sunt..
13
apă de ploaie
în urma mea
în urma mea nu am lăsat vreun îngerdeşi parfumul lui va fi rămaspe-o ramă oarbă aninându-şi ochiicăzuţi din rugăciune în păcat
în urma mea nu am lăsat vreun demondeşi amare ierburi îmi fumegă în trup şi din a dulce sânului otravăoştiri de demoni strigătul mi-au supt
în urma mea nu am lăsat vreun zâmbetdeşi o lacrimă l-a povestitcum din durere eu ciopli-voi cruceape care zâmbetul mi-am răstignit
în urma mea , sub-pasul mi-am lasat,întoarcerea în dulcea neplecare,lumina să-mi destrame al ochiului nesaţşi să-l ivească iară în oarba-mi depărtare..
14
anca oprescu
alb doliu
în şoapta pasuluimă adăpostesc de negăsirea iubiriieu, cea stearpă de cuvânt,cea schiloadă de luminăeu şi dimineaţa ce-mi jeleşte numele uitatpe buzele dumnezeului mut…
alb doliutârăsc prin colbul priviriiîn umbra neîncepută a absenţeiîmi strig iubitulîn durerile faceriilumiipe numele de apoial omului:“dumnezeule!”
alb doliucât văd cu ochii...
15
apă de ploaie
deschide
l-am văzut pe omul fără sfârşitcu straiul lung al absenţeimăturându-şi prea-albul umbreidinaintea ochilor
petrecându-şi luminaîn orbul exil al privirii
condamnându-şi privireala veşnica întoarcereînapoia tăcutei orbiri
l-am văzut pe omul fără sfârşitumplând infinitul defără mine
l-am văzut pe omul fără sfîrşitintrând în casăînaintea mea…
…
deschide,deschide, iubitule!!!!
nenuntităse lasă tăcerea-n cuvânt…pe pragul
16
anca oprescu
omului nesfârşit…
17
apă de ploaie
în loc de veci
statuile se scutură de veşniciişi pleacă pietruind umbra fără de druma tăceriiîn urma lorziua de mâine îşi naşte dimineaţastrigându-şi pe numele de botezdumnezeul rămasorfanla marginea netivităa omului
în urmă, prădat de nemurire,un înger îmi aruncă sămânţăde piatră pe umărul drepto statuie mă alegesă-i fiu loc de veciiar iubitul îi şterge lacrima neplânsămorţii nefericindu-mizâmbetul…
18
anca oprescu
Ars Moriendi
m-am sinucis de ieri,dar, având pe stoc nişte secunde,voi fi murit abia mâine.
exersez arta muririi de când mă ştiuîmi leg de privire câte o piatră îndărătnicăce refuză să se arunce în golpoftind la minunile fiinţei de care atârnă…din a noastra pendulare consubstanţialălumea învăţând să se învârtă după lume,iar eu şi piatra să ne mirăm mai puţinîntre noi...în fundal Dumnezeufăcea din minechip cioplit pietreisemnând isteroidîn colţul de susal Omului"Eu"…
19
apă de ploaie
o cruce, roşu-sec, luna şi dumnezeu
Iubitul mă plânge Şi chipul îi părăseşte lacrimaIubitul mă mângâie,dar palma îi părăseşte mângâiereaIubitul mă strigă,Dar numele meu îi părăseşte strigătul
Omul de la capătul omuluiFăra chipFără palmăFără numele meuPărăsit de părăsireE dumnezeu ori iubitul meu ?
20
anca oprescu
Dumnezeu nu umblă desculţ
Dumnezeu nu umblă desculţ Ar îngropa cu pasul zăpada aşteptăriiÎn scobitura tălpii ar tăinui cădereaCalcând pe caldarâmuri minunea ÎnălţăriiCu talpa scâlciată ,el, flamânzindu-mi drumulÎşi va culege umbra din albul uităturiiprin lume se petrece spre glodul nemuririiIn lacrimi încălţându-şi prea-greul călcăturii...
21
apă de ploaie
nebuni (de ochii lumii)
castelul cu nebuniare un zid,o uşă,o fereastrăspre răsărit
zidul e încă nezidituşa nedeschisăprecum tăcerea
fereastrataie in douăneîncăperea
răsăritulstă cu faţa la zidtimid
nebunii numărăpână la unudin doi in doi
restulîmpărţindu-lla trifoi cu patru foi
se joacă prin zidfiindu-i uşă, fereastră şi chip…se joacă-n ochii lumii
22
anca oprescu
ca-n nisip…
23
apă de ploaie
roşu-stropit
rochia mea roşu-stropit, fără tiv ţine timpullipit şi captiv pielea îmi geme de timp horcăie înecatăpe voci tremurate întrecoapsă şi spată cântă despre ne- şi iubire strigă tăceri în ne- şi în ştire îşi fâlfâie fluidă margineane- şi sfârşităseduce pudoarea secundeisub straie pitită rochia mea roşu-stropite un zid în care ne- şi suntem fiindfără tiv...
24
anca oprescu
îmbraţişare
cu palma cea stânga si mutăzăvorul spre drum să-mi dezmierziîncuie-mi si dorul de ducăşi poarta spre străine amieziîmi umple ulciorul cu dreaptaşi-mi toarna înserări aurindpe lacătul buzei cuvântulla taina din struguri poftind…îţi varsa apoi din privirepreaplinul senin şi îndrăzneţ,alunga arhangheli de piatrăşi îngeri, şi sfinţicu lacrimi lumeşti….
25
apă de ploaie
donaţie
Donez Parţial colorBlogUnui orbAşteptând cuvântulCu urechea pe calea ferată
Ofer cheieŞi zăvorPentru cel mai orbDoritor…
26
anca oprescu
CV
Naştereami-a fost cel mai greulucrudeshumare …
Aerul mi-l strigamviu si frumosstrigam răstignirea cărniipe os…
Creşterea nefiresc de simplăprecum un muntece are doar urcuşo joacă a tălpii de-a pasulîntre daltă şi piatra lui Brâncuşi…
Apoi necuprinderea palmelormângâiereneajungerea cuvântuluipoezieprea-plinul neîmpliniriiiubire
27
apă de ploaie
Rest
Moartea, suptă de fricăîmi pare din ce in ce mai micăun punct la contrapunct perfect, defunct,
clickaplic laQED-ul dumnezeiesc…
28
anca oprescu
simt
simtfacerea lumiiîntr-o ploaierăsarităîn neîmpreunarea dintre palmele taleprecum o rugănăscându-şiîn chinuri iertarea
simtviul fiinţeisălăşuindu-ţi în trupmă simt fiindu-ţipântecşi sâncasăşi rug
Dumnezeu m-a aflatamintindu-şi că nu m-a uitat…
29
apă de ploaie
ni-mic dejun
Pâinea unsă cu NimicImi cade TotPe aceeaşi parte
30
anca oprescu
alergare
alergăm,alergăm spate în spatecu picioare tăiatede căi ferate îmbrăţişate
alergarea umple golul dintre noielastic gol, ne pocneşte în spatăîn ceafă, în dorscăpat de sub control
alergare accelerată de alergarefără mâini, fără picioarefără de noi,de noi alergămprin noi împărţind doi la doifugim între viaţă şi moartespre pretutindeni şi nicăierispate în spateaproape departe…
31
apă de ploaie
îmblânzirea Evei...
Şarpelemi se agaţă de gleznă pasul mi-l strângecând calc în vreo beznă genunchiul mi-e moale să-mi ţină femurul prelung în picioareaş putea zice-acum de bazin dar desigur v-aş goli ochiul de plin aşa că zic de şold mişcându-se precum jumătateaîn tot în stânga şi-n dreapta de minemă-mparte egalîntre rău şi-ntre bine noroc cu sarpeledoar el mă reţine credincios îmi muşcă din gleznăca din mărfără pic de ruşine...
32
anca oprescu
dans
mi-e dor să dansăm pe struguri preaplinimi-e dor să strivim al sângelui ritmsă curgă din talpa zvâcnindă de drumdulceaţa şi praful şi mustul nebunsă stoarcem din paşii purtându-ne – adâncchiar viaţa ţipată din miezul de pruncşi-apoi asfinţitul cernut sângeriuîn lutul carafei ne picure viucând cerul se rupe-n fâşii violetîn ochiul de noapte ne prindem buchettu sorbi ca un zeu licoarea mieriecu gust de femeie şi frunză de vie…
33
apă de ploaie
ca gândul...
