Aceasta carte apare sponsorizata de FUNDArIA SOROS

PENTRU 0 SOCIETATE DESCHISA

:c .. 1HUG, Tuate c1repturilc asupra prezenlei edi~ii SJnl rezervatev Edilurii "AMARCORD"­Tjmi~ara.

DANIEL VIGHI

VALAHIA DE MUCAVA SED -

BDlTURA ,.i\MARCORT'I" TIMl$OAHA, 1gOG

Coperta: Nicolae Dancu

10 ianuaric, 1990. Imi pare ca a trecut foarte mull timp de 1a revolutie ~i pina in clipa de fat~L Refac insemnali din 18 decembrie, din ziua ce a urmat duminicii aeeleia insingerate. Le transeriu intr-un prezent istoric evadat din istorie. Luni ora.. ~ul este ameniniat de taneuri $i de laniuri de tra­gatori postaii in fata Catedralei $i pe podu1 din Piata Maria. Lumea treee prin fata lor eu plase ;;i earu­doare eu copii. Tree a$U ca sa provoaee, sa stir­neasea eeva anume in sufletul militarilor care pri­vesc ineruntati $i stingheli fojgaiala omeneasdi din jurullor. Nu departe, un ins intre doua virste stre­coara un bilctel citorva militari din dreptul unui TAB de Ilnga Primalie. In aer plute$te 0 tensiune exploziva, In statia de tramvai 0 doamna izbuen~te in pIins} 1$i $terge oehii eu batista. In faia Operei patruleaza civili tineri in haine de piele $i eu pis­toale mitrGlliera petreeute peste umeri. Pe trotuare slnt raspindite peste tot cioburi de sticHi de la vi­trincle sparie Bloeu1 de hlnga CatedraHi are peretii innegriti de fum; in loeu1 Parfumeriei, a1 magazi­nului ell blfmuri $i articole de lux sint gaud negre mirosind a eenw~a uda. Citiva ofiteli de militie fil­rneaza, al~ii privesc impenetrabili. Stew grupuri­g~'upuri 1n centrul ora$ului. stnga treditorilor sa CIt'cu!p, sa nu se opreasca, oamcnii privese eu coada ochiului Ia distrugerile din jur, tree sfio$i eu brazi de Craciun in harmnlaia ceJor de Ia Sa1ubritate care incarca sticle sparte ~i molo2 in carmoane, citiva muncitori razulese 0 lozinca scris5 eu VODsea pe zi­

-5­

Consilier pditorial: Ion Nicolac Anghcl

durile magazinului de jucarii, devenit un hangal' lung ~i lugubru, eu pulturile ealcinate. Gameni intre doua virste lhtra in diseu~ie ell ofiterii de militie; raspund monosilabic la v5.itaturile lor indignate. Tinerii eu automatele agatate pe spate se intretin eu june eu parul platinat, se plimbii dinspre res­taurantul Bulevard spre eofetaria Violetfl. Prin fata magazinelor, pe linga boschetii de pe strada Piatl'a Craiului, peste tot prin centru, peste peretii afumati, peste tocurile carbonizate ale geamUrilor, peste tot ee se poate imagina 1ntr-un ora~ in pragul sarbiHolilor de iama se intinde un fel de lini.5tesuspect.:'!.

Seara izbucnesc iei, colo pe la col! uli de strada strigc1te urmate de n'ipaitul arme10r $i de fuga oamenilor eu plase $i genti, ,0 fuga ridicoliL Umilitoare. Peste biserica de linga Casa Studenti ­lor apune soarele.

23 iUlic, 1990. Realitatea intrupind versete din Apoealipsa. La tara, pe marginea ~antului. stau eitiva tarani batrini. In fata lor s-au oprit doi 11a­veti$ti ca la vreo eincizecj de ani, tocmai veniti de 1.1 gara, eu gentile burdu$ite, legate eu s£oara peste mw;amaua crapata. Unul dintre eei de jos este irn­braeat eu nadragi de militian petieiti. Cel de linga cl poarta pantofi tiliati la dUdie ca ni$te $lapi. Al t.reilea £umeaza 0 tigara TOP, are in picioare opinci de gU1lla In care a indesat fin. Nu departe se aWi C;lsa unei babe nebune pe care au gclsit-o moarUi; nu avea pe nimeni. Nu se ~tie daca a murit de [oame sau din aILe pricini.

lama trecuta la CAP au legat vacile de ta­vunul grajdurilor, ca sa nu se prabu$casca. Sa mai Mea asa 0 vre.me. 1'iganii muIgatori mere-eau de la

- 6 ­

una la alta cu 0 cutie de conserva ~i 0 umpleau u laptc.

In vara lui '89, doi ciobani de 1a ferma s-au luat la bataie; eel mai batnn i-a spart eapul celui mai tinaI'. Dupa vreo trei saptamini, au luat foe ~irele de pille de la un buldozer fara instilati de parascintei. Au venit pompierii, au linpartit amenzi. Din cauza gropilor din drum s-au rupt a1'­curile de 1a m~ini. Cei de 1a judet, doi 1a numar, vroiau sa ~tie cine sta in spatele evenimente10r. Au mincat gratare la cantina ceapeului, pe Ulma au baut yin Cll sUon.

La capatul grajdurilo1' sint cUeva camarute imbibate in miros de balega, eu geamurile sparte ~i acoperite cu nailon de 1a saeii de azot. Inauntru traiese 0 puzderie de tinei eu parulingro$at de mur­darie, cu pielea degetelor lnro$iUi de frig. Seara vine tata durnnealor de undeva, nu se $tie exact de unde, ea nu lucreaza; 0 vreme a taiat lemne pe bau­turn prin sat. a stat un timp paznic la gradina ceapeului $i a furat ardei $i rO$ii. Vine acasa, bate muco$ii $i-i da afal'a, Ie striga: "Mars, ea a!rn chef ..." :;;i spune direct, nu se-neurca, Ie spune despre eheful pe care il are elm 1egatura eu mama l?r. Cit dureaza poftele, plozii stau afara, llnga bal­tile ro~ii.

Aratari ciudate dint1'-o lume ciudata. Nu de­parte de grajduri, se mai afla 0 casuta ineonjuratJ de unne1e unui fost grajd darimat. Sub strea~ina casei, un $opron: doi sUlpi peste care cineva a ase­zat 0 capota de carnion sprijinWi ell un capat di­r~c~ pe acoperis. Dedesubt, un cuptol' ell unul dintre PIClOare lipsa. In loeul lui careva a pus cite-va cara­rn:izi. In curte. 0 cocina de porci proptita cu pari $l~ un cuptor de val'a pentru pEne din care n-a mai rumas decH un mOITIlan de caramizi ~i co~u1.

-7 ­

In casa traie$te 0 batrina ce intretine din pen, sia de La CAP 0 nepoata de clasa a ~asea; mama fe, tei a disparut de vreo doi am, a$a ea a ramas sin~ gura prin ora~. Acolo a fost vio]ata de ni-5te golani, pe urma a ajuns La ,,0 casa de corectie" $i abia dUPii n an i-a dat de urma bunica sa $i a rew~it s-o aduca

in sat. Nu a avut nici aici 0 viatcl prea w;;oara, eo­legii de clasa 0 batjoeoreau ea se seapa pe ea. Avea incontinenta urinara. Toate astea au faeut-o sa fie ursuza ~i morocanoasa. $i a mai faeut una Ia sfi1'­$itul anului ~eolar: la 0 luna dupa victoria in alegen n FSN-ului a [urat eatalogul clasei din caneelarie, profitfnd de un moment clnd nu ern nimeni aeolo. L-a dus acasa, i-a CQpiat toate rubriciIe, notele $i absentele in caietul pentru lecturi suplimentare, pc urma I-a dus in pivnitii $i i-a dat foe.

La 0 Jun,l dupa aCC'ea a muriL Ghizi-neni. A rrnuriL de grasa ce era. I S-a ingro.5at sfngele $i alovit-o apoplexia.

Acum este toamna. In fata CAP-ului stau trei b<lLrini: unul cu pantflloni de rnilitian, altul eu opinci de cauciuc in care a virit fin ~i un al treilea eu pantofi L<liati la calcii in feluI unoI' $lapi. Cind m-a vazut, eel eu pantoIii taiati la calcii 111-a salu­tat ell mi'na ridicatcl. eu degetele ra.$chirate in aero

20 septembrie 1994, ora 8,57. Jurnalul d ata nu csle neaparat eronologic. Litel'atura, nici

ca, nu jl1$ira fapte .5i ginduri in ordine temporala, rapunea ei este ,mai degraba sa reden un r'itm. R..<t­tiunea vie~ii esLc Sa treara. Sa se duca. Ra~iunea li­teratUJii este Sa povesteasca despre cum trece viata ~i pentru asr.a are la indemina litmul, cadenta mo­noton<1 a frazelor asemanatoare zilelor cenusii si aledimine~i1or oarecare dintotdeauna. . .

-8­

Februarie 1991. Exaspenlri uitate la care as­bizi nu mai pot vajAunge. Mi-a~ ~pus: ,--,Zilele vi:tii noastre se rniunda mtr-o ceaia plCloasa. Aluneeam intr-o dlsperare moenita eu tot mai pu~ine raze d speranta. Ne s~uf~ndamviI?-ce.t-incet in marasmul ce­nU$lu al minClUnn. Astazl smtem pe punctul de a eonstata ea nu avem vocatia de a construi 0 socie­tate democratica. Nu putem dep~i 0 bariera Hi­untrica lnvizibiHi ~i niei nu avem resursele de a opIi aeest maeel psihologic, aceasta defilare a ea­lomniilor lansate de in~ii de ieri in numele demo­eratiei de care-$i bat joe, substituindu-se norme1or ~i idealurilor ei. Servitorii lipsiti de serupule ai die­t~torilor smt astclzi mani patrioti ai natiunii.

Tdiim intr-o lume anapoda, ce seamana tot mai mult eu un vis urit. AsUizi oamenii muncesc eu spaima $omajuluj, a lipsurilor, a incertitudinii. Sintem cea mai nefericita tara a Europei! La noi, spre deosebire de celelalte popoare foste sub regi­mul eomunist, au murit 0 mie de tineri :;;i adevarul aeestor jertfe nu ne-a eliberat de minciuna ~i nu ne-a invatat nlmic. Peste moartea lor s-a lasat 0 li­ni$Le tragica $i apasatoare de temnita. Fara sa vreau, in clipa dnd seriu constatarile acestea, imi yin in minte versurile incercanate ale lui Octavian Goga ?-espr~ blestemul strabun ~i indemnul de a nc muin In alia tara, ca intr-un "exod al disperarii muLe".

21 mai, 1992. Am trait in diversitatea natiilor $i in aceea a credintelor. Am triht in devalma$ie toleranHi fara a ren{mta la propria mea eredinta, a$a cum 0 faceau $1 babele de prin scaunele biseri­cii ortodoxe. 0 toleranta pe care doar naivitatea nesofistieata a oamenilor acelora ar putea-o sus­ti?-e eu 0 deplina libertate dezinteresaLa. Am intim­pmat incenuturile toamnelor de £iecare data In

- 9­

preajma pe1erinajelor catolice, cu fanfare nemte~ti :;;i eu fetite in rochite albe, vaporoase, eu dantele, ell floli brodate. Am trait in multiInile aeelea invalma_ $i te de unguli, nemti, bulgaroaice papista~e eu straie populare ee Ie dadeau infati~area unoI' pinguini eu ~iragurile rozariului 1a git; 0 amestecatLlra de natii mormaindu-~i rugaeiunile pe sub zidurile rnanas­titii franciscane. Am sfir~it prin a indragi navala lor kitschoasa, tarabele cu amintili ~i rep1'0duce . de icoane, cu statuete de ghips reprezentindu-i pe sfintul Anton ~i pe Fecioara Maria. Toate acestea imi ritmau intr-un anume fel viata; primavenle apartineau ortodoxiei, eu mirosul de pamint reavan, de salcie umedil, de lemn batrln a] biselicii in care bateam toaea la 0 inaltime ametitoare. CLI w;;ile vI­.Hind in vintul ce se izbea de figurile barb0ase ale unoI' sfin~i pietati pe turn. In toata aceasHi vreme, fie iama Na~terii, primavara Invierii sau toamna catolica a Maicii Domnului, existau. a1aturi de ma­rile noastre sarbiHori. insotindu-le in [plullor, cel ale comuniUitilor protestante ~i neo-protestante. eei mai numero~i erau bapti$tii, carora 1umea Ie zieea ,.amerieani", CLI 0 sclipire ghidu$a in ochi, Nu era nimic fau sau agresiv in poreda asta. era mai de­graba 0 forma de subtll umor popular care ascun­dea in e1 un simbure de adevar. Tineretul spunen bisericii baptiste, templu. In fiecare duminica dupa­masa, grupmile de ,.americarri" mergeau la "tem­pIu" ell Biblia sub brat sub privirile, mai degraba indiferente, ale celorlalti. care stateau la strada, pe bfmci, $i birfeau domol. Tineretul baptist trecea cu "11andoline, cu ghitare. Am fost 1a el, 1a .,sIu,iba". Ie-am ascultat poeziile, cintarile~ fanfara, predi­cile $i rugaciunile subliniate printr-un amin colee­iv ce semana eu un oftat. Apartin :;;i ei diversita~ii

acestei lumi. Pe peretii camerelor aveau inscriptii

- 10­

din Bib1ie, pe_p_o~ela? Sau pinza~ inconjurat~ ,de {lori ~i de pasafl. Cm~ se suparau. pe am~a­lele din eurte sa~ ~e or:~e a1teeva" zlc~au "mm­ce-te Ioia'l, $i a~tlala1tll, "lumea, mterpretau in fe1ul lor "pacatos'\ zicind ea loia asta a1' £i nu­mele lui Satana !;>i ca dumnealor dracuie $i ei eu alle vorbe. In copiHirie mi-arn petrecut destula vreme in mijlocul oamenilor acestora, care 1$i spu­neau cu un firesC. subliniat dinadins, "frate" $'

sora" $i intram $1 eu in protocolul apelativelor in " , ,aeela~i fel in care intrau $i cei mari. Mergeam 1a 0 vecina, trimis de a1 mei, ea sa imprumut cine $tie ce, bunaoara ma$ina de macinat mac, $i 0 strigam 1a poarUi pe "sora Sinziana" $i nu pe "tanti", cum obi.:;;nuiam sa Ie spun celorlalte vecine. Intre limp au treeul, anii $i constat ca acolo toate au ramas 1a fel intr-un chip aproape straniu, ace1ea$i grupuri de tinen trec, in acelea$i dupa-amieze de dumini.ca, eu aeelea$i mandoline sub brat, inso\iti de ,aceia$i batrini eu Bibliile pe care Ie poarta u$or ostentativ 1a piept, -pe linga oamenii eare stau, 1a fel, pe band, 1a ~trada, $i 1i privesc in aee1a$i fel, w;;o1' ingaduoitor, U$or indiferent. ~i de 0 parte $i de alta exista 0 anu­me superioritate calma $i toleranta. In ce ma pri­ve$te, am sentimentu1 di in$i necunoscu\,i re.i'aU in­toemai secvente din propria-mi viata intimplaUi eind~a in acelea~i duminici $1 pe acelea!3i banci im­provlzate pentru 0 treditoare birfa de duminica. T,impuri tihnile pe care Ie revad, carom Ie regasese ~1.~urile ~i savoa1'ea, fara sa rna mai pot topi in mdlferenta lor fara istorie.

larna, 1993. ffitima data m-am intilnii eu Ale­x~ndra Indrie$ pe 1a sfirsitul verii, in mu1i,imea din plata Lahovari: stiHeam 1a 0 eoada la ziare sau In un sue, nid nu mai :;;tiu prea bine ee faceam eu

-11­

pe care niei ca-l putem descifm sau n-am pUiut 8-0 facem decaL acum. Lipsa de libertate ne-a nivelat ne-a tinut in anonimat, a transformat diversitatea, in plictiseala tara cap,H a unei nesfir$ite $edinte de partid intinse pe parcursUl mai multor decenii, eu 0

ul'dine de zi a$ezata in cincinale. Acum, In libertate. fiecare provincie romaneasea 11>i regase$te istoria, l$i l'edobinde$te propria identiiate. Liniile frlnte a1 arhiLecturilor ce ne-au insotit anonime .;;i mute de-a ungul ca1atoriilor noastre prin lumea COmunista iSi

revendica un ceva a1 lor. De 1a un stH de arhitec_ tura la un stil de viata, la 0 filozofie. $i este foarte buna pretentia 1a idenbtate. la biografie. Mai mUlL: In libertate se na$te eoncurenta. iar aeeasta :nu poate £i decit de dorit. Banatu1 istol'ic are 0 speci­ficitate aproape exotica in lumea romaneasca. A fast tinut 1ntr-o oarecare umbra a interesu}Ui li­teral', istoric $i de analiza a culturii $i civ:i1izapei rOmane$ti fiind Inca receptat ca identificabil cu is­toria mai larga a Transilvaniei. 01' aceasta provin­de este diferita, iar di£erenl;a trebuie analizata in ceea ce este, prin raportare atit la Ardeal, cit 9 la

ivechiul Regal. Banatul a insemnat atit eivilizatie matenala $i rUm domol de viata burgheza, cit I$i altceva. Hn1nd de ritmun di£~rite care au irupt in istorie intr-un £el co.mpensatoriu aproape: ultimii ani stau marturie pentru aceasta. Banatul mai 1n­seamna 0 cvasitotaUi J pina mai ieri, lipsa a perfor­mantelor literare de taUe nationaIa. fmaginea sa 1n lumea romaneasea s-a suprapus uneia burgheze, de extract gerrn.anic, 0 lUll1e egoista, incapabila de solidaritate $i de Comunicare. Locuitorul aeestei pro­vincii apare eelorblti 1n vi?:iunea deloc magulitoare a unui ins traind sub mirajul ,,$paisuJui" _ sinonirn regional nl camarii de alimente _ $i limiti'ndu-$i grijile ~i ambitiile la perimetrul1ui.

- 1

Lucrurile aeestea si?t partial .adevara te ~i .a.l~ trebui analizate ~n toata e~~plexltat:a mo~temrll lor istorice. AI' f~ de ~rn:al~li felu~ In care s-a 'mpus tiparele eXlstentel banatene ~l cum s-au mo­~elat si s-au format anumite principii de viata spe­cifice.' 0 singura privh'e sumara asupra caraeteri ­zarilor de mai sus ne ofera indiciile posibile ale unei sjtuiiri de natura politica: pe de 0 parte, eon­tururile unui individualism burghez eoloraL eu 0

ideologie dp. eentru-dreapta, in Banat; iar de cea­lalta parte. superioritatea din Muntenia a unei vi­,luni de stinga. in eare dezinteresul fata de acumu­

lare este virtute revolutionara $i intelectualisia, statuata a!;)a inca din vremea ideologiei romantice. A9adar, pe de 0 parte. lini~te burgheza, de ceaJalta. revolutionarism ~i noblete. Fe cea dintii a descri~-o

Sorin Titel in romanele sale. lata un fragment: ,,1n dupa amiezile calduroase de la sfiqit de iunie, rnatu$a Valeria l$i facu obiceiul sa motaie In $ez­long, pe terasa, laslnd u~a spre gradina larg des­hisa. Din dnd in dnd se lrezea $i, buimacita inca

de somn, n vedea pe Bocotan in gradina vaduviUi de flori, plivind ceapa ori udind straturile de ar­pagic eu 0 stropitoare ruginita $i eu .fundul gaurit".

Ciudatenia se na$le din faptul ca revolutia a P?rnit din preajrma matusii Valeria $i nicidecum dmspre locul unde, in mod traditional, se gasea zona ee a hranit doua secole revolutiile, ~i anume no~co~o:mis:nul idealist $i romantic al stlngii. 0 a~ta clUdaterue este ~i faptul ea revolutia a pOl'nit d~n~p.re 0 lume subjugata ,,$paisului", fi'ira ca reven­dlcanle ei sa fie legate mai ales de acesta.

Capacjtate.a de angajament fat.a de un ideal, altul decit eel strict material, s-a dovedit mai apa­

- 15­

sat aiei deeit in alte paI1i. Toate aceste deosebir; trebuie privite in chiar misterul lor navaJit exotic in istoria nationala.

Vara. 1991. In mai toate piesele ~i schitele lUi Caragiale: personajele vorbest: anapoda. Faptul nu este intimplator, pentI'u C3. 0 impleticire verbala exprima 0 impletieire a gindului, 0 stare stHcitcl a mintii, un deficit mental. Din vremea dialogurilor lui Platon S-(l tot spus ea yorba este forma pe carl' o imbrae£! gindul. Ludwig Wittgenstein ne asigur' in TracLatus cil ..Propoziiia reprezinta descl'lel'ea unei stari de ]ucruri·'. Propozitia caragialiana de­serie $i eel, in mod indirect, prin nefunc~iona1itati, prin suspendari ale comunicarii, 0 anume stare de lucruri mentale, eu oglindiri politice, soeiale, omene~ti. Prin ticurile verbale ale eroilor sill, Ca­ragiale descrie, catalogheaz3., face inventarii atente, ierarhizeazci prostia, gfndul rUdimental', confuzia naiva, ~i Ie corporalizeaza. Geniul dramaturgulUi nostru se gase$te in chiar aceasta inteligenta artis­tica de a nu defini nimic. Rareori Caragiale Ii spune prostului pe nume; niciodata eanalia sau demago­gul nu s1nt aratap ell degetul: sint lasati sa vor­beasea ~i aUia tot. $i tot Wittgenstein tice: "A 1n­telege 0 propozitie, cind ea este adevaratil, inseamna a ~ti ce se petrece cc

. In cunoseuta scena a IV-a din o noapte fu.rtunoasii jupin Dumitrache $i Ipin­geseu <lsta VOl', sa inteleaga adevarul unoI' propo­zit.ii pentru a ~ti ce sc intimpla. pentru a putea pli­cepe Iumea in care traiesc. Ipingescu cite$te arti­colul tinarului Ventudano. iar jupinul este, pe rind, mu1tumit, de doua ori nedumcrit., apoi lamurit $i, la urma de tot, entuziasmat, ride, este fericH: "i-a-nfundat", l$i zice sie$i. pentl'll a se pune de acord eu propria sa pricepere ~i cu ceea ee erede

- 16­

el di se petrece in l~e. JU?inu~ pric;pe. ~~ undeva, ~ t -0 anwnita zona mdepartata a gmdlru, se "pe­~e~e" 0 dezbater~ d: !de~, .0 c?mp~etitie, ~~i se in­

rie in regulile el, fara sa mtUlasca adevarul vor­~~lor. Alit Ipingeseu, .cIt l?i Durn~t~'ache r.cceptea~a propozi~iile artico~u.IUl,. competItt?nal ~l polel~e fara sa poaUi defll11 oblectul lupte!. La fel ea ]u­nele ziarist, dumnealor percep ritmul'ile unui dis­urs belicos $i se incalzesc 1a [ascina~ia vorbei in

sine. Personajele lui Caragiaic se exprirna prin rit­muri ~i cadente, traiese in bueuria fara contingent a discursului suficient sie~i. Jupinii acestia eitesc artieole dupa prescrip1iilc poeticii moderne c~ proclarna preeminenta cuvintului in sine; dwn­nealor adulmeca l'itmuri: "ei. bravos! Aici a adus-o bine", zie, apoi presimt adincimi inefabile: "E seris adinc") l$i spun $i ii incearca hedonisme stirnite de rezisten~a opaea a textului, pe care iz­butesc sa 0 depa$easdi $i sa 0 invinga in feIul ci­titorului joyeean. Aceea$i bucurie, aeela$i senti­ment de biruitor: "Da-i inainte, ca-mi place", mM­tUrise~te jupin Dumitrache $1 interlocutoru1 sau schimba tonul dupa cadenta frazelor, se lasa sub jugat de amplitudinea cornparatiilor, de rnagnifi­centa epitetelor care cad in Ul'eche $i trezese rnin­dl~i barbate~ti: .. zbieretele reaetiunii" se zVlrcolcsc, .dispretul strivitor a1 opiniunii publice" da senti­

meniul tonic a1 participarii la un taviHug co1eetiv provocind extaz in ascultiitor. Acesta, la fiecare ac­cent allui Ipingescu, da :.mereu din cap ill s-emn de ap~'obare, il Intrerupe cu entuziasm", se simte bi­rtut~r. a invins l este sUlpin pe situatie, 0 controlcaza d~phn: .,Hahahaha! I-a-nfundat", striga jupin Du­~11l,tra.che, felicit di. a priccput adcvarul propozitii­~r ,.,JunelUi scriitor democrat·,: nevoia de vietorie.

lrUlhia inainte de orice. Nu pot sa-1 contrazic De

2 - Vnlahla de mucava -17­

v

jupin Dumitraehe, ba, dimpotriva, a$ indrazni Sa cred cEi a intelcs; 9be. dupa cum zice Witigenstein .,ce se petrece". A,;>adar victoria inainte de orice' biruirea adversarului ppin vehementa lingvistica: eel ce zice mai tare infunda mai tare; este <lici 0

gindire eu temei uri poetice: inte1'eseaza efeetel elarma nediferent.ia'U1. stalile clamoroase. bombas~

~cismul, 1ntr-o translatie spre lumea politicului dinspre adrrni1'atorii roman~elor ~i ai cinL1rilo1' Hiu~ Hirc~tj ce emotioneaza prin dilatare. Toate se lntll~ nese in acea pl'ofunzime inanalizabWi pe care taL

jupin Dumitrache 0 exprima mai bine ~i mai nuan­tat de cum 0 putem face noi: "Ei bravos !", zire dumnealui. .,Aiei a adus-o bine".

August, 1991. Fascinatia gindului simplu, 1'05­

tit in fnnturi de Irazc (ce parcau sa ascunda in pu­tina lor spunere promisiunea unoI' stari esentiale la care nu-mi era dat sa am acces) m-a urmarit in permanentii din chiar clipa dnd am simtit profun­imea lor. 0 saracie fara perspective. 0 capcana

pe care nu 0 poti evita dedt transfigurindu-fi can­titativul simplei acwnulari culturale . Yntr-un all­eva, gata sa te pastreze intr-o relatie p1'oasplHa

cu lumea. Sii ai puterea sa traie.~ti in uimiri, sa te uime~ti ca $i cum n-ai priceput nimic, ca $i cum nu $tii nimie, sa fij prost, adica sarac eu duhul, sa eva­dezi din Urania ordinii cultura1e, sa te eliberezi din eo~marul cottidian a1 neeesiUttii de a Ii inteli­;ent. de a £i iniormat, de a fi interC'sat In a fi cum

trebuie; un ritual obositor urdnd de Ia stricta spe­cializare la eruditia euprinzatoare $i de aioi mai de­parte; un prizonierat care-ti Iura Iibertatea de a Ii altfel. Fiind a~a; sa nu mai poti nioiodata. dar nbsolut nieiodata, sa fii altfel. sa tl'aiesti sfi$iat fn­tre hedonismul easnie al studiului, invaIuit fntr-o

- 18­

t _

d '~ eta (sau poaLe ca violenta) iubire de tine in-l~cr . 1 I .

sup, pe de 0 parte, l}l co~maru n:oroeano~ a :m.~ osturii, pe de alta parte. ~l ~e::t1ment:l1u1 ~atanl

p care indi ~i inca, probabll pma la eapatul zllelor, ~~ te-ai acomodat. Sa. $tii toaLe ~stea $i .n:ai ales sa simp ca nu e~ti cult CIt a1' ~rebul., dar ~Cl. ~rost .eu totul cii ai talent, dar nu cme stIe ee, sa-tl mteno­rizezi ca pe 0 durere de masea nefericirea de a fi aldut; Dici reee, dar nici eald, adica numai bun

pentru 0 medioeritate eu preten~ii. $i pentru ea e$ti niel a~a, niei altfel, sa ramii prizonierul pina la capat al acestor stari intermediare.

Scaparea iti pare a fi in amintiri, te intorci Ia copiHirie, in aeele v1'emuri dnd erai s1mplu $i sa­'ac cu duhul, Si nu gasesti niai acolo dedt un mor­man de senzatii imprecise, in care se amesteea imo­ralitatea unui erotisrr. pervers alaturi de exaW'tri de generozitate, de mila, de bunatate dezinteresata, stirnr.t5 de crec1inJ,.a in Dumnezeu $i in toti inger-U. Sa ineerei sa Ie refaci pe toate in acord eu simpli­tatea dinlli. care Ie-a animat, sa evadezi in tihna fara eontur a unoI' duminiei de atunei, pe care sa Ie spui simplu, sa nu Ie complici. sa reeuperezi toata fericirea de a trai fara povara de a ,fi altfel dedt a$a cum e:)ti.

Orice poate sa fie literatura, chiar 9i un oftat. pr.obl~ este Isa-l faei sa fie in toata simplitatea lUI, atIta l?i nimic mai multo In zieerea lui nu tre­~Uie sa mai ineapa nirnie altceva dedt simpla In­t:tnplare, fara n~ei a alta consideratie. fara niei un ~,md despre cum anume ar trebui sa-l spui. 0 in-I.mplare standard, 0 dupa-masa pe strada in care

=~ l ~~at p.e banca din fata casei tale intr-o anumita d In viata. ta de de-mulL. $i daca te apropii inca p7 e~ea~ ce a1 fo~t, poti doar inmulti detaliilc, te pot:

er e m descnere, in investigatii carc te lndepar­2"

- 19­

0 teaza de tine insuti, te obliga sa te pierzi in i!l1Pe.. rativele me9te$ugului, a~a 1ncit cu cit vrei Sa iii maj aproape de eeea ce ai fost, cu atit te indepartezi Ca 1nt1'-O luneta instrainind priveli-\>tile, alungindu_le amestecindu-le 1nt1'-O tulbureala Inceto~ta. ~i cum Hi scapi tot timpul. nu-ti rfunine alteeva dedt o biata re1atare saraca eu duhul, un proces-verbal ehircit, un schelet, profilu1 unoI' umbre: stai Pe banca Unga un veein, un mO$ nonagcnar, subtil'e :;;i eu 0 mustacioara de pe vremuri, din vremuI'ile lUi, ~i pe cind sLap a$a se nUde de pdn C'ra~e1 clo­potu1 biselicii vestind 0 ora anume din 21i, $i omul ofteaza ~i zice .... ,ehe, saraca 1ume $i vilag", $i tu nu poti patrunde adincuI vorbelor <110ra, nu Ie poti prinde sensU1, nu Ie poti desiaee eonoLatii1e eu toaLa incordarea ta analitiea, pentru ca nu pricepi ea ele nu doreau sa Spuna nimic mai mult dedt ceea ce chiar spuneau, int1'-O dupa-masa simpla. pe care doar neputinta La 0 complica zadarnic.

larna, 1992. In adineul cel mai adinc a1 vietii bio]ogice sta pitita promisiunea mortii, l$i spune Hans Castorp in toata vremea eft sUi 1n statiune Davos. AeoJo ia e1 seama de adevarul aeesta, ex­plorindu-$i adineu1 fiziologic, eapeaneJe $i prime.1­diile lui 1atente dibuite eu delieli de Ulise riWicit int1'-O mare launtrica. "A$adar ee era viatal', se intreba ti'narul erou a1 lUi Thomas Mann, stind to­lanit 1n ~ez10ngul de pe ba1eonul unde 1$i facea obligatoriu cura de aer de munte. Viata Ii apare j~ feluJ unui mccanism Intortoeheat care l$i pastreazaforma prin eompunerea $i descompunerea ce1ule~ lor de alburuina. Pentru Hans, viata nu era in mod definitiv ~i distinct nici materie $i mci spirit, ci un nurrne ceva din amfndoua. 0 lmpreunare volup­Uoasa, un fenomen sprijinit de matertie. un ceva

- 20­

Ynator curcubeului arcuit peste cascada, asema Id ~ t fl' d'v Aflacara" ce produce ca ura m r-un e lrnpu Ie ~i nestatornic. , Hans Castorp sta in ~ezlong, Invi'iluit in b1a­nuri ~i paturi, este ~oap~e ~i ~cr, pDiviri1e Ii a!~.me~a

sie vaile impadunte $1 se sunte J,eeva buhalt, fa­~~t din apa, a1bumina, sare $i grasimi, numi'ta «carne». Viata Ii apare luminaLa de paloarea astru­lui mort al noptii, 0 multitudine de celu1e $i de atomi tinuti 1aolalta de caldura unei senzualitati care contopea in ea erotisrnul dezlantuit a1 bolii ~i a1 mortii «.

In toata lunga ei istorie umanitatea a nazuit sa fie altceva, mai precis inca, sa fie $i altceva de­cit ceea ce deseoperea, eu infiorare senzua1a, Hans Castorp in ~ezlongul sau. Acest rest, aeeasta ,ne­potrivire esentiala se na$te din diferenta absoluUi pe care 0 stabile$te sufletul eu aeel ceva buhflit facut din apa, a1bumina, sare $i grflsimj, nurnit carne. S-a spus ea aceasta din urma apartine eu totul lUrnil care a nascut-o. in timp ee suf1etul vine de altundeva, Lrupu1 este in tirnp $i spatiu, sufletu1 este dineolo de acestea. Meeanismul eomplieat a1 coloniilor de celuJe are -in sine memoria propriei deveniri, a propriei istorii, este, dupa eum ginde$te Hans, un fe1 de "con$biinta-in-sine-pentru-sine", o tendinta "pUna de nadejde ~i deznadejde a vieW de a .se cunoa::;te pe sine", 0 lJne1ini~te fn-sine-oen­tru-slne/' .

t. Tinarul. Castorp se cufunda ell voluptate fn­l-~n agnostlcism eare-i invaluie 1nt1'-o reverie mis­te~~asa elipele petrecute pe balconul eu priveli!,'iea

~cremeniUi in ger a vailor muntelui sealdat in v~~~a moarta a Lunii. Intrebarea tinaru1ui despre n~a.~ poate eel mult oferi tcmeiu1 unoI' eredihte,

leI ecum a1 unei cunoa$teri care sa 0 epuizeze,

1 ­

data ce "viata ca atare nu se poate converti in cu­noa~tere, caci via\.a nU-i in stare sa surprinda Ul­ima cauza a ei insa~i". In consecintcl, Hans a1unecll

"ntr-un agnosticism pe care t;;i-l articuleaza logic, "caei", 1$i spune el, llintre viata ~i restul fara viali:t al naturii se casca un abis pe care $ointa incel'ca zadarnic sa-l treacit Gamenii isi dadeau silinta sa-l cireumscrie cu teorii pe care acest abis Ie sOl'bea fara sa piarda nimie niei din pl'ofunzime, niei dinintindere".

Acest spatiu al diferentierilor esentiale cu­prinde in marginile lUi, cum ar spune Naica, 0 1n­chidere care se deschide; 0 f'initudine care sfir$e~te in infinit. Trupul devine, din denominare statica, una dinamic-verbalizaUi, adica intrupare, fOl'm~ pipa~bila a misterulUi absalut, transpunere in act '3 unoI' potente ce se regasesc dincola de propriiJe limite. Trupul sfintilor sc spiritualizeaza el insu:>i dupa moarte, risipindu-se in miresme paradisiacc. Clnd nu se intfmpla a$Cl, dnd mecanismul complicat al coloniilor de eelule intra in procesul firesc al descompunerii ob~te$ti. sfintcnia. ca preeminen~a a spiIitului asupra materiel, pur $i simplu nu exista. De aeeea, atunci dnd le$ul staretulu,i Zosima "se pripe$te peste fire", incepfnd prea devreme sa mi­roasa a hoit, blindul Alio$a se poticne$te in dreapt; credinta. SpiritUl, in aeest din urma caz, pare in­ghitit de acel ceva "buhclit, facut din apa, albu­minn. sare $i grasimi" pe eare-l simtise. cuprins de su btile impulsuri senzuale, Hans Castorp in ~ez­longul de pe baleonul statiUnii din Davos, Int1'­noapte geroasa, inviiluit in lumina palida a lunii.

Fcbl'uarie, 1992. A~adar tInaI'ul Hans i~i pe­reee seriJe in statiunea din Davos. rataeit in re­

verii nnntomice, proiectindU-$i asupra lui insu~i

- 22­

~

1'0 rWe inchipuiIi ~ma~ar~, rat.aci~ndu-~e .pri p ~~ita lor magma abla dtferentlata. Alatun de ~::1~~gu1 in care st~ invelit ~ ,Paturi, dura ~ te~­, 'di pe care a depnns-o eu dlflcultate, alatun. Zle, ;~ 0 noptiera. se a~~ ur: t::atat de anatomie care n ajuta in lunga sa cal~~01:e III tr~p. ~ ~ .

Bizareria expedlt1e1 aeestela sta In chlar ter­mellii principiali ai propriei sale derulari. Hans incearca sa-~i pipaie propriul eu, mergind spre el pe ewe Intortoeheate ale materialitatii vietH. Serii­torul de fapt refuza sa se l"idice dincolo de padu­lile indlcite de oase, tegumente, pilozitati. excres­cente biologiee. SpirituL memoria eu amintirile, su­fletul eu starile lui sentimentale, reveriile, melan­coliile, toate acestea ~i cite VOl' mai fi fost sa se nasen din vaile de grasimi, tendoane ~i liehide gil­glitoare smt un amestec, 0 nepotrivire a m:.lteriei

sine ins(i~i, 0 poticnire tragiea prin care C$ti (devii?) mai mult dedt ele 0 data ce Ie poti ex­plora, 0 data ce Ie poti a$eza intr-un altccva dedt e~l.ti tu insuH,

Cu toate di ~tie prea bine ca nu este posibiJ sa prive~ti lumea din stricta ei materialitate. Tho mas Mann inceardi sa topeasca diferenta funda­mentaHi ee desparte omul de lume, in Iumea insa:;;i. Eiectul este eu atlt mai puternie, iar diferen~a ap~re eu aUt mai pregnclnta. ell cit inten1.ia este mal viidita.

. Plivirea asupra lumii dintr€. eopertele unui u:a~t de anatomie na~tc in priv'itor un amestee de CllllSln, de ironie dezabuzata si de un anume ceva pe care nU-l poti numi eu c~actitate. 0 amcteala tulbure ~i tulburbHoare, rcspinsa dintr-un fel de PUdoare: ascunsa ~i ea eu grij~l. in saIata,.dre~t exemplu, intlmplarea unei n10rt1

natorlUl dlll Davos, pereeputa "anatomic". Rc­

- 23­

latarea mortii este vagal U$or ironica, Surpata sub povara conventiilor sociale. Hans ~i varul sau aflara .,imediat dupa Craciun" cum di "murise d01ll_ nul pasionat de calarie". Lucrul acesta il aflara "de la Alfreda Schilknecht, infirmiera bietului Flitl Rotbein'·. Femeia le relateaza tatuI pe coridar, ,.c~ multa discretie··. Aceasta din ul'ma, discretia, este esenfrjala pentru lumea care trihc~te inire COpel'_ tele trat£ltului de anatornie. Aiei moartea este a Intimplare impudica, un incident penibil.

Joachim, vaTul lUi Hans, nu pierde cUn vedere dimensiunile religioase ale "incidentului", se fntre­tine eu 0 .,call/garita tare se agata recunosditoare de aceasta diseutie ce-i prilejui lin a:mplu schimb de pareri II. Ceea ce aila .Joachim nu depa$e~Le mal'­ginUe earth care Ii stirnise reveriile exploratorii va­rului sau Hans Castorp. In fapt, toata Iumea din Davas traie$t.e sub semnul acelei carti. ~i iata ce-i "paveste$te" calugarit.a. Ma~ inW ji Spune ea fuses€' o minune eli .,acest damn mai Supravietuise sarba­torilar". Mai apai Ii relateaza ca domnul pasionat de cc1larie ."devenise un Indipatfnat care nu voia sa moara, $i nimeni nu mai putea sa-$i explice cum de mai respira in ultimul timp". ~i einismul suav a1 relatarii curgc mai departe fntr-o blinda indi­ferent.a profesianala: "Este adevarat c<1 de faarte multa vreme nu mai traia dedt datariUi unoI' can­titat-i enorrne de oXigen: numai ieri a eonsumat patruzeci de ba10ane a $ase franci bucata l'. Calu­garita aproximeazc1 costuI piperat al jneapatfnarii domnului pasionat de ec1liirie $i 0 diineaz3 pe soti~ raposatului care se vedea lipsita de banii necesarI pentru a viata deeenta.

Joachim dezaproba. cheltuielile inutile cu unu.! ce se impotrive$tc) aiurea, insa Hans Ii repro~eaza

- 24

~ . speda <::j nici nu onoreaza demnitatea mis­ca nu re v . d . asa~ a starii de munbun .

teno ~ 1 d t·In 1umea tute1a~a. ~e tratatu . e ana Offile se t etrece $i impotnVln, revolte chlar: "Hans Cas­

P0 duse s8.-1 vada pe raposat. 0 facuse pentruPset orp . t t .. t a infrunta tiranicul slst:m ~ 8 a ~r~llcl.t.' ca:e ~ons a din a tainui asemenea mtlmplan, flmdca dISpre­tuia aceasta voin~a egai~ta de-a-ie-faee-ca-nu-vezi: de-a-nu-privi-fn-fata $1 de-a-nu-asculta-ceea ee-l privea pe to~1 $i p~ntru di voi~" sa se opuna Si8­temului printr-o actlUne eoncreta .

Urmare a revoltei sale "concrete'l, Hans pa­trunde in camera morluara, sta inaintea mortului intr-o atitudine U$or relaxata $i eu 0 "expresie ase­mimatoare celei .din clipele rind ascu1ti muzica.;'. Ceea ce vede Hans acolo $i gindurile eare-i tree prin mintc sint tot concrete: oehii raposatului erau "mchi$i intr-un fel putin cam nefirese«. pen­tru ea, hotar~te privitoful, "i-au fost il1chi$i prea tarziu'\ iar In acest eaz daca "miosina s-a $i format in mU$ehi, orice incereare este zadarnica, iar mor­tul riimlne intins, eu ochii holbati :;;i fie$i, astfel cil piere eu desavir$ire imaginea suava a somnului".

Sentimentul pe eare-llnceream in fata acestor prize in concret este diferit de concretetea cont.ac­~Ui, este un amestec de perplexitate brut.aUi ~i de mlster aseuns in faldurile conventionalitc1tilor ju­~te de bunavoie, cu 0 voluptate multumita de

SlOe: "Hans Castorp statea linga pat, simtindu-se in ~~ment~l sau, oarecum ea un specialist. insa pios. . are ca doarme) spuse el din omenie de~i expre-

Sla mortului era eu totulalta»". )

Latd 4 iunie, 1992. .Exista $i a existat probabil in­im~~\Ula o~ at~'actle a lucrului interzis, a aceluia

flva carma se eheltuiese energioile moraliza­

- 25­

tor-pedagogice ale autoritiilii, fie ea a piirintilor sau a putelii de stat. In clasa sau pe strada, in lu­mea lor necanonica $i 1ibertina, copiii dai.i ca eXetn_ pIe negative dobindesc, in mod paradoxal, un PI'es_ tigiu ce transformii de multe ori efonul edUcaliv in contrariul siiu. Premiantul, oferit Ca model d. urmat de ccHre pedagogi. se dovede$te a £i mu1t mai pupn atragatOI' dedt mOde1u1 opus, al corigen_

atuJui sau al v gabondu1ui, care, in ciuda etortului de Stigmatizare, se Incarca de 0 aureola stirnita chiar de efortul de a-I stigmatiza. In ace1a$i tel pa­radoxal, discursU1 pedagogic a1 puterii de partid ~i de stat din vechiul regim Impotriva "in£emului american" a sfu$it prin a ofeli acelei lumi un pres­tigiu 1a a carui edificare au co1aborat chiar "pe_dagogii" ideo1ogiei comuniste.

America semana izbitor In oehii ,no~tri de su­biecti SUPU$i unei edueatii sistematiee eu statutuI colegilor de prin ulVimele banci din clasa ce pareau sa apartina unei aIte lumi: a lume salbatiea $i li ­bera, incareata de atractia unei virilitati gO]anc$ti care era aUt de mult diferita de phetiseala unoI' 1n­vaiaturi osificate, incH nu ne raminea de fikut alt­eVa dedt sa visam nostalgici 1a felul de a £i al ce­

lor pe care ii stigmatizam. America, r08tita B$a fara diferentieri geografriee sau poliUee, fusese. in toata CopWi1'ia noost1'a, realitatea fascinanta a unci diferente asemanatoare aceleia ce ne despariea de co1egii din ultima banca. America era un Iel de ,lev corigcnt in preajma dirUia eram atra$i precum

fluturu de noapte In jurul becuJui. Ii cuno$team primejdiiIe, dar nu ne puteam refuza placerea de

sta, macar 0 cJipa, in preajma barbatiei ei goIa~ ne$ti. Era ascunsa in yorba aceasta mireasma unellibert~N pe care 0 intuiam doar, in felul secret ~i reu pxplicabil a1 unei stari simili-inIl'actionale.

