JOSIE KING

Dans la

nunta ta

ALCRISM-94

Capitolul 1

Linda Gray fix` voalul vaporos pe p`rul auriu alveri[oarei sale dup` care f`cu doi pa[i \napoi s-o poat`admira mai bine.

– E[ti \ncânt`toare! Albul ]i se potrive[te nemaipomenit.To]i b`rba]ii or s` fie gelo[i ast`zi pe Robin.

Cele dou` tinere nu se vedeau decât rareori dup` ce Nickyplecase din Londra \mpreun` cu p`rin]ii [i veniser` s` sestabileasc` la Bristol, dar sim]eau una pentru alta o sincer`afec]iune.

– |]i aminte[ti c` ne hot`râser`m s` ne m`rit`mamândou` \n aceea[i zi? \ntreb` Nicky. P`cat c` visul nostrunu s-a \mplinit… Sper s` nu fii prea dezam`git`.

– Bine\n]eles c` nu, r`spunse Linda râzând. Deocamdat`prefer s` fiu liber`.

– O s`-]i schimbi p`rerea asta dup` ce-l vei \ntâlni peb`rbatul visurilor tale.

– Cum ai f`cut tu… Poate.|[i mai amintea \nc` telefonul nea[teptat pe care-l

primise cu câteva s`pt`mâni \nainte.– {tiu c` e \n grab`, spusese Nicky, dar Robin e angajat

\n armat` [i tocmai se preg`te[te s` fie trimis \n Germania.Trebuie s` m` m`rit imediat ca s` pot pleca [i eu [i vreauneap`rat s` fii domni[oara mea de onoare. Te rog, Linda,insistase \n fa]a t`cerii veri[oarei sale, \n numele prietenieinoastre… Cred c` n-o s` fie o problem` s`-]i iei câteva zilelibere. Lucrezi tot acolo, nu-i a[a?

– Da.Era secretar` interimar`, slujb` care-i oferea destule

satisfac]ii. Lipsa rutinei, leg`turile mereu cu al]i oameni \iconveneau de minune [i clien]ii \i apreciau seriozitatea.Când avea nevoie de câteva zile libere, era de ajuns s`-i deaun telefon directoarei, doamna Benstead, ca s`-i spun` c`nu era disponibil`.

Dup` primul moment de surpriz`, bine\n]eles c`acceptase, [i ast`zi era ziua cea mare.

– {i tu e[ti dr`gu]`, spuse Nicky. Azuriul `sta te prindede minune.

Linda se privi \n oglind`. Rochia pe care o purta aveaexact culoarea ochilor ei, ceea ce-i punea \n valoarecontrastul privirii limpezi, cu genele lungi [i buclele negrecare-i \ncadrau fa]a. F`r` a fi frumoas` ca veri[oara ei, aveaun farmec deosebit.

6 JOSIE KING

Deodat`, m`tu[a Joan intr` gr`bit` \n \nc`pere. Era ofemeie micu]` [i durdulie, zâmbitoare [i vorb`rea]`.

– E[ti foarte frumoas`, draga mea, \i spuse fiicei sale.Dac-ar putea s` te vad` tat`l t`u… Ar fi atât de mândru…A[ vrea atât de mult s` fii fericit`, ad`ug` cu voceatremurând de emo]ie, luând-o \n bra]e.

Nicky o s`rut`.– Nu plânge, mam`… O s`-]i strici machiajul. S` [tii c`

nu plec la cap`tul lumii!– Totu[i o s`-mi lipse[ti atât de mult… Dar am s`-]i fac

totu[i o vizit` \n concediu. Cred c` aud ma[ina, continu` eaducându-se la fereastr`. Bine… e[ti sigur` c` nu-]i lipse[tenimic ?

– Da, mam`, fii lini[tit`. Port voalul t`u, rochie nou` [im`nu[ile Lindei. Acum, du-te. O s` \ntârzii.

Dup` plecarea mamei sale, pufni \n râs.– E atât de \ngrijorat` de viitorul meu \ncât o s` devin`

supersti]ioas`.– Totu[i viitorul t`u este asigurat… Nu la fel stau

lucrurile pentru mine, murmur` veri[oara ei.– Fii serioas`! Simon te-a cerut \n c`s`torie de câteva

ori…Avea dreptate… De doi ani b`iatul `sta care locuia pe

acela[i palier cu ea o invitase de multe ori s` ias` cu el…Prea regulat, poate. Cu el, nici o surpriz`. Planifica totulpân` la cel mai mic detaliu.

DANS LA NUNTA TA 7

Ar fi fost de bun` seam` un companion agreabil, dar asta-[idorea? Visa s` fie luat` pe sus de vârtejul pasiunii [i s`profite de fiecare clip` a tinere]ii…

Totu[i ]inea la el. Interesul comun pentru muzic` [iteatru \i apropia. Poate trebuia s` accepte \nainte ca el s`renun]e, nu? Mai r`u era c` nu cunoscuse niciodat`dragostea nebun` pe care o visase atât. La urma urmei, \nciuda ochelarilor cu lentile groase, Simon nu era urât deloc. Ast`zi ar fi dat orice s`-l aib` al`turi ; se sim]ea atât desingur`…

Plec` la biseric` \naintea lui Nicky. Când ajunse, cei maimul]i invita]i intraser` dar unii mai a[teptau \n fa]a bisericii.Sub un soare orbitor, muzica de org` se amesteca cucântecul p`s`relelor [i murmurul \ndep`rtat al traficului.

Câteva minute mai târziu, o limuzin` neagr` opri \n fa]atreptelor [i mireasa cobor\, \nso]it` de unchiul ei. Amândoimerser` spre intrare cu pas m`surat. |n momentul \n careintrau \n naos, se auzi \ncepând mar[ul nup]ial. Robin o\mbr`]i[` pe logodnica lui cu o privire dr`g`stoas` \naintede a-[i p`r`si locul ca s` se apropie de altar. Era \nso]it defratele lui vitreg care f`cea oficiul de cavaler de onoare.Linda nu-i vedea decât spatele dar statura \nalt` [i umeriila]i \l f`ceau s` par` foarte puternic. Chipul \i era oare \narmonie cu silueta? M`car dac` s-ar fi \ntors… De-a lungulserviciului religios, nu-l pierdu o clip` din ochi. Dar abia \nmomentul schimb`rii inelelor \l v`zu din profil; dup` cumse a[tepta, era \ntruchiparea perfec]iunii. Deodat` \[i aduse

8 JOSIE KING

aminte vorbele veri[oarei sale:“ Alan o s`-]i plac`,bine\n]eles. Dar s` nu ai \ncredere \n el: este un c`l`u deinimi. Adâncit` \n gândurile ei, asculta distrat` jur`minteletinerilor so]i. Dup` binecuvântare, toat` lumea se \ndrept`spre sacristie.

Când o v`zu pe Linda, \n ochii lui Alan sclipi o und` deadmira]ie care \i lumin` ochii cenu[iu-verzui.

– Robin ar fi trebuit s`-mi spun` c` domni[oara deonoare este [i mai frumoas` ca mireasa, murmur` el.

Ea \l cuprinse de bra]ul pe care el i-l oferea. Sim]i un fiorpl`cut. De ce b`rbatul acesta pe care abia \l cunoscuse otulbura mai mult decât Simon? Nicky avea dreptate; era unb`rbat \ncânt`tor. Trebuia s` aib` grij`.

Când cei doi miri se s`rutar` dup` ce semnaser` \ntr-unregistru, Alan se aplec` spre \nso]itoarea lui.

– Presupun c` este privilegiul cavalerului de onoare,[opti el.

F`r` s`-i lase timp s` reac]ioneze, puse st`pânire pebuzele ei. F`r` s` vrea, inima ei \ncepu s` bat` gata s`-isparg` pieptul. Furioas`, se \ndep`rt` de el. Ce mitocan! Dece-[i \nchipuia c` o s`-i aprecieze gestul; mai ales de fa]` cutoat` lumea.

– La mine acas`, nu se obi[nuie[te a[a ceva, replic` ea.Alan izbucni \n râs.– Atunci e timpul ca lucrurile s` se schimbe.F`r` s` dea nici o importan]` acestei remarce,

domni[oara de onoare se \ndep`rt` pentru a semna la

DANS LA NUNTA TA 9

rândul ei. Dar trebui s` se \ntoarc` lâng` el ca s` urmezecortegiul nup]ial.

Abia ie[it` din biseric`, se duse lâng` m`tu[a ei. Cu unzâmbet \n col]ul gurii, Alan o observa dar nu se apropie deea decât \n momentul când erau gata s` plece la hotelulunde trebuia s` aib` loc recep]ia.

– Vom merge cu aceea[i ma[in`, spuse el pe un tonmali]ios. Sper c` aceast` apropiere nu te va deranja…

– Termin` cu glumele. Nu sunt o mironosi]`, numai c`nu-mi place s` m` las s`rutat` de str`ini.

– Fii serioas`! spuse Alan a[ezându-se lâng` ea. Suntfratele vitreg al lui Robin. Suntem veri prin alian]`.

– Dar nu [tiu nimic despre tine.– Atunci s` cin`m ast`-sear` \mpreun` ca s` facem

cuno[tin]`.– Nici nu poate fi vorba de a[a ceva, r`spunse

exasperat`. Nu sunt disponibil`.Inutil de a preciza c` trebuia s`-[i petreac` seara

\mpreun` cu m`tu[a r`sfoind albumele de familie…– Renun]` la ce aveai de gând s` faci [i vino cu mine. Va

fi cu siguran]` mult mai interesant.– G`sesc c` e[ti prea sigur pe tine.– A[a crezi? Trebuie s` m` \n]eleg totu[i; dac` nu profit

de ocazia asta, f`r` \ndoial` c` n-am s` te mai v`d niciodat`.– Ce importan]` are?O privi cu o asemenea insisten]` \ncât ea \ntoarse

capul.

10 JOSIE KING

– Cine [tie? suger` el aparent deta[at.Profund tulburat`, femeia parc` era fascinat`. Dar el?

Sim]ea [i el efectul unui straniu magnetism care p`rea c`-iatr`gea unul spre cel`lalt… sau era vorba despre num`rulobi[nuit de seduc]ie?

F`r` aten]ionarea lui Nicky, ar fi putut crede c` seinteresa \ntr-adev`r de ea.

– Cred c-ar fi de preferat s` ne oprim aici, declar` eadup` o t`cere prelungit`.

El l`s` ochii \n jos spre um`rul ei stâng, dezn`d`jduitorde gol…

– Te \n[eli, Lindy Lou. Nu trebuie s` la[i s`-]i scapeocazia când apare.

Cerule! Era atât de aproape de ea \n aceast` ma[in`…Trebuia neap`rat s`-[i p`streze mintea limpede.

– Nu e[ti irezistibil… replic` ea.– Exist` un altcineva?Ea se gândi imediat la Simon… Niciodat` prezen]a lui

n-o mi[case atât de mult. |ns` [tia c` putea s` aib` \ncredere\n el \n orice \mprejurare.

– Ei bine… da!– Dar nu v`d nici un inel.– Nu \nc`. Am s` m` logodesc cu ocazia anivers`rii

mele.|ntr-adev`r Simon o cerea \n c`s`torie de fiecare dat` cu

aceast` ocazie.

DANS LA NUNTA TA 11

– Atunci lucrurile sunt clare? \ntreb` Alan.– Da.El pufni \ntr-un râs batjocoritor. – Fii atent`, Lindy Lou… Nu trebuie s` vinzi pielea

ursului din p`dure \nainte s`-l \mpu[ti.– Nu-]i face griji pentru mine.Spre marea ei u[urare, fu a[ezat` departe de el \n timpul

banchetului. Dar la sfâr[itul mesei, contrar a[tept`rilor ei,Alan r`mase la locul lui stând de vorb` cu mama lui [i cutat`l lui Robin. {i f`r` s` vrea, nu putu s` nu \ncerce unsentiment de decep]ie.

|nainte de a se duce s` se schimbe, Nicky \i arunc`buchetul de mireas` veri[oarei sale.

– Prinde-l! Uite… urm`toarea nunt` va fi a ta.– Nu… S` nu crezi a[a ceva, replic` Linda, amuzat`.

Tradi]ia spune c` ar fi trebuit s` arunci buchetul la\ntâmplare peste um`rul stâng.

Când se \ntoarse s` a[eze florile pe mas`, \l v`zu pe Alanc` se uita la ea. Privirile li se \ntâlnir` [i el ridic` paharul.

– Pentru nunta ta, f`cu el. Sper s` se \ntâmple când o s`te a[tep]i cel mai pu]in.

Vorbise destul de tare astfel \ncât toat` lumea s` aud` [itân`ra sim]i ro[ea]a urcându-i-se \n obraji.

– Ce-a vrut s` spun`? \ntreb` Nicky pu]in mai târziu, \ntimp ce se \ndreptau amândou` spre camera ce le foloseadrept vestiar.

12 JOSIE KING

– Nu [tiu nimic despre asta. E un tip exasperant…Spune chiar c` o s`-mi par` r`u c` nu am stat lâng` el ast`-sear`.

– {i… l-ai refuzat? Cred c` e[ti prima! Robin spune c`toate femeile sunt la picioarele lui.

– Cu atât mai r`u pentru el.Dup` plecarea proaspe]ilor c`s`tori]i, Linda se \ntoarse

acas` cu m`tu[a. Le \nso]ir` mai multe prietene aledoamnei Wilson [i, cum era de a[teptat, ap`rur` albumelecu fotografii. |ns` gândurile Lindei erau \n alt` parte: undese g`sea Alan ast`-sear`? Ce f`cea? Cu sigur`n]` c` nu-l vamai vedea niciodat`…

– O s` vizit`m catedrala mâine diminea]`, \i spusem`tu[a Joan ceva mai târziu. Dup`-amiaz`, vom putea urcape metereze. O s` fie foarte pl`cut dac` va fi frumos caast`zi.

– Nu [tiu dac` voi putea r`mâne dup` masa de prânz. Artrebui s` m` \ntorc la Londra. S`pt`mâna viitoare trebuie s`]in locul cuiva la o companie de electricitate. Conteaz` pemine. Mi-ar pl`cea s` m` odihnesc pu]in \nainte de a\ncepe.

M`tu[a ei pufni \n râs.– Dar York-ul nu este la cap`tul lumii! Traseul dureaz`

doar dou` ore dac` trenul circul` bine.Nu putea s-o refuze. La urma urmei trebuia s` umple

golul l`sat de Nicky.

DANS LA NUNTA TA 13

– De acord, \ncuviin]` pân` la urm`. Dar n-am s` plecprea târziu.

A doua zi era un soare radios. Se trezir` devreme [i ie[ir`\nainte de a \ncepe afluen]a turi[tilor. Dup` o vizit` lagrandioasa catedral` construit` \n secolul alcincisprezecelea, se plimbar` prin « Shambles », vechiulcartier al m`celarilor. Cl`dirile vechi de c`r`mid` ro[iead`posteau acum mici buticuri de artizanat.

– Este cu siguran]` una din str`zile cele mai vechi dinAnglia, coment` Linda. Po]i s`-]i \nchipui u[or ambian]a dealt`dat`…

– … [i mu[tele pe care le atr`gea carnea, intervenidoamna Wilson. Pe vreme c`lduroas`, mirosul trebuia s` fieinsuportabil.

– S` fim serioase! Un pic de romantism! Exclam` tân`ra,amuzat`. Gânde[te-te la p`r]ile bune ale trecutului: larochiile frumoase, la cai, la tr`suri, la damele bogateplimbându-se cu lectica… De fapt, mi-ar pl`cea s` am [i euuna acum. Tocurile \nalte nu sunt f`cute pentru asemeneapavaje. Ce-ar fi dac-am merge s` bem ceva ?

{tii vreo cafenea pe aici?– Da. Vino cu mine!Era lume mult` \n sala mic` a cafenelei \ns` avur`

norocul s` g`seasc` o mas` liber` lâng` fereastr`.Joan oft` u[urat` a[ezându-se. Lâng` ceai, se l`sar`

tentate de pr`jiturile delicioase pe care le recomand` ceacare le servi.

14 JOSIE KING

– Nu-i cel mai bun lucru pentru regim, dar… coment`Linda.

– Tu n-ai nevoie de a[a ceva cu silueta ta perfect`…Bine! Unde-ai vrea s` mergem dup` ce termin`m aici?Muzeul castelului e interesant dar ]i-ar trebui o zi \ntreag`s`-l vizitezi.

– Alt` dat`… Ar fi p`cat s` nu profit`m de vremea astafrumoas`.

– Atunci putem s` mergem la hotel. Am rezervat dou`tacâmuri pentru ora dou`sprezece [i jum`tate, ca s` evit`maglomera]ia.

Se plimbar` pe str`zile inundate de soare [i se oprir` la„Micklegate Bridge“ ca s` priveasc` b`rcile de pe râu.

|n fa]a por]ii hotelului, Linda fu asaltat` de amintirile dinajun. Imaginea lui Alan \i reveni \n minte. Asear` se \ntorsesela Londra, sau g`sise pe altcineva s`-i ]in` companie?

– Ce p`rere ai de fratele lui Robin? o \ntreb` m`tu[a eidegustând sherry-ul pe care-l comandase ca aperitiv.

– Este \ncânt`tor… dar nu e decât fratele lui vitreg.P`rin]ii lui au divor]at când avea zece ani. Asta explic`diferen]a de vârst` dintre ei.

– Cu ce se ocup`?– Cred c` lucreaz` \n domeniul textilelor dar o s`-[i

p`r`seasc` slujba de acum. Este foarte ambi]ios [i segânde[te la postul de director general la o firm`important`. Dar de ce m` \ntrebi? Ai de gând s` te vezi cu ella Londra?

DANS LA NUNTA TA 15

– Doamne! Nu!… Am f`cut eforturi mari ca s`-l fac s`\n]eleag` c` nu vroiam s` cinez cu el dup` ceremonie.

– Of! Draga mea, sper c` nu din cauza mea l-ai refuzat.– Bine\n]eles c` nu. Oricum n-a[ fi acceptat. Invita]ia lui

a fost mai mult un ordin decât o rug`minte. Asta nu mi-apl`cut.

Joan deveni \ngrijorat`.– Nu te \n]eleg… B`iatul `sta are o gr`mad` calit`]i. De

bun` seam` c` poate s` fac` o femeie cât se poate defericit`.

– Cu condi]ia s` se supun` voin]ei lui, replic` Lindaf`când semn unui chelner.

Era neap`rat nevoie s` schimbe subiectul. Nu vroia s`mai vorbeasc` despre el.

– S` arunc`m o privire pe meniu, suger` ea.{ov`iau \ntre ra]` cu portocale [i mu[chiule] de porc

pân` când un glas b`rb`tesc se amestec` \n discu]ia lor.– V` recomand « scampi ».Tinerei fete \ncepur` s`-i tremure mâinile. |ncerc` s`-[i

vin` \n fire \nainte de a ridica ochii spre Alan. Nu se a[teptadeloc s`-l vad` aici… [i totu[i, dac` se gândea bine, erasingurul loc unde [i-ar fi putut petrece noaptea dac` sehot`râse s` r`mân` la York.

– De unde [tii? \ntreb` Linda cu r`ceal`. E prea devreme,cu siguran]` \nc` n-ai dejunat \nc`.

– Am fost aici asear`. Cum ar fi trebuit s` cinezsingur…

16 JOSIE KING

– Sunt de neiertat, se scuz` Joan… Ar fi trebuit s`-]ipropun s` vii cu noi. Din fericire, pot s` m` revan[ez acum;nu vrei s` m`nânci cu noi?

El o privi provocator pe Linda.– Poate nepoatei dumneavoastr` nu-i face pl`cere

prezen]a mea…– Ba da! Va fi \ncântat`. Nu-i a[a, Linda?Cea \ntrebat` sim]i o c`ldur` stânjenitoare ridicându-i-se

\n obraji.– Bine\n]eles.Ce altceva putea s` r`spund`?– |]i mul]umesc, spuse nou-venitul f`când semn

chelnerului s` mai umple o dat` paharele. Dar sunte]iinvitatele mele.

F`r` nici o urm` de ezitare, el se a[ez` la mas` [i \ncepus` comande pentru toat` lumea. Linda, gânditoare, \l priveacu coada ochiului. Ce s-ar fi \ntâmplat dac` cineva ar fi\ndr`znit s` i se \mpotriveasc` \ntr-o zi. Ar fi urmat o\nfruntare direct` sau ar fi g`sit un mijloc s` ajung` la cedorea? {i dac` \ncerca ea? Nu… |n orice caz el n-ar ceda \nfa]a nim`nui.

– Se spune c` o s` schimbi serviciul, declar` ea lasfâr[itul dejunului. Noua firm` este din Londra?

El o privi \ndelung.– Te intereseaz` via]a mea?– Am aflat noutatea asta cu totul \ntâmpl`tor, morm`i

tân`ra, cu obrajii \n fl`c`ri.

DANS LA NUNTA TA 17

– Ah… bine…Era clar c` n-o credea… Numai s` nu-i confirme m`tu[a

Joan b`nuielile!– Nu e[ti obligat` s` r`spunzi, ad`ug` ea. Vroiam doar s`

\ntre]in conversa]ia.– N-am nimic de ascuns, dac` asta vrei s` insinuezi.

Informa]iile care ]i-au fost date sunt exacte. Acum lucrezpentru o mic` intreprindere de unde trebuie s` plec dac`vreau s` fac carier`. Când am aflat c` postul de directorgeneral la o alt` firm` este disponibil, am hot`rât s`-midepun candidatura.

– Presupun c` nu prea ai [anse s`-l ob]ii, termin` ea,exasperat` de atâta siguran]`.

– Ba da, pentru c` firma la care vreau s` ajung nu estefoarte important` dar face parte dintr-un trust. Pentru mine,postul `sta nu-i decât o trambulin`.

– {i \ntr-o bun` zi o s` ajungi s` conduci un \ntreg grup,\mi \nchipui, concluzion` Linda pe un ton ironic.

El ridic` din umeri.– De ce nu? |ntotdeauna trebuie s` prive[ti viitorul cu

optimism [i s` mergi \nainte.– Dar nu trebuie s` vinzi pielea ursului din p`dure… \i

aminti ea, cu o sclipire amuzat` \n ochi.|i r`spundea cu aceea[i moned`.– Crezi c` planurile mele vor e[ua?– Nicidecum. Sper s` reu[e[ti.Totu[i, \n sufletul ei, dorea ca via]a s`-i dea cândva o

lec]ie.

18 JOSIE KING

Capitolul 2

Dup` ce terminar` de mâncat, Joan se \ntoarse spre Alan.– Dup`-amiaz`, vom merge s` vizit`m meterezele, spuse

ea. Dac` nu ai altceva de f`cut, nu vrei s` vii cu noi?Priveli[tea de acolo de sus este splendid`.

El a[ez` [ervetul pe mas` [i-i \ntinse chelnerului carteade credit.

– A[ fi \ncântat… {i pe urm` a[ putea s-o conduc peLinda la Londra, r`spunse el cu o privire amuzat` spretân`ra fat`.

– A[ prefera s` m` \ntorc cu trenul, replic` ea, profundiritat` de tonul lui condescendent. E mai rapid [i maiconfortabil. Dac` a[ fi vrut s` merg pe [osea, mi-a[ fi luatma[ina.

– Ar trebui s` profi]i de ocazie. |n felul `sta ai sc`pa demersul cu metroul pân` acas`. Sunt sigur` c` lui Alan i-arface pl`cere s` te lase \n fa]a casei.

Ea [ov`i o clip`. Ce s` fac`? Dac` accepta, el cusiguran]` va insista s` se mai vad` [i alt`dat`… {i p`reaatât de convins s` ajung` unde vroia… Nu, trebuia s`-i]in` piept.

– Mi-am luat deja biletul pentru \ntoarcere.– Ai putea s`-l rambursezi, suger` b`rbatul.– Nu, r`spunse ea privindu-l \n ochi. Acum, dac` vre]i s`

m` scuza]i, am s` m` duc s` m` aranjez pu]in.Foarte galant, Alan se ridic` s`-i trag` scaunul ca s-o ajute

s` se ridice [i tân`ra ie[i din sal` \nso]it` de Joan.– E[ti prea aspr` cu el, \i repro[` aceasta din urm` \n

timp ce se rujau \n fa]a oglinzii de la toalet`. Nu vroia decâts` se arate serviabil.

– Omul `sta face totul din interes. N-am deloc de gânds`-mi adaug numele la lunga list` a cuceririlor lui.

Doamna Wilson o privi atent prin oglind`.– Nu te-n]eleg deloc… Ce ]i-a f`cut? Mie mi se pare un

b`rbat \ncânt`tor.Nepoata ei r`mase t`cut`.Când \l \ntâlnir` din nou pe hol, el privi atent rochia

elegant` a tinerei. O clip`, Linda crezu c` avea s` urmeze uncompliment dar privirea lui \i alunec` pe picioarele lungi [iajunse la sandalele cu tocuri \nalte, cump`rate specialpentru nunt`.

– Ar trebui s` te \ncal]i cu altceva ca s` vizitezi cartierelevechi, declar` el.

20 JOSIE KING

– Nu am altceva.F`r` s`-i mai lase timp s` r`spund`, ea porni spre ie[ire.

Dar mai rapid ca ea, Alan ajunse primul la u[a pe care i-odeschise.

– |]i asumi ni[te riscuri de care nu-]i dai seama…Deodat`, \n fa]a acestei situa]ii ridicole, pe Linda o

cuprinse o dorin]` nest`pânit` s` râd`. O clip`, o expresiemali]ioas` ap`ru pe chipul lui Alan dar el nu putu s`risipeasc` ocazia acestei minunate complicit`]i.

– Linda, m` \ntreb de ce nu zâmbe[ti mai des… |]i st`atât de bine.

|n cursul plimb`rii pe la metereze, tân`ra \l l`s` s`mearg` al`turi de m`tu[a Joan. Dac` n-ar fi fost reputa]ia luide seduc`tor [i arogan]a lui exasperant`, ar fi fost un\nso]itor ideal…

|ncercând s`-l alunge din gândurile ei, Linda se adânci \ncontemplarea peisajului. Deodat`, o pal` de vânt \i ridic`poalele rochiei. |n ciuda reflexului ei de a o l`sa \n jos, doib`ie]i fluierar` admirativ. Intrigat, Alan se opri s-o a[tepte.

Ultima parte a vizitei i se p`ru tinerei a fi minunat` [i\ncerc` un sentiment de decep]ie când s` plece. Dup` ce\ntârziase pu]in ca s` admire pentru ultima dat` minunatapanoram`, Linda se hot`r\ s`-i ajung` din urm` pe Alan [im`tu[a ei care i-o luaser` \nainte. Dar \ncepând s` coboarepe scar`, se \mpiedic` [i se sim]i deodat` aruncat` \nainte.Ca prin minune, reu[i s` se prind` de balustrad`, ceea ce of`cu s` nu cad` dar nu putu s` nu ]ipe de fric`.

DANS LA NUNTA TA 21

– Linda! Ce se-ntâmpl`? strig` alan \ntorcându-se spreea. Te-ai lovit?

– Nu… Am alunecat doar. Nu-i nimic, r`spunse ea pe unton care se vroia degajat.

Imediat, câ]iva oameni se adunar` \n jur. Stânjenit` s` setrezeasc` \ntr-o pozi]ie atât de indecent`, tân`ra \ncerc` s`se ridice \ns` o durere acut` \n glezna stâng` o f`cu s`geam`.

– Ce-i cu tine?– Nimic, nimc, r`spunse gr`bit`. Du-te la m`tu[a Joan.

Vin [i eu imediat.– Haide! Nu fi caraghias`. E clar c` te doare… Nu po]i

r`mâne aici, ad`ug` el aruncând o privire spre turi[tii carea[teptau s` treac`.

F`r` s` mai stea pe gânduri, o lu` \n bra]e [i o duse pân`la strad`. Dup` ce o l`s` jos, Alan \ngenunche s`-i palpezelocul care o durea.

– E fractur`? \ntreb` m`tu[a Joan \ngrijorat`.– Nu cred. Dar e mai bine s` nu ne asum`m riscuri.

A[tepta]i aici pân` m` duc s` aduc ma[ina. Pe urm` mergemla spital.

– N-are rost, protest` Linda. Pot foarte bine s` merg pejos.

– Nici vorb` de a[a ceva, replic` el. Hotelul este la doipa[i. M` \ntorc \n cinci minute.

Gânditoare, \l privi cum se \ndep`rta.

22 JOSIE KING

– Prinde-te cu bra]ul de um`rul meu, \i propuse m`tu[a.Ce nenorocire, draga mea! Te doare r`u?

– Nu… numai când m` sprijin pe picior. Sunt sigur` c`n-are nici un rost s` ajungem la un doctor.

Totu[i r`sufl` u[urat` când v`zu Roverul lui Alanoprindu-se lâng` trotuar. F`r` o vorb`, el deschise u[a dinspate a ma[inii [i o lu` din nou \n bra]e ca s-o a[eze pebancheta din spate. Doamna Wilson se a[ez` al`turi de ea [ima[ina o lu` din loc.

Spre marea u[urare a Lindei, doctorul d`du verdictulunei nefericite entorse.

– |]i trebuie vreo dou` zile de repaos total, o sf`tui eldup` ce-i bandaj` glezna. {i evit` pentru un timp\nc`l]`mintea cu tocuri.

– |n orice caz, cred c` nici n-am s` m` pot \nc`l]a…Dup` consulta]ie, Alan insist` s-o duc` \n bra]e ca s` nu

se oboseasc`.– Doar n-am s` te las s` pleci \n starea \n care te afli

acum. Mai \ntâi o s` trecem pe la hotel s`-mi iau valiza.Pe urm` o recuper`m [i pe a ta [i te conduc acas` lam`tu[a ta.

Ideea c` depindea de el n-o \ncânta deloc… dar dinp`cate, n-avea de ales. Trebuia s` se \ntoarc` neap`rat laLondra ca s` se ]in` de cuvânt fa]` de doamna Benstead.

Joan insist` s` le ofere sucuri de fructe [i disp`ru \nbuc`t`rie \mpreun` cu Alan. De pe divanul salonului unde

DANS LA NUNTA TA 23

el o l`sase, tân`ra auzea râzând. De bun` seam`, nici ofemeie nu rezista farmecului lui!

Nu dup` mult timp, se \ntoarser` cu o tav`.– R`mâi pe canapea, \i spuse Alan aducându-i un pahar.

Asta o s` te lini[teasc`.Dup` un scurt interludiu, el hot`r\ c` era timpul s` plece.– Avem un baston pe aici, \[i aminti deodat` doamna

Wilson. |l folosea tata, uneori. Cred c` e \n pod. M` ducs`-l caut.