Îmi iubeam armăsarul negru lucind a lumină şi mi-l ţineam în taină Taina sporindu-i răsuflarea divinăDar în timp ce -l hrăneam spunându-i poveşti cu zei grei plimbaţi în caleşti Armăsarul cel negru prin gând tropoteşte din taină-mi se smulge spre marginea lumii din gând drum îşi creşte...Se-ascunde în fugă în vorbe şi-n rime copita -i trudităîl vinde fiinţei straine...
34
anca oprescu
.
pe foaia albăde hârtieun puncta exageratsă fie
35
apă de ploaie
SMS
Sunt la priveghi Îmi plâng geamul ucis De pasărea oarbă Îmi plâng fereastra Neputincioasă Ca o orbită scobită de ochi Ce-şi vinde înăuntrul Lui Dumnezeu Pe-un pumn de nisip...Ce-şi izgoneşte plinulÎn cerul Cu păsări oarbe Zburând După cai verziPe pereţi...
36
anca oprescu
dacă tot ai cerşit...
ai putea să mă cumperi cu un leu pâine, să-ţi ţin de foame carne, zid să-ţi faci de adăpost, din trupul meu să-ţi fiu vin sângelui, tropotind razne şi ploaie frunţii ,născându-i minţii tale cazne...
ai putea să mă cumperi cu un leu să te-ascunzi între mine şi eu socotindu-mi murirea în lacrimi de zeu...
ai număra restul uimit văzând că leul ţi-e întreg, necheltuit...
Dacă tot ai cerşit...
37
apă de ploaie
facere
Facerea femeii începuse cu mult înainte de lumină Zeul lucrase în umbră frământând pofticios la lucrarea-i divină
Cum ar fi putut ochiul lui să-i măsoare viitorul păcat dacă ziua n-ar fi avut noapte şi somnul ei, pat?
Lutul fu uşor de-mblânzit mângâia zeul, mângâia lut dospit I-a dat privire întorcandu-i lumea spre răsărit,spre apus i-a dat gând şi cuvânt de rodit
Şi-n bucuria facerii a prins a mângâia zăvoruluitând că ea ştia ce-i aripa şi dorul...de-atunci îi urcă munţii, îi umblă mările femeii ce i-a tăcut "ESTE!"născându-i în zori,printre gene, cărările...
38
anca oprescu
39
apă de ploaie
jocuri cuminţi
În vreme ce fruntea mi-aş fi înnoptat În moalele palmei tale, Tu-mi şopteai cu linia vieţii Cântec de dezmierdat sânul ... Timp în care pionii muriră pe caiIar regele făcea pe nebunul.Liliputane gânduri cuminţialergau, dând buzna în icoane Noi încercam să ne ghicim Pe sub straie De suntem îngeri sau oameni...
Jocul rămase undeva între şah şi mat piesele devenind grele şi gri,tu îmi guşti în fiece seară norii jullien-viorii...
40
anca oprescu
seducţie
Cum ai putea să mă seduci…cu orbitele tale uscate?tu, zeu, ce-ţi zideşti dimineaţaîn nenăscutul zid de cetate?
Mai bine…intră-mi în sânge, cuminte furtunăsiluieşte-mi fiinţa nebună,urlă-mi cioburi de lunăsub tălpi...mângâie-mi lupii,săruta-i pe colţidin femeia frumoasăfă-ţi casă de lutfă-ţi Olimp, zeu urât!
Dar nu-mi spune să te îmbrăţişez!te-ai răni în aerul violetdintre aripişi-ai sângera în apusuri adâncipătându-mi pielea şi oaselede prunci...
Dar nu-mi spune să te îmbrăţişez!O voi fi făcut... cu mult înainte de mine...Atunci...
41
apă de ploaie
la ţărm
Marea îmi măsoară ochiul Precum o femeie înşelată Cu privirea crescând din albastru în verde Şi pupila zvâcnind în orbita-nspumată...Scoici colerice îşi risipesc mirosul carnal Meduze, poftind la talpa mea, salivează banal ...În ochi mi se strecoară un fir de nisip Asemenea ţie prin gândul meu...Mă zgârie un pic...Cât poate zgâria o perlă scoica -pântec Şi Penelopa al sirenei cântec...După prima picătură de vin Scotocesc îmbrăcată marea Doar-doar găsesc sticla ce-ascunde Licoarea -rubinNorii se-nfig între timp În senin Şi plouă cu algecu meduze cu soareşi vin...
42
anca oprescu
plec...
Plec să-mi desfăşor evaziv pielea pe nisipul abraziv să-mi umezesc glezna rotula şi sfârcul pe post de geamandură, năucul... să fac scufundări printre peşti şi meduze să-mi povestesc marea cu sarea-ntre buzeplec să-mi hrănesc talpa cu drum şi marea s-o fumez până la scrumplec fără ziua de ieri doar cu azi într-o geantă printre farduri si veri
43
apă de ploaie
doar o ploaie...
mă privesc rareori în oglindă şi în ochi alge de mare îmi crescse agaţă de cercan şi geană şi talazuri umbrite -mi pornesc zăvoare uitate de vreme pe la porţi câte-o mână cerşesc dar din palmele sterpe şi aspredoar gratii de fier înflorescşi gemându-şi în şoaptă ruginarăstignesc dimineţi ce s-au duscu sânge pictează luminadin ochiul amurgului, smuls...doar o ploaie de vară lipseşte de pasi singuri să spele pământul răcorind "teiubescul” sălbaticşi săpându-i în mine mormântul...
44
anca oprescu
arhanghel răzgândit
Arhanghel răzgândit...în om păşeai domol printre icoane bune miresme înfăşurând pe drum între păcat, iertări şi rame...
De straie ce plecări îţi prevesteau se-anină strâmb pribegele icoane miroşi a om ce altare a pictat pentru Marii prelinse de prin rame...
In timp ce aripile în cer se suie iar pe pământ vestirea a murit cu palma dreaptă risipeşti tămâie cu stânga, Tainei, aur-asfinţit...
45
apă de ploaie
dor
Câine negru rău mi-e dorul şi-mi latră liniştea din casă şi-mi face gard din colţul său pe talpă rânjetul ghimpat mi-l lasă
Dar am să-i dau un os de piatră să-şi rupă ochiu-n el poftind şi-un lanţ de fier neîmblânzit să-i cânte marşul fără umbră în miezul verii la amiază
Mi-e doru- albastru de durere mi-e câinele verde la fiere mi-e gardul munte, gândul hău mi-e ochiul alb de nevedereşi sufletul negru dulău...
46
anca oprescu
casandra
casandra suferea de transparenţătranspira des, din lipsă de prezenţădeşi părea o carie în trotuarnimeni n-o ocolea, treceau prin ea în drum spre bardeseori i-au atins ficatul şi splinai-au mototolit umbra, siluindu-i luminacasandra era grav transparentăse vedea prin ea moarteatrăind în stare latentă…
47
apă de ploaie
muze
artistulavea muzecu sfârcuri şi buzecontau foarte putinfiind muritoareprecum apusul dintr-un pahar cu vindin ele rămâneaudoarurme zemoase de daltăprin aşternuturide piatră…ca să poată picta…uneoria inventat culori noiamestecand cu limbaprivirea de femeie în noroi…răstignind-o pe pânza blajinăgemând de-atâta lumina virgină….artistulavea muze, ce-i sărutau focoasemâinile lăuze…
48
anca oprescu
raznă cu armăsarul
armăsarul cel negruîmi ocupă tot locul dintre coastetot aerul din plămâniîmi e plămâniar coastele îi sunt drumnechează şi bate din piciormedicii numesc asta pulsbărbaţii numesc asta isteriezeii cred că-i poezienu contează ce cred eu poate nu credimportant e să-i dau armăsaruluisă mă pască zilnicprecum un pericolştiu că sună al naibii de ridicolcu urma asta de rimădar tocmai m-a-nghiontitcu coama in splină …
49
apă de ploaie
melcul
Melcul lingând cărnos iarba de sub talpăTe face să crezi că poţi păşi pe apăIar tu calci pe melciÎn timp ce ploaia îi asmute Din ce în ce mai încetSă-ti urce Pe gleznă, pe genunchi, pe suflet…Unii coboară sub talpa vieŞi ne mângâie morţii Născatori de câmpie…
În rest, plouă, spălându-ne morminteleMelcii sunt lipicioşiMorţii curaţi şi frumoşiŞi uzi până la os…
50
anca oprescu
rezumat de dimineaţă
mi-e ochiul plin ochi de cafeami-e nara tutun fin sadeaprin spatele meu şuşotescdouă visuri ce mă facsă roşesc…trei stropi curg agale pe-a cireşelor pieleplângându-le rujulpe buzele mele...în aer leşină miresme roz paliar norii imită un tropot de cal...mi-e lene de varăîntr-un hal făr' de hal...