- 26­

. t de a £i 0 realitate politidi sau culturala,Inall1 e b . A .ica a fost 0 stare, un gust su verS1V. mencaAmer A . ft· ~ t t ~strada $i ga~ca, menca a os cuprmsa 03 Uf usese . f t 1 d

~umele simplu a1

. urajul de a sta in preaJma e ear ImpmsA • e ~tee intentii dedt acelea de a ~b!ine cai~tu1 din are sa eopiezi tema la matematlca. Amenca era

unor vise mistuitoare, bunaoara acela de a avea 0 pereehe de blugi sau de a-ti masura eu grija ~uvite1e de par care depa~eau in lungime marginile de sus sau de jos ale urechii, in functie (.e cJ:t de curajos e1'ai in con£runtarea eu puterea de aeasa sau de la ·5coala, adica in functie de dt .de

american" reuceai sa Iii intr-un anume moment";' I 'I

a1 vietii tale de atunei. America era numele placerii vinovate a primului fum de tigara ~i a eelui dintii pallaI' de lieoare alcoolica inghipta pe furi$ prin cotloanele strazilor in care ne traiam anarhic 1i­bertatea. $i poate ca nici n-ar trebui sa denumim am de abstract starea aceasta. America fusese nu­mele boieotarii surde a unei societati care ne 1n­carcera in periec\iunea ei hoH'itita de fil020fi bar­bo~ purtati in tablourile impodobite eu panglici ro~ ~i albe pe la sarbatorile de carton ~i rumegu~ de la 1 Mal. America patrona, de dincolo de apa­re~t-nevinovatele uteciste dintr-a opta $'i a noua. ~rJ~el~ vise de barbatie, prima indrazneala semni­.fIcatl~a a cularei inghesuieli prin eolturi eu iubire /l"L-t1. transpira de spaima podul palmelor. Ame­kca lUI Bobby Solo eu songu1 dumisale unde visa ~~ros domnul San Francisco despre care refu­

<11 sa c . ~ l' :E'Zl ca ar putea fi un ora~, aUt de omene~te ~r ~~frU.3a Bobby in le~inatura aeeea de cintare ce

1 eo]dea oemi $i suf1etul. bond~erica era un amestec de naivitate $i vaga­CXem8JI pe care! r~pet, doar elevii dati mereu ea

P u negatIv il pute~u sugera in toata com­

- 27­

pleXi!atea lUi virila. America mai era $i morrnaiaJ, aceea lopaitoare din miez de noapte de pe Luna, lUi Annstrong, ce m-a facut sa ma uit multa Vretne Ia astl11I noplii ca la doamna distinsa de la CRe Pe care 0 sU!prinsesem pe malul riului cu un tlnar. In sflr$i!. fapt e ca de-atunci ma uitam la dO"""'a aceea in alt iel, cam ~a curn m-am uitat 0 Vretne la Luna dupa ce americanii au ineeput sa salte ca n4>te eanguri Prin prataria ei pustie. Inainte ~dar de 'nlimplarea eu Luna, Inainte de meciul dintre Cassius Clay ~i Joe Frazer, Intimplat pe la "'ie de noapte Prin transmisii tv faseinante, eu mUlt Inainte de funeraliiJe pr~edinteIUi Kennedy. am cunOScut direct America pe strada noastrii de Ora­sel transilvan, populata de POv~tiJe lUi Gaidar din volurnuI Coma1ldantul cetiilii de ziipadii, edita!a de Cartea Rusa. In aceasta lume a apal11t America. A aparut sub fOlma unei ma$ini late In jurul careia ne-am adunat emotionati. Din ea a C'obol1t un domn batlin cu cravata, griisuliu si pistruiat; mai tlrziu am aflat ca-1 chemna TOdor Andrica; arnericanul vorbea fn Ielu1 bunicii, 0 romaneascEi plina de re­gionalisme. De La el am primit pentru prima data gumEi de mestecat $i ab~ibi1duri colorate sub lorma unoI' ma~ini$i locomotive cu abU/i. TOdor AndIica iUS""e inainte vreme eoleg de sapo, 1n copilarie, a1 bunicii; pe urma a absolvit Facultatea de jurnalis­tieii din Viena $i, mai apoi, a ajuns zjalist Ia un mare cotidian de peste ocean. Batrinul. in jWllI c;:;rUiu S-a creat; degraba mitul unci bogatii fabu­10O$e, a venit in lara ciliva ani la rind; de fiecnre

aia eu alta ma~ina, fapt ee a ntifat imaginalla autohtonilor eu care sUitea duminica Ja strada. eue babel $i mO$ii. B,U!inul s-a intilnH ~i eu autOlitii­~J1e raionale, pJ'nii cInd S-a "aspfndit avertisrnentul

- 28

. atentie ne spioneaza, aveti grija ce

bpopulaI'." \' /

·.j.""VOl' 1\'1 . A • •• v

A tot venit 0 vreme, cltlVa am, $1 pe urma n-a . venit a rama<; pe dinafara in fclul colegilor

•mm, S't f' . A ul. din fundul cIasei. -a aUZl e-ar 1 scns In 21a1'

~~1 despre gospodaria agricola lucruri nu toc.mai c~ trebuie !?i a1' fi publicat aeolo 0 poza eu babele de pe banca cUn fata casei_ noastre. C~1;e:,a dintr~ ele ~i noi p~timea, fuseseram fotograf1atl desculti, ceea cc s~a considerat ell atingea demnitatca tarii, d~i noi eram ~a pentru ca era varti., $i nu peniru ca regimul popular nu ne-al' fi asigurat sandalele de trebuinta. 0 vreme n-a mai aparut ,.baciul Todor't, abia dupa daravcra cu eehii I-am mai va­zut 0 data, ultima oara, la teIejurnal, in camaSa po­pulara, printl'e eei ce I-au primit pe Nieolae Ceau~escu, la New York, din parten eomunitatJi l'omane.,?ti. L-am vazut stringindu-i nUna in tiTnp ce altii se grabeau cu tava cu piine $i sare. El'am atunci mtr-o Iume ce trmzita leni dinspre Beattles spre Deep Purple. Mel obi~nuis2m sa merg, scara de seara, sirnbata, la dans, in cantina liceului. Fumam plin :colturi , beam lichior de ciocolata, eu grija, sa nu ne vada pedagogii; purtam, in sfir~it, 0 pCl'eche de .blugi Adin aceia adevara~i, a~ di toLuI era in o~cline: cmtaream colegele din priviri. America trlUmfase definitiv iar eomunismul murise ire-m d' bil ~ e. Hi ,chircit intre copertcle rO$ii ale lffior bro­$~n decolorate aflate intr-o vitrina invaluita in mu­Z1ca zgomoloasa a unci lumi corigenle.

, v 1993, in iarna. Tacere prin gangurl" iO'rasl'oa~eoatri .. ,I:> .

d ne, ymplute de formelc abslracte ale cO$unlo ta~ gunol: exaltarea statuta a unoI' slan sentimcn­e lUi ,f~nv dezmat a1 sUfletului, un patctism de eapul

, ra cenzuraJ fara ubligatia de a fi deoc:nt $i

- 29­

rigid din prea multa inteligenla, din e'CcesUI d citatc: cam astea erau stalile vechi prin ca"e rM~: ceam eu Bunam $i cu altii. Poezia lui patetica, so­bra, exaltata, S-a hranit din ele cu 0 incetineala do. venita renume. Poezia unora $i acelorCl.$i spatH, poe.. zia unora $1 acelorCl.$1 obsesii, inc;;lpatmata ~i bo _

rnbanind melancoiica dcspre cam acelea~i lucrul'i pin! la epuizare .)i pina dinCOlo de ea, in fel bacov:an in felul lUi "Me T" (Cl.$a-i spuneam lUi Mircea Iva: nescu prin noptile in care Ii ascultam poemele pu­drate eu alcool ~i eu citatul muzical pe nume Be­nedictus extras din Missa Solemnis a domnului Beethoven de eatre un picup modern 1?i hOdorogit totdeodaUi), Poezia F-ragmentelor de tiicere are I}

fericire a ei speciala, 0 bueurie a eadelii pe gJn­dun, poetul se plimba pe strazi 91 ne spune direct, ca de la om la om. Zice: "Slnt ferieit pe 0 strada" $i treoe mai departe eu pas atent, eu parul ingri­jit piept5nat, eu pantalonii ingrijiti, dUcati la dunga. Trece pe anumite strazi numai de el ~tjute Si prive$i:e lumea, 0 fnregistreaza eu grija de con­tabil ee a uitat tabla inmultirii $i nu i-a mai nimas alta treaba deeit aceea de a admira fonnele gratioase <de unoI' dire carora Ie-a pierdut rostul. Poezia lUi Eugen Bunaru er0$tc dintr-un vel'S bacovian a caruj finete fara vorbe m-a urmarit ~i pe mine ani in ~ir. "Melancolia m-a prins pe strada", mar­tUlise~te Bunaru in mai toate poeziile sale in fPIlll idolului sau sla.banogit de tutun ~i aleool. $1 pe e1. ca $i pe acela, melaneolia i'l apucase pe strada) aco]o se fntristeaza, acolo se h:rfnde~te 1a toate ce1e $i la alteJe fne.:!. aeo]o, pe strada. vede eu adevarat: aeolo, pe strada, n umple pofta de meditatie. ,.C~ ;;:1 bogata", Se minuncaza, pe urma vede, sau m~l degraba are viziunca, i se arata realitatea; "sub 21­duri au napadit / eiuDC'rcile gdul a rasarit / printre

30 ­

" Poetul vede 1umea in nesemnifica tivul etravers . . f ~ b ~ t. d dl'neolo de vrem1, 0 teaza ueuros ea se poa e el e 1 d 'b" b~ "dura bueuros di totu se uce nal 11, ueuros mglll I ~ ~ d 1 B " tImbatrln~te fara drept e ape. ueUlla nu es e ;3

,v

~ una rrlindra de sine $i niei exal tata $i nici In WlTIsa . d b d d aite feluri, ea este mal egra a un rno e, ~ ex~rsa

stE'rgerea fi~t~i. prin adulm~carca ncs~mruf1eatlvu~ lui a provlOclel) a eoltulUl de strada, a gangulul igr~iOS, popular, cu formele abstracte ale tombe­roanelor de gunoi. n E timpul sa 9tiu sa uit". 19i spune poetul $i il umple 0 stare, un fel de oftat de nebagat In seama, pe cind tocmai trece eu paml pieptc1nat $i Cll pantalonii caleati 1a dunga pe linga curti eu asfaUul erapat de batrmete, pe lmga fe­restre cu pervazw'ile aparate de frig prin perne um­plute eu paie,

16 iulie, 1992. In prelungirea radiografierii, aceea eu America din vremea copilariei, ar trebui, obligatoriu, B..$ezat Parisul - spatiu livrese a1 unOI'

trairi tn care se suprapuneau nediferentiat sUiri con­tradictorii intr-un sinestezism imper.ceptibil. Parisul era ~adar un mai mult regasit in mireasma unui p~rfum useat de ani pe sticla sub forma de ini­mlo~ra a doamnei sotii de mecanic de 1ocomotiva din capatul strazil. Ceea ee se afla acolo, in cladirea neteneuita unde traia doamna, era cuprins in ver­sul .bacovian ce imagina manierismul decadent a1 fnul aicoolic francez admirind un strat de pan.">e­ute. Doamna se deda viciu1ui stIrnit de licori a~~mat~ intr-o discretie aparata de zidLUile easei ~ rpostmd 0 alta lume, una rafinata $i decrepita. to Ume a unoI' reverii intretinute de taria in$eli:i­pr~e a cremei de ciocoJata, a lichiorurilor colorate carn care era "descoperit Parisul", adica euforia de

ava1 a linei lumi indepartate ale carei bune ma­

- 31­

iere masoau un vieiu sarman. Doarnna Perp_I comportamente de .,bon ton" fn republica noastUapopulara, pentru a-1?i ascunde siabiciunea paciHo 11 in acdali tel !$i aseundea albu] pielii de soarel_ ~ Iii prin manU$i de fil' pina sub eol $i palarii "ros­signol",

Rc'ltaceam uneorj prin fncaperiJe dllmneaei gar_nisile cu bibelouIi IngiilbeniIe, !nlepenile pe sCri. nuri interbeHce unde 1$i pasira rocbia ~i buch~ lui de mireasa ee aveau de lrei ori virsfa pe e.... o aveam eu atunei; pantofi de seara purtati In Ite vrClnuIi, genti de lae eu ineuietori de alarn~ ~

albume ce pastrau fologratii eu damn! eu piil~rii ~ prunei in costuma~e de marinari. A~adar, doamna mecanic i$i pudra obrajii $i bea absint in racoarea acclor fnciiperi voit <lltfel deeit lumea unde traiam noi ceilalti, grosolani -5i fara maniere. Afara era Valahia dintotdeallna, fn care ga$ca noastra de copii plebei traia gustfnd din ametitoarele fapte in afara legii, vrcdniei llrma$i ai unor haiducii autohtone. pradind livezile eu cirese ale colectivei de produc­

' ,tie mfnati de P1<'icerea unoI' revan~e carora atunel nu Ie $tiam denumirea politica,

Bc"itrina doamna era una dintre putinele fiinie careia Ii ascultam mustrarile, Locmai fiind ea atit de '111ult aiLfei decft toti ceilalti care ne serveau nesfir.';;ite predici morale, Doamna ne fndemna sa vietuim civilizat dupa POI'unci exotice, ale car~r corespondente imaginare Ie gaseam in cutiile durru­sale de pudra pe care era scris In frantuze$te nume~€ unor PE'VC'lil; in preajma ei am invatart, am intu;t mai degraba, eel intre noi ~i lurne se afla a pra­pastie, un conflict ce nu 11 poti depa$i decit In apa­renkle unoI' gesturi rnenite sa-ti dea 0 anume po­~itie in societate prinlr-un comportament de ape­

- 32­

hE

v R-fi xuI acestei credinte il voi descoperi maireta t;:,ue ~ B I ~l . : ~ seeventa a02ea In care a zac 1 a~ezase tlrz~ l~ n de Rubempre, pHn de ambitie razbai­p~ - uCleo colina seara in fata Parisu1ui, 0 am­mea pe " _

" 1a care visa ~i daamna noastra adesea ill fata1eblt . , 1 t- .' d-d '1 .. pahar eu lichlor de ClOca a a ce 11 a ea 1 UZlaunUI 'b'Ica totul este inca pas! 1.

Primavara, 1993. Conlesiunea este, mai intoL­deauna a nevoie careia eu greu Ii poti face fata atunci ~ind ceea ce ai de marturisit capMa dimen­siunile grave ale con$tiintei incarcate. Ne puLem intreba de ce aceasta nevoie irepresibila de a im­parta$i altora adincurile nelini$tite ce zae inHiun­trul tau, dincolo de aparenta sociala (perpetuu so­ciaJizata) a fetei-tale-pentru-cei1alti.

In binomul dostoievskian a1 crimei $i a1 pe­depsei, aceasta din urma este infinit mai impor­tanta in economia ramanului decft cea dintii. Putem biar erede di pedeapsa sUi toata in chestiunea

martutisirU $i ca dincolo de ea nu se afla nimic jus­itiar, ocna $i anii petrecuti in pustie sint un drum

al purgatoriului, a1 consolidarii intr-o libertate ee nu depinde sub nici 0 forma de altceva decit de propria existenta. In om exista doua tendinte contradidorii, pe care marea literatura le-a exploa­~t adesea: una te trimit'e spre semen, spre comu­

n1lune , spre marturisire, cealalta te indeoarteaz8 d e, ca sa te cufunde in singuratatea zimbitoare a ~n~~i~nfern ,de unu-1 singur. Exista in acest caz 0

r~e~le traglca, un eroism cotidian, dar -5] 0 imara­,:ob·

enP~ :~re a pret~nde faptul de a trai in lum.e~

p ~ ulta . "Imaralltatea" de a nu spune prosbel hle~~un:. "Imo~ali~t~a" de a accepta existen1a eu resc ~l ~?dU11 politlcaase la umbra carora inflo­

('on~lJntele incarcate ale tuturar, incH te in­- V'allll\la <1~ I1lUcava

- 33­

trebi daca nu cumva pretul platit de a triii i~ social este 0 neces."a la,itate. Sintem Ia~i ca Si putem trai la01alta cu semenul nostru care are ne.,. voie de la~itatea noastra, tot a$a cum avem noi ne~ voie de a lui. In acest tirg implicit sUi asCllnsc1 l'e,.

veria unei eapituUili generale, a unei amnistii ad­ministratii recipl'oc. $j ell toate e[orturile de t>a­cificare continue, infernul relatiilor dintre oamEmi nu a diminuat de-a lungul istorici, ci doar S-a ci­vilizat. Ironia subtire $i 2imbetul onctuos in stare sa-ti scormoneasea Pl'Opriile rani au inlocuit agre_ sivitatea toporului de piatra al semenului nostrudin palc:oIitic.

6 februarie, 1991. In civilia nOa8tra eoncen_ trationara) pina $i somnul este diferit de cel din societutilc europene normale. Am constatat cil 5"a­

ana eli ceea ce ne-au povestit, mie ~i lui Kuki Sp­bestyen , £O$tii detinuti politici.

Dupa un an de nespalare ~i foamete, som­nul dU$manj]or POpofului era un chin fizic. SMn$i laolaIta pe d~umeaua eelulei, detinutii considel'Ult noaptea un chin in plus adaugat aItora diurne. Tm­

raeiimintea irnbibnUi de nespc1lar,ea trupeasea R'

transforma intt,-o platosa incendiara. iar ealdura duhnita a celulei 12' transforma pielea intr-un cazaninro~it de minearimi. Cind se l'asucea unulin somn. Se fnvlrteau tou odata pe POdelele mizen> C::l h~ comanda. intr-un $ir de gemete obosite. Ce VOl' ~l visat ei In cIipelc putine in care lsi nAclaiau Iu(?­ditatea prin sornn, ii las pe a1tii sa ghiceascii. Dm tavan se aruneau in picaie verfieale plo~l1ite fmb'n­

ate de sfngC', C!lre se infruptnu Jacome din prad: acestOt, rnartw'ii de eon$tiinta pentru lumea de at; $i ea sii se apere i~i acopereau eapul cu prosoap~~~n1(11it0 de jeg. Stateau ascun~i In spatele acesto

- 34­

recare $i ascultau plimbarile nocturne alepav~ilc ?din tavan, care Ie dadeau impresia ca as­bestl or . Val' t b ai' $'

lu1t·~ vaierul mdepartat unoI 0 e rlcane. c tru ca nu se putea altfel, trebuiau sa SF! culee pentotii odata I?i sa stea a.'?a, asaltati de murdarie, ~u pureci ~i plo~nite in a-$teptarea eliberatoare a~mnuIui. $i, pe dtD. vreme zaceau aeolo, pindin­~u-se unul pe eelalalt ca sa se poata rasuci de pe o coasta pe alta pentru a-~i u~ura somnul in mla1;i­tina biolegicului, afara se desfa$ura maTea fericire, se desfa$ura victoria poporului impotriva propriilor lui con~tiinte. Somnul amaritilor acelora a fast ade­sea ~i somnul multora dintre cei d~ afara, pedepsiti de istorie ~i de nenorocul de a trai atunei ~i aid sub povara unei con$tiinte care singera $i ea Ia fe1 ea pielea inro1;iita de nespiHare a detinutilor. De cite art nu ne-am rasucit ea $i ei ~teptind sa eva­dam in somn, sa seapam, sa uitam, sa nu mai Gm. In asemenea situatii. nu muH diferitc de cele de asiazi; somnul era. ~i este inca, un atentat bineHi­etHer Impntriva lucidWitii. De cite o1"i nu ne-am spUS ~i noi. .si ei, ea nu mai rezistam, ca. iata, raul nu are capat. Plo$nitele minciunii $i murdaria mo­raUi nu se pot spala din pi'icate cu sapun ~l apa. Am crezut ell nespalarea eotidiana a amului politic din Romanic: va da inapoi in fata jertfelor $1 chiar am ,r~ut cmdva ca vom putea p~i intr-o lume cu­~at~: N-am auzit pe nici unul dintre mai matii cul­rrV.ru. eo~uniste, de atunci incoaee, sa spuna dei a f'eS1t. ea a fost cinic, ca a fast slab '5i di a dotit sa t~~ e~ea ce nu pu1ea sa fie. Privilegiul ispa$irii aees­n a e-a fost dat tot acelora care atune], ea ~i acum, <'"' u puteau dormi din cauza nemerniciei prapru')OTnnul 1 ' I'ant 1 ' a cool~, ~'etragerf'a in case, in dasul spe­l"icie~~r .de. mal bll1e, eercul inchis $i elit.arist, su­

sle~l, erau atunei)

toate acestea . , forme de :1·

35 ­

aparare impotriva ofensivei generalizate a irnpos.. turii. Intr-un fel asemanator celor de afara deti.. nutii din celule se aparau mult mai eficient de raU] agresiv, agezlndu-~i pe obraz scutul protector aJ unui prosop subtiat de folosinta.

Octombrie, 1991. Exista in mecanismul puterii medievale romane~ti stereotipii comportarnentalc pe care cronicarii Ie redau prin sIerturi de fraza ce ascund abisuri de nedreptap ~i abUZUri discretio.

. nare. Staplnul, 0 data ajuns, se impune cu fOlia in dauna celorlalti pentru a-i pacifica. Nestatornicia vremurilor Spore:<;;te in proportie directa cu groz<1via pedepselor. rata, ne oprim la 0 illtimplare din vre­mea lui Antonie voda, leat 7177. In aceste vremuri afIam ca "feciorii posteinicului Cantacuzino cauta moartea tattne-sau". Fac mai multe Inca: .Jnchid pa Stroe vornecul fara voie. Lui Neagoe Sacueanu ii taie nasul. Badea BiiHiceanui Val' s5-i taie capul". Multe din scene, de$i tragice. au, In aoeeasi masurii, $i ceva din vcHtaturiIe cornice ale unui balcanism are nu erede fn nimeni $i nid nu poate sa tread

dincol0 de caraghioslfcul unor gesturi, aItfel d:a­matiee: ..dupa ce I-au inchis pa Stroe vornecullar in Pll.$carie $i i-au [acut judecata de moarte l?i I-au pus fntr-un car eu 2 boL numai eu antiriul ~i ell nadragii, $i au pus ni~te privit (nuiele, n.n.) 1a ca~1 .?i i-au spinzurat rava.5ilele aee!ea (al,e cui Val' fl. Dumnezeu $tie). $i a5a eu aeea pompa i-au h'2cut pen tfrff $i 1-au du-- !a manas1 irca SneClgovului. d,ll~ nu I-au ommit, ci f~ra vDie I-au etlIng-ant; ca au $1

~1 rig-CIt: «Doamne. Donmne f"l'i.i voiC" fmi j.a~1();', 8i cind Sll-i puie nump!e Silive:;;tru, C'1 zicea: ...NLl SiJivesllll, ci M:ihmel···, ., . i

DU·'2j·r_'noe-!t. se rC'l'oIv:'1 j l''ln<;;:lnL. Boierl.l. l~ {ue s1ngul'i drenl 1110 dupii socotet numai de ei ~tlU

- JG­

ea~ezata in tocmeala Iegilor in aeelleat 7177. Lu:z:te ~ concentrationar ~i disperant. In Evul Me­Unlver . . '1· d 1 I . d · omanesc a stapmlt veaeUrI a nn egea ee Ul

III r .. Ca t " 1 in h' . tare Iata-i pe fratn n acuzml eum -au e IS m.aJtr_ac~le vremmi !;)i pe Neagoe postelnicUl Sa­c'~~anu1 $1 i-au taiat. ~asul, d~n .e:e prieina ~oi nll 9tim - eei ee I-au pInt Val' f,; ~tllnd de ,ee $1 cum; mai inchis-au ~i pe badea BaJaeeanul ~1 I-au seos s<1-i taie eapul, apoi I-au iertat - den oe pricina ei VOl' $ti". Dupa eum SIe vede. pricinile, ~i implicit acuzele. sint lnvaluite in ceata, Un singur Iuer este sigUr: guvernarea identifica investitura la dom­nie eu 0 victorie fara mila impotriva eelor ce in­draznesc sa gfndeasea aItfe!. Cel care epureaza divanul domnese este un vizir trimis, in urma unoI' uneltiri bane~ti la Poarta, de Imparat pentI'U a-I sust·ine, in cazul de fata, "pe Gligorie-voda", in dauna lui Antonie. "Deei m€rgind domnul (Antonie, n.n.) eu boierii la vizirul ~i a~teptind eaftane (vi­zirul, n.n.), lneepu a intreba: ··Care iaste Mares?'> Zise: «Eu sint». «la-I». Ci-lluara. "'Care ia~te Mihai postelnic?» «Cesta iCi.$te". "la-I!» I11uara. «Care iaste c~tare, cutare'?» Ii luara pe toti $i ramase domnuJ Slhgur eu eeilalt,i boieri".

Operatiunea aminte$te de aeeea de mai tirziu a .lui Pristanda, care "umfla" eu a U$Urinta asema­~atoare adversarii politici. Aeest Pristanda ell tur­

nu dn

.nu sta mult pe gfnduri $i int.ra in oeea ce noimlm t~· 'b' v ' as azl. otn utl1mi executive. Le zice: "Voao la-~~ dat (~m~aratul damn pe Gligorie-voda: pasati cut"U;>ul! _$~ par-lamentu1 Tarii Romanc~ti se exf'­ntl~ l~~ta. lese dm palntul domnesc. Incale'~a ~i-l

era l p1

,na pe r:oul damn .,inaintc, llnga Odriu (caaJ·1.lta~l~ape), .~l venira eu dinsul in Oehiu". De rum

1ge In cap l 1al'­ 1­ . . - 1 " 0 td· .. rI. \Toe ~ )-:\ "'1ut:.l C 11'=manll ')~ l l'In Al Se :- . . . " - . I C~Il(:SC, l';il pun Ct. nL1.~a in CCtp :;.i nmunta 1:1

- 37­

tot ce-au ~.indit jnaintc ~~ l~crul ace~ta 11 fae de zeci de on de-a lunguI vIetH. Este cautat $arban Spatarul care, "fidean" fund, scapa pentru eel are $i el iniollmatotii lui eare ii dau de ~lire, Cl.$a ca sPa~ tarol "au jndHeeat 9i s-au dus ineotro au pututsea-pac< .

Primavara, 1992. Exista un gal al yjetii, 0 in~ elel'minar.e, un mai putin, a sastisire, 0 roahmu_

reala een~ie, 0 nevoie de abandonare, un fel de a Ii provincial, de a fi in provincie, in Rataren cea Mare, in libertaLea de a ti dea'Supra din neputinta de a fi altfel. Exista 0 superiori tate moraHi a infrin~ gerii, 0 buew'ie secreta $i limpa prin care e$ti dez­legat de orice, la feI ea 0 piatn'i, e~ti piatra ins~i intr-un caldrim anonim ~i provincial, e:;;ti miros de varza acra prin coridoare deerepite, e9ti prost, dar nu toarte, ~ti cult. dar nu cine ~tie ee, mai mul1 a~ intr-o masura destu'Hi ca sa treze~ti putina admira­tie, nu e9ti nici sarat, Dici acru, niei dulce, nici amar, ~ti din toate cite putin $i te multume~ti ell astea, e.,c;ti un impostor intr-o mar.e de impostori $i daea ai un talent pe ea1'e sa ti-I recunosti, pe care sa ti-l poti masura Cll gramul, cu pipeta, eu sub: multiplii centimetrului, acela este unul singur ~I anume putinta de a vedea Ia altii impostw'a. De a Ie simb pretentiile, :;;tiinta. betia lecturilor. lini!;it:a unei eruditii care nu s€ tulbura, eareia nu-i pasa. o fanto$a ~anto$5 ce priv€$te grav $i jura pe lu~ ciditatea rationa15. eu care lsi desfa.$oara ideile pr~­Vinciale, gindurile provinciale. cultw"a provincial~.

n l'aport ell glnditorii, cu adevara~.ii g.i.ndl: tori. cu a.~ei locuitori de drept ai culturii Vl~. ~~ cultnrii care se face. toti sintem ni$te provinclali. ne schimonosim metodic prin cHate $i subsoluri ~n:" nisite eu c\frele ce ne masoara situaren peruerlca,

- 38­

mnulizarea, neputinta mascaUi prin altceva rnaro~ . ~t I" . ul~~d .'t ceea ce este; $1 eu C1 TIe uam Iffim m ~ ~~autii metodolo~ice, e~ c1: ~e blj~d~m mai muIt~

w

P aut sintem mal provlDclah, mm In afara, mal C'tncol de idee: de respiratia ei fircasca mtilnita uneori

O in simplitatea gindului stirnit de un mar

.~zut din porn. Gindul estc simplu, pentru ca e::>te ~~~ntjal. Fiinta lumii este simpla. Provincia este complicata. Este erudiUi. Noi sintem ~a pcntru di amarltele noastre efo11uri bine precizate meto­

ologie nu forteaz8. spre nic5.i:..'ri, sint Intr-un ceva care, nefiind esential, nu este simplu. A caden in comp1exitatea simplista a marii fandoseli. A fi pro­vincial din prea mulla dorinta de a fi cult. A ciii pcntru a nu fi prost, pentru a nu £i mai prost dedt altii sau pentru a fi considerat cult, ceea ce este acela~i lucru. A lucra eu harnicia impacata eu sine ~i cu lumea. din dorinta provinciaHi de a intra in $irul provincial al UDOl' eontributi.i ilustre. erudite $i provinciale. A fi eu Lotul a1 cultUlii, Cli toti porii,

u toate gesturile, eli toate diminetile, eu toate se­r.ile, in toate elipele, 1n taate discutiile, in toale hmbile, in toate realitati1e. Ce pot S~l fie toate aces­tea, dadi nu 0 neindem.lnaliea ~i provinciala ratare a cultl.'rii. a marii culturi a cclei adevarate care nu ~l? face din dorinte, din a~bitii si din sfortari. A fi 1n cltltura a.c;;a cum e$ti in aerullLmlii prin respiratie.

y A fi in cultura ea Ia tine acasa nu Inseamna sa st~ ~ios ~~~me~~i, precum .cahiretul un annasar nabada­m~lt 1 ~al m~lte ~hri, news-uri de pret, cit mal din e Clta.te, CIt mai mulle fi$0 aranjate in cutiute tice carton .numerotate pe domenii, pe ul'il exege­Ult'u;': ~ralecte erudite, pe fi:;;ii spirituale, a fi in

LUnaI' ~ ca l~ tme acasa nu Inseamna sa te bati pc U eel ee sint ai cultmii mai mult decit C9ti

- 39­

tu pentru a Ie trezi altora ideea ca nu-ti pasa, cii nu e~ti mai prejos, ea totul este O.K. sau merge spre O.K. cu ultima achizit;ie bibliofila. cu ultima fi$are a cutarei somitati. A fi in culturii ea ia tine acasii nu Inseamna toate astea, dar nici nu poti sa iii alt ­fel al culturii. Esue ingrozitor de comp!icata, de is­tovitoare, de monotona, de nicicum aceasta cursa inspre nicaieri, d~i aItfeI nu se poate, ca in ver­suI bepv a1 lUi Baeovia CInd autorUl marturise~te despre sine adevaruri crUde de con-?Uinta, dar $i dezvaluie IniimpHiri de felu1: ,.cad, reead ~i nu mai

l

tac din gura '. A5a .';;i provincialul, .51 el este un be­fivan Lara 1ini~te, un alcaolic al leeturilor, un ins e nu mai taee din gura eu toate ca are mereu mo­

mente In ea~e cade, apoi altele in care recadc, $i tot a~ intr-o bolboroseaia fara capi'it, tatul ea lntr-un vis revenit obsesiv in ani: eram, acoIo, In vis, Ia o receptie fastuoasa, cu damni $i daa.mne de toate felurile $i straluciri1e, $i pantalonii imi erau rupti in fund, a$a incH atunei dnd trebuia sa vina bo­suI, rege]e, tovara5u1 pr€$edinte, eu urma sa rna fae de rlS, pentru ea trebuia sa rna seal de pe scau­nele inalte, fmbrckate in pie1e, ca sa aplaud, sa salut, sa string mIini, sa sarut muni, sa spun vorbe inteligente, aplieate, la obiect. Spaima aceea diniot­deauna ea stralUcitii mei companioni de receptie mi-ar putea vedea oricfnd prin spintecatura nadra­gilor izmenele cazone este un simbal. A ji in eul­tura ea La tine acasa este 0 afaeere pe care numai Marele Provincial 0 rateaza, toti ceilalti sfntem ai culturii cu metoda, eu harnicie, cu toate preeautjj]e metodologice in stare sa ne fereasca de rateuri; sin­tem ai ei Plna In ultima clipa, pina1a ultima suflare, pl.na dnd bunul Dumnezeu ne va impinge sa ratam prin ob~tescu1 sfir~;jt ultima 1ectura, uJtima fi$a

- 40­

ultima achizipe ce ne fnfunda Inca mai mu1t In eul... tura, ne face mai mult sa fim ai ei, ca intr-un aeasa dintotdeauna.

14 deccmbrie, 1990. Fetita mea a avut in di­minea1,a de 16 decembrie 1989 program la gdidinita. Trebuia s~i spuna 0 poezie lui Mo~ Cerila. N-a mai venit personajul de basm comunist 1a copii pentru ca nu avea nimic in desaga, a$a ca ace~ia au recitat ~i au cintat spre geamurile dinspre strada pe unde se presupunea ca 0 sa treaca mo)ul in drum spre alte serbari.

Am irecut dis-de-dimineata prin fata Iocuin­tei pastoru1ui Tokes sa vad daca a mai ramas cineva acolo din multimea de vineri seara. Nu mai era nimeni. Oamenii se grabeau ea de obicei 1a serviciu, se inghesuiau in tramvaiul 7 de la Maria sau inva­

au eentrul ora"?u1ui din autobuzele ee veneau din Calea $agului. !mi amintesc perfect detalii aparent nesemnificative ale acelei zile: irotuarele erau umede. Peste zi avea sa fie caldut. Primavara. 1m' amintesc stringerea de inima pc care am avut-o 1a gindul ca totuI se va termina ac;:a, prin acel protest

ut Cll luminari aprinse in fata locuintei lui Tokes. a?~ cum am viizut la televiziunea iugoslava ca fa­ceau praghezii in piata Vell·ceslas.

Nu aveam de unde sa ~tiu ca in aceca~i seara S8 vor intimpla lucruri incredibile. Ct'i ne vorn agita pe strazi cuprln$i de eufol'ia razvraiirii, di voi. trece u Seche'\an, Marinea~a, Popovici $i Conriuc prin

lanturile de securisti din spatele ~t'ra7.ii, ca ei vor in­cerca sa ne opreasdi si ca ii yom infrunta. Nu aveam de unde sa ~tiu d'l spre sen.ra, $i in plina noapte. yom ait.mge In coloana de mnnifestanti. in drum spre Complexul st.udentesc $i, de neolo, din nou. spre celliI'u, dupa ce, mai inainte, la Mari

41 ­

aVU5eSera loc lupte cu militienii ~i secur:if;tii. Acolo s-au spart vitrine. Ce contau in-sa acelea fata de su~ ferinta, saracia ~i umilinta in care am trait. Cum ar fi vrut stapInii sa-i fi dat jos din seaune: cu buchete de flori? 0 revolt5 populara impotriva unei onn­duiri silnice nu se face respectmd legile ei absw'de. ci chiar impot'riva lor.

1n dimineata aceea de $aisprczece nu ~tialn nimic din toate aslea. P~eam pe trotuarele umede din fata locuintei pastorului cu sentimentul cil to­tul s-a terminat 9i ca nu aveam niei 0 ~ansa. Vorn ramIne robii lui Cea~escu, gindeam eu, in timp ce oamenii se grabeau Ia serviciu, se Inghesuiau pe Ia cozi ~i prin tramvaie Ia fel ca-n atltea alte mii de dimineti de dinainte. Nimic nu parea sa se intImple atunci, in dimineata aceea de 9aisprezece decem­brie 1989.

9 noiembrie, 1990. Mitodinie, hahalere. noroi ~i cotete, pasiuni clocotitoare fal'H adincime. cru­zime ~i imoralitate, entuziasme balcanice ~i prostie solemna alcatuiesc lumea de mucava ~i falsitatea vesela din filmul arestat allui Lucian Pintilie. Sen­atia este una de improvizatie ~ de inconfort cn in

ora$ele de coloni~ti americani, unde totul pare ca se incheaga. pe loc, ca intr-un inceput de Jume care nu $tie c.e vrea $i traie$te sub impulsurile unei exis­tente marginite fiziologic.

Lumea caragialiana exista in masura satis­facerii propriilor nevoi instinctuale in11'-o magma nediferentiata, sugerata ill film de noroaiele c1isoase pe care Mita-republicana Ie traverseaza desculta sau pe scinduri. Lipsa gardurilor ~i risipirea haotiea a caselor lasa impresia unui gal apasator, geamuriJe Hlra perdele se deschid spre dmpuri imbibate de apa $i mustind d.e mla!?tini ursuz~. Decarurile irna­

- 42­

inate de Luc.ian Pintilie ~u~erea~a 0 ~riza de inti­~itate. 1n u~lvers':ll caraglaha~ DlJ?~.m nu po~te .~i sing l?i niel nU-$l poate ofen delicule recluzlUnll.

urIniirnitatea este agresata de soeialul gregar care transfol'ma omul intr-o masca, intr-un costum de carnaval. 0 lwne lara garduri este eondamnaUi ~a a perpe.tua suspendare a identita\ii. In locul acesteia se inS'taureaza populismul patriotard ~i instinetua­litatea politica. Ideea este admirabil sugerata de sec­ventel din baia publica, unde lragmente de discurs politice se suprapOO unoI' imagini de trupuri des­puiate. Demagogia poHtici'\. este ~i ea un carnaval, o farsa mincinoasa, abisul gol al unei mfu?ti. Popo­rul acela de trupuri goaIe, aseultind in aburii sau­nei fraze bombastiee despre nape l)i revolu~ie, eX­prima distanta dintre adevarul sarman a1 existentei ea atare ~i instinctuahtatea mascaUi a unoI' vorbe

pompoasE:'.Inca 0 data, Caragiale este contemporanul

unor realita~.i doar aparent altele, in care carnava­lul, eternul carnaval national-baicanic, a dobindit dimensiunea unei traged~i impodobite eu gargari­seaUi, minciuni ~i fanatisme eu adresa fixa.

3 august, 19~1. Fc1durea urea dornol spre co­lina. in virful careia se afla castelul proaspat re­novat, cu eshnguri de lemn in stil elvetian, eu fron­oane, U$i $i balustrade vopsite in crem $i maro. 1n

fata intdirii prineipale siul clteva band ~i 0 alee eu pietri$ vinetiu. Parcul are 24 de hectare $1 100 'de specii de poml. Din castel iese 0 femeie bine hrflnita, in halat ~i $ort, insotita de un catcl £locos. Adminis­tratorul nc conduce spre muzcul domnului invata­or Dohangie, ne asigura ca dumnealui $tie multe ucruri despre castel. Ii multwnUn, desch-idem poarta ;;i ie$im din incremenirea englezeasdi a par­

- 43­

cului, direct in centrul comunei. Pesle drum, un bu, fet $i ci~iva tarani in jurul a trei mese de tabla, alii, turi, un magazin s:Hesc - un cub CLl infiiti$3re Ca­zona, cu v'ltl'ine albite de soare.

Domnul invatfltor Dohangie cunoa$ie revista "Orizont·" pe fostul redactor-$ei, pe alti scriitori din Timi;>aara pe cflrc i-a iniHnit In editlile judcten ,.Primavara al'iideana". Diploma a obiinut-o pe vr~ muri Ia Blaj; acum este pensional'. In ceea ce pri­ve$te muzeul, I-a amenajat prin donatille pictorulUi Eugen Popa. nascul pe aceste meleaguri. ~i eu CUJ'e

este prieten din copilclrie. Intram in s~1loanele eu pic­turi semnate de Baba $i Popa, un portret de Pallady, sculpturi de Ion Irimeseu, corespondenta apartinind lui Jean Negulescu, 0 vitrina (baroc francez) din mobilierul lui Camil Petrescu; in alte incaperi, piese de arta chinezeasca. 0 parte din muzeu este rezer­vaUi unei colec(:ii de alia popu]ara, adunata de-a lungul anilor de domnul lnvatlHor cu elevii domniei­sale. Colectia con~ine obieete tarane~lL industrie casniea, sculptura populara, un dulap pentru zestre, solnite de lemn, felinare, 0 camera Wraneasca spe­cifica zonei, eu icoane pe stieJa. Pe un perete al5tu­rat, ceramica de Birehi$ $i Lipova, mai jos un cos­tum popular aromanese $i altul chinezese din fibra vegetaHi, un scaun din bambus. Lucruri surprinza­oare intr-o lume care, din fuga ma$inii, pare ca

ntl-ti poate ofer-i nimic. Senmam in cartea rmuzeu­lui. Cwnparam pliante. !ntre timp. domnu1 invata­tor ne spune dte eeva despre casteL In veacul 01 XVII-lea a apartinut vicecontelui de Arad, Foray, apoi grofului Nadobji, care a aVLli 0 fata maritaUi eu gro[ul Huniady, decedata in anul 1936. Fiu] ]01' a vindut casLelul regelui IvIihai, impreuna eu 6 000 de hcetqre de padure pentru v1niHoare. Castelu1 a fost vizitat in anii din urma de Paul Lambrino. nepot de

4 ­

fU a! lui Carol al rHea. Regele Mihal statea vara .1 J!li jlocul satenilor, cumpara carne de la macelarie, ~erge. dumlnic~ la Biserlc", ajula I"ranii cu Jemne din pa .' dadea m.a~ma pentru accldentall sau

durecel gl'a bolnavl ca sa mearga 1. spllal, 1. Alad.lviAVea avlo de agrement primite de la nem\i c aneen~leZi, pl care h.' intre~lnea eu $Olerul sau pe nume lspas. Adeseoli venea la castel cu lo.til sal eolegi de

clasa.Dom Inv~ltator Dohangie ne relaleaza

0nul nu1u

intimplare ha71ie din vrcmea guver i. Petru Groz Prim'lll ministru venise eu masina la 0 audi­

aen\[l rebal~l la C::lstel: cind s-a mtors: ~ vazut seris pe ma:?ina ,,3os Groza". S-a uitat 1a eei din jur $i Ie-a spus: "Nu int.cleg inden1nul, doar am coborit; dupa

cum vede\i, slnt jos".

21 septcmbrie, 1994. 10 afara unoI' intimplari eu semn.fiea\ie de evenimenl biografie databil eu eertitudine, ceea ec resi.ml in c1ipa de fa\a ca esen­~ial din int.ilnirca mea cu poezia eminesciana este un eeva impalpabil, a in;;iruire anistorica de foste tra-iri.. tn urma aeelor experiente mi-au ramas 1n su­flet aminti61e citorva stari lipsite de istoricitate, nir;.te .,revelatii " in masura sa te transforme dintr-un individ ne~tiutor intr-un iluminat Epsit de indoieli. Prezeo\a lor in sullet a$ asemrma-o eu aceea a ste lei pe care ne-a deseoperit-o poetul $i a carel ima­gine mai d['linuie 0 vreme 1n limpezimea privirii noastre purninte$ti, in tiJmp ce £1in\a ei ind€partata s-a risipit. in haul distantelor ~i a1 timpului. 0 mar­eara ~itude eonvcD\ionala despre toata aecasta pre greLl analiza.bila "deseoperire" a1' putea sus\ine ea intilnirea eu E.mineseu a fost "iaptul decisiv a1arain­tradi copilului care eram intr-o etapa superio a sentimentelo ~i a Itlndurilor" etc., etc. Adevarulr

_ 45­

este ca nu s-a intimplat a~a. Inanalizabilul desco_ peririlor acelora genuine se dovede~te ireductibil la a simpM decloratie biogrofica, deoarece este a PI'O­eesualitate prin care fiinta mea receptoare S-a um­plut de [iinla poeziei eminesciene PI'intI'-un simpa­tetism pe care I-am pierdut. Ajuns in vI'emuI'lle de o1zi, ma vcid incapabil sa transmit ceea ce atunci ~_ naseut trepta! ~i alit de altte1 in biograIia mea in­[cl'ioara. Umililatea saraca a .,perecNiei" de aCUm

pot ironiza Cu amara reS""'nare baeoviana de~pi<' veaeu1 cc m-a facu! atH de CUlt, incit ma uit pt'.!" oameni. L-am pierdut pe Eminescu inceputurilol' •.$a cum mi-am pierdut capacitatea de a-1 h',;i ell PI'Ospe(imea simtUrilor de atunci, tot cilind 5i rna, ales 101 judecind 1iteratura din unghiu! "unei pm­fesionalizari" pe ca1e sa se intimp1e. Simp!;tatea acultura!a a unoI' constatari tUlburi!toarc, de Celul acelei discrete !I'ageri de mineca din versu! "Vez;, r!ndunelele se duc", nu rna mai satisface ca ad' nioara, pentru ca nu mai "percep" ce Val' Sa spun,;.

lUlie, 1991. 1nteleptul Pitagora aVea drepk'te in vremuri!c lUi indepartate. SUfletuJ se vede pe chip. CriminaJ;i au 0 anumita fata, cei buni alta. De muJte ori insa 1ucrurile pot fi Privite altfel, raii trec de barbati, iara cei buni de b1egi, de impiedi­cali, de aia eare-~i dau cu dreptu'-n S!iingu'. Toti u p rt1im in noi a ratare care ne permite Sa convie_ tUim, Sa fim, adica, pe milsura rnediocra a comUni_ tiltii unde ne este dat Sa traim, Ratarea de a fi Uciga~ este conlroba1ansata de aceea de a fi Sfint: bine!e ~i raul stau in noi fn Pl'Op0rlii varia bile, se amplifica in funcUe de nesfar~it de multi factori in­sesizabili, greu de clasificat. 0 taxinomie a l'aului~i a binelUi csle imposibila, Se spune, de obicei, c­incultura si prostia sint a1iati ~i factori favorizanli

- 46_

ai rautatii omene~ti, insa nici cultura $i nici inte­ligen~a nu l~i refuza raul, ba U $i pot practica eu mai muHa eficienta.

Sa ne arnintim ca personajele pozitive ale copi­lariei, ofente ca modele de urmat, treceau de pro~ti,

de moiotoli, doe moaiHi, de ms care i$i trfue~e ciu­dat-eniile fi-lantropice sau solidarita1.ea in prietenie dincolo, ba chiar impotriva, iU1'e~ului eroie al unoI' fapte indiferente la moraUi.

o;.t

'" ~.

lncerc sa recuperez dte ceva din pilpiirile unol' ~'Mlri pe care azi Ie judec de vinovate. Una se re­fera la pLaceriLe sadice ale copilariei. E drept ea din acelea nu mai simt in prezent decit vagi frisoane tradllse in vizualizari abslracte. In pulsiuni olfac­tiyc indepartate. Resturile unei lumi inviHuite in mil'Os sHitut de scrLnr inehL;; de ani $i ani. Nimi<:uri :wind inconsisten1.a unoI' nepti care mi-ClU 1asat aminlirea chinuitoare a unor mahmureli matinale.

Semnale dinspre copilaria asctmsa, copilana yi­novala, eopilaria vicleana, copilarla lipsita de miJa. opiInria duplicitara, eopilaria - uria$ depozit ebunie erotica, pe care nu 0 pot decit ,eel mult

schita in puritatca ei perversn, in imoralitatea ei lip­siUt de con$tiinta pacatului.

LA piND.:\

Stau pe 0 bandi in Piala Unirii $i privesc gru­punle de elevi ie1;>ind de la ~coala. Identitatea P care 0 caut in imaginile lor nu ma ajuta eu nimic. Ma aflu pe alt continent, in aIt veae. in aIle lumi,

- 47­

in alte orizonturi. Stau pe banca eLI sentimentul apasiHor al inutiliUitii care rna fringe launtric, 1mi da 0 ne1ini~te grabita, paralizlndu-mi vointa de a face. de a luera, de a cHi, de a nu abandona aceasta eursa ilUJStra ce rna ajuta&2, mai ieri, alaltaieri, Saprivesc peste semeni.

RECJITZITORIU LA. A DOUf\ SINGULAR

Stai pe banca ~i simti ca e,~ti prost, ea nu mai poti sa iii altfel decit prost, chiar daca te mai in­cearea nevoia de a fi altcumva, a1 pierdut lin~tea dnd 11 ascuHai pe Mozart $i a noua de Schubert, a treeut vremea dnd stateai eu palmele sprijinite pe pervazul geamului $i priveai turla biserieii piari$ti­lor. sigur pe eeea ce trebaluiai pe hirtie, aeuma nu mai poti sa iii a~a, acu' nu faei nimic in afara unei agitatii fara rost, iei rnanuscrisul de roman, il uip pe un colt de rnasa, pe sub articole scrise eu eMu', pe m uzica metal, <?0ti metalist. nU-l mai gU$ti pe Gassman sau Benedetto Marce1.Jo. S-au dus baieUL n-a mai ramas nimie decit 0 nelini.$te $i 0 nerab-­are tara motivatie. Pe degeaba. Te sperli dnd vezi

manuscrislll, cartile. discurile. Viata a navalit peste ine $i tu nu te poti apal'a de mizeria 'ei agresiva,

te invirti fara rost, mai tragi cite 0 injuri'itura i'n artieole scrise eu cotu', pe urma te intorei acasa, rniininci -\'1 pe Urm[l tc eUlei. te il'eze~ti nonpte3. o:;i stai 1<1 pinda: in bezna V(:'2i fe(e abrutiznt('. e.5ti pri­onierul Jar. nu tf' mai ajut:'i Albinoni51 nu te mai

elibereaza de nimic, e$ti prizonierul oamenilor, li ­bertatea 1.a depinde d2 ei, de putina lor pricepere, a~a ea degeaba evadezi in spirit, degeaba nu-ti pasa. degeaba te ascunzi In dosul eartilor, pentru ca ei sint acolo: vii ~i eonereti, ii poO atinge eu degetele,

- 48­

Ie pop pipai hainele prapadite, Ie poti mirosi su­doarea statutii, Ie poti studia cenw;;iu1 ehipurilor biitrine, titele de1?elate de povara plas-alor. pulo­verele de supraelastic purtate de femei urite, de barbati foarte uriti, limitati, agresivi, atot~tiutori.

Nu poti sdipa de ei, e1?ti a1 lor eu tot eu nelini1?tea trista eu care iti scrutezi romanul, ridici toporul deasupra eapwui, ridki bita $1 defilezi in cb..me d guma pe trotuarele incinse de eanieulil. e~ti ~i tu un trup din aoe]a slabanog ie5it din subtcrana ~i-ti

este rU$ine de domnii din Europa. De fapt eu dt vrei sa fii mai altfel, cu cit vrei sa fii mai rafinat ~i mai european, cu atit e$1i mai mult a1 cete10r acelora derutate ~i tragiee.