– Nu! N-are rost s`-l cau]i, protest` Linda.F`r` s-o asculte, m`tu[a ie[i din camer`.– De ce refuzi tot timpul când ]i se ofer` ceva? o \ntreb`

Alan \ncruntat.– Vreau s` fiu independent`.– Pentru ceilal]i nu e deloc pl`cut.Linda sim]ea furia crescând \n ea. Cum \[i permitea s-o

critice?– S` \n]eleg c` prime[ti ajutorul aproapelui cu zâmbetul

pe buze \n orice \mprejur`ri?– Atunci când \mi convine, replic` el rece.De[i era furioas`, Linda se hot`r\ s` nu-i r`spund`; nu

era momentul potrivit s` se certe cu el. O t`cere ap`s`toarese a[ternu \ntre ei, [i Alan se ridic` s` se uite pe fereastr`.

– }i-am adus [i o pereche de pantofi f`r` toc, spuse Joanintrând \n \nc`pere. Cred c` ai s`-i po]i \nc`l]a dac` desfaci[ireturile.

Ce b`trânic` adorabil`! Se gândea absolut la tot.

24 JOSIE KING

– Am s` ]i-i trimit \napoi prin po[t`, \i promise nepoata\n timp ce \nso]itorul ei \i ducea valiza la ma[in`.

– Nu mi[ca! strig` el \n vreme ce Linda \[i s`ruta m`tu[a.Vin s` te ajut!

Ah, nu! De data asta nu-l va mai l`sa! – N-are rost, se r`sti ea. Glezna mea e mult mai bine

acum [i cu bastonul pe care-l am, pot s` m` descurcsingur`.

Ridicând din umeri, el deschise portiera din dreapta.– Cum vrei…Cu o expresie demn`, Linda porni \nainte \ncercând s`

nu-[i tr`deze suferin]a pe care o \ndura la fiecare pas.Dup` ce o ajut` s` ia loc, Alan \i mul]umi doamnei

Wilson [i se instal` la volan.Soarele era acum la orizont. Totul era atât de calm, atât

de feeric… Tân`ra nu se putu ab]ine s` nu r`sufle u[urat`.Cu un zâmbet \n col]ul gurii, Alan \i arunc` o privire cucoada ochiului.

– Pari \n sfâr[it lini[tit`, f`cu el remarca dup` un timp. – Seara asta e atât de minunat`…– {i nimerit` pentru dragoste?– Depinde de persoana \n compania c`reia te afli.Brbatul râse mali]ios.– A[a crezi?El r`mase t`cut câteva clipe.– Spune-mi ceva despre tine. Mi se pare c` e[ti secretar`

interimar`. De cât timp?

DANS LA NUNTA TA 25

Bucuroas` c` poate s` schimbe subiectul de discu]ie, ease gr`bi s` r`spund`.

– De trei ani. E o munc` interesant`. La \nceput am avutmulte deplas`ri \n str`in`tate, care mi-au permis s` vizitezEuropa. Dar de când mi-am luat un apartament \n Londra,nu mai accept posturi decât acas`.

El \[i concentra toat` aten]ia asupra drumului. Chipulfrumos, luminat de soarele care apunea, p`rea [i maibronzat.

– Nu p`r`se[ti Anglia?– Nu de multe ori. Numai dac` cel pentru care lucrez \mi

cere s` fiu personal undeva.– N-ai fost tentat` niciodat` s` te stabile[ti undeva?– Ba da, uneori… Dar ]in prea mult la libertatea mea.

Poate din cauza copil`riei. Mi-am pierdut tat`l foartedevreme. Cum mama era grav bolnav`, eu r`mâneam lac`p`tâiul ei \n timp ce prietenele mele se amuzau pe cine[tie unde. Dar am iubit-o prea mult pe mama ca s-o lassingur`. Când a murit, am fost dezorientat` [i c`l`toriilem-au ajutat s` trec peste chin [i s` pot \ntoarce pagina…Nu [tiu de ce-]i spun toate astea. E mult de când n-am maivorbit despre ea…

El l`s` mâna dreapt` de pe volan [i o a[ez` cu blânde]epe a ei.

– Te \n]eleg. {i ai mei au divor]at când eram foarte mic.Mama [i-a ref`cut via]a, dar rana din sufletul meu nu s-a\nchis niciodat`.

26 JOSIE KING

Era greu s` ]i-l \nchipui nefericit, el care n`ruise atâteainimi… aparent f`r` nici un regret.

– De asta nu te-ai \nsurat niciodat`? \ntreb` Linda.– |nc` o a[tept pe femeia vie]ii mele. Nu vreau s` m` pripesc.– {i dac` nu va veni?– Am s` r`mân celibatar, r`spunse amuzat.– Nu te sperie asta?– Nu… De ce? Dar dac` am s` m` \nsor cu cineva, va fi

pentru toat` via]a. Nu vrei [i tu la fel?– Bine\n]eles!Deodat`, el izbucni \n râs.– Ce minune! Uite c` suntem \n sfâr[it de acord cu ceva.

Poate o s` m` dispre]uie[ti mai pu]in…– N-a fost niciodat` cazul, replic` Linda.– Ah! Bine… Atunci ai un mod ciudat de a ar`ta

oamenilor c`-]i plac…– N-am spus asta. De fapt, nu treze[ti \n mine nici un

sentiment deosebit.– Aten]iune, minu]a mea Lindy Lou… Dragostea nu te

anun]` niciodat`… – Nu-]i face griji pentru mine… [i nu-mi mai spune a[a.

M` cheam` Linda.{oferul \i mai adres` un zâmbet fugar pentru c` ajungeau

pe [oseaua na]ional` pe care era o circula]ie intens` la\ntoarcerea din week-end.

Dup` un moment de t`cere, el \ncepu s` fredoneze omelodie melancolic`. Intrigat`, \l \ntreb` ce cânta.

DANS LA NUNTA TA 27

– Tat`l meu, care era muzician, l-a compus \nainte de apleca. Vrei s` cânt altceva?

– Nu… E foarte frumos.– Bine! Ce-]i mai face piciorul? ad`ug` el dup` aceea.– Mult mai bine. |]i mul]umesc.|ntunericul se l`sa peste câmpie. Numai farurile

automobilelor luminau intermitent interiorul ma[inii lor.A[ezat` pe locul ei, Linda se sim]ea foarte bine; se l`s`cople[it` de somn.

Schimbarea zgomotului motorului o trezi un pic maitârziu. Tocmai intraser` pe un drum lateral.

– Unde mergem? \ntreb` pu]in nelini[tit`.– La un mic restaurant pe care \l [tiu pe aici. Este

deschis duminic` seara [i se m`nânc` foarte bine. Cumsunt un client vechi, proprietarul ne va g`si o mas`, debun` seam`.

|n ciuda ezit`rii de o clip`, ea nu protest` pentru c` i sef`cuse o foame de lup.

|n cabana de lemn, cu mobilier \n stil victorian, pere]iitapisa]i cu ro[u erau decora]i cu gravuri pe tema Toulouse-Lautrec. |ntr-o ambian]` pl`cut`, focul din c`min ad`uga oultim` not` de confort.

Patronul \i \ntâmpin` zâmbitor.– Pot s` v` servesc \n dou`zeci de minute. Pân` atunci,

nu vre]i s` lua]i un aperitiv?Alan comand` un sherry pentru Linda [i un suc de ro[ii

pentru el.

28 JOSIE KING

– Mi-ar pl`cea s` beau un pahar cu vin la mas`, dar cumsunt la volan, prefer s` renun] la pl`cerea asta.

– |mi aduci aminte de Simon… dar cred c` \n situa]iaasta el ar renun]a imediat la alcool.

– Atunci acest Simon este un tân`r foarte rezonabil,spuse el pe un ton atât de batjocoritor \ncât ea nu putu s`se ab]in` s` nu-i ia ap`rarea.

– Nu-i atât de tân`r. Are dou`zeci [i cinci de ani.– O vârst` canonic` \ntr-adev`r, coment` el amuzat. {i

tu? Cred c` ai dou`zeci [i doi.– De unde [tii?El izbucni \ntr-un hohot de râs r`sun`tor [i mai mul]i

clien]i \ntoarser` capetele spre ei.– Vai!… Lindy Lou, nu face mutra asta. Nimeni nu-]i

tr`deaz` deliberat secretele… Robin mi-a spus \ntâmpl`torlucrul `sta \n ziua \n care mi-a spus c` vei fi domni[oar` deonoare.

O prinse de mâna stâng` [i-i mângâie delicat degetele.– Te m`ri]i cu Simon?– Da, r`spunse femeia, hot`rât` s`-i ]in` piept. |n fa]a privirii lui atente, sim]i sl`bindu-i \ndârjirea. Era

neap`rat nevoie s` termine cu intimitatea care se crease\ntre ei.

– La ce te gânde[ti? \l \ntreb` \ncercând s` schimbesubiectul discu]iei.

– M` \ntrebam dac` o s` m` invi]i la nunta ta…– B`nuiesc c` dac` nu, o s`-]i n`ruisc inima, \l ironiz` ea.– Poate…

DANS LA NUNTA TA 29

Seriozitatea glasului s`u o f`cu s` fream`te. |l privi drept\n ochi cu speran]a s` citeasc` \n ei o sclipire pozna[` \ns`expresia lui era serioas`. Dumnezeule! Avea oare s`-i spun`c` inventase toat` povestea asta? Dar avertismentul luiNicky \i reveni \n minte:“ S` nu ai \ncredere \n el. Nu segânde[te la altceva dec ât s` le seduc` pe femei \nainte de ale p`r`si. » {i s`rutul pe care i-l furase \n sacristie… f`r`m`car s-o cunoasc`… Nu! Omul `sta era periculos. Trebuias` fie vigilent`.

– Atunci ar fi mai bine s` nu ajungem acolo, \l sf`tui ea.– Ba da! Po]i s` ai \ncredere \n mine…– {i dac` nu te invit la petrecere?– Doar n-o s`-mi faci una ca asta, Lindy Lou, nu-i a[a?– Bine\n]eles c` nu.Un zâmbet lumin` chipul lui Alan. |n lumina difuz` era

[i mai frumos.– Bine! spuse el imediat. Ai ales? |]i recomand escalopul

sau antricotul de vac` bordelez.– A[ prefera pe[te; \mi place foarte mult [al`ul, r`spunse

ea, foarte hot`rât` s` nu-i urmeze sfaturile. {i a[ prefera s`ne \ntoarcem devreme ast`-sear`. Am multe lucruri depreg`tit pân` mâine.

– Doar n-o s` lucrezi \n starea \n care te afli?– Trebuie s-o fac. Compania conteaz` pe mine.– Doctorul a spus c` trebuie s` te odihne[ti. – Asta am s` fac… când o s` merg pe locul din spate al

ma[inii mele.

30 JOSIE KING

– Cum ai s` te duci la birou? Doar nu po]i s` conduci.– M` duce Simon.– Haide! Fii \n]eleg`toare… R`mâi acas`. – Las`-m`-n pace!Linda regret` imediat cuvintele astea dar era prea târziu.

Expresia lui Alan se \n`spri imediat. Din fericire, patronulveni \n clipa aceea s` ia comanda [i s` le spun` c` puteaumerge la mas`.

Masa se desf`[ur` \ntr-o t`cere ap`s`toare [i Linda sesim]i u[urat` când plecar` de acolo. |ns` cu toat` graba dea ajunge acas`, ea se temea de clipa \n care trebuia s`-lp`r`seasc`. De ce o tulbura atât omul `sta? Se dovedeaarogant, vanitos… |n orice caz nu se punea problema s`-[icear` scuze fa]` de el.

Ajunser` \n sfâr[it la Mill Hill [i ma[ina opri \n fa]a caseimari, \n stil victorian, \n care ea ocupa unul dintre cele [aseapartamente. Hot`rât` s` nu-l invite s` urce, se \ntoarsespre el când opri motorul.

– Mul]umesc pentru totul.F`r` un cuvânt, Alan se aplec` spre ea [i o lu` \n bra]e.

|nnebunit`, \ncerc` s` se elibereze dar \n zadar. Cândb`rbatul puse st`pânire pe buzele ei cu un s`rut p`tima[,un frison delicios o str`b`tu. Ame]it` de aroma after-shave-uluis`u, cuprins` de un vârtej de pasiune, femeia se abandon`\nbr`]i[`rii lui. Ar fi vrut ca aceast` clip` s` dureze oeternitate dar [oferul se se \ndep`rt` deodat` de ea.

DANS LA NUNTA TA 31

– Las`-m` s`-]i duc eu bagajele, Lindy Lou. Stai la ultimuletaj, nu-i a[a?

Când tân`ra ie[i din ma[in`, el o a[tepta deja la intrare.– E bine? \ntreb` el.Cu mâna tremur`toare, ea strânse mânerul bastonului.

Ce-avea s` se \ntâmple dac` intra la ea? Ar fi vrut atât demult s`-i simt` al`turi c`ldura trupului.

– Da. Las`-mi bagajele la intrarea \n hol. O s` vin` Simons` le ia.

– N-are rost s`-l deranjezi. M` ocup eu de asta.F`r` s`-i lase timpul s` reac]ioneze, b`rbatul \ncepu s`

urce scara. De data asta, nu mai era nici o speran]`… Aveas` se trezeasc` singur` cu el [i urma s`-i cad` \n bra]e.

Linda era abia la etajul doi când \l v`zu coborând \n fug`.Venea bine\n]eles s-o ajute s` urce… Dar, nu… Semul]umi s-o mângâie pe obraz.

– Noapte bun`, feti]o. Sper c` mâine diminea]` n-o s` temai doar` glezna.

Bulversat`, se lipi de balustrad` ca s`-l lase s` treac`.De ce pleca atât de repede? Din adâncul sufletului, ar fivrut s`-l cheme \napoi… Nu, trebuia s`-[i p`streze sângelerece… Haide, \[i spuse \n sinea ei, nu fi proast`. Omul `stanu este nimeni pentru tine. N-o s`-l mai vezi niciodat` [i emai bine a[a…

Cu toate astea, toat` seara, amintirea s`rutului nu-i d`dupace. Niciodat` nu cunoscuse o tulburare atât de pl`cut`.Dorea din toat` inima s` retr`iasc` momentul acelaminunat de fericire.

32 JOSIE KING

Capitolul 3

Linda puse ceasul s` sune devreme pentru diminea]aurm`toare. {tia c` din cauza entorsei pe care o avea, \itrebuia mai mult timp s` se preg`teasc`, [i pentru nimic \nlume nu vroia s` \ntârzie. Cuno[tea foarte bine exigen]elelui Gerald Watson fa]` de angaja]ii s`i [i nu vroia s`-ldecep]ioneze pentru c` era unul dintre cei mai buni patronide care avusese parte.

Dup` ce-[i f`cu repede toaleta, lu` micul dejun constând\n câteva tartine cu dulcea]` [i o can` cu lapte. Apoi semachie [i se duse s` bat` la u[a lui Simon.

El \i deschise u[a dup` ceva timp. Cu p`rul vâlvoi, el\ncerca nervos s`-[i fac` nodul la cravat`.

– Oh! Lin, tu e[ti… Scuz`-m`, nu sunt gata. M-am sculatfoarte târziu… Ascult`, dac` ai nevoie de ceva serve[te-tesingur`. Eu n-am timp, spuse el \ntorcându-se \n baie.

– Nu, nu. Nu despre asta e vorba… Am avut un micaccident \n week-end-ul `sta, spuse ar`tându-i glezna.

– Dumnezeule! Nici nu observasem. Scuz`-m`, Lin, m`gândeam la altceva. Te doare? Ce s-a \ntâmplat?

– Am c`zut pe o scar`. E o nimica toat` numai c` nu pots` conduc ma[ina. Po]i s` m` duci pân` la MeryleboneRoad? Cred c` ]i-e \n drum [i \n felul `sta a[ sc`pa de undrum pe jos prelungit.

Privirea tân`rului se umbri \n spatele lentilelor groase.– {tii bine c` mi-ar face pl`cere. Dar ma[ina mea este \n

pan`.– }i-o \mprumut pe a mea pe ziua de azi. Oricum n-am

nevoie de ea.– Mul]umesc… Dar mi-e team` de aglomera]ie [i c`

m-a[ putea bloca \ntr-un ambuteiaj. |n plus sunt foartegr`bit, [i m-a[ descurca mai bine cu metroul. De ce nu ieiun taxi?

Cum ar fi procedat Alan \ntr-o asemenea situa]ie?Niciodat` n-ar fi refuzat s-o ajute… Bine\n]eles, Simon aveacircumstan]e atenuante din cauza miopiei lui, dar ar fi pututtotu[i s` fie mai binevoitor.

– Da, ai dreptate, spuse Linda. Mul]umesc pentru sfat.Scuz`-m` c` te-am deranjat.

– Ei bine, pe disear`… Am putea merge la un micrestaurant grecesc despre care am aflat.

– Poate… Depinde de piciorul meu. Doctorul mi-aprescris repaus.

34 JOSIE KING

– Atunci vino s` mânc`m la mine. O s` fac o omlet`. Especialitatea mea. Pe urm`, lini[ti]i, o s` ascult`m câtevadiscuri. Am unul nou pe care mi-ar pl`cea s`-l ascul]i.

– Vedem noi, r`spunse ea f`r` entuziasm. La revedere.Linda cobora greu scara când cel cu care vorbise pu]in

mai devreme trecu gr`bit pe lâng` ea.– O zi bun`, Lin! \i lans` el peste um`r.De la telefonul din hol, tân`ra chem` un taxi. Era nou`

[i zece când acesta veni; era clar c` avea s` \ntârzie…|ncepe r`u, \[i spuse \n sinea ei.Jill Daw era la recep]ie când intr` la « Marshall &

Watson».– Bun`, Linda. Domnul Watson era \ngrijorat de absen]a

ta… Dumnezeule! Ce s-a \ntâmplat? ad`ug` ea v`zându-ibastonul [i glezna bandajat`.

– Am c`zut. Nu-i nimic.– Po]i s` te duci, directorul te a[teapt`.Când deschise u[a s` intre, patronul pentru care lucra

acum ridic` ochii de pe hârtiile \n[irate pe biroul mare dinlemn de stejar. De \ndat` ce-o v`zu, expresia fe]ei i seschimb`.

– S`rmana de tine! Vino repede s` te a[ezi… Ar fi trebuits` r`mâi acas`… cu toate c` nu [tiu cum ne-am puteadescurca f`r` tine. Secretara interimar` de s`pt`mânatrecut` nu ne-a fost deloc de folos.

|[i trecu o mân` prin p`r.

DANS LA NUNTA TA 35

– Nu, continu` el. Nu s-a descurcat deloc. A fost primadat` când a venit aici, [i eu a trebuit s` plec la Geneva. N-aputut nici s` ]in` coresponden]a la zi. Sunt \n continuarecople[it. Crezi c-ai face fa]`?

– Bine\n]eles! Nu-mi folosesc decât mâinile, spuseangajat` zâmbind [iret. Mai greu a fost s` ajung aici.

– Dac-a[ fi [tiut, a[ fi trimis pe cineva s` te ia. O s` factreaba asta mâine.

Ziua se desf`[ur` foarte bine. Toat` lumea se dovedifoarte amabil` [i o scuti de deplas`rile inutile. Absorbit` detreaba pe care o f`cea, nu sim]i nici o durere [i piciorul eiera mult mai bine la sfâr[itul programului.

– Suntem departe de a fi terminat, declar` domnulWatson pu]in \nainte de ora cinci. |mi pare r`u pentru c`mâine voi fi plecat. Ce-ar fi dac-a[ \ndr`zni s`-]i cer s` facidou` ore suplimentare? Dar b`nuiesc c` te gr`be[ti s` te\ntorci acas` ca s` te odihne[ti.

– Pot s` r`mân, dac` este nevoie.– E[ti foarte amabil`. |mi faci un mare serviciu. Ca s`-]i

mul]umesc, te invit dup` aceea la cin`. A[a n-o s` maitrebuiasc` s` mai g`te[ti acas`.

Ce s` fac`? Simon avea s-o a[tepte degeaba… Dar \ndefinitiv, cu atât mai r`u pentru el. Ar fi trebuit s` fie maiamabil azi-diminea]`…

– Cu pl`cere, r`spunse ea.Dup` ce se termin` treaba, [eful o duse la un restaurant

italienesc. Se auzea \ncet o muzic` romantic`. Lumina

36 JOSIE KING

difuz` a l`mpilor crea o ambian]` pl`cut`, intim`. {eful desal` \i a[ez` la o mas` lini[tit`. Linda alese pentru \nceput osalat` de fructe de mare, apoi o delicios` bucat` de limb` lagr`tar.

Domnul Watson era un b`rbat \ncânt`tor, profund ata[atde familie, \n ciuda izol`rii sale. Ca de obicei, \i ar`t`fotografiile celor cinci nepo]ei. Spera ca unul dintre ei s` ialocul atunci când se va retrage din afaceri.

|n timp ce el vorbea, o pereche trecu pe lâng` masa lor.Linda ridic` ochii [i deodat` inima \ncepu s`-i bat` mairepede. Silueta puternic` a b`rbatului ar fi recunoscut-odintr-o mie.

– Ce s-a \ntâmplat? se nelini[ti patronul. E[ti palid`…– Ierta]i-m`. Tocmai am v`zut pe cineva pe care nu m`

a[teptam s`-l g`sesc aici.– Sper c` nu-i vorba despre prietenul t`u, spuse [eful

\ntorcându-se spre nou-veni]i.– Nu. Este o rud` prin alian]`. Fratele lui vitreg tocmai

s-a \nsurat cu veri[oara mea… Dar nu-l cunosc bine.|n clipa aceea, Alan \i z`ri [i se scuz` imediat \n fa]a

\nso]itoarei lui ca s` vin` s-o salute pe Linda.– Ce-]i mai face piciorul? \ntreb` el.– Mult mai bine, mul]umesc.Când i-l prezent` pe domnul Watson, o expresie de

surpriz` se \ntip`ri pe chipul lui Alan… Of! El credeaprobabil c` b`trânelul `sta era viitorul ei so]… Trebuianeap`rat s`-l fac` s` \n]eleag` cum st`teau lucrurile.

DANS LA NUNTA TA 37

– Acum lucrez pentru domnul Watson. Cum a trebuit s`r`mânem peste program, dânsul a avut amabilitatea s` m`invite la cin`.

Linda \n]elese c` explica]iile ei nu f`cuser` altceva decâts` complice lucrurile. De bun` seam` c` Alan era mirat degraba cu care ea acceptase s` fie invitat` de un str`in… {ipentru nimic \n lume n-ar fi vrut s`-[i fac` o impresieproast` despre ea.

– Ne cunoa[tem de mult` vreme, se sim]i ea obligat` s`precizeze.

– O apreciez enorm pe domni[oara Gray, declar`patronul ei. De altfel, sunt gata s`-i ofer un post stabil.

Discu]ia mai dur` câteva clipe, apoi Alan se \ntoarse lamasa unde perechea lui parc` \[i pierdea r`bdarea.

|nalt` [i sub]ire, ea purta o rochi]` cump`rat` de bun`seam` de la un magazin de lux. F`r` s` vrea, Linda sim]i ostrângere de inim`; nu va putea niciodat` s` rivalizeze cu ocretur` atât de magnific`…

Extrem de derutat`, Linda trebui s` fac` eforturi serioaseca s` urm`reasc` discu]ia cu directorul ei. Când se ridicar`\n sfâr[it s` plece, Alan \i f`cu un semn cu mâna \nainte dea se \ntoarce din nou spre \nso]itoarea sa.

Domnul Watson o conduse acas` cu Jaguarul lui [iinsist` s-o ajute s` urce sc`rile.

– {oferul meu va trece mâine diminea]` s` te ia. Trebuiedoar s`-l a[tep]i.

Dup` ce-i mul]umi pentru amabilitate, Linda \i spusenoapte bun`. Apoi \nchise u[a [i se duse la fereastr`.

38 JOSIE KING

Nemi[cat`, contempl` \ndelung sera din gr`din`, \ns`imaginea lui Alan nu-i d`dea pace. {i când te gânde[ti c`fusese cu el cu o zi \nainte… Dar acum [tia genul de fete cucare se afi[a \n lume. Din fericire, fusese destul de tare ca s`nu cedeze farmecului lui…

Când auzi un cioc`nit \n u[`, o cople[i o speran]`nebun`. Dar nu era decât Simon.

– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` nelini[tit.– A trebuit s` mai stau la birou.– Cu siguran]` c` nu pân` acum.Arunc` o privire la pendula din perete; era zece f`r` un

sfert.– Domnul Watson m-a invitat la restaurant.– Trebuia s` cin`m \mpreun`… Vrei totu[i s` vii s`

ascult`m noul meu disc?|n picioare \n cadrul u[ii, parc` era un copil c`ruia nu i

se d`duse desertul. Ce diferen]` fa]` de Alan! Nici nu era\nalt ca el, n-avea elegan]a lui… {i când te gânde[ti c`,\mbr`cat cu pantalonii gri prea mari pentru el, c`ma[a cucarouri [i teni[ii albi, era de-a dreptul vrednic de mil`.

Haide! Fii mai \n]eleg`toare, \[i spuse \n sinea ei.– E prea târziu. Mâine sear`, dac` vrei.– Imposibil. Am o \ntâlnire a cerceta[ilor.– Atunci poimâine.– De ce nu acum?– Nu. Scuz`-m`, Simon. M` doare piciorul. Trebuie s`

m` odihnesc.

DANS LA NUNTA TA 39

– Ai putea s` stai pe canapea. O s`-]i refac eupansamentul. O s` te sim]i mai bine.

|n fa]a insisten]ei lui, Linda accept` pân` la urm` [i fupl`cut surprins` de eficacitatea interven]iei lui. Când \imul]umi, chipul tân`rului se lumin`.

– Cursurile de salvator pe care le-am urmat \mi sunt defolos. O.K.! Acum o s` pun discul.

Câteva clipe mai târziu, muzica nostalgic` a unei simfoniide Brahms inund` \nc`perea. Linda se l`s` cople[it`. A[ezat\n fa]a ei, Simon o privea f`r` s` [tie c` ea zâmbeaamintindu-[i de altcineva.

– V`d c` ]i-a pl`cut, spuse el la sfâr[it. Eram sigur c` a[ase va \ntâmpla. Dac` vrei, mai ascult`m miercuri.

– Nu [tiu dac` am s` pot, r`spunse ea trezindu-se dinreverie.

– Totu[i, cu pu]in timp \nainte, chiar tu ai f`cutpropunerea asta.

– Da… dar poate voi fi nevoit` s` fac ore suplimentarela birou.

Nu era adev`rat; rezolvaser` toate restan]ele [i acum,restul s`pt`mânii avea s` fie mult mai lini[tit. |ns` nu vroias` bat` palma pentru o \ntâlnire cu Simon.

– Vom vedea… trase ea concluzia cu o mic` grimas`punând piciorul \n p`mânt.

– Mi-am recuperat ma[ina de la service când m-am \ntorsde la serviciu. Pot s` merg cu tine mâine diminea]`.

40 JOSIE KING

El o observa nelini[tit prin lentilele groase aleochelarilor. Linda sim]ea trezindu-se \n ea o simpatie fa]` devecinul ei. |n definitiv, \l pl`cea [i pe el… cu toate c` n-aveafarmecul lui Alan.

– Simon, n-are rost s` te deranjezi. Domnul Watsontrimite pe cineva s` m` ia.

– Azi-diminea]` te-a[ fi dus cu pl`cere, dac-a[ fi putut…M` crezi, nu-i a[a?

– {tiu, Simon… Mul]umesc pentru bandaj. M` simt multmai bine acum.

El o lu` \n bra]e [i buzele lui le \ntâlnir` pe ale ei dars`rutul o l`s` rece. Simon nu f`cu nimic când ea \ncerc` s`se i desprind` din bra]e.

– Noapte bun`, spuse Linda când el deschise u[a.– A[ dormi mai bine dac` n-a[ fi singur, murmur` el.Stânjenit`, se f`cu c` nu-l aude.

Restul s`pt`mânii se scurse f`r` nici un incident. Lindas-a dus de dou` ori la Simon ca s` asculte discul [i el s-aocupat \n schimb de glezna vecinei lui. Sâmb`t`, putea s`mearg` f`r` baston, dar el o sf`tui s` mai p`streze bandajulcâteva zile.

Luni, domnul Watson o anun]` c` secretara lui spera s`se \ntoarc` la lucru cât de curând.

– Prefer s`-]i spun din timp. Vrei s` vorbesc cu cei de laagen]ia ta?

DANS LA NUNTA TA 41

|n ciuda dezam`girii c` trebuia s` p`r`seasc` un post atâtde bun, [tia c`, pentru a fi interimar`, trebuia s` seacomodeze cu ceea ce i se oferea.

– Nu. O s` am eu grij` de asta. Trebuie s-o v`d pedoamna Benstead.

– Du-te mâine diminea]` \nainte s` vii aici. {oferul meute va conduce acolo.

– N-are rost s` v` mai deranja]i. M-am vindecat.El \[i a[ez` stiloul pe birou [i o privi p`rinte[te.– Profit` de tot ce po]i cât lucrezi la mine…Mar]i, era o vreme splendid`. Doamna Benstead o primi

cu c`ldur`. Mic` [i firav`, ea ascundea sub o alur` feminin`un temperament de om de afaceri.

– Te felicit pentru con[tiinciozitate profesional`, declar`[efa aflându-i peripe]iile. Pentru s`pt`mâna viitoare, ams`-]i g`sesc un loc f`r` probleme. Dar cum vreau s` tep`strez \n rezerv` pentru cei mai buni clien]i, prefer s` maia[tept un pic. Am s`-]i telefonez de la „Marshall & Watson“,s` zicem… vineri.

– Foarte bine.La sfâr[itul programului, patronul o invit` din nou, \ns`

de data asta Linda \l refuz` pretextând o obliga]ie. |n ciud`protestelor tinerei, [eful o trimise acas` cu [oferul lui.

Era acas` de mai bine de o jum`tate de or` când cinevab`tu la u[`. Cu siguran]` era Simon…

– Intr`!Stupefiat`, \l v`zu pe Alan intrând \n camer`.

42 JOSIE KING

– Nu verifici niciodat` cine este \nainte de a-i l`sa s` intre\n cas`? o \ntreb`, surprins.

– Nu… atunci când a[tept pe cineva.– Se pare c` nu sunt eu acela. Dac` te deranjez, plec.Din cauza surprizei, inima Lindei b`tea tare, gata s`-i

sparg` pieptul. Ar fi fost bine ca el s` nu-i remarcetulburarea.