51
apă de ploaie
razna
Cuvintele, înghiţitede web-găuri negre,s-au refugiat ca-ntr-un azilîn ochiul femeii mute
La rândul ei, femeia,scăpată dintre ea şi ea,s-a mulat perfect pe umbra mea…
Rezultatul fu previzibilprecum peniţa într-un scris lizibilpentru un orb…
Rezultatul fu jumătate femeie şi jumătate cuvânt dintr-un vers şchiop…
52
anca oprescu
cafeaua fierbinte...
Îmblânzeşte-mi dimineaţa astastridentă,femeie uşoară fluturând priviri,răsărindu-şi a dinţilor gheară...
Apune-mi luminaalungă-mi şi umbra şi vinate-aşează şi strânge-mi nătânge cuvintedin zaţul priviriizideşte-mi pe buzenevăzute morminte...
Te-am visat că-mi eraicafeaua fierbinte...
53
apă de ploaie
spune-mi...
Spune-mi cuvinte,sălbatice herghelii,sub copita lor asprătăcerea din pietresă invii…
Spune-mi cuvintesă mă trezesc din găsirişi să-mi adorm căutareazidindu-mi în minemuriri…
Spune-mi cuvintesunând necumintedecoltate vocale în sânge să-mi geamă…fierbinte
Spune-mi cuvintepicurate din rama cu sfinţi rătăciţiprecum palida cearălingând lumânări asfinţind…
54
anca oprescu
de vară...
Vara uscată precum o frunză dulce şi coaptătrupeşa-mi umbrăcernută alene pe-alei o aşteaptă… Vişine-amarevorbe mierii vor să asculteca un copac eu ţi-as rodivrute-nevrute…
Între tăceriaş plămadi vorbe aprinseîncuie uşapoftele mele se lasă prinse
Când violetchipeşul cer se dedă înserăriiEu voi fi vinTu vei fi zeusorbindu-mi zorii…
55
apă de ploaie
interior
Fluturi salbatici am în mineScoici însetate de nisipCuvinte nechezând de rimeAlge meduzand transparentPasari ce-mi fâlfâie aerul seriosLei de piatra ce sângele-mi mirosUnicornul e ultimul venitÎmi împunge pielea …Jivinele se tin de oase-miCa de gratiile unei custiCum m-as risipi Fara de ele ! Asa au patit tropotele cailor salbaticiSi-au pierdut vuietul în colbDe-atunci si apa fu uscataSi ochiul îmi ramase orb…
56
anca oprescu
hârtie mototolită (1)
Pana la urmaŞi nebuniaPoate fi perfectă…Asemenea unui cercCioplit cu ascuţişulMinţiiCa o desfiinţareA unghiurilorCel mai ades obtuzeSi niciodată drepteCa o tindere Spre punctul de vederePropriu şi centralPână la urmăŞi nebunia Poate fi perfectăAsemenea unui cercCe nu şi-a visat vreodatăSfera…
22 april febril steril inutil...
57
apă de ploaie
hârtie mototolită (2)
Dincolo de mineRanduri de sarma ghimpataInfloresc in noduriGordieneCuvintele si-au pierdut sensulCurgand din litere-n semnePe margini fluide de limbaPrecum o saliva Ne-atarna dorinte-n deriva…Dincolo de mineBlestemate ierburi Imi fumega-n pantecPrecum un rugRenegand al focului cantecPrecum o rugaIertarea renegandDincolo de tinemi-e salbatic,imblanzitul gand…
58
anca oprescu
dimineaţa
Zăceam în oglindăPrecumNecunoscuta Într-o ecuaţie
Ce situaţie…
59
apă de ploaie
te-ntrebi...
Te-ntrebi de ce tac...cuvintele-mi dormprecum nuferii-n laccroind din noroi al apei alb frac…
Şi tac...nu asculţi, doar auzicum pică secundele-n veac…De-aia taccăci vorbele-n paşile prefac…
Spre ajungeri ne-ajunsecuvântu-i pribeagşi dulce, pe buze,îl tac...
60
anca oprescu
apoi
apoinopţile crescură cărnoase,din zile rămas-au apoidoar galbene oase
apoi Luna, de cerc lepădată,îşi înfipse crud colţ,orbitor, în privirea-mide lupi mângâiată...
apoi m-a durut să mă vădoarbăfăr' de marginefăr 'de zifăr' de iarbă...
61
apă de ploaie
insomnie
îmi picură privireastropi vineţii de noaptede ce să dorm?mi s-ar părea că lupii urlă-n şoaptăm-aş înecacu praf de lunăspartă...de ce să dormcând ochiul meue-a dimineţiipoartă?
62
anca oprescu
prin câte...
prin câte ceruri reci mă vei fi zăvorât?miros a înger, domnul meu?miros a lut?mi-e timpul rană ,sălbatic înflorindurlând amarnic clipace mi te-a hărăzitmi-e ochiul stană ,de orbită înghiţitpe umărul tău, munte,asfinţind...
rin câte ceruri mă vei fi iubit?mi-e sângele ,de gândul tău,talaz izbit
prin câte cruci aripa mi-ai ziditde te trăiesc ,murind la infinit?
63
apă de ploaie
ochiul meu
ochiul meu flămânda respirat negru pământmirosind ale cerului palmeproaspăt încolţind verde crud
fiindcă Domnulplânse în palme curândochiul meu uscatde privire s-a lepădat...
fiindca pământul nu-i adânc,ci-i înalt,ochiul meu n-a coborât ,sub verde a urcatînvelit şi spălat de păcat...
fiindca privirea-i luminade neintamplat
64
anca oprescu
te căutam
Te căutam...
Pe pământ pictasei cu aripa umbra trudită a ochiului meuaruncându-şi sămânţa priviriiîn vânt...
Căutam dulcea Căutare...Cu talpa oarbă visam să te simt drum de piatrăostoindu-mi paşii de scrum...
Şi-am strigatÎngere!... şi înger mi-ai fost
Şi-am strigatIubite!....şi-ai aruncat aripile jos
Şi m-am strigat pe mineFemeie!..căutându-măsă-mi fiufiind oază şi pustiu...
65
apă de ploaie
sunt femeie
Sunt femeie.... Am ochi în degeteŞi-n sângeSă-mi văd menireaÎn lumina care râdeCare plânge...Sunt femeie,Simţi mirosul?E carnea care-mbracăDulce, osul...Sunt femeie Femeie sunt Cu gust de amar De pământPe care Eval-a roşu-îndulcitdemult…
66
anca oprescu
cât mă vrei
Cât mă vrei fără de mineSă îţi fiu , dar fără tine...Că de eşti şi-ţi suntTe doare...Când sunt umbraMă vrei soareDe-ţi sunt rugă, mi-eşti iertareHei, tu, îngere,răsaisă mă-mparţi în iad şi-n raicând m-alungi strigându-mi hai...Hei, tu, ingere,să-mi puidorulîn al nopţiicui...şi în ochiu-ţisă mă-ncui...
67
apă de ploaie
fără răspuns...
Ce gust are lunasorbită de pe buzele tale?E a tainei dulceaţăadânc adumbrităîn ochi de migdale?Ce miros are noaptea foşnindu-ne albastră pe piele?De tămâie-adâncităîn orbite de îngeriOri în straie tăcute de iele?Nu-mi răspunde ...Doar lasă-ţi izvorul să-mi picure dorulumplându-mi de tinesecându-mi de mineulciorul...