DELICH EROTICE

Nelini~tea impreunata cu impulsurile vinovate ale unoI' sadisme din copilarie 0 l"egasese intacta ~i astazi. Ma inceardi aeelea5i stari febrile, stress, neriibdari anxioase $i erotice. Ma vild intr-o toamna P2 maInl Muresului. Aveam nouR. eel muH zeee ani. Dupii-amiaza aeeea irnpodobiLl in culori s1n­gerii $i-n I'Elflexele verzi-albastrii ale apei ada­po~tea 0 crima. Prinse<::em pe tann un pui de gisdi (incilcit inire rugurile de mure salbat,ice de pe mal) pc care-l Inccam din placerea de a u:::ide ~i pentru di nu m3 puteam impotrivi acelei placeri. n scu­fund::un sub api! ~i-i urmaream zbaLerile. plin de mila ~i de ornare, .rani sa pot sa rna opre3C. penlru Ca nu era eu putinta. A~3. cum nu tc mai poti opri dintr-un act erotic. tot a~a nu te poti smulge din nebunia crimei, din placel'ea halucinanta de a vic­timiza, de a chinui, de a te scufunda In imoralitat-ea de$antata a unoI' gesturi decisive. Irevoeabile.

• - Valal\\n de mucavn _ 49 _

Frumusetea policroma a acelei zile pagfne mi-a stlTI1it mai apoi un Yens in vremea liceului care mi-a atras aprecierea cuiva, a unei degustatoare de poe­zie, 0 fe'meie vulcanid'i. ,.Ah, cobra toamnei se-n_ tinde pesle liu", zieeam eu pe cind eram in c1as a nOUla, fara sa mai $tiu atunci ca pUicerea aceea of­

q

t2ta uvea 1a baza 0 alta, perversa. Copilaria nu este nevinovata, ideea aceasta este

o minciuna pioasa, inh'etinuta de veacuri de ima­gerii pozitive cu ingeri dolofani ~i copii doar buni, doar euminti din ne~tiinia sau neputinta funeiara de a face raul. Nu este a~a ~ CopiHiria poate Li cruda, poate £i perversa, poate fi rea, este dincolo de bine ;;i de nlu. Pacate1e copiilor au ceva infrico~ator in ele, sint plflcere pura, nu au eenzura moraUi, pla­eerea de a face bine ~i placerea de a face raul sint indiferente fata de bine I;>i fata de rau, sint supuse exclusiv pHiceIii. Una con~tientizata pe jumMate ~i

e aceea infrico~3toare.

Mi-am amintit de episodul ell omori rea gistei pentru en. eeea ee am trait atunci retraiesc astc'izi. Explicat·ia este una singura: $i atunei ea $i aeum sint unul ·5i acela$i. Daea atunci am fast cwaul unei gi~te, asUizi slnt diJaul propriilor mele aspirat.ii. Fiind ~i caIa.u $i victima totodata, slnt sfi$iat intre una $i alta intr-un fel eare-mi stirne$te 0 neUni$L febrila. 0 rostogolire din care nu ma pot opri, 0 ne­putinta de a pune eapat perversiunii aCE-steia dem0­]atoare, 0 tortura lenta, pre1ungita rafinat, 0 nebu­nie fara sfjr~it, scandaloasa ~i derutanta ca orice moalie precedata de agonii .5i invieri intermitente.

6 iulic, 1990. La $coala din Conop Ctlrtea era pustie. Am traversat un teren de sport acoperit de zgura, incon.iurat de iarb5. Tn corpul de cladire din spate am nimerit in birourile directorului. $coal

- 50­

fUS inainte vreme casa lui $tefan Cicio-Pop, po­eselitician roman in vremuri austro-ungare. Am p<1.$it rin camerele domnului parlarnentar, lnalie I?i apa­

~atoare, cu zugraveala intuneeata de ani, eu band si rn[lSuie in eare stateau elevi din eiclul primal' as­~un$i inLre ghiozdane ~i plase eu echipament sporE .. Pe ziduri, pan01.u1 imbracate eu pinza ro~ie de pe care s-au luat pozele eu activitiltile pioniere~ti. Sub un nue. in partea dreapUi., 0 easa seunda cu u~ile m­chise eu laeate. Cladirea fusese cind-/a buditaria unde traiau arga\ii: familia deputatului locuia in camere1c din fata. Vara stateau la acr in eoridoml desehls, cu stilpi rolunzi $i gro~i, vclruiti in alb. Prin intrinduri am V8.zut ni~e eu u$i ale unoI' dulapuri ziditc, vopsite in verde inchis. Linga un lavoar, un robinet ~i un cazanel eu apa, un dulap de un TI1Jetru inallime, alatmi un euier, lucruri ale memorandis­ului ascunse prin colturi, deghizate in mobilier ~eo-a1'. vopsi1e cazon.

In eabinetul directorului bern 0 cafea linga un Rcrin cu 0 vitrina de crista!. Pe margini, incrustatii in lemn sub forma unOI' ghirlande. Prin curtea larga se plimbase a~adar Cicio-Pop, printre earutele oa­menilor, aspru eu ziua$ii $i neinduralor eu lene$ii pe eare-i urmiirea din poduJ eastelului. Acolo era o lucarna din dosul careia politicianul nostru ur­rnarea cmll i se luerau paminturile din lunea Mu­re$ului.

Ploecam mai departe. Soarele intra din nou in nori. Padurea se revarsa peste ~osea, peste locu­rUe de pareare ell TIR-uri intepenite la marginea drumului. Oameni izolati. Un biciclist. 1"'erasamen­tul de cale ferala. Citiva tarani eu coase. In Blrzava, c1i1dirca $colii. veche $1 ea, a apartinut comersan­tului SaitneI': satul a mai avut $i un birta~ ~i un inva1)itor bogat, pe nume Ple~. care se ocupa eu

4' -5

o mie de Juplatori, dorobanti recrutati de prin sate ~i diHire1,i, lef:gii :;;i e:i. Oastca er~ 0 adeva:ata f011~ multina1lOnala. Tn rmdul solda(.11or, VOda avea ~1 polonezi pe caj ~i ungUlL RazboiuI presupunea ela­borarea uno!' sLrat2gii mil it.are. stabilite prin cere tare3 planurilor inamlCe. Vasile Lupu. dupa ee ajungc linga "Praova, la sat anume O;0genii", aHa

dJn lim bi:', adiea de Ia prizonierii lua(i in acest ~~op, despre intentiilc adversarului. Elaborarca tached s~ petrecea in urma unul sLat tinut in mijlo­cuI iaberei. StraLegii inspectau terenul $i eautau sa stabileascn din speciIicul locului avantajele mililare. A$ddar, "socotindu-i lreeatorile apelor ~i loc'uri in­chise de paduri de pen toate partile $i de b5hni­~uri" I si,etnieii au ehibzuit :;:i au hotarit ea Matei Vod,l. in .,anume locuri ea acelea pofte~te sa dea razboiu". Prin urmare "au ales eu siatul sa nu tri­iaca Praova, ee sa stea aeolo Ia eimpu, sa traga pre Matei Voda, sa iasa eu 0$1ile la dmpu".

De obicei avantajcle terenului erau folosiLe de loealnici impotriva unei annaLe superioare numeric. Atragerea in dmp s-a faeut, ca de atHea o1'i in Evul Mediu rasaritean, prin "purcederea o$tilor in jacul'i in podgorii pe supt munti". Raiduli $i hotii ra7boinice impamintenite prin turci ~,i tatari. T'en­tatiCl dE' a iefui era de multe oli £atala. de0arece os­ta~ij imprar:;tiati princ::ate ~i ingreunati de prazi $i robi cadeau Iesne in pIasa unoI' ataeuri viguroase $i bine coordonate. Aeest Iapt I-a priceput Matei Ba­sarab ,:,i I-a fol08it cu indeminare. Cronicantl comen­leaza dcfavorabil hoUidrile militare ale lui Vasile

upu, care a ascultat de aeei ..8vetnici'< ce I-au po­v,ituit sa ,.rfl!;lchirc" oastea dupa jafuri ... Adver­saru.! lui Vasile voda trece "Praova in vad. Tot di­]('1'( tul nu trecut cite un pedestru dupa sine", Au pregatit ntacul eu foe de ali"ilerie Si, inconjUlind

- 53­- 52­

negustoria de lemne. Pe strada, fcmei in Vlrstej imbraeate de sarbatoare. A doua zi de Rus,11ii. Un tc'iran icse din Alimentara eu 0 bueatd de slaninij afumaLcl sub brat, nc SPLIne eii cx:apeul a fo,::;t pen~ tru ei un exploatatJr mai a' dracu deeit bogah.5ii care-I CelLI tam noi, aia eel putin Ie dc1dcau .iumatate din l'ecolta 1uerata in ape'nda. Ie'5im din sat, trece pc 1<lnga cUliea bisel'~eii. unde stew citiva bclrbati Pc () banca de lemn, Trecem pe lingil pirfUli, podL'" eu bordUri de piatra vopsite in galben, iei-colo d un satean cu palarie pe cap, atirn1t de Iantul unei vite ce pa$te pe marginea drumului. Imi notez in carnctcl fraze disparate, scriu despre ma$ini, crin­guri, parcari, un camping pustiu. Valea Frumoasei. In spnte. buciHaria. Se aUde ZUlnzetul monoton al frigiderului, doi catei se invirt printre tomberoa_ nele de gunoi a$ezate la marginca paduni, casuteJle se vad in susul pfriuluL inguste $i scoro,jite: UlI'Tle­zeala cocJiUi dinlauntrul lor E'ste probnbil asema­ncHonre eu aceea din pivnita easei lUi Cicio-Pop, in care am intrat pe ni$Le scali surpaLe, ilirect sub bol­tile solide de carc'lmioa eu per€tii imbibatj df> muee­gaiuri $i umezea1a. In fata receptiei campingului. masa de fier eu 0 umbrela d2 Soare: trei scaune ta­

it.ate ude de P]Oaie.

1991, inceputul toamnei. Riizbnaie1e ~int aCl?­

len~i. Nu S-au schimbat defel, eu deosebirea ea in vrPTnurile vechi 5e tineau lant. Astazi ne apare ciu­data mobilitatca Oamenilor ~i capaci1atea adminis­tratiilor domne$ti de astringe 08ta1;>i in timp semi~i de ordinul zeciJor de mil. Matei Ba~arab, dupa marturia lUi Miron Costin, 1$i avea mercenarii. p care-i tinea pe linga sine, $i. eLI toate ec1 Vasile VOda Lupu 11 so~otea "prostanae", nu I-a putut invinge. Matei VOda intretinea pedestrime eLI leafa, pfna 1a

pedestrimea cu trupele dilare, au atacat "eu oaste sto1ita", adica aranjata 'in dispozitiv de lupta, asu­pra inamicu1ui risipit dupa prada. Urmarile sint pre­vizibile. Voda din Moldova "nu avea de ee sa apuc eu oastea rcl~ehirata in toate partile ~i a~ea veni­rea-i asupra fiind de grabn $i intemeiata a lui Ma­teiu Voda". Dnica solutie se dovede$te a fi fuga. a$a di domnul padise$te "toa1a oastea elta nu era dusa in prada lasindu-$i earturilc, $i pU$cile. ~i pedestri­mea toatcl'·.

AHem'i. pe dmpul de ]upta apar arme $1 trupe sofisticate. In lupla lUi Mihai Viteazul eu le~ii lui Pan Zamoyschii au sosit $i husarii cu care oastea lUi Mihai "era nedcprinsa". Ace$tia par ni$te care de lupUi moderne; .,Acel IeI de oaste, precum s-au dzis. este t.ot in hier, numai ochii $i vergile gurii sa vad. Multi iSi pun $i arepi tocmai de pene de hultur sau de aIte pasari mari". eei mai semeti i$i a$aza blana de leopard peste scuturi. aHii seaartc turec$ti "iara in fruntea cailor pun cite 0 tabla de hier ~i

multe $i la piepturile cailar pentru fcriala de glon­turi". Caii husarilor nu sint ,,£ieee", ci tot din aceia .,mali $i gro$i'\ pentru a putea purta semetia aceea imbnlcata in fier $i bUinuri.

25 oetombrie, 1991. In muli.e momente dom­nul trebuie sa fadi un fel de ba1et politic intorto­cheat mire marile put~ri. Brancoveanu l$i parase;;te rC$edinta domneasca din fata o$tilor nemte$ii, carc se comportau intocmai tatarilor $i turcilor.

Invtlzia occidenta1a avea, in acest caz, valoare paradigmatiea, pentru c.§. se revendica din vremea dnd cruciat,i L in loc sa ajunga. in fata o~tilor pa­gine, s-au rasfirat in jafuri $i desfrmari prin pie­tele Constatinopolului. A$adar, soldatii "ghena.ra­riului Haizler" s-au pornit In Muntenia cu multi

- 54­

.eghementuri" $i au cuprins tinuturile dinspre Pi­te$ti, zicind ea yin spre a elibera cre$tinata1.Jea va­laha de sub dominatia Semilunei. Voda face divan $i ajunge la concluzia ca TIU mai este "nadejde c1 !Ulntuire de eiC<, a$U ca nUIDe$te ispravrrici care sal

asigure aprovizionarea eliberatorilor. ,.lernaticur O$t..ilor trebuie bine gindit, ca sa limiteze jaful. $i

i eu toate ca domnia "era cu greutate" ,iar ,.put ­natatea vletii nesuferita" s-au stabilit masuri de re­chizitionari agricole pentru a domoli poft.ele jefui­torilor. Dorin\a domniei era ea in acest fel "sa se mai lungeascf{ vremea trecind a~a, pina Dumnezeu alt

ijloc de mintuinl3 lor va arata~ . Dupliciiatea Bcest.or o$tiri eliberaLoare 'lreze$te

amintiri recente. ,.EliberaLorii" veacului douuzeci s-au purtat in felul in care gindise $i scrisese cro­nicarul: 'lei (ace1a de atunci $i aee$Lia de mai as­Ulzi) nicidecum la un euvint TIU sta, ca unile zicea $i altele facea, a1tile fagaduia $1 altile rasuna".

In numele aceleia$i f'!liberari, motivaUi allfel s-au comis in deceniile irecute, ca $i in vcacurile de dinainte, jafuri nationale $i s-au decapitat, (ieri) mo­ral $i (alaltaieri) cit se poate de concret, persona­liUi\i ale culturii ~i istoriei nationale. ,.S-au facut" cum spunea cronicarului, "nespusa stridiciune ~i j afuri".

Istoria revine asupra propriilor fapte intr­consecventa peste veacuri care n~ intoarcc, resem­

i1ati, Ia batrinul adevar din Eclesiastul despre put ­natatea nout<'itilor sub soare. Ghcnararull Haizler era, ea orice eliberator, "am trufa$ Si lacom". iar armata eliberatoare "njungea tara din munte pina i'n Arge$ cu prada $i jaful ~i spargea pimnitele bo­iariJor de minea f?i bea si risipiia si striea tot, dez­braca oamenii lmde gasia $i aite multe fautati

facea".

- 55­

Ba~tina$ii 4;i pun nadejdea ail.lrea, la alW mai mari. Es1Je trimis 1a Poarta "Ghineea Vel-vornic" in­sot.it de "Dumitra~co vel-postelnic", ca sa denunk neadevarul, sa sensibilizeze, sa atraga atentia. Etli­beratorii cauta sa se infati$E'zC drept ceea ce nu smt. Folosesc toate miiloacele ce Ie stau la indemina: de la pre~iuni la fagaduieli menite .. sa imbunezc", sa stirneasea supunerea, incredel~ea in buDt2'le inten­ii ale mintuitorilor.

In fata afirmatiilor cueeritorilor, eroniearul re­actioneaza printr-un rationament de bun simt care a naruit sisteme politice ::;i ambitii imperiale: E1.5aza yorba Hnga fapta. Deprinderea aceasla n-a putut fi stirpita din obi$nuinta oamenilor, de~i s-a incercat, mai ales in timpuri1e noastre, pl'in toate f-elurile: de la minciuna festiva, grandioasa $i atotputernidi, pina In torturi ~i celulare. A!;ladar nemt,ii ghenara­rlului Hai71el' dE-dara ca nu vin ,.pentru vreun diu de stricikiune, ci numai pentru zdrobirea turciJor, di ei penlru crC'~tin[ltate ,<;5. bat eu paginii, :,;i aile multe ca acestea zicea $i scriia".

Vorbele ce urmea7[1 au, prin fneapatinarea lor biinuitoare, traditie pe pam£llltul valah. In dosul lor ~", afJa un anume comprrtamenl ~i. mai ales. 0

rormrl de cristalizare a unei responsabilitati de con­~,tiinta. dcscri'i<.l, in toata profunzimea ei. de ditre Marin Preda prin llie Moromete. Taranul ace-;;;la, ca ~i cronicarul, sl a Il1 cumpana. cintare'3tC', .soc·')(lt~

o vrE:rnE', compar[1 iluzia minciunii ell atotpLltemicin exacta a faptelor real·e ~i decide. Deeizia sa este Ul'­

mal'(~a $i eoncluzia unei dezbatcri t.rvn5ate in plan moral, cuprinsa toata intr-o propozHie de 0 sim­plitate dezarmantci: ,,faplcle. zice croniearul, ~i apu­eaturile lor nu raspundea 2iselor". Atit $i nimilc rnai mult!

1 noiembrie, 1991. La -a1 cincilea an de dom­nie al lui $erban voda, ridica "sultan Mehmet tur­cur' oaste mare impotriva "chesarului Leopold la Bed". Conceptia militara otomana €ste aceea a gloa­tel stlrnite prin pOl'unci date 5uPW?ilor. Turcul orporunce~te hanulul "sa ridice Uitarimea de pr'etu­tindeni'c• apoi 8111t mobilizati iurcii de la rasaritul ~i apusul imperiului, .,domnii roman~ti amindoi, craiul unguresc ~i Tucheli groful eu oastea lui". So­Iii sultanului stabilesc punete strategic-,e pentru uni­rea asediatorilor: "toti s-au impreunat la Beligradul turcesc". Sultanul a dimas aiei. $i a trimi;; la asediu pe "Cara Mustafa veziriul" cu porund sa dobm­deasca pentru impara~ie .,seaunul lui chcsar Leo­pold", In timpul dt a tinut asediul, in traditia or~en­tala binecunoscuta 1,arilor romane$ti. ,.viziriul au slobozit in prada Uitarii care au taiat $i au robit cale de irei zile mai sus de BedCl In frazele urma­•

toare ni se iruati$eaza succint diferenta dintre doua ivilizatli $i doua feluTi de comportament. Navalirile

Httari10r prin tinuturile noastre aveau tradi~ie la Vl'emea respeeiiva $i se inscriu intr-un comporla­ment mo~ten.it inca din vremea marE migra\iuni a popoarelor. Aparitia focurilor $i a fumurilor prill val Ie semnalau apropierea, ceea ce obliga ~aranii sa 5C ascunda in paduri ~i prill munti pentru a scapa eu via~a ~i a-$i feri flacaii :;;i fetele de robie.

Nu acela$i lucru se va petreee la vcnirea tata­rilor prin loealiUi~ile din regiunile vecine Vienei. tn t,inutulile unde primitivismul lor razboinic i-a adus, era stapC=ll1a de veacuri 0 civili7.a'ie stabila, nein­va-tata ell surghiunu1 prill strafund de paduri $i ruei eu pribegia in locuri (erite de nenorociri. Gos­poda.riile $i cur\i1e oamenilor devenisera de foarte multa vreme locuri ale individualismului burghez

- 57­- 56­

prosp~r, a$a inert, vorba cronicarului. ,.era nemtii nemvc'}tati cu robii" dintr-acestea ~i .,$adea toti pen asele lor". Urmarea iireaseii a acestei stari de fapt

este previzibila: ,.pc car2 gasindu-i i-au taiat, i-au robit cumplit".

Interferente de eivilizatii ~i de mentalitati exista inc,'! in mare masura prin diverse marturii ~i ves­tigii paslrate in ~inuturile din aceste parti de ~ara. sUipinire otomana de un vear.: :,?i jumatate a pastrat in Lipova un bazar ell pridvor turcesc, ell stHpi gro~i. pc'Ste care se bolte~te un acoperi$, 1;>i pivnite ol·jentale in spaiele carora sint dughene ell geamuri si ll$i din fier masiv ~i gratii vopsiie in mare inchis. In aceasta vechitura plina de poezie Iocuiesc ~i as­Uizi oameni ~i Sf> pract idi un cornert veiust eu hnine ~i rnarunti$uri priUu.ite $i lara importanta. In ma­nastirca franciscana de pe dealurile din Radna poate fi admiraia 0 pictura kitsch cu un ture ell $alva1'i $i iatagan, ivit ciUare din spatele unui deal. Sub eI, o inscrip~ie in ungu1'e$te ~i 0 piatra fncastraia in zid ofera celor interesa\ i de miracole dovada pal­pabilA a existentei lor. In piatra a ramas urma pot­ceavei de la calw acelui turc redat de pictorul popu­lar eu figura vic1eana ~i putintcl hulpava, pc cal' () au lupii in vremea iminenta a intrarii lor in <:;tina. De buna seama cli flacaul de dupa deal , fost tlimis de un $cf de-alIrn, la fel cum i-a minat "viziriul Mustafa" 1a treaba pe tatarii navaJiti peste nemtii aciuati in case1e lor bine nnduite In acele

wmuri naprasnice.

15 martie, 1992. Una dintre faptele cele mai cumplite $i mai fascinante totdata din trecuiul lu­mii este pedeapsa taierii capului. Desdipatinarea C1t'f>, prin ea insa$i. ceva din oroarea sacra a gestu­'~Uor apocaliptice. Am fost indragostit inca din co

- 58­

pil de frumuse\ea pura a dansului fiicei Irodia­ariedei, salomeea, ~i de infrico~atorul gind care l.i sti­

n1ula perfectiunea. Se consuma atunci primul con­curs de dans _ international prin asistenta ~i indi­vidual prin participare. in sensul ca frumoas

a faUl

nu avea contraeandi.date in afara vietii profetuluiInsu~i. Cu cit Salomeea dansa mai f rurnos, cu atlt 5e ilpropia de rasplaUi intr-o eompetitie tulbura­toare, in care arta i~i gasea desavir~irea cstetica in ml5terul mortii. Trupul-obi.ed-artistic se razvrate~te impotriva spiritului profetic, il invinge ~i mai apoi ~i-l ofera si.e$i pe 0 tava de argint.

Mi-a fast dat sa vad pictaUi pe zidurUe biselicii de acasa capa\ina lui loan Botezaton.u. barboas

a, eua

ochii albiti ~i fic~i ca ai p~tilor, cu grimas urlla ~i severa a mortii intiparita pe obrajii livizi.

apul nu-mi aparea in pieturile acelea murale ea insemn al spirituluL ci a1 mater~ei degradate. Spi­itul il s1mt am mai degraba POgorit ln forme1e

pacatoase ale e

trupului fecioarei ingenuncheate ina­intea rege1ui . povestea aceea biblidl 'imi sllmea un amestec de senzatii vagi: spa-ima. placere aproape erotica, vertij, bucurie ~i teistete Hira moti.v ~i 0odorin\a bolnava ~i irepresibiUi. de a fi acol . ea sainatpot vedea de aproapc un trup desc1ipat . Hauri de violen\a care sfir~esc intr-un fel de poezie deca­dental Lucruri incredibHe smulse parca din imagini ~liprarealiste! Cine. la urma urme1or. dintre eei de <l!'>lazi i$i peate inchipui cum serneni.:i. nO$tri din ve­:hlme a~ezau capetele invin~lor in virfurile sulite­

lor sau Ie purtau in saci'? Sultani.l. trimiteau adesea ,Jerman" condam­

n'ind la moari.e vizirE care pierdenu mari.1e b3talii. A:)a s-a intlmplat dupa infringerea de 1a Vien8.:ind ,Jmparatul turcul Hind la Odri.i. $1 intelcg de ;:l,oeasla. nenorocire ce au avut o;;tile 1a Bed nuind

- 59

vina veziIiului ( ... ) au trimes ferman de I-au su_ grumat $i i-au betlit capul, 9i ductndu-l pentru ere, dinta, sa-l vaza cu oehit lUi, au pus vizir PeIbraim-pa§a, caimacamul".

Lueturi asemiiniitoare s-au petreeut plna In vremurile mai noi. In urma ell ei(iva ani, mi-a po, vestit eineva, un battin, despre executia pUbiicii, In CUrlea Muzeului Bruckenthal din Sibiu, a pat soldati dezerton din armata germana, In tim eelui de-aJ dOilea riizhoi mondia]. Decapitarea avea o valoare "pedagOgiea", Povestitorul meu $i-a amin­tit de cruaii care is-au parLlt ni.5te macelaIi, de­oareee purtau, mi-a spus, un $ort de piele Paste uniforma militant Dupa aceea ~i-a dat seama c­nu el'au niei maeelari .51 niei eiilai. I-a privit eu spaima $i respect. Domnii aeeia nu pareau din lu­mea noastra.

Banuiesc ea privitorul este cUPrins 1a vederea acestor tragedii violente de 0 exaltare animaIidi, a$a cum am simpt-o in vremea lieeu]ui, eind am vclzLlL-o pe 0 biata bM.rinica surprinsa int1~e linWe de cal feratii din gara Radna de trenul rapid de la Viena. Cu toate ea lumea de pe margine tipa Ja ea, eu toate eJ loeomotiva fluiera strident, bat.rinica i-a privit pe toti nauca. pc Ulma, elnd ~i-a dat seama, cind a vazut boliduJ napustindu_se eu peste 0 suta

kilometri ]a ora aSUpra ei, a cazut pe ginduri, EXista 0 compHeitate a rnortii pe care vietimcle,

PrivitOrii ~i calah 0 simt a..<;emanii.toar:e unei placE'1'i interzise. Nebunia ,5i frivolit.atca mortii Ie s1..reC(l'll'U LHul'r>r fn V<"ne otrav.:1 abje~ta (dlr $i placui:a) aunui [Jck.:1f' trupl~C.

1\1a;, 19~2. L1.SC ruinate, bloCUJ'j ClI nrhikc­tw',! ocejd(:ntalt~ In eMe c;(~ fnfulld:l Pl'flk",t il(. 1 nOl'i';fWj elf' pl'af :;.i SC'Ur-(f,! l'l<:ie<ili, o:ln1l'l!i iJ1~bl'(k:

'0 ­

ca noi, a~tialalti, unii cu caciuli ~i paltoane, al~ii, mai tineri, eu scurte imbUinite din blugi, alergind W?or caraghiO$i, printre ma~ini arse, stinjeniti de camera de luat vederi, umihti de fapiul propriei alergfui cu plasele de cumparaturi in mYna sau cu gen~i de vo­iaj p? umar; obi$nuite, ca ale noastre, ale celorlalti nUIDai ca putin mai occidentale, mai domne$ti pardi, ~i de aeeea mai stranii in decorul brarnbura din Sarajevo, Razboiul, ca un continent indcpartat, o Iume clc?iditA altiel, din detalii pe care Ie poti re­cunoa~te, iti sini la indemina, sint ~i ale noastre ale iuturor, $i altele pe care Ie poti eel mult apro­rima ~i nu Ie poti pricepe. cum ar Ii imaginea cu doamncle, domni$oarele $i domnii sfiriecati de obuz, in timp ce slateau 1a 0 coada $tiuta prca bin $i de noi, a$tialaitii; vezi trupuri ineolacite impudic pe trotuar; tinga 0 ghereta, a1aturi, doi im~i fu­

eaza Marlboro in timp ee, nu departe. 1a un m tru numai, oannenii tree grabi1i, cam a$a cum te-ai grabi spre casa dupa a ploaie de varD.. Ce pot.i des­cifra din imaginEe aceslea? Cum sa Ie percepi inLe­rioritatea stranie?

Razboiul $i boala sint fapte de viata care nu pot fi cunoscute dedt prin directa lor traire. Ca sa ~tii ce este razboiul trebuie sa-1 trai~ti, adica sa fumezi Mw1boro linga ni$te domni $i domni$oare sfi$iati de schije, sa tngropi, a!;)a pc de-a-ntregul. fara cO$ciug $i toate eelE'. pe cutare vecina de apar­tament, care, mainte vreme. intr-o alta lume. tti facea cumparaturile de dirnineaUi, Hi aducea zi~­r~le C<1 sa pnti sa verifiei num2rele de b LOTO.

Din pel"Spediva umaniLatii nu exi,,,tfi n'lzboaie dl°..:ptc si nf'drepj'f'. ci dnar ni5te in~i care mOl" stind !a !:Oi1drl si altii ("II'" n-au n1uri t inc·l. ~i furnpa7.A. lI.·hl'll).·!00 Enrt:'i C'~d:'lvn'l(' ecol(JI' c1intii. nft~bniul esL' ()<l~dt.t('njl'. un rapt dE:.' yi<:tl[l ttif<'rit. di'l.boiul GSlc

--- 61 ­

epic pur, este evenimenliali tate, naraliune Ce n~ are timp sa cada pe ginduri , sa descrte, sa faea in. trospeclie; in razboi lraie.,ti doar in act, in ritJni. citatea Ce nu oboseste deeit atunci cind este int",. uptii de fapta, de infaptuirea Cea de pe unna, c1nd

se petrece ceea Ce tali doresc: moactea ce1uHalt j

supravietuirea prOprie. Razboiul este magnifica des. fasurare de egoism, de ura sincera, de ma duS;j pina 1a caNt. In razboi domnii care-i Urasc pe Coi de aIt neam pot sa-i omoare pe aceia; numai Cj de cele mai multe ori nu omoara dumnealor, c, allii mai tineri, cane trebuie. pentru eficienlil, Sa urascil din adincul sufletului, trebuie Sa urasea pina I. dimensiunea marilor idealUri, cu ginduJ ca, ei murind, damnii, care i-au invatat sa urasea pina 1a sacrificiul suprem, ii Val' Omagia la date fixe. Cam ".. cumv. este razboiul: un fel de continent indepartat lipsit de subcoru;tient, de Pl'ofunzimi, de incectitudini si de nelinisti. Razboiul este intim_ plare si de aceea nu poate fi povestit. nu poate fi deci( vizualizat: in lumea razbOiului nu are loc nici madam Bovary si nici delicatul domn Swann. In razboi totul "" petreee, nimic nu se interiori_ zeazii. In vreme de razboi oamenii sint m0rtt ina­inte inca de a mUri 1a coada, dirteeaIi d~ cutare sau cutare obuz: omul viu spiritual nu are loc in lumea razboiului, pentru ca esle un individ fara barbalie. este un Jas lipsit de eroism, este un devi­rilizat, Un zero. Omul viu spiritual in vreme de razboi eSfe 0 rUsine, un tradator. un internalionalist, un francmason, un agent aJ dusmanului. In vreme de razboi insii astia sint impuscali, sint ar.,i in piatii CliizbolUl se intJmp1a impofriva dusmanilor din afara si dinlauntru, concomitent si farii excep(ii. In "iizboi tOfu] esle simplu, fara intoctocheri inutile, in razboi totuJ Se petrece, nimic nu se interiori_

- 62_

aza. Razboiul are Infati~arca tihniUi a domnului '~ ~coala care te instruie~te cu metoda ~i argumcnte

fOgice ca "inte1egerea intre popoal'c" $i .,spirituali ­zarea granitelor/' sint cli:,;ee, diversiuni u1.opice, de­licte ale cercurilor oculte ee VOl' sa ne subjuge.

Pentru ca nu are aeces la sufletul umanili'itii, omul razboiuIui inventeaza aUceva pc care n po­puJeaza eu fumul ~i gemetele bolgiilor Infernului.

6 decembrie, 1991. Nevoia de nimic, bineface rile ie$irii din detel'minatie, liber1.atea de a s~apa

din chinga, evitarea de a implinta ~aru~ul v1itocl1'e­lor colonizari narative ale spa~iului apar in poves­tirea Lini$te de august. de $tefan Biinuk.sc:u, in chilli' primele fraze: llOra~ul as1.a nu-~l anunt.a prin mmic a:;;ezarea. Ne spui ea sin1.em aproape de ora:;; ~i nu se vede nimic. Clmpie goalii :;;i atll. Nici 0 turla, nici 0 dTra de fum macar .. ." Promisiunea golu:lui, a absentel, a unui mal mult care esle golul insU'~i ca intr-o cutie ce nu are nimic tnlauntru, a~a ell 0

deschizi ~i dai de alta euti2' Hlrn nimic, care n are doar pe el, a~ di 0 deschizi ~i pe astn Intr-un im­puIs al vremurilor vechi ale lui Lao Tse. In Cm'tea Cariirii nirn€ni nu prefera pe nimcni, con\inutul nimieului este nirnieul insu:;;i; un IeI de libertaLe care nu are nevoie de nimic, 1.oomai pentru a fi libera, pentru a nu se indatora nim{mui $i mal ales pentru a nu se indatora sie~i. "Vazduhul", zicc Lao 1'se. "ce se desfa$oara Intre Cel' $i Pamint este eel f oaleJe fierariei. Este gol. fara a se sflr~i IC, Banulcscu Tede $i el acela$i Iucru, il adulmeca. 11 dore~te. v1­

scaza sa deschida cutii goale care ~a-i ofere galul aHara: "Sa tacem putin. Dacn orasul nu se vedo,' poate ca se aude, spune privind peste dmpie, fara sa 5e mai uite spre adolescent, ceIalalt am", Adolesce tUl, ca orice imberb, nu price-pe nimic, nu In~elege

63

pustiul, minunatia absentei , eXeep\ionalul eliberat., al rataeirii, a1 faptului de a nu mai ~ti, de a nu 1 mai putea determina. Rataeirea ii stirne$te feci\). rului nostru "'ntimenlu] e~eeuluj, aI neimpJiniriJ al neputintei de a infaptUi - prilej pentru eeilal!; de alte bueurii sUbtile la care el nu ajunge. De aceea, juneJe- se che1tuie~te fntr-o fOiala vana: ,.Pare rU$inat ea nu Ie poate spune exact eelo1'lalti do! ineolro poate Ii ora~ul. !~i treee Palmeie peste barb, blonda, moa]e, ereseuta in smoeun pe obrajii pa. lizi. Se uita n"lamunt in .iul', privind eu oehii sai mari, alba$tri, cimpia pustie eu dungi rO.5cate de praf Suprapllse 1a marginile OIizontullli". eu multe Veaellrj inainte, Asclepios se [oise 1a fel. Din feri­eire. Hermes Trismegistu] i-a dozvalUil de "" e bine Sa fie a·5a ~i nu <lWol: "Zeul (misterui. am zioe noi) nu este inteligibil pentru el insu~i, deoarece in sinele JUi sublectu! care ginde~le nU-i alteeva docft obiee­iU1 gindit. Pentru noi el este diferit, estc altul, este celaJalL De aC'~a dac,i spap1l1 e.ste inte1igibil, atunci 1 nu este ZeuJ (misterul, adaugam noi), ci spatiul

pur $1 simplu". Ad01eseentul nu pricepe cia nu are cine-l invat.a, se scuza, regret<:i, 11;>1 da eu dreptu-n stfngu' dint1'-o fireasca POliteve a tInarului bine crescut, ee crede cu adevc1rat ci'i lucrurile au 0 1'a­tiune suficienta care, singura, Ie aduee in eXistenta le face. adiea, sa fie: ,.De aiei de unde sintem, liam ca ora~lUl era aproape $1 ea se vedea bine".

Adolescent ul mai are de invat,at $1 ci:i mecaniea determinarilor eotidiene are asouns In ea aoe1a$i gol eliberator. Repetarea fntoemai a detenninarii este 0 binecuvintata indeterminare. Ec1esiastul, In sehimb. 0 pricepe ~i 0 spune fara ocoli$uri: "Arun­ca-ti plinea pe ape $1 dupa multa vreme 0 vei gasi iara; dnd So ump!u norii de ploaie, 0 varsa pe pa­

- 64­

"nt Oriineotro ar cadea copacuI, fie spre miazazi, ~~ ~pre miazanoapte, In locul unde cade, acolo ~mjne".

fa $i in lipsa determinatiilor $i in mecanica carba a repetarii lor se ana aceea~i $ansa a golului, a vi­dului co~mic. a minunatei mortUicari prin ~ndeter­minare. De altfel, unul dintre inso~itorii imberbului din povestil'ea lui B5nulescu se $i exprirna exact in sensul vorbelor noastre, ca sa. priceapa tot ne$tiu­tow. Mai bine $i rnai rnura-n gura dedt 0 zice el nici cD. se poate:

- .,Nefericirea mare a1' Ii ca, in ciuda faptu­lui ca TIll se vede $i TIU se audc, ora~ul asta a1 dLlmi­tale sci. e:riste tottl~i - zice, eu ochii deschi$i, ornul scurlin haine a1be."

A5adar mai bine sa nu Iii. dCcll sa fii. Mai bine golul decit plinul. Mai bine nemi$carea dedt mi~ea­rea. Lao Tse ne spune: "Dupa 0 vigufoasa inflorire arice lucru rev'ine repede 1a obiq;ia sa. Aceasla in­toar'cere In obir$ie esle repaosul. Repaosul este in­toarcE:'re 1a viata". TriSLrnegistul esle $i e1 pe aproape: ..Grice mi~care nu este prin sine. pentru ca se i'ntimpla in repaus f;i prin 1'epaus". Eecle.siastul aTe $i el deopotriva bucurii asemnnaLoare: "Caci chiar daca face multa Yorba, care doar inmulte$te de~ertaciunea, ce folos are omul din ea?"

Tacerea este lntelepciune. In te1epciunea este libelv late. A.'sadar, punetul ee urmenza la sflrsi tul "orbelor de fata este inceputul adevaratelor gindurl.

au lipsa lor binecuvlniala.

11 octombrie, 1991. Parafrazand un cunoscut veTS, am putea sustine $i noi ca poetul George Les­nea: .,Co$buc e-n toate, e-n cele ce s1nt / Si (mai ales) in cele ce miine VOl' ride la soare

5 - Vlllahla de mUC8\'a - 65

CO$buc Inseamna serbarile $colare ale fieca, :"uia. Prin dumnea1ui am descoperit fiorul prime muzicalitati cadentate a limbii stramo$e~ti, ea $i te. roarca de pe scena, spaima de a te ineurca in ro~ irea poe7.iei $i de a nu fi pe masura ei. CO$buc in. eamna gravlU'i eu pasarele lansate in elanuri gra,

fiee gratioase peste versuri ce surid sehitind lUini aralele, eu tarani pe care nu i-a vazut nimeni nid,

data, eu ~nimale, noti, pasaI'i, munti imbiHaii de bucuria de a Ii In natura. in aer libel' si de a parti. ~ipa 1a ritmul eelebru al unoI' versuri. In strofa ca~­bucinna totul se petrece in ritm de dans, ca in de­senele animate ale lui Walt Disney, unde, pe volu­tele valsului .,Dunarea albastra", iepura$i do1ofani, vpveritc. libelule. lebede $i flutura$i se rasuecsc fru­mU$el. Totul este cop1eSil de veselie, drogat de fe­rieire: toate fiintele sint transfigurate intr-un exta rara cap .5i conda, in care iti vine sa traie$ti in bo­hole de ris sau in revcrii tihnite, sa siai in iarba $i SR te dO:lril-n cot de lume. sa prive$ti cum tree pe c1casupra in nori ce nu sint. vcnind dinspre munti himerici. Sa privesti tarElTIeuta cum fuge delicat .,pre bratele unui bade zvelt, Ii urmaresti gleznele ..,i mijlocul subtircl pe care tinaru] bade il cuptinde ell bratele sale gratiaase, dar ~i puternice. I'i prive$ti genele Rrnnjate eu periute din acelea mici ce sc in­maaic intr-un leI de pasta neagra l?i pe urma

l la

oglindii, smt rasucite in sus ea sa dea ehipului 0 ex­resie naiva, eoeheta ~i proaspata.

ste adevarat, pc de alt~i parte. ca exista $1 un Cosbue tragic, dezradc1c:inat, gray ~i de 0 tris­ete nemargjnita careia nu-i mai poti face fata $i-ti

vine sa-t.i iei lumea in cnp, cum se zice, din prea multa dlsperare fara leae, fara perspective, fara nid o ~ansa, dar absolut fara nici 0 $8nsa.

- 66­

lUll arnintesc despre 0 asemenea seena intr-un r~it de noiembrie, trecusem de einci ani ~i parti ­\~aro.l dupa puVina mea prieepere, la 0 inmormln­~are baptista dus de 0 vedna care-~i tinea nepoata mai midi dedt mine in brate. Am stat doua ore la groapa ea sa as:ultam~ pe o.vreme ?e l~povita, un predicator lncepmdu-~l fulmmanta hrada eu versu­rile "Din codru rupi 0 ramurea". Frigul $i ume­zeala care mi-au euprins picioarele m-au tinut cinei luni in pat cu ,,0 dubla aprindere la plfunini". Din rotafei. ajunsesem un schelet portabil. asa ca multa vrem de atunei inainte a trebuit sa rna hranesc eueE1.ecto'lli.t ca sa indrept urmarile aeelei prea lungi jeluiri mortuare. intretinute eu vel'S cosbucian mtr-o zi eu lapovita $i zloata din vremea eopilariei.

Toamna. 1990. Vremurile ne ob1iga sa privim altfel semeni~ si lumea. Privim aHfel pentru ea 5in­em a7.tii. Istoria a naviilit peste apocalipsa in care

am supravic\uit molcom. Fara mari potieniri. Tra­iam mai ieri in pfapriul nostru destin ea intr-o mo­cirl5 ealdu\a, aproape pasabila. Traiam in exact ace­lasi fel In care laeheul se simte ferit de oriee dis­pundere prin grija stapinului. Am trait eu totE intr-un freamiH harnie, festiv aproape. al subordo­nani. Am simtit gustul neantului. al bucuriei de a pieri, de a nu mai ii, dc a "11uri prin egalitatc. Am fast 0 litera din numele ~tabului supremo Dc atunei ineoaee raul s-a multipHeat victorios. Astazi raul se folose~te de libertatc mai eficient dedt binele. As­Uizi liehelele sint inca mai lichele, prostia inca mai proasUi, violen\a mai dezlan\uitu, ura mai marc. Raul se ana in afensiva, este pe tanc, pe ca'ii cei mari, domina subtil , ~i grosolan, ~i populist. Raul este patriot, este retoric, este grav , este lil'ic, este

;,' -6

protund. Raul national este pragmatic, $tie ce vt'ea. A dominat $i i~i pastreaza dominatia. Atotputernicia lui este consoHdata de reflexele noastre de subordo_ nare. Raul este mic-burghez, poarta intotdeauna _ ca in aparitia diavolului in Fratii Karamazov _ costume w~or demodate. Raul este exaltat-mesianic. in sensul ea proiecteaza un trecut plicticos intr-un viitor plicticos. DOflint-a sa intima este sa realize~

un consens dominator in stare sa readuca lwnea la infinitatea goala a unui sunet spart.

1993, in primavara. Primul mare scriltor care a descris sistematic interioare, mobile. jilturi, oglinzi, gradini. parcuri, euhnii ~i panoplii a fost Balzac. Ciclurile romane$ti balzaciene sint cario­graIieri vaste ale unoI' lumi ce trebuie luatc in stapl­nire $i colonizate prin lungul $i obositorul mar~ a1 descrierilor. Rostul lor este, in pr;mul rind. acela de a istoriciza $i de a concretizQ scheUitia abstracto a unei teze morale sau a unui adevar tipologic. In jurul lor, alcatuindu-le substructura $i fiziologiile, curge lent ~i magmatic descrierca multiforma ~i ne­stapinita. Aproape un fenomen natural.

In virsta moderna a prozei, relatii:l alltorului eu obieciele s-a "eomplicat", acestea incetind sa fie simplu suport ilustrativ. Expresia radicalizata ~i ex­travertiL5 a relatiei acesteia se gase~te 1n povesti­rile lui Franz Kafka sau Bruno Schulz. In literatura

oastra, eel mai apl'opiat de acest tip de prozii pare sa fie M. Blecher. Cn $i la cei doi mari scriitori eu­ropenL !?i intemeiat probabil pe impulslIri strafllnde identice, exisla $i in proza lui Blecher un mod spe­cial de a privi lumea. Plivirea sa - nelini$tiUi ~i

scormoniloare - cautii pardi sa piHrllndn dincolo de suprafctele geometrizate, de contururile, volu­

-6

mel $i perspectivele artificializate ale luerurilor, e intr-un altceva mis1.erios 9i indefinibil.

In cartea fntimpUirilor din irealitatea ime­diatii, lumea traie$te intr-o multipl'icitate fojgfu­toare, inlr-un univers de obieete artificiale, "ieftin ornamentate". Prin ele, autorul ruineaza adeviiru­rile implacabile ale realitapi, ale unul mod de a fi in literatura, in cele din urma facind posibilii re­veria ~i spectacolul. Dubluri ale realilatii pe care a mistifica, obiectele artificiale au emigrat Loate din panopticum in viata, devenind prilej de ratacire imaginara. Piatra pretioasa montata pe un inel ti­ganese, de fapt ,,0 simpHi bucaUi de sticla topita" , ii aminte$te naratorului de lupele halucinante din panorame prin care pot fi privite "vapoarc seufun­date marite la exLrem, luptele cu turdi ~i asasina­tele rcge$ti". La fel, coroanele morluare "uitate $i prafuite in cutiile lor ovale de sticHi din biserica cimitirului'\ inconjllrind cu 0 desueta delieatete "nume veehi anonime", pot $i de evoca un speeta­col cu crep $i hirtii, cu nostalgii de circ $i balUli funambule$ti.

1993, luna martie. Pentru litcratura, intregul vietH se ascunde In parti, in fragmente ~i in marun­i~uri. Mai mult inca: lumea toata sc poate oglindi

in obiectele mid $i neinsemnate din jurul nostru. Adevarul irni pare atit de evident, incl1! sc poate spune ca 0 parle insemnata a procesului de moder­nizare a prozei noastre intcrbelice se revendica din acest fel deosebit de a privi realitatca. Spre exemplu, intreg universul din Cal'tea lui Blecher arc un timbru exotic $i mistelios tocmai pentru ea ceva anume din opera lui plute$te dincolo de fapte. Iden­titatea art.istidi a lui Blecher trebuie diutata dea­supra (sau dedesubtul) istoriilor 9i intimplarilor "cu

- 69­

miza", intr-un spatiu libel', inanalizabil aproape. Ceea ce in marea noastra proza interbelica fusese solid ~i bine inchegat epic 5e desface aici intr-un fel asemanator unei lunete-mozaic; sLide colorate ordonindu-se 1a simpla rotire in spatializari ;;i per­spective diferite, alunecoase, l'elativizind realul ~i

roiectindu-l in gratuitati superbe in libertatea lor "bsoluta. Chiar daca alit de diferita tematic, in proza aceasta pinde~te poten~ialitatea crizei, a rup­turii, a dezabuzarii moderne, a plictisclii care se retrage din expresie catre un anonimat intraducti ­bil. Ruptura aceastii poetidi se contureaza in lite­ratura noastra, chiar daca proieetiv $i doar ca posi­bilitate latenta, inca din vremea inceputului de veac prin boicotul tematic a1 .,evenimentului major" ~i

al intimpHirilor .,cu miza"'. Atitudinea 0 inUlnim in optiunile tematice ale povestil'ilor de inceput sado­veniene, ca ;;i 1ntr-o parle apreciablUi a prozei sa­manalorisle. Modificarea, lipsita de 0 ideologie poe­tidi, alinsese in proza aceea doar decol'urile $i figu­ratia exlerio3nl. Interesul pentru tirgurile obscure $i pentru lumea functionarilor de provincie pare sa fi venit la noi din proza rU5a. Spre deosebire insa de aeeasta, deplasarea ternatica din literatura noas­ira nu a a'1trenat eu sine $i 0 problematica mai sub tila. Oricum. important.a primenirii ramine ca atare 'in devcnirea literaturii noastre interbelice, alimen­tind experiente ulterioare caliiativ mai bune. Faptul aduce in peisajulliterar dintre cele doua razboaie 0

binevenita diversitate care aUitura realismului bal­zacian, introspectiei $i proustianismului, prezente la marii scriitori, 0 poeticS. a plictiselii, a exotismului ocult ~i a comportamentului absurd.