– Nu, nu… Vroiai s` m` vezi?Alan \nchise u[a \n urma lui [i deodat` prezen]a lui viril`

parc` umplu camera. Se apropie \ncet de ea. – Da, ca s`-]i dau asta… Cu rana ta, am crezut c` asta ar

putea s`-]i remonteze moralul.|i \ntinse o cutie enorm` cu bomboane de ciocolat` cu

nuc`, legat` cu o fund` aurie.– Ah! Mul]umesc, morm`i ea. Vrei o cafea? Tocmai m`

preg`team s` fac una.– Mi-ar face pl`cere.– S` [tii c` n-ar trebui s` primesc cadoul; piciorul meu e

ref`cut. Bandajul nu prea mai este de folos dar Simon m-asf`tuit s`-l mai ]in câteva zile.

Nou-venitul se a[ez` pe canapea [i \[i \ntinse picioarele\nainte.

– Ah, bine… E medic?– Nu, dar are no]iuni de prim ajutor.– {i asta face din el un expert?Tonul ironic din glasul lui o f`cu s`-i ia ap`rarea

vecinului.

DANS LA NUNTA TA 43

– E mai mult decât nimic.Alan izbucni \n râs.– Ce-i cu privirea asta de uciga[`? N-a fost decât o

\ntrebare.Profund iritat` de atitudinea lui, gazda se gr`bi s` dispar`

\n buc`t`rie. Când se \ntoarse \n salon, \l g`si r`sfoind orevist` de mod` pe care o luase de pe masa joas`.

– |mi vine greu s` mi te \nchipui \ntr-un asemenea gende ]inut`, spuse el deta[at.

Evident, ceea ce vedea \n revista la care se uita s-ar fipotrivit de minune pe creatura care-l \nso]ise câteva seri\nainte… De ce o compara cu ea?

– Sunt perfecte pentru cele care [i le pot permite.– Poate… dar sunt [i femei care n-au nevoie de a[a ceva

ca s` seduc`.|[i b`tea joc de ea? Nu, p`rea serios. Luat` pe

nepreg`tite, Linda puse pe m`su]` farfuria cu biscui]i pecare o avea \n mân` [i p`r`si din nou \nc`perea. De ce otulbura atât de mult? |n prezen]a lui, trebuia \ntotdeauna s`fie atent`…

La \ntoarcere, \l g`si \n picioare, \n fa]a ferestrei. Era cuspatele [i-i remarc` perfec]iunea costumului « Armani ».

– Profi]i de multe ori de gr`dina asta? se interes`intrusul.

– Nu, r`spunse gazda a[ezându-se ca s` umple ce[tile depor]elan. Cei care locuiesc la parter se ocup` de ea [i nuavem de ce a ne plânge… Vrei pu]in lapte?

44 JOSIE KING

B`rbatul se \ntoarse spre ea. Silueta lui, aureolat` deultimele raze ale soarelui, se decupa \n contre-jour.

– Ar trebui s` [tii. Am b`ut deja cafeaua \mpreun` dup`masa de la Bristol.

– Doar nu-]i \nchipui c`-mi amintesc gusturile tuturorcelor pe care-i cunosc!

– Ai putea \ncerca s` le re]ii pe ale celor mai apropia]i.– Asta [i fac! replic` ea rece. – M-ai avut…Cu un zâmbet \n col]ul gurii, se instal` o clip` al`turi de

ea. Linda \l privi \n t`cere; ce b`rbat frumos! Ce bine-ar fifost dac-ar fi avut gentilea]ea lui Simon… Dar nu…ansamblul personalit`]ii lui f`cea din el o fiin]`excep]ional`.

De ce a[teptase o s`pt`mân` \nainte s` \ntrebe de ea?Dac` \ntr-adev`r ar fi interesat-o, ar fi ar`tat asta mai\nainte… |ns` ea fusese mai multe seri la Simon. Poate osunase atunci? La gândul `sta, o cople[i un val de regret.

Deodat`, v`zu c` se uita la glezna ei… [i ea \nc` purtavechile sandalele ale m`tu[ii.

– Umfl`tura a disp`rut, constat` el. E[ti \n stare s` ie[i afar`?– Bine\n]eles. De altfel, adu-]i aminte, acum câteva zile…Imediat \i p`ru r`u de cuvintele pe care le rostise.– Ah, da! exclam` el dup` un moment de surprindere.

Seara la restaurant cu patronul t`u… Dar st`teai jos. Nu, dedata asta te invit la un cocteil la care trebuie s` asist foartede aproape.

DANS LA NUNTA TA 45

Era pe punctul s` accepte, dar amintirea \ncânt`toareicreaturi cu care \l v`zuse \i reveni deodat` \n minte [i ser`zgândi.

– De ce nu te duci acolo cu frumoasa ta prieten`?El o privi \ndelung, cu un zâmbet \n col]ul gurii.– E[ti geloas` cumva?– Nicidecum, replic` furioas`. E[ti liber s` te afi[ezi cu

cine vrei.– Chiar a[a. De aia te rog s` m` \nso]e[ti la recep]ia

asta.– N-am s` fiu elegant` ca doamna aceea…El puse cea[ca jos cu o mi[care repezit`.– La naiba… De ce nu-mi r`spunzi? Vii sau nu?Linda ezit`. Se temea c` n-o s` fie la \n`l]ime. Toate

rela]iile lui trebuia s` aib` gusturi de lux [i asemeneapersoane erau nemiloase fa]` de cele mai pu]in \nst`rite…|n plus bandajul n-ar fi pus lucrurile la punct.

– Când este?– Mâine… Vei putea sta jos, dac` te deranjaz` ceva.Ce s` fac`? Dac` r`mânea \n col]ul ei, urma s` fie ]inut`

\n afara conversa]iilor… La un cocteil era interesant s` teplimbi printre oameni.

– Atunci, ce hot`r`[ti? insist` el dup` câteva clipe.Tenta]ia era prea mare. Cum s` lase s`-i scape aceast`

ocazie unic` de a intra \ntr-un mediu pe care nu-l cuno[tea?– Po]i conta pe mine, f`cu ea. Asta dac` nu te stânjene[te

s` fii \nso]it de o handicapat`…

46 JOSIE KING

Alan \ntinse mâna [i o mângâie cu blânde]e pe obraz.– Sl`biciunea treze[te \n mine un instinct de protec]ie…

Am s` trec s` te iau la ora [apte. Ai timp destul ca s` tepreg`te[ti?

Atingerea degetelor lui trezi \n Linda un foc mistuitor.|ncerc` din toate puterile s` st`pâneasc` dorin]a care ocuprindea. |n disperare de cauz`, tân`ra se ridic` brusc. Erao invita]ie tacit` de a pleca. El \n]elese, [i imediat f`cuacela[i lucru.

– Pe mâine sear`, [opti el.Era foarte aproape de ea… Dac` o lua acum \n bra]e,

n-ar fi putut s`-i reziste… {i pentru nimic \n lume nu vroias`-i dea satisfac]ia s` constate \nc` o dat` eficacitateafarmecului s`u…

– Pe mâine, [u[oti [i ea abia auzit.B`rbatul se duse la u[` [i se \ntoarse spre ea \n

momentul \n care s-o deschid`.– Trebuie \ntotdeauna s` [tii ce vrei, Lindy Lou, [i s` nu

dai niciodat` \napoi ca s` ob]ii.|n clipa urm`toare, plecase. Parfumul after-shave-ului

s`u mai plutea \nc` \n \nc`pere. Teribil de confuz`, tân`rafemeie se duse [i se a[ez` pe canapea. Se \n[elase sauavusese dreptate s` accepte aceast` invita]ie?

DANS LA NUNTA TA 47

Capitolul 4

La cinci fix, Linda era gata de plecare.– Ai o \ntâlnire important` ast`-sear`? o \ntreb` domnul

Watson, surprins.Toat` dup`-amiaza, abia reu[ise s`-[i st`pâneasc`

neastâmp`rul.– Sunt invitat` la un cocteil monden, r`spunse, \ncântat`.B`rbatul puse imediat mâna pe telefon [i sun` la garaj.– Atunci trebuie s` te \ntorci repede acas` ca s` ai timp s` te

preg`te[ti… {tiu cum sunt femeile mele \n asemenea situa]ii!– N-are rost s` v` deranja]i [oferul. Pot foarte bine s`

merg cu metroul.– Nici nu se pune problema! O s` te \nso]easc` pân` termin

eu ce am de f`cut. O sear` pl`cut`! Meri]i s` te distrezi pu]in.Ajuns` acas` dup` o jum`tate de or`, Linda se sp`l` pe

cap \nainte de aface o baie parfumat`. Apoi \[i piept`n`\ndelung magnificul p`r brun \nainte de a se machia discret.

|mbr`cat` cu halatul de baie a[teptând s` i se usuce ojade pe unghii, auzi b`tându-se la u[`. Speriat`, arunc` oprivire la pendula de pe perete… De ce venea Alan atât dedevreme?

Dar \l v`zu pe Simon ap`rând \n cadrul u[ii. – Nu mi-ai spus c` te preg`te[ti s` ie[i, spuse el surprins.

Vroiam s`-]i propun s`-]i petreci seara la mine.– M` duc la o recep]ie.Se sim]ea teribil de vinovat`; ar fi trebuit s`-i spun` [i lui

mai devreme… N-o f`cuse, de team` c` ar fi trebuit s` deaexplica]ii.

– Ai un partener? \ntreb` el, vizibil dezam`git.– Da, Alan…Numai rostirea numelui acesta o f`cea s` se \nfioare.– Adu-]i aminte, ]i-am vorbit despre el. A fost cavalerul

de onoare la nunta lui Nicky. C`uta pe cineva care s`-l\nso]easc` [i s-a gândit la mine.

– |n]eleg… La ce or` trebuie s` vin`?– La [apte.El ezit` s` ias`.– Vrei s`-]I dau o cafea? Avem destul timp.De ce n-o l`sa \n pace?– Nu, mul]umesc Simon. E frumos din parte ta dar nu

sunt gata. Trebuie s` m` gr`besc.El \ntârzia \n pragul u[ii.– O s` ne vedem mâine, propuse ea \n cele din urm`.

Dar acum trebuie s` m` scuzi… Sunt gr`bit`.

DANS LA NUNTA TA 49

– Da, bine\n]eles, spuse el moroc`nos.Când vecinul plec` \n sfâr[it, cuvintele lui Alan \i revenir`

\n minte:“ Trebuie \ntotdeauna s` [tii ce vrei [i s` nu dai\napoi de la nimic ca s` ob]ii.“ Ce diferen]` fa]` denehot`rârea lui Simon… dar de asemenea ce hot`râre rece!Genul `sta de indivizi nu ]inea seama de sentimentele celordin jur.

Când veni Alan, exact la [apte [i jum`tate, ei i se t`ier`suflarea. Era [i mai frumos ca de obicei. C`ma[a neagr` pesub costumul alb \i punea de minune \n valoare cenu[iul-verzui al ochilor. Nou-venitul privi \ndelung silueta sub]ire atinerei care-l a[tepta [i o sclipire aprobatoare \i lumin` chipul.

– E[ti \ncânt`toare, f`cu el.Linda sim]ea o imens` satisfac]ie. Purta ]inuta cea mai

luxoas` pe care o avea: o rochie a c`rei ]es`tur` verde semula pe sânii mici dar fermi \nainte de a se strânge pe talie[i a c`rei jup` larg` atr`gea aten]ia asupra picioarelor fine.Ar fi vrut de asemenea s`-[i ia ni[te sandale fanteziste dar,foarte cump`tat`, alesese unele negre, f`r` toc.

– Mul]umesc, r`spunse ea.El intr` \n salon foarte sigur pe el [i \i \ntinse o cutie cu

câteva orhidee mov.– Sunt magnifice! exclam` femeia sco]ându-le delicat din

ambalajul lor.– La fel ca tine…Alan se apropie [i \i lu` \ncet florile din mân` ca s` i le

prind` pe rochie.

50 JOSIE KING

– Pot s`-mi permit s` fac asta? murmur` el.|n momentul \n care \i prindea florile cu clame, degetele

lui o mângâiar` pe pielea goal` de sub ]es`tura corsajului,trezindu-i o vag` dorin]`. Era mai bine ca el s` nu-[i deaseama de tulburarea pe care i-o provoca… Parfumul lui \iamintea Lindei s`rutul pasional din ma[in`. |n adânculsufletului [i-ar fi dorit s-o strâng` \n bra]e… Dar el semul]umi s` fac` un pas \napoi ca s` vad` efectul ob]inut cuorhideele [i ea \ncerc` o vie decep]ie.

– E[ti una dintre pu]inele persoane care arat` foarte bine\mbr`cate cu verde.

Foarte bucuroas` de acest compliment, tân`ra \[i lu`mantoul de var` asortat. Alan l`s` ochii \n jos s`-i vad`piciorul cu probleme.

– De ce ]i-ai dat jos bandajul?– Trebuia, altfel nu m-a[ fi putut \nc`l]a cu ce am

acum… Doar nu era s` vin cu espadrilele pe care le-ampurtat câteva zile.

– Femeie, numele t`u este vanitate! coment` el râzând.|ns` deodat` expresia lui deveni serioas`.– Promite-mi c-o s`-mi spui de \ndat` ce-o s` sim]i c` te

doare. Am s` te iau de acolo imediat.– Nu-]i face griji… Ei bine, s` mergem!Se preg`tea s` deschid` u[a dar el o opri.– Nu imediat… Mai \ntâi trebuie s`-]i m`rturisesc ceva.– S`-mi m`rturise[ti? repet` ea, stupefiat`.Avea s`-i spun` c` acest cocteil nu era decât rodul

imagina]iei lui? Nu… era imposibil.

DANS LA NUNTA TA 51

– Nu e nici o reuniune ast`-sear`?– M` crezi capabil s` te mint?O privea fix, cu ochii pe jum`tate \nchi[i.– Da… sau poate nu. Nu te cunosc destul de bine,

r`spunse femeia \ncercând s`-[i ascund` \ncurc`tura \n carese afla.

-Trebuie s` \ndrept`m lucrul `sta…|n ciuda aparentei lini[ti din glasul lui, sim]i totu[i c` era

ceva cu el; era mai pu]in sigur ca de obicei.– A[eaz`-te o clip`, ad`ug` el ar`tându-i canapeaua. {i

nu mai fi a[a de speriat`. Vreau doar s`-]i spun ceva.Ea se conform`.– Ei, bine! Ce-ai s`-mi spui?– A[a cum ai ghicit, este vorba despre recep]ie… Pentru

mine are o importan]` capital`. De fapt, acolo se joac`viitorul meu; domnul J.P. Jenson este cel care oorganizeaz`.

De ce \i era atât de familiar numele `sta? Ah, da! |l v`zusepe antetul unei scrisori când lucra la West End.

– Are vreo leg`tur` cu « Societatea Jenson »?– Cuno[ti grupul `sta?– Ca toat` lumea… {tiu c` au pus mâna pe un mare

num`r de societ`]i comerciale din lumea \ntreag`.Alan izbucni \n râs.– Exagerezi pu]in, dar nu e[ti departe de adev`r… Or

J.P. este \n fruntea acestei companii [i, cu toate c` are atâtasucces \n afaceri, este profund ata[at de familia lui. Dup`

52 JOSIE KING

p`rerea lui, fiecare angajat trebuie s` aib` o so]ie care s`-lsus]in` moral. |n ochii lui, fericirea este condi]ia esen]ial` aunei munci fructuoase.

– {i atunci? \ntreb` Linda.Chiar c` nu-[i d`dea seama unde vroia s` ajung`.– Dup` cum [tii, am cerut cu insisten]` un post \n

direc]ia general` a uneia dintre filiale. Se pare c` a re]inutdou` candidaturi, dintre care una este a mea. Va facealegerea definitiv` dup` cocteilul `sta; el crede c`dezinvoltura \n societate este o calitate primordial` \ntr-oasemenea pozi]ie.

– {i ]i-e team` s` nu te fac de ru[ine?|i p`rea r`u c` o invitase?– Bine\n]eles c` nu!– Atunci, nu \n]eleg.– |]i cer s` colaborezi cu mine… ast`-sear`, spuse el

sco]ând o cutie mic` din buzunar. Ar trebui s` por]i asta.Linda lu` cutiu]a [i o deschise; pe o pernu]` de m`tase

alb`, str`lucea cel mai frumos inel pe care-l v`zuse vreodat`.Ametistul din centru, de un violet adânc, era \nconjurat deperle minuscule.

– Ah, nu! protest` femeia… Mi-ar fi prea team` s` nu-lpierd…

– Trebuie… Vreau s`-l pui…– Dar de ce?– Am s`-]i explic mai târziu, spuse el strecurându-i inelul

pe degetul de la mâna stâng`.

DANS LA NUNTA TA 53

– Nu… la degetul `la. Se va crede c` suntem logodi]i.El o strânse de mân` ca s` nu-l poate scoate.– Tocmai de asta… J.P. prefer` func]ionarii \nsura]i. De

asta te duc acolo; vrea s` te cunoasc`.Tân`ra \[i sim]i obrajii \nro[indu-se. Atingerea mâinii lui

\i sporea tulburarea.– Dar… dar e ridicol…– Ascult`, Linda… Vreau neap`rat postul, [i asta e

singura posibilitate s`-l ob]in.– Dar nu e cinstit.– Vrei s` oficializ`m aceast` leg`tur`? propuse b`rbatul,

cu un zâmbet pozna[ care o bulvers` [i mai mult.M`car de-ar fi vorbit serios! Dar [tia foarte bine c` dac`

accepta, el avea s` g`seasc` urgent un mjloc s` sedebaraseze de ea de \ndat` ce nu-i va mai fi de folos.

– Nicidecum, replic` femeia. N-am s` m` m`rit decât cuun b`rbat pe care-l iubesc…

– Simon, de exemplu?De ce spunea numele `sta? Ah, da… vorbiser` despre el

\ntr-o zi.– N-are rost s` mai deschidem discu]ia.– N-are nici o importan]`, \n definitiv… F` asta pentru

mine.Nu fusese deloc cinstit; dac` i-ar fi spus de la \nceput

cum st`teau lucrurile, n-ar fi acceptat niciodat`. Dar cums`-l refuze acum? Cum s` renun]e la aceast` sear` minunat`,la care se gândise toat` ziua?

54 JOSIE KING

{i pe urm`, mai era [i Simon… Dac` l-ar fi v`zut pe Alanplecând singur, ar fi venit imediat s-o consoleze. Pentrunimic \n lume nu vroia s`-i accepte compasiunea.

– Te-ai gândit la viitor? Va trebui s` g`se[ti o explica]iepentru dispari]ia mea.

– Este problema mea [i am rezolvat altele [i mai grele.Din partea ta, mul]ume[te-te s` profi]i de [ansa care ]i seofer` s`-i vezi pe unii dintre oamenii cei mai puternici dinlume.

– Domnul Jenson nu va fi uimit de m`rimea acestui inelde logodn`? \ntreb` tân`ra femeie.

– Ai fi preferat un diamant?– Bine\n]eles c` nu! Ar fi o prostie… |n orice caz, sunt

sigur` c` vei g`si o explica]ie plauzibil`, \n caz c` estenevoie.

Alan se ridic` [i o trase \ncet spre el. |n ochi \i sclipeaamuzamentul dar [i dorin]a. De fric` s` nu-[i dea seama deflac`ra care o devora [i pe ea, Linda \ntoarse capul.

– Este prea cald ca s`-]i pui asta, spuse el luându-imantoul. Dar e mai bine s`-l lu`m, pentru cazul \n care ser`core[te.

Acolo era deja mult` lume când ajunser` la restaurant.– Pe aici! spuse Alan pe hol antrenând-o pe Linda spre o

scar` pe dreapta.

DANS LA NUNTA TA 55

Pe un palier mare luminat de un enorm candelabru decristal, J.P. Jenson [i so]ia \[i \ntâmpinau invita]ii. Era unb`rbat gr`su] [i jovial, \mbr`cat cu un smoching alb. Cu untrabuc \n mân`, el g`sea câte un cuvânt amabil pentrufiecare dintre angaja]ii lui. Avea vreo [aizeci de ani, \ns`faptul c` era \mplinit \l f`cea s` par` a avea mai mult.

So]ia lui era [i ea gr`su]`. Cu rochia ei \nflorat`, te f`ceas` te gânde[ti mai degrab` la o bunicu]` adorabil` decât laso]ia unui industria[ bogat.

J.P. strânse hot`rât mâna tinerei femei.– Atunci, tu e[ti Linda…, \ncepu el f`r` s`-l mai lase pe

Alan s` fac` prezent`rile. |ncântat s` te cunosc.Doamna Jenson \i promise s` stea de vorb` cu ea de

\ndat` ce va avea timp. Linda accept` cu pl`cere, dar \i erafoarte ru[ine s` \n[ele o persoan` atât de fermec`toare.

Odat` ajun[i \n sal`, Alan lu` de pe o tav` dou` paharecu vin alb [i-i oferi unul \nso]itoarei lui.

– Pentru succesul din aceast` sear`, toast` el, cu unzâmbet \n col]ul gurii.

Linda b`u o \nghi]itur` \nainte de a arunca o privire \njur. To]i participan]ii la acest eveniment monden erau\mbr`ca]i dup` ultima mod`.

Dumnezeule! Rochia ei trebuia s` fie singura care nufusese cump`rat` de la un magazin de lux… dar cu atât mair`u. Hot`rât` s`-[i reprezinte cu cinste cavalerul, \[i ridic`cu mândrie fruntea.

56 JOSIE KING

Foarte \n largul lui, Alan mergea de la un grup la altul.Vorbea despre Uniunea European` cu o pereche devârstnici când lui i se adres` o voce de ghea]`.

– Deci te-ai hot`rât totu[i s` vii. Recunosc c` \ncepeams` m` \ndoiesc despre existen]a so]iei tale… Aproapepierdusem speran]a c` am s-o \ntâlnesc \ntr-o zi…

Linda se \ntoarse [i recunoscu imediat creatura\ncânt`toare de la restaurant. Privirea ei de o]el \i studia]inuta cu o expresie dispre]uitoare. Era clar c` \ncerca s-ofac` s` se simt` stânjenit`.

|n fa]a acestei agresivit`]i f`]i[e, Linda se hot`r\ s` nudezarmeze [i, ca o \ndr`gostit`, \[i strecur` mâna pe subbra]ul lui Alan.

– Nu cred c` o cunosc pe aceast`… doamn`. Vrei s`mi-o prezin]i, dragul meu?

Amuzat, el \i strânse pu]in mâna cu un gest discret cucotul. De ce se purta a[a? P`ruse atât de atras` de fata astaacum câteva zile. Dar… ce dac`? era atât de fericit` s`-lsimt` complice…

Totu[i, triumful ei fu de scurt` durat`.– De bun` seam`, r`spunse el deta[at. }i-o prezint pe

Roma Jenson.Rivala sa izbucni \ntr-un râs sfid`tor.– So]ia ta pare bulversat`, Alan… Nu i-ai vorbit niciodat`

despre mine? Sper c` n-a auzit bârfeli pe seama noastr`…Mu[chii lui Alan se \ncordar` imediat, dar reu[i s`-[i

p`streze calmul.

DANS LA NUNTA TA 57

– Poate am omis s`-i vorbesc despre tine…– Lucrul `sta m-ar surprinde… ]inând seama de situa]ia

tat`lui meu. Nu uita c` este directorul companiei, ad`ug` eamali]ioas`.

Exclus` din conversa]ie, Linda o privi \ndelung, atent, pecreatura ro[cat`, cu rochia neagr` mulat`, admir`perfec]iunea colierului de perle, conturul sever albuzelor… F`cea parte dintre fostele cuceriri ale lui Alan?Dac` a[a st`teau lucrurile, bine\n]eles c` n-ar accepta\nfrângerea f`r` s` reac]ioneze.

– Da… \mi aduc perfect aminte, spuse ea dintr-o dat`. Aadus vorba de tine o dat`… Scuz`-m`, uitasem.

Cealalt` \i arunc` o privire cinic`.– Cred c` \ncearc` s` te acopere, Alan… Este chiar fer-

mec`toare.El \i lu` imediat ap`rarea.– A[a e felul ei… Are totdeauna foarte mult tact.Roma continua s`-[i priveasc` fix interlocutoarea.– Am impresia c` te-am mai v`zut undeva, spuse ea. Dar nu

pot s`-mi dau seama unde… poate la Paris… sau la Roma?Exasperat` de manierele ei, Linda se hot`r\ s` intre \n

jocul ei.– E posibil, r`spunse ea deta[at`. Am fost acolo.– Chiar a[a?O sclipire de interes lumina fa]a bogatei mo[tenitoare,

dar un tân`r se apropie s-o salute, [i \n clipa aceea n-o maiinteres` conversa]ia ca s` se duc` s`-l \ntâlneasc`.

58 JOSIE KING

– De ce-ai inventat asta? morm`i Alan. Mai devreme saumai târziu, va afla adev`rul…

Linda se \ndep`rt` imediat de lâng` el.– Spre deosebire de tine, nu sunt obi[nuit` s` mint,

replic` ea. Ceea ce i-am spus este realitatea. }ie, din contr`,parc`-]i place s` min]i pe toat` lumea… De ce nu mi-aivorbit despre ea \nainte de a veni aici? Dac` \[i anun]` tat`lc` suntem c`s`tori]i, e[ti pierdut…

Acum, erau singuri \ntr-un col] al s`lii mari.– {tie deja, \i m`rturisi el. De ce crezi c` por]i inelul `sta

enorm? |mpietrit` de spaim`, Linda privi \ndelung inelul pân`

s`-[i vin` \n fire.– Erai la curent? \ntreb`, furioas`.– Da, murmur` el sigur pe sine. {tii c` furia te face s` fii

[i mai frumoas`?– N-are rost s` m` flatezi! i-o retez` ea. N-aveai dreptul

s` m` aduci aici sub pretextul `sta.– Din moment ce ai acceptat s` joci rolul logodnicei

mele, nu v`d de ce te sim]i deranjat`…– Este u[or s` rupi o logodn`, dar nu o c`s`torie! Cum o

s`-i explici domnului Jenson lipsa mea \n continuare?Cu un zâmbet \n col]ul buzelor, el lu` un pahar cu vin pe

care i-l oferise o chelneri]`.– Nici nu m-am gândit la asta… La urma urmei, poate te

hot`r`[ti s` r`mâi cu mine… caz \n care nu mai este nici oproblem`.

DANS LA NUNTA TA 59

– Nicidecum! De altfel, vreau s` plec imediat. Jocul `staa durat destul.

– Nu pot, din p`cate! S` te conduc… Doamna Jensonvine spre noi. Pot s` contez pe tine, nu? Pân` la urm`,adu-]i aminte c` suntem \n aceea[i g`leat`… dac` afl`adev`rul, o s`-]i pierzi [i tu demnitatea.

Ce s` fac` \n fa]a unei asemenea impruden]e? Linda se\ntoarse pu]in, \ncercând s`-[i recapete calmul.

– Iat`-te \n sfâr[it, draga mea, spuse gazda, care era lacâ]iva pa[i de ei. Te-am c`utat peste tot… Din fericire,Roma mi-a spus unde sunte]i. Vre]i s` ne a[ez`m o clip`?Cocteilul `sta m` face s` m` doar` picioarele.

– I-ar face bine [i Lindei. Abia s-a \ns`n`to[it dup` ce aavut o entors`.

– Biata de tine… Te doare?– Nu, acum e mai bine, mul]umesc.-Din cochet`rie [i-a dat bandajul jos ast`-sear`, preciz`

companionul ei. Vre]i s` be]I ceva, doamn` Jenson?– Cu mare pl`cere… a[ prefera un suc de fructe,

r`spunse ea instalându-se pe canapea.B`tu cu palma pe locul de lâng` ea ca s-o invite pe Linda

s` fac` la fel.– Atunci, vorbe[te-mi un pic despre tine. De când

locuie[ti la Londra?Cople[it` de remu[c`ri, Linda ar fi vrut s`-i spun` tot

adev`rul. Dar nu se putea a[a ceva; o confesiune ar n`ruicariera lui Alan [i ar face-o pe femeia asta s` se simt` foarte

60 JOSIE KING

stânjenit`… |n disperare de cauz`, tân`ra se hot`r\ s`vorbeasc` numai despre trecut, ca s` nu mint`. I-ar fi fostru[ine s` abuzeze de o persoan` atât de adorabil`. Se sim]iu[urat` la sfâr[itul discu]iei.

Cu un efort supraomenesc, reu[i s`-[i p`streze zâmbetulde circumstan]` tot timpul recep]iei. Dar abia a[ezat` al`turide Alan \n ma[in`, se gr`bi s`-[i scoat` inelul din deget [i s`i-l \nmâneze cu un gest hot`rât.

– Las`-m` la col]ul str`zii, \i ordon` ea. O s` iau un taxi.– Fii \n]eleg`toare… O s` a[tep]i ore \ntregi, dac` cumva

o s` treac` unul pe aici… {i nu mai face mutra asta! Nu-]ist` bine deloc…

– E[ti persoana cea mai josnic` pe care o cunosc,r`spunse, furioas`. Nu te dai \napoi de a nimic ca s` ajungila ce-]i propui?

– {ansa le zâmbe[te celor care \ndr`znesc, spuse elridicând din umeri.

– {i oamenilor cinsti]i… Nu-mi dau seama unde o s`ajungi \n felul `sta.

Concentrat asupra drumului, [oferul privea drept\nainte. Degetele lui sub]iri alunecau f`r` efort pe volan.

– De fapt, totul s-a petrecut din \ntâmplare. Eu nu amnici un amestec \n asta.

– Doar nu-]i \nchipui c-am s` te cred?– Totu[i, `sta-i adev`rul. Ah! Recunosc c` este pu]in din

vina mea.

DANS LA NUNTA TA 61

– Ce miracol! Recuno[ti c` e[ti vinovat \ntr-o oarecarem`sur`?

El semnaliz` dreapta [i opri ma[ina la margineatrotuarului.

– Poate ar fi trebuit s` te pun \n tem` de la bun \nceput,\ncepu el \ntrerupând contactul. |ns` am crezut c` nu vei fide acord…

– Ai fi avut perfect` dreptate! Nu m-a[ fi amestecatniciodat` \ntr-o asemenea poveste dac` a[ fi [tiut despre ce evorba.

– Da… de asta am procedat a[a cum am f`cut-o. Vreauneap`rat s` ob]in postul `sta.

– Dac` nu corespunzi cerin]elor, \nseamn` c` nu-lmeri]i.

Nervoas`, femeia \ncerc` s` deschid` u[a dar el o prinsede mân`.

– Nu vrei s` m` ascul]i? strig` el, furios. Numai sfin]iin-au ce s`-[i repro[eze \n via]`. Am vrut s` m` folosesc deRoma Jenson ca s` fiu prezentat tat`lui ei. Eram sigur c` nuexista nici un risc; ea este la al treilea divor] [i face colec]iede leg`turi amoroase… Dar s-a \ndr`gostit de mine [i amfost prins \n propria curs`. Trebuia s` m` \nsor cu ea sau s`renun] le slujba asta.