68
anca oprescu
eşti
Eşti liber, iubite,precum sângele-n vineeşti liber şi-alergi viu prin minecrescându-mi sălbatic,sălbatic tulburându-mi adânculfiindu-i parcăpântecului meu ars,pruncul...Şi de te-aş naşte durerile-aş iubidurerile ce carnea ne-ar rupedespărţindu-ne sângele-n douăpână la doi aş învăţa a trăidulcea murire nescrisă nouă...
69
apă de ploaie
de-ale îngerilor...
Ştii că îngerii noştri se-ntâlnesc pe ascunsInfideli şi privind jucăuşSpre pământ ?
Ştii că ei au pictat cu roşuAl buzei mele păcatMinţindu-te că din mărAi muşcat?Şi ca cerul în cioburi albastre au spartRănindu-ţi privirea şi zborul înalt?
Şi c-au sorbit toată dulceaţa din vinŞi-au poftit la tutun fin...amin?
Ştii şi tu, stiu şi eu,Că îngeriiNu-s îngeri mereu...
70
anca oprescu
taine
Mă-mbrăţişezi precum o strană vechePăstrând esenţe de păcat lumescŞi mă alungi precum altarulCe-alungă ochiul femeiesc... M-ai sărutat sorbind adânca-mi tainăSfinţind cu buzele, apoi, păgânul vinM-ai botezat când ai iubit mărunta-micarneŞi gândul dulce miruit-ai cu pelin...
Nu mai încap nici sfinţii în icoane?!Păcate-s multe, pictorii puţiniDar ce nevoie-avem de oarbe rameCând vrem pe Dumnezeu în ochi să îl privim?
71
apă de ploaie
verde
Verde-mi priveai rana din talpa neumblatăVerde-mi aşterneai ţărâna ,verde priveai roataVerde mi-ai scuturat secunda de îngeriVerde pe buza-mi tăcută tu sângeri…Verde strigam Când cu sfinţii nătângi mă certamCu verde păcat icoane neplânseAm cumpărat …Verde-am trădat , Pământul pe care-ai călcatŞi-am uitat…
72
anca oprescu
vin cu vina
Zăpada mi-a-ngheţat privireaŞi-n irisi înfloresc zăbrele reciSunt liberă adulmecând durereaPrecum un orb simţindu-te cum treci...
Să fie dor dulceaţa ce din buze-mi pică?Sau poate doar al vinului cuvânt?Mă caut pipăind în întuneric,Mă fugăresc şi-n ochiul tău m-ascund...
73
apă de ploaie
pro nume
noi...între mine şi tinesunt eu şi tueu cu mine, noitu cu tine, doi...între noi nu încape noie prea plinde golul dintre mine şi eudintre tine şi tue prea plin de noiiar noi nu-nseamnă doi
74
anca oprescu
iubiri de piatră
Coboară-ţi buza vinovatăPe buza mea asprită de păcatNu-i un sărut, iubite,E năluca timpului neîntâmplat…
Dezmiardă-mi umedSorii din cai lactee amăruiNu-i un sărut, iubite,E nevisatul vis hai hui…
Ascultă-mi pântecul-vioarăVibrând tăcut prin stelelele gălbui…Nu-i muzică, iubite,Ci urletul seminţei nimănui…
Apoi vei cotropi nălucaŞi nesătul de-atât nimicCuvintele-ţi vei plânge, tutuniu:Nu-i dragoste, iubito,E doar ceasulCe macina al pietrei cenuşiu…
75
apă de ploaie
fior
Plânge în mine moarteaDe-atâta zâmbet, printre ploi ucisăŞi între buzele-mi îndorurateReci fâlfâiri de scrum străbatOglinda ochiului,nescrisa…
Plânge în mine moarteaDe-atâta dor ce-mi arde carneaŞi între buzele-i întredeschiseSuflarea- vaiet încrustatPe gândul sângerând de oarbe vise
Plânge în mine moarteaCu lacrimi, dulci otrăvuri colorate,Şi între buzele-i însiropateSecundele firave se strecoarăSpre orologiul mut zvâcnind a seară…
Zadarnic nor... ne-adapăCu stele căzătoare...Plânge în mine moarteaCăci viaţa … dulce doare…
76
anca oprescu
atingere
talpile tale...
paşi frământând mângâieridrumuri gustând al lutului pulsochi ce-mi alungă ziua de ierispre apus
buzele tale...
pâinea şi vinul din al orelor fusdulce şi-amar umplând al iubirii pocaldalta pentru-al tacerilor har
palmele tale...
nări ce-mi adulmecă-al sângelui drumaripi ce-mprăştie al dorului scrum
orbitele tale...
pântece în care-mi închinsămânţa luminii născândă de dulce destin...
77
apă de ploaie
printre dor şi secunde
Sunt Umbra doar de tine ştiută,crescută sub aripa-ţi amară şi mutăOs descârnat din coasta străvechemirosind dulce-a pământ şi cucută
Sunt dor şi durere gemând nicăieri şi oriundeClepsidră ce-şi macină alene nisipuri curgândeTăcerea pietrei ce ecoul secundei eterne ascundeSunt stâncă cu orbite uscate, uitate, urlândeCe-ţi spintecă timpul în ceasuri plăpânde…Sunt aici, nicăieri şi oriunde
...printre dor şi secunde...
78
anca oprescu
zid
Zidesc secunde albe fir cu fir,Culese înainte de-a-nfloriŞi le agăţ tăcut de-al gândului zefirCuvânt cu chipul tău spre a clădi…
Cu aspra-mi palmă mângâieri aşternPe ochiu-ţi mut şi glasul sfârtecatDin trupul–carne pofte mi se cernŞi-ascund în pântec ierburi care ard…
Te-nalţi sticlos şi clar în jurul meuMă strângi între tăcerile-ţi urlândeAştept să-mi smulgi şi ultimul păcatEşti zid adânc clădit la mine-n sânge…
79
apă de ploaie
oglinzi
Ce iubeşti tu?Drumul ninsorii spre paşii meinecuminţisărutând urme de sfinţi…
Ce iubesc eu?Rostirea zborului din cerul tăuAripiurlad înălţimea muntelui greu…
Cine sunt eu?Ploaia fecundă, Năluca luniiDin urletul lupilorNăscândNerostire plăpândă…
Cine eşti tu?Pelin–întomnat ,Dulcele vinului ,Sămânţa destinului,Înger poftind la păcat…
80
anca oprescu
Cum îmi eşti tu?Piatra tăioasă şi asprăCioplindu-mi blândicoane pe talpă…
Cum îţi sunt eu?Rană pulsândă adânc sărutatăPe sufletul-sângeCe murirea-şi adastă…
81
apă de ploaie
ruga-rug
Adâncul munte paşii mi-i înalţăŞi-i dulce rug tămâie-mprăştiindSunt oarbă, Doamne, paşii mi-i învaţăSă nu strivesc sub cearcane priviri…
Şi umple-mi cu tăceri pocalul Dezleagă-le cu aspru glas de vinÎn limba cea uitată şi de tainăDoar nerostirile mi se cuvin…
Durând durere dorul nu mai doareDă-mi Doamne umbra aripii de-argintSă-mi scriu povestea muritoare Cu rosul pulsului zvâcnind…
82
anca oprescu
masa tăcerii
Să ne-aşezăm…Tăcerea-i pregătită îndelung…La lumina ochiului acvilin vom cina.Nerostiri amăruiumplute cu rom vom fuma. Bem roşulsecundelor netrecute.Mângâiem cârniigândurile crude.Gustăm Nectar de fructeDe păcat.Mă iartăcă te-am păstratcocon de îngernăscător de aripă,Un unu în plusIubirii de-o clipă…
83
apă de ploaie
vin
- Eşti dulce şi nebun, gemeau buzele –petale uscate de nesărut- Hai, apleacă-te peste margine…şi lasă-mă să-ţi fiu iubit!Gânduri-pelin buza paharului a povestit...
- Eşti greu de cupris în cuvânt , aspru –şlefuit cu miros de pământ.Iubindu-te picatură cu picatură ,până la fundÎmi trăiesc muzica sângelui şi dansul tău lunecând roşu -arzândÎn deget, în pântec şi-n gând….