In aceasta multitudine artistidi, 1'/I. Blecher deschide. Ia rindu-i, ponile teritoriului fundamentnl modern u ceea ce s-a1' putea numi misteml banalita­

- 70­

t cotidiene. Precizam ca termenul de mister nu seiiopun , in acceptiunea de fata, prozei fantastice ~i esenzationale, ci aceleia a realismului sistematic bal zacian, caruis. Ii contrapune 0 tensiune hiperrea­lista, un eeva inanalizabil, ascuns in adincul vietii obi~nuite. 0 forma de metafizica a c1ipei anodine.

~i poate di, din aceste motive, esente1e inal­terabile ale existentei sint diutate de M. Belcher mai ales in ceca ce fusese eonsiderat in mod obi$­nuit ca fiind .,nesemnificativ" literal'. Pentru autorul nestru, marile adevaruri ale vietii sint de cautat fie intr-o "carticica banala It, fie intr-o "fotografie veche cu personajele fragile ~i inactuale", fie intr-o "tan­dra scrumiera de Iaian\.a verde, modela-ta ca 0

ft'unza de stejar, \'e$nic mirosind a cenu~ii .

1993, sfir~itul lunii maio Calatoria in literatura atinge for-me extreme in science-fiction. Spre deose.., bire insa de literatura propriu-zisa, opera de anti ­cipatie moderna nu for1;eaza in poelicilate, ci, mai inLotdeauna, in epic. Spre exemplu, in genul denu­mit odiseea spatiala, miile de ani lumina, vidul cos­mic, tempera1.,urile excesive $i radiati ile redevin ele­mente de d.ecor !;ii figura~ie exterioara in felul seco­lului trecut. Exotismul esie direct propor\ional 'in science-fiction cu tndepa1·tarea in timp, prin antici­patie, ~i, In spatitL-. prin vehicolul spatial cosmic. Acesta din urma, de~i "unealta" supertehnologizata a veacurilor viitoarc, poarta eu sine adincuri preisto­rice ale psihismului uman. Cel mai evident dintre adevarurile Fiin\ei, relevant in calaioriR cosmica, este faptul ca astronavele sint purtatoarele unui spa­tiu ocrotitor intr-o lume adversa. Ca acest lucrtl este un adevar st.divechi poate Ji probaL prin alatu­rarea rachctei de cetatcn medieval5.. $1 una ~i alta inchid in sinele lor ideea de siguranta defensiva. Lo­

- 71­

cuitorii cetatii medievale ridiea dupa apusul Soare, lUi podurile, pregatindu-se pentru "ciUatoria nOe, lurna". Gei rama!?i peste noapte dincolo de zidun pot fj victimele ororilor demoniace ce bfntuie spa, tiile nesflr$ite de afard. A$8.dar, spre deosebire de idealul S.F. a1 cetatii cosmiee, reprezentat de astro_ nava, idealul sinonimului ei medieval nu este unul de natura tehnica, ci idealist-metafiziea. Pentru viitorime, supertehnologia pare sa fie sinonimUl absolut al "ocrotirii" medievale. tn science-fiction

imagina lumi viitoare fnseanma mai ales a ima­gina unelte ale viitorului. Semnele textuale ale mileniilor ce VOl' veni sint strins legate de gra­dul de utilizal'e a tehnologiilor. 1nteresant este ca, de foarte multe ori, acest preaplin tehnolo­gic stlrne~te, poute sLImi, un vid interior, un con­flict cu sine, 0 criza a Fiintei. Lumile viitoare su­pertehnologizate nu par a fi edenuri odihnitoare, ci mai degraba, infernUli totalitare ~i autarhice in care unealta ascunde, in dosul perfeetiunii ei, 0

amenin~are muta. Exemplul ilustrativ care ne vine in minte este codul internaiionalist al roboticii din Isaac Asimov. Prin acele porunci, redactate cu se­

eriLale biblica, omenirea se pune la adapost de anomaliiJe in functionarea robotilor, evitlnd tot­odatii orice Incercare de insureetie a tehnologieu1ui.

uneltei ultraperfeciionate. Robotu1 care se stre­coara fntre oameni ca sa Ii se substit uie) provoaea in umaniLate criza propriilor ei strueturi valorice. Din aeeste motive, ornul este nevoit sa se apere de invazia "inlesnirilorH unei civilizatii careia totul fi este posibil in plan tehnic. Cind totul iti este 1 lndemina, ceea ee diminueaza mai 111totdeauna este simtul moral, ea alternativa a libertatii, ea instdnta ordonatoare, eenzurativa ~i canoniea a acesteia.

- 72­

29 aprilie, 1993. Privesc un colt de strada, un porumbe1 pe strea$ina unei case, un domn pe 0 bi­cicletii $i cite altele $tiute, dar mai ales ne~tiute, care imi stirnesc sentimentul mai degraba dedt gindul, stapea mai Intil $i mai apoi refleetia . 1n­Wiese vag promisiunea unei lumi fantastice, ada­postite undeva in dosul realiUltii zilnice, dincolo de 7lla;;tile ei eotidiene, dincolo de plictiseala statuta a unui deja vu eu gust amaruL

Indemnul din hturghia cre$tina: lieu tama sa ne inchipuim" masoara. perimetrul unei aUe lumi, unde imaginarul nu funetioneaza in idee ;;i de aeeea niei nu eonstruie;;te prin alegorie sau personifieare. Porunca de a inchipui "eu taina l

' nu ofera niei un repel' mintii, lasind-o eu totul in seama sentirnen­tulu;, a sufletului. In fapt, eeea ee-ti poti inchipui eu taina se ami dineolo de inehipuire $i de poveste. Despre fantastic poti povesti, despre taina, nu. Aees­teia din urma 1i poti descrie ead1'ul, montu1'a, 0

amintire oareeare, din vreme de lieeu, intr-o dupa­amiaza de vara dnd mi-a fast dat sa intru in bi­seriea manastirii romano-eatolice de la Radna, in­t1'-o lini$te sfirteeata de biziit ul unei viespi eare-mi stimise, ehiar aeolo, imaginea de acasa a odelii din fata, incremenita intr-o lini$te asemanatoare sfir­tecata de aeela$i bizlit de viespe. Misteru1 se multu­me$te eu atit, ramine in aeest loc, nu vrea mai multo Fantastieul nu poate sa eonstruiasea din atit de ,.putine/ l elemente, simte nevoia sa creeze prin ana­logii, sa justi£ice logic. Fantastieul nu poate trai dedt in spatiul strimt $i in libertatea putina pe care i Ie ofera relatia dintre eauza $i efeet.

13 mai, 1993. eu cit lumea la care ne glndim este mai indepartata, eu aUt 0 putem simti mai aproape. Exista sonoritati care iti par ale tale. de­

-73 ­

talii fugare, departiiri fara legatura cu ceea ce e~ti. Ratacit pe strazile exotic-medievale ale Barcelonei mi s-a intimp1at sa tresar in fata cutarui profil eu... noscut ce se dovedea de 0 asemanare, uneori f1'a­panta, alteori abia schitata, eu 1.e miri care ins de acasa. Tot a$a , rindurile de mai jos se relera, strict ~i cit 5e poat.e de concret, 1a propria mea viata. Ele apartin argenLinianului Ezequiel Martinez Estrada ~i povestesc decorul duminical in care, intre anii al ~aselea $i al zecelea de via~a, mergeau 1a cuno$tin~e de-ale parin~ilor, ni~te bat.rini care tra1sera in vre­muri interbelice pe la Chicago. Plutea in aer inca mirosul de Uuniie al liturghiilor grece$ti $i romane in duminica stiituta. Incremenita. Rindul'ile lui Mar­tinez Estrada mil povestesc, spun e1e mai bine de cit a$ putea spune eu insumi ce anume mi 5e in­timpla mtre anii al $aselea $i a1 zece1ea de viata pI.. ind, duminica dupa....masel, mergcam 1a batrinii

aceia $i in aer inea 5e mai pasha sunetul le$inator a1 c1opotelor grece$t.i $i romane, $i mil'osul de 1.3­mlie $i de mil'. De prin strazile inguste rasunau fanIarele protestantilor mai noi sau mai vechi: un­

uri calvini: nemO luterani: apoi bapti<;ti, advcn­ti$ti, penticostali, iehovi$ti. Gnldina batrinilor fo,:,1.i pe 1a Chicago sflr$pa pe deal. Dincolo de $irul de pruni $i meri, dincolo de gardul de ruguri de murc ineepea paji!;itea en fragute ro~ii $i miros de menta, sparta de copitelc vite10r, ale oilor, patat5. de b51e­gar uscat. M<1 a$ezam in iarba ~i inli lasarn privirea sloboda peste pusta care incepea din buza dealuri ­lor. Ceea ce imi fusese dat sa vad, am regasit mai tirziu in descrlerea argentinianuJui care de buna seama 0 fi stat ~i dumnea1ul pe undeva pe muchi<:1 unul deal, printre fragute. bbHegar uscat ~i vag mi­ros de menta $1 0 £i V3zut desigur acclea.~i lucruri. aceeasi realitate si le-a descris in locul meu ~i a1

74 ­

alt care aU trait identic (dupa-amieze identice orape bUza dealului~ unul exa~t l~ feJ, ell aee~ea~ mi­

ro , cu aceea~;n plictisea1a statuta ~l pIma de mu­suritenia unoI' dipe uitate). A~adar, zice Martinez

Estrada in feIu1 urmator: "Cimpia aiunge pina in ograda, ~i ograda intra in CaSa, ajungc la pat. Ca­sele nu sint. prea mid, 1ns5 par turtite de imensita­tea perspcdlvei. De fapt sint mic~orate de pampa printr- iluzie oplidi. Pe strada, omul pare mai rolc odecit de obicel, pentru di este raportat la lucrurile din jur care, la rind111 101', slnt raportate la pampa. A~czari1e acestea par aero1i1,i, buc5.ti de a~tri cn­

zu1;.i. pe pamint". ei

.fcbrum:ie, 1993. Caracteru1 finit al existenttrans£orma viata intr-un miracol. LumeCl este. ne spune poetul, _,un vis a1 mortii eteme" - 0 consta­tare aproape ~tiintifica., 0 data ce realitatea Uni­versul este una inanimata. Privita a~a, viata esteui un accident, un "vis", prin care materia se gin­

de~te pe sine. Se viseaza..Faptul acesta cste uiuitor, 0 aventura incredi­

bmi. 0 poveste science-fiction de proportii inimagi­nabile pe linga care trecem zilnic indiferenti.

* •*

Marcel Brion re1ateaza in Arta fantasticului iografia artistidi a unui nebun care i~i picta rea­

list ~i minutios vedenii1e,Deosebirca, spunc Brion, dintre el ~i pictoni

"lumi.lorll posibile de relul lui Mira. Klee sau Tan !!uy tine de chiar conditia ariel. La acel?tia din l..tr1na luciditatea a fost atlt de acuta, incH VOl' fi avut sentimente asemanatoare acelora ce au Inso­

5

tit marile deseoperiri geografice. Pietura este pen­tru ei harta geografica a unei lumi independente ~i paralele eu a noastra in care pictorul este demiurg, <:'xplorator $i cartograf.

Bucuriile copiJariei rfunfn ascunse In om pina la capatul vietii. La fel $i spaimele ei. InteriorUl cufundat in 'intunerie este una dintre ele. Pivni sau podul easei sint locuri care ameninta libcrtatea fiint-ei noastre intime. In spatiile acelea fara lumina mi~earea ineetine.c;>te, distanta se lunge$te infinit sau, dimpotriva, se surpa in sinele ei. Obiectele sint urSLlze ;,;i rauvoitoare. 0 1ume de temut, ade­

ar<lta pentru ca 0 poti pipai $i jura pe materiali­tatea ci exacta. Raul pinde~te ascuns in lemnaria reee $i caria t.:!, in mormanele informe pe care eu greu - $i abia intr-un tirziu - Ie recuno$ti ca fiind jilturi sur'pate, oale de lut sau butoaie 01'.:1­uite.

'" * '"

Tineretea in aria nu este apanaj a1 virstei. Doar seriitorul care reu$e.5te sa fie in literaturi't prin valoare artistic<1 este ell adevarat tinaI'. Tinc­retea sa presupune un temperament dinamic $i ne­lini~tit, mereu nou $i prOClspat. Spiritele tinere ale unei culturi slnt - din pacate. ori din £ericire _ putine. Tn jurul lor gravitam to~i eeilaltL batrini, mtr-o masur5 mai mare sau mai mica, indiferent de virste, iluzii .5i promisiuni.

* * *

Fnntasticul se lla$te adesea din sL3ri tulburi, ara epic, 0 ploaie scurta inLr-o seara de primavara

eu linii fragile ~i eu]ori proaspete. Mil'oS nedesIu~il

.lemn b~Hrin. Profiluri subtiri $i elegante. Cali­grafii bizare. "Imagini din stampe ehineze~ti", Ie SPUl. $i-n ehiar clipa in care Ie botczi a$a nu mai ramine nimic. se tOp€$te totul chircit :;;i indepartat. picrdut definitiv.

26 iulie, 1991. Inspre amiaza trec eu Adriana pe llnga Print·ul Turcesc. Nimic in preajma nu-mi an1inte::te, vag macaI'. de moliciunilc orien(.:11e pe arC' 1c promite irumusetea denumirii aceleia ce da

idrnlitate lffiUi spatiu viran. imburuicnat. albit de praE ~i de eanicula, oeoht de sine1e tramvaieIor, vegheat de uritenia unor bloeuri de beton.

Un mO$ eu mustata. ne conduce spre azilul de bfltrini do pe strada Klein, unde ne-am propus sa ne intilnim eu b6.tr'inetea $i cu singuratatea. Sa Ie pipiiim eoneret $i sa Ie Imbriicam eLl via\,a intr-un plan hvresc. Trecem pe linga mai rnulte porti, gea­muri sparte, curti ell tigani $i buruieni inaHe, eu frunzele late: pa$im peste pictrele cubice ale tro­tuarului care ne aminte$te. 0 clipa. de anii dnd go­laneam prin clasele gimnaziale pe sub umbra teilor: ulldUlile el'au aeclea~i: la £el mirosurile de rnHa, de muce!1ai si de podcle date eu motofina; Ii spun

drianei ca asa pute istoria, ast.ea-s duhorile ei, ~i pe rind rna gindesc Ia toaie astea, pe dnd refac fil­Inu!. pe cind rna ehinui sa fiu cinematografic ~i sa invii clipele aceIea plicticoase, triste $i blegi. asadar chiar in clipa in care ma ehinui sa prind straveziul lor ineolor, rna apuea ~i pe mine un fel de tristete re­t1'0. Cum sa povestest"i metafizica plictiselii intr-o strada rnirosind a batrine~e, a istorie, a singuratate?

- 77­

UN CIINE LUP $1 cITEVA STATUETE CHINEZE$T1

Ajungem In azil $1 vizit<1m saloane ~i coridoare curale, eu macrameuri, televizoare $i fotoHi cu doamne balrfne; vreo doua, trei vorbesc stricat 1'0­

rnL1ne~te. Paturile sint incarcate eu perne $i pla­:Jumi groase. azilant.ii stau afara la umbra, intr-o curte mica: stau ~i ne privcsc eu £etele zbircite <;;i .u oehii intepeniti ea ai statuilor ehineze$ti. Trc­c..:ern pc linga ei ca sa vizit<'im buc8.taria, Ll$Or $efi. inoportunati de faptul de a fi a$a eeva; la umbra motaie rasturnat un cline lup; easea adOlmiL de

nieu1iL pc linga noi, aproape de ie$ire, da din mina 0 matusic5; parul alb $i subtire ca vata ii tremura u$urel in virful capului, ne spune eevu despre soart5.. Ie$im vinovati, ne luam 1a revedcre de 1a administratoare si pleci':im pe strada pU~ind a mite, <'1 podele date eu motorina, a mueegai, aIte lueruri pe care nu Ie mai $tiu $i Adriana izbucne$te in pHns. 0 clipa scurta, 0 disperare de 0 clipa. Re­capitu1ez scena: pe mine nu m-a interesat nimic' atunci. in aeele clipe, rna simteam ea in eopil,;'lI'ie ind stiHeam linga mort, inconjurat de plinsete1e

familiei, cu zece lei in buzunar $i eu un corn in mina, linbracat in stihar (a$a i se spunea halatu1ui galben eu cruce pe spate pe care-1 primeam de la epitropu1 bisericii). Stateam imbracat in toala aceca .,prijinit de 0 bara din lemn, impodobita In eapatul

e sus cu un fel de cere din tabla avind in centru pictat un cap de Inger bucalat, plasat intre doutt aripi ca de gisca, asemanatoare pene10r eu care buniea-mea curata cuptorul de funingine. Instala­tiei j se spunea "rapid(iu. Stateam sprijinit de ea cit tinea inmOlmintarea ~i mincam eornul la nici doi

- 78­

rnetri de obraju giilbejiti ai mortului stra1ucind impudici in soarele ea de creta. Nu rna incerca nici un gind, tineam de "rapida" ~i mincam din cor aproape de obrazul de mueava a1 mortu1ui a.;;eza­intre dantele. Abia spre seara, dnd trebuia sa ma cule, Imi venea de obicei in minte inrnormintarea ~i ma invaluia 0 tristete blinda ;;i placuUi. Odih­

nitoare.

PRIZON1ER iN PROPRIUL TRUP

o stare aseman{lloare eu aceea din copilnrie ma pa~te ~i acum: singuratale $i batrinete ; ciinele lup casca la umbra, ma.tuf?iea da. din mina $i Adriana izbucnef?te in pUns pe strada ~i eu pa$eSC a1aturi, vinovat, ea ~i dnd a~ fi. facut ceva, 0 midi pordirie fara glorie, $i abia seara rna umple $i pe mine tris­te\.ea, ma simt al dracului de singur :;;i de inutil. In

oaptea fierbinte, afara, cineva striga dupa Dana. transpir 1a bi.rou f7i nu mai am chef sa SCr1U, trag linii pe 0 coala de hiriie, pe urma, bruse, imi trecc prin minte gindul ca am fost lot timpul un mO$, un mO$uliea imbecilizat de caIdur[l, prabu~it in propriuJ IlllP ca azilantii de azi-dimineatu picotind pe 1avi~e de 1emn, Ja umbra, fara sa seoata 0 vorba, ne pri­veau doar cu feteic dumncalor imnbile; stau ea ~i ei ghemuit in propriul trup $i-mi spun ca nu l-an1 simtit niciodata al meu in inlregime. un divort par­tial a exisiat in permanen"ta intrc mine $i el, 0 1n­strainare care s-a adincit, se adineeste cu anii, eu saptaminile. Cineva, en insumi, imi pl~ivesc jocul zilnic, viata. intimp1arile dirora Ie imprumul rea­litatea trupului, pe care Ie infati$ez. Ie intrupez ghe­muil $i prizonier, lucid ~i singur, batrin ~i. ru~inat de realitatea mea trupeasca inca din copiUirie, din

-79 ­

vremea dnd mergeam la Mure~, la sealda, ~i baietii tmi zieeau ),grasa", la feminin. $i in tot timpul eo­pilariei nu am fost alteeva dedt un batrin viclean, singur, lipsit de eurajul de a fi rautacios ~i egoist cum a~ fi vrut, mereu la pindu in mine insumi ca intr-o cu~ea din aeeea de prin gradinile zoologice unde lupi napirliti se invirt exasperant intr-unul $i nccla$i cere. niciodata altfel. Rarcori adulmeeam de aeolo, printr-o imagine perver<;a de ins 1'atat, ee va sa insemne sa fii in aeord eu propriul trup ~i sa-l admiri ell sentimentul ea te reprezinHi eu adevarat. Stau ghemuit in trup $i arune ocheade intimidate <;pre lumea sportiva, europeana. din afara mea, spre I'eclamele cu tineri longilin i: Ii l1rmarese cum fae plaja la mare $i beau Coca-Cola ~i Efes-Pilsen. Sta ghemuit undcva in mine $i-i adulmec sfios, ca pe ni$te scmnale venite dintr-un paradis biologic. 0

lume moderna spre care tinjese eu incetineli de ba­trin medieval. eu periodice razvratiri, ClI hotariri croice de evadare din dietatura trupului, cu infrin­geri la fel de mari; pe urma, tlrziu, rna trezesc sUnd la masa $i mestecind in gol, absent, mineare: un des­friu, 0 pierdere a sinelui. un dezastru peeetluin­du-mi sentimentul imbahinirii irevocabile, al aban­donului intr-un stress din care nu rna pot smu]ge. Viata intreaga imi apare ca un azil ce se indepar­teaza tot mai mult de feeiorii eu Efes Pilsen. Viata ca un dimin-spita1 in care rna vad stind pe banca cu fata zbireita ~i Cll privirea imobila precum aeeea a statuetelor chineze$ti. Alaturi un dine-lup casc" adOl'mit de canicula, 1a umbra strea$inei.

10 mai, 1990. Momente de eumpana ale unei lumi in criza. Arta care destabilizeaza. Provoaca. Ada in ofensiva, luind chipul realiUitii imbecile $i

80 ­

stupide in care ne-a pedepsit bunul Dumnezeu sa traiUl. Arta stirnind furie $i infiorare, stirnind indig­narea unei doamne intr-o dimineata insorita, vineri, 10 mal. zi regaUi: 0 femeie a zilelor noastre intre daua virste, eu 0 pO$eta patratoasa, 0 doamna mai mult grasa dedt slaba. eu unghiile vopsite pc juma­tatc Cll lac rosU, trece pe lingfl seulptura inslnge­rata a lui ~tefan CiHara$anu $1 scutura din cap, i~i salta poseta ~i prive~te lumea adunata 1n jurul cnn­struct-iei plastice reahzate de Constantin Flondor eu elevii de la arte, eu ei sa'll eu al~ii, nu are impol'­tantrl. Baietii au instalat in piata 0 tr"istete arti[i­clala ca 0 minciuna zimbitoare. mere date cu cE"ara si smoala, ziare mototolite. pericopa evanghelica despre Duminiea Orbului scrisa direct pe caldadro.

Lumea se agita, simte in aer ceva fara titlu: ..fl$tia protesteaza, tot iimpul protesteaza", Ie zice eurajos doamna mai mult grasa dedt slaba celot' din jur $i a$teapta confirmarea, solidarizarea eu propriul ei protest lansat anume ea sa creeze un eu­rent sanatos de opinie. "Ce mai VOl', dom'le", 0 com­pleteaza nauc un fost tova1'5.$ din armata pe eare-l $tiu: in urma eu ani e1'am sub sU'Ipinirea dumnea­lui. StiHeam pe banci slinoase cu Vasile Popovici, eu Seche$an, eu Mireea MihiEe~ $i ascultam ellvin­tarea searbada despre 0 fericire prezisa ~tiintific, unde n-am ajuns din cauza dtorva huligani. tl vad agitlndu-se speriat. stirnit de mormanele acelea de mere, de indisciplina strazii~ de indistinctia nemul-: tumirilor, a confuziei. Arta coborita in strada I-a luat de guler ~i-i scutura incremenirea dogmat1ca. Arta Si libertate. Tiea Raducan s-a intors din strai­natate, imi spune ca are nevoie de prostia $i de suferinta in care traim, este mult mai bine a~a- este

o !?ansa ...

t.j _ Ynlnhlt\ de mucnva -81­

0

n Piata Unirii, in fostul Palat a1 Guvernato_ 1'i101' Banatului, camere1e pline de moloz au devenit o clipa "realiHi~i estetice", simboluri ale degradarii agl'esive, caramizi sparte de-a lungul unui drum pe care-l strabat impreuna cu Tica, un traseu 1abirintic ridicat de e1evii de la Liceul de arte la tensiunea unoI' semnificatii simbolice, ganguri cu peretil ju­puiti de mortar, acoperiti de colaje, scheletele ci­torva porumbei agatati in aer prin fire de nailon. un drum prin oroare, degradare destrabalata, agre­sivitate infrinta, rautatea unOI' jafuri dintr-o sala

indva imperiala, barodi, acum un dezastru cu gea­muri, Upsa prin care $uiera vintul. La capatul dI'u­mului, printre peretii iluzorii din foi de plastic, 0

camera imbracata in fi~ii albe de hirhe, un cub alb, oxymoronic ca 0 iluzie. 0 utopie lini$titoare. o minciuna tranchilizanta. Drumul drogului prin camerele ruinate ale unei foste splendori chezaro­

raie$ti. La inLrarea in expozitie, 0 camera in care Dan

Perjovschi (se zice) a stat trei zi1e inchis, 0 temnita imbracata in negI'u, ca un cub bacovian pe ai carui pereti a scrijelit insemnarile unci experiente carce­l·alo. Afara, un gard virstat in alb ~i rO$U, chiar la ntrare. 0 fantasma. jumatate femeie, jumatate 81t­

ccva, 0 gura de canal prabu$ita de partea cealalt5 a baricadei. Prin indiperile expozitiei, violente rit­rnind eu allele de aiurea, din imediata noastra apropierc, manechine indecente figurind neru$ina­rea mortii, a torturii, a medicamentelor, bazarurl intinse pe podea intr-o panomma absurda, dar !;ii lini$litoare, un spatiu a1 crizei, adica al libertatii. sau, daca nu a~a, atunci macar al unor eforturi dispel'ate Inspre altceva. cautari inconfortabile ala­lurlnd fotografii intcrbelice. adida$i darYmati, cren­gute spalate de ape, luaLe de pe fundul unui r'iu a1

- 82­

patriei, crengi sernanind ~i ele cu ni$te schelete, peste tot Starea fara titLu a unoI' obiecte demodate: mam1$i de dama folosite la ~;koala de duminica, palane iL vecchio, descamari in alb $i negI'u, semne dintr-o lume anonima, coleetiva., indistineta, sin­cronica, critici de la centru r;;i din provincie, citeva cadrane de eeas strivite :;;i 0 fotografie care imi aminte$te de Blecher, rotunda, in ceramidi, a~a cum pot.i intilni prin eimitire. infa~i~eaza un cline de ras8. Discutam de-a valma llnga un foe eiobanesc imaginat. din cloburi de stieHi. $>tefan Cal.ara$anu mimeaza un discurs neologistic ininteligibil despre rolu.l artei sau despre altceva. ludic $i u$urel afu­mat: linga el, scheletul unui cap de cal, sprijinit de un geamantan de pe vremea lui Ferdinand in­tregitorul. "Este bine", imi vine sa spun $i pe data imi rasare in memoria biciuita de noile vremi vo­cea aceea feminina de la Gepa Electrocenter: "pu­tin mai bine pentru dumneavoastra'\ rna asigura dumneaei ~i de data asta li dau dreptate. Indiscu­"-bil Stare farii titlu este un mare bine. Inceputul unei lee\ii despre libertate, un scandal, 0 crizii ...

o victorie.

11 ianuarie, 1991. in pI'eajma sarbiitorilor de iarna, domnul doctor Nicolae Elian imi dadea asi­gurari ca exista legaturi eu profunzimi ontologiee intre starea sanatatii psihice $i fizice a unoI' condu­catori de papoare $i cursul pe care n ia istoria la un moment dat. Nebunia marilor dictatori, de la Nero incoace, a obligai periodic societi:itile omene~ti sa imprumute destine tragice, convulsionate sau de­mente, pina la tonuri de absurd gratios - vezi ca ,~ul in care Ceau~escu interzisese romanilor apelati­vul domnule, apelativ ostracizat. cu seriozitate

G' 83 ­

filologica prin ~edintele de partid de prin univer~ sitatile tarii.

Bolile pot, prin urmare, modifica destinele unor colectivitati intregi. In 1974, doctorul Frederick Cartwright, $eful departamentului de isiorie a me-. dicinei de la King's College din Londra, sustinea ea destramarea imperiului atenian 5e datoreaza mai putin soldatilor spartani, cit unei epidemii zdraven ce a rava~it intreaga peninsula alka. Malaria ~i

duma au slabit ~i ele imperiul roman ~i I-au facut sa fie vulnerabil in fata invaziei barbarilor. Prin urmare, bolile modifica istoria. Exemple de acest fel Ie intilnim la tot pasul. Exista, se pare, 0 legatura intr~ opera1ia ]a anus suferita de Ludovic a] XIV­lea ~i revocarea edictului de la Nantes. inaintea ba­taliei de la Waterloo, Napoleon a avut 0 criza he­moroidala acuUi. Dureri hzice ~i boli au avut ~i Churchill, Hru$ciov, Nasser, Pompidou sau Mao. Comportamentul lor politic iJ. fast in mare ma­surn 'modificat de anumite stari maladive. Dispu­tele, negocierile :;;i dialogurile la vir[ sint de multe ri determinate hotarltor de conditia fizica ~i psi­

hicD. a liderilor. Temperamentele impulsive. intreti ­nute de hiperlensiuni arteriale, reU$esc adesea sa btina succese politice mai mari dedt acelea pe care

Ie pot dobindi politicienii cu tensiune arteriala no mala. Sau invers. Franklin Roosevelt, muribund aproape. n-a rezistat la Ialta in fata unui Slalin agresiv $i vital, cazind intr-o apatie chiar la masa negocierilor, apatie care a confiscat viitorul Euro­pei de est pentru multe decenii de atunci inainte.

La 0 suLa cinciz,eci de zile dupa Talta, dictato­rul georgian a dat inapoi la Potsdam in fata lui Truman, ca urmare a unui infarct miocardic, ca­'e-l Iacea sa fie atent mai ales Ia respiratie ?i Ia ropriile mi:;;cari, mai putin 1a disputele politice.

- 84­

Din aeeste exernple, !?i din altele inca posibile, se poate demonst~a~ ca stare~ sa~atati~ :i~eri1or a con­ditionat, uneor! mtr-o masura declslva, mersul ne­goderilor in vremea uHimului razboi.

Bohle au modificat ~i cursul istoriei contem­perane. Juan Peron, spre exemplu, refugiat 'in Spa­nia dupa un puei militar care I-a rasturnat de la putere, a revenit in Arg-ent1na ca prc~2dinte. a su­ferit un infarct miocardic $1 a sflrl';iit prin a oeda puterea celei de a treia sotii. Dupa moartea ~a, tara se va scufunda intr-o debandada insingerata. Si €xemplele ar putea continua, deoarece selec\i.a con­duditorllo polibci este cu totul intim.platoare ~ir nu tine cant de conditia fizica a viitorilor lidcri in­trati in compc.titia clcctorala. AUl in trecut dt $i in vremurile moderne calilatea de lider se obtine ;n urma unoI' lupte, odini0ara militare, asU\.7i poli­tiee. Aceste criterii diferite de selectie au generat tipuri diverse de personaliU\.ti canducatoare. Poli ­ticianul de astazi i~i subsumeaza ceva din proto

ti­

pUl liderului dizboinic de odinioara. Cel dintii s impune in urma unoI' lupte electorale aseman~ltoare

echilor baUilii militare. Au existat destulc cazuri in care campaniile electorale au devenit campanii militare. Democratia impune, de aceea, un anume cod eUc alluptei pentru putere. 1n absen\a acestuia politica devine abjectie moraLl, iar victoria nu este urmarea unoI' calitati personale, ci a unar fraude mineinoase. Contractul slabilit in democraiiile mo­derne intIe lideri ~i popoare este strict limitat ~i supravegheat juridic, toemai datarita atitor infrac­tiuni dictatoriale realizate prin metode dcmocratice. A*a cum s-a spus adesea, Hitler a ajuns la pu­tere in urma unui sufragiu universal. $i cazul lui nu esle singular.lntrebarca este daea sanatatea

- 85­

psihica alterata a dictatorilor a fast cauza care a dus la desfigurarea morala a popoarelor sau, dirn~ potrivu, in anume conditii istorice, coledivWiiil(: respective au creat tirani, colaborind cu nebunia ~i desfrInarea morali:i a acestora. La 0 privire super_ ficiala, vinovate apar in primul rind popoarele deo­arece pare ca s-au comportat In felul unor supor_ teri $i actori ai unui joc istorie nebun. Daca incer­cam Insa 0 scrutare mai in adineime. yom constata en ]ucrurile stau putin altfel. Astfel, dictatorii ~i acohiii lor de partid se prezinta intotdeauna in fata natiunilol' insotiti de lozinci populiste seduditoare. In termenii unui limbaj erotic, situatia este asema­natoare acelor amoruri culpabile ~i irationale stir­nite de curtezani de mahala care iau mintile fetelor nevinovate. Aceasta iubire suspendc1 lueiditatea, ascunde defectele ~j saracia sufleteasca a celui iubit. In asemenea situatii, orice apel 1a ratiune ~i discer­namint logic este desuet. pentru simplul motiv ca pasiunea nu are logica ~i nici luciditate.

7 mai, 1993. Radacinile sentimentului pe care-l ineearea oricine in fata unoI' intlmpHiri misterioase se regasesc, a9a cum am mai spus, in experientele din copiHirie. Copilul pre]ung€'$te imaginarul peste rationalismul ursuz al banalWitii noastre cotidiene r;;i reU$e~te sa a transfigureze, sa suprapuna ~i sa contopeasca hotarele ce despart idealul, reveria, 1n­tlmplarile construite In imaginal' de rea]ul masura­bil. strict determinabiI; rea1ulln care nu se int£mpHi niciodata mare lucru, realul plicticos, reaIu] ca tem­niHi, ca infern contabilizat exact. Privit cu luci­ditate, realul ne apare in felul unui gigantic ritual apasator: realul diminetilor dnd sut~ de milioane de oameni Implinesc acela~i lueI'u pilla 1a exaspe­rare, ~i pina dincolo de ea, pina la resemnarea in­

- 86­

,riPSa; realul ritualizat 1a aproximaliv ace1ea~i ore; o armata de in~i trezindu-se buimaci, febrili, mah­rn , care l~i pun sau isi arunca peste sutele de mi­

urilio de plapumi mototolite sutele de milioan€ anepijama1e, pentru ca sa se spele cu sute de milioane

de sapunuri. Realul milioanelar de deplasari Ia

serviciu.In aceasta lume, fantasticul isi are locul in copiHirie, pentru ca, mai ales atunci, omul traie$te concomitent in realitate $i in afara ei. Doar in co­pilarie umanitatea nu desparte brutal $i definitiv in­timplarea inchipuita de intimplarea-pur-si-simp1u. Fantasticul ca realitate traita se na:)lc din halucina­rile sistematice pe care joeul copilu1ui 11lasa ca ,.re­ziduu" in viata adultului. Urmarea este disponibili­taLca acesluia pentl\l fantastic, pentru proiect-ii ima­ginare, pentru fUme $i car\.i de avcnturi. de eva­dan in lumi eolorat-e. Romanele celebre de calato­rii. de explorari prill cotloanele planetei, se intil ­nese ell explorarile infantile prin podul sau pivnit

a

easei. Aid S8 plamadeste mister-ul. In podui easei sta chircit tata1 din nuvela lui Bruno Schulz, prin­tre eU'?t1 ell pasari exotice, pe care. deschizind fe­reastra poduIui, mama sau serviloarea ca~ei. nu-mi amintese exact $1 nid nu prea are importanta cine anume, Ie hl$iie eu maLuTa $i ele &2 inghesuie in rescfiHiit de aripi ~i croncanituri bizare$i innegcerul, ~i in vaUituceala aceea ramine tatal dind dm miini ~i croneanind daar-doar ar putea ~i el sa zboare, sa pIece eu prietenele dumisale. Pivnita sau podul sint loeuri ce nc apropi€ de fiinta noastra in­tima. Tatal din povestea lui Schulz da din miini ca sa pIece, ca Sa-$1 prelungeas.ca vietuirea concreta In reverie, tot a~a cum tu insu,i, 1n copilari·e, ai fi dorit adesea sa fii porumbelul de pe strcasina easei, ea­tclul din cU$ca sau gisea proptita intr-un picior in

-8

balta din ulita; sa £ii mai degraba oricare dintr~ animalele acelea dedt sa pleci dimineata spre $c0alii intr-un ritual imbecilizat cu milioane de actanU: De cite ori gtndul acesta nu n0-a fncercat pe nojIn~ine, aduni inLr-o Jume din care nu mai putearn evada; de cite ori, zic, in vremoa de dinaintea unOr intimpla.ri dificile nu am fi vrut sii fim altceva: pi­sial. parumbel sau ciaban linga a turma de oi prin ClmPUli idilice. Fantasticul se na$te din proxilJ1Jita_ tea reveriei $i este expresia unei evadari e~uate in vremea copilariei cind, ajun$i in podul casei, am fost descoperiti acolo ~i readu$i in lume cu scatoalcele care ne-au inva.~at, cele ctintii, ca evadarea din rea] nu este posibila dedt in reveria scurta dintre doua obligatii exacte $i cit se Doate de concrete.

10 iunje. 1994, Citesc in aceste zile 0 carte miraculoasa: K. R. Popper, Societatea deschisa .ri dW?manii ei, vol. I, Vraja lui Platon. Editura Hu­manitas, anul 1994. Este miraculoasa tot a~a cum erau in primele timpuri ale lecturjJor mele Cire.~arii sau Toate pi?1zele sus. Cartea se aseamana eu pro­verbele care smt pove~ti despre idei. Ca $i prover­bele, Popper poveste~te idei. Le spune pe 1ndelete, sfatos $i cit se poate de la fndemina putinei noastre inteligente ce se lumineaza cu fiecare yorba $i con­stata uimita ca ideile respective au fost ale ei din­totdeauna. numai eEi nu le-a rostit a:;;a, nu a $tiut sa le zica a~a, ca sa-i fie totul pe potriva. Ma intreb intimidat (cum probabil vor fi ftind ~i altii citind aceast5 minune simpla) ce inseamna a fntelege cev in preocuparile acestea ale noastre intelectuale care tocmai asta doresc: sa prieeapa lumea. ~i atunci fmi spun ca lntelegerea se na:;>te din Intrebarea adre­ata lumii $i din raspunsul pe care ea il poate na$tc.

$i una :;>i cealalta 8int necesare nevoii noastre de a

- 88­

ricepe, numai di importanta lor pentru ea este di­lerita. A~adar, ce aduce omului mai multa price­pere: intrebarea buna sau raspunsul bun? 0 sa. mi se raspunda ca una 0 eonditioneaza pe cealalta, nu­rnai ca intrebarea poate admite 0 infinitate de dis­punsuri ;;i atunei se poate accept a faptul ca intre­barea este prototipaUi, este Forma mentala origi­nara. Fe de alta parte, intrebarea f1mdamentala, de felul ce este lmnea

J poate fi consolidata printr-o in­

finitate de alte intrebari circumscrLse celei dintu, pentru d'i raspunsurile posibile sint doua: creatie divina sau creatie a materiei prin ea insa$i. Intre­barea Da$le gindul, tot en na~te insa nesiguranta, spectru1 paralizant ~i lragic a1 indoielii. Oricum ar fi lnsa, intrebarea este prilejul aferit omului de a se derini pe sine prin intrebari. Omu1 estc 0 fiinta care intreabii $i chiar daca are raspuns ferm $i fara ecbrvoc Ia intrebarea sa el nu i~i poate suspenda :u totul tentatiile intrebatoare. Fiind $i om. Isus n intreabii pe Dumnezeu in chiar momentul suprem al crucificiirii despre motivul pentru care a foc;t pa­rasit in suferinta, cu toate ca ~tia prea bine rflspun­suI. Aceasta concesie facuta omenescului din El este pilduitaare. AlUe1, in afara acestui exemplu cu va­loare pedagogica, vom irai in aparenta tare ~i fermii

unei existen\e care nu intreaba. Intrebarea care trpbuie sa ne-o punem este tocmai a-ceasta: este nare cu adevarat tare $i ferma 0 asemenea exis­tentii lipsitii de "slabiciunea pacatoasa" a intreba­rii? Eu nu vreau 'Sa indemn 1a mai putina eredinta, ci dimpotrivii. Piirerca mea este ca a erede in eeva lnseamna mai ales a intreba bine. Exista tn realita­ea launtrica a intrebiirii 0 smerenie care Hi poate

dezviilui nevolnicia ~i toate pacatele. Numai ca f?il

aici rna intreb: oare neputin~a de a trai fara m_

trebari sa fie totuna eu lipsa credintei ? Chiar daca

- 89­

eXlsl" raspunsul nu mai esle posibila inlreba,.", E&te eVident ca nu, ba mai mull, din persp""t!,; raspunsu1ui daar intrebarea buna 11 )lOate cal1.so. lida. Nu aHfel se inlimplii .i cu Opera artistiCil. $i ea este un rilspuns la intrebarea care a nascul_a, nu. mai ca da

ar alunci esle cu adevarat mare c1nd dil

rilspunsuri inlrebalaare. Capadapera rilspunde prI"inirebari.

A. vrea sa mal Pun a inlrebare referilaare la IUbire intr-a 1ume care ne afer" pedagagia absentei acesteia. Prietenii mel m1-au spus ca fn nume1 iublrii S-au adus vPeascurile la rugurL Numai cl nu pl'ea plicep CUm S-a pulul intimpla acest lucnl •1 e1 Sa raminii in continuare deflnibil ""a. Paparul pune cli iUbire eu fOlia nu Se poate, adicii actul

iubirii este unul inlimplal in libertaIe. Esle 0­belialea insa.L A<;adar vreascurile nu S-au adus

1a rug din iubire, ci dIn ura balezala allfel. Se spune ca exccsul iubirii face Pl'Uncul razgiial. ESl adeva­

erat. numai ea nu $tiu daca. aceea este eu adeviira ·ubire. Oamerui obi$nUlesc sa creada ea ce1 mal bun sarul pe care parinlele i] da capiilor esle acela din vremea cit ei donn. $i tot O<lmenii In proverbeIe lor spun ca billaia este rupia din rai, adica iubirea poate Ii severa, fara sa devina, adaugam noi, alt­eva. In acest punet este pragul cel mai delicat;

aici, fn aceasta situatie, se afIa miezul dramatic al intmbillil: cit anume dIn severilalea naaslril iu­bilaare fala de pacalas .i fata de alle canfesiuni ramine ca atare $i eft anume devine altceva ajunge treptat $1 pe nesimtite sa denumeasca 0 alta realltale? Care este pragul cind IUbirea dreapla .i severa deVine ura? Aceslei inlrebali i se adauga llole, nelini.titaal'e la rindu-Ie, refelilaare Ia ca­iunea ascunsa dupa Care a creal Duronezeu 1umea

in dlversitate $i, daca a creal-o a.a, cum am putea

- 90_

sa-i refacern unitatea dUp~. p~orunc~ ?ivina? Intre­bari componente ale rnaI'll mtreban adresate lu­mil pe care nici macar ateul nu 0 poate ocaH, de­arece are concretetea istorica a atentatelor din

Belfast sau a razboiului din Sarajevo. Mil tern ca de nu yom intreba $i de nu vom

raspunde bine la aceste realitati, vom putea deveni noi in~ine interpreti exacti ai unoI' co~maruri in­tretinute cu seninatatea Impacata pe care ti-o da ..iubirea dreapta a lui Dumnezeu", care nu se in­treaba daea mai este sau nu a~a ceva.

Februarie, 1993. Intr-una din parlicipari sale la 1?edintele cenaclului Pavel Dan, Sorin Titel ne-a spus, mai mult In gluma, insa nu fara temei. despre eutare nostalgii din perioada obsedantului deceniu in care el 1.5i traise adolescenta ~i tinere­tea. Acestea din urma nu puteau £i aduse in pagina de proza altfel dedt a~a cum au fost ele atunci ~i cum VOl' fi intotdeauna, un amestec irezistibil de avinturi, timiditiit,i, fior erotic ~i sentimental in decorun ro~u :;;i alb cu Stalin 91 Gheorghiu Dej. Numai ca dincolo de lozincile de carton. Sorin Ti­tel se incapatina sa cauie via\.a £irava, viata arne­nintata de marile idei, de marile comandamente, e marile ~i irezistibilele idealuri pentru care me­

rita sa-ti saerifici arta ~i talentul ~i chiar via~a, daca - nu-i a~a? - istoria noua iti cere sa Ie jertfe:;;ti.

Cii este st.rict a~a ~i nu altfel, imi dau seama ao;;b'izi dupa trei ani de fervori nebune, de idea­luri strigate in pia1,a, de intruniri prin s~ili inecate in fumul tigarilor la lumina chioara a unoI' beeuri Ce semanau izbitor eu altele din vremurile arheti­pale irrserise eu ailb $i ro~u in lozincile Marii Re­volutii din Octombrie. Am trait $i noi a~a ceva.

-91­

Sorin Titel n-a mai apucat sa ajunga in lumea Q azi in care nimic din linh;itea de temnita a anilo~ cincizeci n-a mai razbatut. Toate reveriile astea vi~ novate rni-au foot stirnite de 0 fotografie rataCitil pe sub un dulap sCllnd, unde If?i tine fetita cartile ~i creloanele. 0 fotografie ce TIU spune mai nunic. a fotografie alb-negro, a$a cum au existat $i Con_ tinua sa mal existC' inca in Romania, rcalizata 10­tr-o duminica oarecare de toamna banala in fata easei Studentilor cu ni~te tineri anonimi imbracati in pardcsic ce 1$i vadesc asti'.izi demodarea $i poe-. 2ia. Vreo doi, trei dintre ei fumeaza. $i lucrul cesta se ~i vede in poza, aHi doi au parol lung,

revarsat peste gulerele trenciurilor duminicale. Ni­meni nu mai $tie ee anume a adunat tinerii aoeia in fata aeelei clEidili in jurul orei doua dupa-masa. Citiva dintre ei fumeaza $i a}tii citiva au pa1'ullung; 1'ezist<'i. In numcle literaturii eu 0 secreta siguranta mesianica. Sint pentru lumea de mHne, peniru i5­to1'ii, pcntru manuale, pentru antologii, pentru cres­tomatii, pentI'u viitoarele calendare omagiale; sint ni~te tinf'ri lntor~i eu fata sp1'e un viitor sigur care ii va mintui de toate frustrarilC', de toate neputin­tel n

. P1'ivcsc eu fncredere spre 0 Iume a dreptiHii valoricc dnd eei btrni se VOl' alege de cei rai, adidi de eel fara valoare, ce ocupau revistele ~i edituriIe; Un \"War in care capreJe sHiteau de-a stinga Dom­nuIui, iar oUe de-a d1'eapta, Numai di de atunci !;li pina astazi totul s-a invalma$it, I'€zistenta in numele litera1urii s-a dovedit 0 cu1'sa obositoare. Era ne­cesar sa-ti gospodare~ti eu grija f?i indipatinare ~ansa, iar lucrul acesta nu I-am prevazut $i nici nu I-am luat in caieul in vremea diseutiilor pasionate

prin $edintele cenaclului prelungite in dumini­cile acplea prin bel'ariile de mahala, In care ne stn­gam obsesiile $i avinturile revendieative invaluiti in

futa liii amete~i bahi:e. ~petuo~itatea ~e. atunci s-a croniciZart , a mtrat III discursurile analltlee ale eri ­tiei , a capata~ un ~ nume, ~ ~ost administraUi teore­tic i~i s-a epUlzat 1TI margmlle conceptuale ale unei denU'rniri, deveniseram optzeci$ti, fusesedim clasi­{icati din necesiUiti metodologiee, deveniseram ma­terial analitie, avinturile noa:>tre au capatat nume pentl.'U a putea deveni fapt istoric.

Astazi ne-am ssufundat eu to\ii intr-o eriza 1'0;;:­

bela, mesianismul axiologic a ajuns un moft uitat, interesul pentru literatura a diminuat ~i el. Totul se ami in perieol real, traim periculos, vorba futur~­tilor de odinioara, a$a ca nu are nid un rost sa cerem cuiva alteeva ded.t. putem noi sa ne oferim noua in$ine. ~i ceea ce-am putea face ar fl, sau sa interiorizam nostalgic fotografii de odinioara $i sa oftam glumet in felul lui Sorin Tilel; sa ne in­trebiim eu 0 candoare provocata, unde sint eren­vur$lii obsedantului. deceniu, sau sa adincim criza~i sa ne desprindem brutal de propriilc eomodWiti ment.ale din fostele superbe avtnturi aptzeciste. Alta cale nu exista ~i e ioarte bine a~a! AsUizi literatur nu este 0 altemahva in fata vietii $i peate ea toc­mai lucrul acesta oiera literaturE 0 $ansa nesperatiL

7 iulie, 1993. Se poate considera ea toata lite­ratura autentica are implicite valen1e ini~iatice. Ter­menul este tnsa aUt de Iarg, incit s£' dovede$te fara falos metodologic , risipindu-se in multitudinea pro­priilor aceeptiuni. in cea mai cuprinzatoare dintre ele presupune initierea in strueturilc vie\i.i. eoti­

iene: '5n mecamsmul puterii, in labirintul vietii sociale, in arivismul imoral !?i-n opusul lui, in eroS~i in moarte, in batrinete $i in adolescen~a. Pent.ru fiecare dintre situatiile de mai sus exista un posibil scenariu initiatic. Exista tipuri ~i tipologii literare.