– Alegerea totu[i nu era grea deloc. Ar fi trebuit f`r`\ndoial` s` joci pentru un timp rolul so]ului perfect, cât arfi fost nevoie.

Ea \i sim]i pumnii \ncordându-se.

62 JOSIE KING

– S` nu mai spui niciodat` o asemenea prostie.– M` doare…El sl`bi strânsoarea.– N-am terminat, continu` Alan. Pentru a ie[i cu fa]a

curat`, am inventat povestea pe care o cuno[ti. {tiu c`-i oprostie, dar `sta a fost singurul lucru care mi-a trecut princap… Nu mi-am \nchipui c` o s`-i povesteasc` totul tat`luiei [i c` el va vrea s` te cunoasc`.

– Tu ai c`utat-o… Din partea mea, refuz s` \n[el ni[teoameni atât de dr`gu]i. Nu vreau s`-i mai v`d.

– Adev`rat? Poate asta o s` te fac` s` te r`zgânde[ti. O cuprinse cu bra]ele [i o trase la piept. Femeia \ncerc`

s` se \ntoarc`, dar el nu-i l`s` timpul s-o fac`. Puse st`pânirepe buzele ei cu un s`rut exigent. Degeaba se \mpotrivi,pentru c` el o ]inu a[a pân` ce \i r`spunse cu aceea[iardoare. |n ciuda dorin]ei de a r`mâne de ghea]`, ea nuputu s` reziste valului de dorin]` care o cuprinse.

Ame]it`, se ag`]` de el. Degetele ei se strecurar` prinp`rul lui [i se l`s` \n voia magiei momentului. Nu mai existanimic altceva decât c`ldura trupurilor lor \nl`n]uite.

Când se \ndep`rt` de ea, Linda se l`s` s` cad` pesp`tarul scaunului. Inima \i b`tea tare, gata s`-i pieptul.

– Preferi s` rezolv`m problema c`s`torindu-te cu mine?o \ntreb` Alan dup` ce se uit` un timp la ea.

Deodat`, ea \[i veni \n fire. Cât` arogan]`! Trebuia s`fug`… imediat. Dac` o mai s`ruta o dat`, ar fi fostpierdut`.

DANS LA NUNTA TA 63

– Niciodat`! E[ti fiin]a cea mai detestabil` [i maivanituoas` pe care am \ntâlnit-o vreodat`. Te ur`sc!

Cu un gest brusc, deschise u[a [i ie[i afar` \nainte ca els` aib` timp s` reac]ioneze.

– |ntoarce-te ,Linda!Prea furioas` ca s`-l asculte, \ncepu s` fug`. Dar auzi pa[i

gr`bi]i \n urma ei… O urm`rea… Putea s` scape? Alergamai repede ca ea [i câ[tigase ceva teren când z`ri un taxi.Disperat`, \i f`cu semn s` se opreasc` [i urc` \nainte cama[ina s` opreasc`.

– Porne[te… repede! \i ordon` gr`bit` [oferului.{oferul arunc` o privire spre Alan ap`sând pe accelerator.– Nu v` las` \n pace, domni[oar`?– Nu… acum e bine, r`spunse ea \nainte de a-i da

adresa.Nemi[cat pe trotuar, Alan o privea cum se \ndep`rta.

Când \l v`zu pe lunet`, p`rea atât de solitar \ncât fucuprins` de de o dorin]` ira]ional` s` se duc` la el. Alung`furioas` aceast` duio[ie deplasat` fa]` de un individ f`r`scrupule. Pu]in \i p`sa de sentimentele pe care le trezea \nea… Pentru el conta numai cariera lui.

Rezemat` de sp`tarul banchetei din spate a taxiului,tân`ra femeie \[i st`pâni lacrimile care st`teau s`-i apar` \nochi. Era mai bine s`-l uite.

64 JOSIE KING

Capitolul 5

Ajuns` acas`, \ncuie u[a de la intrare. Se temea c` Alanavea s-o urm`reasc`…

Când cineva \i b`tu la u[`, pu]in mai târziu, inima \ncepus`-i bat` tare, gata s`-i sparg` pieptul. Nemi[cat` \n mijloculcamerei, \i ]inu r`suflarea; dac` nu f`cea nici un zgomot,poate intrusul avea s` plece…

|ns` vizitatorul nocturn insist`. Cu lacrimi \n ochi, \[iadun` tot curajul ca s` nu r`spund`. Procedând a[a, rupeaorice leg`tur` cu el.

Apoi, deodat`, auzi glasul lui Simon strigând-o.– Lin! {tiu c` e[ti acolo. Te-am auzit când te-ai \ntors…

Ce s-a \ntâmplat?Era prea mult. La cap`tul puterilor, izbucni \n hohote de

plâns.– Nimic… reu[i s` morm`ie. Eu… m` doare pu]in

capul. Pe mâine, Simon.

– E[ti sigur` c` totul e bine?– Da… Trebuie doar s` m` odihnesc.– Bine… Atunci te las… spuse vecinul pe un ton

[ov`itor.– Noapte bun`.– Noapte bun`, Lin.Tân`ra se arunc` \n pat. {i când te gânde[ti c` totul ar fi

fost atât de simplu dac` s-ar fi \ndr`gostit de b`iatul `sta…Obsedat` de amintirea lui Alan, \[i petrecu o noapte

foarte agitat`. Neputând s` adoarm`, se trezi de mai multeori dar nu putut s` pun` cap`t fr`mânt`rilor. Cum putuses` fie atât de [ov`itoare? N-ar fi trebuit s` accepte niciodat`s`-l urmeze la recep]ia aceea… Acum, \n ciuda aten]ion`riilui Nicky, cedase farmecului s`u cuceritor. Trebuia neap`rats`-l uite… dar cu pre]ul a cât` suferin]`?

Diminea]`, când se prezent` la birou cu ochii \ncerc`na]i,domnul Watson se ab]inu de la orice comentariu.

Toat` ziua, fiecare sonerie a telefonului o f`cea s` tresar`dar \ncet-\ncet i se risipi orice speran]`. Cu siguran]` o luase\n serios… Nu avea s`-l mai vad` niciodat`. F`r` s` vrea, sesim]i cuprins` de o mare triste]e.

|[i petrecu seara \mpreun` cu Simon, ascultându-i discurile.Dar aceast` muzic` atât de frumoas` nu f`cu altceva decâts`-i aduc` aminte de b`rbatul pe care trebuia s`-l uite.

Vineri, tocmai terminase treaba când Jill Daw o sun` cas`-i paseze o convorbire personal` pe linia exterioar`. Nuera decât doamna Benstead.

66 JOSIE KING

– Ai fost solicitat` pentru un post de secretar`interimar`. Este un client nou care a precizat numele t`upentru c` unul dintre prietenii lui te-a recomandat cu c`ldur`.Este totu[I o mic` problem`; trebuie s` ajungi la Madera.

– Madera! exclam` Linda. Dar nu vreau s` plec \nstr`in`tate… Prefer s` r`mân \n Anglia.

– I-am spus [i eu lucrul `sta dar a insistat… Nici n-a vruts` aud` când i-am propus-o pe Veronica.

O clip`, tân`ra r`mase f`r` nici un cuvânt. Pân` la urm`,dep`rtarea [i schimbarea de decor ar ajuta-o de bun` seam`s`-l uite pe Alan.

– Linda? Mai e[ti acolo? \ntreb` directoarea pe un tonnelini[tit.

– Da… M` gândeam. Mi-ar pl`cea s` [tiu cine i-a vorbitdespre mine.

– Mi-a spus, dar n-am g`sit referin]e despre aceast`persoan` \n dosarele noastre.

– Când vrea s` \ncep?– Miercuri… El pleac` duminic`, dar vrea s`-]i lase dou`

zile s`-]i pui lucrurile la punct. Pare o persoan` foarte\n]eleg`toare.

– Care va fi durata contractului?– Dou` s`pt`mâni, pentru \nceput. |n perioada asta, \n

plus fa]` de salariu, \]i deconteaz` toate cheltuielile. |n locult`u, a[a accepta. Madera este o insul` \ncânt`toare.

– De ce nu-[i ia secretara proprie?– Asta l-am \ntrebat [i eu. Dar se pare c` ea are copii la

[coal` [i nu poate lipsi de lâng` ei.

DANS LA NUNTA TA 67

– Ar putea s` angajeze pe cineva acolo. – Având \n vedere miza afacerii, domnul Muir – `sta e

numele lui – vrea o angajat` foarte calificat`… E o [ans`unic` ce ]i se ofer`. Ar trebui s` n-o ratezi.

Linda [ov`i. Doamna Benstean avea dreptate, [i ideea dea vizita un loc unde nu mai fusese o tenta mult.

– Cu ce se ocup`?– Este importator, [i este interesat de vinurile care se

produc pe insul` [i care se pare c` sunt unanim apreciate.Sper` de asemenea s` profite de interesul publicului pentrumobila f`cut` din ramuri palmier.

Deodat`, \n interfon se auzi glasul domnului Watson.Conversa]ia durase prea mult… |n definitiv, de ce s` refuzeun voiaj gratuit? |n plus, treaba asta promitea s` fieinteresant`.

– De acord.Auzi un oftat de u[urare la cel`lalt cap`t al firului.– Mul]umesc, r`spunse directoarea ei. Bine! O s` m`

ocup eu de tot. Treci pe aici mar]i. O s`-]i dau biletele.Presupun c` ai un pa[aport valabil, nu-i a[a?

Zborul se desf`[ur` f`r` nici un incident. Lindei \i pl`cumasa ce li se servi \n avion; pui, salat`, brânz` [i un cocteilde fructe delicios.

Avea locul al`turi de o pereche de oameni mai \n vârst`,care se \ntorceau \n Madera pentru a patra oar`.

68 JOSIE KING

– E un loc minunat, \i explic` vecina ei. I se spune«gr`dina plutitoare» din cauza florilor splendide care s`g`sesc acolo. Totul este atât de tihnit… \ncât te crezi \ntr-oalt` epoc`… Bine\n]eles, perioada Cr`ciunului este cea maic`utat`, dar noi prefer`m \nceputul verii. Ah! Trebuie s` teprevin; s` nu-]i fie fric` la aterizare. Pista e destul de scurt`[i pilotul trebuie s` frâneze ca [i cum s-ar fi \ntâmplat ceva.Asta face \ntotdeauna un zgomot \nsp`imânt`tor.

Linda \i zâmbi amabil`. Cu siguran]` c` mersese cuavionul de mai multe ori decât vecinii ei… Totu[i, la aterizare,trebui s` admit` c` b`trâna doamn` avusese dreptate.

|n cl`direa mic` a aerog`rii, to]i pasagerii rezolvar` vamanesperat de repede.

– |mi place locul `sta, \i spuse Lindei noua ei prieten`.Nu este aglomera]ie niciodat`. Dac` mergi la Funchal,putem s` te lu`m cu noi, cu taxiul.

– Sunte]i foarte dr`gu]` dar cred c` sunt a[teptat`.– Bine! Dar \n cazul c` au uitat de dumneata, te ducem

noi; aeroportul este destul de departe de capital`.|n clipa aceea, un omule] se apropie de tân`ra nou-

venit`.– Menina Gray? o \ntreb` cu un u[or accent. Pe aici, v` rog.|i lu` valiza [i o duse la ma[ina lui.– Cum m-ai recunoscut? \ntreb` Linda, surprins`.– Senhor mi-a spus s-o caut pe cea mai frumoas`

doamn`, spuse el cu un zâmbet radios. Sub]ire ca o r`mur`de palmier, cu p`rul negru ca p`mântul roditor.

DANS LA NUNTA TA 69

Amuzat` de acest compliment, se instal` pe bancheta dinspate. Dup` ce ma[ina plec`, se cufund` \n gândurile sale…Cum putuse s-o descrie cel care o angajase? Poate c` cel carei-o recomandase \i d`duse toate am`nuntele… Curios…

Drumul mergea de-a lungul ]`rmului \ntr-un peisajmagnific. |n fa]a acestei m`ri albastre, Linda nu se gr`bea s`fac` decât un singur lucru; s`-[i schimbe costumul safari cuun bikini… Totu[i nu trebuia s` uite c` venise aici s`munceasc`.

Frunchal, la fel ca toate or`[elele din insul` era construitpe coasta unui deal. Case [i planta]ii se suprapuneau peterasele luxuriante. Orhideele ro[ii [i violete d`deaupeisajului un aspect de s`rb`toare.

|n loc s-o lase \n fa]a unui hotel, taxiul se opri \n portulunde, iahturi splendide se l`g`nau printre b`rcile pesc`re[tivopsite \n culori vii.

– De ce m` aduci aici?– A[a mi s-a spus, r`spunse [oferul, aparent surprins.

S-o iau pe menina de la aeroport [i s-o duc pe chei. Acolo,ea se va \mbarca pentru Ilha de Pequenina Joia.

– Dar mi sa-a spus c` voi locui la Madera!– Poate nu v-au men]ionat aceast` mic` insul` de team`

c` n-o ve]i g`si… Pu]ini o cunosc. Nu este la \ndemânaturi[tilor… Ah! Vine cineva s` v` caute, ad`ug` [oferulv`zând un tân`r frumos bronzat venind spre ei.

El schimb` câteva cuvinte \n portughez` cu cel caretocmai venise, \nainte de a se \ntoarce din nou spre Linda.

70 JOSIE KING

– Pedro nu [tie o boab` engleze[te dar las` \n seama meas` v` spun ce v` a[teapt`.

Linda ie[i din ma[in` [i b`iatul pl`ti deplasarea pân` aici.Pu]in dup` aceea, plecar` din Funchal cu o [alup` mic`. Opriveli[te magnific` i se oferi atunci ochilor \ncânta]i;Madera p`rea c` ie[ea maiestuos din ocean. Prin apaincredibil de limpede, se vedeau pe[tii \notând \ntr-unpeisaj submarin de vis.

Nou-venita se uit` câteva clipe la pilot [i deodat` inima\ncepu s`-i bat` mai repede. Dumnezeule… Umerii largi,uit`tura arogant`, pletele negre… F`r` s` vrea, amintirealui Alan \i reveni \n minte. Nu! Trebuia s` reac]ioneze. Doarnu f`cuse atâta drum ca s`-l reg`seasc` \n gândurile ei…Da, oricât ar fi costat-o, era hot`rât` s`-l uite.

Dup` mai pu]in de un sfert de or`, ajunser` lâng` o mic`insul` cu coline verzi, pline de flori. Dup` ce acostar`,urcar` \ntr-o [aret` tras` de un catâr. Linda era \ncântat`;niciodat` n-ar fi crezut s` tr`iasc` o zi \n acest paradisinterzis automobilelor… {i unde mai pui c` urma s`petreac` dou` s`pt`mâni aici, departe de poluare [izgomot! Pân` la urm` era o [ans` s` nu r`mân` \n capital`.Cu o barc` cu motor, putea s` ajung` acolo când vroia.

De-a lungul drumului \nsorit, pe m`sur` ce urcau,portocalii [i l`mâii luar` locul bananierilor din zona maijoas`. Pe colinele cele mai protejate, erau vi]e de vie perfectaliniate, purtând deja ciorchinii cu boabe mici de struguri.

Ce loc ciudat s` tratezi o afacere!… Cui apar]inea insulaasta? Unui miliardar excentric ce vroia s` fug` de lumea

DANS LA NUNTA TA 71

modern`? |n cazul `sta, poate ]inea s` stabileasc` tranzac]iape terenul propriu… |ntr-adev`r, dup` doamna Benstead,miza era foarte important`… {i domnul Muir… O vaaprecia oare la fel de mult ca aceast` minunat` izolare ?Leg`nat` de zgâl]âielile [aretei, Linda nu \nceta s`-[i pun`\ntreb`ri la care nu putea s` g`seasc` r`spuns.

Dup` o jum`tate de or`, ajunser` \n fa]a unui portal defier forjat. Era deschis [i animalul intr` f`r` nici o [ov`ire.

De o parte [i cealalt` a c`r`rii, m`rginite de mu[cate [iorhidee, domnea un curcubeu de culori. Flora acestui loccare nu [tia ce \nseamn` iarna era de o splendoare deneasem`nat. Un adev`rat paradis, \[i spuse Linda.

Spre marea ei surprindere, casa se dezv`lui a fi de oarhitectur` victorian`. Dup` ce urcar` treptele peronului,vizitiul deschise u[ile [i se d`du la o parte ca s-o lase s` intre.

|n contrast cu c`ldura exterioar`, imensul hol placat cumarmur` alb` [i neagr` avea o r`coare pl`cut`. La bazasc`rii maiestuoase, o pu[toaic` [tergea de praf vegeta]ia dinjurul unei mici fântâni. Cânta cu o voce melodioas`.

La auzul pa[ilor nou-veni]ilor, ea \ncet` lucrul [i seapropie de ei cu zâmbetul pe buze. Linda remarc` privirea\ncântat` pe care fata o arunc` tân`rului. Dar b`iatul nu avunici o reac]ie.

– Bine a]i venit la Pequenina Joia, spuse ea. A]i c`l`toritbine, senhora?

Engleza ei, cu un accent foarte pronun]at, era greu de\n]eles. Cum Linda nu [tia s` lege dou` vorbe \n portughez`,renun]` s`-i explice c` era menine, [i nu senhora.

72 JOSIE KING

Dup` ce-i lu` valiza, servitoare \i f`cu semn s-o urmeze [io conduse la o camer` de la etaj. |nc`perea, orientat` sprevest, oferea o vedere superb` spre mare [i \n dep`rtare,spre Madera. Pe balcon, o copertin` rotund` umbrea omas` [i dou` scaune.

Mobilierul din ramuri de palmier crea o ambian]`exotic`. Pe suprafa]a de sticl` a mesei, \ntre o vaz` cu floricu un miros delicat [i un telefon, se g`sea un bloc-notes pecare fusese scris \n grab` un mesaj : |mi pare r`u c` nu pots` fiu acolo s` te \ntâmpin, din cauza unui contratimp, atrebuit s ̀ne ducem la Funchal. Maria are ordin s ̀se ocupe de tine.

Urma o semn`tur` imposibil de descifrat.– Tu e[ti Maria? o \ntreb` pe servitoare.– Sim, senhora.– Când se \ntoarce domnul Muir? Domnul Muir, repet`

\ncet. Când o s` se-ntoarc`?Dar \n ciuda bun`voin]ei sale, pu[toaica nu-i \n]elegea

sensul cuvintelor. N-avea nici un rost s` mai insiste… Aveas` afle r`spunsul mai devreme sau mai târziu. Pe moment,\i era foarte sete.

– Po]i s`-mi dai un suc de fructe? Un suc de fructe… deb`ut, \i explic` f`când un gest semnificativ.

Chipul Mariei se lumin` deodat`.– Sim, senhora, ceai…Cu un zâmbet radios pe buze, ie[i imediat.R`mas` singur`, Linda se duse \n baia pe care o g`si

imediat. Spre marea ei surprindere, constat` c` fusesecineva de curând pe acolo. Flacoanele de pe etajer` nuputea fi decât ale unui b`rbat!

DANS LA NUNTA TA 73

Remarc` o u[` \n fa]a ei [i \ncerc` s-o deschid`…Imposibil, era \ncuiat`. Mai era [i un z`vor. Deci aceast`baie deservea dou` camare al`turate… dac` vroia s` nuaib` probleme, trebuia s` pun` lucrurile la punct cu vecinul ei.

|n ciuda contrarierii sale, se hot`r\ s` se refac` pu]in.Dup` un du[ rapid, se [terse cu un prosop uscat [i se privi\ndelung \n oglind`; p`rul negru era lipit de cap [i pic`turide ap` i se scurgeau pe fa]`.

Se machia \n fa]a toaletei când servitoarea \i aduse ceaiul.Era atât de mândr` de ceea ce f`cea \ncât Linda nu avucurajul s`-i spun` c` vroia de b`ut ceva rece.

Dup` ce se \mbr`c` cu o rochi]` de plaj`, se duse s` sea[eze pe unul dintre [ezlongurile de pe balcon. Maria \iaduse un platou cu mâncare [i \i d`du asigur`ri c` nu vaduce lips` de nimic. Apoi se \ntoarse \n camer` s`-[i pun`\mbr`c`mintea \n dressing.

– L`sa]i-o, \i spuse pu[toaica. M` ocup imediat.Dar \[i d`du seama c` n-avea nici un rost s` protesteze.

Cu atât mai r`u… astfel nu avea s`-[i strice dup`-amiaza.Dup` ce mânc` ceva, Linda se desc`l]` [i se lungi

confortabil. Niciodat` n-ar fi crezut s` tr`iasc` un asemeneavis… Numai s` dureze, \[i spuse.

Dup` ce servitoarea puse hainele \n bun` ordine, f`cu s`dispar` valiza sub pat [i disp`ru. Doar cântecul p`s`relelortulbura lini[tea. Obosit` dup` aceast` zi lung` de c`l`torie,Linda a]ipi, fericit` c` acceptase aceast` ofert` nesperat`.

74 JOSIE KING

Capitolul 6

Linda fu trezit` de zgomotul unor glasuri pe culoar. Pejum`tate adormit`, i se p`ru c`-l aude pe Alan. Of ! Ce bine-arfi fost s` fie cu ea \n acest sejur de vis…

Deodat` u[a camerei se deschise. Cu siguran]` c` eraMaria care venea s-o anun]e c` era a[teptat` jos. Se ridic` [i,a[ezat` pe marginea balansoarului, \ncepu s`-[i legebaretele sandalelor.

|n prima clip` nu v`zu la nou-venit decât pantofii \nchi[ila culoare [i pantalonii decolora]i… De ce b`tuse la u[`\nainte de a intra? Furioas`, \[i \n`l]` capul. Când \ntâlniprivirea cenu[iu-verzuie pe care o cuno[tea atât de bine,inima \ncepu s`-i bat` mai repede.

– Tu?! morm`i ea abia auzit. Ce cau]i aici?Alan râse r`ut`cios.– M` \ntorc de la Madera. Sper c` ai c`l`torit bine.– E un co[mar, f`cu ea, neputând s`-[i \ntoarc` privirea

de la chipul lui frumos. Mi s-a spus c` voi fi la dispozi]iacuiva… a domnului Muir.

– Exact! Alan Muir Campbell… Muir este numele tat`luimeu. Campbell este al celui de-al doilea so] al mamei.

– N-are nici un sens… Cel care m-a angajat este aici cas` fac` o tranzac]ie important`. Credeam c-o s` r`mân laFunchal [i am fost adus` pe insula asta care pare a apar]inecuiva… Vrei s` fii amabil [i s`-mi explici de ce?

– Amândoi suntem invita]i, cu singura diferen]` c` eutrebuie s` fac ceva.

Se a[ez` lâng` ea, [i pe Linda o str`b`tu un fior.– {i eu, replic` ea. {i eu…Dar se opri [i se uit` lung la el. Nu! Nu se putea a[a

ceva… Omul `sta doar nu era noul ei patron…– De ce m` aflu aici? \ntreb` dup` câteva clipe.El \ntinse mâna [i, cu un gest foarte blând, o mângâie pe

p`rul \nc` umed de la du[.– Este simplu, Lindy Lou. }i-am ascuns adev`rul de

team` c-ai s` m` refuzi.Dumnezeule! Ce prostie f`cuse acceptând postul `sta

f`r` s` [tie cine-i f`cuse oferta. Dar cum ar fi putut s`-[i\nchipuie a[a ceva?

Trebuia neap`rat s` dep`[easc` tulburarea care ocuprinsese.

– La cine suntem? – La J.P., bine\n]eles. Este ascunz`toarea lui secret`. Vine

aici de fiecare dat` când simte nevoia s`-[i reg`seasc` echilibrul.– J.P. Jenson? Unde este?– Ne a[teapt` jos, \ntr-o jum`tate de or`, pentru un

aperitiv.

76 JOSIE KING

Nu se putea a[a ceva… Trebuia s` fie vorba despre un vis.– Nu mai \n]eleg absolut nimic, declar` ea. Deci ai

ob]inut postul pe care-l râvneai?– Practic, da. De asta sunt aici. Vrea \n primul rând s`

vad` cum fac o tranzac]ie, \nainte de a m` angaja definitiv.Cum aveam de recuperat câteva zile libere, am putut s`-mifac timp f`r` probleme.

Era atât de aproape \ncât femeia sim]i \n ea aprinzându-seflac`ra dorin]ei. {i când te gânde[ti c` f`cuse mii dekilometri ca s`-i scape, [i acum se trezea \n fa]a lui! Eraabsurd…

– Mi se pare straniu, spuse ea. |nc` n-ai fost angajat [i aiputut totu[i s`-]i aduci secretara cu tine?

– |]i repet c` e[ti invitat`.– Dar de ce? Nu-l cunosc pe domnul Jenson destul de

bine ca s`…Deodat`, se opri. Emo]ia o \mpiedicase s` vad` realitatea

\n fa]`: lucrurile b`rb`te[ti \n baie… patul mare din cameraei… un pat pentru dou` persoane… {i Maria \i spusesesenhora! |nnebunit`, se ridic` dintr-o dat` [i, livid`, se\ndep`rt` de el.

– Nu! Nu vei \ndr`zni!El o privi zâmbind lini[tit.– Te-am prevenit. Când vreau ceva, sunt gata s` fac orice.– M` \ngroze[ti!Linda \ncerc` s` fug`. Dar n-avusese timp s` se \ncal]e

decât cu o singur` sanda [i \[i pierdu echilibrul. B`rbatul oprinse de bra] cu un gest hot`rât.

DANS LA NUNTA TA 77

– Unde te duci?– S` le spun adev`rul.– Fii rezonabil`!Se eliber` cu o mi[care brusc` [i se \ntoarse spre el,

turbat` de furie.– Doar nu crezi c-am s` m` culc cu tine?Deodat`, chipul companionului ei \[i schimb` expresia.

Acum era nelini[tit.– Te rog s` vorbe[ti mai \ncet [i ascult`-m`… Nu sunt

nici nebun, nici obsedat sexual, dac` de asta ]i-e team`.– Cuceririle tale pic` de obicei \n asemenea curse?Cu buzele strânse, ridic` mâna, ca [i cum ar fi vrut s-o

loveasc`, dar renun]` s-o fac`.– N-am luat niciodat` vreo femeie f`r` voia ei, spuse Alan

pe un ton dispre]uitor. |n plus, nu e[ti deloc genul meu.|ncearc` s` te calmezi [i pune-]i [i a doua sanda.

O oblig` s` se a[eze.– O s`-]i rupi glezna dac` mai continui a[a, ad`ug` el

prinzând-o de picior.La atingerea mâinii lui, femeia crezu c` le[in`.– Ideea voiajului `sta nu-i a mea, continu` el. N-am

putut refuza invita]ia lui J.P.– {i slujba pe care o ai \n momentul de fa]`? Ar fi putut

fi o scuz` foarte bun`.– Nu. Oamenii de felul lui apreciaz` spiritul de ini]iativ`

la cei care lucrez` pentru ei. Dac-a[ fi folosit un asemeneapretext, nu mi-ar fi dat slujba pe care o vreau.

Se sim]ea din ce \n ce mai neputincioas` \n fa]a lui.Trebuia s` reac]ioneze urgent.

78 JOSIE KING

– Ce faci cu lealitatea fa]` de firma la care e[ti acum?– Ceilal]i directori sunt to]i \n vârst`. Cum e o antrepriz`

familial`, trebuie a[teptat s` vrea s` se retrag`… sau s`moar`. Dac-ar accepta modernizarea, ar fi ceva mai bine darnu-i cazul. Atunci, vreau s` plec de la ei \nainte de a dafaliment… pentru c` asta-i a[teapt`, dac` nu evolueaz`.

M` faci s` m` gândesc la un [obolan care p`r`se[te navacare se scufund`, coment` Linda, cu o sclipire de ur` \nadâncul ochilor de safir.

– Oamenii `ia cunosc foarte bine punctul meu devedere, continu` Alan cu o voce sc`zut` [i amenin]`toare.Le-am spus de multe ori cum v`d eu situa]ia. La ultimulconsiliu de administra]ie, m-au sf`tuit s` tac sau s` plec. Amales aceast` ultim` variant` [i le-am spus-o clar \n fa]`. Astaa fost acum o lun` [i jum`tate. Din p`cate, mi s-a dat unpreaviz de trei luni. Deci trebuie s` mai r`mân la ei câtvatimp. |n ceea ce prive[te concediul de acum, mi-a fostacordat oficial.

– B`nuiesc c` ia-i spus lui J.P. toate astea…– Da… cel pu]in tot ce are nevoie s` [tie. |n orice caz, ar

fi aflat \ntr-o zi, dou`.– La fel cum ar afla mai devreme sau mai târziu c` nu

suntem c`s`tori]i…– Fii lini[tit`. El crede c` mariajul de la Bristol este treaba

noastr` [i s` [tii c` i-ai pl`cut foarte mult. De asta a ]inut s`fii prezent` aici. Nu vroia s` despart` o tân`r` pereche la a[apu]in timp dup` nunt`. Cu toate protestele mele, nici n-a

DANS LA NUNTA TA 79

vrut s-aud`. Dar, ca s` [tii [i tu, ideea de a merge pe lâng`tine mi-este la fel de nepl`cut` cum ]i-e [i ]ie.

– Chiar a[a? \ntreb` tân`ra, neputând s`-[i ascund`surprinderea.

– Ai fost destul de limpede acum câteva seri… [i nu-miplace s` m` impun.

Sub [ocul acestei dezv`luiri, ea r`mase o clip` mut`.– Haide! Nu fi sup`rat`, spuse b`rbatul pe un ton ironic.

Simon o s` te a[tepte de bun` seam`… [i o s` te g`seasc`la fel de apetisant`.

– Dispre]ul t`u m` las` rece, replic` femeia. Doar stau s`m` gândesc.

– Asta-i ceva nou!Amuzat, el se sprijini cu coatele de balustrad`. P`rul

negru \i str`lucea \n lumina soarelui.– E[ti individul cel mai nesuferit pe care l-am v`zut

vreodat`, spuse ea gr`bindu-se spre camer`.Dar el fu mai rapid [i-i bar` calea la u[a palierului.– N-am deloc inten]ia s` m` cert cu tine, declar` el calm.

Doar slujba m` intereseaz`. |mi pare r`u c`-mi e[tiindispensabil`.

– Indispensabil` sau nu, nu conta pe mine. Pentru nimic\n lume n-am s` m` culc cu tine.

Ea \[i scoase valiza [i o deschise cu un gest gr`bit, \ns`Alan se apropie [i o \nchise.

– Nimeni nu-]i cere asta, rectific` el. Camera de al`turinu-i ocupat`. O s` m` culc acolo \n fiecare noapte… Mi-amcump`rat de la Funchal un sac de dormit.