-Hai, soarbe ce va fi rămas…ora 12 pe-un ceas...
Nimicul urlă sticlos Taie aerul ce ne-a privit beţia pulsuluiNinge roşu,cu boabe de struguri întru mustul născător de destinEu sânge, tu vin…picături fecunde în paharul preaplin…
84
anca oprescu
apă de ploaie
85
apă de ploaie
86
anca oprescu
apă de ploaie
Eşti cerul care macină al ploii cenuşiuSunt ploaia care spală al stelelor pustiuÎn zori eşti doar un înger ce fuge din păcatÎn zori sunt doar nalucă de timp neîntâmplat
Şi-atunci străine haine m-alungă printre oameniDin cerul fără îngeri doar ploile mă plângÎn ochiul meu deşertul îmbrăţişează mareaPe ţărmurile tale valuri adânci mă strâng Când ploile se vor întoarce-n cer Şi vorbele se vor întoarce în tăceri Din trupul tău lumină am să rup Şi umbrei care sunt găsi-voi trup
87
apă de ploaie
sunt călător
Sunt călător pe-o cale feratăGările oarbe îşi caută-un trenRoţile-mi taie privirea uitatăPe drum între Rai şi Infern
Sunt călător pe-o cale întoarsăIarba-mi răsare din cerNici n-am plecat, şi mă întorc acasăMerg dinspre mâine spre ieri
Sunt călător pe-o Cale LacteeCalc pe lumină de steaLa poarta cerului sunt lacăt şi cheieSunt călător pe marginea mea
Şi merg cu ochii închişi prin Lumea fără vinăEi nu ştiu că sunt viu şi cresc în ochi luminăPrivirea lor e goală, orbirea mea e plină
88
anca oprescu
21 de grame
Cu 21 de grame de nisipPot hrăni o veşnicie21 de grame cântăreştePoemul meu pe hârtieDin cer, 21 de grame de-aripăPort în tălpile sparte21 de grame de tăcereCurg între mînă şi clapeCu 21 de grame de piatrăPot ridica la cer, munţi21 de grame de luminăAdapă toţi ochii desculţi
Din tot ce am, nimic nu-mi aparţineAm totul în 21 de gramede mine
89
apă de ploaie
preţul corect
Cumpăr neşansa cu un strop de norocCumpăr o iarnă cu-o vara de focCumpăr un cer cu un loc pe pamântCumpăr tăceri pe un singur cuvânt Vând zâmbete calde pe lacrimi fierbinţiVând negre păcate pe icoane cu sfinţiVând ziua de ieri pentru ziua de mâineVând foame şi sete pentru apă şi pâine Vând Lumea întreagă ca să pot dăruiŞi-o cumpăr tot eu ca să am ce primiIar când nimic nu mai cumpăr şi vândSunt singur şi-am tot pe pustiul Pământ Sunt omul sărac pe bogatul Pământ Pe mine mă cumpăr, pe mine mă vândVând tot pe nimic şi nimicul îl vândSunt omul sărac pe bogatul Pământ
90
anca oprescu
cârligul mi-e ascuns în ochiul tău
cârligul mi-e ascuns în ochiul tău,deopotrivă sunt pescar şi peşteascultă cum mă zbat în pleoapa ta,în lacul de lumină ce orbirea-ţi primeneştecârligul mi-e ascuns în ochiul tăudegeaba-ţi fluturi geanaprin mările-mi virginecăci fără mine n-ai nici ţărmşi nici înec cum se cuvine
te uiţi într-o oglindă prin plasa cea cârpităadâncul de sub tine-atârnă greuşi numeri pân’ la unu nisipul din clepsidrăşi numeri pân’ la tot mulţimile de eu…
cârligul mi-e ascunsîn ochiul tău…
91
apă de ploaie
sub tălpile goale...
Mi-au zis că nu pot să zborŞi m-au încălţat....Pantofii îmi miros a asfaltNimic mai ciudat.
Fără somn, nu pot visaFără pat, nu adormFără vorbe, să tac nu ştiuDin zeul ce-am fost, am rămas om
Dar iarba e verdeDoar sub tălpile goale,Când aripi îmi crescŞi uit de picioareFiindcă iarba e verde doar...Sub tălpile goale
Mi-au zis că vremea treceŞi-un ceas mi-au dat,Acum ştiu despre mâine şi ieri,Dar pe azi l-am uitat..
92
anca oprescu
autodafé
Îmi ard cuvintele-n refrene Eu ard ca un poem cu două strofe-ntâiCu vorbe strânse-n noduri gordieneTăiate de tăcerea cea dintâi
93
apă de ploaie
câteodată e joi
Câteodată e joiDar mereu este aziÎntre ieri şi mâineAi grijă cum calci Câteodată eşti tuDeseori altul eştiÎntre tine şi eiLumea scrie poveşti Câteodată bei apăDar adesea bei vinÎntre două pahareDai de golul preaplin Câteodată te cauţiRareori te găseştiÎntre talpă şi drumsimţi că singur nu eşti Câteodată-i prea rarCâteodată-i prea desCăteodată privind,Rareori ai să vezi
94
anca oprescu
bărbieru’
Am un prieten sus-pusStăUnde şoimul toarce vântul pe-o aripă Ca nimicul pe fus
Acolo ne-a dus ...
Când noi eram mai siguri că atingem cerul cu mânaEl ne dădea peste talpă cu LunaPoartă altă măsură la privire, la picior, la piele, la osPentru el sus-ul e prea jos
El are un munte pe care îl cară pe talpă O măicuţă ce din lacrima lui se adapăO cană de lut cu mâinile-n şolduri în care izvorul ţâşneşte din norduriare o sobă mică şi fierbinteca vorba de dojană a iubitei,sfânta lui necuminte
Am un prieten Care ne-a lăsat în odaia luiîn patul luiîn inima lui
95
apă de ploaie
Am un prieten pe care azi l-am botezat Ioan, deşi aşa îl chema demult...
96
anca oprescu
degetul
Bagă-mi degetul ăla în urecheSă-mi traducă liniştea din greaca vecheBagă-mi-l adânc în ochiSă-mi scobească orbitaDe deochiBagă-mi degetul ăla în guraDe RaiSă-mi dezlege tăcerea de graiBagă-mi-l în inimă, răsucitSă-mi taie calea sângelui rătăcitBagă-mi degetul pe rândÎn locul coastei ce-ţi sunt,în buricul pământului,în mormânt,între-ale gândului coapse,să-mi dospească năpasteBagă-mi degetul în viscând îmi arăţi Luminacu degetul ăla întins
Bagă degetul ălaîntâiîn mierea mormântuluişi-apoi, tăcut,în locul cuvântului
97
apă de ploaie
ah, iubirea !
Eu un am un deşert al meuo singurătate singură pe lumeun loc neîntâmplatîn care absenţa ta mă strigă pe numeTu ai o odaie albăCu răsăritul într-un zid nezidit în fiece dimineaţă speli lumina pătată adânc de asfinţit
Ne întâlnim să izbucnimdin aceeaşi sămânţă de piatrăori când lumea ne dulce-apasă sub talpă, în aceeaşi rădăcină de iarbă
Ah, Iubirea! Iubirea! …Iubirea mi-e margineiar tu, nemarginirea…
tăcerile nenuntite vreodată-n cuvânt ca apa de ploaie se scurgse scurg în gând
98
anca oprescu
Ahile, Ahile
Ahile, Ahile...mergi măi pe vârfuri. Inima asta e a mea,Deşi bate la tine în călcâi...
99
apă de ploaie
doizerounuzero
Mai frumoasăOameni ale căror drumuri le-am purtat şi eu ...„Apă de ploaie”...Văd cu ochii mei că „Dumnezeu are ochii căprui” şi atât...PoezieIubiriNeiubireMai frumoasăDorDar din darIrish rain or irish pub..Alhambra..roşu stropitLipscani...erotismul clipeiTăcereSinguratate imperfectăMai frumoasăMereu iubită...Niciodata însăCoafura rezistăEu, Clipă în convenţia celor 365 de veşnicii,Aceeaşi DiferităMai frumoasăSunt...şi asta îi ocupă lui Dumnezeu până şi ziua de apoi
100
anca oprescu
La mulţi ani muritori, draga mea Lume!La mulţi ani, Iubitule, oricine ai fi tu...