- 93­- 92­

In acelasi fel, viata banala ~i evocarea istorica ,spectaculoasa" se pot intilni in cuprinsul unuia ~i

aceluia!?i scenariu initiatic, conform caruia in Oli,

care fapt de viata pare ca sta ascuns un altul vechi au foarte vechi. Sentimentul de confort interior pe are multi 11 vom fi simtit in copilarie, dnd eram

trimi$i seara sa lnchidem poarta de la eurte, este probabil acelasi eu eel pe care-l VOl' fi avut stra­jerii din turnuri pe dnd ridicau podurile cetatilor in Evul Mediu. Ruptura dintre lumea de "afara." ~i cea .,dinauntru « este aceea1;>i acun" ea ~i in med ie­valitatea cetoasa $i indepartata. Ahl.nci $1 acum se topesc inseparabile in marginilc prezentului. Tre­cutul este 0 proieetie imaginativa, 0 chestiune eul­turala, 0 halueinatie; in timp ce prezentul este un dat ontologie. 0 realitate vie.

Din aceste motive romanul "cu subiect istoric" se vede nevoit sa-~i regindeasea propria poetica. Sa ineerce alta initiere in istorie. Cea de pina aeum a cautat sa iluzioneze cit mai fidel, sa creez€' atmo­sfera de epoca, sa nu gre~easca in detalii, in fa pte, in cronologii. Poetica de pina acum a fost poo ur­mare una a initierii in iLuziona1'e. Aceasta modali­tate de pliere realista pe datele istoriei se dovede.;;te tot mai mult ca fiind previzibila, plicticoasa $i ire­levanta. Dintre croatorii actuali de roman istorie Stefan Agopian Imi pare a fi singurul care incearca sa forteze cu adeval'at limHele genului, angajln­du-se intr-un fel de boicot al iluzionarii, supunind poetica amintita unui proces inflat.ionist eu scopul de a-i ruina mecanismele. Pasul urmator hiperisto­rismului lui Agopian ar putea £i acela al reeunoa~­terii trecutului in prezent prill pulverizarea grani­ielor temporale stabilite de afara. Dezideratul Clcesta este, binein~eles, 0 contradictie in termeni,

" JOC absurd. Folosul lui ar Ii acela ca, spargind~onotonia unei viziuni istorice osificate, ar face po­sibil un alt mod de "evocare" a istoriei.

Pe de alta parte insa, adevarata literatura ini­ti.ti este aceea care deschide pin!i catre re~lita\i

camistenoase (creatoare de atmosfera fantashca, te­rifi , feerica, absurda ori halucinanta), inve$

antarnintate in simboluri mitice ~i ezoterice prczente in autea carti ilustre, de 1a Magarul de aur, la ezote­rio1og din Divina Comedic, de 1a Rornanul T'ran­

iadafirului la Gole1nU11ui Gustav ·M.cyt-:nk, de Ia Iosif $i fr,,~ii sili pina 1. M"cstrul ~i M"rgareW, Crai; de Curtea-Vcche ori Crcanga de a'l.Lr.

1n aceste carti - $i in altele ascmeneaa cadrul istoric $i via,a cotidiana S8 estompeaz in favoarea a ceva inluit ca fEnd deasupra rigidiUi~i· lor netulburate. Literatura de acest fel este anam­nezidi, se susti.ne in credinta ca accesul Ia mister este posibU, a$a cum viet.uirea in preajma lui a fost odinioara un fapt la indemina. In Iosif ~i fratii sai, Thomas Mann impIete$te istoria profana ell 0 alta suprapus , aiei destinul se intrupeaZ~l in lume prinamali planuri epice mi$cate peste timp. Nenurnit, initiatic ~i anistoric, destinul lui losif da romanul

ui

o unitate, alta decit aceea a faptelor relaiate din

aproape in aproape.Ana..mneza ca mccanism a1 initiefii in illuster este prez $i in romanul lui Meyrink ,prinentag'indurile maestrului gravor Athanasius Pernath. .,In ceasul'Ue de lini$te ale nopt-Hol' trecute", con­stata eroul, .,mi-am reci~tigat memoria ~i-mi pu­team aduee aminte ca 'in toata tineretea Inea, chiar din copilarie, m-a chinuit 0 dorin~a inexplicabi1a dupa miraculos, dupa eeea ce se gase$te dincolo de tot ce este supus mortii". Un accident cerebral il

- 95­

ace pe Athanasius incapabil sa-~i aminteasca Viata sa antel'ioara. Cautarea de sine este Simbolizaia in roman prin ratacirea personajului printr-un labi~ rint situnt sub ghettoul praghez. Capatul labirintu~ JUi sfir-5e;;;te intr-o camera goalii fara niel 0 ie~ire (simbol agnost.ic), situata la capatul etajului al trei_ lea fntr-o cladire veche. De aici pogoara in lume, 0

data la 33 de ani, Golernul aduce1tor de nenorociri. Athanasius petrece 0 noapte in odaia goala cu "du­r;;umele acoperite de un a-\>ternut de praf gros de 0

palma, ca ~i cind veaculi fntregi nimeni n-ar mai Ii trecllt pe nicit<. In mijlocul odem gavorul deseo­pera un paehet de carti de joc de Tnl'ot. Una din Ie reprezinia "litera Aleph din alfabetul ebraie in

forma unui barbat, fmbracat intr-un veehi costum, ( ... ) eu barbuta carunUi t<1iata Scurt ~i bra tul sLfng ridicat in sus iar cel drept ridieat inir-o parte .~ $i dnd a1' fi vru t sa indice ceva".

Athanasius prive~te atent cartea de joe $i observa ca figura desenata pe ea seamana cu pro­prilll sau chip. Este el insu$i. Aceea!;:i dedublare se intimpla dimineata, dupa ce Pernath rCUl;ie$te sa scape din Jabirint: locuiiOlii ghettoului 11 iau drept Colem $i alearga fnspaimintati Ia apari~ia lUi. 1ni­tierea labirintica in arcaneIe legendei aduce cu ea ideniificarea cu perSonajul acesteia. Ini ~ierea tai"e legatura cu reaIitatea, izolind individul, arundn­dU-I in bratele disperarii: "Mil straduiam sa-mi limpezesc gindurile $i rna intrebam ce va trebui sa Lac pentru a ajunge din nou in locuintn mea'? S-a$­tept sa se lumineze de ziua'? Sa rna apropii de fe­reastra $i sa strig dupa treeatori sa-mi aduca 0

Eaclie $1 un opait? Presimteam eu 0 dureroasa cer­titudine ca pe intuneric fmi va £i imposibil sa nu rna riHacesc In lungul gangurilor care se fncrueisaumereu!"

- 96­

Eroul lui Meyrink dezvaluie expresiv felul cum misterul se poate na~te chiar din nimicuri, din jntuitiil din doua, trei amintiri nesigure, din citeva ecouri slabe $i lipsite de consistenta. ,,!mprejurul meu", zice Athanasius, "incepusera sa se trezeasca 5unete - ca ni~te picaturi intermitente, in parte gindite, in parte prevazute $i in parte reale, care pareau ca sint aici in camera, dar totu$i veneau de afara, in apropierea mea $i toiu$i in alta parte uneori Ie resimteam in inima $i apoi iara!;>i in in­caperea aceasta: zgomote ca atunci dnd un com­pas Hi scapa din mina $i virful ramine infipi intr-o scindura".

13 ianuaric 1993. L-am descoperit pe Eminescu intr-un fel, indrazncsc sa cred, identic eu al altora pinn la nesemnifieativ. Imi nmintese ea intilnirea mea cu poezia eminesciana mi-a fost impusa de stra­tegii dictate de ivirca unOI' confuze atractii din vre.. mea i?colii pentru 0 eolega de dusa - 0 premianta eoreda , spilit exact. care rna fascina prin autoritatea izbinzilor ei la inviltatural situate mult peste me­diocritatea mea $colara. $i pentru ea aveam nevoie de prestigiul unei instante suflete$ti absolute, am inc1'opit 0 antologie ad-hoc din poeziile lui Emi­nescu, mai apoi Ie-am copiat pe hirtia 1'oz a unoI' sclisori. Daca din pasiunea aeeea lumeasca n-a raz­biHut nimic in afara, c1$tigul s-a dovedit totu$i trainic, momentul marcind inceputul unor lecturi repetate. Poezia eminesciana mi-a devenit atunci forma de alinare a tuturor refularilor ~i e$ecurilor suflete$ti: un privilegiu, un secret personal care imi dadea 0 superioritate izbavitoare, un mod de a fi deasupra lumii. De atunci ineoace, re1atia aceasta de justifieare Hluntridi $i de reazem sufletesc mai retraiesc uneori in functie de intimpHirile vie­

7 - VaJahla de mUC8va 97 ­

0

tH, care ne lasa scurte ragazuri de singuratate. .Mil mingfi cu gindul eel probabil ne slnt date tuturOt cu zgircenie, rnomentele dnd putem sa ne dihlJin; nostalgillor veehi. Neeesitatea de a reveni Ia poezi(l nu diminueaza 0 data eu Vlrsta, ceea ce seade este

oar capacitatea noastra de a fi eu totuI fnlaun_tml ei.

Fe de alta palie, eeea ce ramlnc de-a lungul xistentei din ineeputurile absolute ale intilnirii

noastre eu poezia sInt flinturi de versuri. Acestea apar in eele mai nea~teptate momente ale vietti. Reluarea lor, a$Cl fragmentara cum cste, poate con figura felUl In care suf10tul Ie-a receptat Pl'ofund, dineolo de "explicatii c

, .5i .,justificari estetice". Con­fruntat, Spre exempIu, eu ncreu~itele sentiment<lle - cine nu Ie-a avut In adolescenta? _ rna simteam In feIu! poeiului, 0 pasare care .,plute$te eu aripi ostenite'l peste un ocean de gheata, ferieirea lmi parea $i mie, in aeele clipe, 0 forma de risipire in zarea unei dimineti eterne. un noroc stins in care ambitiile sfnt ihlni. umbra unui vis, ritmata d treeerea aeelora$i unde in albia aeeIuiR$i pinu. Dez­artieularea imperaiivelor eXistentei imi parea li­ni$titoare, oferind sufletului oaza unei fncremcniri protectoare. NonsenslIl eXistentei, 0 data stabilit este elibcraior. ,.La ce sa masuri anii ce zboal'a peste moq.i?". mil in trebam. impreuna eu poetul, lncre­din~indu-ma a~a ca deseoper forma sUbtila Cl unoI' bUCUlii supel'ioare. In fond. ce alinare lUai mare a uferintci decit aceea pe care ti-o poate oferi re­

]ativizarea vietii, devenita, dupa incredintarca poe­tului, 0 colonie oarecare fntr-un .sir de ]umi pier­

ute? Toate aCE'ste adevaruri pesimiste imi erau, in fond, ton ice. In alternativa lor. e.;;eeu].;;i Teu$ita slnt deopotriva ridicole, singura izbc1vire este de gasH In gesturilc prin care jndividul lsi redobin­

- 98­

de$te sinele inalterabil in singuratate ~i abandonul gneditativ.

In acest fel, poezia eminesciana m-a ajutat sii-mi depa~esc toate frustrarile ~i dorintele neimpli­nite ale adoleseentei intr-o complexit.ate de justi ­fidlri pe care nu Ie mai .;;tiu. De fapt, pina ~i con­statarea aceasta se intilne$te, lini$tindu-ma, eu aceea a poetului ee ne-a Hisat in credinta di pro­pria noastra viata n-o plItem ~ti pina la capat. Re­flexul ei adine sta sub sC'mnul ineomunicabilitatii, patronat de steaua singuraUitii, spl'e care este ne­cesar, credeam eu atunci, s8-1-i ridici din dnd in dnd privirea spre a te putea impaca cu existenta ta in 1ume.

Decembrie, 1993. Trimiterile 1a fundamentel homerice ale pr0zei ne arata mai intotdeauna ca in genul acesta trebuie sa se int1mple ceva, chiar daca rarefiat, incetinit, alunecat in cadre absurde ori fantClstice sau surpat in sine prin analize psiholo­gice. La eapatul de jos al aeestci sdlri intruchipind virtutile genu1ui sUi intlmplarea, aventura, saga Qdiscea. De aiei se pot desface tOJte celelalte: insa5i modernitatea se viide<;;te a fi, privita din acest unghi. un mod al ineetinirii ritmurilor actiunli, 0

strategie a rAbdarii ~i a aminarii. 0 adulmecare din departe a faptei care. 0 data spusa. reteaza orice po~ibiIitate de a continu;). jocul explorator. Prin urmare, de$i intret,ine incordat interesul cititorului, evenimentuJ spectaculos epuizeaza de celc mai multe on investigatiile intr-un altceva a:,?ezat mai aproap de realul imediai.

$i eu toate accstea exista in romanul de 101'­

mula strict evenimentiala reu~ite ee stirnesc ad­miratia $i invidia secreta. Inca din prima junete de

~.

I - 99

cititor de romane, rn-au intimidat ~i an-au cople~i autorii de dlrti violent originale, masive, atit~Hoare eapabile sa te unnareasca 0 vreme eu universullor: eu personajele din lumea de jos $i din cea aristocl'a~ tica, eu moravurile lor, eu iubirile, pasiunile ¢ eroii lor inglobati in cele mai de nedescureat intlmplari. Puterea acelor autori de a crea 0 lume prill inter­mediul a rnii de intimplari intinse pe sute de pa­gini, de felul celor din Mizerabilii sau din Fe aripile vtntului, imi pare $i acum ceva de esenta fenome­nelor naturale.

29 martie, 1991. Intri intr-o camera impodo­bita cu drapele ro~ii, cu d'irti rO$'ii $i 0 fata de masa rO$!e. La un birou, intr-un eol~ a1 incaperii, sia un domn gras eu figura posaca. Obrazul durnisale innegrit $i puhav pare al unui maistnl lacalus care invirte intre degete groase $i scurte un pix. Radio France International. n prive$li putintcl intimidat de I;>efia sa pe care 0 impra$tie in aer sprincenele negre, tovara$e$ti, a$a cum nu Ie inWne$ti dedt in picturile eu muncitori plasa~i pe linga roti zimtate. tarani Si taruncute linga snopi de griu, rumeni in obraji $i plini de veselie. Aseulti ineurcat planurile bosului, urmare;;ti gesturile apasate eu care scoate dintr-o geanta luxoasa un caiet studentese plin de rubriei virstate eu linii multicolore. Te Intreaba de la ee $coaia vii. Ii spui $i seful urmare$te eu degetul sau 'proletar prin rubriei Si se opreste in dreptul uneia dintre ele. Te priveste incintat, intre timp intra 0 secretara care Ii spune ceva despre interna­tul1iceului, a venit Prestarea sa fadi nu ~tiu ee, nu bagi in seama ce zice, concentrat sa vezi in dreptul carei rubriei i s-a oprit degetul. Tovarai?ul $ef te prive$te in oehi cu lncredere $i sperantit obosit de atita alergatura I?i zbucium. "TrebuieCl

, Iii zice, "sa

- 100

contribui~i, tovara~e profesor , cu 60 de ciim&$i, $Co dumneavoastra trebuie sa predea 60 de ea­a1aI!la~i, atita va revine". II prive~te uimit; nu pricepi. Te prive$te la rlndul lui uimit. Agasat. Plictisit. Iti zice: "cum, n-ati fost prelucrat la pionieri?,j 1i spun ca am fost trimis in loeul altuia. $eful se enerveaza putintel. Nu mult! tti explica despre spectacolu1 din centru. Unul aniversar. "S-apropie ziua de na9tere $i noi avem rolul ca din centru' Timi~oarei sa cream tricolorul prin camc1$ile astea pe care 0 sa Ie im­brace elevii, 0 parte VOl' fi vopsite in rO$U; alta, in

alben ... Ne-am inteles, tovara$e profesor ?" Nu! N-ai inteles . Bosul te prive$te aproape uimit; "ce dracu' fae dom'le aia, trimit d-i'i$tia narozi" , spun privirile lui obosite, "n-avem timp, dom'Ie de pala vra~eal5., e $i tirziu $i televiziunea vine saptamina viitoare, sint mii de elevi". Revii totw.,;i. n intrebi: "adica, stati putin, trebuie sa Ie cerem dima.$i de euloare galbena $i rO$ie?u. Bosul 1$i treee palma peste capul ple$uv, l$i freaca eeafa paroasa, il apuea a$a, un fel de nerabdare, de tristete, de furie moC­nita, se Intoarce spre un altul care a lucrat in tot timpul cit ati vorbit voi la un birou vecin, un ins subtire $i inalt in pragul pensiei, te priv~te b~mui­tor: "ee-o mai fi $i eu asta", par sa spuna priviril

e

aluia, te fixeaza dispreiuitor, dar $i cu oarecare ingaduinta , parinte$te aproape, "Tovara$e profe­SOl'" ... Bosul il intrerupe: "in primul rind, nu va suparati ea va intreb, sinteti profesor

U

? Confirmi, $i ei te expediaza la comandantul unitatii de pianeri "au fost prelucrati, se cunoa$te problema, dumneata ie duel doar $i-i comunici cifra; ~izeci de cama$i,

$a-i spui, e nevoie de $aizeci, copiii sa Ie aduca de aeasa, pe unna Ie carati aici la noi $i Ie vopsim". Nu mai apuci sa zici nimic, intra alta lume de la alte~eoli. ttl vine sa rizi, pe urma i~i dai seama ca nu-"

- 101­

nlmie de ris, to~i profesorii care intra in birou i~i noteaza in carnetelele pregatite din timp cifrele ace~ lea, eu figuri preocupate i?i lndatoritoare. NimanUi nu pare sa-i arda de ris. In preajma ta, 0 atmosfera de lucru intensa. Intra !?i ies cadre didactice. Secre­tare. Elevi. Pleci naucit. "Plin urmare, va trebui sa luilln cama~ile copiilor $i sa Ie vopsim in rO$u ll ,

l~i spui pleo~tit. "Formidabil" , iti zici $i simti euan te cuprinde paniea. 3tai in statia de autobuz $i-ti prive$ti nauc miinile $i haine1e. tti vine sa tipi de furie, iti vine sa 1'1zi $i pe urma sa pleci undeva, ~a chiule$ti de 1a ore, sa rnergi 1a un film eu eorigen­tii clasei. Tn timp ee te eutreiera gindurile astea, iti rasare rnaintea ochUor tovaru$ul ala eu par in nas $i in urechi $i te prive$te ingaduitor ca pe un nepu­tincios ciudat.

11 octombrie, 1991. Un baietel cam ce de vre noua ani arunea spre 0 banca aHHurata eu un soi de nuci verzi cu eoaja zgrunturoasa. Ora 14,50, poate mai mull. Sebestyen 0 masoara din priviri pe una lntre douEizeci !?i parruzeci de ani; 0 matahala

u pantofi de lac, trece pe 1inga noi $i 1$i flutura ~oldurile chinuita de tocuri. Companionului meu i se pare ea domnic;;oara se plimba prin pare ca printr-o sufragerie. Pe 0 banca aUituraia un soldat $i 0 fe­ti~cana cu eiorapi din aceia negri, eu gauri, ]a moda ~rum patru. cinrj ani. Frivoli $i dizuti in desuetu­dine. Caraghio$i $1 tri$ti. 'froi privesc nadragii nici­cum, din stofa oarecare, fara pretent-ii, pliati cu­minti pe un anonimat vestirnentar ce-rni vine demi­nune, rna simt grozav de bine imbl'B.cat astfel in aceastli ora inecrta 'de toamna calda in care a~tepti parea sa-i zica dinspre castani 0 Passacaglia 1a 0

orga improvi7.ata $i peste organist sa cada frunze uramii ca-n filmele Sahia, cu amurguri $i barci. eu

- IO?­

n0 ~i barei. ~i dnd te ginde$ti cite ar fi de vazutn 1'1E de filmat toata blinda noastra animalitate balca­

nidi, s"int de vizionat lllaif" in$ii atemporali de 1a rnasute1e de peste drum; cum joaca ei. ~ar$ase Cli

tro " $i cu "strigari«, la mare sau la mie. Artre­mfibui 1nregistrat felul special in 'care vorbesc, alin­

tin - intr-un gol a1 mintii plin de poezie. Izbese du sCcart pe un ziar sirbesc, pc marginile caruia scriu

ile scoruri care nu intereseaza pe nimeni.

Ma intreb daca ~tiu in ce epoca tdlim. 1n ce veac; sint dincolo de istorie, pu\ina lor zbatere rna lasa visator, de pardi m-a$ ana 'intr-un eerdac irn­bracat in vita de vie s~nbatica 'in fa~,a unui pahar de vin, de pardi m-a~ ana lntr-un amurg pl'ecum acela din documentarele TV, de pardi a~ asculta Passa­caglia cintata 1a orga pe sub castani, in timp ee, u~or u$or peste organist ar cadea frunze de toaron

a.

Pa$im peste eovoare de coji de semin\e de do­vleac, albe, despieate ea ni~te eioeuri de pasari mi­nuscule. Bern bere la "Vaporu" , lneonjura\i de 0

lume sarffiana pe care 0 inteleg din adincuri, smt al ei. am fost tot timpul, ma simt bine in mijlocul acestor oameni. Un maistru trecut de patruzcci, slab $i sfatos, seund $i anonim ca 0 eonserva de pe$te, Ie spune altor doi, cu miini de boxer, Gil. a cumpa­rat nevesti-si trei mititei, Ie explica pe indelete, 'in [.imp ce doamna! mult mai tinara, rotunda ca 0 bu­lina, eu perni~e grasoase pe omoplatii strJn~i sub rochia de lame, sUi in fa\a unui carton minjit eu mw;;tar ~i mesteca atenta 'in zumzetul proletar al

meselor din jUl'.Clipe fulguranie dnd lrni vin in minte minu­e

nate vrerouri de demulL: erau trecute aroiezel deea duminica, nu era mca dupa-masa ca sa iasa lumr in centru ~i babele pe bandle din fata caselo : 0

- 103­

fanta, un teritoriu al nimanui, un spapu pustiu, Ui~

tat, 0 lume "fara anotimp ~i ordine militara", 0 pus­tietate stralucitoare de toamna strabatuta arareori de soldati i'nsotiti de june care 1?i-au pierdut 'feeio_ iile prin locuri dosnice: feti~canele sHibanoage ale

vremurilor de odinioara ee Imi trezeau in suflet tris­tete ~i a vaga spairna. Le vedearn urcind de mina u soldatii spre dealul manastirii franciscane, spre

pacatul lor repede consurnat prin vaioage aeoperite eu frunze de stejar care 1i se agatau in par sau Ii se lipeau de pulpele lor de ~coala generala, in tirnp ee radacinile subtiri ale arborilor 1$i intipareau forma pe genunchii tovara~ului eaporal. Toarnna bezmetica, toamna vulpoaie - yorba poeziei lui Ge. Pe. - toamna meselor de birt din tabla ~i a covoarelor de seminte de dovleac ~i de .floarea soa­relui. Toamna din vremuri de demult: am imbatri ­nit a$a de tare ca nu mai am chef de nimic, doar ctnd rna gindese la asta rna ~i apuca a~a 0 blegeala pe care nici nu 0 pot spune, "sa ma ia draeu"', Imi zie cO$coviL pe dinauntru $i 0 melancolie abia sirn­tita ma indeamna sa beau eeva, sa rna imbat zdra­van, sa rna culc aiurea intr-un pare, intr-o padurice, intr-o vaioaga, intr-un cimitir ~i sa rna trezese pe lnserate $i sa nu ;;tiu eine'sint $i de unde am venit, sa Jiu libel' ;;1 mahrnur intr-o seara de toamna la rnarginea unui ora~ mare din vest, din State, din Ohio, din Oklahoma. Sa plec pe strazi ;;i sa ma pierd, sa dispar intr-o seara, sa devin, naiba sa rna ia, 0

frunza. 0 pietrieiea pe malul unui riu.

14 septembrle, 1990. Lumea oceidcntaHi este politicoasa, rezervata, inchisa intr-ale ei. Sufieienta sie$i. Forta 'ei economica vine dintr-o diversitate debordanta nascuta de imaginatia creatoare a ce­lor ce VOl' sa cl;;tige, Proprietatea este suverana $i

- 104­

1$i fa si~tita prezenta la t"ot p~sul. Chiar ;;i~ln tre­eepul EuroC1ty, care te duee III Vlteza molcoma ~i lu­:l(:Oasa dinspre Heidelberg spre Bonn, apare, inevita­bil, roieul proprietar. Fe coridoarele eu u!?i ee se des­chid eu eelula fotoelectrica treee, la intervale de me­tro bine reglat, un chinez impingind un fel de

nomciirucio nichelat, plin de sertara~e sofistieate, me­rnite sa-ti sara in ajutor daca te chinuie foamea sau asetea. Micul proprietar i~i face simtita prezent eu un fel de clopote1 lipsit de stridente, se opre~te in preajma fotoliului tau ~i te serve~te indatoritor ~i politicos eu Fanta, Coca-Cola. Rere ~i tot soiul de preparate invelite in ~erve\ele a$ezate pe farlu­doare, de care scapi ascunzindu-le in cutiile eu as­pect farmaceutic lpentru resturi menajere. 0 clipa e$ti boier: 1ntre tine $i micul proprietar se stabi]e~te o relatie de subordonare pe baza putinilor bani peinicare-I ai prin buzunare. $i ehiar daea sint put de tot, nu s-ar putea zice nicidecum ca in aeele mO­mente n-ai fi pe ma-sura bogatilor acelei lumi. Ti se 'da un minut imporlanta , e!?ti un eineva, chine­zul it

i a~aza pe rnasuta eu gesturi sfioase $i exaete

tot ceea ce-i ceri, te intreaba in nemteasca lui bizara dadi mai a1 nevoie de ceva, apuea rnarcUe cu mi$­diri liturgiee, Ie pune intr-un sertara$ $i plead. dupa ee, obligatoriu, iti ureaza pofta buna, impingind ca­ruciorul intre alte fotolii, in clinchetul clopotelului ee suna in al?a fel incit sa nu deranjeze prea tare.

Ramii in spatele lui, in fata farfurioarei, cu sentimentul ca e$ti un damn grozav. $tii ea totul este aparenta, ca politetea fara eusur a eelor care te serves , in absolut toate situatii1e, tinte$te mai degraba

espre buzunarul Hiu dedt spre ceea ee ai

putea fi tu. acolo, printre ei; $i eu toate ca pricepi lucrurile acestea te la$i sedus de aparente, intri in joe, iti inehipui proste$te ca lumea chiar a$a este,

- 105 ­

w;or aplecata de spate spre prezenta ta aCOlo, in mijloeul ei, intr-un fotoliu Eurocity, eonfortabil, ~i ea exisiii doar ca sa-ti poata spuna tie, unul pirlit din Est, amabHitati confuze intr-o limba apro­ximativii.

Midi proprietari asigura toata nebunia pros­perfl a Germaniei, muncesc de dau in brinei de di­mineata pina seara, sint nesfir~it de multi, au im­pinzit intreaga lume eu praviHioarele lor marunte $i luxoase, eu vitrinele lor pe care Ie dischisesc de doua ori pe saptamln~i eu tot ceea ce imaginatia lor inflamata de ncbunia d~1igului 0 poate na$te, eu mieile resLaurante $i cafe-baruri unde l'areori sint mai mult de jumatate de lacun ocupate. In fapt, micii proprietari sint orgolio;>i peste masura, $tiu foarte bine eei bunastarea Germaniei Ie datoreaza enorm, impozitele plati te de ei asigura toaia reteaua alandala de autostrazi ~i $osele suspendate, ea $i in­treg ha(i$ul de rubrici $i prevederi sociale ale auto­rit{ltilor. Se vaidirese ipocrit, 1$i zie di muncesc de dimineata pina. seara ~i mol' inainte de vreme, ra­rnln nevestele de eapullor, ei se praplidcsc de atita munen :;;i ele traiesc bioe mel'si, se vintunl la opt­

eei de ani prin Spania $i prin toaia lumea. Circulii peste tot fericite.

Ii dispretuiese pe "beamtari", pe salaria~ii sta­tului, comuni$tii cu salarii fixe, :;;tabii unoI' biro­cra~ii ordonatc prin eompuiere: sa nu ajungi pe mlinile lor, te poarta zile in ~ir pentru tot felnl de aele $i adeverinte, pentru plata impozitelor, ~i te pierzi, te maninea de viu. Mieul pl'oprietar nu are voie sa se imbolnaveasea din motive de clientela $i de afaeeri. Se fere$te sa ajunga 3n mina doctorilor, care atita a~teapta, sa te prinda $i sa te bage in spi tal si ehiar daea n-ai cine $tie ce, itl fae 0 suta ~i una de analize si te tin aeola eu saptaminile, daar ea

- 106­

sa stoarca de la asigurari sociale. Ni~te comuni~ti ~i ei. A}tcev~ e .daea mergi la doetorvul .privat, ala-I de-al tau. i~l prleepe oful, te trateaza dm mel'S, $tie ca nu poti sa-\i pierzi vremea eu hapuri ~i Cll termo­u1etrul in gud pentru orice fleae.

Cu toate acestea, micii proprietari siut mul tumi\i $i mai ales ffiindri de ceea ee iae. Nu voteaz~l eU social-democratii $i ell Lafontain ~ a$tia sint co­rnuni~ti, grija lor e sa risipeasea, sa ruineze eeono, mia eu absesiile lor sociale. Mieul proprietar trebuie

eulsa fie aUituri de cre$tin-demoerati . Dumnez lor. politic nu este caneelarul, ci Theo Weigel, ministrul de finante. Intre el $1 ei exisUi a comun1unie secreta, pe baza acelor rubricatii complicate ale impozite­lor, el $tie eel mai bine oful lor eel mare: sa mun­ce$ti, sa cl$tigi $i sa investe$ti, $i tot a$a, eu grija $i pasiune, sa nu la$i nici 0 mardi. sa-ti scape printre degete pentrll prostiile comuniste ale a8tora din opo­zitie, care vor sa ruineze tara, sa 0 dud. de ripa, sa. impinga lumea in comunism, a$a ca-n Spania $i-n Franta, care uite unde au ajuns, iotul s-a scumpit, iar falimentele se tin lant. A$a Ie trebuie I Oriee prastie se plate$te! Pentru ei, pentru micii proprie­ari, socialismul este prea scump.

6 deccmbrie, 1991. 1n urma cu vreo citeva zile sistam la 0 emisiune televizaUi despre viitoarea

Constitutie. Intlmplatorii mei tovar~i de spectacol juridic $i retoric erau. bineinteles , incintati de per­fC'ctiunile derulate pe mieul ecran sub forma unor capitole ~i articole de lege. Totul s-a petrecllt rela­tiv a~a pina in momcntul dnd, la capitolul despreialibertatea de exprimare. a aparut interdict aees­t.eia 'in legatura ell "deHiimarea" \arii. La smerita mea intrebare cam ce ar putea fi a:;;a ceva $i mtreri cc limite s-ar ineadra, unul dintre interlocuto

- 107­

mi-a spas senin, eu seninatatea netulburata a unei convingeri cronicizate de ani indelungati , ca defai... matorii de tara sint "a~tia de la Europa liberau.

In loc sa ma revolte, afirmatia m-a Hisat visa~ or in [elul lUi Geo Bogza pe dod l$i plimba talen~

tul prin tinuturile dobrogene. M-a umplut sentimen_ tullehamisit ca avem (totw;>i) de escaladat un munte,

vem de lopatat 0 multime de stereotipii, de cre­dinte bine intiparite in reflexele molcome ale gin­dirii oamenilor. Inca sintem intr-o mare $i nesfir­~ita vacanta mentala. Inca multa vreme multi dintre semenii nO$tri vor ramme captivi, lncartirui~i intr-un limbaj mort. AdevB.rul nu se va putea in graba desparti din bratele rninciunii. $i nici altele pe care Ie-am trait ~i pe care Ie-am facut traind nu Ie putem da la iveala printr-o dreapta $i barbateasca judecata.

De aceste adevaruri Virgil Ierunca a fost con­~tient pma la tragism. A crezut in revolu~ia din de­cembrie, cu indipat.tnare $i eu 0 rabdare ascetidL Volumul Romiinc$te, aparut 1a Humanitas, da seama despre acest donquijotism: sa crezi ca este po­

ibil imposibilul, sa-i sanetionezi ani la lind pe toti eei care s-au bi1Uiearit, s-au desfigurat, au facut tot ee se poate In slujba partidulUi $i inca mai mult dedt aUt. S-au devotat in felul hetairelor, au mimat fanatismuJ cruciatilor, au mimat bueuria, au mimat triumful'ile alegorice ale unoI' sarbatori silnice $i de un provincialism mic-burghez specific numai co­munismului mondial. Mai multe inca au faeut. AUt de muHe au Hieut subiectii lui Virgil Ierunca, incit poti spune pe drept cD. vorba nu ajunge, gindul e nepui-iodos, iara talentul prea roie. Cum sa-i re­umi pe tot.i ace$tia? Cum sa aduni in marginile in­

guste ale W10r vorbe de oeazie enorrna mctafizica a mineiunii. absurdul exceptional, prostia solemna

- 108­

ca li sarutam mma gdisulie eu degetc seurte, reiaS$a cum sUi bine unei aristocratii a proletariatului,

l"J1in puhava a unor mundtori ce $i-au ratat vo­acati devenind aetivi$ti cu organizaloricul $i eu pro­apaganda. 0 anurne propaganda. De neuitat. 0 pro­

paganda desfa:;.urata dupa ritualuri fixate pe ve$ni­cie in calendare. intimplari primordiale cu activi$ti ileg $ti asemanatori cre;;tinilor din prin1ele vea­

a1icurio Toate acestea trebuiau didelnitate de corun ang

eliee. Un sinaxar cu sfinvi cu $epci devenite mai

apoi paJarii din par de cangur $i cacluli brumarii din blana unor rniei fata\i $i crescuti in a$a fel, incit sa nu vaUime preashntitul as $i par al marelui $tab. Al marUO!' $tabi. Al ve$TIieilor incrunta\i, preocu­pati, ingindurati $i patrioti $tabi ai no;;tri.

Am trait destrabaIan minunate! Cum sa Ie ui­tam, dnd sint atit de grozave? Am trait intr-o piesa de teatru, intr-o molcoma atipire din care ne trezea din dnd in dnd, prin insistente saptaminale, vocea celor de la "Europa libera". Ne spuneau pe roma­ne$te adevaruri valabile pentru toti cei ce erau pri ­zonierii de eon;;tiinta ai aeelei atipeli voite sau nu. Mi s-ar putea spune ca acelora de la "Europa li ­bera" Ie era la indemina, acolo, sa-$i pastreze con­$tiinta curata. A$ putea replica simplu ca au exis­tat in exil capitulari la fel de rasunatoare ca $i celea din tara, dar nu mai zie nimie, 0 prea mare sfir$eal rna cuprinde. Un amurg ne invaluie pe toti, 0 sfir­$eala, un crepuseul in care fojgaie 0 sumedenie de orgolii politicoase\ interese netrednd dincol

o de

biata distanta a unui brat intins, frenezii harniee cu titlu personal, mdemnuri de a face politica pe masura semenilor, $i nu invers, ca ~i dnd problema nu in asta consta, In a trage dupa tine, dupa ade­varul in care crezi, pe eei ce n-au ajuns inca 1a el. Este sau nu adevarul negociabil? Este preferabil sa

- 109­

mori eu el in brate sau sa incerci 8a-l atingi pe dru... murHe rasucite ale unui labirint ale carui capete sm greu previzibile? $i daca este atH de departe, atunci cit de mult sa ne rasucim ca s.3.-1 aducem in lume? $i daca-l aducem, in aeest mod mai seamana el cu ceea ce am dorit in decembrie?

Singurul lucru cert pe care-l avem astazi 1 indemina este trecutul nostru, anii pe care i-am trai lntr-o insingurare infIico~atii ~i vocca eelor ce n(, secondau pe unde scurte. Atunci totul fusese mai simplu. Atunci speram intr-un altceva fara conli­nut. A~,t[l~d trebuie ~a-i dam eontinut ~i cnnsta­tam ca totul s-a aburit $i s-a rasucit plin de seena­rii, de iscusinte rasaritc de nu se ~tie unde. Toti am fiicut de toate. In ce rna prive~te am supraveghea borcanele pe care Ie aduceau pionierii ea sa inde­plincasea planul stabilit de tovaru.'?a nora a tovara­!>ei Ceaw~escu, in loc sa Ie sparg, ca sa rna pun de acord eu propria mea con$tiinta ce a$tepta emisiu­nile de la "Free". N-am realizat nimie din ee mi-am doriL M-am multumit sa merg umilit, infrint, des­figurat moral, eu elevii pe la stadioanele uncle se pregateau plictiseli festive. A$ fi putut foarte bine sa nu merg, sa refuz, am $i facut-o de mai multe ori, dar asta nu folosea la nimic, avearn la $coala ~i eu, $i Vasile Popovici, ~i Mireea Pora, eolege cu care imparteam binele unOI' vise traite In comun ~i

raul unoI' umilinte colective. Mergeam acolo la ru­gamintea unor femci. A~a ca stateam inghesuiti in dUdurile stadionului ea 0 turma. Treceau pe linga noi securi$ti preoeupati, activi$ti fremiHatori in ca­ma$i de vara cu minecute scurte. Ni se transmiteau de la tribuna porunei de catre ~efa eu propaganda, o mami grasa care ne mustra ca nu se $tie "pozitia pup", di elevii no~tri, careva dintre ei, nu se a~azbi

regulamentar ca sa iasa bine tl'icolol'ul $i numele lui ueig -l toaea. Pe urma incepea 0 muzica pe care n- acuvinte s-o deseriu. Sa 0 spun. Pe urrrna un 1.1­

amniir balerin alerga eu un steag uria~, straveziu, ro~u-ro~ietic, printre soldati ~i elevi.

Dc ce S~l tacem despre toate astea. cind smt atH de extraordinare? De irepetabile? ~i mai ales de ce sa nu vorbim despre marii no~tri scriitori care aU invatat pozitia pup? Aproape toti au Invatat-o. Virgil Ierunca ne zice ea a!?a a fost, ziarele vremii i11 eonfirma.. Si a1\ii f?tiu Intimplarea asta. Tot 0 $tim. Fapta eu pricina apartine istoriei noastre spi­rituale; sintem tot noi eu ale noastre in ea. Atitea cite slnt bunc ~i rele, loate apartin poporului nos­tru., care a Hicut de toatc: a murit 1a Canal $i a scris poeme dezabuzate despre Lenuta traetorista. In acela~i timp. in aceeasi minuta a istoriei, cum se

mai spune.

Noiembrie, 1992. Criza culturii romfme$ti nu se poate exp1ica deeit intr-un Iel superficial prin dcfidentele difuzarii. presei literare sau prin dimi­nuarea interesului pentru eultura-'in-sine. Criza este mull mai profunda, este 0 criza a unoI' intrebari iundamentale greu de ocollt doar prin indignari. Situarea in raport cu aceslea nu poate fi, la urmaamurmelor, dedt una singura, pe care 0 aproxim , o putem aproxima, prmtr-o expresie neao~a: "Daca.-i bal, domnUor. atunci bal sa fie!". Prin urmare, dadi sintem in eriza, atunci sa ne-o asumam $i. sa 0 du­cern mai. departe, sa 0 adincim pina 1a wtimele ei cnnsecinte. Mil tenl ea de nu vorn proceda a~a, ea, criza, oricum va exista mai departe, obligindu-ne pe toti sa trrlim ini}'-O realitate paralela $i artificial-

e care am pre1ungi-o dintr-o pudoare ce refuza sa dea seama pina ~i de propria ei existentS.· Desi­

- 11- 110­

..............

gur ca ne mai putem intreba daca 0 asemenea rea~ litate i~i mai merita numele ~i daca incapatinarea de a 0 perpetua nu ne expune riscului de a construi o nOWl utopie mai subtila care sa nu mai fie ad­.inistrata de sectia de propaganda a comitetului

central al partidului, ci de propriile noastre pre­judediti.

Intrebfuii lUi Culianu despre cultura postb€­liea trebuie sa-i alaturam altele, ea sa implinim ceea ce am spus adineaori referitor la adincirea criZei. Procedfnd a$a nu inseamna ca ne alaturam necondl­tionat raspunsului oferit de CUlianu, ei dOElr ca-i prelungim intentiile, adaugfndu-i aIte cUeva intre­bari despre libertate, istorie ~i specific national. Cul­iura romana trebuie a$adar plasata in acest sistem de intrebari subsumate pina 1a urma uneia sin­gure: ce szntem) totu$i?

Raspunsurile, previzibile de altfel, se pot in­tinde lntr-un spatiu ideatic ale caroi capete sfiq;ese fn doua sentinte inchise dogmatic in ele insele. Pe de 0 parte viziunea cu gust de cenu~a: smtem 0 adu­natura, 0 populatie, vorba filozofului, dominata de prostie $i de la$itate sau, dimpotriva, un paradis a1 virtuplor $i a1 eompetentelor. Daea am transfera evaluarea atitudinilor aeestora din planul lumese in eel religios, am putea spune ea amindoua ascund in ele un paeat: prima un pacat al disperarii care 1$i refuza speranta escatologica, iar a doua _ pa­catul lipsei de smerenie, al ingimfarii proaste.

Intre cele doua extreme atitudinale se intinde o gama foarte larga de combinatii posibile, de in­trebari $i raspunsuri capabile sa nuanteze adevarul intrebslii acesteia fundamentale; il dezvaluie $i n ascund in proportii diferite in functie de spiritul ritic care Ie anima. Gricum ar £i insa, trebuie sa

aceeptam ca in lipsa celui din urma nu putem sa ne

- 112­

intrebam just despre ceea ce sintem. A~adar, cn cit mai mult spirit critic, cu aUt mai bine pentru inte­rogatiile la care ne supunem.

In eseul sau, loan Petru Culianu remarca fap­tul ea, dupa razboi, in cultura ramana au existat doar rew;ite artistice, fara ca acestea sa participe la

n mai mult pe eare-l define~te sumar intr-un fel organicist. Pe scurt, cultura romana postbelica nu a generat "directii", adica modalitati eoerente de raportare la lumea din preajma ei. Aceste raportari in care se amestecau politica, filozafia $i cultura au existat intr-adevar pina la razboi $i au dat li ­teraturii, filozofiei $i artei romane$ti 0 vigoare $i un dramatism al ideilor in dezbateri de larga cu­prindere. Ca lucrurile stau a1.'a 0 probeaza opera lui Maiorescu, Ibraileanu, Lovinescu, Cioran sau Eugen Ionescu. Toti au pus intrebari fundamentale. Au staroit indelung asupra acelui ce s1.ntem totu$i? (Alatur 1ntrebarii cuvintul totu$i pentru a delimita raspunsul posibil de lozincile demagogice menite sa obtureze relatia limpede eu noi in$ine). Este partial adevarat ca literatura romana a sufedt si ea de 0

atomizare asemanatoare societatii civile. In numele autonomiei estetieului, scriitorii $i-au cultivat opera, s-au multumit in cele mai multe cazuri cu perfor­manta esteticului, in timp ce in restul Europei eo­muniste s-a eonsiderat ca doar estetieul nu ajunge, a el singur nu poate absolvi co~tiinta creatoare

de propriile intrebari, a$a incH s-a ajuns la parado­xul ca literatura .,cu teza tl

, literatura dizidentei $i a angajamentului existential-politic au scos cultura europeana din infundatura "artei pentru acta", pro­movata sub imperative textualiste prin moda fran­cezi1 a noului roman sau a noului nou-roman. Este adevarat ea au existat $i la noi opere literare eu problematiea asemanatoare, in'3a aeestea nu au avut

8 - Valahla de mucava _ 113 _

nici un eeou european, iar generatia tinara optze_ cista nu a adineit linia problematica, ba mai mull a respins-o dintr-o anume dezabuzare sUrnita I?i d~ faptul ca de multe ori curajul inlocuia valoarea ar­tistica sau devenise un pseudocuraj, ingaduit de pu­tere in cazul unora ~i refuzat altora. In multe situa­tii, curajul marturisirilor devenise privilegiu eu titlu personal, ceea ee a dus la canalizarea eforturilor creatiei in planul strict al performantei estetice ell care regimul insu~i a sfir~it prin a se acomoda. Am impresia ca din anii '80 fortam eu totii u~i desehise $i ea ,.ofcnsiva" literaturii eu teza comunista era mcnita tocmai sa ne ofere motivatia sa Ie fortam in eontinuare. La sfir9itul anilor '80 aparuse, aeuta, chiar dad\ nemarturisita in reviste, nevoia unui eu­rent organic de impotrivire fundamentala fata de sistem. Cu doi ani inainte de eadcrea lui Ceau$escu, multi prozatori $i poeti optzecL<;;ti simteau ca lupta pentru aparitia volumelor nU-$i mai avea motiva­~ia de dinainte. Procesul de atomizare a comunita­tii scriitol'ilor, dorit de regim, intra in dec1in prin publicarea i'n strainatate a unoI' proteste colective semnate de dtiva mari scriitori ramani. eu citeva luni inaintea caderii dietatorului primeam semnale 'in Timi$oara ca generatia tinara i$i radicalizase pozi­1ia $i en in capitala se pregateau aetiuni de protest similare. Modelul prestigios al valorii estetice sufi ­ciente sie$i intrase ~i el in deelin. 1mi amintesc ca in aeea vreme discutam daca nu cumva acest efort unilateral de ameliorare a eArprimarii artistice, :?i doar aUt, nu functiana sub forma unei capcane, chiar $1 incon$tiente. care luase forma ingrijoratoare a unei autocenzuri, a unei acomodari cu concesiile tacite ale puterii.

Sint eanvins ca se poate raspunde infinit nuan­tat 1a aceste intrebari. Ie pot eu insumi formula ea

- 114­

sa rna impac cu mine insumi, de~i, dnd Ii citesc pe I{undera, pe Havel sau pe Danilo Kis, am pardi un gtlst amar in gura, ~i asta nu pentru ca au scris .,bin ", ei pentru ca au participat la ceva organic Ia 0

edirectie de care vorbea Culianu, $i care a arun­cat in vetustete romanele lui Ricardou. Aici cred ell ea se afla nodul profund al problemei intuita de culianu; radacinile erizei in cultura noastra.