80 JOSIE KING

– Angaja]ii de aici \[i vor da repede seama cum staulucrurile [i-i vor spune doamnei Jenson, coment` Lindaluându-[i hainele din comod`.

Deodat` se \nro[i: avea \n mân` lenjeria intim`…Profund tulburat`, ridic` ochi spre el. Stând \n picioareaproape de pat, era nemaipomenit de frumos \mbr`cat cucostumul bleu [i c`ma[a deschis` peste pieptul viril.

– Este pu]in probabil, r`spunse Alan. |n orice caz, ams`-mi \ncui sacul de dormit \n valiz`. Cât despre haine, m`tem c` nu trebuie s` stea \n dulap…

|n cele din urm`, ideea lui nu era rea. Furia Lindei se maitemper`.

– Maria o s` aib` cu siguran]` unele b`nuieli f`cândmenajul aici, suger` femeia.

– De ce? O s` folosesc perna… [i tu po]i foarte bine s`mototole[ti pu]in cear[afurile, murmur` el apropindu-se deinterlocutoare. Haide… Accept`…

– Nu-mi plac minciunile.– Doamna Jenson arde de ner`bdare s` te vad` din nou.

I-ai pl`cut mult… [i se plictise[te aici când J.P. lucreaz`.– Pân` la urm` ce face? \ntreb` Linda ca s` mai câ[tige

timp \nainte de a lua o hot`râre.– Se gânde[te s` fac` o fabric` de mobil` din ramuri de

palmier. Deocamdat`, nu este vorba decât despre artizanatdar e sigur c` \n curând va fi o cerere \nsemnat` deasemenea mobil` pe pia]a european`. Are dou` obiective \nvedere; s` creeze locuri de munc` \n aceast` insul` pe careo place foarte mult [i s`-[i m`reasc` imperiul. Are un fel

DANS LA NUNTA TA 81

minunat de a trata oamenii. |n general, ob]ine tot ce vrea [itotu[i este \ntotdeauna cinstit [i uneori chiar foartegeneros.

Cât entuziasm! Linda aproape c` era geloas`.– Chiar vrei postul `sta, nu?– Asta \ncerc s` te fac s` \n]elegi de la bun \nceput.

Salariul o s` fie de dou` ori mai mare, f`r` s` mai num`rtoate avantajele inerente unei asemenea pozi]ii.

– |mi promi]i s` dormi \n cealalt` camer`?Chipul lui Alan se lumin` cu un zâmbet radios.– Pe cuvânt de onoare!|nc` mai avea timp s` renun]e. Dar \i pl`cea la nebunie

s` r`spund` provoc`rilor… [i ar fi fost ridicol s` plece f`r`s` vad` Madera.

Totu[i so]ii Jenson erau atât de \ncânt`tori… Ce s` fac`?|n orice caz, n-ar crede niciodat` \n nevinov`]ia ei. Era maibine pentru toat` lumea s` accepte aceast` situa]ie pân` la\ntoarcerea \n Anglia.

– R`mâi, te rog.– Foarte bine, primesc. Dar numai cu condi]ia s` respec]i

cu stricte]e angajamentul pe care l-ai f`cut. Te previn c` laprimul pas gre[it, o s`-i spun adev`rul lui J.P..

– Ah! Lindy Lou… e[ti minunat`!Bucuros la culme, b`rbatul o lu` \n bra]e [i o f`cu s` se

\ntoarc`. O ]inea atât de hot`rât \ncât \i sim]i b`t`ile inimiipe sub c`ma[a fin` de m`tase. Dac-ar fi s`rutat-o acum, n-arfi avut curajul s` i se \mpotriveasc`.

82 JOSIE KING

Era gata s`-i cedeze. Din adâncul sufletului, vroia s` seabandoneze mângâierilor lui, s` se lase leg`nat` de cuvintede dragoste. Dar el o \mpinse la loc.

– Scuz`-m`… Eram prea fericit. Dar jur c` nu se va mai\ntâmpla. Bine! M` duc s` m` preg`tesc pu]in. Disear` o s`cin`m la Madera. J.P. vrea s` fie acolo când vei vedea primaoar` colinele luminate ale insulei, pe care le compar` cuni[te bijuterii.

– N-o s` fie surprins dac` te vede coborând singur? Parc`spuneai c` ne a[teapt` la un aperitiv.

– Ui]i c` suntem proasp`t c`s`tori]i [i c` ne revedemdup` mai multe zile de desp`r]ire. Sunt convins c`\ntârzierea ta nu-l va surprinde pentru nimic \n lume.

|n fa]a insisten]ei privirii lui, \[i sim]i obrajii \nro[indu-se.A[ezat` pe pat, \l asculta cântând sub du[. St`pânit` de

sentimente contradictorii, nu mai [tia ce s` cread` despredecizia ei… Trebuia neap`rat s` r`mân` calm`. Sejurul `sta\i permitea s` cunoasc` ni[te locuri pe care nu le cuno[tea[i nu era nici un risc atâta vreme cât reu[ea s`-l evite peAlan, pe cât posibil.

B`rbatul b`tu la u[` \nainte de a reveni \n camer`, cup`rul ud, c`ma[a desf`cut` peste pieptul bronzat. Aromacondimentat` a after-shave-ului s`u, umplea \nc`perea cuun parfum \mb`t`tor care trezi din nou flac`ra din ea.

Din sertarul toaletei, el lu` un mic scrin unde se g`seauinelul de ametist [i un inel de aur.

– Ar fi mai bine s` le por]i pe amândou`, \i spuseapropiindu-se de ea.

DANS LA NUNTA TA 83

La atingerea degetelor lui, inima femeii \ncepu s` bat`nebune[te… Ah! De ce nu era decât o \nchipuire? Ridic`ochii spre chipul lui, dar nu descoperi nici o urm` deemo]ie.

– S` nu \ntârzii prea mult, o sf`tui ie[ind pe u[`.Dup` plecarea lui, \ncepu s` se machieze. Dar \n ciuda

tuturor eforturilor pe care le f`cea, nu reu[ea s`-[i pun`gândurile \n ordine. Aceast` ac]iune nu va reu[i niciodat`…Mai devreme sau mai târziu, J.P. o s` afle adev`rul [i Alanavea s` piard` postul la care ]inea atât de mult… Dar \ndefinitiv, asta era problema lui. Ea nu avea altceva de f`cutdecât s` profite lini[tit` de aceast` vacan]` nea[teptat`;prezen]a ei al`turi de doamna Jenson nu era un fel de a lemul]umi pentru ospitalitate?

O \ntrebare \i veni deodat` \n minte; cine-i pl`tise biletulde avion? Spera ca Alan s` fi f`cut-o. Ar fi fost obliga]ia lui!

Când Linda intr` \n vastul salon, J.P., care era a[ezat\mpreun` cu so]ia pe canapeaua de piele, se ridic` s` vin`s-o salute. Purta un costum de un alb imaculat [i ]inea untrabuc \ntre degetele gr`sulii.

– Iat`-te \n sfâr[it, draga mea. |mi pare r`u c` n-am pututs` te \ntâmpin când ai venit. Sper c` Maria a avut grij` detine, nu-i a[a?

– Da, r`spunse Linda zâmbind. Mi-a fost de mare ajutor.– E o angajat` model. Nu [tiu ce ne-am face f`r` ea… Nu

e[ti prea obosit` dup` drum?– Nicidecum. Trebuie s` recunosc c` am adormit

a[teptându-l pe Alan. Totul este atât de lini[tit aici.

84 JOSIE KING

– Maud are de gând s` te fac` s` vizitezi regiunea. Ocunoa[te foarte bine.

– Exact a[a stau lucrurile, confirm` so]ia lui. A[teptam cuner`bdare s` vii aici. {i când te gânde[ti c` unii \i invidiaz`pe bog`ta[i… Vai ! Banul nu \nseamn` fericire.Singur`tatea este pre]ul bog`]iei.

– Atunci v` trebuie o domni[oar` de companie, suger`tân`ra fat`.

Se sim]ea foarte bine \n mijlocul lor. Fericit` c` sehot`râse s` r`mân`, se a[ez` lâng` gazda ei.

– Lucrurile nu stau chiar a[a, \i m`rturisi doamnaJenson. Am \ncercat. Unele se consider` datoare s` se aratepoliticoase \n fa]a unei b`trâne plictisitoare. Altele seploconesc \n fa]a mea… Nu, eu prefer pe cineva ca tine,care nu se teme s`-[i spun` p`rerile. Altele n-ar \ndr`zniniciodat` s`-mi vorbeasc` a[a cum tocmai ai f`cut-o!

– Oh! |mi pare r`u c` v-am p`rut a[a de grosolan`,doamn` Jenson. V` asigur c` n-am vrut s` par insolent`.

– {tiu, draga mea. Dar, spune-mi Maud.Doamna se \ntoarse spre so]ul ei.– |n loc s-o admiri pe Linda, ai face mai bine s` ne

serve[ti un aperitiv.– Ai dreptate… Tocmai m` gândeam ce [ans` a avut

Alan s` g`seasc` o femeie atât de seduc`toare. Ce vrei s` bei?– Un vin alb, te rog, r`spunse cea \ntrebat` zâmbindu-i

companionului ei.Acesta \i f`cu cu ochiul \nainte de a se adresa

patronului s`u.

DANS LA NUNTA TA 85

– Mie \nsumi \mi vine greu s` cred \n fericirea mea,declar` el.

Urmând instruc]iunile lui J.P., nu plecar` \nainte del`sarea nop]ii. Linda \n]elese repede de ce: spectacolul ce lise oferea \n fa]a ochilor ajungând \n Madera, era feeric.Luminile din port [i de pe falez` luminau \n[irate uneledup` altele. Cele de pe marginea drumurilor \n corni[`parc` pâpâiau printre ni[te copaci invizibili. Mai sus, pecoline, deveneau mai rare pân` ajungeau s` se confunde custelele de pe cerul de c`rbune.

– Nu-i minunat? \ntreb` Maud. De asta venim aici defiecare dat` când avem câteva zile libere.

Cu cât` dezinvoltur` vorbea despre acest voiaj pe caretân`ra \l f`cea poate o singur` dat` \n via]`! Dar b`trânap`rea s` citeasc` gândurile Lindei.

– Poate apreciem averea din cauza faptului c` amcunoscut s`r`cia, ad`ug` ea. Am plecat de la nimic. |nnoapte nun]ii, mi-a promis c`-mi ofer` o avere… [i s-a ]inutde cuvânt.

|n lumina palid` a felinarului de pe ambarca]iune, tân`rav`zu degetele gr`sulii ale lui Maud c`utând mâna so]ului.Chiar [i f`r` bani, aceea[i dragoste i-ar fi unit. Pentru ei,fericirea \nsemna s` fie \mpreun`.

B`trâna \i sim]i privirea [i zâmbi.– Când \l \ntâlne[ti pe b`rbatul viselor tale, nu trebuie s`

[ov`i.Vorbea degajat [i totu[i, aceast` remarc` parc` era

un sfat.

86 JOSIE KING

– L-am g`sit deja, r`spunse Linda.Cu atât mai r`u, dac` \nso]itorul ei \[i \nchipuia c` se

gândea la Simon…– Atunci p`streaz`-l, draga mea, murmur` Maud. Sunte]i

un cuplu perfect.|l v`zu pe Alan care o observa. A[a cum ar fi f`cut orice

tân`r \ndr`gostit, el \i prinse mâna \n a lui [i r`maser` a[apân` la sfâr[itul serii. Cu un efort imens, ea reu[i s`-[iascund` tulburarea…

Pentru nimic \n lume n-ar fi vrut s` se dea de gol. El nutrebuia s` [tie… Dar cât timp \[i va mai putea ascundesentimentele? Dup` spusele doamnei Benstead, eraangajat` pentru dou` s`pt`mâni… Era foarte pu]in \ntr-oexisten]`. Dar va reu[i oare s`-[i fac` inima s` tac` dou`s`pt`mâni?

DANS LA NUNTA TA 87

Capitolul 7

– Ne place la nebunie locul acesta, spuse Maud cu un zâmbetradios ajungând la restaurantul situat pe flancul colinei.

Din vastul balcon sprijinit pe piloni, o vedere splendid`li se deschidea \naintea ochilor. Lumina difuz` a l`mpilormici aflate pe mese, accentele unei muzici romantice adusede briz`, totul contribuia la crearea unei atmosfere extremde intime… Un adev`rat paradis al \ndr`gosti]ilor.

Mâncarea era la \n`l]imea decorului. Li se servi pepenegalben cu creve]i, apoi morun cu tomate, coriandru [icimbru. Felul pricipal de mâncare era un biftec flambat cuconiac, \nso]it de o delicioas` salat` verde. Doar de l`comie,pentru c` nu-i mai era foame, Linda nu putu rezista tenta]ieisufleului cu l`mâie care li se aduse la desert.

Dup` ce mâncar`, se \ntoarser` \n port.– Alan trebuie neap`rat s`-[i ia mâine o zi liber` ca s` te

duc` s` vizitezi insula, declar` J.P. urcând la bord.

– Ah, nu! protest` Linda.Pentru nimic \n lume nu vroia s` fie singur` cu el \ntr-un

asemenea cadru.– Prezen]a mea aici nu trebuie s` v` schimbe cu nimic

planurile, ad`ug` ea.– Foarte bine, aprob` b`rbatul durduliu tr`gând din

trabuc. Dragul meu, chiar ai g`sit so]ia ideal`, continu` eladresându-i-se lui Alan. Cu o companie atât de perfect` nupo]i s` nu reu[e[ti \n via]`.

– Am s` m` plimb cu Maud, continu` tân`ra, pu]instânjenit` s` se arate atât de familiar`. Sunt sigur` c` ea os`-mi arate tot ce-i de v`zut \n Madera.

– A[ face asta cu pl`cere, r`spunse b`trâna, dar a[ aveanevoie de un pic de odihn` dup` oboseala de ast`zi. |nplus, trebuie s` te dai pe toboganul de la Monte \mpreun`cu Alan.

– Poate se teme s` n-o \mping… suger` el mali]ios.– Chiar dac` ar merita asta, nu cred c-ai face-o! E[ti mult

prea galant!El \[i strecur` bra]ul \n jurul mijlocului Lindei [i o trase

lâng` el.– Ce p`rere ai, draga mea?– Gazda noastr` nu prea te cunoa[te, replic` ea, rece.Alan o str\nse mai mult [i un val de c`ldur` o str`b`tu. |n

curând se vor \ntoarce acas`… singuri \n \nc`perea vast` dela primul etaj…

DANS LA NUNTA TA 89

Cine i-ar fi s`rit \n ajutor dac` el nu se ]inea de cuvânt?Nimeni n-ar vrea s` se amestece \ntr-o ceart` dintre doi\ndr`gosti]i… |i sim]ea mu[chii coapsei lipi]i de ea.

Când J.P. propuse un ultim pahar, Linda accept` cupl`cere, ca s` mai câ[tige timp… Dar, din respect pentruMaud, nu dup` mult` vreme

ea le spuse noapte bun` [i se retrase \mpreun` cu Alan.Foarte atent, el o prinse de cot ca s-o ajute s` urce pe scar`[i ea nu \ndr`zni s`-[i retrag` mâna de team` s` nu fiev`zut`. |ns` de \ndat` ce el \nchise u[a, Linda alerg` sprepat [i ridic` o pern`.

– Asta-i a ta! spuse ea \ntinzându-i-o.– Mai am nevoie [i de pijama [i de sacul de dormit,

r`spunse el, cu o sclipire de amuzament \n ochi. Cel pu]in,dac` nu sunt obligat s` dorm pe jos…

Tân`ra se \nro[i de z`p`ceala ei.– F` cum vrei… [i du-te la baie. Am s` a[tept pe balcon

pân` termini.Alan se apropie.– Ce-i cu tine? Te sperie prezen]a mea?– E mai bine afar`…– A[a crezi? Poate-ar fi bine s` dorm acolo.La gândul de a-[i petrece noaptea atât de aproape de el,

inima Lindei \ncepu s` bat` nebune[te.– Mi-ai promis c` te culci \n camera cealalt`… Vreau s`

pot \nchide z`vorul. Sper c` te ]ii de cuvânt!O privi \ndelung, cu un zâmbet pe buzele senzuale.

90 JOSIE KING

– Chiar asta vrei? murmur` b`rbatul.– Da.– Atunci o s` am r`bdare…– |n cazul `sta, \]i pierzi timpul.El \i puse \ncet mâinile pe umeri [i atingerea degetelor

lui trezi \n ea o vâlv`taie.– E[ti sigur`, Lindy Lou? [opti el, mângâind-o cu buzele

pe frunte.Apoi se \ntoarse. Incapabil` s` fac` vreo mi[care, \l privi

luându-[i lucrurile din valiz`.– O s` termin repede.Linda \[i veni \n fire suficient ca s` poat` ie[i. Sprijinit`

de balustrad`, inspir` profund. |n aerul nop]ii plutea unmiros de pin. |n spatele ei, \l auzea pe Alan cântând subdu[. Dup` ce termin`, el veni pân` la u[a balconului, cuvesta de la pijama deschis` peste pieptul viril.

– Totul este foarte romantic, nu-i a[a? spuse b`rbatulprivind luminile din Madera \n dep`rtare.

– Pleac` imediat!Alan intr` pe balcon, se apropie \ncet de ea o prinse de

mijloc ca s-o trag` lâng` el. Ea \i sim]i c`ldura pe mâna goal`[i \ncremeni. Dumnezeule! Trebuia s` g`seasc` curajul s`-lresping`… Dar, parc` hipnitizat`, \nnebunit` de dorin]`,nu putu s` fac` altceva decât s` a[tepte s-o s`rute. Cu toateastea, \n momentul \n care buzele lor erau gata s` se ating`,el se \ndep`rt`.

DANS LA NUNTA TA 91

– N-ar trebui s`-]i fie fric` de mine, murmur` el. Noaptebun`, Lindy Lou. Vise pl`cute!

F`r` s`-i mai lase timp s` r`spun`, el plec`.Mai târziu, \n a[ternutul proasp`t al patului, Linda trecu

\n revist` cele \ntâmplate \n timpul zilei care tocmai sescursese. {i când te gânde[ti c` diminea]` era \n Anglia!…Ar fi f`cut mai bine s` r`mân` acolo.

Totu[i, Alan se dovedise foarte corect pân` acum… de[ifusese cât pe ce s` cedeze farmecului s`u.

Contempl` \ndelung magnificul inel de pe noptier`… Arfi stupid s` poarte \n permanen]` o bijuterie atât depre]ioas`. I-ar cere lui J.P. s`-l pun` \n seif [i nu-l va purtadecât când vor ie[i seara, undeva. Dar mai era [i problemaverighetei; era obligat` s-o p`streze… Cum avea s`-i explicelui Simon urma alb` de pe degetul bronzat?

|n ciuda a[tept`rilor, nu dup` mult timp avea s-ocuprind` un somn greu din care nu se trezi decât la opt f`r`un sfert.

Dup` ce [i-a pus repede pantalonii de pânz` de lacostumul safari [i o c`ma[` asortat`, femeia \[i perie cu grij`p`rul [i se machie pu]in.

Când intr` \n camera unde se servea masa, Alan, a[ezatdeja la mas`, o \ntâmpin` cu un zâmbet aprobator.

– Unde sunt gazdele noastre? \ntreb` nou-venitaaruncând o privire la micul dejun englezesc a[ezat peplatouri de argint pe bufet.

92 JOSIE KING

– J.P. a plecat la Madera acum o or`. Cât despre Maud,ea \[i cere scuze. Se simte obosit`. O vom vedea la cin`…Bine! Uite programul pe care ]i-l propun: mai \ntâi oplimbare cu o c`ru]` pe malul m`rii, [i pe urm` o excursiela munte cu taxiul, ca s` evit`m c`ldura de peste zi.

– Cuno[ti bine insula din câte-mi dau seama, spusetân`ra a[ezându-se \n fa]a lui.

– Am venit aici acum opt ani… \mpreun` ca fata cu caresperam s` m` \nsor.

Vorbindu-i, el \[i privea fix cana cu cafea. Chipul \iexprima o triste]e profund`.

Linda avu o strângere de inim`… Deci iubise deja atâtde mult \ncât fusese gata s` se \nsoare! Asta n-ar fi trebuits-o mire. Pân` la urm` avea vreo treizeci de ani… Dar nicinu se gândise pân` acum la asta.

– Ce s-a \ntâmplat?– Destinul… Era bolnav` de leucemie. Când am venit

aici, [tiam amândoi c` era condamnat`. Sejurul nostru a fostbulversant.

– |n cazul `sta, s` renun]`m la vizita asta. }i-ar trezi preamulte amintiri dureroase…

– Nici nu se pune problema de a[a ceva. Nu po]i tr`i \ntrecut. |n plus, Jenny vroia s` fiu fericit. Era o femeieextraordinar`… sem`na cu tine.

Dup` micul dejun, Linda se \ntoarse \n camera ei s`caute o geant` \nainte de a cobor\ s`-[i \ntâlneasc`\nso]itorul.

DANS LA NUNTA TA 93

– |ncepeam s` fiu nelini[tit, spuse el.Tân`ra izbucni \ntr-un hohot de râs fericit. Soarele

radios care inunda holul o f`cea s` fie fericit`.– Am fost s-o salut pe Maud. |]i recomand` s` ai grij` de

mine.– Asta depinde de tine, declar` el urmând-o pe treptele

peronului. Sunt bucuros s` constat c` de data asta ]i-ai luat\nc`l]`rile care trebuie. Ce-ar fi s` facem \ntrecere?

El porni la drum cu pa[i mari dar, v`zând c` nu-l poateurma, o a[tept` la poart`. F`r` s` mai stea pe gânduri, eaprinse mâna pe care el i-o \ntindea [i merser` \mpreun`pân` \n port.

Când \i auzi, Luis scoase capul din cabina vasului pe careo cur`]a.

– Bom dia! \i \ntâmpin` el cu un zâmbet radios.– Bom dia, Luis! r`spunse Lidia, nemaiputând s` adauge

altceva. {alupa mic` plec` spre Funchal cu jerb` irizat` de

spum`.– E[ti mul]umit` c-ai r`mas?Femeia \i privi \ndelung chipul frumos [i umerii

puternici sub c`ma[a alb`.– Da… Mul]umesc pentru asear`, murmur` ea dup` un

moment de ezitare.– Contrar celor gândite de tine, nu sunt un monstru.

Niciodat` n-am luat o femeie f`r` voia ei.

94 JOSIE KING

Jenat`, \ntoarse privirea. Slav` Domnului, pilotul nu\n]elegea o boab` engleze[te… {i când te gânde[ti c` \nadâncul sufletului vroia s` i se d`ruiasc`. Asear` fusese câtpe ce s`-[i satisfac` dorin]a… Dar trebuia s` se arate [i maitare.

– |nainte de apari]ia transporturilor moderne, spuseAlan când ajunser` la mal, existau trei mijloace dedeplasare. Bolnavii [i infirmii foloseau un hamac legat de obar` pe care o sus]ineau doi oameni, câte unul la fiecarecap`t. Ceilal]i luau carros de bois \n ora[. Sunt c`ru]ele cuboi. Pe urm`, se cobora de la munte cu carro de cesto, unfel de tobogan. Toate astea mai exist`, dar sunt dejafolclor… Pentru \nceput, o s` lu`m un car cu boi.

Era un vehicul ciudat f`cut din ramuri de palmier.|n`untru, dou` divane mici umplute cu câl]i erau a[ezatefa]` \n fa]` [i protejate de razele de soare de un baldachinde perdele albe. Urcat pe ro]i de lemn, aluneca \ncet pepietrele str`zilor. |n decursul plimb`rii prin or`[el, Linda fusurprins` s` simt` peste tot influen]a britanic`; cutiile descrisori ro[ii [i lampadarele de fier forjat parc` erau decoruldintr-un roman de Dickens.

– Trupele engleze au fost de multe ori amplasate \nMadera, explic` Alan. {i noi am contribuit la industrializarealocurilor astea. Poate `sta e motivul pentru care suntem\ntotdeauna foarte bine primi]i.

Foarte destins`, tinerei \i pl`cu foarte mult vizita prinora[. Minusculul cimitir englezesc o impresion` \n mod

DANS LA NUNTA TA 95

deosebit; erau acolo mormintele coloni[tilor [i ale celorcare pieriser` \n naufragii ajungând pe insula visurilor lor.

|nso]itorul ei o conduse s` m`nânce de prânz \ntr-unrestaurant cu tipic local [i comand` o mas` delicioas`alc`tuit` din fructe de mare al`turi de ton cu garnitur` deporumb pr`jit la gr`tar.

– Cuno[ti foarte bine locurile astea [i obiceiurile de aicipentru cineva care nu a petrecut aici decât câteva zile,observ` ea.

O expresie nostalgic` se \ntip`ri pe chipul lui Alan.– Când am venit cu Jenny, [tiam c` va fi cu siguran]`

ultima vacan]` pentru ea. {i am f`cut totul ca s` fie cât maireu[it`… Chiar am \nv`]at portugheza! Bine! Ad`ug` elridicându-se. Dac` e[ti gata, putem s` plec`m. O s` mergemcu un taxi pân` mai sus, la munte.

– De ce nu facem o baie mai \ntâi ? E atât de cald…– Nu. N-avem timp!– {i dac` l`s`m excursia noastr` pentru mai târziu?– Nici nu se pune problema!F`r` un cuvânt \n plus, el se \ndep`rt` cu pa[i mari.

Neavând \ncotro, ea trebui s`-l urmeze.A[a cum \i spusese, era mai rece la altitudine. La

Camacha, un s`tuc renumit pentru vinurile lui, Lindaadmir` \ndelung superbele mobile din ramuri de palmierdin magazinul expozi]iei. Printre obiectele de decor, uneleaveau forma unor animale, altele reprezentau p`s`ri [i floriexotice. Dar \i pl`cu mai ales un leag`n suspendat de o tij`

96 JOSIE KING

ca s` se balanseze mai u[or. Aspectul lui te f`cea s` tegânde[ti la arca lui Noe. Inexplicabil, sim]i lacrimiap`rându-i \n ochi.

Deodat`, glasul lui Alan o trezi din visare.– Vrei s` ]i-l fac cadou?Ea \nghi]i \n sec ca s`-[i ascund` emo]ia \nainte de a se

\ntoarce spre el cu un zâmbet for]at.– Mi-ar trebui mai \ntâi un so]!– Credeam c` totul este pus la punct cu Simon… Sau

poate te-ai r`zgândit?O clip`, fu tentat` s`-i spun` drept c` niciodat` nu se

gândise s` se m`rite cu b`iatul `sta… dar el plecase dejamai departe s` admire un splendid fotoliu Emmanuelle.

Mai târziu, dup` ce traversaser` planta]ia de eucalip]i, seoprir` la o belvedere dominând vulcanul stins. Râpele parc`ajungeau \n adâncurile p`mântului… Ce spectacolgrandios! Erup]ia trebuie s` fi fost teribil` ca s` produc` oasemenea r`sturnare \n natur`… {i când te gânde[ti c`fundul craterului era locuit!

– Aici trebuie venit seara, declar` Alan, atunci cândsoarele \mbr`]i[az` stânca asemenea unei laveincandescente.

– Trebuie s` fie impresionant!– Este o vedere de neuitat.|ntârziar` mai mult acolo sus, fascina]i de s`tucurile

ag`]ate de flancurile falezelor, de c`derile de ap` [i

DANS LA NUNTA TA 97

magnificele panorame care li se deschideau \naintea ochilorla fiecare cotitur`.

Era târziu când ajunser` la Monte.– Am ajuns [i aici, anun]` Alan deschizând u[a taxiului.

O s` coborâm \ntr-o manier` mai tradi]ional`.Se instalar` \ntr-o sanie; doi oameni, asemenea unor

edecari, apucar` o parâm` ag`]at` \n partea din spate. De\ndat` ce \mpinser` vehiculul, acesta \ncepu s` coboare cuvitez` destul de mare pe drumul de gale]i, ]inut \n frâu decei doi angaja]i care alergau \n urm`.

Dumnezeule! |n unele locuri, panta era aproapevertical`!… Speriat` la culme, Linda \[i lu` \n bra]e\nso]itorul.

– Foloseau sistemul `sta ca s` transporte mâncarea, \iexplic` el. }i-e fric`?

– Pu]in… dar este exaltant!Alan o prinse de umeri [i o trase lâng` el.|n ciuda oric`rei a[tept`ri, traseul dur` destul de mult.

Treceau pe lâng` copaci, tufi[uri, pere]i albi decora]i cuflori ag`]`toare… Timpul parc` se oprise.

Când sim]i buzele lui Alan pe obraz, femeia sim]i un fiorstr`b`tându-i spatele.

– E[ti adorabil`…– M` flatezi!Cu fa]a \nro[it` de c`ldur`, inima b`tându-i gata s`-i

sparg` pieptul, ea se sim]ea \n culmea fericirii. Ar fi vrut caaceast` clip` s` dureze mereu…

98 JOSIE KING

Când ajunser` jos, taxiul \i ajunsese din urm` [i a[teptas`-i duc` \n port. J.P. era deja \n vas.

– Bun` ziua! \i \ntâmpin` el. M-am gândit c` am puteaface traversarea \mpreun` ca s` nu fie nevoie s` se mai\ntoarc` Luis… A[adar, cum ]i se pare insula?

– Extraordinar`! Nici nu-mi \nchipuiam c` poate fi atâtde frumos pe aici.

– Atunci \nseamn` c` \n]elegi de ce, mie [i Maudei neplace atât de mult

s` venim aici. De fapt, ad`ug` el \n momentul \n careAlan urca la bord, Luis mi-a spus c` \n diminea]a asta a venitfata mea… M` \ntreb ce-o poate atrage aici \n sezonul`sta…

|ncântarea Lindei se risipi numaidecât. Nu era greu deghicit de ce venise Roma; \l vroia pa Alan, c`s`torit` sau nu.Era felul de om care lua ce vroia f`r` s` le pese de cei dinjur… {i dac` descoperea adev`rul? I-l va spune tat`lui ei cas` se r`zbune?

Ambarca]iunea aluneca acum pe valuri, spre apus. |ntimpul travers`rii, Linda r`mase t`cut`, cufundat` \ngândurile ei. De ce Alan nu se c`s`torise cu Roma, dinmoment ce ea ]inea atât de mult la asta? Dac` dragostea luimurise odat` cu Jenny, nimic nu mai conta pentru el… [iaceast` c`s`torie l-ar fi ajutat enorm… Dar de fapt, ce se\ntâmplase cu cei de care fusese intim legat` domni[oaraJenson? Poate trebuiser` s` p`r`seasc` compania dup` divor]…Asta explica totul! Alan nu vroia s`-[i asume nici un risc…

DANS LA NUNTA TA 99

|mbr`cat` cu o rochie de cocteil mov, cu splendidul p`rnegru \ncadrându-i fa]a perfect machiat`, tân`ra\ncânt`toare \i a[tepta pe ponton.

|n ciuda dr`g`l`[eniei fa]` de tat`l ei, Roma nu avea ochidecât pentru Alan [i interesul acesta p`rea reciproc.