101
apă de ploaie
dor
tremur de frumuseţeca un soare în umbra mea goală
102
anca oprescu
de ce iubim bărbaţii ?!(poem sticlos)
Pentru că există.Pentru că Dumnezeu, tata, Alain Delon şi 90% din prietenii de FacebookSunt bărbaţi Pentru că ei mă fac să mă simt frumoasă, deşteaptă, şi de-Vreme a-CasăFie prin comparaţie, fie prin abstractizare, dar de cele mai multe ori din pură întâmplare.Pentru că preferă să fie misogini, decât homosexuali, neputând face două lucruri deodată.Pentru că singura unitate de măsură a bărbăţiei este una neconvenţională şi prea la îndemâna lor.Pentru că au descoperit adevăruri general valabile cum ar fi „teiubescul” şi „miedorul”.Pentru că ei cred că veşnicia s-a născut între preludiu şi orgasm. Pentru că îmi arată stelele şi Luna chiar sub picioarele mele...Pentru că unde pune mâna un bărbat, se vede cu ochiul închis.
103
apă de ploaie
Pentru că, indubitabil, semăn cu mama lor. Pentru că nimic din ceea ce este bărbătesc nu mi-e străin...
Pentru că ei atârnă mai greu în balanţă şi astfel îi pot privi de sus.Pentru că îngerii nu au sex.Pentru că sunt femeie. Chiar dacă ei n-ar fi...
104
anca oprescu
din lemn de gutui
Iubite, ce să fac cu-atâta frunzăprinsă de mine?Îmi spui că sunt frumoasăŞi-mi vânturi viul verdeprin ochii tăifără ruşine…Tu, orb cu mâna-ntinsăcătând lumini căpruiîmi mângâi lung, cu orbita,vocalele-amărui...Pe marginea-mi de humăîmi taci a lună plinăşi-mi zvîrcoleşti nesomnulumplându-l de luminăŞi-adânc în carnea toamneimustind ca un păcatmă desluşeşti femeiedin lemn încercănat…
105
apă de ploaie
doină
Ah, iubire, pară coaptăcum te muţi din poartă-n poartăşi-ntomnezi la mine-n soartă?
Cum se-ascunde blidu-n lutşi liniştea în cuvântcum curg stelele-n pământdin amarul mărilorplâns din sinea norilor
Ah, iubire, pară coaptăcum te muţi din soartă-n soartăşi-nvârţi dorurile greleca veşmintele pe iele?
Cum se-aştern valuri pe apăşi nu ştii de vin sau pleacăcum muşti dintr-o pară coaptăce hrăneşte lumea toatăom, iubire, fără poartă..
106
anca oprescu
dar din dar
Poetului i-aş dărui tăceriSă uite azi cuvintele de ieriUnui pictor beţiv şi bărbosI-aş întoarce lumina pe dos
Nebunului i-aş da un cal şi-un drum Să-ncalece gândul cel bunIar celui orb oglinzi i-aş dăruiSă-şi facă din noapte o zi
Păpuşilor părinţi le-aş găsiSă fie şi ele o dată copiiFemeii uşoare i-aş da un trotuarCu toţi trecătorii în dar
Cer din CerFiindcă de CrăciunMinunileNe dăruiesc minuniDar din DarFiindcă de Crăciun Eu vă privesc Şi-n mine văd ce-i bun
107
apă de ploaie
de iarnă
Când lupi fierbinţi se răcoresc sub fruntea-miŞi peste zaţul toamnei îngeri calcăArunc în sobă încă-un dor de ducăStrănut.La focul tău se mai topeşte-o iarnă. Şi ard.Iar din cenuşa mea se mai înalţă-un munte.
Când prin bocancii sparţi îmi intră drumulŞi aripile-n palton nu vor să-mi steaDoar tu şi iarna îmi mai daţi de urmeRămân. Prin cer oierul ploii îşi risipeşte turmeŞi chemAlbe făpturi să pască în palma mea.
Pe cercanul ferestrei se pârguiesc colinde,Pe plita se-aureşte-un colţ de pâineLa geam roşesc de dorul toamnei două mere
108
anca oprescu
Măsor.În ochiul meu căpruiul se ascuteŞi tai. Egal să-mpart încă o iarnă între ele.
109
apă de ploaie
ea
Ea mi-a arătat aerul Ce-i îmbrăca aproapeleEa a strigat cu limbă de moarteSă-l sufoc în respirarea meaEa era frumoasă şi nerăbdatoareŞi îmi tivea pânzele neîncepute Ţesute cu dragoste între coastele tateiEa m-a dăruitMormantului meu cu baldachin
110
anca oprescu
era toamnă
Era toamnăCând moartea a strigat după mineSfâşiind aerul ţipamDe-mi alergau morţii prin vineM-am aşezat cuminte la rândul ce şerpuiaSpre copacSă prind lumea din urmă …Unii, s-au ales cu merele“Sta-le-ar în gât!”Blestemau cei din spateCe-au apucat frunzele doar… despuiateCa o întrebare nevinovată,am întins mâna după frunza uscatăEra ultima, dulce şi coaptă,precum un cuvântpărăsind poezia pentru o şoaptăVisam că-i mângâiam adânc toamna zimţatăsângerându-mi apusul în palma cea dreaptă”S-au terminat”, îmi spuse norocosul din faţă“Ia copacul, şi pleacă!”Şi dând ocol minunii
111
apă de ploaie
Am luat doar umbra lui ce ascunsese soarta Lumii…
112
anca oprescu
fără de mine
Eu nu voi fi muritLipsesc pentru o clipăFiindu-i unui îngerRisipa din aripă
Eu nu voi fi plecatLipsesc o veşnicieFiind cuvântuluiTăcere vie
Eu nu voi fi ajunsDoar umbra poartă vinaCă-n talpa-mi spartăPloaiaA mântuit lumina...
Eu n-am ajuns, fiindcă n-am plecatŞi n-am plecat fiindcă n-am muritIar nemurind, mă caut neîncetatDeşi neîncetat m-am regăsit...
113
apă de ploaie
hai să ne iubim
Hai să ne iubim abruptCa un munte cu o mareEu sunt vers şi tu eşti cântFă-mi prin ochii tăi cărare
Hai să ne iubim cuminteCa un sfânt cu un păcatEu sunt ruga, tu altarulDin nesomnul meu fă-ţi pat
Hai să ne iubim divinPrecum zeii cu pământulEu mormânt, tu nemurireDin tăcere dă-mi cuvântul
Hai să ne iubim albastruCa un cer căzut în apeEu privire şi tu astruLasă Lumea să se-adape
Hai să ne iubim iubindFiecare ce iubeşteEu iubind şi tu iubindDor ce dorul ni-l hrăneşte
114
anca oprescu
kamasutra urbană
m-am întins alb,verticalpe peretenoaptea mi-a tras-o pe la spateah,de fericireplânge în mine moarteai-au rămas picioarele afară din visşi-mi alerga prin temelie viulneprins,
curgând insalubru,pe zid,ca un film indian pe retină,carnea mea,iedera întinsă la înverzitpe dinafara ferestreiregurgitând lumina…
orgasmul a survenit din cauzenaturaleperetele fiind în curs de reabilitare,eu, deşi nu încă în stadiul de proiect,iedera
115
apă de ploaie
cu potenţial de efect
stai lângă tampla mea…gând neîntamplat…
stai lângă buza mea…tăcere nespusă…
stai lângă ochiul meulumină răzgândită
116
anca oprescu
jumătate
Jumătate acasă, jumătate pe drumJumătate sunt flacără, jumătate sunt scrumJumătate icoană, jumătate păcatSpre tine când vin, jumătate-am plecat
Jumătate de palmă, jumătate de-aripăSunt veşnic jumate, jumătate sunt clipăJumătate sunt tot şi jumate nimicJumătate eu tac atunci când te strig
Jumătate sunt cer, jumătate pământEu sunt jumătate, jumătate nu suntO jumate de cheie şi alta zăvorDe te văd jumătate, de tot îmi e dor
Jumătate eu cred, jumătate-nţelegJumătate-ţi spun da, jumătate te negJumătate jumate, jumătate întregLângă tine când stau, jumătate-s perfect
117
apă de ploaie
iar şi iar
mi-a crescut carne pe carnea taşi ochi peste pleoapele taleuite cum mă doare să te nasciar si iarsă te înveşmântez din cap până-n picioare
braţele ţi le-am pierdut pe drumle-au găsit nişte orbi suferinzi de picioareşi-au călcat aerul pe urmele-ţi mutedin îmbrătişare în îmbrăţişare
te-aş striga pe numele meudacă-ai fi vreun cuvânt oarecareţi-aş spune vino, vino la minedacă-aş şti să rostesc vreo plecaredar eu pot doar să fiuuite, să fiu, cum mă doare...iar si iarsă te înveşmântez din cap până-n picioare
118
anca oprescu
haiku
Râu zbătând păstrăviÎn ochiul meu e apăNeînotată
119
apă de ploaie
la marginea lumii
La marginea lumiiNimic n-o să moarăDin frunză, tăcerea îşi face vioarăDin lut veşnicia ne strigă pe numeNimic n-o să moară La margini de Lume
Nimic nu se naşte La marginea lumiiÎn ceruri, cu sămânţă de piatră,Aruncă păgâniiPe Pământ, cu seminţe de stea,Plâng nebuniiNimic nu se naşte La marginea lumii
La marginea lumii Nimic n-o să moarăDin clipă în clipă urcămPe veşnica scară Pământul tăcut, Mormintele-n cer ni le carăLa marginea lumii nimic n-o să moară
Nimic n-o să fieNimic n-o să moarăNimicul întreg va rămâne
120
anca oprescu
Nimic n-o să doară.