De aceea, intrebarii adresate culturE trebuie sa-i alaturarn alta, legata de problematica liberta~ii $i a raporU'trii noastre Ia istorie, dupa revolutie. S-a afinnat, nu fara temei, ca lib€rtatea individului nu a putut ii restrinsa, in esentialitatea ei, $i ca, in la­gar sau in afara lui, omul i~i pastreaza libertatea interioara, di aceasta din urma este 0 chestiune de opt in planul eon$tiintei. E$ti libel' atunci dnd

iunete raportezi inlr-un fel personal 1a isto1'ie, dnd 0

ind€.$ti responsabil, adica pe cont propriu, $1 dnd iti asumi conseeintele propriilor ref1ee~ii. Nuan\2-rea poate fi ad'inciUi prin alte posibile Intreba1'i. Una

intre ele, inevitabila, ar putea ti urmatoarea: oare,agindind astfel, eon$tiinta noastra nu se protejeazprintl'-un alt posibU adevar dogmatic de felul: sin­tern liberi in cOill?tiinta oriee s-ar intimpla In afara ei? Numai ca raspunsul nu elimina alte intrebari care 1i submineaza trainicia. Sintem, oare, eu ade­varat liberi atunci cind libertatca noastra exisHi doar in marginile propriei noastre constiinte? Pu­tern fi liberi doar pentru noi insine? Evident ca da, numai ca Rm impre~ia ca in acest din urma caz nu e:;.ti libel' pina Ia capat, 0 data ce nu e$ti libel' sa-i imparta$e~ti si pe aItii din propria ta libertate. A fi libel' doar pentru tine este un cisUg, este 0 vieto­'e, 0 performantadeosebita, numai ca este ceva ase­

manator dabartrii recordului mondial la saritura Ia inaltime. de care nu ~tii dedt tu insu~i. Regasim ~i

~ 115­8"

aid efectul acelei atomizari voite de putere nu dorea ca experienta dobindirii propriei libe~~ sa fie comunicatc1. ~i altora. Ce este in aceste <:olta~1 tii libertatea? Daca libertatea este 0 surna den~~~ bertati pr.op~'ii intr~te ~n .dialog, e$!i intr-adeviir It bel' atuncl cmd te slmtl llber doar m raport ell tin insuti? Omul interior libel' i:;;i construie$te propri: istorie: istoria eliberarii personale. Pe de alta part: sintem in istorie prin celalalt, prin semenul nostrU eu care putem fi in acord sau in diferenta. In fond istoria toata este povestea acestor conflicte depa~ $ite sall nu, a unoI' convingeri interioare ce s-au ex. teriorizat devenind istorie. Sentimentul di in ulti. mele decenii de dictatura noi im"ine n-.am partici­pat 1a istorie. di traiam in afara ei, provine tocmai din faptul ca mai nimic din ceea ce gindeam no! im;ine despre lume nu se exterioriza dedt mtre ni~te limite controlate de putere. $i chiar daca aceste limite erau mai largi decit in alte vremuri ~i chiar daca ele ne-au obligat sa Em mai subtili ~i sa construim alegoric $i parabolic, e1e presupu­neau totu$i un mai putin a1 propriei noastre liber­tati spirituale. Or, dinamica istoriei este data de re­latia libera eu semenii: este eroniea exteriorizata, adidi transpusa in social, a unoI' convingeri de eon­$tiinta. Ceea ce cred eu insumi devine istorie cind binele sau raul marturisirilor mele se regase~te in semenul meu. Istoria este croniea lui da sau nu ne­conditionat libere. Daca nu se intimpla a$a, oame­nii nu traiese in istoria vie, ci intr-o supra-realitate ce se nume~te pe sine istorie prin abuz.

Putem spune, aliiadar, eel 0 cultura exista in is­torie $i 0 determina atunC"i dnd se manifesUi in li­bertate. este istorie a spiritului care iese din sine $i modifiea lumea in chiar fundamentele ei. Din aceste motive, cultura nu poate sa nu dea seama de ceea

16 ­

;nllmpla in islorie. Ra2boaiele, revolu,iile :;i c se s;stern politice .i sociale moderne au fun­

eleet""te culturale. Acestea participa alit la raul enle mai posibil, iar dind'''\.'JIle, cit .i la binele ei

&0ssl;;' CaU2 actul de cultura care dore.te sa-~i a;~ suficient sie>i nU esle cultura toaLa, ci doar acea

'ar ce s-ar putea numi istmie a ameliorarii eX­uril le ca arLa~riJ1llirii prin cultura: adica istorie a cull

pentru arts..In condiliile unei liberti\\i limitate, lileratura romana de dupa cel de-al doilea ra2boi mondial are lost preponderent una a performan\ei solila ln planul expresiei, iar politica creatorilor ei a urma­,it eU obslinatie prezervarea p,opriilor c~liguri eS­tetice care Ie absolva de pacatul colaborationismu­lui. Or, ace lucruri ar trebui despar\ite pentru aaslaste auv Ie putea regasi Intr-un inlreg semnilic . Ace lu operat nu sara •te palrimoniUI valoric al cul ­ceieril, olecindu-i ln scbimb un bun prllej pedagogiC. lra Celine saU Hamsun exism >i in lileralura noas , chlar daca lncercam sa nu-i vedem. Pina la r'2boi, seriitorul rmnan a losl angajat mai inloldeaunaraIn­r-o diversitale "eu tendinta", in direc\il caro li s-a adaugal, de obicei, un sufix ce semnifica, ea.iuiatunci ca ~i aslazi, atil slera politicul , cit ~i ace i a culturalului. Am avut a.adar pa~optism, jun mism. s"miini\lorism, gindiri5m saU 10vinescianisIU. Sub diel. aceste isme cU leudin\a au fosl inlo­

turacuite prin dileren,ieri pe genera\i;, Disocierile ana­litlce intre aceslea s-'U realizat mai ales din per­specliva intertextualitalii presupuse de leza arlei penl arIa. Cind nu s-a intimplat a.a. arta cu ten­din\arumanifesl prin temalica tice"obsedantulUi de­ata e ceniu", c~tigatii initial de cileva con>lilnt artis lo, s-a dovedil a Ii, mal apoi. parte a strategiei ideo ­gice a puterii. Problemalica "obsedantului dece­

_ 117­

niu" a devenit 0 biata inscenare de tip Dinu S., rant, menlta sa ofere aetivi$tilor de partid din cu~' tura sentimentul ca participa la prestigiul uno' dezvaluiri ,;curajoase". I

Este, de asemenea, adevarat ca in mare parte in Europa occidentala arta eu tendin1·a a fost SU,

perior ironizatii sub presiunea teoriilor textualiste care au inlocuit lurnea cu textul. Cititi, s-a spus, ventura textului. Urmarea acestei "eliminari" din

conventie (cc unna, de fapt, 0 traditie de tip avan­gardist) s-a dovedit neproductiva in planul crea­tiei pcntru literatura occidentaHL Revan~a tezei, a atitudinii, a acelui ce continutist fata de cum, S-a petrecut prin proza sud-americana, mai intH, ~i

apoi prin literaturn dizidentei est-europene. Amin­doua directiile au readus In literatura istoria, drama existentiala, dezbaterea politica ~i filozofidi, dar mai ales povestea ea expresie irepresibiHi a nevoll de marturisire.

Din aceste motive ~i in raport eu aeeste modi­ficari de su bstanta ale literaturii ~i culturii con­temporane, intrebarea lui Toan Petru Culianu W are propria justifieare de neUigaduit, cu observa­tia necesara ea orice plasare in extrema unuia sau altuia dintre raspunsurile posibilc risca sa ne lip­seasca de chiar obiectul de analizat.

7 iunie, 1991. In dreapta ~oselei ce duce spre Lugoj, nu departe de comllna Jebel, zeci de oameni sapa aplecati de spate peste culturile de sfec1a. Sea­mana cu felahii egipteni sculptati in basoreliefurile din vremea dinastiilor glorioase din anul 0 mie inainte de Cristos.

La noi chestiunea agrara este mai mu1t 0 re­verie, 0 patima rascolita bruse, 1ntr-o masl..u·a care

, surP pe domnii de la direc,iile agricole ale rins'~iUnilor de cooperative, Nea~teptat pentru toata

~UI!lea: laranul roman de la ora~e ~i sate vrea pa­",Int! Mai anul trecul totul parea in regula, a~a c', pe buna dreplate ~i pentru deplina lini~tire a spiri , se iansau idei de catre crainici speciali­

teior",Ii ai Frontului cum ca, vezi bine, omul nu e \n­v'lat sa lucreze alifel dedt in colecliva ~i, in plUS de asta, la sate traiesc 0 mina de mo~negi, "cete,i ai car\ilo din strana", vorba lui Goga, ~i mal apoi rpens , tabuloasele pensii colcctivisle, s-ar pierde dad,iileDoam fere~te, ar indra7.n i careva sa para­neseasdi traditiile minunate ale agricl..llLurii noasu'c

moderne.N-a fast sa fie a~a, dovada ca 'lin ora~enii, care habar n-au de nimic, s~H;.i ia paminturile, vin a$lia eu pal nebaUitarite de sapa $1. fara sa-1 bag,

me1eIn seama pe specia1i~tii de 1a eeape, se apuea sa sape 10. sfeeHl $i 1a porumb. co. ~i dnd agricultura in a5ta a1' consta. Bo. 1.1nli dintrc ei ~tiu, a<;.a co. ti­ganul lautar, dupa urecbe, de soiuri de porumb, Ie~tiu dupa nume ~i dupa cifre, a~a cum vin botezate de 10. sla\iunile de cercda1'e. Au aflat $1 despre ier­bicid ~i fac tat felul de calcule, cit Peptizin $i c'it Onezin trebuie 1a heclar, en sa nu mai crcasca bu­i:uiana ~i sa nu se mai speteascEl ei agatat de coada sapei. lau eu asa1t depozitele de semint

e. vin eli

ma$ini mid, cu ARG. cu traetoa1'e Inchiri.aLe de pe 10. SMA $i cumpara saci de porumb-boabe tratat, fae ca1cul pentru densitate $i pentru umiditate

elasindu-i eu gura cascata pe adevaratii speciali~ti,a care 1$1 plimba bordero1.lrile pl'intre clientii aee$ti are ciuda,i, nerabdatori, mina\i de 0 nerabd ce ii impinge peste tot ~i le ascute mintea. Se fac pre­

iziuni cam cit ar costa un heetar arat, discuit. gra­pat, semanat. cam cii ar costa carburau\ii $i ciu­

9 ­118

i bueul pentru traetori~tii care trebuie $i ei atra~i sa-i lase in plata cerului pe a~tia cu asociatiile l~ ceapiste. Sari la interval, cum se spune, eu tuical' de~i anul asta se arata prost, di prunele Slnt ca~ pup-ne din cauza unei "cestiuni" pe care taranii 0

numese "buraga" $i care nu pricepi cam ce-ar pu­tea fi: 0 stare matinala misterioasa, dnd aerul de­vine otravit, Ineeto$at $i rece, 1mbolnavind florHe prunilor ~i frunza viilor. Prin urmare H iei eu bi­ni~orul pe domnu! tractorist, stai la marginea ogo­rului $i, din dnd in dnd, inchinati din sticHi, iar el se simte bine, lucreazu mai altfel dedt la eolectiva, simte ca participa la ceva important. Plute~te in aer un leI de multumire tihnita. "Ehe", zice un taiea batrln pe la biserica, duminica, acolo in eurte unde se aduna proprietarii, "ce-i al tau e alta reaba, nU-i ca la colectiva". Cu aceasta ideologie

bberala a razbit taica prin vremul'ile comuniste. Aeu' grozav ce-i place sa-$i spuna, ~i lui ~i alorlalti din curte: proprietari; pa~esc mai altfel, se ingri­joreaza responsabil despre cum merge vremea. Cind se Intore de la biseriea, tree pe linga gdidina lui cutare $i privesc parinte~te porumbul abia rasarit, "nu are caldura", 1$i zie $i 1$i promit unii altora nenorociri, an greu, foamete, $i cu toate astea smt multumiti, multi au cal $i caruta cu "roti de guma", cum zic ei, alea fiind de fapt rotile din fata ale tractoarelor sau ale semanatorilor pe care Ie-au primit a$a, pe sub mina, ea mai tot ce se gase$te in eurtea lor.

Din clnd in dnd, aia de la televizor i$i bat joe de ei $i de munea lor primitiva, li arata eu trai$tile de git, peticite, din care scot seminte $1 Ie impru$tie peste araturi, niei nu poti sa $tii ce fel de seminte or fi alea, da' priveli$tea pare de 1a 1neeput de veac

120 ­

. chia a~a ~i este! "Facem iii noi ce putem«, Ie zice r~ proprietar ~n. asta aparut peste noapte~ ~~ da

irllpresia

:-a~ ~1 vmovat de ceva, eu toate ca-l potsiJ11t obrazmcIa pe care 0 ascunde ~mechere~te in

idOs vinovatiei aceleia televizate. Fe unna aparultot feIul de domni gra;;i ~i vinjo~i, comenteaza ima­

ginil , i~i tuguie buzele, depling starea m care a eajuns agricultura ~i hotarase grabnica revenire a

un nenorociri apocaliptice. llNu se poate face oragricultura moderna in felul asta", zic dumnealor

in timp ce televiziunea 11 arata pe un taica slab ca o sperietoare de ciori, cu 0 palarie de paie sparta pe cap, linga un nepot de c!asa a nOua on a zecea eli trening $i teni$i in picioare, cum scormo

nesc in

pamint $i a$aza cartofi in cuiburi. "Vai de viatenoastdi", spun domnii, tuguidu-$i superior buzel . Proprietarii nu-i mai baga. insa in seama. Se intore de 1a biserica 9i se gmdesc cam pe dne sa puna primar, ea un sat fara primal' e ca 0 tu1'ma tara dini. Se pUng de dezordine, mai zie una, alta, mai privesc 0 data porumbul rasarit galben $i 1'ar din cauza frigului $i a ploilor $i in jurul lor plute$te, abia simtita, 0 multumire tara cuvinte.

13 decembrie 1991. Actiuni de felul celei din 1984 erau probabil notate undeva, in vreun caiet din acela eazon, cu foile nume1'otatc, Iegat 1n­ir-un anumc fel, lipit $i $tampilat pe ultima pagina eu mentiunea "strict secret". Scopul lor era aeel pe care-l repetam eu toti, incon$tient, atunei dnd,e in anumite imprejurari ale vietH, punem lemn peine foe, sau paie, sau oriee altceva pentru a-i intret arderea. Trebuia intretinuta frica. ea era bunul eel mai de pret al lumii vechi, c1$tigul eel mai de soi, cea mai mare victorie a eomunismului aeeastaa1aa fost ~i nimic alteeva. Spaima eonstruita eu rnig

_ 121­

de artizani desaviro;;iti fusese mai impunatoare d cit CanaiuL decft hidroeentralele din Donbas, de:~ Transfagaruf;lanul sau Casa Poporului. Fnca av~ forma translucida ;;i eople~itoare a unei infaptuit,. dcs~lvlr~ile, la care s-a tTudit cu migala ~i rabdar~ I ani in ~iI'. Artizanii ei ~tiau ca arestarile, chiar daca pentru mal putin de doua, trei zile, au efect-ul de dont a1 unei propagari din aproape in aproape ~i onecntne, in felul valurilor stirnite de 0 piatl'a runcata in lac,

Pe Nicu Stoica I-au ridieat baietil pe la sfir~i­tul toamnei acelui an simbolic. L-au supus timp de douclzcei $i patru de are, sau poate en patruzeci $i opt, la ritua1urile dumnealor invechite in eficien~a, Tarturi psihicc, anchete non-stop care imitau, ma­a.r atunei ~i macar 0 data> munca in schimburi a

fiilor clasei muncitoare. La urma de tot a urmat ~i putinti bataie, nu exagerata, tn doze rezonabile, pc masura scriitorilor astora, cu care metodologia pre­vcdea alte prioritati. $i anume tortUl'a psihica, aceasta era de dorit, umilinta, neanlizal'ea pe care ti-o strccoara in suilet 0 palma primita in numele poporului. Dad. ma Yeti intreba desprc faptele in­criminate, v-a~ putea spune ca au fost inainte de toate de natura culturaW. I se punea lui Nicu in seama eel iwea prea multa culturti pe care 0 folosea altiel, cum nu trebuie, prezentase expozitii de idura, cuno$tea tot felul de nazbHii de prin istoria

religiilor, sc vedea :;;i eu Andrei Ple~u $i eu altii de teapa aSluia, intr-un euvint era un dU$man al in­teresclor poporului. Ceea ce era insa $i mai grav, era ca, avind cultura, nu se multumise sa 0 aiba pur ~i simplu. ei l$i batea gura peste tot intr-o pro­paganda indreptata :impotriva orinduirii. Adunase in jurul lui 0 sumedenie de habauci ce nU-:;;i tineau nid ei gura, demonstrau cu argumente din filoza­

lie din sport, din economie, din orice 1e venea 1a iPd , ca socia1ismu1 0 sa dea ortul popii, ca nU

erninam are viata lunga, ~i a1te timpenii de felu1 astora. Guai ai putea crede in ziinatici de felul lui Stoia, carern i$1 indemna colegii de pa1avrageli de pe la Casa Studentilor ~i de la Cenaclul Pavel Dan ca .u trebuie pierdut nid un moment. Trebuie, zicea

destabilizatoru1, sa gindim ~i pe strada, dnd mer­gem la serviciu, sau dnd stam 1a coada, ~i atunci trebuie sa ne gindim 1a cultura ~i 1a momentul dnd o sa vorbim. Cind 0 sa spunem adevarul $i dnd 0

sa ne mintuim, spunindu-l.Prin urmare, I-au luat. Fe el :;;i pe inca vreo

citiva, nu-i $tiu pe loti, ca afacerea, ca toate cele ale baietilor, era cetoasa, nesigura. amestecata in rood voit. Au urmat intrebarile la cenlimetru pa­t1'at: de ce nu trebuia pierdut nici un moment? Ce fel de moment? Cind trebuia sa se intUnple? La ce trebuie sa te ginde$ti pe strada? Dar 1a coada? $i mai ales de ce sa ginde~ti a proasta dnd pOD sa () fad in interesu1 poporului, nu impotriva lui, n1ui ales ca cl "va intretine din sudoarea lui -pe voi, pe tnti parazit;ii a$tia care va dati marL dar de faut

sinteti niste nebunL Asta e!"A$adar, 1-au 1uat. I-au mai repro!i'at, printf

palme $i lectii de patriotism sodali.st, di a expediat te cata10age de 1a expozitiile din tara in strainata , ale unoI' de-alde a~tia care delaimeaza istoria, po­urii porul $i realizarile. Din cauza lor zburda ung prin strainatale, iar noi nu primim niei un pabar c'll apa. La un moment dat un'll1 dintre tovara~ii de 1a sectia Rela\ii eu scriitorii, sau cum s-o fi numit i.-a spus anchetatului ca e inutil sa ascunda ceVel,erele ei ~ti'll tot, cunosc inti1nirile noastre in carno interbelice ale batrinei doamne, ~tiu ca acol beam vin prost ~i vorbeam ca ni~te legionari fanatiei

123 ­- 122­

$tiau desp1'e discupa cu popa ala dizidentu , care. ajuns $i pe 1a "Europa libera". $tiau ca-1 aniver~ sasem pe Orwell, sa nu eredem noi di ei nu $tiu cin

fost asta l;ii ee a seris. Aveau ei cunoi;itinta ea rnet~ geam ~i pe 1a un s1Tb din Mehala $1 ca faeusem acola o organizatie secreta de studiere a simbolurilor fe,

ligioase, 1a care a venit, doi ani la rInd, !$i unlJ"

Mircea Ivaneseu de 1a Sibiu: "cu care stateati acola zi1e lntregi $i-1 ascultati cum va citel;ite poezii, dracu' sa Ie ia ca nu Ie intelege dedt el, a~ smt de incH, cite, ~tiam ca mergea~i impreuna cu Pruncut, ~i BunaI'u, ~i Marineasa, $i Monoran pe la punctele termice ale subsoluri1or ICRAL, pe unde 1ucreaza slrbu1 ala $i eiteati poezii incilcite $i mjurati re­gimul It.

A$adar, la sfir$itul toamnei, I-au saIiat pe Nicu $i I-au tinut vreo doua zile, pe el $1 pe alti citiva, nu multi $i nu ailt de importanti. Ideea, trecuta in caietul eu file numerotate, era ca vestea minunata, bunavestirea pregatita de ei, sa 0 aflam, noi cHiva ce eram mai in fat.a, care publicasem in revistele cenlrale $i aveam premii nationale. Noi trebuia sa ne speriem, bau-baul noua ni se adresa. Aeest lucru s-a $1 realizat. Ni s-a transmis prin relaHirile frag­mentate ale celor 1nto1'$i din buJevardul Leontin SaHijan ca ei $tiau totul. Acesta era, in primul rj'nd, semnalul de receptionat: faptul ca ei, intr-adevar $iiau tot. Era $1 acesta un mit; fiecare dintre noi trebuia sa fie convins ca nu putea mi.5ca in front fara ca ba1etii sa nu aile. $tiau ca mergeam prin cimitire, unde ascultam muzica de Chopin $1 reci­tam, llnga 0 stieHi de tarie, din Bacovia $i gfndeam la nimicnicia lumii; strigam printre crucile de prin aIel CEl. 1?i el, geniaIul, este muritor, ~i gfndul asta ne facea sa ne simtim bine acolo. Lingu mortii din Russu $irianu sau de pe Lipovei e1'am mai Eberl,

- 124­

era'01 vecini eu a ve$llicie careia "i se rupea", cum ziceam ince\o.a\i de disperare .i de alcool, de epoca, de minuna\iile In care ne e:a dat sa traim. 10 fond, dlsperarea aceea a noastra nu era numai 3 noastra ~i ei ~tiau toate astea. Sau poate ea nu~tiaU, altfel nu vad de ce a trebuit 5.1-1 slujeasca pin 1a capat. Nu ~tiau aUt de multe cite 11isa sa searaalnteleaza mitul pe care ~i-l Hiurisera. Bunao , pr .edin\ele de partid de la .coala unde imi du­

incea veacul, Bazil Popovici vorbea despre domnul mcomandant suprem Nicolae Ceau~eseu l?i i~i ex­

prima "serioasele rezerve'l fa\a de cutare sau cu­tare aspecte ale inteleptei conduceri. $i in cite aite numeroase locuri nu s-au intimplat fapte asemanatoare? Cu Mircea Pora ne desfatam!;)i noi dupa puterile $i dupa inventivitatea proprie.wi amintese cum am oprit un doctor in ceaW?escO ,logie in birtul easei Universitarilor, fara martoriasta-i adevarat, ~i cum am strigat, amindoi 0 data, celcbra chiuit-ura "Jos Ceaw~esculC. Uimirea doc­torului nn se poate ex-prima in vorbe, peate fi eel fiUlt asemanaUi cu starea pe care ti-o procura in­tllnirea cu stafia tataIui lui. Hamlet sau, in timpU­rile moderne, eu 0 convorbire pe romfwe$te cu "so­ferul lC unui OZN. ~i cum eram $i noi magnetizati a$a cum era ~i doctorul. am cazut repede de aeord. $i ci1;.i, in cite locurl, n-or fi facut la fel? Alteori da­erii deam note telefonice ca din partea condue de pm.tid a Inspedoratului Seolar $i-i invitam 1a $8­dinte fictive pe secretarii de partid de prin $coli, care se impnsesera in con$tiin,a popu1a tiei didactice a municipiului prin zelul dumnealor deos

ebit 1n a

servi eatlza marea\a. Cl~i alW n-01' fi procedat la fel? Probabil ea din aceste motive, nu din altele,e trebuia, conform unui plan lnscris prin caletel aee­lea eu pagini numerotate, sa fie ridicat Nicu Stoia·

_ 125­

a sa se afle. sa se ~tie. Teroarea nu se construie~te de azi pe milne, este un lucru migalos, cere multa pricepere, talent i?i inventivitate. Tar daca 1urnea

omunista romaneasca se poate mindri cu vreo epocala. realizare, alta mai desaviri?ita dedt aceasta nu cred sa se afle pe ltot cuprinsul batrYnulul nostru continent.

1 februarie, 1991. Tradarile sint frecvente in lumea letopisete1or. "J<llbile" cauta mai ales InaIta Poarta iar jocurile politice se fac pe linga divan cu njutorul patima$ a1 dragomanilor greci, cum era vr5jma$ul Panaiotache in vremea lUi An tonie-Vodii. Acesta fiind in prietenie eu viziru1 Chiupriulioglu, prin e1 "imbo1dea pa boialii tarii cu multe feluri de re1e, cu inchisori, eu batjocuri". Resentimentele ~i patimile politice rabufnese necontrolate. Secventele din letopiset par dintotdeauna: ..Ca ~i dnd era An­tonie-Voda 1a Odrii, nemazilit, inca umi den capi­tani. ~i den slujitori umbla pre uliti:i, strigind $i in­.iurind pa Panaiotache da muiare $i da copii, ~i aceasta auzind Panaiotache sa mai atila la minie".

Venirea cutarui domn capata de multe on semnificatii apocnliptice. Tirania se inaspre$te in­tr-o asemenea masura, ca pare 0 dezlantuire me­teorologica. 0 furtuna, un fel de taifun din acela american ell nume feciorelnic pe care ne este dat meari sa-1 vedem, infrico$ati de spaima ~i admi­

raiie, pe micul ecran. Efecte asemanatoare stirnesc in cugetul cronicarului anumite domnii: nMare $i int uneea t nor i;)i phn de fulgere ~i de trasnete au cazut pEi Tara Romaneasca, eu $arban-Voda, ca ne~te trasnete, eu raotatea lui au spart $i au dezra­dacinat nenumarate case de boien $i de slujitori $i de saraci, $1 pa multi au omorit eu multe feliuri da

- 126

cazn ~l l-aU saracit eu multe fchuri de pedepse, pr e istoria mai jos va arata". ecumCriroel se tin lan~ ~i sint mijlocul eel mai la tndernina de

e evitare a concuren\ei politice. Mijloa­

cel slnt intriga $i alian~ele care iau prin surprin­edere adversarul. $arban voda "au zis Drosului. sa1'­

dariul sa se gateasca sa mearga in \adi mai 'nainle eU trebi, $i s-au gatit $i i-au dat d3.r~i. $i slujitori :;;i pa Aleverde tatarul eu d\iva tatari, tot tilhari, ~i-l invat in taina sa-l dUcfi pina la Birlad ~i sa-l den

ain laturi de drum, sa-i taie capul·'.

Scena uciderii lui Mihai Viteazul are, in 1 topiset 0 solemnitate grava: "lar dnd iu inlr-o di­minea\a, vazu Mihai-voda oastea nem\easea viind

atre cortul lui, unii. calaI'i, al\1i pede~Lri ~i soeoti Mihai-voda ca ace$lia sint ajutoriul lui ~i. nimi.ca de din~ii nu se temea. 1ar ei, proc1et ii , nu au fost aju­tor, ci vrajrna~i. $i deaca vazu ca sosesc, ie~i Mihai voda din cortul sau inaintea lor vesel ~i Ie zise: .Bine-ati venit, voinicilor, vitejilor ", iar ei sa re­

pezidi ca ni~te dihanii salbatiee asupra lui' . Scena aceasta cinematografica este unnata de

una i.mnica. aproape, in care tonul ~i rilmul fl-azei se modifica. Cronicarul are aiei talent indiscutabil de prozaior, sesizand muzicalitatea interioa

ra a

frazei pe care 0 modifiea din nccesiHiti impuse de evenimentel poveslite. Epitete1e ~i compara\iileedispuse simetric creeaza euritmii baroce. Trupul domnitorului a fost frumos ca un copac, sabia iute iar mina. viteaza. Gestul uciderii stirne;;te gindul meditativ proiectat conform traditiei medievale cre~tine in generalitatea principiilor morale: "di a$a u 1uerat pizma inca din 'ceputul 1umn". Mai apoi.

repetiti imprumuta tonuri de litanie bibilica ira a izei: "ca pizma au pierdut pre mul~i barbat far' de

_ 127­

vina, ea ~i acesta", ea "a~a au luerat", ea "pizma au pierdut", "eaci era ajutor". Tot aeest $ir de eonelu, zii exprimat prin conjunctii conclusive intaresc ideea de soarta, de fatum $i de destin nemilo . Moartea domnului ii va fi smuls croniearului gln­s

duri pl'ecum cele puse in stihuri de Miron Costin in poemu1 sau filozofic intitulat aUt de sugestiv ViiQta l,umi.i: "Multe incepthuri dulei / flr$ituri amara Fir$itul cine eauta, vine la marire".

13 aprilie, 1990. CUeva expozitii organizate de Muzeul Banatului la care am fast eu devii prin anii '80 in calitate de prafesar-diriginle s-au do­vedit a fi ni~te lueruri profitabile. Una dintre ele: o expozitie de arta miniaturala ehineza eu expa­nate de 0 ginga';;ie a detaliilor care ne-a umplut pe toti, fie pionieri, fie bunici, fie comandanti instruc­tori de pionieri, de admiratie.

Intr-un alt an (va dati seama la ce intervale se suecedau evenimentele muzeale in ora$ul nostru) , am fast 1a 0 noua expazitie ell a1ti pionieri. eei care fusesera 1a arta ehineza erau de-acuma lieeeni ~i umblau eu fete pe malul Begheiului, nu mai aveau i timp de fleacurile me1e istoriee. De data asta ex­

pozitia euprindea arta egipteana antiea. Foarte in­teresanta $i asta, imi amintese ea impresia "cea mai teribila" a facut-a 0 mumie infa$urata in bandaje, pe care un elev 1e-a comparat ell ni$te caperte de eaiet pirjolite. $i cam asta a fost tot. Este adevarat ea alta data m-am raUicit eu fetita - doream sa 0

duc 1a sectia zoologica - $i am nimerit peste sopi Ceau~escu, care taiau panglici in saloane pustii $i rideau proste:;;te in fotomontaje color de doi metri inaltime. In singuratatea de acolo am avut 0 pre­simtire, mi-am spus: "a.:;;tia n-o mai due mult". In spatele familiei erau, tot color, 9i alti tovarc'i9i eu

- 128­

ra $i costume albe ~i neg-re, ~i ei rideau ~i erau vataCit se poate de ferieiti. ~i cam asta a fast tot. Am

~rut sa merg sa vad cu elevii descoperirea de Ia .;a!lti arheologic Parta, dar dnd am auzit ca

eru1tovarMul director Fa-tu, vajnic luptator penh'U ne, retrocedarea Ardea1u1ui la horti$Lii vecini, i-a schirnbat nUIDele din sanctuar in casa tribului, am renunt.at speriat. Pur $i simplu am refuzat sa Ie arat copiilor un templu sacru metamorfozat in casa de cultura tribaIa. Aceasta initiativa onomastica apartinuse ee10r de la judet. Intentia lor. onesta fus de a feri tineretul de influenta nociva a re­

eseligiei de care activu1 de par1.id 50 izb€a, iata, $i in

vremuri neolitice.

Aprilie-mai, 1991. 0 mare nenorocire a lumii vechi romane$ti a fost generaUi de neputinta aces­teia de a se stabiliza in jurul constant al unui cen­tro de putere. Acest lucru s-a datorat lipsei unei dinastii voievodale coerente care sa strabata, sim­plu ~i eficient, veaeurile 'in Hnia MU$atinilor ~i a Basarabilor. Contestapa anarhica a subminat totul in felul unui coroziv nemilos ~i pradalnic. Acestei neputint interne i s-a aIaturat prapadul atoman eextern. Consensul. cum se spune aslazi, nu s-a rea­lizat niciodata aItfel dedt prin scurtarea capetelor. Dictatura personala a fost singura alternativa 1 guvernare, oriee allceva era lucratura 1a Poart[l.

Instalarea voievodului stlrnea aproape eoncO­mitent contestatia. Drogul puterii infierbinta - ieri ca $i astazi _ capetele romane. Mitul ~efului ~i nlualul subordonarii ne-au binluit (~i ne bintuie) amarnic. Partea naprasnica a istoriei noastre e.sle generata de faptul ca destinul. intirnplarea sau Zeul ne-au subardonat adesea unor nonvalori l unor ne­anturi. Cutare voda, zice cronicaru1 muntean. era

9 - Valah\n de mues\, - 129­

jaca~ (jefuitor), curvar, mincinos. In vremurile lu' "om pa om minca". Chiar daca, sa zicem, adeva~i istoric este distorsionat de subiectivitatea partinicu a celui care poveste$te. detaliile schiteaza totu~i un abis apoealiptie. Sint invocati martori care zic ca "au vazut carne de om fripta tn cuptoriu". Pe VI'e~ me de foamete au fost adu;:;i 1a voda fUiminzi prin!>i ell "vrea sa mince $i carnea acea fripta de om". Mai mult de a:;;a nu se poate! 0 mai mare dezertare din umanitate e greu de inchipuit. De aici inainte Ul"­

meazil imparatia animalitatii. Singura mingHere este gindul ca, probabil, oroarea aceasta este 0 figUl'~l retorica, 0 simplii contestatie hiperbolicii a voievo­dului ce "s-au dovedit cumplit" $i fara "omilinia" asupra norodului. Dincolo insa de adevarul vOl'be­lor cronicarulLri este, totu$i, evident ea la noi cinis­mul guvernarii are traditie. 11 gasim intact pilla azi. imbracat intr-un dispret fata de guvcrnati ra­mas la fel.

A$adar voda lltrimitea slujitorii (mai ieri acti­vul din agrieultura) ~i unde ga:siia ptine (respectiv reeolta din gospodarii) ... 0 Iua $i 0 baga in eurtea domneasca (adica fondu1 de stat) $i de acolo 0 vin­dea eu pret mare". Rezultatul: "ei cei saraci, nepu­Und ajunge pretul Cll banii, ca nu-i avea, muria de foame".

$i tot traditie are $i ceremonialul puterU. Aeesta a\Scundea dincolo de stralucirea lui exteri ­oara pacate grele. Urcarea pe tron era precedata de multe ori de crime, tradari ~i aliante imorale. "Boiarii impreuna cu arhiereii, capigi-ba~a, cafta­nuJ~ calul domnesc, sarutarea sfintelor icoane, cm­tarea axion, divanul cel mare ;d scaunul domnescl/, in care .,voda ~azlnd osta$ii dau cu tunurile ca sa porneasca veselia mare in toata paUtiia", adica in tot ora~ul, sint fetele frumos colorate ale unui ai5­

- 130­

j)efg politic tesut din intrigi, viclenii ~i pire la mai­m in ~alvari de dincolo de Marea Neagra.

arii$i in vremea lui "Constantin Brincoveanu(', ex_vel-logofat, contestatia s-a ivit imediat dupa ur­eare sa pe tron, de~i toata boierimea l-a dorit: ~i

as1ujitorii

, ~i Dionisie, patriarhul Tarigradului, $i pJlffi aga, trimisu1 imparaiului, ~i a1ti agio eu toateetacestea, in delegatia trimisa de "raposatul $ilr vodii la Beci, la imparatul neam\ului" se

banana ~i Constantin Baiaceanul care) auzind despre noul damn, .,1a mare mihnire au venit ~i In sa­vistie vrajma~ul adevarului l-au dus 9i eu tot felul de vrajma~e asupra ~arii 9i domniei s-au inlors

1t

•

Contestatia se faee in umbra. in dos; 1upta politica sfir~e~te in oena, prin taierea capului saU prin schi.­lodire. Inamte de a ajunge insa 1a asemenea infrun­tan decisive, se pracUeau razboiu1 verbal $i disere­ditarea calomnioasa, cum face Balaeeanul, care ,.multe amestedituri au facut, cuvinte impotrivniee la cei mari de acolo sems.n1.nd".

Contesta\ia in arena politicS. este a activitate ce presupu la noi impro$carea eu noroi a adversa­nerului prin toate mijloacele $i eu arice prilej. Lucrul acesta se vade~te a Ii un arhelip. Un topos. 0 pa­radigma. 0 evidenta intemeind 0 tipologie) insin­gerind destine omene$ti intr-o dialedica absurda, cronicizala prin veacuri $i pe care tot cronicarul 0

spune mai bine: "Sa-vai di Aristotel in eartea a ~­sea ce face catra hiu-sau Nieomah ( ... ) zice: ea ce laste rau iaste 9i nebun~ $i ce iaste nebun iaste ~i l'iiu" .

Vara, 1993. Actul de eultura emsta in istorie ~i, chiar daca nu este delerminat strict de ea in felul in care pretindea istol'iografia ~i es1;etica mar­

131 9"

xista, nu se poate totU:;;i sustine ca mariIe creatH al'_ tistice sfnt eu totuI stnhne epocH In care s-au nas_ cut. In dezba terea dilematica referHoare 1a 1'apor_ tul dintre fapta de cultura $i cea istorica, adevarUl, ca in atitea aIte situatii, este situat undeva Ia mijlQ­cul ecuatiei. 0 valoare artistidi nu apartine in in-regime epocii in care a aparut, nu este doar atit.

Daca ar Ii numai aUt, perenitat.ea ei a1' fi impo­sibiHi, iar actul artistic ~i-ar limita comunicarea la vremea sa, transformindu_se 1n moda artistica. Pe de alta parte, nu este mai putin adevarat ca 0 crea­tie artistica nu poate sustine ca esbe cu totul alt­ceva decit momentul istoric in care a aparut. Mai degraba am putea spune ca 0 valoare artistica €S'te istorie ~i inca ceva pe deasupra. Acest "mai multfl face posibila interpretarea $i, prin ea, actualitatea marHor creatii artistice in oricare moment al isto­riel. Tranfigurarea istoriei intr-un "mai mult" an­istOric este 0 chestiune de natura metafizidi. Bu­naoara constatarea, la fndemi'na oricui, cum cel ma­rile teme ale meditatiei Omene$ti pornesc din isto­lie ~i sfir$€Sc prin a evada din ea poate constitui suporlul unor argumentatii In favoarea unei dimen­siuni trans-istOrice a Operei literare. A$a ne apare azi tema literara medievaHi fortuna labilis meta­morfozata (exterior doar) in literatura existentia­listil sau in aceea absu1'da care, $i ea, figu1'eaza de­~ertaciunea umana. ea este a~a, ne-o demonstreaza Insemniirile de battinele ale lUi Eugen Ioneseu. ~i pentru ca, a$a cum am spus, originile acestor teme pornesc din istOrie pentru a ie$i din ea, am putea conchide cii drumul mari]or creatii artistice este di­recPonat dinspre fizica insp1'e metafizica. In peri­metrul concret a1 fizicii operei artistice se inSCrie istoria. dClr ~i oricare naratiune posibi1ii fmpreuna eu toate artele poetice ce jj dau una sau alta din­

- 132­

tre infati$arile fonnalc posibile. Trans1atia dinspre' cimpul "fizic" aJ creatiei inspre metafizica ei presu'" pune parcurgerea traiectoriei dinspre lntrebarea despre cum functioneaza $i cum este alciltulta opera artistica - fapt care circumscrie domeniul poeticii aplicate - inspre intrebarea referitoare 1a ce re­zulta din acel cum initial. Semiotica ~ toate cerce­tarile de poetica moderna ~i-au centrat cauHirile asup1'a primei Intrebari, pretinzind ca 0 epuizeaza partial, daca nu total, pe cea de a doua. Perseve­renta unilaterala in "fizica" operei a1' Ii, In confor­mitate Cll pretentiile poeticii moderne, suficienta in raport cu orice altceva ce a1' putea s8o-i depa$easca marginile propriului demel'S. Pune1'ea in pa1'antez~ este 0 practica specifica mecanismuJui determinist al epocii luminilor, care, la rindu1 ei, se regas~t~ in credintele gnostice din prime1e veacuri cre~ine:

Aeooe radacini Ie amintesc pe acelea aJe ideolo­giei moderne. cu deosebirea formulata limped€ de Alain BesanGon: ,.diferenta radicaHi mtre gnoza ~i ideologie: aceast.a se folse~te de 0 argumentatle non""; religioasa ~i se sprijina pe 0 C€rtitudine de un tip' absolut nou, :;;tiintiIic" (Alain Besan~on, Originile intelectuale ale leninismulu i .. Bue.) Ed. Humanitas, 1993, p. 21).

In privinta cerceUirilor poetice moderne, dife­renta nu mai este aUt de tran$anta. Astfel, de~i se­mioticele contemporane utilizeaza ,,0 argumentatie non-religioasa". aceasta, in feluI gnozelor cr~tine,

intentioneaza sa cuprinda metafizicul printr-un de­mers cognitiv total. In situatia in care procedeaza reductionist, prin eliminarea metafizicii din orizon­tul investigatiilor, procedeul este, a~a cum am spus, de sorginte luminista. Besan90n il rezuma succint in felul urmator: ,,$tiinta obtine cerlitudi­nea ~i impune recunoa~terea ei oricarui om rezona­

- 133­

bil, dar in interiorul unui dmp care nu este eel al cunoa~terii traditionale.

A £i savant insemna, inca de 1a Platon, sa t.e rldici de la aparente 1a realitate, de la fenomen la 1ucrul in sine. Dar ~tiinta noua declara zadarnica ercetarea ideilor l?i a esentelor. Nu in aceasta di­

rectie se obtine certitudinea, ei dimpotriva, in 1u­mea aparentei ~i a schimbarii ... Nu exista alta ~tiinta decit cercetarea legilor. Natura nu cheama metafizica. $tiin\;a este autonoma, se inehide In ea 1nsa.5i, nu mai e 0 introducere in lucrurile divine. Dimpotriva, printr-o conversiune puternica a spi­ritu1ui ea se intoarce spre universul material ~i va­lorizeaza un tip de cunoa..;;tere pe care traditia izvo­rita de la Platon 0 a'}ezase pe a treapUi inferioara" (Alain Besan<.;on, op. cit.. , p. 23). Din aeest funda­ment ideatic se na~te scientismul modem care "re­prezinta a riguroasa circumscriere a ~tiintei 1a obiectul in care ea obtine certitudinea, fenomenul" (Idem, Ibidem, p. 23), $i tot de aici se nase ~i ideo­logiile, printre care poate Ii a~ezata ~i semiotica li­terara ca ideologie 'a cercetarii literare. Multe din­ire caracteristicile ei Ie amintese pe cele ale st1n­gii: inerederea in seientismul pozitivist eu funda­mente lingvistice in vederea constituirii unei ~ti­

int·e a literaturii, reduetionismul - scriitorul este oar constructor de texte -, evasitotalitarismul

metodologk ca ~j sentimentu1 apartenentei la 0 noua ordine (sau orinduire) progresista in cercetarea

perci literare. Cc ar putea aduce in pre7.ent ~i in raport eu

iouie acestea afirmarea unei metafizici a creatiei li ­terare? Trebuie sa recunoa;;tem ca foarte putin in planul eoerent al unoI' definitii metodologice sau a1 unOl' eercetari sL<;temice. Diseutarea ereat.iei artistice in termeni metafizicL eu intelesul a ceva situat

134 ­

dincoI0 de fizica, de fenomen, permite instaurarea unui vag idefinibil ce statueaza judecata valoridi pe temeiuri $ubrede, de feIu1 intuitiei sau al inefa~ bilului care nu-~i poate demonstra propria existen­tao f?i eu toate acestea, prezervarea unor asemenea intrebari poate genera un spatiu de libertate In de­rnersul hermeneutic dobindii printr-o anemiere a unor credinte metodologiee amintind adeseori, prin chiar exclusivismullor, de siguran\,a netulburata a ideologiilor politice. !nirebarile eu tenta metafizica pot institui 0 criza in recepiarea operei de acta. De

ii11Ufe1, creatorii simt intuitiv precaritatea pretent ­lor de ommscienta $i omnipotenta ale judecatilor

critice exclusivistc. Constatarile a,cestea., care diso­cia.zi:i eunoa!;>terea distructiv-Iogiea de alta care na­zuie$te spre mai roult, nu slnt neaparat noi. Lucian. Blaga a construit un sistem filozofic pomind de aiei prin disocierea cunoa~terii luciferice in raport cu c:ealalta, paradisiaca: "Prin aducerea unui obiect a1 cunoa$terii paradiziace 1n perspectiva noua, a cu­noa:;;terii luciferice, se declara 0 "eriza" in object, in ::.ensu1 ca acesta devine simplu Sefin aratat al unui mister in esenta aseuns. A savi~,i acest act $i a is­codi, de pe pragul partii care se arata a unui rois­ter, partea care se ascunde a aeestuia inseamna a deschide "un mister". Cunoa$terea luciferidi mcepe prin deschiderea «unul mister»" (Lucian BIaga, Cu­nDa~terea luciferica, Buc., Ed. Humanitas, '1993,

p. 28).Neputind sa spuna mai nimic despre sine 'ins~i,

postularea unei metafizici a creatiei artistice des­chide un miste1', instituind, adica, 0 criza prin afir­marea unor inLrebari inepuizabile prin raspunsuri ferme. De altfe1, fermitatea pretinsa de solutia se­miotiea la provocarea artei_ca-mister-al-unui-c~v.a­inepuizabil sfiqe~te ea lnsi'if?i intr-un vag metafizlC,

135 ­

asema.nator matelialismului dialectic care pretinde sa. epUizeze intl'ebarea despre spirit in "fermitateacc

dogmei credintei in "materia superior organizati'iC< Avantajul imediat al unei abordari din perspectiv~ metafizica a operei de aria este dat de chiar debili_ tatea raspunsului presupus. Aceasta debilitate ge­ncreaza criza, adica ruptura $i difcrenta, evadarea

in totalitarismul metodei, toate acesiea insemnind. pina la urma, mai multa libertate sau, in termeni semiotiei, 0 amplifieare a echivoeitatii :;;i a polise­miei in raporturile noastre cu arta insa:;;i. Smtem libel; atit timp cit intrebiim. Raspunsur11e noastre, sau ale altora, atenteaza., eu cit slnt mai "imbata­bile", 1a propria noastra libertate, adica la propriul nostru spirit, pentru ea ne refuza $ansa de a 1'a8­

punde $i altfel aceleia$i intrebari. In aeest fel de­venim mai putin Jiberi.

Revenind din planul speculatiilor mtt:-unul concl'et-istoric vom putea constata ca, departe de 8

fi trataUi nediferentiat, spirituaUtatea veche (buna­oara cultura ~i literatura medievala, ca sa riiminem in lumea cre1?tinii) este subieetul unor feti9iza.ri ce i!}i falsifica substanta insa.$i prin etichetari ilustl'e {>e care ne multumirn sa 108 reproducem eu 0 anu­~ita pio$enie exterioara menita sa ne protejeze, ~a, indiferenta.

eu toate acestea, literatura veche poate fi in­tere:santa, fascinanta chiar, claca reu$im sa 0 scoa­tern din aerul muzeal care a invaluie. Spiritual ita­tea veche are nevoie de inciUiri, ea poate incita, poate fi cititii 9i citata. Pentru aceasta substanta ei ideatica trebuie a1?ezatii in raporturi diferentiatoare (~i provocatoare) eli anumite dornenii ale $tiintelor umanisie. Ideea din textul literal' ·vechi poate £1 stirnita prin abordare istorica, antropologie, folclof

~i etnolo.gie, p:ihol.agie ~i~ s~eiol~gie, ~ologie ~i isto­de bisenceasca uDlversala, lstona artel. Toate aceste ar ale unor specializari stride se regasesc 'in

ea1ejU dtorva constatari care \,1n mai degraba de ruleviden\a bunului simt: marile teme literare nu au

virsta ~i nici hotare 'in timp. Ele Slnt depozitarul ~i resu meditatiei omen~ti $1 de aceea au fast rsa rnereu vii. pc tot intinsul veacurilor scurse din mo­mentul in care primul gind a aparut in lume ~i pin~ asUizi. Din aceasta perspectiva nU consider cD. am putea avea vreun cit de nile temei sa ne socotim m:J.i profunzi in gindul nostru despre lume dedtui Ecclcsiastul din Veehiul Testament. lnire gindull~i a1 nostru nu exista i'storie: scepticismul lui rene­xiv nu a trecut prin limp.

Abordarea strict cranolgica ~i unilateral facto­logica a marlior creatori de cultura ai omenirii risea sa ne transforme in prizonieri ai unoI' iluzii subtile. Pentru ce, la urma urmelor, un gindiior preeum Socrate sau un artist de fe1ul lui Dante ar fi infe­rior noua numai pentru ca hazardul istoriei ne-a aruncat pe noi 'in alte vremuri? Absenta televizoru­lui din preajma lui Shal{espeare ne poate justifica pornirile compatimitoare doar daca s'intem fermre eonvin$i ea istoria lntreaga este 0 lunga 1n:;;irui de infaptuiri ~,minunateU in beneficiul nostru ex­

clusiv. '

11 martie. 1991. Tanh M. are peste ~ptezeci de ani, locule~te intr-un cartier de vile vechi din ca­pitala. La prinz man'inca 1a Inter, jos 1a autoservire, pentru ca nu are chef :5a fad!. de mincare. Nu vrea. "Ehei", zicea, ,:pe vremea dnd traia .mamica aveamoaramo~ie in Vrancea, bucatareasa ~i profes de engleza'l. Cind imi spunea toate astea i se ump1eau ochii de 0 sclipire juc8.u!}a. intr-un an a sarbatorit

- 137­- 136­

~

Craciunul Ia familia Goga, I-a cunoscut pe regelMihai, care era rnai mic decit ea, a$a ca I-a avut e

in grija. Tatallui ianti era general, a facut razboiul in Bulgaria in 1913 !;ii, dupa aceea, pe celbUalt, eel mare, al intregirii. Nu a fost prea bogat, dar ~ tinea bine, fusese 0 capacitate ~i, la urma urmeIor avea mamica avere pentru toti. In Vraneea tanti se jntelegea exeeIent eu taranii, 0 iubeau ~i 0 invalau Sa spuna tot fe1ul de prostioare despre barbati ~i femei, ..1?tii dumneata cum 'Slnt oamenii simpli, mai "~cutiti la limba. Lume, domnule, adevarata, nu prostii de-~tea eu trepadu~i mincino~i care se cred bUricul pamtntului $i-s ni~te zerouri impartite-npatru".