– Sper c` tata nu te-a pus prea mult la treab`, spusetân`ra apropiindu-se de el. Este atât de exigent!

– Sarcinile pe care le \ndeplinesc cu pl`cere nu suntniciodat` corvezi, replic` el.

Mina lui J.P. exprima aprobarea acestei remarci.– Fata mea nu se gânde[te decât la pl`cerea ei…– Domnul Muir [i-a luat liber azi, ad`ug` Linda, hot`rât`

s` participe la discu]ie. Am explorat insula \mpreun`.Rivala ei o privi dispre]uitor \nainte de a i se adresa lui

Alan.– Ne \ntoarcem mâine acolo. Cu siguran]` n-ai v`zut tot.

Am s`-]i ar`t locurile care-mi plac mie.– Credeam c` nu-]i place s` ie[i decât noaptea, interveni

cu r`ceal` domnul Jenson.– Una n-o exclude pe cealalt`… De altfel, vom putea

\ncheia seara la cazinou. |mi \nchipui c` nu joci, nu? o\ntreb` pe Linda pe un ton batjocuritor.

– Nu! Mi se pare un lucru stupid.– Foarte bine! exclam` J.P.. Dragul meu, ai mare noroc.

Roma m` cost` o avere cu datoriile ei.|n timpul drumului, Alan r`mase t`cut. Se terminase

intimitatea acestei zile minunate… Nu se mai gândea decât

100 JOSIE KING

la frumuse]ea a[ezat` lâng` el. De \ndat` ce ajunser` acas`,Linda urc` \n camera ei cu pretextul c` se duce s` ser`coreasc`. Fericirea acestor câteva ceasuri inundate desoare l`sase locul unei triste]i sumbre ca noaptea…

Alan se duse imediat dup` ea, aparent furios… cusiguran]` pentru c` fusese nepoliticoas` cu metresa lui.

– Ai treab` la baie acum? \ntreb` el sec.– Nu. Du-te tu…Ea [ov`i o clip`.– Cei de jos au nevoie de compania ta, nu de a mea,

continu` Linda.Ridicând din umeri, el \[i lu` hainele din dulap.– Cum vrei tu. Mie mi-e indiferent.El trase z`vorul \n urm`, d`du drumul la du[, dar nu-l

mai auzi cântând. Cu lacrimi \n ochi, Linda ie[i pe balcon.{i când te gânde[ti c` petrecuse clipe extraordinare\mpreun` cu el… Ce nebunie! Asta-i va folosi ca lec]ie.

Deodat` \l v`zu \n deschiderea u[ii de sticl` de la balcon,foarte aproape de ea. M`car dac` ar fi putut s-o ia \nbra]e…

– Eu cobor, anun]` el. S` nu \ntârzii prea mult. J.P.tea[teapt`.

– S` se duc` naibii! Nu e numai el pe lumea asta!– Este gazda la care stai. A[a stând lucrurile, merit` un

pic de considera]ie, nu?– Ei bine! S` nu contezi pe mine! O s` g`se[ti tu o scuz`.

Spune-le c` m` doare capul.

DANS LA NUNTA TA 101

Alan se apropie de ea [i o prinse de um`r cu o mân` de fier.– Min]i! Erai \n plin` form` pân` la venirea Romei. Ce

se-ntâmpl`?– M-ai atras \n capcana asta! Nu m` intereseaz` dac` ob]ii

postul. Am de gând s` spun totul doamnei Jenson \nainte cafiica ei s` fac` asta.

– N-o s` faci nimic! strig` el furios. {i o s` stai aici dou`s`pt`mâni, a[a cum ai promis.

– Nu m` simt legat` printr-un astfel jur`mânt.O trase lâng` el [i o strânse violent.– Ascult`! Aseara eu am respectat regulile… Acum este

rândul t`u s` te ]ii de cuvânt, altfel o s`-]i par` r`u.F`r` s`-i lase timp s` reac]ioneze, Alan puse st`pânire pe

buzele ei cu un gest brutal [i ea nu putu s` r`spund` decâtcu aceea[i violen]`.

– Gânde[te-te la ce ]i-am spus, murmur` b`rbatulsl`bind strânsoarea. Dac` nu vii jos \ntr-o jum`tate de or`,vin eu dup` tine.

Profund tulburat`, ea \ncerc` s`-[i pun` ordine \ngânduri. Acum era sigur` c`-l iubea… [i \[i d`duse aramape fa]`. Alan [tia acum ce efect avea asupra ei [i nu avea s`ezite s` se foloseasc` de acest lucru.

Dar ce putea ea s` fac`? Cum s` plece de aici f`r` s` leofenseze pe gazde?

Adâncit` \n gândurile sumbre, se \mbr`c` din \ntâmplarecu o rochie bleu pal. |nainte de a ie[i din camer`, arunc` o

102 JOSIE KING

ultim` privire \n oglind` [i v`zu deodat` c` alesese ]inutacea mai atr`g`toare: decolteul corsajului mulat \i punea deminune \n valoare curbele pieptului.

F`r` s` vrea, instinctul o \mpingea s` lupte \mpotrivarivalei sale…

Când cobor\, toat` lumea o a[tepta \n salon.– Vino, draga mea, spuse J.P. ridicându-se. }i-am preg`tit

paharul. Un vin alb, nu-i a[a?– Da, mul]umesc.Dar mintea \i umbla aiurea. Alan st`tea lâng` Roma pe

divan. |n noaptea asta, cu siguran]` nu va dormi \n sacul luide dormit…

|n timpul mesei, Roma acapar` conversa]ia dar numaiAlan p`rea la fel de dezinvolt ca ea. Exasperat`, Linda segândi o clip` s` dea totul pe fa]`, dar renun]` dinconsidera]ie pentru gazdele care se sim]eau suficient destânjenite de atitudinea fiicei lor.

Dup` ce terminar` de mâncat, J.P. propuse s` se joace opartid` de scrabble. Roma, aparent plictisit`, se duse spreu[ile care d`deau spre balcon ca s` contemple noaptea.

– Eu, nu, coment` ea. Seara e prea frumoas`… A[prefera s` m` plimb.

– E prea \ntuneric, \i r`spunse tat`l. Luna o s` apar` abiadup` miezul nop]ii.

– Dar sunt [i lanterne pe lumea asta, doar nu ne afl`mpe o insul` primitiv`… Nu vrei s` vii cu mine, Alan?

Urm` un moment de t`cere.

DANS LA NUNTA TA 103

– {i tu, Linda? \ntreb` el. }i-ar pl`cea s` vii cu noi?– Nu.Nu pusese \ntrebarea decât ca s` salveze aparen]ele, ea

[tia foarte bine. Pentru nimic \n lume n-ar fi vrut s` letulbure \ntâlnirea \ntre patru ochi… {i dac` vroia s` apar`ca un seduc`tor \n ochii celui care urma s`-l angajeze,n-avea decât.

– Du-te dac` vrei, ad`ug` Linda.– Da! Da, Alan! [opti rivala ei. Noaptea e a[a \ntunecat`.

Ar fi periculos pentru mine s` merg singur`.B`rbatul se apropie de ea. Amândoi \nal]i [i cu p`rul

negru, formau un cuplu splendid. Linda nu putu s` nusimt` o strângere de inim`.

– Dac` insi[ti… accept` el.– Cât` lips` de entuziasm! se sclifosi Roma. Auzindu-te,

s-ar zice c` n-ai de gând s` vii.– Adev`rat? replic` el, cu buzele strânse.Alan arunc` o privire spre umerii ei goi [i decolteul

generos al rochiei.– Ia-]i un [al! S` nu-]i fie r`coare cu briza care abia a

\nceput.– Po]i s` te duci s`-mi iei [alul de pe pat?– |n care camer`?Surprins`, Linda f`cu ochii mari. Era de râs… Uite cum

\i indica unde s-o g`seasc` mai târziu.– Dar \n partea cealalt` a b`ii, bine\n]eles, murmur` ea.F`r` un cuvânt, Alan ie[i din camer`.

104 JOSIE KING

– Tatei \i place s` grupeze invita]ii \n aceea[i arip` acl`dirii, explic` fata a[ezându-se pe bra]ul fotoliului tat`lui.Asta simplific` treaba angaja]ilor… Haide, Linda, continu`Roma \ntorcându-se spre tân`ra femeie. Ce se-ntâmpl`? E[tipalid`.

– Nu, nu… N-am nimic.|ns` ea era prad` unei confuzii majore. |n noaptea asta,

Alan trebuia s` se culce cu una dintre ele. Or, n-ar suportas`-l [tie atât de aproape \n bra]ele unei alte femei. |ns` [tiac` dac` r`mânea cu ea, nu i-ar fi putut rezista…

Comedia durase destul… Trebuia s` plece de aici câtmai repede cu putin]`.

DANS LA NUNTA TA 105

Capitolul 8

Linda a[tept` ca Alan [i Roma s` dispar` \n noapte\nainte de a se \ntoarce spre J.P.

– Pot s` v` cer o favoare? Trebuie s` iau leg`tura cu oprieten` din Anglia… Cum nu i-am spus c` plec, m` tem s`nu-[i fac` griji pentru mine. I-a[ scrie, dar m` tem c`scrisoarea ar ajunge foarte greu. A[a stând lucrurile, a[ vreas` folosesc telefonul dumneavoastr`. Am s` pl`tescconvorbirea, bine\n]eles.

De[i nu-i pl`cea s` mint`, asta era singura posibilitate dea p`r`si insula f`r` s` afecteze cariera companionului ei.

J.P. t`ie cap`tul havanei [i scoase din buzunar o cutie dechibrituri.

– |mi pare r`u, r`spunse el. Locul `sta e departe delume. |n caz de urgen]`, sunt contactat la Funchal [i o[alup` \mi aduce mesajul, ceea ce m` face s` stau lini[titaici. Po]i s` suni mâine de la biroul meu.

V`zând expresia dezam`git` a tinerei, Maud interveni:– Am o idee mai bun`: de ce nu mergem acum la

Madera? E o c`ldur` \n`bu[itoare… Pu]in aer proasp`t n-aravea s` ne strice.

– Ah, nu! N-are rost s` v` deranja]i…– Fii serioas`! N-are rost s` protestezi. Sunt sigur` c` J.P.

o s` fie de acord. Nu-i a[a, dragul meu?– Bine\n]eles, f`cu el ridicându-se anevoie. O s` bem un

pahar la Britanic Club.Vor s` m` consoleze, se gândi Linda. Din polite]e, \[i

ascunseser` dezaprobarea fa]` de purtarea lui Alan fa]` defiica lor… Dar incidentul de ast`-sear` risca s`-icompromit` viitorul.

– Bine! |n timp ce voi v` preg`ti]i, am s`-l anun] pe Luis,ad`ug` el.

– Of! Nu vreau s`-i stric seara…– Nu-]i face griji… |]i garantez c` va fi \ncântat s`

petreac` un ceas-dou` cu prietenii.|n timpul drumului pân` la pontonul unde aveau s` se

\mbarce, \n inima Lindei ap`ru un lic`r de speran]`. Dac`-i\ntâlneau pe cei doi fugari, poate reu[eau s`-i conving` s`vin` cu ei… |ns` drumul era pustiu.

Luminilor din port li se ad`ugau cele ale unui pachebotcare se preg`tea s` plece din nou dup` o scurt` escal`.Spectacolul era feeric. Cuprins` de o adânc` meelancolie,Linda nu putea s`-[i alunge din minte imaginea obsedant`

DANS LA NUNTA TA 107

a perechii insolente… Unde erau? O clip` [i-i \nchipui\ntin[i pe plaj`… Tulburat`, \ncepu s` discute cu Maud,\ncercând s`-i uite.

La club, J.P. \i f`cu semn spre cabina telefonic`.– Cere-i centralistei num`rul pe care-l vrei.Dup` o a[teptare care i se p`ru nesfâr[it`, primi \n sfâr[it

leg`tura.– Alo! Simon Parks la telefon.– Sunt Linda.– Linda! |mi pare bine s` te aud…Glasul lui deveni deodat` nelini[tit.– Ce se-ntâmpl`?– Nu-i nimic grav. Nu-]i face griji… Nu pot s`-]i explic

acum cum stau lucrurile. E prea complicat. Dar am nevoiede ajutorul t`u.

– |]i stau la dispozi]ie.– Mul]umesc… Ascult`, [tiu c` o s` ]i se par` ciudat dar

trebuie s`-mi trimi]i o telegram` din care s` se \n]eleag` c`m`tu[a mea este bolnav`… sau mai bine internat` \n spital.A[a ar fi mai conving`tor.

– Nu-i adev`rat, nu-i a[a?– Nu… Nu c`uta s` \n]elegi… Pân` la urm` trebuie s`

m` \ntorc cât mai curând.– Crezi c-ar fi plauzibil? |n asemenea cazuri prime[ti un

telefon.– Asta nu se poate. Insula este complet izolat`. De asta

vreau o dovad` scris`. Te rog, Simon. Nu pune \ntreb`ri.

108 JOSIE KING

Adresa este Ilha de Pequenina Joia, Madera. Expediaz`mesajul mâine la prima or` ca s` ajung` la Funchaldiminea]a.

– Ai probleme?– Nu chiar… |n orice caz, telegrama asta o s` pun` totul

la punct. Promite-mi c` o s` faci asta.– Dac` insi[ti…– Cu un pic de [ans`, o s` m` \ntorc \n dou`zeci [i patru

de ore. O s` ne \ntâlnim atunci. La revedere, Simon. |nc` odat`, mul]umesc.

F`r` s`-i mai lase timp de discu]ie, ea \nchise telefonul.Când reveni \n salonul clubului, so]ii Jenson \i prezentar` opereche \n vârst` care st`teau la masa lor. F`cu tot posibiluls` participe la conversa]ie. Cu toate astea, nici o clip` nuputea s` nu se gândeasc` la Alan. Ce-avea s` fac` dac` n-og`sea \n camera ei?

Dar când se \ntoarser` acas`, doar câinii de paz` \i\ntâmpinar`. |n salon nu era decât o pisic` neagr` a[ezat` \nmijlocul divanului.

– Se pare c` nu s-au \ntors, coment` Maud. Am s`preg`tesc ceva cald de b`ut.

– Pentru mine nu, mul]umesc, r`spunse Linda.Nu vroia s` mai \ntârzie jos. Dac` urca imediat, putea s`

\ncuie cu cheia [i Alan n-avea decât s` doarm` altundeva.Cu atât mai r`u dac` avea nevoie de lucrurile lui.

– M` simt obosit` dup` toate vizitele astea, ad`ug` ea.Cred c` m` duc s` m` culc imediat.

DANS LA NUNTA TA 109

– Vrei un somnifer?Glasul gazdei era plin de compasiune [i tân`ra remarc`

o und` de mil` \n privirea ei… Ce bine-ar fi fost dac-ar fiputut s`-i m`rturiseasc` tot!

– Sunte]i amabil`, dar nu folosesc niciodat`.Cu un gest instinctiv, o s`rut` pe b`trân` pe obraz.– Somn u[or, murmur` ea.Maud o prinse cu blânde]e de mân`.– |ntotdeauna vei fi binevenit` la noi.O ghicise c` vroia s` plece. Cuprins` de remu[c`ri, Linda

fu cât pe ce s`-i spun` adev`rul… Dar nu… T`cerea era depreferat pentru toat` lumea. |n orice caz, J.P. ar \n]elegerepede. Cât despre ea, \ncepând de mâine va fi la Londra,eliberat` de povara acestei mascarade. Singura p`rere der`u ar fi c` nu putea s`-i mai vad` din nou pe ace[ti oameniminuna]i. Cu inefabila tandre]e a unuia fa]` de cel`lalt, eireprezentau \n ochii Lindei perechea ideal`.

Un buchet de mimoze a[ezat \ntr-o glastr` de pe mas`\nmiresma palierul primului etaj. Surprins` s` vad`lumin` la u[a ei, intr` \n camer`. Maria probabil l`saselumina aprins` când venise s` fac` patul. Când \[i v`zuc`ma[a de noapte a[ezat` al`turi de pijamauab`rb`teasc` de m`tase neagr`, f`r` s` vrea o cuprinse otulburare profund`.

Urma s` \ncuie cu cheia când z`ri o mi[care pe balcon [ise \ntoarse repede.

110 JOSIE KING

– Ia te uit`! Dar de unde vii? \ntreb` Alan pe un ton sec.Cuprins` de panic`, nu [tiu \n prima clip` ce s`

r`spund`, dar \[i veni repede \n fire.– Am fost pu]in plecat`. Dar asta nu te prive[te pe tine.– Ba da! |nchipuie-]i c` mi-am f`cut griji de absen]a ta.– Ce tupeu ai! Dar se pare c` nu ]i-a p`sat deloc de mine

când ai plecat cu frumoasa aia.– Este iresponsabil`… Trebuie supravegheat`.– Atunci, sunte]i amândoi \n situa]ia asta. De \ndat` ce

ridic` un deget, sose[ti lâng` ea \n fuga mare!– Chiar e[ti geloas`? murmur` b`rbatul apropiindu-se

de ea.– Nicidecum !Era atât de frumos cu c`ma[a descheiat` pe pieptul

viril. Inima Lindei \ncepu s` bat` mai repede. |ndisperare de cauz`, ea \i lu` pijamaua [i i-o arunc` cu ungest furios.

– }ine-o! O s` ai nevoie acolo unde te duci.Pe chipul lui Alan ap`ru un zâmbet.– |mi pare r`u, dar trebuie s` r`mân aici… Roma

doarme \n camera de al`turi.– Atunci, du-te la ea! Sunt sigur` c-o s` fie \ncântat`.– Te \n[eli, draga mea… Este foarte prost dispus`… Nu

vrea s` vad` pe nimeni.– P`cat, pentru c` nici nu poate fi vorba s` te culci

aici…

DANS LA NUNTA TA 111

– Totu[i, camera asta este a amândurora.– Dac` nu ie[i imediat, replic` ea deschizând u[a, am

s`-i spun totul lui J.P.– E[ti sigur` c-o s` te cread`?– N-are nici o importan]`… Pa[aportul meu este dovada

c` nu suntem c`s`tori]i.– Exact, constat` el dup` o clip` de t`cere. {i preferi s`

fii alungat` de pe insula asta \n loc s`-]i petreci noaptea cumine?

– |]i dau dou` secunde s` ie[i.Alan se apropie de ea foarte \ncet.– E[ti sincer`?– Foarte!– Atunci, sunt dezolat s` te fac s`-]i risipe[ti iluziile.Brusc el \nchise u[a, r`suci cheia [i o b`g` \n

buzunar.– Deschide dac` nu vrei s` urlu!O prinse de mân` [i o \mpinse brutal.– |nceteaz` s`-mi vorbe[ti \n felul `sta! strig` el

aruncând-o \n pat. }i-am spus-o deja; \ntotdeauna respectdorin]a femeilor. Voi a[tepta s` fii de acord.

Stând \n picioare \n fa]a ei, o domina cu statura.– Mai bine mor! exclam` femeia, furioas` s`-[i simt`

obrajii \nro[indu-se.– Bine! Cel pu]in suntem de acord cu un lucru… Acum,

gânde[te-te pu]in: nu pot s` dorm \n camera vecin` dar

112 JOSIE KING

r`mâne balconul. Dac` m` \ncui afar`, n-ai de ce s` te temi.Z`vorul este \n`untru.

– Dar unde o s` te culci?– Pe un [ezlong… {i dac` nu te deranjaz`, am s` iau o

p`tur`. Diminea]a este destul de rece.El o ajut` s` se ridice [i ea \l privi f`cându-[i culcu[ul.– Hot`rârea ta este irevocabil`? o \ntreb` mali]ios.– Absolut.– Doar n-o s` m` refuzi pentru un mic s`rut de noapte

bun`?– Las`-m`…Unde g`sise puterea s` rosteasc` aceste cuvinte? Toat`

fiin]a \i vibra de dorin]`… |ntr-o tres`rire de orgoliu, reu[is`-i \ntoarc` spatele.

– P`cat, [opti Alan, rezemat de tocul u[ii. Noaptea asta eatât de romantic`…

– Dac` nu ie[i imediat, \l chem pe J.P.– Foarte bine, Lindy Lou… dac` asta vrei. Dar \ntr-o zi,

o s` fii a mea.

A doua zi diminea]`, fu trezit` din somn de câteva b`t`i\n geam.

– |mi pare r`u c` te deranjez, declar` Alan când venis`-i deschid`. Dar e vina ta dac` trebuie s` te trezesc ca s`m` duc la baie.

DANS LA NUNTA TA 113

Linda arunc` o privire gr`bit` la ceasul de[tept`tor; nuera decât [ase [i un sfert.

– S` nu ui]i c` sunt aici ca s` lucrez, ad`ug` el. La [apte[i jum`tate plec la Madera, \mpreun` cu J.P.

Privirea lui z`bovi pe c`ma[a de noapte diafan` care abiaascundea silueta gra]ioas` a tinerei. Stânjenit`, lu` imediathalatul de pe sp`tarul scaunului [i se acoperi gr`bit. Dar elcontinua s-o priveasc` atent.

– P`cat c` n-am timp, murmur` Alan.El \[i strecur` o mân` dup` ceafa Lindei [i \i r`suci p`rul

pe degete. Incapabil` s` mi[te, frem`tând, ea a[tepta…Când Alan \[i l`s` capul \n jos [i-i atinse buzele cu ale lui, ea\[i strânse bra]ele \n jurul lui [i se \mpinse \n el ca s` seabandozeze volupt`]ii acestui s`rut.

– Pe disear`, draga mea.Se eliber` din bra]ele ei [i se \ndep`rt`. Dup` câteva

minute, \l auzi cântând sub du[. Dar melodia fu \ntrerupt`de protestele furioase ale Romei.

Când ie[i din baie, nu putu s` nu-l priveasc` atent. P`reaatât de \ncrez`tor \ncât se sim]ea aproape vinovat`… {icând te gânde[ti c` se preg`tea s`-l tr`deze!

Dac` m`car i-ar fi citit \n privire cea mai infim` urm` detandre]e, ar fi [ov`it… poate nici nu i-ar mai fi p`sat deurm`ri. Dar nu… Nu sim]ea pentru ea decât o dorin]`fizic`. Dup` ce ar fi sedus-o, ar fi plecat \n c`utarea altorcuceriri. {i asta, nu putea s` accepte.

|nainte s` ias`, se \ntoarse spre ea.

114 JOSIE KING

– Disear` cin`m la Funchal… doar noi doi, \i propuse cuel cu dulcea]` \n glas.

– |ntr-un loc romantic, \mi \nchipui?Chipul lui Alan se lumin` cu un zâmbet radios.– Bine\n]eles. Madera este paradisul \ndr`gosti]ilor.

Bine! O s`-i spun Mariei s`-]i aduc` o cafea. O zi bun`, LindyLou.

A[teptând-o pe servitoare, Linda \[i perie energic p`rul\ncercând s`-[i alunge tulburarea din inim`. Niciodat` nu vamai cunoa[te vârtejul delicios pe care omul `sta \l trezea \nea… Dar timpul o s` vindece rana. Avea atâ]ia prieteni cucare s` se distreze.

Of! De ce se dusese la nunta lui Nicky? Totul \ncepuseatunci. Dac` nu l-ar fi \ntâlnit pe Alan, cu siguran]` s-ar fim`ritat cu Simon f`r` s` cunoasc` ce \nseamn` fr`mânt`rilepasiunii.

Neputând s` r`mân` pe loc, ie[i pe balcon. |n curte, Luis\nh`ma catârul ca s` mearg` \n port. La \ntoarcerea lui, vaavea telegrama. O clip`, fu tentat` s` \nceap` s`-[i fac`bagajele… Dar nu… Maria putea s`-[i dea seama c` eraceva necurat.

Dup` ce aduse \n camer` cuvertura [i perna, se hot`r\ s`fac` un du[. Aroma after-shave-ului s`u care plutea \n baie\i aminti de c`ldura \mbr`]i[`rii lui [i, \n ciuda eforturilor ei,nu reu[i s`-l alunge din minte.

Când cobor\, Maud era deja \n sufragerie.

DANS LA NUNTA TA 115

– Ai dormit bine, draga mea? \ntreb` ea.– Foarte bine. Mul]umesc.Gazda \i ar`t` farfuriile de argint de pe bufet.– Serve[te-te. Roma a spus c-o s` ia micul dejun la pat.

M-am gândit c` \n diminea]a asta putem s` facem o tur` prinora[.

– Bun` idee, fu de acord Linda, cople[it` de unsentiment de vinov`]ie. Roma vine cu noi?

– Nu putem conta pe ea. Nu face decât ce-o taie capul…Stânjenit`, b`trâna \[i c`ut` cuvintele \nainte de a

continua.– De fapt… [tiu c` nu m` prive[te… Dar nu-]i face griji

\n leg`tur` cu ce s-a \ntâmplat asear`; cred c` Alan a [tiuts`-i reziste.

Era momentul prielnic pentru m`rturisire, dar nu avucurajul.

– E foarte chibzuit, declar` ea.– Da. Se vede c` [tie ce vrea. O s` ajung` departe…

Urmeaz`-i exemplul! |n orice situa]ie, nu asculta decât ce-]ispune inima [i vei fi sigur` c` nu te \n[eli.

|n momentul acela, Luis se \ntoarse de la Funchal cucoresponden]a. |i \ntinse Maudei mai multe scrisori dar nu[i telegrama.

– Pentru mine n-ai nimic? se interes` Linda \ncercânds`-[i ascund` nelini[tea.

B`trâna traduse \ntrebarea lui Luis.

116 JOSIE KING

– Nao, senhora, spuse acesta cl`tinând din cap. – A[teptai ceva? se mir` doamna Jenson \n fa]a expresiei

surprinse a invitatei sale.– Nu, nu…Se ridic` [i se duse spre fereastr` ca s` contemple

magnifica panoram` a colinei care cobora pân` \n mare. |ndep`rtare, se vedea Madera.

Ce se-ntâmplase? De obicei Simon se ]inea de cuvânt…Atunci de ce nu primise telegrama? Dac` nu ajungea la eapân` la prânz, nu mai putea s` plece ast`zi [i era obligat` s`mai petreac` o noapte lâng` Alan.

Amintindu-[i de planurile pentru disear`, inima \ncepus`-i bat` mai repede… Trebuia neap`rat s` plece de peinsul` cât mai curând posibil.

Nu mai era decât un singur lucru de f`cut; s` se duc`imediat \n ora[ [i s` g`seasc` o scuz` s` ajung` la biroul luiJ.P., unde mesajul ajunsese cu siguran]`.

Din fericire, Maud avea nevoie s`-[i vad` so]ul:pentru a r`spunde de urgen]` unei invita]ii primite \ndiminea]a aceea, trebuia s` [tie data când se vor \ntoarce\n Anglia. Cl`direa se afla undeva pe o \n`l]ime \nnordul ora[ului [i se bucura de o vedere splendid` spreport. Mobilierul din ramuri de palmier conferea o not`exotic`. F`r` teancurile de hârtie de scris [i ma[ina descris, s-ar fi putut crede c` era vorba de o cas`particular`.

DANS LA NUNTA TA 117

J.P. le primi c`lduros [i \[i asigur` so]ia c` putea s`accepte invita]ia f`r` nici o problem`.

– Noi plec`m \n week-endul `sta… dar Alan [i Linda mair`mân pu]in.

Ce veste minunat` ar fi fost \n alte condi]ii! Dar dinp`cate, nu visa decât s` fug` din paradisul `sta…

– A venit coresponden]` pentru mine? \ntreb` tân`ranemaiputându-[i st`pâni ner`bdarea.

– Nu, din câte [tiu eu… Dar vorbe[te cu secretara. Toat`coresponden]a trece pe la ea.

Linda se gr`bi s-o \ntrebe pe secretar`, dar nici urm` detelegram`. O slab` speran]` i se trezi \n minte; numen]ionase de pretinsul mariaj cu Simon…

– Poate prietena mea a trimis-o pe numele Gray…suger` ea.

Doamnul Jenson \i lans` o privire p`trunz`toare.– Cred c` este pu]in probabil, coment` el.– Puterea obi[nuin]ei… bolborosi Linda, jenat` s` simt`

c` i se \nro[esc obrajii.– Mai verific` o dat`, \i ordon` [eful angajatei lui.– N-are rost, replic` aceasta. A[ fi remarcat.Deci ce se \ntâmplase? Cufundat` \n gândurile ei, Linda

o urm` pe Maud pe strad`.– Mergem s` ne plimb`m \n gr`dina Sao Francisco, o

anun]` \nso]itoarea ei. Este una dintre cele mai frumoasedin lume.

118 JOSIE KING

|ntr-un adev`rat dezm`] de culori, parcul era etajat pemai multe terase. Plin` de entuziasm, doamna Jenson \iar`t` invitatei sale diferitele feluri de flori care se aflau peinsul` [i \i explic` \ndelung c` seva ro[ie a arborelui dragonera folosit` alt`dat` drept leac miraculos. Dar mintea Lindeiera altundeva… C`uta o scuz` plauzibil` ca s` se \ntoarc`\n Anglia. Dar cum s` fac`? Nu putea s` ia leg`tura cu Simonmai devreme de disear`… M`car de-ar fi ascultatavertismentul lui Nicky…

Totu[i, gândul de a pleca de aici o \ntrista. |n ciudaduratei scurte a acestui sejur, se \ndr`gostise de farmeculacestor locuri.

|nc` nu g`sise r`spunsul la \ntreb`rile pe care [i le puneacând tovar`[a ei o duse s` vad` un atelier de broderie.|ncântat` de fine]ea motivelor [i calitatea lucrului, uit` oclip` situa]ia penibil` \n care se afla. Se gândi chiar s`cumpere un splendid [ervet pentru buc`t`rie dar pre]ul \idep`[ea posibilit`]ile.

– Putem s` mai trecem o dat` pe la birou \nainte de aajunge \n port? \ntreb` Linda când ie[ir`.

– Dac` vrei s`-l vezi pe Alan, m` tem c` este imposibil. Aplecat la munte pentru toat` ziua ca s` stea de vorb` cumuncitorii.

– Nu, nu… m` gândeam doar c` scrisoarea mea a sosit\n timpul plimb`rii noastre, spuse ea pe un ton care se vroiadeta[at.

DANS LA NUNTA TA 119

– Coresponden]a vine doar o dat` pe zi. |n orice caz, J.P.ne-ar fi trimis mesajul la [alup`. {tia c` vom r`mâne pân` lamasa de prânz.