121
apă de ploaie
lăcaş sfânt
Şi eu ţin pe creştet un Cer plin cu îngeriŞi eu duc în spate o cruce de viuŞi-n gura flămândă, pe limba de clopotCuvântul mi-e rugă-n pustiu
Şi eu port pe chip icoane din lutPrin inima mea trec sfinţii-n altarŞi eu ard de viu precum psalmul mutŞi-n bune miresme-nfăşor al vorbelor har
Dar nu sunt nici zid, nici înger nu suntŞi nu port vreun nume de zeuSunt doar un suflet în straie de OmSunt sfânt lăcaş lui Dumnezeu
122
anca oprescu
mai avem puţin
Mai avem puţin până ieriNe-au rămas în ochi sălbatice ierni În palme ne-au rămas doar aşchii de carneStraie ce poartă trupuri golite de oameni
Mai avem puţin până aziLacăte fără chei ascund tăcerile în glas, Ne-au rămas câteva amintiri pe pervazNişte îngeri căzuţi între cer şi asfalt am rămas
Mai avem puţin până mâineNe-a rămas din foame un colţ uscat de pâineDin sete ne-a rămas doar ţărmul fără valuriDin oamenii ce-am fost, au mai rămas doar maluri
123
apă de ploaie
nespuse
Orice lucru neîncăput în cuvântE un lucru câştigatDeunăzi am uitat cum să-i zic unei pietreEa a rămas lângă mineFiindşi după ce-am trecut,ca un zid, ca o lovitură, ca un neînceput…Am o mulţime de arbori, de păsări, de zeiFără de nume, toţi ai mei
Drept care rogu-te pe tine, oricine,Taci în pietrele drumuluiîn arbori, în păsări şi-n zeii meiTaci în copilul născut deodată cu mineFără straie,Fără nume,Făr’ de rău ori de bine
Orice lucru neîncăput în cuvântE un lucru câştigat
124
anca oprescu
Deunăzi…te-am uitat…
125
apă de ploaie
nicicând doi
Un singur munte, nicicând doi,urcuş îi eşti,eu, valeacelaşi timp curge prin noieu pas îi sunt,tu cale Pe-acelaşi chip Clipa încrustămeu lacrimă,tu zâmbetpe-aceeaşi coardă adăstămtăcere, eu,tu cântec Un singur Soare ne e rugcenuşă-i sunt,tu focullumină ţeşi la straiul Lumiieu rană-i sunt,tu trupul Suntem doar unul între noi, nicicând doi
126
anca oprescu
nimic din ce ştiam
Nimic din ce ştiam, pe nume nu mă ştieMă strigă depărtarea de-aici, de lângă mineMi-au spus că ce nu văd, nu are numeDar eu le-am strigat cu numele meuPână ce pasărea mi-a spus pasărePiatra mi-a spus piatrăŞi tu mi-ai spus tu
Doar Dumnezeu, mi-a spus eu…
127
apă de ploaie
poemul unui poem
Poemul e-un copacCu rădacinile-n cerŢi-e prea foame să ceri?!Furi şi plângi..
Poemul e-o piatrăCe sângeră-n munţiŢi-e prea grea s-o arunci?!Fugi şi plângi...
Poemul e-o rană Ce-şi cautş trup şi nu vraciTe prea doare să taci?!Râzi şi plângi...
Sub îngeri sunt oameniPrintre oameni sunt zeiTavanul tăcerii se lasă Sub paşii lor grei...
128
anca oprescu
poftesc
Poftesc la zăpezi Să-mi ascundă zâmbetul de durereLa sfinte cuvinte poftesc,Să-mi tacă pelinul din grai,Să-mi dea miereLa îngeri, poftesc, să-mi cearnă visulDe-al nopţii noroiLa bocanci calzi şi moiSă-ncalţe paşii vechi cu drumuri noi…Poftesc la mere coapte-n Cer,La abur de ger fiert cu piper La colinde-mpănate cu Ler Şi-agăţate de grindă Poftesc să-i fiu copilului ce-i sunt copil, Oglindă...
129
apă de ploaie
poţi să te-mbeţi
Poţi să te-mbeţi cu apă plată, cu soare-n ochi,Cu gust de portocaleLingând zăpezile de altă datăCe se preling pe buze de pahareOricum, când te trezesti, Jack habar n-are… Poţi să te-mbeţi de sete ori de foameDe dor, de draci, de îngeri ori de oameniDe şoapte, de tăceri, de vorba ce te duceOricum, când te trezeşti, Ovidiu nu va plânge…
Cu roşu, sec, cu dulce-amarCu gândul, palma, pasul ori privireaEşti punct pe-un zar, eşti eden şi tartarOri beat ori treaz, ori black or whiteTot n-ai habar
130
anca oprescu
poveste
Aş vrea să-ţi spun Despre fiecare înger ce-l ating şi-l transform în cuvântIau cuvântul, îl cos la capete cu un fir de luminăÎi fac din el nopţii Lună PlinăIau Luna în pumnul stâng şi-o strângO fac pe rând pulbere pentru vântCioburi pentru talpa ta neumblatăApă de ploaie în bărbia mea înnodatăLe amestec pe toate Le descântSuflu de trei ori tăcere peste fiecare cuvântşi deschid ochii din vis Ţi-am zis? Te iubesc.Tac şi împletesc la vocale un dor moale Să-mi ţină de cald când mă trezesc din visele tale.
131
apă de ploaie
prefer orbii
Prefer orbii fiindcă doar ei ţin ochii deschişiŞi în toiul nopţii, îşi înfig unghiile în lumina-fetişEu îi trec strada, îi trec răsăritul, veşnicia pe partea cealaltăEi privesc rar în urmă,Eu mă fac nevăzutăŞi mă uită îndatăApoi îmi plac şi bărbaţii cu palmele aspreSă-mi mîngâie pielea până departe,În rănile caste,Să-mi cioplească icoane-ntre coasteÎmi plac şi barbarii frumoşiCe intră-n altare până la os dezbrăcaţiŞi sfioşiŞi zeii fugiţi din OlimpŞi poeţii ce nu dorm vreodatăDe teamă ca-n vis să nu tacăŞi menestrelii surzi atunci când cântăPrecum se-aşterne drumul sub zăpada mută Însă , cum spuneam, prefer orbiiAşa că, iubitule, deschide-ţi larg ochii
132
anca oprescu
Să-ţi mănânce întunericul ,Corbii...