A fost la Paris acu' un an, $i 'in Spania, di arc un mandravel de-asta de ]a Securitate pe care I-a seapat de foamete dnd era un tine ~i asUizi a ajuns mare pe la turnatoni a$tia, a~a eei le-a rezolvat eu pa~apoartele, ei ~i lui barbat' su', comandoru". Mare nenorocire, imi spune, in timp ce rasfoi~te albume de familie din care ne privese baietei eu fU8tite ~i doamne eli paHirii $i eocun. A colindat eu Traban­tul toata Europa. La Madrid 0 tiganca i-a ~,.muIs po~eta din poalii, chiar eind stiitea in ma$ina. A fast o fraiera ca lasase geamul desehis $i hoata a putut sa bage mYna $1 sa traga geanta ei din vremea die­taturii earliste. A tipat ca din gura de $arpe, da' era singura, di fraierul de barbat' su', comandorul, plecase pe undeva prin apropiere sa eumpere un ]ango$ spaniol sau ee-o fi gasit el pe-acolo. Au pier­dut totul. In PO$eia avea bijuteriilc de familie. Vroiau sa Ie vinda ~i sa se stabileasea Ia Madrid, "mi s-a aerit", mi-a spUS, "de servitorii a[;>tia din ceee care-$i dau aere, ni?te martafoi eu pretentii". $i-a l"evenit, eu toate ea a crezut ea 0 Iove~te apo lexia, a treeut $i peste asta, Ii s-au intimplat lor 81

138 ­

m ~i. Comandoful fusese in lagar la IUsi, pe urmaaiin pW?diriile Anei Pauker, ea a luptat In avia'\i.a

germana, dar nu din vina lui, I-au dat ai nO$tri, $i pe el ~i pe altii! L-au dat sa lupte la nemti, eu avi­

oanele lor, asta e!Bern coniac natural in veranda darapanata a easei $1 tanti ofteaza retoric $i aduce yorba despre amantii de aWl-data. Comandorul face pe indignat-ul murmura plietisit $i ursuz eeva inteligibil, are 75 de ani, este inalt, alura sportiv8., bronzat, poana blugi $i sandale frantuzesti $i este cardiac in uHimul grad.

Bern cafele $i ridem de tanti, grozav ce ne mai face sa ridem, ne spune de balurile ofiterel;>ti ),ehei, ce lume; se ingrarnadeau fufele astea eu titluri, ea am avut $i noi de-astea, aIde Ghiea, $tirbei $1 alte farfuze de-as-tea eu singe greeese. Istorie, domnule,

mineiuni de trei parale; armata era ceva, armata regal ; locotenentii umblau pe la Paris $i pUl-tauamanW?i ea domni$oarele $i lumea ii admira, era

eeva $ie".In timp ce vorbim intra 0 percche. Dau mina unui domn eu nume armenese, un batrin masiv eu pielea fetei zbireita, eu un ine1 gros pe deget. Con­soarta armeanului este 0 babatie useata, desprinsa parea din ierbar, platlnata, treeuta $1 ea de sapte­zed de ani, a fost miss Romania; useatura da din cap $i ride absenta, i$i aprinde 0 tigareta lunga $i subtire ea un ereion; ,.a luat-o", lmi spune tanti, "pentru ca putea, avusese un magazin", $i-<mi spune numel unuia foarte eunoscut de pe Vietoriei, ,.de-aiae a luat-o, la nunta au fos1 $i din familia

regala" .Imi toarna eoniae. Rasfoim albume de farniliei eu scene-tip, verande, sezlonguri, in pare invitati familiei, scriitori din e$alonu1 dol. "Aia ruai mad nu aveau timp pentru prostioarele astea, chit di

- 139­

toata lumea ii ~inea Ia mare admiratie, era ° lurne .ic, domnule. Aveam ~laif, eram cineva inlre a~tia

din jur, nu ne dadeam nid pe sirbi, niei pe bwgari :'7i niei pe greci. Regatul Romaniei avea un Cllvmt de spus; dupa riizboi armata ajunsese la mare onoare, nu era de gluma. Vezi, de-aia nu roa im­pac eu a~tia, ell S€Curi$tii a~tia, baremi sa fi avut ~coala sau altecva: ni~te servitoli, a~a Ie-am stri­gat Ia ambasada din Madrid dnd n-au vrot sa ne schimbe valuta ca sa ne intoaroem in tara dupa ee am fost jefuiti. A trebuit sa strig la ei ~i i-a speriat, s-or £i gJ:ndit ca am pe cineva prin guvern sau pe la ministerul de intern.e, insa eu nu una free de a~tia, n-am pe nimeni $i a$ Ii nlmas la Madrid sa mol' llnga capeia regal{l. dar nu s-a pu­tul, a~ cD. m-am inlors ea sa ° vad pe proasta asta cum se impopotoneaza eu tiiluri $liintifice. Trebuie sa ° 5uport. eu care am fost eineva; bunieul meu a lupk'll in '77 Ia bulgari ~i tata a luptat in Moldova in primul razboi. eu tflranii no.stri din Vraneea".

Tanti s-a ridicat in pieioare. ne prive,;te eu ehii lnceto$ati de pIaeere $i de indignare, imi da

Drdin sa seriu despre astea, ea ° sa-mi puna la dis­pozi\ie albumele de familic. "PoaLe 0 sa vina dnd­va. peste 0 sutci de ani, $i aite vremuri $i 0 sa! sehimbe eineva pe matiafoii a$tia din fruntea ta­rii: Romania a fost cineva, domnule. verreau la noi bulgarii eu cikiula In mina $i toti cautau sa ne in tre in voic. Aeu' am ajuns ca vai de eapu' nostru". DJ din mina a lehamiie. Miss Romania 1937 rid 1ilceti~or. I$i aprinde 0 tigarJ lunga ~i subtire ea un pix. Linga ea, armeanul :;;i-a pc:lrecut miinile peste burta ~i s-a adlneit in fotoliu. A atipit.

Martie, 1993. In lumea romaneasca, seriitorul ~e aseamana varului Pons din romanul baizacian,

- 140­

u~or treeut, U$or desuei, imbracat dupa moda em­pire la treizeci de ani dupa ce aceasta trecuse din

adualitate in istorie.A~dar varul Pons $i retoriea turnului de fil­

de$ par sa fie comandamentele lumii culturale ro­man~ti. aroindoua imaginHe aeestea arhetipale con-tin in1auntrul lor promisiunea unei lini~ti fara um­bre, asemanatoare aceleia oferita natiunii in anul '90 de afi$ul electoral mtens eolorat in care pre$edintele provizoriu zimbea lini$titor a$ezat pe un scaun li ­ni$titor llnga 0 roza lini$titoare. Aceasta lini$te din aHe vremuli, aeeasta Arcadie tutelata de senina­tatea imperturbabila a tropilor are gusiul de mu­ava al unei mediocrita1,i preten~ioase, nu esie nici

caIda, niei rece. este undeva la mijlOCul lumii, in neul strimt, sufocat de navala atHOl' creatori ce

au descoperit binefacel'ile turnului de filde$. oste­nind sa transpuna in versuri sent.iroentele pentru [emeia iubita dupa ee, mai inainte vreroe, aceia$i, transpuses in versuri sentimentele care ii in-era rercasera in raport eu Partidu1.

Toamna, 1993. Cultura a coborit astazi in lstorie, nu se mai poate f,ustrage fit-murilor acesteia ')i nid nu mai poate sa-$i pastreze aura de superio­Titate de la inaltimea ca.reia scruta cu 0 anume in­gUduin\a \0\ ce se inUmpla dinco\O de perimetrul~trict delimitat de propria ei performanta. Nostalgia dupa vremuri1e de dinainte ascunde inlauntrul ei nevoia de a fi in alara istoriei; nostalgia de eare vorbim are lcmeiuri metafizice, 0 metafizid\, alta decit aceea a medi,evalitatii . una ee a perseverat 10ra~ionalismul silrnit in vremea luminilor $i care S-3

projectat intr-un corp de adevaruri ..de credintil' menit sa explice lumen prin discurs ideologic. Unli dinlre noi am fost eredincio~ii, al~ii prizonierii unei

_ 141

metafizici constiiuite impotriva metafizicii. Refu­zul metafizicii a sfir~it Intr-o metafizica tara trans­eendenta, fara mister ~i sacralitate, 0 metafizica organizata prin oglindirea negativa a celei dintli. In strafundurile lor, cele doua se intilnesc doar in refuzul istoriei, eu deosebirea notablla ci'i meta­morfoza veche prescria ie~irea din istorie prin

temporalitatea transcendeniei. in timp ce metafi ­ica materialismului dialectic tindea sa evadeze dill

istorie prin inlocuirea ei cu 0 alta suprapusa celei vii. Traiectoria acestei isiorii, aldituita clin adeva­rwi impietrit.e in Iozinci ~i din necesitati impUlSe prin dictatura unoI' argumentatii care se doreau im­placabile ra~ional, sfi~ea Ia dndul ei in anistons­mul unui paradis unde materialitatea lumii se va fi organizat intr-un superlaLiv menit sa tina locul ondror nevoi pe care umanitatea Ie va mai fi avut de atunci inainte. Metafizica materialismului dialectic intentiona sa-$i asume istoria pina Ia de­plina ei epuizare, pe un drum ce urea din istorism spre un anistorism, in urma caruia omenirii nu-i ra­minea altceva de facut decit sa-~i incruci~eze bra­tele pentru a se instala in eufori.a paradisiaci'i a unoI' nevoi Implinite. Paradisul trebuia sa se instaleze In Iume pnntr-o prosperitate gata sa ne scoata din istorie. Gasim in aceste proiectii 0 metafizica a drep­taN sociaIe, 0 metafizica a re.'latiilor economice ::;i alta a relatiilor dintre oameni. Omul virstei de aur a materialismului dialectic i~i are 0 morala bine definita ~i intemeiaUi in chiar anihilarea care-I face sa fie altfel in raport eu semenii sal. Prosperitatea generala este menita sa ~tearga diferentierile dintre persoane ~i sa puna, in acest fel, un capat istoriei. Ecuatia este foarle simpHi ~i se poate rezuma in elul urmator: omul renunta la istorie, renunta Ia

conflicte, renunta la sine insu~i in clipa clud Ii sint

- 142­

satisfacute toate nevoile. Trebuie sa recuuoa.'}tem ea asemenea idei nu smt s1:raine nid altor ideologii e

ontemporane. !ntr-un fel aSelnanator g'indes ~i democrati.ile de astazi, dar ~i clietaturile. Cele din tii considera, pe buna dreptate, ca saracia ~i sub­dezvoltarea alimenteaza fundamenta1isme1e religi­oase $i nationa1e. 0 umanitate imburgheziUi pare mai pu\in dispusa la orori [$i la esealadarea conflic­

telor militare.Pe de alta parte, dietaturile $tiu $1 ele ca este nevoie sa dea piine $i eire mu1\imilor pentru a le cumpara, din cind in dnd, obedienta . ~a se 1n­timpla 'in China, acolo libertatea se dore$te sa fie mie inlocuita de prosperitatea asigurata de 0 econo 'Capitalista, adica libera. Acolo capitalismul este fo­losit pentru salvarea comunismu1ui.

Toamna, 1990. Destramarea imperiului a ge­nerat, la sfir$itul primu1ui razboi mondial. eon­r vulsii $i apostazll in rindurile clerului $i ordinelocalugare~i catolice din provinciile CoroaneL Unul dintre acestea, vechi de sute de ani, este $i cel a1 franciscanilor . Dezertarea $i abdicarile morale se impleteau in acele timpuri tulburi cu atitudini poli­bee ~i reformatoare in masura sa zguduie vechile obi~nuinte ~i ritualuri ce pareau cindva, inaintea anului 1918, sapate in piatra in felul basoreliefuri­lor care impodobeau frizele bisericilor. Comunica­rea eu centrul ierarhic este precadi, dovada adresa cardinalului loan Csernoch din Strigoniu la 6 ianu­arie 1918 ciHre Provincialul Ordinului . Cardinalul aduce la cuno~tinta ~efului minoritilor despre in­tenti de organizare a Adunarii clerului $1 a ordi­nelara calugare$ti care nu s-a mai 1inut din 10 mar­tie 1902 ~i care va fi, sus\ine cardinalu1, din nou

143 ­

convocata printr-un Inalt decI'€t regal emis la data de 25 octombrie 1917. Situatia ca atare a mandate_ lor in Adunare se vade$te seapata total de sub Con_ trol. $i asta nu din vremea razboiului, ci cu mult fnainte, 0 data ce cardinalul reaetiveaza nUllliri vechi de 21 de ani, reamintind Provincialului cum eel in 1897 mandatul apartinea lUi Csak Cirjec. Car­dinalul dorea sa ~tie daca monahul mai traie~te $i daca mai are vreo investitura.

InClintea prezentarii altor documente, aparti­nfnd unei 1umi ce se scufunda intr-un crepuscul de­finitiv, credem eel nu est'C lipsit de impolianf,a sa amintim, sumar. cadrul 1egislativ tolerant instituit ulterior in Romania pe baza Proclamatiei de la Alba lulia ~i a Concordatului cu Vaticanul, fneheiat de statul roman la mijlocul anilol' douazeci. Toleranta religioasa 1egiferata de aceste acte fundamentale ale Regatului Romaniei j'ntregite va permite treptat re­organizarea ~i I'€vigorarea ordinului franciscan Sflnta Elisabeta pe teritoriu1 Transilvaniei ~i Bana­ului. Faptul aeesta este cu atit mai important pen­

tru cnracterul democratic a1 vietii minoriUitilor In 1·81'a noastrc1 cu cit, eomparativ eu nol, Cehoslovacia a fost, bunaoara, mult mai retinuta in politiea sa religloasa, incheind eu Vatieanul doar un modus Vivendi, tennen ee desemna un tratat mult mai re­strins $i fara obligatiile unui Concordat. Este ade­varat ca un asemenea tratat a fost ineheiat :;;i intre Sfintul Seaun ~i Iugoslavia. Aeesta a fost insa vio­lent eontestat de Biserica Ortodoxa Sirba, care a ho­Uhit, intr-un sinod de pomina, excomunlearea Gu­vernului. Presa vremii vorbe$te despre aetiuni d un inedlt frapant. Astfel, dupa afurisenie, un preot ortodox sirb intcrzice intrarea In biserica a unui '111i­histru ce urma sa particlpe la ceremonia unei hunti

- 144

In calitate de n~. Manifestatii1e din Belgrad, ol'ga­nizate de Biserica Sirba, au blocat pl'actie exerci­tarea Concordatului pe teritoriul tarii vecine. Ro­mania dovede$te a$adar un avans democratic in­diseutabil in l'aport ell statele din jUl'. De atunci $i pina astazi cre~terea intolerantei la noi masoara. in fapt, distantarea noastra de exigentele democratiei. Este adevarat, pe de alta parte. ca in pel'ioada in­terbelica ordinele eatoliee maghiare din TransilvH­nia s-au angrenat treptat in regretabile aetiuni l'e­vizioniste. Cu toate di au existat suficiente dovezi fer-ite de Siguranta ale unei asemenea orientari ale

ordinelor in discutie, Parlamentul tarii nu a sus pcndat niei una din libertatile democratice instituit prin Proclamatia de 1a Alba Iulia. Daca s-a inLim­plat totu$i acest fapt, n vom gasi daar in vremea dictaturilor regelui Carol a1 II-lea, a lui Antonescu 5i mai apoi a eomuni~tilor.

Revenind 1a perioada de sflr$it a primului diz­bOi mondial, constatam dezagregarea vechilor struc­turi care au asigurat supravietuirea Coroanei aus­triece citeva secole la rind. Prabu$irea institutiilor politice ale imperiului a antrenat in paralel $1 dez­ordinea morala a ordinului minorit. La mai bine de o saptamina dupa serisoarea cardinalului Csernoeh din Strigoniu, $eful Institutului clerical minorit din localitatea Stvrtok din Cehoslovacia de astazi, un domn pe nume Alexandru Chrappa, trimite Pro vincialului minoriti10r 0 serisoare-semnal alarrnanta:

,Regret nespus de mult", eomuniea Chrappa, ca, in timp aUt de scurt, a trebuit de doua ori s~ va dau $tid h'iste despre clericaL Mieul nostru grup de noviei a scazut din nou eu doi in~i: Sujanski $i Hradil. care au fost eliminati. Cauza: corespondentii secreta afara :;;i drda$ie cu servitoarele in casa'.

In - Valahln de mUCltVll - 145­

REVOLTA LUI KOVA.CS $1 GOGL

In septembrie 1918 Provincialul Ferdinand Monay prime~te la Arad 0 scrisoare din partea ca~ Jugaru1ui A1exandru Koehl directorul lieeului con­.resiona1 din GadaII6, in care acesta atrage atentia asupra proiesorilor Bernardin Kovacs ~i Dezideriu Gogl pcari petree noptile afara din manastir,o. Aproape nu e 7.i in care ei sa nu vie dimineata d~ la chefuri. Astazi", se pIlngea directorul, "au venit la ora 5 dimineata. Aceste fapte s-au petrecut ~i anul trecut, a5a ea am intrat in gura orai?enilor".

In eonsecinta. Alexandru Koch I'oaga pe :;;eful Ordinu1ui sa atraga atentia celor doi profesoI'i, pen­tru ca, in ce-l priv€$te, el s-a saturat sa Ie suportebadaranii1e.

Raspunsul Provincialu1ui face apel Ja sentimen­tele cucernice ~i la necesitatea aUloritatii morale In fata eorpului $co1aI' ~i a 10cuitorilor ora~ului. Declara di "este inspaimintator ca ace~li proiesori merg ~a de departe eu indisciplina, incH uneori nu sint in stare sa-~i tina niei orele de curs in mod regulat ll .

De fapt, in afara unor sfaturi $i declararea unoI' necesita~i principia1e in plan moral. Provincialul nu ia alte masuri. Lumea veche se destrama, auto­ritatea s.c clatina iremediabil 9i un curent reforma­tor de stinga cuprinde Imperiul ce nU-$i poate, nU-f;i mai poate gasi ritmurile fire~ti de odinioara. Calu­garul Dezideriu Gogl raspunde cu deta~are olim­piana probelor evidente de indisciplina ce i se aduc. n spune directorului ca in fie-care seara, la ora 11. este in pat ~i ca altcineva care Ii seamana a fost va­zut prin localurile ora~ului. Se multume~te cu aceste dec1aratii vagi, pe care Ie inUlre~te trintind u~a ca­binetului directorial. AUt :;;i nimie rnai mult. Tu­multul vietii noi navine~te peste vecbile obediente

intr-un amestee de nepasare 9i liberalism savuros. N'esubordonatii ataca ei in~il?i eu vigoare in seriso­rile trimise Provincialu1ui. Directorul - expresie a unei autoritati ruinate - este pentru ei un individ care ca10mniaza pentru ca are "sufletu1 negru" ~i

.,fierea amara·'. !n scrisorile lor razbat vuietele asaltului Palatului de iarna al tarilor ru~i ~i cele ale marUOl' demonstratii din Imperiul german. Din­spre dreapta eonservatoare spre stinga comunista a lui Bela Kun se masoara drumul unei destramari fara sperante. "Este posibil", declm'a unul dintre In­vinuiti. ,.sa Ii fost ~i sa fiu chiar acum un faU ea­lugar. Ceea ee se poate lntelege u~or, dici doar n-am trait ~i nu tr~iiesc viata eontemp1ativa a ciilugarilor din secolul a1 XII-lea care se frecau pe burta. Am lucrat ~i luerez ~i am avut contact eu societatea ~i

voi avea $i de aici inco10. Ba, horrendum dictu: am aparut $i in localuri publice ~i am petrecut. Viid ca toate acestea sunt crimen laese pentru ca slnt in contradictie cu misiunea dilugareasca, unde princi­palul lucru este formalismul. Caritatea frateasca, mdreptarea frateasca, pretuirea semenilor, toate acestea sunt principii care $i-au trait traiul ~i azi nu mai au nici un farmee".

In eonsecinta, mai multi profesori-calugari din CadaUe l$i anunta intentia de a parasi Ordinu1.

Dr. ALAN PECHY VREA SA RAsTOARNE TOTUL

In toamna anu1ui 1918, Sfatul preotesc din Un­garia Inainteaza un Memorandum catre Guvern, in care i$i anunta dOlinta de a pune 1a dispozitia statu­lUi paminturile manastire$ti in vederea 'lunei noi politici agrareu

. Idei care framinta Europa razbat in textul Memorandumnlui. In documentul semnat de dr. Szalay Matyas, pre$edintele Sfatului preotesc,

- 14G- 10' - 147­

hotaririle sint impuse pina Ia ultimele consecinte politice. Se afirma ca "daca vreodata cumva ar ajunge la drma 0 ordine politica comunista, care nu recunoa~te nici un fel de avere particulara atunei noi ne yom pleea respectuo~i $i in fata aces~ teia ~i ne yom acomoda ci. Noi vrem sa fim munci­tori spirituali mode~ti ai poporului".

Pe ruinele fostului Imperiu $i in timpul revo­lutiei din toamna ~i iarna anului 1918 apare 0 pu­ternica m~care preoteasea reformatoare sub con­ducerea eatehetului Hatvani. Se cere introducerea limbii rnaterne in toate serviciile divine. !ntr-o de­claratic din 6 decembrie 1918 a preotimii din Mis­kole se revendica ~tergerea celibatului preotesc $i a institutiei canonicilor. Intr-un interviu incendiar dr. Alan Pechy, calugar minorit Ia liceul confesio­nal din Miskolc. argumenteaza pretentia dcsfiintarii ee1ibatului considerind ca acesta nu se sprijina anoane. ci esie 0 chestiune de disciplina ce poate

~nceta oricind. Se admiie, in speculatii politice in­ternationale, ca ierarhia ecleziastica superioara n SoC ponte irnpotrivi nazuintelor .iusle ale clerului in­ferior, iar Sfintul Scaun ar putea fi influentat de victoria Antantei ~i de mi$carea de emancipare din Franta C<lre urmare~te $i ea desfiintarea interdictiei de casaiorie a clerului. Se afirma in interviu ea ordinele monahale greco-catolice pot pastra celiba­tul, intrucit due 0 viata contemplativa, in timp ee dilugarii romano-catolici. ocupindu-sc mai ales eu instruct.ia !,)i ingrijirea bolnavilor, pot primi fara di­ficultatc $tergerea celibatului.

InierviuL a$a cum era de cu;;teptat. a stirnit re­actii violente. Wilhelm Fery. socius-.;magister din Stvrtok. declaI'u cal dupa aparitia interviuluL Ii este ru.'3ine sa mai poarte haina Provinciei minorite f?i ca este inclinat, ~i e1 ~i altii asemenea lui. sa se des-

pacta de Ordin din eauza unoI' asemenea insu~te Ia adresa traditiei glorioase a acestuia. Episcopul Szmrecsany Ii cere $i el Provincialului sa ia masuri drastice impotriva reformatorului. Provincialul se muHume$te sa-$i lini9teasdl temeri1e expediind 0

scrisoare din Arad catrc ~eful casei din Miskolc, In care afirma inspaimintat: "tmi place sa ered ca to­tul se reduce la exagedirile indraznete ale unci eon­dei gazetarese, $i nu 1a ratacirea unui eonfrate".

Degringolada cre$te $i alunecarea spre stinga ~ aecentueaza. Pe la mijlocul lunii martie a anului 1919, directorulliceului din Gbdo1l6 i$i anunta su­periorul ea mai multi profesori au intrat - ea mun­citori-educatori - in rindurile partidului soeial­democrat. Printre ei se ana $1 Bernardin Kovacs si Dezideriu Gog!. 0 1ume veche apune, 0 alta 1.5i prcgatc$te drurnul dramatic, ee se va iniunda din extrema stinga spre cea dreapta $i invers, intr-un

ig-zag ideologic care va inslngera pentIu rnulte del.:enii intreaga Europa Centrala $1 de £5,""

In consecinta, imaginea solgabiraului impe­rial. traind tihnit intr-o 1urne incremenita in ono­run sect.ilare

l se ret rage in cadrele 1ronic-crepuscu­

lare ale unei literaturi originale. 0 literatura care j~i va gLISi originalitatea in chiar acele revolute rit­muri de viata cotidiana dintr-o Kakanie condam­nat.a sa ramina suspendata ve9nic in propria ei ba­nalitate fara perspective.

Primavara, 1994. Prezenta lui Lucian Raic impreuna eu Sarin Titel la Timi$oara. in urma cu zece ani, sau poate ca $i mai mul1;i, nu mai $tiu, n-a$ mai putea spune timpul ce ma desparte de vremea de atul1ci. asadar prezenta lor iusese, pentru cei ~ltiva tinerei nimeriti in preajrna lor, ceva de na­

tura unei experiente esentiale pe care 0 simt ~i as­

- 149 ­- 148­

tazi ~i n-o pot spune. Acesta imi pare a fi singUt'1I1 argument in favoarea credintei de acum ca int1lni_ rea aceea a avut rosturi mai adinci dedt sirnp1u lor marturisire. Am cunoscut doi oameni f?i nici n-a~ mai putea adauga altceva, nu ~tiu ce-a~ mai pute~ spune dcspre acest fapt pur ~i simplu. Daca a,5 pre­lungi determinarile acestea doua din urma ca Sa aiirm ca a fost un contact simplu $i pur, a1' insemna sa rna exprim putin conventional ~i pretentios ~i sa nu zic mai nimic. $i nici nu $tiu cum a$ putea dez­valui ceva din modestia lui Lucian Raicu, mai ales ca nid nu era a~a, ci altceva) un altceva care TIU se poate determina prin grade comparative. ~ putea astazi aproxima experienta aceea

aItfel: intllnirea cu Lucian Raicu a fost similara ell experienta pe care 0 fncerci atunci dnd te intflnel>ti eu libertatea. Oricit ar parea de exagerate $i tocite vorbele astea, ele ascund totu$i 0 realitate imposibil de nurmit nItfel. Pentru ca Lucian Raicu avea 0 1­bertate a sa ce nu-i apar~inea cu totul, 0 data ceo in preajma sa, erai liber. Libertatea autentica, adica spirituala, a lui Lucian Baicu era, ca oricare li­bertate de acest fel, modesta, aparent non-semnifi­cativa $i fireasca. In preajma lui Lucian Raicu, irot dau acum seama de lucrul acesta, m-am simtit bine pentru ca eram libel': libel' sa nu fiu neaparat in­teligent, libel' sa-mi expun, dadi am chef, golurile d~ cultura, libel' sa tac $i sa-mi aprind un Ca~'patl fara, libel' pentru ca personalitatea lui Lucian Raicu nu te subordoneaza, ci te lasa sa Iii a$a cum te tai capul. In felul aeesta nu m-am simtit decit in preaj: ma lui SOlin Titel sau Mircea Ivanescu, linga el eram pur ~i simplu, aUt ~i nimic altceva.

In ce-l prive~te, Lucian Raicu este aUt de plin de aceasta libertate, inert nici ca-i pasa cum se in­

- 150­

fati~eaza ~i cum vor~te in public, ba rnai mult inca, Lucian Raicu este intr-atlt a1 ei, IncH prefera sa serie mai ales despre spiritul creator; atunei esle libel' talentul sau, cind scrie despre obsesia criterii­lor ee organizeaza judeeata critica ~i nu cind ele se manifesta in felul sentintelor definitive. In nenu­marate loeuri in reflec1iile sale, Lucian Raicu su­prapune opera literara autentica peste spatiul greu de cartografiat a1 izvoarelor vii ale libertaiii. Va­loarea artistiea nu poat-e £i epuizata prin ofensivele demersului critic, nu poate fi incarcerata in imobi­litatea hotarlrilol' valorizatoare lipsite de recurs' Dante, Tolstoi sau Eminescu nu sint numai ceea ce se spune ~i ceea ce s-a spus despre ei; daca ar Ii doar atit, literatura toata s-ar transforma, dintr-un spatiu al libertatii, lntr-unul a1 totalitarismului. In­doiala ar intepeni in cel'titudini, mi~carea 5-ar pro­iacta in imobilitatea concentrationara a sentintelor estetice, ar fi numai ailt, ~j daca ar fi numai atit tot tragismul care da pn~t vietii acesteia s-ar seurge In utopia moarta a unoI' limpezimi fara umbre. A$a­dar exisia ceva care, dupa cum nc asigura Lucian Raicu, da "continuitate omului in lume", un anume eva ce "impiedica deza.gregarea omului ea om, a

vietii ea viata umana/( (citate din Lucian Raicu RCf1ectii aS1l,pra spi1'itului creator) Cartea Rom§.­neasca, 1979, la pagina 189).

Celalalt nume al acestui "ceva" s.e cuprinde in modestia non-semnificativa aparent a unei liber­tati ee da temei firese vietii. Lucian Raicu $tie cn nimeni altul toate luerurile acestea, dupa cum 9tie $1 faptul ea opera mare este libera fata de oriee altceva In afara propriei maretii, d aceea, ea, capoclopera, nu este premeditata de ni­mic, niei macal' de proiecte ~i ambitii marl. niei macar de initiative fil020fice grandioase sau de in­

- 151 ­

vestigatii tematice exotice. La fel cu libertatea, ca­odopera este l?i aUt, aidoma fireseului modest aT

rumusetii lumii. 9i pentru ea toate aceste lucruri e.xistau ~i aeum zece ani, poate ca, de aceea, m-am sim~it bine in preajma lui Lucian Raieu. Atunei arn fost. pentru doua zile, liber.

Noiembrie, 1994. Unul dintre ci~iigurile sigure in care eredeam acum einci ani, in primele sapta­mini de dupa revolutie. a fost acela al reconeilierii islorice romano-maghiare. Mi se parea atunei foart greu sa mai poata cineva rasturna uria~a dovada de solidaritate inter-etnica petrecuta in Timi~oara. A fost fara indoia1a ~j asta 0 utopie in pI us, alatu­rata aHora, in acea virsta de aUf a istoriei noastr~

postdecembriste, care a durat 0 luna, eel mult douD.. o analiza atenta ar arala multe dintre utopiile de atunci ~i urmarile lor in vremea de astazi. Revolu­tia a fost $i tragica, $i tenebroasa, ~i mareata. A prilejuit gesturi de curaj ce au inlemeiat liberta­tea Cl$tigata pentru prima data atunei, fara sa fie data a~ cum se diideau alimente prin magazine. In primele saptamini am trait cu totE un reI de roman­tisrn avintat, pur ~i moraL starea aceasta am mai regasit-o in Piata Universitatii. Tot ce s-a intimplat mai apoi pare un fel de lunga trezire dintr-o betie intensa, 0 mahmureaHi lehamisitiL de aici sentimen­tul de insatisfaetie imbracind uneori forme extreme, ultimative $i extreme. Totul este ~i a fost inutil, se spune adesea, sau, altfel, se da viDa pe popor, care nu este copt, nu are maturitate democratica $i nid cultura politica sa perceapa $i sa asimileze marile idoealuri ale Revolutiei. A~adar. la cinci ani de la elib~rarea Romaniei de sub ocupatia comunista pu­tem depista 0 criza politica, un abandon abrutizat. Ne cerem unii aItora astazi, en $i in urma ell DatrU

- 152­

ani, sa nu tradam idealurile Revolutiei l?i oamenli par sa fi uitat ca a existat vreodata a~a ceva; am ramas c'itiva, "puri ~i lunatici", sa retraim tumul­tul de alunci 1a date fixe, in "rilua1uri" monotone ce risdi sa inceto~eze totul inca ~i mai multo Rever-iile, avinturile mesianice sau deprimarile pot fi utile in literatura, in politica a1tele sint intrebariJe; buna­oara, dnd tradam idealurile: atunci cind Je abor­dam idealist sau pragmatic? A trecut virsta roman­tidi a politicii, se intreaba, ar trebui sa se intrebe, oamenii poliUd din opozitie, sau unii dintre noi ne t.ransformarn pe nesimtite in avoeati ai diavo­lului impingind intransigenta treaza a unora in bra­tele pacatului? Alta: pentru tradueerea idealurilor Revolutiei in eoncretul cotidian este suficient sa Ie arirmi nediferentiat sau ar trebui sa Ie consideri

ai degraba expresia unei deveniri, un proces trep­tat structurat intr-o strategie eoerenta?

Daea vorn analiza insa dinamica politica din vremea Revolutiei ~i pina astazi, concluzia ar fi mai degraba inversa. Astfel, aUt idealul reconci­lierii etnice, cit ~i aee1a al decomunizarii tarii ni s-au parut in urma cu einci ani implinite, mira­eulos aproape, prin chiar inlaturarea lui Ceau~escu. De aici inainte, toata istoria noastra postrevolutio­nara ne apare ca 0 continua degradare a ceva su­blim} paradisiac aproape, care a durat, a~a cum am spus, citeva luni. Consecintele acestor exaltari vizio­nare sint lehamitea, senlimentul permanent al pro­fanarii ~i, in final, demobilizarea generalil, refuzul militanti.5mului politic ~i a1 politicii in general. De ..weea. ca sa nu mai trateze idealist idealurile, opo­zitio are de gindit la doua aspecte esentia1e: dis­CUThul politic ~i eomportamenLul politic. Acestea doua se eompleteaza reciproc, tot 3.$a cum gestul inso\.e~te 9i subliniaza replica in lumea leatrului.

- 15

In fapt, ~i politica este un Iel de teatru eu SCena '€gizori ~i actori. Intrebarea pe care ar trebUi &i ~i-o puna liderii opozitiei ar fi, ~adar, cam ce leI de spectacol a1' trebui tsa ofere electoratului 0 data ce apare tot mai evident ca simpla afirmare exal­tat-mesianica a dtorva idealuri nu mai convinge.

ompa1'atia posibiUi a1' fi aceea cu un ageamiu in ale literaturii ce i~i striga sentimentele ~i iubiriJe in pagina scrisa, ca sa constate di cititorul casea plictisit la tot tumultul sau. Acesta este pa1'adoxul In care traim: idealurile nu ne pot salva din criza pobtica, nu smt suficiente, ~i eu cit Ie afirmiirn mai tare $i mai raspicat, cu aUt convingem tot mai pu­tin. Idealurile trebuie puse altfel In pagina, ill dis­cursul politic. Cititorul, ca ~i cutare eleetorat din cutare ora:;;el de provincie, nu este interesat de in­tensitatea sentimentelor 110astre declarative, ci de cu totul altceva. Tot a,?a cum sc1'iitorul priceput se folose~te de sentimente $i nu ramine la ele, in po­litica pragmatismul, profesionalismul rational. rno­deratia, vorba bine masuraHi sint mi,iloace, posibile, de a face cu puiinta concretizarea idealuriJor. Asta ste ratiunea politicii. Omul politic trebuie sa fie

putintel monoton, conformist, burghe?:, sa poarte cravata $i servieta diplomat. Este greu sa ni-l In­hipuim pe Helmuth Kohl dind declaratii explozive

presei in fiecare saptamina. In politica nu este bine sa "tii afi$ul" Incontinuu, sa fii interesant in fiecare i $i cu orice prilej.

Exista din acest punct de vedere la noi 0 com­plicitate ruinatoare inlre oamenii politici $i presa In care cei dintii lasa de multe ori impresia ca do­1'esc sa fie In mijlocul atentiei cu orice pret $i indi­ferent de consecinte. Plin urmare, comportamentul politic trebuie sa dea senzatia de siguranta, pentru ca electoratul nu voteaza acei oameni politici care

creeaza sentimentul improviza~iei$i aventurii. Sigu­ranta presupune 0 anume eonsecventa in atitudine; nu poti intr-o saptamina sa declari ceva l;li in cea­lalta sa contrazici eeea ce ai declarat inainte. In acela~i fel, nu se poate ea un Eder sa-~i transforme neconditionat colaboratorii in subordonati in numele unei disci'pline care nu a fost cl$tigata prin adeziune libel' asumata. Pe de alta parte, intr-o coalitie este Devoie de un comportament politic specific unei coa­liti in care prioritara este necesitatea armonizarilor

iintere.selor ;;i dialogu1 gata sa intre in negocie1'i $i

compromisuri.Discursul politic nu ar trebui nid el sa fie per­

petu maniheist, pentru a nu banaliza acuzatia. Poateu ca opozitia a1' fi bine sa incurajeze f;>i sa sus­tina puterea in eforturile de integrare in Comuni­tatea Europeana sau structurile NATO, tocmai pen­tru ca aceste realizari sa nu poata Ii reclamat.e de putere in beneficiu propriu.

In fapt, aliante1e pre~edintelui Ion lliescu cu panidele extremisie, fiind 0 forma d€ delegitimare democratica in opinia publica europeana, reafirma­rea periodic5. a disponibiliU1tii opozitiei de parti ­cipare la guvernare, in vederea consolidarii dlmlo­

ratiei $i a imaginii noastre extern~, ii poate crea pre~edintelui mull mai mult inconfort politic dedt simplista critica de rutina. Exemplele ar put.ea con­

inua, dovedind toate di aceasta noua punere in pagina a discursului politic a1' put.ea aduce un spor de eficienta in acth.mea politica. tara abandonarea unoI' principii sau idea1uri. Mai mult ca sigur, pa­radisul pe care I-am intrevazut 0 cEpa dupa R,evO­lube nu-l VOID mai regasi niciodata. de acum lna­'nte: numai ca, aVlndu~l atunci, slntem condamnati <:a tdiim intre rnirajul 1u1 ~i realitat-ea deprimanta

e acum. Tensiunea aceasta tragica $i stresania este,

- 15- 154­

probabil, pretul pHitit pentru a ameliora lurnea ast in care trc'iim. In rest, Revolutia este 0 himera u.: ata de mai toata lumea. Ceremoniile nu mai P~t

minti pe nimeni: Paradisul se dovede~tc gol.

15 septembrie, 1994. !n lucrarea Din i.<;tOtia fanariotilorJ G. 1. Ionescu-Gion reproduce instruc_ tiunile scrise de Nicolae Mavrocordat pentru fiul sau Constantin. Insemnarilc ~mt preluaie de Ione~cu Gion din studiul Ephemerides Daces) publicat de Constantin Dapontes. Ia Paris, Ia sfir$itul veacului trecut: "Crnd intrati in casa unuia din pa~ii eei man ai Imperiului faceti mai mtli 0 metanie; ajun$i in mijlocul camerei, mai faceti una, descriind un semi­cere pentru a nu masca u~a. Apropiindu-va de Lu­ffiinatia Sa, Yeti ingenunchea ~i JUlnd pulpana hai­nei sale 0 yeti saruta $i 0 Yeti duce la frunte in semn de supunere. Luminatia Sa va preintimpina poate dteodata aceasta onoare. Atunci yeti Iua ciu­curii sofalei ~i li Yeti saruta, dudndu-i pe urma tot Ia frunte.

Va Yeti scula apoi $i va Yeti departa de Lumi­natia Sa. neintorcmdu-i niciodata spatele. Daca cu vreun semn pa$a va invita sa $edeti, duceti-va 1n­data in vreunul din coltulile camerei, puneti-va In 'enunchi $i uitati-va cu bagare de seama ca nu

cumva vreun turc sa fie 1a spatele vostru. DacB. LUmlnatia Sa va intreaba de sanatate

raspundeti-i umilit: "'Sarut, Doarnne, prafu1 picioa­relor tale>·; urmfnd a-i vorbi, nu mai intrebuintali dedt persoana a treia plural." (G. I. Ionescu-Gion Din istoria fanariotilorJ Bucure~ti, Stabilimentul grafic 1. V. Socecu, 1891. p. 92, apud C. Dapontes. Ephemerides Daces, Paris, Ed. Legrand, 1881 vol. II. D. XXI).

Dincolo insa de aeeste ritualuri ale aservirii ab­solute, multi dintre principii fanarioti au fost re­formatari autcntici, cum este ~i cazullui Constantin lVlavrocordat. Eforturile sale de reforma a societatii rornan~ti s-au concretizat intr-un document remar­cabil, publieat in anul 1742 in jurnalul "Mercure de France" eu titlul sugestiv de Constitufie. Acest act .,a furnizat primul mare efort de reorganizare a ansamblului vietii sociale ~i politice a tarE ( . , . ) indicind directiile in care se VOl' fi angajat toate eforturile. reu$ite sau e~uate, ale suecesorilor fa­narioti ai lui C. Mavrocordat" ($erban Papaeostea. La grande charte de Constantin Mavrocordat (1741) et les reformes en Valachie et MoLdavie, In ,Symposium", Thesaloniki, Institute for Balkan Studies, 1974, p. 365).

Importanta acestui document este foarte mare pentru cunoa$terea tarilor romane$ti in veacul al XVIII-lea, fapt recunoscut de majoritatea istorieilor romani. Pentru $erban Papacastea, carta lui Con­stantin Mavrocordat este "un instrument de prim ordin a1 politicii de reforrna", fiind, in acel~i timp, ,,0 marlurisire pretioasa pentru istoricul aplecat spre analiza resurselor societatii romane$ti din seco1ul al XVIII-lea. Oglinda fideia a lUlei lumi aflatii in­tr-o criza profunda, aetul lui Mavrocordat ne dez­

iiIuie atit problemele care se ridicau inaintea gu­vernarii principatelor romanel?ti. cit $i solutiile noi pe care le-a gasit principele fanariot" ($erban Papa­costea, op. cit., p. 366).

Reformele lui Constantin Mavrocordat au UL­

martt, lndeosebi, doua domenii fundamentale In ilsura sa opreasca scaderea dramaticii a popula­

~iei din talile romfme~ti, care pa.rasea in masa do­meniile boiere$ti pentru a se refugia in Transilva­nia sau In sudul Dunarii: sistemul fiscal $i eel ju­

- 156 - - 15'­

Noiembrie, 1994. In volumul Dirnpot . ._ (Ed. Humanitas, 1994), Virgil rerunca dovede.t;''''' .tie tOlul despre cUllura romaneasea de astaZi. ~~ nU-j poale sdipa nimic. Virgil Ierunca Contab;r~ zeClzii $i inventariazc1; niciodata nu a f'!kut aJt~ ceva; cu un ochi a privit Ia estetic $i cu altul 1(} etic. N-a putUl .i nici n-a dorit 6a procedeze all­fel. In dOsaru] aceslei indelelniciri critice se afl,n o co secventc1 care nu s-a plictisit de sine 1nsao$i niciodata, chiar daca $i-a asumat riscul sa fie Pu­lin pasaca .i pulin incaPatinata, maniheista, ar pu­tea spune unii, partizana pina Ia exasperare $i pinii dincolo de ea: 0 critica literara care nu s-a acomo_ dat specificului social-politic. Pur $i simpIu, invcs_ tigatiile lUi Virgil Ierunca nu se lasa adelnen.ite de striilucirea de iild~ a artei pentru arta $i se inca­patineaza sa scruteze biografia autor-ilor, nu vrea in ruptul capului sa aceepte ca una este aria, $i eu totul altceva viata. De aeeea 0 asemenea intt"anSi­genta poate genera criza culturii romane$ti, or noi - nu-i a.;:;a? - vrem sa depa$im eoza, sa 0 alun­gam din mijlocul nasiru, altfel totuI se clatina, S€

fisureaza piedestaIe $i se intuneca perspectivele. Vir­gil Ierunca nu vrea sa renunte Ia Credinta sa cum ea 0 criza trebuie asumata, nu rezolvata. Sau re­zolvata prin aSUInarea ei, prin adincirea rupt .. pIna la un fel de aseeza severa care nu ne sta bine deloe. La urma urmelol', de cite ori nu ne-a fost dat sa admirc'im inteligcnte vii, care au .<;>tiut aUt de bine sa ironizeze eLi umor inerincenalile, sa Ie indrepte in alte direqii, sa relaLivizeze totuJ, in ideea ca nu poti locui in absolut decit atunci cind nu e$ti obIigni sil ie frecl zUnic de maruntii loca­"tar'] din imanentuI cultul'al. Numai ca problema €SiC' mult mai pupn SUbtila: 0 data ee exisL.1 in9i care au trait, -?i Lraiesc inca, intr-un absolut al imo­

- 160 ­

ralitatii, trebuie ca altii sa vrea sa explice macar cam cum ar fi absolutul moral, ca sa putem sa pricepem ceva din lumea asta in care trihrn. Este adevarat ca cei de pe unna nu pot pretinde ca sint izvoare absolute ale rnoralita~ii decit renun­tind sa rnai fie in9i morali . .A1adar ei nu pot sa. puna ce nu stnt, in sehimb ceila1ti pot spune

enormitati care Ie tmplinesc devenirea. Atunei eind Adrian Paunescu declara in revista "Flacara" di. mareata ctitorie a Canaiului se vede de pe Luna, pentru ca, dupa citiva ani, sa se declare opozant al lui Ceau~escu, el nu fncea altceva dedt s.1-$i irn­plineasea rostul $i vocatia, aceea de a tinde spre un absolut al imoralitatii. Comparat eu Adrian Pau­nescu, dictatol'ul apare eu deficientc tn imoralita­tea sa, 0 data ce S-[l dovedit consecvent eu ceea ce credea el pina in momentul in care fo~tii adulatori I-au impu$cat. Din aceasta. perspectiva, Pauneseu 1i este superior in imoralitate. A~adar, Nicolae Ceau­$eseu est.e creatia lui Adrian Paune3cu $i nu inver'S, pentru ca intotdeauna ereatol'1I1 este superior crea­turii sale. Pauneseu a fast duplicitar; Ceau.~escu, nu: Ceau~escu a mai fost creat de toate acomodarile noastre inteligente, de toate motivatiilc, de toaie subtilitatile ~i strategiile. Prost fiind, Ceau$eseu a fost eonseevent eu propria sa prostie; noi ceilalti inteligentii, am fast ineonseeventi eu propria noelS­tra inteligent,a. Numai ca tot persev€nnd pe drumul acesta sf1~im eu totii in preajma lui Pauneseu, daca nu ar fi Virgil Ierunca $i alti citiva, un prozator, un critic, cltiva poeti, dupa cum vedeti nu foarte mu1~i, destui 1n5a ea 5a-i poata zadarruci bucuriile lui Adrian Paunescu.

Mai apare aici 0 alta intrebare in masurii sa n€ puna pe ginduri, sa ne impinga din nou in

11 - ValBhlll de muc:avlI _ 161 _

chinga scrut"rHor cu gust Socratic: se spune ad.... eu 0 anumiia u~urare cum ca In and l?aizeei lllulti au erezut in purtid. penin! cil fusese 0 perioada a libertatii. Ma tern insa ea ~i 0 asemenea motivatie aseunde InJauntrul ei eel mai dinliiuntru acelasi [ruet otravit: tentatia de ::l fi blfnzi eu noi m.5in~ suspendarea spiritului clitle pentru a putea Sa n~ vindeca.m, depa~ind criza dinlauntru prin refe_ rinte istorice. Mel intreb eum am putut erede ea par­tidul eomunist era 0 solutic in momente Yn care toc­mai datorita faptului ea era pe lume mai putin eo­munism s-a dovedit a fi mai bine. ill fapt, nu e imora] sa-ti dai adeziun<::>a unui partid tocmai pen_tm ell 1$i tradeaza propriile idealuri?