Tân`ra arunc` o privire la ceasul de la mân`; eradou`sprezece [i jum`tate [i, dac` Luis nu intrase deja \nposesia telegramei, nu mai avea nici o [ans` s` prind`ultimul avion de ast`zi.

Spre marea ei dezam`gir`, mesajul nu era acolo.Dintr-un motiv necunoscut, Simon o abandonase… {i eatrebuia s` mai r`mân` \nc` o noapte cu Alan.

120 JOSIE KING

Capitolul 9

Dup`-amiaza fu [i mai c`lduroas` decât \n zileleprecedente. Insula p`rea strivit` de aceast` atmosfer`\n`bu[itoare.

C`utând un pic de r`coare, Linda puse pe ea un bikini [iie[i pe balcon s` citeasc`. Vroia s` profite de aceste câtevaceasuri de lini[te. Dar prea preocupat` de problemele ei ,nu reu[i s` se concentreze asupra romanului pe care-l avea\n mân`. A[ezat` confortabil pe [ezlongul ei, se l`s` petânjal` [i \ncepu s` viseze. |ncet-\ncet, gândurile \i devenir`din ce \n ce mai superflue. Privi un timp arborii frem`tândsub briza care ap`rea, apoi, f`r` s`-[i dea seama, se l`s`cople[it` de somn.

Alan o trezi un pic mai târziu.– Asta a fost! \i spuse apropiindu-se de ea, cu o expresie

radioas`.Nu purta decât un minuscul costum de baie turcoaz…

Teribil de stânjenit`, \l v`zu privindu-i \ndelung rotunjimile

trupului. Nu mai v`zuse niciodat` o asemenea dorin]` \nochii unui b`rbat.

Inima \ncepu s`-i bat` nebune[te. O flam` necunoscut` ise aprinsese \n vene. Ar fi fost atât de u[or s-o ia \n bra]e cas` potoleasc` pasiunea care-i mistuia pe amândoi…

– Despre ce vorbe[ti? \l \ntreb` \ngrijorat`, ridicându-segr`bit` ca s` se duc` s`-[i caute ceva de \mbr`cat.

– Despre slujb`… J.P. tocmai mi-a semnat contractul.Acum o s`-mi \mpart timpul \ntre Londra [i Madera. Amsarcina s` pun pe picioare aceast` societate, \n frunteac`reia am fost numit. Dac` reu[esc, am \n fa]` un viitorstr`lucit… Ei bine! Nu m` felici]i?

Nou-venitul se apropie foarte mult de ea… Singura eisalvare era o izbucnire furioas`.

– De ce crezi c` meri]i o asemenea \ncredere? Din parteamea, cred c` ceva ob]inut necinstit nu prezint` nici uninteres. |n orice caz n-ai s-o p`c`le[ti mult timp pe doamnaJenson! Dar poate te-ai gândit la un simulacru de divor]dup` \ntoarcerea \n Anglia?

– Asta vrei?– Mi-e indiferent. Tot ce vreau este s` nu mai joc rolul pe

care m-ai obligat s`-l joc.– Mai este o posibilitate; am putea s` oficializ`m situa]ia

de acum?– Cuuum?Ce tupeu! Dac` spera s-o fac` s` accepte un aranjament

a[a de ridicol care s`-i permit` s`-[i p`streze postul, se \n[ela!

122 JOSIE KING

– N-am s` m` m`rit cu tine niciodat`, \n]elege o dat`!url`, furioas`.

– Haide… lini[te[te-te.Alan era lipit de ea. Halatul ei de baie se desf`cuse pu]in,

sco]ându-i la iveal` coapsa. |n fa]a fl`c`rii de dorin]` pe carei-o citi \n ochi, ea [i-l trase pudic la loc.

– M` \ngroze[ti! De \ndat` ce-o s` plec`m de pe insulaasta, nu vreau s` mai aud de tine.

Expresia lui Alan se \n`spri. Pentru o clip`, femeia crezuc` avea s-o dezbrace…

– Fir-ar s` fie! Din ce e[ti f`cut`? Cum trebuie s` m` portca s` trezesc un pic de c`ldur` \n trupul t`u de ghea]`?

– |n orice caz, n-o s` reu[e[ti tri[ând. Chiar d`c` J.P. apicat \n plasa ta, n-o s` m` ai \n felul `sta… Te cunosc preabine. M` p`strez pentru b`rbatul pe care-l iubesc.

– B`nuiesc c` despre Simon este vorba, rânjiinterlocutorul. Când o s` renun]i s` te mai \nc`p`]ânezi? Eusunt cel pe care inima ta l-a ales… nu po]i s` negi asta.

Cât` arogan]`! |ncerca cu bun` [tiin]` s-o \nfurie.– Pân` la urm` nu \n]elegi c` te detest? replic` ea. O s`

plec mâine diminea]` la prima or`. Spune-i ce vreipatronului t`u, dar n-o s` m` ]ii \n loc.

– Vom vedea…O lu` \n bra]e cu un gest brutal [i puse st`pânire pe

buzele ei cu un s`rut p`tim[. Cu tâmplele zvâcnindu-i,devorat` de o patim` s`lbatic`, Linda sim]i c` o p`r`sescputerile.

DANS LA NUNTA TA 123

– |ndr`zne[ti \nc` s` mai pretinzi c` m` ur`[ti? \i [opti ella ureche strângând-o \n bra]e.

Dumnezeule! Cu siguran]` c` asta era tactica luiobi[nuit` \n abordarea femeilor… Se folosea demagnetismul pe care-l avea ca s` le pun` cap`t rezisten]ei.Dar ea era mai puternic`… Pentru nimic \n lume nu vroias`-i dea satisfac]ia de a mai constata o dat` eficacitateafarmecului s`u.

Adunându-[i toat` energia ca s` lupte \mpotriva proprieisl`biciuni, Linda \i trase o palm` violent`.

Dup` un moment de stupoare, o expresie furioas` se\ntip`ri pe chipul lui Alan.

– O s`-]i par` r`u, \i [opti amenin]`tor.O \mpinse \n pat [i se arunc` pe ea c`utându-i avid gura.

Femeia \ncerc` s` scape \ns` trupul o tr`d`. F`r` s` vrea, \l\mbr`]I[` [i ea. Nimic nu mai exista pentru amândoi \n afaradorin]ei. Cople[i]i de pl`cerea momentului, nici nu auzir`b`t`ile \n u[`.

– V` distra]i bine aici, constat` un glas ironic. Alan \[i \n`l]` capul [i se r`suci.– Ce vrei? \ntreb` sec.Roma st`tea \n pragul u[ii, \mbr`cat` elegant cu un

ansamblu format dintr-un pantalon de pânz` alb` [i o bluz`roz-pal. F`r` nici o jen`, \i privea r`ut`cioas`.

– |mi pare r`u c` v` tulbur distrac]ia, spuse ea degajat.Dar tata te a[teapt` \n biroul lui ca s` semnezi ni[te acte.I-am promis c` te anun].

124 JOSIE KING

– Ie[i! \i ordon` Alan.– Nu, nu… O clip`, bomb`ni Linda.Aceast` intruziune o trezise la realitate. Fusese cât pe ce

s` fac` o gre[eal` ireparabil`. Trebuia neap`rat s` profite deprezen]a intrusei ca s` scape.

– Am nevoie de un sfat, continu` ea.– Minciun`, morm`i b`rbatul printre din]i.Domolindu-[i furia, el i se adres` Romei.– Spune-i lui J.P. c` vin imediat…Linda se ridic` [i \[i aranj` halatul de baie care se

deschisese. Trebuia s` inventeze repede ceva ca s-o re]in`pe intrus`.

– Vreau s`-mi cump`r o vest` de lân` a[a cum poart`oamenii de pe aici. Unde pot g`si a[a ceva?

Alan se \ndrept` spre oglind` ca s`-[i pun` \n ordinep`rul ciufulit. Cu inima b`tându-i repede, Linda se gândi ces-ar fi \ntâmplat f`r` indiscre]ia rivalei sale…

– Sunt multe buticuri \n Funchal, replic` Roma cu un aerb`nuitor. Nu le-ai v`zut azi-diminea]`?

– Am vizitat… Ah! De fapt… A[ vrea s` vorbesc cuMaria. {tii cumva unde este?

– Poate la buc`t`rie… So]ul t`u ]i-a spus vestea ceamare? L-am sf`tuit pe tata s`-l angajeze…

Alan o privi cu asprime.– A[ fi surprins dac` domnul Jenson s-ar l`sa câtu[i de

pu]in influen]at… N-are \ncredere decât \n intui]ia proprie.Asta conteaz` \n afaceri.

DANS LA NUNTA TA 125

F`r` s` mai a[tepte un r`spuns, p`r`si \nc`perea. OftatulRomei trezi Lindei o curioas` und` de simpatie .

– Nu e bine dispus. Sunt sigur` c` n-a vrut s` tejigneasc`.

Masca \i c`zuse… Roma nu mai era decât o femeie slab`,victima dragostei nefericite. F`r` un cuvânt, se \ntoarse \ncamera ei.

|n ciuda milei pe care i-o inspira, Linda o ura. De ce…apari]ia de adineauri? Ascultase ce vorbiser` \nainte de aap`rea? Dac` a[a st`teau lucrurile, \nsemna c` [tiarealitatea… [i Alan avea s` se trezeasc` \ntr-o situa]ie foartegrea, mai ales dac` \ncerca s`-l [antajajeze. |n definitiv, cuatât mai r`u…

Din partea ei, trebuia neap`rat s` plece din casa aia. Nicivorb` s` mai petreac` \nc` o noapte acolo… Trebuia s`treac` repede la ac]iune, Alan avea s` se \ntoarc` curând.Dup` ce se \mbr`case repede, \[i scoase valiza [i o umplu \ngrab`. Dar unde s-o ascund` cât` vreme se ducea s`-[i cear`scuze fa]` de Maud? Cu bagajul \n mân`, se opri o clip` pepalierul pustiu. La cap`t, era un alcov ascuns de o perdea;locul ideal… Cu un pic de noroc, putea s` plece f`r` caAlan s`-[i dea seama.

Acum nu-i mai r`mânea decât s`-i spun` gazdei… B`tula u[a ei.

– Intr`!A[ezat` \n fa]a toaletei, doamna Jenson se preg`tea

pentru sear`.

126 JOSIE KING

– De ce faci mutri]a asta, draga mea… Ce se-ntâmpl`?– Am venit s` v` spun la revedere. Trebuie s` plec

imediat. |mi pare r`u, dar n-am de ales.Maud puse rujul de buze pe o tav` de sticl` [i se \ntoarse

spre nou-venita.– Ce s-a-ntâmplat? |n loc s` te bucuri de promovarea lui

Alan, uite c` m` anun]i c` pleci!– Sunt \ncântat` pentru el… Asta a vrut. {i J.P. o s` fie

cu siguran]` mul]umit de treaba pe care o va face. Dar eu…Trebuie s` m` \ntorc \n Anglia, atâta tot, concluzion` ea,neputând s` g`seasc` o scuz` plauzibil`.

O sclipire de simpatie ap`ru \n ochii b`trânei.– Iart`-mi indiscre]ia, copila mea, dar dac` este vorba de

o ceart`, nu trebuie s`-]i faci griji… Cu un pic debun`voin]` din partea amândurora, pân` la urm` totul o s`se rezolve.

– Nu \n cazul `sta… Dac` nu v` deranjeaz`, a[ vrea caLuis s` m` duc` la Funchal.

Maud o privi \ndelung, cu o expresie comp`timitoare.Alan \i amintea atât de mult de so]ul ei! Via]a \mpreun` cuun asemenea om nu era \ntotdeauna simpl`. Dar Linda, cucalmul [i senin`tatea ei, reprezenta \n ochii ei so]ia ideal`pentru un b`iat cu un viitor deschis.

– Ce zice Alan?– El nu [tie.Afar`, \ncepuse o briz` mai puternic` ce f`cea s` fluture

perdeaua de la fereastr` deschis`.

DANS LA NUNTA TA 127

– Din cauza Romei?– Nu, nu… Ea n-are nici un amestec. |mi pare r`u c` nu

pot s` v` explic. Totu[i sunt sigur` c` ve]i \n]elege…Doamna Jenson se \ntoarse spre oglinda ei [i continu` s`

se machieze.– E[ti gata s`-]i iei t`lp`[i]a, copila mea, [i asta nu este

niciodat` cea mai bun` solu]ie. De ce nu \ncerci pentruultima oar` s` rezolvi problema?

– Nu se poate… Pot s` folosesc [alupa dumneavoastr`?Maud arunc` o privire \n gr`din`. Vântul sufla acum \n

rafale [i nori negri \ntunecau cerul.– Nu imediat, r`spunse b`trâna. Cu furtuna care se

anun]`, traversarea ar fi prea periculoas`. |n sezonul `sta,furtunile sunt rare \ns` se transform` uneori \n cicloane.Po]i s` pleci imediat dup` aceea, dar deocamdat` trebuie s`r`mâi aici.

Linda \[i sim]i inima strângându-se.– V` asigur c` nu mi-e fric`!– N-are rost s`-]i asumi vreun risc. Haide! Un pic de

r`bdare… [i cât` vreme o s` fii dintre ai no[tri, am s`-]i cero mic` favoare; J.P. vrea s` s`rb`toreasc` ast`-sear`deschiderea filialei de la Madera… Este un evenimentimportant pentru el. Atunci, te rog, nu-i strica pl`cerea. Uit`pentru câteva ceasuri ne\n]elegerea cu Alan… Po]i s` plecide aici dup` masa festiv`. Dar dac` te r`zgânde[ti, po]i s`dormi \n alt` parte. Avem loc destul.

128 JOSIE KING

Oare ghicise adev`rul? Nu… chipul ei impasibil nu tr`danici o emo]ie. Trebuia s` cread` doar c` era o simpl`ciond`neal` \ntre \ndr`gosti]i.

– Dup` felul cum se prezint` timpul, poate ar fi maiprudent, fu de acord Linda. Mul]umesc pentru \n]elegere.Am s` fac tot posibilul ca J.P. s` nu-[i dea seama de nimic \ntimpul mesei, ad`ug` tân`ra \mbr`]i[ându-[i gazda.

Maud \i zâmbi [i o b`tu pe mân` cu un gest afectuos.– Am \ncredere \n tine. O s` te mu]i \n camera din spate.

Maria o s` fac` patul mai târziu. {i nu-]i face griji. Totul seva rezolva.

Linda travers` palierul. {i când te gânde[ti c` toate astease \ntâmplau din cauza lui Simon! Dup` ce se va \ntoarce \nAnglia, o s` aib` grij` de el!

Dup` ce-[i recuper` valiza din alcovul unde o l`sase,Linda intr` \n noua ei camer`. Era un miros de \nchis. Toatemobilele erau acoperite cu un strat gros de praf. Cum nuera o baie al`turat`, Linda ie[i din camer` ca s-o foloseasc`pe cea comun` etajului. Dup` ce f`cu repede un du[, aleseo rochie de bumbac de culoare lila cu un decolteu drapat [ijup` frumos plisat`. Spre marea ei satisfac]ie, colierul deperle pe care [i-l petrecu \n jurul gâtului \i sclipea minunatpe pielea bronzat`. Cât` vreme trebuia s` mai r`mân` \ncasa asta, era bine s` \ncerce s` rivalizeze \n elegan]` cuRoma!

Dup` o ultim` privire \n oglind`, deschise u[a [i se trezinas \n nas cu Alan.

DANS LA NUNTA TA 129

– Ce naiba! Ce te-a apucat? o \ntreb` furios prinzând-ode bra]. Doamna Jenson mi-a spus tot… Ce-i cu capriciul`sta?

Ea \ncerc` s` se elibereze.– Las`-m`! M` doare.– |]i dai seama ce griji mi-am f`cut? replic` el f`r` s-o

asculte. Am crezut c-ai vrut s` pleci la Funchal, cu toat`furtuna care st` s` \nceap`.

– Asta vroiam s` fac. Dar i-am promis Maudei s` r`mân[i s` nu stric masa festiv` pe care J.P. o organizeaz` \nonoarea ta… cu toate c` nu v`d ce-ar fi de s`rb`torit.Angajându-te, a f`cut poate cea mai mare gre[eal` din via]alui… Sau poate farmecul [i ipocrizia sunt consideratecalit`]i \n afaceri… caz \n care sunt fericit` c` nu apar]inacestei lumi.

– N-ai o p`rere prea bun` despre mine, nu?– Cum a[ putea s` am alta? Ai ajuns \n situa]ia asta sub

pretexte false… [i te-ai folosit ru[inos de mine.– Dac-ai fi acceptat s` te m`ri]i cu mine, totul ar fi fost \n

bun` ordine.O domina cu statura lui. F`r` s` vrea, o cople[i un val de

dorin]`… Adunându-[i tot curajul, \i arunc` o privireuciga[`.

– Numai c` am refuzat… Ar trebui s`-]i \ncerci noroculcu Roma! O c`s`torie cu fiica patronului ar fi benefic`pentru cariera ta!

130 JOSIE KING

O trase brutal lâng` el [i \i strivi buzele cu un s`rutp`tima[. O strângea atât de tare la pieptul lui puternic \ncâtfemeia crezu c` va ceda.

– Sunt om \n toat` firea [i [tiu ce-am de f`cut, spuse el\mpingând-o brusc.

F`r` s`-i mai lase timp s` reac]ioneze, b`rbatul cobor\scara gr`bit, l`sând-o nemi[cat` [i frem`tând` pe palier.

Deodat`, rivala ap`ru \n u[a camerei sale, \mbr`cat` cu orochie neagr` cu decolteu generos, ornat` cu un trandafirro[u pe um`r.

– Iar v` certa]i? \ntreb` Roma pe un ton deta[at, \naintede a-l urma pe Alan.

Toat` seara, Linda f`cu tot posibilul s` zâmbeasc` dar cutoat` [ampania, nu reu[i s`-[i surmonteze melancolia.Tumultul sentimentelor sale era \n armonie cu vântul careb`tea acum \n rafale \n jurul casei [i bubuitul tunetelor.Imediat ce avu ocazia, urc` \n camera ei s` se culce.

|nc`perea nu se \ncuia cu cheia. R`mase mult timp\ntins` pe pat ascultând furtuna… Ah! Dac` Alan ar fi venitacum…

Abia \n zorii zilei reu[i s` adoarm`… un somn agitat. Darun val de lumin` o trezi aprope imediat; Maria deschiseseobloanele. Zâmbitoare, servitoarea se apropie de pat.

– Bun` ziua, senhora.Ea \i \ntinse un pachet. Intrigat`, tân`ra \l deschise.

Con]inea telegrama atât de mult a[teptat`, \nso]it` de o sut`de livre??? [i un bilet pe care era scris un mesaj: ~sta e

DANS LA NUNTA TA 131

salariul t`u. |n ceea ce-o prive[te pe m`tu[a ta, este perfects`n`toas`, dup` cum mi s-a spus când am sunat acolo.Alan.

Nimic mai mult… nici o rug`minte, nici un regret, doaro not` de concediere. Acum, când nu-i mai era de folos, numai exista pentru el. Sc`pa de ea pl`tind-o, ca pe oprostituat`…

Furioas`, d`du la o parte cuvertura de pe ea, se \mbr`c`cu halatul de baie [i ie[i pe culoar.

De \ndat` ce deschise u[a fostei sale camere, v`zupijamaua lui Alan pe jos.

Era clar c` nu era nimeni acolo. Femeia lu` un plicdintr-un sertar, puse \n el banii, \l lipi [i scrise pe el numelelui Alan. Apoi, dup` ce-l a[ez` pe oglinda toaaletei, se\ntoarse s` se spele [i s` se \mbrace.

Când cobor\, Maud era deja instalat` pentru miculdejun, cu p`rul prins cu o panglic` asortat` cu rochia verde.

– Ai dormit bine? o \ntreb` pe invitata sa. Sper c` patul afost confortabil. Nu folosim prea des camera aia.

– A fost perfect, r`spunse Linda umplându-[i o can` cucafea.

|n ciuda eforturilor pe care le f`cea, nu reu[ea s`-[ipotoleasc` furia [i temea s` nu se tr`deze.

– Luis ar putea s` m` duc` la Madera? Trebuie s` m`ocup de \ntoarcerea \n Anglia.

– N-are rost s` te gr`be[ti. Alan s-a ocupat de rezervare [i]i-a trimis biletul pentru vapor.

132 JOSIE KING

Era clar! Vroia \ntr-adev`r s` dispar` cât mai repede…Dar cum avea s`-i explice absen]a mai târziu? |n definitiv,era treaba lui! N-avea s`-l mai vad` niciodat`… La fel ca pecei din familia Jenson de altfel.

– Nu te-ai r`zgândit? \ntreb` b`trâna ca [i cum i-ar fi cititgândurile. Am fi ferici]i s` r`mâi cu noi, s` [tii…

– V` mul]umesc dar nu pot r`mâne.– Din cauza lui Alan?– |ntr-un fel… Dar sunt la fel de vinovat` ca el.– De ce nu-mi spui [i mie cum stau lucrurile? Sunt sigur`

c` a[ putea s` te ajut.Ah, da! Ar fi vrut din toat` inima s`-i m`rturiseasc` totul.

|i era atât de ru[ine s` profite de \ncrederea unei femei atâtde generoase. Dar o asemenea m`rturisire ar costa locul luiAlan. Trebuia mai \ntâi s` aib` dovezi.

– |mi pare r`u, dar nu se poate.Gazda o prinse de mân` cu blânde]e.– Haide, draga mea… Nu suntem chiar atât de pro[ti.Linda o privi \nm`rmurit`. Ce \ncerca s`-i spun`?

Ghiciser` adev`rul? Sim]i deodat` o speran]` nea[teptat`.– Când a]i descoperit adev`rul?– J.P. are un al [aselea sim] \n afaceri. A avut b`nuieli

\nc` de când te-am \ntâlnit prima dat`. Este unul dintremotivele pentru care v-a invitat aici pe amândoi.Bine\n]eles, a vrut [i s`-l pun` la \ncercare pe Alan, s`-l vad`cum se desurc` aici, cu artizanii locali… De altfel, Alan areu[it s` stabileasc` perfect contactul cu ei, ceea ce conteaz`

DANS LA NUNTA TA 133

\n primul rând \n situa]ia de fa]`. Seam`n` cu so]ul meu dinacest punct de vedere. |i plac oamenii [i [tie s` le atrag`simpatia.

– Vrei s` spui c` J.P. i-a dat postul [tiind c`-l p`c`lea?– Nu… |n ciuda calit`]ilor lui, nu l-ar fi luat \n aceste

condi]ii.Tân`ra o privi \ndelung. Vorbeau despre acela[i lucru? |n

orice caz, era prea târziu s` mai dea \napoi…– Nu \n]eleg, spuse ea.– Totu[i e simplu. Alan i-a spus totul ieri diminea]`. Asta

a s`rb`torit la dineu; era fericit c` f`cuse alegerea bun`.Linda \mpinse cana cu cafea.– {i dac` n-ar fi m`rturisit?– Nu l-ar fi angajat… Atunci, vezi, n-are rost s` pleci.

Acum ai camera ta. |n plus, chiar dac` nu v` da]i seama,sunte]i f`cu]i unul pentru cel`lalt. Luis o s`-]i anulezerezervarea.

O clip`, fu tentat` s` r`mân`… Ar fi fost minunat. Ar maifi putut s` afle fericirea lâng` omul pe care-l iubea…

Dar deodat` \[i aduse aminte de banii pe care-i primisede la el. Nu era de mirare c` se gr`bise s` scape de ea… Numai avea nevoie s`-l ajute. Din nou dispunea de ea cumvroia…

Gândul acesta \i str`punse inima. |ns` pentru nimic \nlume nu vroia s`-i dea satisfac]ia s` vad` cât o f`cea s` sufere.

Odat` ajuns` \n Anglia, nu-l va mai vedea niciodat`.Timpul \i va vindeca rana…

134 JOSIE KING

– |mi pare r`u dar trebuie s` m` \ntorc la Londra… dincauza lui Simon.

Privirea Maudei se \ntunec`.– Cine este Simon?– Vecinul meu. Când am venit aici, nu [tiam c` Alan era

cel care m` angajase, de asta am acceptat. Sunt secretar`interimar` [i este prima dat` când plec \n str`in`tate decând l-am cunoscut pe Simon… O s` se \nfurie când va aflatoate astea. {i când te gânde[ti c` salariul m-a atras!B`nuiesc c` Alan a mizat pe asta când m-a solicitat expres.

– |n]eleg, r`spunse b`trâna cu un glas ciudat. Nu [tiamc` era]i deja logodi]i. Scuz`-mi indiscre]ia… Când vrei s`pleci?

Cu cât pleca mai repede de aici, cu atât era mai bine. Cuatât mai r`u dac` a[tepta mai mult pe aeroport. Dar acolocel pu]in nu risca s` aib` vreo \ntâlnire stânjenitoare… |nprimul rând, nu vroia s` aib` parte de sarcasmul Romei.Rivala ei trebuia s` [tie de acum vestea… [i se bucura de asta.

– Mi-am f`cut bagajele, spuse ea. Pot s` fiu gata deplecare \ntr-o jum`tate de or`.

– Luis o s` te a[tepte \n fa]a casei, peste zece minute. Pemine te rog s` m` scuzi. Am multe de f`cut

DANS LA NUNTA TA 135

Capitolul 10

– Lin! Sunt aici!Adâncit` \n gândurile ei, nu-l v`zuse pe Simon la ie[irea

din vama aeroportului. Cu o expresie radioas`, el \i f`ceasemne cu mâna.

– Ce faci aici? \l \ntreb`, surprins`.– Abia a[teptam s` te rev`d, [i atunci am venit la

\ntâmplare s` a[tept avionul de la Madera… Las`-m` s`-]iduc bagajele. Am venit cu ma[ina.

|l urm` pân` \n parcare. Câteva minute mai târziu, eraudeja pe drum spre Londra.

Deodat`, el \i puse \ntrebarea de care se temeaatât.

– Ce s-a \ntâmplat? Patronul te-a terorizat sau a \ncercats` te cucereasc`?

– Este un tip detestabil. Nu ne-am \n]eles deloc.

– |n felul `sta, n-ai putut suporta s` r`mâi dou`s`pt`mâni \ntr-un cadru paradisiac. Haide, Lin… |miascunzi ceva. De altfel, de ce n-ai stat la Fuchal?

– Pentru c` el locuia pe o alt` insul`. Nu [tiam asta cândam acceptat postul.

Simon o privi piezi[.– N-am fost singuri, se gr`bi ea s` adauge. A mai fost [i

directorul lui, so]ia [i fata acestuia.– De ce-ai inventat toat` povestea asta cu spitalizarea

m`tu[ii? Puteai s`-i spui sincer c` vroiai s` te \ntorciacas`.

|ntr-adev`r, asta ar fi fost solu]ia cea mai simpl`…– Da…poate. Dar telegrama asta mi-a dat voie s` plec

discret. Mul]umesc c` mi-ai trimis-o.– N-ai pentru ce… [i pe urm`, \n felul `sta, ai venit mai

devreme decât trebuia. S` [tii c` ]i-am sim]it lipsa.Ea \i puse cu blânde]e mâna pe bra].– E[ti dr`gu], Simon. |mi pare bine c` m-am \ntors.

Sun` la agen]ie chiar a doua zi.– Linda? exclam` doamna Benstead surprins` la culme.

Te a[teptam s`pt`mâna vitoare. Ce s-a \ntâmplat?– Am terminat mai repede decât fusese prev`zut.– Credeam c` vrei s` petreci câteva zile de concediu

acolo.

DANS LA NUNTA TA 137

– O vacan]` de una singur` n-are nici un farmec…– Bine… Dac` e[ti aici, vreau s`-]i fac o propunere. Un

scriitor tocmai ne-a solicitat s`-i batem urgent la ma[in` unroman. Este deja \n \ntârziere cu contractul cu editura undelucreaz`. Po]i s` te ocupi tu de asta?

– De ce nu? Care e adresa?Imediat dup` ce-[i not` datele, Linda puse mâna pe

telefon.– Domnul fie l`udat! exclam` interlocutorul când \i

explic` de ce-i d`duse telefon. Pute]i \ncepe imediat?– Da. |n m`sura \n care este posibil, a[ prefera s` lucrez

la mine acas`.– Nici o problem`. Atunci, preg`tesc manuscrisul.

Trebuie doar s` veni]i s`-l lua]i.Spre disperarea ei, cartea era o poveste de dragoste. La

fiecare nou capitol, \[i reg`sea sentimentele fa]` de Alan.Pândea f`r` \ncetare soneria telefonului din hol. Seara, nuavea s` mai asculte discuri la Simon, de team` ca Alan s`n-o caute chiar atunci.

Termin` destul de repede de dactilografiat romanul,dup` care se \ntoarse la agen]ie. Zilele trecur` una dup`alta, apoi s`pt`mânile… Dar \n permanen]` \ncerca oteribil` senza]ie de gol. F`r` s` vrea, inima \ncepea s`-i bat`mai tare de cum vedea un b`rbat \nalt [i brunet.

– Te-ai schimbat, constat` cu triste]e Simon atunci când\i mai refuz` o dat` invita]ia. Ce s-a \ntâmplat pe insula aia?

138 JOSIE KING

– Nimic… {tii bine c` practic n-am stat acolo.– Totu[i, de atunci nu mai e[ti aceea[i. Nu te-am v`zut

niciodat` atât de nervoas`… Ascult`, am de luat câteva zilelibere. Ce-ar fi dac-am pleca \mpreun`?

O clip`, fu tentat` s` accepte. Vroia atât de mult s` scapede rutin`! {i compania acestui b`iat atât de calm i-ar fi f`cutfoarte bine… Dar imaginea lui Alan \i reveni \n minte.Orinde-ar fi plecat, nu putea s`-l uite.

– Imposibil… |mi pare foarte r`u dar nu sunt \n apelemele… O s` vorbim mai târziu despre asta, dac` vrei.

Deodat`, el o prinse de mân` [i o sili s`-l priveasc` \n fa]`.– Ce se-ntâmpl`, Lin. Spune-mi… Sunt gata s` te ascult.Cu ochii lui mari dincolo de lentilele groase, nu era nici

frumos, nici seduc`tor. Totu[i emana un farmec inefabil. Cuun gest blând, o prinse de b`rbie [i o s`rut` pe buze.Nemi[cat`, impasibil`, ea se gândi la pasiunea pe care i-ostârneau \mbr`]i[`rile lui Alan.

– Te iubesc, murmur` el. Vreau doar s` fii fericit`…Dar aceste cuvinte o l`sar` indiferent`. Totu[i el \i oferea

aceast` tandre]e la care visase atât… De ce inima ei se\nc`p`]âna s` doreasc` un individ care sem`na doarnefericire \n jurul lui?