133
apă de ploaie
răni
EUîmi dor toate rănilemi le ţin în viaţă pe viaţă călcândele mă vindecă în schimbîmi picură dulce otravă-n cuvântcu sămânţa deşertului ploaia mi-o leaga de pânteceeu te cer,te cer, te tac în ale durerii descânteceTUmă priveşti ca pe o noapte jefuită de orbica pe-un rug intrat din greşeală în ochitu mă priveşti şi mă întrebi cum de nu mă doareeu îmi dezbrac rana de mine, ţi-o aştern drum sub picioare.şi te cer, te cer, te tacpe ale mele hotare...
EU îmi plătesc toate vămileTU îmi hrăneşti toate rănile
134
anca oprescu
rest
Ce-a mai rămas din pasăre după zbor?Din munte,ce-a rămas după urcare?Ce-a mai rămas din mare, după ţărm?O aripă, un pas, un val, un om…
Ce-a mai rămas din mine după zbor?Din mine, ce-a rămas după urcare?Ce rest în urmă las după un ţărm?O pasăre, un munte sau o mare….
Ce mai rămâne dacă dintr-un omO viaţă scazi, o moarte, ori o clipă?Rămâne totul şi nimicul tot, O veşnicie întreagă de risipă
135
apă de ploaie
raznă cu armăsarul cel negru
În fiecare zi la amiazăArmăsarul cel negruNecheazăMai negru necheazăDecât umbra sângelui meuPe sângele umbrei taleÎnchegate Eu îi pup copita Din faţă, din spateNorocul,Potcoava călatorităDeparte…El mă plezneşteFix în creştetul dorinţei,În moalele gândului,În albuşul putinţei…Aşa că, musai să viiSă-i pustiim tropoteleDe drumuri pustiiSă mi-l înhami În loc de coastăSă mă plimbe în cercuriDe inimă-albastrăSă mi-l înhami Să-mi descânte lumina de deochiAşa că nu mai sta,Nu mai sta Cu armăsarul cel negru
136
anca oprescu
Veşmânt pe umbra ta…
137
apă de ploaie
rod de piatră
ne căutam...două stânci visându-se statuiîn aşternuturi de piatră ne domoleam umbraîn daltă,la marginea omuluimăcinam gândul până la os,tăcerile ne-mbratişau frumos,cu buzele săpam în cuvintegenuni între noi şi morminte...pofteam la paşii lumiicalcând pe hotarul minunii
ne-am trezit în acea dimineaţăcă ne spuneam"te iubesc",că vinul iscariotne dezlegase de nimic şi de tot,ne-am trezit fiindu-ne al pietrei rod...
138
anca oprescu
scos din context
Orice picătură de ploaie scoasă din context poate deveni o lacrimă
Orice lacrimă scoasă din contextpoate deveni un zâmbet
Orice zâmbet scos din context poate deveni o mască
Orice mască scoasă din context poate deveni un chip
Orice chip scos din contextpoate devein o oglindă
Orice oglindă scoasă din context poate deveni un omIar un om, scos din contextpoate fi cel puţinun context scos din context.
139
apă de ploaie
tablou cu noi
Din umbra lăuză a dimineţii,NoiÎl dezleagă pe unu de doi...
140
anca oprescu
tăcere pe cord deschis
Aşteptarea-i o odaie cu pereţii subţiriCa o piele nevăzută de soarePrin care poţi să auzi,Striviţi de trenuri,Doar paşii de plecare.
Aşteptarea e o odaie cu pereţii viiÎn care stai golit de depărtareŞi-i înfăşori veniriiPicioareleîn altă şi altă plecare
“Nu vreau să mai vii!”Strigi din odaie,Dar trenul îţi taie cuvântul în două
Te trezeşti din tăcereCa dintr-o ninsoareŞi vezi că nu aştepţi,Eşti aşteptare. Iar dacă plângi,Nu-seamnă că te doareCi plâns ai devenitCe râde-atunci când moare…
141
apă de ploaie
tot mai pleci şi tot mai vii
Clopotul tăcerii batePrin zăpezile pustiiChiar dacă-ai închis zăvorul,Tot mai pleciŞi tot mai vii
În odăi neînceputeAlb foşnind a poeziiChiar de dorul te încuie,Tot mai pleciŞi tot mai vii
Armăsarii albi te-aşează,Te gonesc cei fumuriiChiar de casa ta-i niciunde,Tot mai pleciŞi tot mai vii
Drumurile duc şi aducNiciodată nu-s pustiiDrumului nicicând nu-i pasăDacă pleciSau dacă vii
142
anca oprescu
z-eu-lui meu
Zeu nătâng, Mi-ai scos lumina la târgŞi apa de ploaie mi-ai îndoit-o cu vin Iscariot şi netot Şi divin
Zeu stângaci,Îmi pui mâna pe sânŞi-aluneci în inimă Ca soarele-n fânÎmi pui mâna pe frunteŞi cazi pe gândurile mele Ca umbra pe munteÎmi pui mâna pe buzăŞi-mi laşi tăcerea lăuză
Zeul meu,Dă-mă lumii până la osŞi dacă talanţii plăcerii n-ajung Să-ntorcem lumea pe dos,Strânge-mă din ochii lor şi ia-mă înapoi,Să-ţi ţin de frumos…
143
apă de ploaie
C U P R I N S
Bine-Cuvântare de început / 3
Lumina cea de toate zilele
Lumina cea de toate zilele / 7Veniţi de luaţi-vă / 8Înviere / 9Anonima... / 10În urma mea / 11Alb Doliu / 12Deschide / 13În loc de veci / 14Ars Moriendi / 15O cruce, roşu-sec, luna şi dumnezeu / 16Dumnezeu nu umblă desculţ / 17Nebuni (de ochii lumii) / 18Roşu-stropit / 19Îmbraţişare / 20Donaţie / 21CV / 22Simt / 24
144
anca oprescu
Ni-mic dejun / 25Alergare / 26Îmblânzirea Evei... / 27Dans / 28Ca gândul... / 29. / 30SMS / 31Dacă tot ai cerşit... / 32Facere / 33Jocuri cuminţi / 34Seducţie / 35La ţărm / 36Plec... / 37Doar o ploaie... / 38Arhanghel răzgândit / 39Dor / 40Casandra / 41Muze / 42Raznă cu armăsarul / 43Melcul / 44Rezumat de dimineaţă / 45Razna / 46Cafeaua fierbinte... / 47Spune-mi... / 48De vară... / 49Interior / 50Hârtie mototolită (1) / 51Hârtie mototolită (2 / 52Dimineaţa / 53Te-ntrebi... / 54
145
apă de ploaie
Apoi / 55Insomnie / 56Prin câte... / 57Ochiul meu / 58Te căutam / 59Sunt femeie / 60Cât mă vrei / 61Fără răspuns... / 62Eşti / 63De-ale îngerilor... / 64Taine / 65Verde / 66Vin cu vina / 67Pro nume / 68Iubiri de piatră / 69Fior / 70Atingere / 71Printre dor şi secunde / 72Zid / 73Oglinzi / 74Ruga-rug / 76Masa tăcerii / 77Vin / 78
Apă de ploaie
Apă de ploaie / 81Sunt călător / 8221 de grame / 83
146
anca oprescu
Preţul corect / 84Cârligul mi-e ascuns în ochiul tău / 85Sub tălpile goale... / 86Autodafé / 87Câteodată e joi / 88Bărbieru’ / 89Degetul / 90Ah, iubirea / 91Ahile, Ahile / 92Doizerounuzero / 93Dor / 94De ce iubim bărbaţii ?! / 95Din lemn de gutui / 97Doină / 98Dar din dar / 99De iarnă / 100Ea / 101Era toamnă / 102Fără de mine / 103Hai să ne iubim / 104 Kamasutra urbană / 105Jumătate / 107Iar şi iar / 108Haiku / 109La marginea lumii / 110Lăcaş sfânt / 111Mai avem puţin / 112Nespuse / 113Nicicând doi / 114Nimic din ce ştiam / 115
147
apă de ploaie
Poemul unui poem / 116Poftesc / 117Poţi să te îmbeţi / 118Poveste / 119Prefer orbii / 120Răni / 121Rest / 122Raznă cu armăsarul cel negru / 123Rod de piatră / 124Scos din context / 125Tablou cu noi / 126Tăcere pe cord deschis / 127Tot mai pleci şi Tot mai vii / 128Z-eu-lui meu / 129
148