– E[ti adorabil, f`cu ea.– Asta-i tot? Nu vrei s` fii so]ia mea? – Haide… Simon, m` faci s` ro[esc.O trase lâng` el.

DANS LA NUNTA TA 139

– Vorbesc serios. Vreau s` ne c`s`torim… Voi \ncerca s`te fac fericit`.

Linda \i mângâie p`rul \n neorânduial`. Era atât de atâtde lini[titor… Poate reu[ea s-o fac` s`-[i alunge din minteacest episod tulbur`tor din via]a ei, cine [tie?

– La ce te gânde[ti, Lin?– Simon, nu simt pentru tine decât o prietenie

adev`rat`. Nu-i de ajuns.O strânse la piept.– S` [tii c` \n realitate, dragostea nu-i un vârtej care s` te

fac` s` ame]e[ti. Este o floare ginga[` pe care trebuie s-o\ngrije[ti [i s-o iube[ti ca s` \nfloreasc`.

{i dac` avea dreptate? Pasiunea pe care credea c` o simtepentru Alan nu era cumva rodul imagina]iei sale?

– Te rog s` accep]i, Lin. O s` fim ferici]i \mpreun`.Linda ezit` \ndelung.– Sunt foarte \ncurcat`… Te apreciez mult dar…– N-are rost s` iei o hot`râre acum. Trebuie s` te mai

gânde[ti. O s`-mi dai r`spunsul când vrei.– De acord.Era atât de \n]eleg`tor… Alan cu siguran]` n-ar fi dat

dovad` de o asemenea r`bdare!– Noapte bun`, Simon, ad`ug` ea s`rutându-l pe

obraz.– Asta-i tot? o \ntreb` atingându-i buzele cu ale lui.|ns` tandre]ea s`rutului s`u o l`s` de ghea]`.

140 JOSIE KING

Dac` alegea s` tr`iasc` cu el, n-ar mai cunoa[te niciodat`extazul… dar n-ar mai trebui nici s` lupte cu disperarea.

Chiar a doua zi, se hot`r\ s` petreac` dou`-trei zile laBristol [i \[i sun` m`tu[a.

– Bine\n]eles, draga mea. O s` fiu \ncântat` de vizita ta,declar` m`tu[a Joan.

Când ajunse, ceaiul era servit \n salon. Parfumultrandafirilor din gr`din` \nmiresma camera.

– Ce bine-mi pare s` te rev`d! exclam` doamna Wilson.Am fost atât de \ngrijorat` pentru tine atunci când Alanmi-a telefonat de la Funchal ca s`-mi spun` povestea cuspitalizarea… Apropo, el ce f`cea acolo?

Linda \i spuse tot adev`rul.– Eram atât de furioas` pe el, trase ea concluzia.– Dar ce spera s` fac`? Nu putea s` joace comedia asta la

nesfâr[it. Unde-i acum?– Poate la Madera. |n orice caz, n-are nici o importan]`.Joan privi \ndelung chipul fr`mântat al nepoatei sale.– Te-ai \ndr`gostit de el?– Nici vorb` de a[a ceva, bolborosi tân`ra, surprins`.

Practic, sunt logodit` cu Simon.– Vecinul t`u? O s` te plictise[ti de moarte cu el.– Ne \n]elegem bine.M`tu[a o lu` de mân`.

DANS LA NUNTA TA 141

– Draga mea, nu face pasul `sta cu atâta u[urin]`. Nutrebuie s` ascul]i decât de inima ta… s` nu faci nimic la\ntâmplare.

– Nu \n]eleg despre ce vorbe[ti, replic` tân`raeliberându-[i mâna cu un gest brusc.

– Despre Alan, evident.– El m` las` absolut indiferent`.– Bine… dar, te rog s` ai grij` ce faci ca s` nu-]i par` r`u

mai târziu.Sfatul `sta o obsed` toat` seara… Din adâncul

sufletului, ar fi vrut s`-l urmeze. Dar b`rbatul acesta care oatr`gea atât de mult nu putea decât s-o fac` nefericit`… Nu,trebuia s`-l uite.

A doua zi diminea]a, \n timp ce st`tea pe banc` la soare\n gr`din`, \i spuse m`tu[ii Joan hot`rârea pe care o luase.

– Am s` m` m`rit cu Simon. Po]i s`-]i iei liber \nseptembrie pentru nunt`?

– N-ar fi mai bine s`-l \ntrebi pe el mai \ntâi?– El mi-a spus s` aleg data… [i [tiu c-o s` fie \n concediu

\n perioada aia.– Mi se pare un tip foarte maleabil. N-ar fi acela[i lucru cu…– Nu-i mai rosti numele individului `sta, o \ntrerupse

Linda. Nu vreau s`-l mai aud niciodat`.– N-are rost s` te enervezi. Era o simpl` constatare… |n

orice caz, \]i irose[ti via]a, \ncheie doamna Wilsona[ezându-se pe un [ezong.

142 JOSIE KING

Spre deosebire de alte d`]i, sejurul la Bristol fu penibil [iLinda se \ntoarse la Londra u[urat`.

Când Simon deschise u[a, valul de muzic` simfonic`n`v`li pe palier.

– Lin, draga mea, exclam` el, \ncântat s-o revad`. Cesurpriz` minunat`! A fost bine \n vacan]`? Tocmai ascultamultimul meu disc… Ce puritate extraordinar` a sunetului!

– N-ai putea s` opre[ti muzica o clip`? Tân`rul \ncet` s` mai ]in` ritmul cu mi[c`rile bra]elor [i

se duse spre pick-up s`-l \nchid`.– Scuz`-m`.– Trebuie s` vorbesc cu tine, continu` ea. M-am gândit

mult \n aceste ultime zile [i am… am hot`rât s`-]i acceptpropunerea.

|n loc de fericirea pe care sperase totdeauna s-o simt`\ntr-un moment atât de important al vie]ii, nu sim]ea decâtun fel de toropeal`.

– Dumnezeule! Nu se poate a[a ceva… Ah! Dragosteamea, \]i promit c` nu vei regreta niciodat`. Sunt gata deorice ca s` te fac fericit`.

– O s` mergi pân-acolo \ncât s` te despar]i de combinamuzical`?

Era o \ntrebare perfid`, \ns` vroia s`-i pun` la prob`sinceritatea.

DANS LA NUNTA TA 143

– Chiar ai vrea? \ntreb` Simon dup` o scurt` ezitare.Cu un zâmbet for]at pe buze, se apropie de el.– Nu… Glumeam. Nu sunt atât de crud`. Pentru nimic

\n lume n-a[ vrea s` te privez de pasiunea ta.– Totu[i dac` ai insista, a[ renun]a la ea. Tu e[ti mai

important` pentru mine.Departe de a o satisface din plin, puterea pe care o avea

asupra lui o stânjenea… Nu putu s` nu-l compare cu Alan.El n-ar fi cedat niciodat` la un lucru la care ]inea atât demult…

Simon o lu` \n bra]e [i o s`rut` cu o infinit` tandre]e.Dar s`rutul lui nu trezi \n ea nici o reac]ie.

– Ce-ar fi s` mergem la restaurant? suger` el sl`bind\mbr`]i[area. Trebuie s`-]i fie foame.

– De acord. Vom stabili data \n timpul mesei.– |]i dau mân` liber`. Logodnica trebuie s` aleag`.– Bine! M` duc s` m` preg`tesc. Vino s` m` iei peste o

jum`tate de or`.Apartamentul ei mirosea a \nchis, a[a \ncât deschise

ferestrele s` se aeriseasc`. Perechea de b`trâni de la parterse ocupa de florile din gr`din`. Cufundat` \n gândurile ei,\i privi câteva clipe. Ce sim]eau oare dup` atâ]ia ani de via]`\mpreun`?

Acordurile celei de a cincea simfonii a lui Beethovenajungeau la ea din cap`tul cel`lalt al palierului… CuSimon, va tr`i \n permanen]` \ntr-o ambian]` muzical`. Asta

144 JOSIE KING

era existen]a pe care o visase? Acum viitorul \i era asigurat.N-avea rost s` se mai piard` \n considera]ii sterile.

|[i ag`]a rochiile \n [ifonierul din camer` \n timp ce seauzir` ultimele acorduri. Pu]in mai târziu, cineva b`tu lau[`.

– Intr`! strig` gazda. Serve[te-te cu ceva de b`ut! Vin [ieu imediat.

– E[ti incorigibil`, replic` un glas viril. {i ]i-am spus doars` nu invi]i pe cineva s` intre la tine \nainte de a [ti mai \ntâidespre cine e vorba.

Linda r`mase o clip` \ncremenit`, cu inima palpitându-i.Apoi continu` ceea ce f`cea \ns` picioarele \i tremurau. Alanera acolo… \n \nc`perea de al`turi… Nu, era imposibil.

Calm, \[i spuse \n sinea ei. Trebuie s`-]i p`strezi sângelerece. B`rbatul `sta nu e pentru tine…

Afect` un aer indiferent pentru \ntoarcerea \n salon. |npicioare, lâng` bufet, nou-venitul \[i turna un pahar, a[acum i se spusese. O privea peste um`r [i femeia \[i d`duseama c` era mai \nalt [i ai frumos decât \[i aducea aminte.

– Ce faci aici? \l \ntreb` sec.– Nu pari \ncântat` s` m` vezi din nou…|i \ntinse un pahar pe care ea \l respinse cu un gest

dispre]uitor.– |ntr-adev`r. Parc-ai uitat cum te-ai debarasat de mine la

Madera.El o fix` \ndelung.

DANS LA NUNTA TA 145

– D`-mi voie s` fac o rectificare: tu ai vrut s` pleci deacolo. Eu n-am f`cut altceva decât s`-]i facilitez plecarea.

– Nu conteaz`… |n orice caz, nu \n]eleg de ce e[tiinteresat de o nou` \ntâlnire.

– Nu \n]elegi?|naint` spre ea [i femeia sim]i un val fierbinte curgându-i

prin vene. Când o strânse \n bra]e, o str`b`tu un frison deli-cios [i se lipi de trupul lui viril. Ame]it`, se abandon`s`rutului s`u tumultuos. Când el sl`bi strânsoarea, femeiacrezu c` se sfâr[e[te.

– Acum vrei s`-mi explici? o \ntreb` deodat`.– Ce s`-]i explic?– M`tu[a ta mi-a spus c` ai de gând s` te m`ri]i cu

Simon.Cuvintele acestea o aduser` deodat` cu picioarele pe

p`mânt… Simon putea s` intre \n orice clip`. |nebunit`,st`pânit` de o ciudat` sl`biciune, se sprijini de mas`.

– Nu trebuie s`-]i dau seam`…– Ba da! Pentru c` o s` devii so]ia mea!|n fa]a unei asemenea arogan]e, \[i veni \n fire.– Chiar a[a? Ei bine, las`-m` s`-]i spun c` am f`cut o

alegere definitiv`. |l vreau pe Simon [i nu po]i face nimic\mpotriv`.

– Renun]` la proiectul `sta ridicol!|ntre ei era acum o tensiune insuportabil`. Cu cearta lor,

nu auzir` u[a deschizându-se.

146 JOSIE KING

– Ce se-ntâmpl`, Linda? \ntreb` deodat` Simon.Alan se \ntoarse spre el f`r` nici o jen`.– Vreau s-o fac s`-n]eleag` c` pe mine m` iube[te.– Adev`rat, Lin?Din adâncul fiin]ei, \l dorea pe omul `sta… dar refuza s`

cedeze. El nu \ncerca pentru ea nici un pic de tandre]e.Numai gelozia \l \mpingea s` procedeze a[a… Vanitatea luinu tolera \nfrângerea.

– Nu, r`spunse Linda. Individul `sta crede c` totul i secuvine. Dar eu nu sunt o p`pu[` pe care s-o iei [i s-o aruncila gunoi dup` cât e[ti de bine dispus.

Se apropie de alesul ei [i \l privi mali]ios pe intrus.– Pleac`! {i s` nu mai pui niciodat` piciorul pe aici.– Temin` cu jocul `sta, r`spunse intrusul. Vrei sau nu,

e[ti a mea!– Dac` nu pleci imediat, interveni Simon, chem

poli]ia. Amenin]`tor, Alan, cu statura lui \l domina. Deodat`

izbucni \n râs.– Chiar asta vrei, Lindy Lou?– Da, r`spunse ea f`când un efort s`-[i st`pâneasc`

lacrimile care st`teau s`-i apar` \n ochi.– Atunci, la revedere.Se opri lâng` ea [i o prinse delicat de b`rbie silind-o s`-l

priveasc` \n fa]`.

DANS LA NUNTA TA 147

– Dar o s` vin la nunt`, ad`ug` el. |]i promit asta.Bulversat`, \l privi \ndep`rtându-se [i trebui s`-[i adune

tot curajul ca s` nu-l strige \napoi.– Tot ce spune nu-i adev`rat, nu-i a[a? \ntreb` Simon.

Pentru c`, dac`-l iube[ti, e mai bine s` recuno[ti astaimediat.

– Lucrul `sta te-ar l`sa indiferent?– Bine\n]eles c` nu… Numai c` nu vreau decât s` fii

fericit`, chiar dac` al`turi de altul…Linda tremura atât de tare \ncât se temea s` nu se dea

de gol.– Am acceptat s` m` m`rit cu tine, Simon. Nici nu se

pune problema s` m` r`zgândesc.El o privi \ndelung. – Bine… Dac` e[ti sigur`.– Nu-i nici o \ndoial` \n privin]a asta, spuse femeia

\nainte de a fugi \n camera ei.

148 JOSIE KING

Capitolul 11

Nicky \i scrise ca s-o anun]e c` Robin avea o permisie \nultima s`pt`mân` din septembrie.

– Atunci \]i convine? \l \ntreb` Linda pe Simon.– Bine\n]eles.Era de-a dreptul exasperant… De ce-o l`sa totdeauna s`

hot`rasc` tot? Nu putea m`car o dat` s` hot`rasc` [i el ceva,s-o contrazic`?

– Trebuie m`car s` [tiu dac` vrei c`s`torie civil` saureligioas`.

– Cum vrei tu… Logodnica alege.– {i dac`-]i propun s` fugim la Gretna Green? lans` ea,

sleit` de puteri.Simon pufni \n râs [i o s`rut` pe frunte.– N-are nici o importan]` cât` vreme e[ti cu mine.– Nu v`d cum a[ putea face altceva…Linda regret` imediat reac]ia prea gr`bit`.

– Scuz`-m`, ad`ug` cu o voce bând`. Toate preg`tirileastea m` fac nervoas`.

Când ajunse la agen]ia unde lucra, vineri dup`-amiaz`,doamna Benstean o privi cu o expresie nemul]umit`.

– Ce se-ntâmpl`, Linda? N-ar`]i prea bine.– Din cauza oboselii, de bun` seam`. Dup` un week-end

de repaus, o s` ar`t mai bine. Care este programul meupentru s`pt`mâna viitoare?

– }i se propune o treab` pu]in diferit` fa]` de ceea cefaci de obicei. O oarecare doamn` Jenson ar vrea s-o aju]i s`organizeze o recep]ie. Degeaba i-am explicat c` nu neocup`m cu a[a ceva, ea a insistat. Te cere chiar pe tine.

Inima tinerei \ncepu s` bat` nebune[te.– Doamna Jenson?– Exact. O cuno[ti? Spune c` ai lucrat pentru ea la

\nceputul verii dar n-am g`sit nici un dosar pe numele `sta.– Nu, nu pot s` primesc, r`spunse Linda gândindu-se c`

risca s`-l \ntâlneasc` la ea pe Alan. G`si]i-i pe altcineva.Patroana se \ncrunt`.– Ascult`, mi s-a p`rut o femeie \ncânt`toare când am

vorbit la telefon. Cred c` este o serat` foarte important`pentru ea… Cred c` so]ul ei a fost grav bolnav [i vrea s`-is`rb`toreasc` \ns`n`to[irea.

Totu[i \l l`sase pe J.P. \ntr-o form` bun` când plecase dela ei…

– N-am [tiut nimic despre asta, murmur` Linda. }i-aspus ce-a avut?

150 JOSIE KING

– A avut o criz` cardiac` \n timpul unui sejur \nstr`in`tate… Dar ce-i cu tine, Linda? E[ti palid`.

– Nu pot s` m` angajez la a[a ceva, murmur` ea. Astam-ar obliga s` \ntâlnesc pe cineva cu care nu vreau s` dauochii. Dar o s` m` duc totu[i s-o v`d… De ce nu mi-a spus?A[ fi putut s`-i trimit un mesaj…

Atunci când sun` la u[a Jensonilor, o servitoare \n vârst`\i deschise [i o conduse \ntr-un salon mare, plin cu mobil`veche. Apartamentul, aflat la ultimul etaj al unui imobil,beneficia de o vedere splendid` peste Tamisa. Dup` câtevaclipe, intr` Maud.

– Linda, copila mea. Ce fericit` sunt s` te v`d din nou!exclam` ea s`rutând-o delicat pe obraz.

– Tocmai am aflat de necazul care i s-a \ntâmplat lui J.P..Acum [i-a revenit, nu-i a[a?

– A[a sper`m, declar` b`trâna a[ezându-se pe o canapeaRegence acoperit` cu o cuvertur` de pânz` roz [i alb.Bine\n]eles, or s` mai r`mân` ni[te sechele. Va trebui s` maidomoleasc` ritmul \n care face treab`.

– Când s-a \ntâmplat?– |n ziua când ai plecat. A fost un timp destul de lung

\ntre via]` [i moarte. Alan ne-a ajutat foarte mult. Nu [tiu cene-am fi f`cut f`r` el. E un om extraordinar.

– So]ul este aici? \ntreb` fata f`r` s` ia \n seam` aceast`ultim` aluzie.

– Da [i va fi \ncântat s` te vad`. De multe ori vorbe[tedespre tine… Acum face pe nebunul pentru c` doctoruli-a interzis s` stea toat` ziua la birou. Vino cu mine.

DANS LA NUNTA TA 151

Gr`dina minuscul` de pe terasa unde o condusese vroias` reconstituie atmosfera insulei pe care o iubeau. Mu[cate[i crizanteme de toate culorile parc` explodau \n ghivecelecare se aflau peste tot. Domnul Jenson era a[ezat lâng` unacvariu mic, cu pe[ti ro[ii.

Linda \l salut` \nainte de a-i ura s`n`tate.– Of! Mi-am f`cut-o cu mâna proprie, r`spunse J.P.

surâzându-i afectuos so]iei. Maud m-a tot f`cut atent…Atunci, mi se pare c` ai stabilit data c`s`toriei, nu?

De unde [tia oare?– Da, morm`i ea. Dou`zeci [i nou` septembrie.– Ah, da! Mi se pare c` Alan mi-a vorbit despre luna

asta… – Trebuie s` se fi \n[elat… Apropo de serat`, m` tem c`

nu pot s` v` ajut, ad`ug` ea \ntorcându-se spre doamna \nvârst`. Am alte angajamente.

– Despre ce-i vorba? \ntreb` J.P..Ah! Nu era la curent… [i iat` c` ea risipea efectul

surprizei. Stânjenit`, \ncerc` s` repare gre[eala.– La agen]ie mi s-a cerut s` organizez o recep]ie… [i

doamna Benstean mi-a spus c` am fost recomandat` deMaud.

– De ce nu cinezi cu noi? propuse doamna Jenson ca s`deturneze discu]ia. Alan nu va \ntârzia. Vine ast`zi de laMadera.

Trebuia s` plece cât mai repede. Pentru nimic \n lumenu vroia s`-l \ntâlneasc`…

152 JOSIE KING

– A[ face-o cu pl`cere. Dar trebuie s` m` \ntorc… Sperc`-mi ve]i scuza vizita tardiv`. A[ fi venit mai devreme dac`Alan mi-ar fi spus de problemele dumneavoastr` des`n`tate.

– Cu siguran]` c-a avut mult` treab`. |n orice caz, la\ntoarcerea noastr` nu mai era nici un pericol… Dar acum,dac` [tii cum stau lucrurile va trebui s`-]i r`scumperigre[eala, suger` J.P..

El se ridic` [i \[i petrecu un bra] pe dup` mijlocul so]iei.– O s` te conducem pân` la lift, continu` el.Era imposibil s` se justifice fa]` de Maud… Trebuia s`-i

scrie, lucru care n-o \ncânta deloc.|n timpul serii, nu \ncet` o clip` s` se gândeasc` la

aceast` pereche minunat`. Dup` patruzeci de ani, se iubeau\nc` la nebunie… Ce contrast fa]` de r`ceala sentimentelorei fa]` de Simon!

|n timp ce preg`tea masa, accentele unei sonate deSchubert ajunse la ea din apartamentul vecin. Sim]i oprofund` iritare.

O unire cu Simon nu putea s` conduc` decât la un e[ec.Dup` ce mânc` f`r` poft`, se a[ez` pe canapea \n

\ntuneric [i \ncepu s` se gândeasc`. O obseda imaginealui Alan… {tia s` trezeasc` \n ea o asemenea dorin]`!Numai dac-ar fi putut s` se \ntoarc`. Unde era acum? Cucine?

Când cineva \i b`tu la u[`, s`ri imediat \n sus cu inimab`tând s`-i sparg` pieptul… Dar nu era decât Simon.

DANS LA NUNTA TA 153

– Ce faci pe \ntuneric? \ntreb` el aprinzând lumina. Amvenit mai devreme, dar \nc` nu te \ntorsese[i.

Linda r`mase de marmur` când o s`rut`.– Am aflat c` J.P. Jenson a fost foarte bolnav [i am fost

s`-i fac o vizit`, spuse ea.Interlocutorul se \ncrunt`.– N-ai fost s`-l vezi pe individul nesuferit care a venit

alalt`ieri?– Nu! Este vorba despre un domn de o oarecare vârst`

care are o so]ie fermec`toare.– |n]eleg! exclam` el pe un ton deta[at. Am \mprumutat

Sonata lunii de Beethoven de la bibliotec`. {tiu c` e unadintre buc`]ile tale preferate. Vrei s-o ascult`m?

– A[ prefera s` ie[im, propuse ea, hot`rât` s` uitetulbur`rile sale.

– Da, de ce nu… morm`i Simon, f`r` entuziasm.– Am chef s` fac o nebunie… Du-m` la mare!El o privi n`ucit.– {tii cât ar costa benzina? Ar fi o prostie! }`rmul e la mai

bine de [aizeci de kilometri. S` mergem mai bine pe malulTamisei.

– Nu!… Vreau s` simt nisipul sub picioare.– Ce idee nebun`! Mai ales \n momentul `sta; [tii bine c`

trebuie s` economisim pentru nunt`.– M-am s`turat! exclam` Linda, exasperat`. Cum

\ndr`zne[ti s`-mi dai asemenea sfaturi dup` ce cheltuie[tiatât cu discurile tale!

154 JOSIE KING

– Dar e o pl`cere care dureaz`, \n timp ce din plimbareaasta nu r`mâi cu nimic.

– Ba da… cu amintirea.– Ce se-ntâmpl` cu tine, Lin? Tu e[ti atât de rezonabil`

de obicei…– Tocmai de aia am nevoie de altceva… Vreau s` fiu

s`rutat`, s` fiu dorit`.– {tii bine c` te iubesc. Altfel de ce ]i-a[ fi cerut mâna?Simon se apropie [i o lu` \n bra]e.– Ce nu-i \n ordine?P`rea atât de \ngrijorat \ncât o cuprinser` remu[c`rile.– Nu-i nimic… Pur [i simplu sunt pu]in nervoas`.– Vino s` st`m pu]in jos, spuse el conducând-o spre

divan. E timpul s` st`m de vorb` serios. Dup` aceea va fiprea târziu… E[ti sigur` c` vrei s` te m`ri]i cu mine?

|n fa]a t`cerii, el insist`.– Este un b`rbat, nu? Cel de alalt`ieri?|n ciuda dorin]ei de a nega, nu g`si puterea s` mint`.– Asta am b`nuit de la bun \nceput. Când ai spus c`-l

dete[ti, am preferat s` te cred pentru c` \mi convenea…Dar trebuie s` fim reali[ti, Lin. Dac` inima ta pe el l-a ales,nu putem s` ne c`s`torim.

– Nu sunt sigur` de sentimentele mele. Deocamdat` amimpresia c`-l ur`sc.

– Pentru c` refuzi s` recuno[ti realitatea. Totu[i n-o s` fiifericit` decât dac` pui lucrurile la punct cu el.

Avea dreptate… Linda arunc` o privire la pendul`.

DANS LA NUNTA TA 155

– Nu pot s` m` duc la el la ora asta.– Mâine e sâmb`t`. Dac` te duci mai devreme po]i s`-l

\ntâlne[ti.Femeia \[i sprijini capul de um`rul lui.– De ce e[ti atât de binevoitor?– Pentru c` te-n]eleg… Alt`dat` am fost nebun dup` o

fat`. |]i sem`na pu]in…– Ce s-a \ntâmplat?– A emigrat \n Australia cu p`rin]ii. Cu toate

promisiunile, n-am mai v`zut-o niciodat`. A[ fi putut s-o\mpiedic s` plece, dar mi-am dat seama de asta prea târziu.

– |mi pare r`u.O mângâie pe p`r… altfel. Poate retr`ia \n gând marea

dragoste de alt`dat`…– Dac` faci acela[i lucru, ai s` regre]i toat` via]a,

murmur` el. Profit` de [ans`, când e lâng` tine.Se cr`pa de ziu` când \ncepu s` se machieze cu grij` ca

s` fac` s` dispar` cearc`nele nop]ii albe. Mai târziu o sun`pe Maud ca s`-i cear` adresa lui Alan.

Chem` un taxi. Pe tot parcursul, r`mase nemi[cat` pescaun, extrem de \ncurcat`.

Dup` o ezitare de o clip`, Linda sun` la u[aapartamentului lui care se afla la parter.

S` dea Dumnezeu s` fie acas`…Dar nu-i r`spunse nimeni [i mai sun` o dat`. Era ultima

ei speran]`… Dac` nu-l g`sea ast`zi, n-ar mai fi avut curajuls` mai vin` o dat`.

156 JOSIE KING

Nici un r`spuns… Pentru ultima dat`, ap`s` butonul [ir`mase mai mult timp cu degetul ap`sat.

– Fir-ar s` fie? Ce se-ntâmpl`?Deodat`, u[a se deschise [i \n prag ap`ru Alan, \mbr`cat

doar cu un halat de baie, cu p`rul ud.– Linda! De ce atâta zgomot? \ntreb` el privind-o

surprins.– Ca s` m` auzi…– Ei bine, ai reu[it. Eram sub du[ [i am crezut c` arde

casa… Ce te-aduce a[a cu noaptea-n cap? Sper c` nu evorba de J.P., nu-i a[a?

– Nu, nu… r`spunse nou-venita, dezam`git` de oasemenea primire nea[teptat`. Nu e totu[i ceva s` seopreasc` timpul pe loc.

– Doar n-ai venit c-a[a ai vrut tu…Femeia \[i sim]i obrajii \nro[indu-se. Era atât de aproape

de ea, aproape gol pe sub halatul de baie strâns doar cu uncordon…

– Trebuia neap`rat s` te v`d.– Atunci intr`. E mai bine \n`untru.|l urm` \n salon. Cu mobilele de palisandru, tapetul

splendid [i acuarelele de pe pere]i, \nc`perea respira lux [ibun gust.

– Abia a[tept s` aflu motivul vizitei tale aici. Mi-ai adus oinvita]ie la nunt`?

Tonul r`ut`cios din glasul lui \i d`du curaj tinerei.

DANS LA NUNTA TA 157

– |ntr-un fel… Dar este o mic` modificare.– E cât se poate de clar. Nu mai a[tep]i pân` \n

septembrie. Totul e gata pentru vinerea viitoare.Stupefiat`, \l \ntreb` din priviri.– Despre ce vorbe[ti?– Despre nunta ta, bine\n]eles… Un al doilea am`nunt

important; o s` schimbi partenerul.– De unde [tii?B`rbatul izbucni \n râs.– Draga mea, e[ti incorigibil`. Chiar \]i \nchipuiai c` o s`

te las s` te m`ri]i cu altul? Nu… Tu e[ti f`cut` pentru mine,vrei-nu-vrei. De la bun \nceput mi-am dat seama c` suntemf`cu]i unul pentru cel`lalt.

Alan puse st`pânire pe buzele femeii [i ea ced` valului dedorin]` care se sp`rgea rostogolindu-se \n adâncul fiin]eisale. |n fine va descoperi dragostea celui pe care-l visase\ntotdeauna.

El \i acoperi cu s`rut`ri fa]a apoi gâtul \n timp ce mâinile\i c`utau febril sânii.

– Vrei s` vin cu tine ca s`-i spui lui Simon vestea ceamare? murmur` el.

– Inutil… I-am spus totul. S-a ar`tat foarte \n]eleg`tor.Linda se d`du pu]in \napoi ca s`-i vad` chipul.– Dar de ce spui c` ne vom c`s`tori s`pt`mâna viitoare? – Pentru c` am aranjat totul \nainte de \ntoarcerea la

Madera. Trebuie s` ne c`s`torim vineri la ora unsprezece [ijum`tate. Pe urm` va avea loc o recep]ie oferit` de Maud.Este cadoul ei.

158 JOSIE KING

– Cum a[a? Ai preg`tit totul [tiind c` urma s` m`c`s`toresc cu altcineva?

– Te-am prevenit… Când vreau ceva, sunt gata s` facorice ca s` reu[esc. Dac` refuzai, te-a[ fi luat pe sus la nunt`.

Era prea sigur pe el, \[i spuse Linda. Trebuia s`reac]ioneze imediat…

– Ei bine, nu sunt de acord. O s` m` m`rit la biseric` \nprezen]a m`tu[ii Joan [i a lui Nicky, deci la sfâr[itul luiseptembrie pentru c` Robin nu are permisie pân` atunci.

O strânse \n bra]e cu ardoare.– Vineri, \i [u[oti el la ureche. O s` facem [i o ceremonie

religioas` mai târziu, dac` vrei.– Nici vorb`, bomb`ni ea.– N-o s` ne cert`m pentru atâta lucru…– Mi se pare c` n-am de ales…O s`rut` cu atâta ardoare \ncât tot corpul \i lu` foc de o

dorin]` \mb`t`toare. Ea ar fi vrut ca aceast` clip` s` durezeo eternitate. Dar el o \mpinse.

– Bine! M` duc s` m` \mbrac, spuse Alan cu voce groas`.A[teapt`-m` aici, altfel nu r`spund de actele mele.

Cu inima arzând de dragoste, \l privi \nchizând u[a \nurma lui. Peste o s`pt`mân`, va fi al ei pentru totdeauna.

Sfâr[it

DANS LA NUNTA TA 159