Iattl insa ce spune Virgil Ierunca in 1966: "Care este sau ar trebui sa devina, atitudinea noastra iata de proeesul de liberalizare? De buna seama, una de satisfaetie masurata. Cine ar putea sa ramma indi­ferent la eroziunea lan~urilor? eu atit mai mult eu cit eomunismul nu se imblfnze$te niciodata dintr-un exces de putere, ei dintr-o slabiciune asumata ea atare. Dar, mai ales, satisfaetia de a vedea ell scla­vilor Ii se tngaduic. in sfir$it, sa devina cit de citoameniet

•

In finalul articolului tonul se inaspre$te treptat, scepticismul se ridica Ia inalpmea eugetarii fiIozo­fiee. Libertatea este fiinta noastra spirituala 1n de­venirea ei, liberalizarea este un eeva exterior, 1a care- asistam, pentru eli aceasta este 0 eomedie a li­berta~ii, un dar, un hattr ofent de totaJitarism, un lux. 0 slabiCiune. Mai apoi critieul ni se ad1'eseaza noua, aeum, i'n chiar aeest al cineilea an de la revo­lU~ia antieomunista. Intre ceea ee credea el atunci $i ceea ee crede asUizi nici nll a treeut timpul, con­secventa lui Virgil Ierunea a evadat din istorie $i se tine scai de actualitate in felul Yn care doar rna.,.

rile adevaruri de con~tiinta 0 pot face: "Existfun ea oameni 1iberi dadi alungam mirajele eonfuziei. Sau nu organizam confuzia. Organizatorii de confuzii se dovedese In ultima vreme $i mai numero~i ~i mai primejdio~i dedt naivii lipsiti de acees Ia actul barbaiesc al disocierii critiee".

12 iulie, 1991. Fragmente de sc1'iso1'i confis­cate de Siguranta in perioada interb€lica din seri­nuri monahale. Iubiri, blrfe, rauUiti, nimicnicii ome­ne.;;ti ~i ambitii politiee prin manasti1'ile franeiscane de plin Transilvania. 0 lume pHna de euloare, exo­tica aproape, greu de disciplinat, in ciuda indem­nurUor repetate de In Roma. La 30 iunie 1931 se trimit serisori din Cetatea Eterna pentru convo­carea Capitlului - un fel de Mare Adunare a mi­noritilor. Locul adunalii va Ii Aradul. Mai tirziu, nu mult mai tirziu - in fond ce inseamna citeva luni comparate eu batrmet.ea Conventurilor - a$a­

a1' nu mult5 vreme dupa p1'egatirile de tinere a CapitluIui, Olga A. (in original se da numele de familie intreg. Noi il suprimam aiel din motive lesne de lnteles) Ii trimite 0 se1'isoare unui parintc minorit expediat din Satu Mare, str. Tudor Vladi­mirescu, nr. 2. Scrisoarea incepe eu cuvintc1c Draga Pal i bac.~i.

De 1a Roma, Sfinta Congregatie procedeaza cu tact pentru ca la Miskolc sint probleme in privinta lausUlii, in jurul lui vita communis, a rasei ealu­

gnre$ti. A cordei. Intrebarea care se pune des si care stlrne~te aprige controverse ~i proteste este le­gata de funia rituala. "Ce faeem, frati intru Dom­nul", se 'intreaba parintii minoriti, ,,0 purtam iara~i,

dupa ce am renunt;at la ea 0 suta de ani batuti pe muehie? Ce facem eu gluga? Ne-o tragem din nou

e cap, dupa ce atlta vreme am trait descoperiti ?"

- 162­ 11' - 163­

La efteva 1uni de 1a Capitlu, Olga Ii sene lUi Pali baesi o?i regreta despihiirea lor intr-o epistoli\ din care r&zbat melancolii de fedoara pa1a, asenla_ natoare acelora de prin parcurile lui Bacov1a. Ce este, 1a Urrna urme10r, mai graY, mai atitator, mai mLsterios $i mai destrabalat - 0 destrabalare su­perb£!. intimplata cu pio~enie ~i reculegere blinda - dec:it un amor sanatos, cimpenesc, cu Pali bacsi? Nimic nU-i sta pe potriva (urmeaza 0 sene de Con­sideratiuni de ordin spiritual, pe care nu Ie h'an­scriem ea fiind prea plicticoase). Admiratia pe care o marturisim este 1egata ($i stirnita) de rnarea ca­pacitate priapica a batrinului me$ter intr-a1e aIno­rului, 0 capacitate intilnplata 5i probata fara vorbe mult€'o mecanica pura, un fE'l de va-et-viens. cat'Uia i s-a dus buhul de la ML<;kolc la Agria, 0i de In Satu Mare 1a Conventunle de prin secuime. Cit timp do­fe$te sa fie fericita ono1'ata doamna, onorata vaduva sau fata nemanta't<1 care aspira sa se impartEi.$easea din mundle cele mestesugite ale bMrinului mino­rit? Pentl'u orieare, Pali se executa la fix. (Simtim imboldu1 unei noi selii de consideratiuni spiritual/? Nu Ie dam curs!).

In acea vreme razbat porunci £erme de 1a Con­gregatie ditre Conventuli:

1. Nimeni nu ponte ramine afara din manas­tire, seara.

2. Din momentu1 instituirii clau.surii se va line la dispozi1;ia vizitatorilor un salon de primire omod, unde VOl' putea Ii primiti enoria5ii.

3. Pentru freeventarea cinematografelor ~i a altor reprezentatii e necesara aprobarea Provincia­ul ui. De asemenea ('ste interzisa intrarea in eafe­

nele, benirii sau restaurante.

alta epistola clameaza amoruri care s-au pierdut; "ered, draga Pali bacsi. ea nu e~ti suparat

- 164­

pe mine. Eu acum sint foarie mihnita din eauza ca nu-ti pot trimite dato7'ia, dar ered di dumneata nu te la~i ~i pe unde vei merge In lumea asta largaip va fi bine 9i vei lasa in unma ta numai datornic de felul meu. Eu numai, la gindul asta $i-mi vine sa pUng ~i 5a presar numai petale de trandafiri pe patul nostru ~i I-am 1asat a~a 0 vreme, vra~te, ~i eu cearceaful alunecat pe podea ca sa-mi fie de amintire".

La 26 martie 1932, Olga revine eu 0 scrisoare din Budapesta. Declara ea rindurile trimise de Pali din Tit'gu-Secuiesc i-au faeut 0 bucurie care nu se poate exprima. ,.Nu pot sa-ti spun ce sentiment rau am ~tiind ca e9ti intr-un astfel de loe (TIrgu­Secuiesc, n.n.) in care nu te poti obicinui, Pauliea al meu. Nu te pregi'itc$ti sa vii eumva la Pesta la tirgul de mostre? M-a~ bucura foarte mult, draga Paulica, daea ne-am inUlni la Pesta, dar sper ca nu peste mult vei v€Oi sa ne vizitezi la Satu Mare .aci. ~i a$a pinn acwn inca n-ai avut concediul obi$­uit de iarna".

,Urmeaza ~i in aceasta epistola re£erirea la da­101'ia din urma eu un an. Tonul estc aUt de pasio­

al incH ne stirne~te $i noua vagi pasiuni, Infiorari ~i l'egrete pentru prea putinul vietii traite: "De daio1'ie n-am uik"lt ~i cred ea peste putin timp ti-o VOl da inapoi, ell dobinzi peste dobinzi ... Ghizi te saluta iar eu te sarut de multe ori cu dral!oste 5in­cpra -' algi".

In toamna lui 1932, Olga este mai retinuta in ton. a abia simtita melaneolie plute~te peste 1'in­durile serisorii ca un funigel autumnal: "De multe ori, de foarte multe oli imi e~ti in minte. Tu simti doar eft de aproape stau de tine ~i dadi nu seriu des, sint eu aUt mai mult eu tine in gind.

- 165­

Cum ai petreeut vara, Palikam? Te-ai obi~­

nuit acolo? Mai putem spera sa te revedem? Pina acum te mai vedeam, eel putin citeodata, dar acum vad ca nu prea regreti veehea-ti patrie, altfel ai mai veni pe la noi. Acum vine eulesul villor. Anul trecut ai promis ea vii, acum platei?te-ti datoria ~i vino la noi. Ne-am bucura foarte, foarte rnult. Tie asta nu trebuie sa ti-o spun. Se vede ca in noua ta patrie, cineva iti tine inima prinsa ~i de aceea nu mai prive~ti spre noi, eeea ce nu-i de mirare. pen­tru di pe tine pretutindenea te iubese ~i totdeauna este cineva care simte mai cu ealdura pcntru tine. Eu voi simti lntotdeauna Ia fel dragostea pe care 0

simt pentru tine. Scrie-mi cum e!?ti ~ ce faei. Te salut de foarte mulie od ~i te sarut eu dragoste. Olgi. "

La niei 0 luna, pe 16 noiembrie, mustrari se­vere de la superiorii din Arad: "A$tept serisoarea

prscopului care probabil ca va cere transferarea D-tale. Ineearca sa previi lucrul aeesta prin ci.$­tigarea bunavointei parohiei, caci ai pierdut stiroa crcdincio~ilor . " Ei se pllng ca abia te aud cite­odata vorbind de pe amvon. Nu cereetezi pe cei bolnavi, nu te interesezi de viata sufleteasea a pa­rohici. In sflr~it, isprave!?te eu soeietatea feminina. Cred ca ai avut destula parte de ea. Grije~te de viitoru-ti, caci prin Indepartarea de cele sfinte te-ai Hicut imposibil in Provincie".

Cltiva ani mai tlrziu, pe 9 ilmie, 0 frumusete ve~tejita din Sao Paolo, pe nume lancso Boske, l~i ofera eu delicii serviciile de ,,1'entremetteuse", in­lesnind amoruri de peste ocean: "Draga Pali, au trecut, zau, cinei ani de dnd ne-am despartit ~i nu ne-am mai IntHnit ... Prietena mea Ileana mi-a scris ca s-a InUlnit eu tine $i ea nu mai ei?ti la Baia Mare. Pacat, Pauliea. Saraeuta, ai parasit-o

pentru totdeauna. In timpul din urma vorbea mult despre tine, eu dragoste $i eu remu$ear~ ~i voia

eeontenit sa-ti serie ... Sene-mi mult despre tine ~i daca te dud ita

Tlmi$oara, du-te ~i Ia prietena mea Ileana ~ nu 0

lasa nemingiiata. Adresa ei e: Deana D., Zece Case C.F.R., intrarea ... (aIte amanunte nu mai dam din motive lesne de inteles, d~i de atunei au eam trecut ceva ani, a$a ea astazi totuI arata - daca 0 mai Ii fiind pe undeva pe Ia vedere - elt se poate de lipsit de important[i). Atunci insa Iancso i-o reco­manda pc Ileana lui Palikam, asigunndu-l ea. IIenuta "este 0 foarte frumoasa femeiu$ca(f ~i ca, fara doar ~i poate, se VOl' simU "foarte bine unulin soeietatea altuia". Urmeaza sarutul pasional l?i adresa: Exma Senhora Elisabeth laneso, Sao Paolo, Pra~a Julius Mesquita, No. 30 andar, Brasil, via Halia.

In ] 7 februarie, anul urmator, Rozsika din ll·gu-Secuiesc ii 'Serle ~i ea. Face 0 donatie, trl­

mite 0 suvenire, un semn al neui1arii: );;i pilla dnd voi avea oeazia sa-ti raspIa.tesc tot acel bine $i acea

ulta dragoste de care ne-ai imparta$i t, prim~te

aceasta neinsemnata suvenire de la mine. De cite oli vei fierbe dintr-Insa, ginde$te-te la noi. Cu sa­lutari cordiale. Rozsika".

~rn decembIie aceIa~i an doamna Cokorynyne ii sClie lui PaIi din Seghedin. liNe lipse$ti foarte mult din cercul nostru", II marturise~re doamna $i-i trimite un oftat parfumat, plin de 0 tristete distinsa..

Spre deosebire de ea, Ileana, timi90reanca de la Zece Case, il eserocheaza cn delicatete: "pa.u­lieel draga, Ia mine n-a jueat nicicmd 1'01 situatia rnateriala in care ai trait, buna sau rea. Eu te iu­besc, fie ca ai fi sarac ca un cer$etoT, fie ca ai fi milionar. Rata.cirea, dragul meu, a venit de la tine' tu mi-ai faeut foarte multe promisiuni. M-ai in­

- 166 ­ - 167­

curajat an de an ~i daca am contat pe ajutor'uI tau, a fast din motiv ea mi-ai promis sub jurarnint ea niciodaia nu rna vei parasi :;;i di rna vei ajuta 1a greu.

Crede-rna ea nu-mi bat joe de tine. La ce bun ru;;a eeva? Ca sa ma ura~ti, apoi, ~i pe mine l}i sa ma erezi 0 bestie ca pe Joli?CC

Finalul sensorii ne da de inteles ca trumuse­tea de pe malul Begheiului 11 domina pe batnnul Palika. Pauliea era de-acum vlaguit ca 0 zi din aceea de toamna de 1a Baia Mare. pe dnd mergea ella eulesul vici cu Ghizi ~i eu Olgi: "Petreee-ti rnieul, du1cele meu pauliea. petrece-~i foarte bine ~i daca-ti permite timpul, scrie-mi $i roie. Eu sufar mult de pieioare $i mi-e frig intruna. N-are ci­;ne Ie inealzi pe bietele 1ulele.

Cu milioane de saruUiri fierbinti de la Ileana".

2 august, 1991. Domnul Profesor ne vorbe:;;te despre psihismul uman, despre starile individuale Care despart omul de animal: adevaruri despre fi­-inta amenea.sea prinse in normele internationa1e de clasificare a bolilor, a fragilitatii care TIC tine de­parte de abisurile incontrolabile ale rationalului $i irationalului, ale sanatatii rnintale $i ale derapa­jUlui ce ne pinde~te pe toti rabdator. In eaJnetra doctorala razbate forfota strazii, eanieu1a Uitita peste magazine partieulare unde am intrat ina­inte de a ajunge in biroul intesat d,e tratate s,a­vante, amuzati de exotisrnul firmelor, de eurtea in­terioara I.ImbriUi de cHidiri vechi. de biserica ad­vcntL?tilor de ziua a $aptea din piata KLittl. in care am pfi$it din curiozitate, izbiti de euratenia ~i ae­cesoriile moderne ale unei sali de rugltciune eu in'italatii de amplifieare ~i fotolii comnde. Orne­nirea in cautarea lui Dumnezeu prin hamicia dc­

68 ­

votata a unui muncHor ce vop~te tocul unei ~i, privindu-ne incintat eu eoada ochiului. Aim'a, pe stUpii de afi~aj, anunturi despre ~edinte de spiri­tism, parapsihologie, realizarea sinelui prin cre­dint-a Baha1.

SECVENrE DE VlArA lLEGALA

"Uneori il deosebim eu greu pe Dumnezeu de SatanaCl , imi spunea batrlna amfitrioana la care mergeam adesea in anii trecuti. Erau atunci ser\ placute dnd sUiteam iol5nit in fotolii afunde in fata unui pahar de yin eu gindul1a vremi interbe-\ lice. Uneori, ametiti de Yin, dntam eu voei hlriite, incet~or, ca ni$te batrlni se~i din uz, aruneati pe mal de apele timpurilor noi, In felul unui irunehi de salcie smuls de torent, proptit in mil de navala vii­turii furioase a istoriei. Bern caiea $i vinuri ~i mur­rnuram cintari strabune invaluiti in parfumul unor epoei retrase sfios in obieet.e decrepite, mobile so­ioase, citeva tablouri, haine, iologram eu ofiteri americani intr-un 1agar de linga T~oara, judnd baschet, inconjurati de respectul vinovat al solda­Hlor $i ofiterilor nO$tri, angajati pina PE'ste cap in luptele din stepele ruse$ti. Cintam imnul regal: .. Doamne, eu a ta rnina sustine coroana romana".' Privim fotografii galbejite. Ie$im apoi in strada $i serutam banuitori imprejurimile, duplieit.ari: traim

ubIu, in minciuna. In murdaric. 1n urma eu 'itiva ani eineva m-a oprit pe strada, nu-mi mai amintesc figura aluia, mi-au ramas in memorle faseinant, doar oehii lui holbati de spaime: "nu sln­tern normaE", mi-a spus holbatul.

- 169­

IN SMOKING $1 1ZMENE PRINTRE DOMN! $1 DOAMNE

, Profesorul ne zke despre psihismul tunan. Adriana noteaza frinturi de fraze intr-un caiet sau pe 0 foaie de hirtie, punem intreba.ri interesante pc care Ie pierd, Ie uit indaHi, urmaresc logiea de­monstratiei ~i clasiiicarea universului interior ma dep~e$te, nu 0 percep dedt fn felul unui ritm de tobe airieane. Nevroze, stress, schizofrenie, idei ob­sesionaIe, marea eliberare prin nebunie, fericirea cumplita de a nu mai Ii luCid, te rcfugiezi in nebu­nie ca in poala mumii, ocrotirea spatiului fnchis, a spitalului, a manastirii, a c5minulUi-azil. lICe cald

aieea 1a tine, / $i toate din casa mi-s sfinte". Sint gata sa dau mfna eu tovara~ii de nebunie _ una lucid controlata - xeroxul eIicacc al Profesoru!Ui, biroul cu tratate savante lUlde ni Se spune rational cum anume locuim $i ewn anume ne simtim in noi lr1.?ine. Stau inlalUltrul roeu, eeUalti doi stall inla­

ntrul lor, ne privim din dosu1 ochiIor, al ineren­giiturii de vene $i de complicatii anatomice, de fune­tionaliblti precise ee nu rna explica ~i nu-mi epui­zeaza realitatea gindului, a singuratatilor, a elipe­lor de vinovatie fara motivatie. Pe degeaba. Stari de rU$ine: ti-este rU$ine ea esti, ca te prezinti ast ­fellumii, te strecori pe linga zidurile caminului-spi­tal, pe linga saloane unde stau domnii de la dezal­eoolizare, in club prive$ti tablourile pic tate de ne­buni, toate smt ioarte interesante, atmosfera lor apa·satoare te excita, un vIajgan de un metru opt­zeci iti prezinta creatine, n-are prea multa $coala, cultura lurnii 0 poarta eli el in ('reier. Iti arata 0 ci­catrice pe !runte, acolo a fost izbit de unu' cu to­parul. rneerei sa-I consolezi, .Jasa ca trece", Ii zici ~i mai adaugi ceva, timp $1 lipsit de convingere,

ru~inat ca-n visele acelea anapoda adapostite de co~marurile nacHiite ale unui somn imbecilizant unde te afli printre oaspeti de seama imbracat in smoking ~i-n izmene. Stai la masa ~i speri ca dornnii ~i doamnele sa nu observe cum e$ti, sa considere intimplarea nepIiicuta in care te afli ca pe un fapt normal. Un fapt de viata.

UN OOR FAHA SArIU

Faci cu greu fata contactelor cu diver~i indi­vizl, dai din cap tot timpul, ei te asculta amabili :;;i mcdiocri ~i pe unna pleaca, vin altii ~i tot a~a, m­tr-un carusel, sau cum naiba 3a-i zici, 0 nebunie cotidiana de careai vrea sa scapi degraba, sa alergi pe sub plopi Ia caminul-spital din COffiuna vecina :;;i sa stai acolo in pace ~i onor, printre domnii de la sectia dezalcoolizare, printre domnii din club, printre domnii care dorm schilozi prill paturi, tu~i

chilug, printre domnii care stau ferecati In cu:;;ti, despuiati de haine, sa te plimbi pe aleile acelor 10­curi frumoase $i triste, bllnde ~i navalnice, sa te roage dte unul din domnii aceia cu privirea dumi­sale absenta, sa te intrebe: "n-ai 0 tigare, dom' $ef", 9i tu ii dai, $i domnul iti multume~e, pe unna diseutati, el deschide discutia, va opriti nu deparle de un alt domn in halat mov ce sUi chircit linga lUl zid spitalicese $i se apleaca in fata ~i in spate ca un pendul. Mi$carea aeeea ritmica te ehinuie rozav, este ca 0 biciuire. Domnul fumeaza ell un

dol' fara satiu, trage fumul in piept cam cum am respira noi ozonul curat in muntii Tarcului, prin­tre singuraUiti, cascade $i turme de oi. Va a.c;;ezati pe 0 banca si domnul in halat incepe sa-ti declame o proza care ineepe cu propozitia: "M-am nascut de mic copil intr-o familie destramata".

- 170- - 171 ­

MISTERUL VI PRIVlLEGIU FESTIV

ici Cuvintul s-a identificat eu lumea, a fast chiaro

NU-i spui nimic, Ii dai de i'nieles ca. e OR merge, chiar daca vajnicul tau colacutar nu est~ daritar sa-ti aile parerea. fI ascu1ti cum iti spune altceva, pe urma il expediezi scurt: "acu' lasa-ma ca am treaba", ii spui $i pleci de acola. treci pe sub plopi, pe trotuarul spart, mergi fnainte, stai fn gala de a$teptare din staiia garii $i prive$ti putinii oa­meni care pfndesc trenu] de pe bancile peronului I;>i totul ti se pare ciudat, inexplicabil, lumea toata este 0 ciudaienie care te lasa perplex, iti incurca toa~ planurile ~i previziunile. Te inghesui in va­goane]e ticsite, te strecori aiurea printre plase $itranspiraiii.

Inainte de plecarea trenului iti rasare inainte imaginea biHrinei doamne regaliste $i pe UIma., ,anapoda, in.ttmplarea din copilalie in care te vezi stringfnd de git un bOboc de gisca din plikerea aproape sexual.?! pe care ti-o stirne.5te crima. p, urma cazi pe ginduri, incerci sa fntelegi cam cum naiba este faeut creierul. In loc de orice raspuns Iti navale5te in nari mirosul fraged al creierului de porc fript. Bunica-ta fl presara cu sare. 0 vezi aie­Yea, vorba poetului, cum te cheama in bucatarie ea sa-ti fericeasca vlrsta de copil printr-a trufanda in prag de Craciun.

6 julie 1994. In cercetarea moderna a litera­urii, cuvintul poetic este un finit care se deschide

spre un infinit conotativ. Acest mai mult nu poate Ii gindit decit din perspectiva relatiei cuvintului cu lumea, adica dintr-o perspectiva ontologic5. Daca am continua acest ra~ionament pina La ultima sa .consecinta, am vedea ca maxima deschidere onto­Logicn a cuvintului este de gasH in Geneza, deoarece

172 ­

lumea. $i deoareee, a~ cum am adHat, indircatura ontologica a cuvintului Ii da acestuia toata poten­tialitatea sa expresiva, rezulta ca, in Geneza, cu­vinLul, fiind lumea ioata, a fost ($i) poezia toata. In el s-au suprapus toatc denotatiile ~i toate conotatiile posibile atunei, ~i de atunci pina, la capatul lumii intr-o bogatie expresiva. adica ontologica, la care viseaza orice disc,ul's poetic. Cuvintul din Geneza, CD. $i cel din poezie, este 0 eternitate a lui acum ~

aici, este 0 dinamica fara timp ~i spapu. Nu orice poate numi 0 realitate, deoarece nu orice nume~te

ceva in chiar punctul de generalit.ate care n defi­n€$te total. De aceea spune evanghelistul loan ea mai intli a fast cuvintul $i din el a izvont realitatea numita. Creatia nu este act discursiv. ci unul deno­minativ. Dumnezeu nume$te, iar din numirea di-. vina se nasc Loate insu$irile, calitaple, manmile, $i formele. Cuvintul creator contine in el toate virtua­litcH-iIe, toatc potentelc este a afirmatie ordonatoare :;Ii totodata. ratiunea imanenta din ordinea lumii.

Privita astfel, descrierea lumii prin cuvmt este 1

o forma secundara de cunoa$tere care balanseaza intre afectivitatea concret-ontologica a limbajului poetic, pe de 0 parte. ~i conceptele abstracte $i ratio­nale, care fac posibiHi ;rtiinta. pe de alta parte. Pen­tru ca toate s-au facut prin cuvint. rezulta di Hiun­trul lucrurilor, numenul, este Cuvintul. Pentru ea tot. ee devine se raporteaz3 la ceva identic eu sine, onehidem ca acesta este numele speciei, a1 actului

$i a1 potentei nediferentiate. Cunoastem pentru di exista. in dosul puzderiei de fenormene, Fenomenul iar In spatele eonstelatiei de cuvinte, Cuvintul. Cu­vintele slnt fragmente ale Cuvintului din Geneza, pe care 11 poarta. eu sine $i n aproximeaza (doar) ~n echilibrul fragi! al poeziei. Cuvintulln Gene2:a a fast·

- 173­

ct pur, el nu a putut semnifica nimic ~i, prin ur­mare, nu a putut deserie nimic din lume, datonta perfectei sale SUprapuneri cu aceasta. Numele dintij al ereati'ei a fnst un da din ve~nicie, 0 afirmatie ab­soluia. Despre el se poate spune ca este ~i aUt.

!ntre cuvfnlul care a faeut lumea $i eel obi~nuit exista deosebiri fundamentale: oel dintii este lumea fllSa$i, cel de-al doilea este vehicol eMre lurue, este sernn a1 realitatii. tntre cele doua Pozitionali ex­treme,. cuvfntul se apropie de una sau de cealalta in funcpe de inten(ia utilizarii lui. Tn diseursul lirie, cuvlntul este Intr-o masura mai mare lumea, este mai muIt €ol In.sW?i, se arata pe sine I?i implicit rea­litatea pe care 0 recreeaza printr-o autonomie sufi­cienta sie9i. Aeeasta autonomizare a cuvintului are in sinele ei eeva din aeceptiunile genezei biblice. Cuvintul poetic intra in re1atie opozitiva nu numai cu alte euvinte pentru a fmplini sensul prin diferen­tierea semnificatiilor; euvintul poetie este in opozi­tice cu oriee alt cuvint posibil, cu orice aIt discurs, eu orice aIte semnificapi. Cuvintul poetic S€ apro­pie pe acela pe care I-a £0108it Demiurgulln Geneza pentru ca Unde, ca ~i acela, spre 0 ontologie ire­ductibila, spre intemeierea unei lumi identica me­reu cu sine $i, prin aeeasta, ireductibiJa. Arta, ca $i divinitatea, scapa din determinarile temporale, evadeaza din biografie, din istorie. Esenta pmin durora se regase$te In chiar impotrivirea fata de aplatizarea, eficienta lingvistic, a comunicarii dis­cursive in favoarea comunicarii prin identificare $i comuniune pentru ca poezia. asemenea divinita­tii, se comunica doar pe sine. De aceea nostaJgia iecarui discurs poetic este sa refaca identitatea

primordiala, aceea pe care a instituit-o Dumnezeu prin utilizarea ~impla a numirii. Oricare poezie are

- 174­

ascunsa in sinele ei aspiratia spre cuvlntul total care sa epuizeze toata diferentierea din lu.me. Acest lueru nu poate fi de gasit declt in m:itul lingvistic al Genezei. Numai acolo paezia 9i lumea s-au con­opit in cuvintul demiurgic.

Septembrie, 1994. Revolutia a liberalizat pros­tia, nc-a adus-o in preajma $i ne-a obligat sa ne confrunUim eu ea. A~adar, In ce rna priv~te, am intrat in conflict, am urit-o sincer, am incercat sa arat dt este de proasta. Numai di pina 1a urma ea a invins, mai bine spus consecventa ei, faptul ca nLl avea niei 0 fisura de care sa te agati ca sa-i de~iri tesatura. sa 0 arunci In eriza, sa 0 obUgi sa se dea un pas Inapoi ca sa se poata vedea de la alta distanta ~i eu alti ochi.

Constat astazi ea m-am razboiL eu prostia, mar­mat eu propriile mele prostii. Mi-am spus Cl5a: prostia este ineapacitatea individului de a gindi ab­stract, prin urmare trebuie sa-i vorbe$ti eoncret, cit mai concret eu putinta. Constatarea aceasta era ea insa~i proasta, pentru ca ea, prostia, poate fi mai concreta dedt ai putea tu sa fii vreodata, dupa cum i~i are propriile abstractiuni, propria ei metafizica.

In vara trecuta, intr-o statiune balneoclimate­rica imbicsita de plictiseala, un domn se tinguia dupa epoca lui Ceaugescu. L-am atacat frontal ~i dt mai coneret cu putinta, i-am reamintit ca in vremea aceea nu aveam voie sa circuHim eu autoturisme1e dedt din doua In doua saptfunini. duminica, a$a incH, daea aveai 0 problema personala urgenta, vreo Inmorm.J:ntare, botez sau nunHl, nu te puteai folosi de propria ma$ina. Preopinentul meu s-a dovedit inca mai eoncret, mi.-a spus a$a: "Lasa, dommile, a te pUieai deseurca. Toti aveam relatii 1a Militie,

- 175­

sa nu-rni spui ca dumneata nu aveai, a$a ea te puteai intelege cu ei, nu ramfneai cu problema nerezolvata cei doar oameni sfntem". Am tacut infrint de con~ Cl'etetea inca mai mare a Clcelui domn. Daca i-8$ Ii vorbit despre Ii bertatea fireasca pe care tO~i oamenii din lumea asta irebuie sa 0 aiba in folosirea pro­priilor bunuri. rni-a$ fi tradat intentia dintii, aceea de a vorbi coneret, a~ cii interlocutorul meu mi-ar fi speculat inconsecventa. Raspunsu] sau, previzibil, elrii fost Urrnato1'ul: "Unde am ajuns cu libertatea asta? Dumneata nu vezi ca ne omoara golanii pe strada? Unde s-ar Ii inifmplat pe vremea aceea a-'?tlceva?!"

Prostia este invaluiLa 1ntr-o selie de enigme I'eu de descifrat; acela~i domn fmi spusese pe un

ton sigur di, pe atunci, in illo tempore) cum a1' spune erUditE. ~e gasea carne efta vroiai, pentru toat& lu­mea $i la pret·uri miei. IaciiUi, iti spui ascultindu-l prostia nu are memorie, nu are tinere de minte, cum ziee ardeleanul. numai eel, in confrunta1'ea eu .jguranta aluia, ajungi sa te Intrebi bUimac: "In fond, care dintre noi doi l$i aminte$te exact ce s-a i'ntImplat atunci?" AI' mai fi 0 explicatie: domnul u prieina ~tie ce s-a intimplat, dar minte din 1'a­

tiuni $i ealcule politice. Ii prive$ti seninatatea im­perturbabWi. $i iti spui: ,.Prostia minie ~i crede eu ati'ta sineeritate in minciunile pe care Ie zice. incL, practic, nu minie". $i in acest caz prostia te-a invins si t€--a parasit prada fndoielilor bUimace, nu $tii daca omul acela crede sau nu crede in ceea ce afirrna, este sinceI' sau mincinos> e:ste un visator nostalgic $i paseist sau un pragmatic care prega­iJe~te in felul lUi viitorul. A~adar, fneerci ofensiva pe latura sentimentala - Ii spui ca in marile me­lodrame: "Bine, dar dumneata nu pricepi, domnule

raga, el a murit, a fost rmpu!?cat, nu mai exista $i

nu va mai exista niciodaUi". Te prive$te surprins, puiin lngindurat, $i-ti ingairna ceva despre revolu­tie $i tu te bucu1'i, gata, l-ai prins, ti-a venlt In piasa, a~a en te apleci asupra lui $i-i spui cUeva cuvinte dccL;ive care, speri, ii VOl' lumina mintea ca intr-o cak a Damascului, ~adar Ii zici: ..Nu , domnule, nu l'evo]utia 1-a omorit, ei Ion IIiescu, Intr-un proces Inscenat ca sa-i ia Jocul". "Aiurea", iti raspundc in­erlocutorul, naruindu-ti toate sperantele, "dum­

ncata crezi ea Ion lliescu e de capul lUi, di face ce Vrt'a e]?", a$a it] zicc $i mai adauga citeva cuvinte mngice: marile puted, masoneria, agenturile strihne, invingindu-te :;;i de data asta. In aceast<1 zona chiar nu mai poti stri'ibate, prootia s-a refugiat in meta­f170ica marilor mistere planetare din care n-o rnai poti scoate la capat, spre ceea ce iti pare a fi lim­pezimea unoI' argumente concrete incH, yorba poe­luIui, ai putea sa Ie pipai !',>i sa urH: este!

Mai exista $i alte infati$~hi ale prostiei in lu­mea noastra postrevolutionara. intemeiabe pe ade­varu] simplu care ne spune eli prostia nu are eu­loare politica, prin urmare 0 gasiffi $i In rindurile Opozitiei. Inaintea alegerilor din 1990, cineva care I-a votat pe Ion Iliescu mi-a zis: ,.De ce nu aU ales voi, a$tia din Opozitie. pe unul de-ai nO$tli, din ~ara? Ce crezi dumneata, CEl noi nu avem oameni capabili, un inginer de 1a vreo fabrica?!1t L-am pri­

it atunci de la inaltimea unui dispret prost, i-am tinut 0 p1'edica despre idealurile Inalte ale democra­iei $i despre timpenia povestii aceleia eu salamul

cu soia. Astazi Imi dau seama ea am fost prostit, la indul meu, de credinta ca afara, in lumea libera,

nu exista prostie. minciuna, demagogie sau incom­petenta politica. Credinta in justetea propriilor d cizii a impins Opozitia, yorba lui Bacovia, sa pri ­veasea peste semeni. Mai e},.iS't1i astazi 0 alta forma

- 176­ 12 - Vnlah13 de mUC8V8 - 177­

de prostie in Opozitie - efectul unui proees care Se petreee treptat ~ anume faptul ea partide1e l~i prostese proprii membri, Ii iluzioneaza Indepartln~

du-i treptat de realitate, intr-un felcare amin1;e~te de prostia partidului unie. Se spune, asadar: ,.Par­iidul meu are Intotdeauna dreptate, eeilalii, vecinii de coalitie, sint vinovati pentt'U toate sUibiciunile Opozitiei, ei slnt pro~ti, cinici, naivi sau imaturi politic". AI' mai ii de adaugat prostia incremenirii intr-un festivism fan1 umbre, in speranta eEt acesta ar prosti electora1.ul.

In fapt, stnt atit de multe infaii~arile pro<;tiei in lumea de astazi, incH, tot gtndind la ea, la proo­tia proprie ~i 1a prostia altora, te treze~ti pe nesim­1-it e ea Incepi sa filozofezi din dorinta sincera de a pricepe ceva din prostia lumii. La urma urmelor, prostia Hi pare a fi uniea ~ansa care i se ofera omu­lui de a se Intelepti: tot gindind la prostie, poate ea omul va deveni mai putin prost. ~a ca, de la nive­luI imeCliat al prostiei, gindul ne poartii catre eu­prinderea ei universala. Bunaoara., una din marile prostii ne invatii ea noi, eei de astazL am fi caiitativ deasupra eelor vechi, pentru cD. avem in urma noa­stra. mai multa istorie, eu toate aeumuliirile ei mate­riale posi·bile. In plan spiritual, aceasta eredintfl este 0 prostie, 0 data ee, spre exemplu, intelepciu­nea soeratiea, prin care sintem indemnati sa ne eu­noa$tem fiecare pe noi in~ine, nu a devenit nid as­tazi modul de viata autentic al int.regii umaniiati. Tulburatoarea afirmatie soeratica "Stiu ea nu ~tiu/' nu este nici astazi temei al intelepcilmii pentru ma­joriLatea semenilor no~tli, dovada povara enorma

sernidoctismu1ui ce caracterizeaza, ieri ca ~i astazi, o parte a omenirii. Pentm putini oameni, Socrat este 0 realitate spirituaHi eontemporana, in timp ce pentru altii el ramine 0 promisiune a unui viitor in­

- 178 ­

decis ~i, probabil, tndepartat. Socrate este contem­poran Cll lumea de astiizi, dar va Ii, fara indoiala, contemporanullumilor care VOl' veni. Un singur lu­eru se poate afirma eu certitudine: in plan spiritual j Socrate nu a murit atunci eind s-a hotarit sa ia pa­:1arul eu eueuta; Socrate nu apartine isloriei, faptul ea. a trail eu mai bine de doua mh de ani inaintea noastra este un accident biografie. 0 iniimplare fadi

relevanta. ,1ata eit de complicata, daca nu imposibila, se

dovede~te a fi 0 morie a spiritului. $i pentru ea ideologia eomunista, in prost.ia ei. vicleana. a inlo­euit mai 'intotdeauna marile valori eu falsuri gro­solane, a dizlocat $i aceasta perspeetiva metafiziea a spiritului eu 0 alta contrafacuta. tmi amintesc di in eopilarie obi$nuiarn sa rna joe intr-un pare, in jurul unei statui a lui Lenin pe al carei soclu era inseriptionata urmatoarea prostie cu iz metafizic: ,Lenin a trait! Lenin traie$te! Lenin va trai!". Din

perspectiva vie a spiritului insa, Lenin nu a trait niciodata, pentru ca niciodata el nu a $liut eu ade­varat di nu ~tie, spiritul sau a avut intoldeauna p3­loarea eadaverica a unor adevaruri moarte: in spi­rit, Lenin s-a nascut mar..

La realitatea aceasta ar trebui sa gindeasdi to1;i eei care ered ca adevarurile lor slnt ale lumii tnse$i. Doar in acest fel prostia evadeaza din istorie $i i$i dobinde~te propria metafiziea: astazi, ea ~i in urma eu mii de ani, prostia ~tie ea $tie ,totul, incercind sa ~nghesuie omenirea in temnita posaca a unoI' ade­varuri rooarte, a adevarurilor ei moarte. Faptul acesta este valabil ~i pentru societatea noastra. In fapt, revolutia, eliberindu-ne de prostia dictaturii ceau$iste, nu ne-a eliberat de prostia atoteuprinza­toaI1e care a facut-o ell putinta. Primejdia in care traim noi astazi este sa luam drept altceva prostia

79 ­12·

in eare traim, numai pentru ca aceasta are aHa infa­ti$are. Ar trebui sa pricepem, cu putina noastr;1 in­telegere, ca prostia actuaJ;1 nu este mai pU~in proas­ta dedt cealalta, eu toate ea este mai diversa. mai original.:1 ~i mai putin plicticoasa. Prostia nu se schimbii eu toate cn uneori ne Hisam prostiti de ilu­

ia ca s-ar putea vreodata sa f]e altfe1: ea poate fi eel mult diminuaUi. Prin urmare, dadi nu vorn in­cerca prin noi in~ine sa scapam de ea, nici 0 revo­lUlie, oricit de mare, nu va reu$i, pentru ca, vorba poporului, daca dai afara prastia pe u~a, ea iti intra pe geam.

3 martie, 1993. Daca la revolutie ar fi Ios indepartati redactorii de la Actualitati - nu altii $i niei mai multi - asUizi fata larii ar fi fOSll. pro­babil. alta. Nu s-a intimplat a~a, de$i ar £i fast atunei relativ simpIu sa se obtina de Ia Consiliul Frontului Salvarii Nationale acordul epurarii. Nu s-a fntimplat a$a pentru ca, spre searn, in ziua de 22 decembrie, aparusera terori$tii $i n-..a mai foot timp. Poate ca iocmai de aceea au aparut acestia, ea sa nu mai fie timp $i pentru alteeva atuncL in aeele clipe dnd se putea face totuL yorba dictato­rului. Putem crede astazi ca unul dintre obiectivele terori$tilor a fost mentinerea sub control a televi­ziunii din interiorul ei. Atacurile simulate din afara televiziunii doreau sa dea impresia case urmiirea cucerirea a ceva care n-a fost pierdut nid 0 clipa. in plus de asla, zavera cu mortii ~i rani1ii de la poar­tii Ie-a oferit redactorilor de la Actualitati prilejul sa se agite, sa fie ingrijorati, sa tremure pentru soarta revolutiei, sa-l faca Cll OU ~i otet pe Nicolae Ceau.5escu. Trebuiau ~terse abdidirile morale ale domnilor acestora, era nevoie sa treaea putin timp Intl'€ comunieatele care condamnau Timi~oara ~i

180 ­

schimbarea la fata intlmplata in citeva ore, $i de aceea a fast "asediata" televiziunea. Putem crede a~a ceva ~i nimeni nu ne paate eontrazice. 0 data ee nid un asediator nu a fost prins ca sa nege afirma­ti i1e acestea. Terori~tii Ie-au oferit a$adar ~ansa domnilor redactod de la ActualiHi1i sa se agite m­grijorati. de soarta tarii. sa lupte alaturi de fortele revolutionare, sa-$i a!7€ze brasarde revolutionare pe mineci ~i sa-$i ri$te viata pret de trei zile $i trei nopti, nebarbieriti $i istoviti de atita ata~ment, printre bombe a$ezate pe la birourile dumnealor. Uni] terOl'i$ti au patruns chiar pina spre primul etaj, spre a fi izgoniti de bravul dipitan Lupai. Sa nu uit. brasarde purtau pe vremea aceea, gratie te­rori$tilor. nu numai domnul George Marinescu sau doamna Rodica Becleanu, ei ~i $eful Securita\ii care ~i el era, nu-i a~a? impotriva terori~tilor !;ii aUauri de popor. Toata lumea era alaturi de popor !;ii top purtau brasarde in Iupta cu hidra terorist.a. Tot] erau ingrijorati de eeea ce se inttmpla $i mai ales erau eu toDi alaturi de "b~hetii" din strada care ur­cau In televiziune l;)i stateau acolo 'intre steaguri $i 5e holbau in grup in fata camerelor, ragu~iti de U!'­

lete, Sa nu uit un amanunt: revolutionarii erau Im­bra-cati cum venise fiecare de acasa, eu paltoane, fi­uri $i pulovere) mai ales pulovere, Acastea au de­

venit atunei, $i de atunci 'inainte, un alt semn dis­tinctiv al revolut.ionarului, la fel ea brasarda. Pulo­vere purtau $i redaetorii, nu eadea bine sa te lupti cu terori$tii la cravata $i costum. Pulover purta $i Ion Iliescu - caruia aUt George Marinescu, cit ~i Victor Ionescu nici nu $tiau cum sa-i spuna, adidi tovara$, domn, eetatean, sau simplu, fara califica­iv, earn a~a cum i$i spuneau, barbate$te, revolutio­

narii de la inceputul veacului. A~adar pulover pu~ 1?i Ion IUescu, dar $i viitorul premier; costum $1

- 181­

cravaU'i VOl' purta pupn mai tirziu, pe la receptii ~i Intilniri eu ~efi de state, dupa ce se va fi terminat revolutia. Puloverul premieru]Ui era tineresc, eu ornamente gcometrice, a~a cum S€ poana la munte 1a ski, un pulovcr care promitea revenirea noastra in Europa. Un pulover pentru Europa. In sehimb, puloverul pre~edintelui efa aItfel, gri $i u~or pono­sit, ascuns dupa 0 haina de costum. Puloverul pre­~edintelui amintca de scenele din teatrul tv de ma!1i seara, dnd tovara$ul inginer tocmai s-a intors de la un mare $antier, 0 hidrocentralii sau un eombi­nat, $i ii imparta~e~te eonsoartei grijile legate de ritmul investitiilor $i de asigurarea materiei prime. Tovara.$ul acela inginer - animat de obicei de personalitatea eehilibrata $i profunda a lui Mireea Albuleseu - era imbraeat aidoma ceUlteanuJui care dMuse citire In seara de 22 decembrie 1989, la postul national de televiziune, unei Proclamatii ca­tre tara, urmata de 0 lista de personalitati marcan ale dizidentei. Ei VOl' alc5tui un Consiliu a1 revo1u­tiei in care domnia sa va figura ultimul.

Puloverul acela pra un pu]over de lucI1.,. o data eu constituirea noului organism de

partid ~i de stat, tara a inceput lupta pentru salv­gardarea idealurilor revolutiei $i ale martirilor. 1na­micul s-a dovedit extrem de bine pregatit, atlt de bine pregatit. incit, fapt unic in toate revo]utii]e de pe lumea asta, nu au fost morti din rlndurile sale. $i nici n1.niti. Ace$tia au fost doar dintre revolutio­nari, ace$tia au murit sau au foc;t raniti dupa nece­siti'iti, in functie de intensitatea luptelor .~i de im­portanta obiectivului aparat. AstfeJ. pare fiI'€sC ca la televiziunc, la Comitetul Central al P.C.H., la

iul MinisterulUi Apararii Nationale sa fie mai multi morti ~i raniti din rfndurile revolutionarilo decit in alte parti. Numarul mortilor $i r8.nitilor

refleda maretia actului de la 22 decembrie ~i va­laarea strategica a luptelor. Trebuie sa mai recu­noa~tem insa ca superioritatea absoluta a teror~­tilor In lupte1e el'oiee din acele zile rezida ~i ill aptul ca din rindurile lor nu a cazut, cum se spune,

nici un prizonier. Ba unul exista, lmi amintesc ca a fost adus un ins maUihiilos, legat eu miinile la spate, ce a recunoscut ca facea parte dintr-un cor de paza spre care tocmai se indrepta, conform ordi­nelor primite prin televiziune. A mai spus ca nu a I'as nici un foe $i ca pistolullui nu miroase a praf

dE' pu;,ca, fapt ce s-a dovedit adevarat. Atunci insa nu se $tia acest lucru, a$a ca redactorii I-au adus Cll

oroare in fata eamerelor de luat vederi, ca sa-l descopere intreaga natiune. Terori~tii au mai Hicut $i alte Iueruri uluitoare: au otravit apele, au zburat eu elieoptere enigmatiee, au disparut prin subterane ce Impmzeau ca 0 retea intregu1 Bucure:;ti, 8-a1.1 dedat 1a dereglari ale statiilor radar $i au disparut

u ajutorul unoI' piste de avioane subterane. Ace$li feti-frumQ$i eu calitati de superman au

asigurat victOlia revolutiei, pentru ca, aItfeL cu cine ar fi luptat Petre Popescu sau generalu1 GU5e, eu cine ar fi polemizat in tirade epuizante Cornelius RO$iianu sau domnul director acela caruia i-am ui­1at numele ~i care ne-a tot purtat de grija citeva ?ile $i citeva nopti? Dadi ar fi fost lini~te ~i pace, sintem convin!?i ca impresia penibiJa a zileJor de dinainte de invazia terori$tilor, acelea dnd Timi­$oara fu.',ese impinzita de horti$ti ~i de agenturi ~traine, zilele acelea dnd Chitac, Stanculescu $i altii asemenea au facut $i au dres pentru apararea inde­pendentei ~i suveraniUitii, n-ar fi putut fi $tearsa prin brasarde, pulovere $i nopti nedormite in lupta, alb, de aparare a independentei, a suveranitatii ~i a rcvolutiei.

- 182­ - 183­

In felul acesta s-a trecut de 1a 0 lupta la alta in amfmdoua a fost aparata tara ~i poporu1 $i in amindoua au murit poporenL 0 data ca du~mani. ~i a doua oara ca aliati. Ma gindesc ~i eu ca nu se putea altiel, era nevoie de ter01'i~ti ca de aer, a1tieI cine $tie daca ar mai fi plecat demonstrantii din Piat,a Palatului.

Daca nu erau terori$tii, cum ar fi putut dom­nul Iliescu sa lucreze in 1ini~te ]a formarea noilar structuri? In plUlS de asia, imaginati-va sa nu se Ii intimplat nimic In seara de 22 decembrie. Ce ar fi putut urma? Probabil ca 0 noapte ca toate celelalte, in care generalii de 1a Timi$oara $i I;)efii SecurW'itii 8-ar fi dus $i dumnealor sa se euIce, dupa atltea zile de Incordare $i lupta. Numai di problema este ca nu prea aveau ei somn in ceasurile acelea, iar io­tr-o lumc fara terori$ti a1' £i urmat ca a doua zi sa sc prezinte 1a slujba, numai di nu prea $tiau atunci care-i $efu'. $i nici asta n-ar fi fost un obstacol in venirea dumncalor la serviciu, un $ef s-ar fi gasit. Problema eu adevarat nepUicuta intr-o lume fara terori$ti este en ar Ii revcnit demonstrantii in Piata Pa1atului $i ar fi complicat totul. Din aceste motive oamenii ace$tia trebuiau preocupati cu ceva. $i uite a$a s-a nascut 0 uluitoare piesa de teatru tv, in care fictiunea, pentru prima data in istoria genului, a evadat din conventie $i a devenit realitate. Happe­ningul s-a petrecut aievea, actorii au muriL sau au fost raniti de-a binelca.

Astazi; in Romania, realitatea s-a scufundat in iluzie. Scenariul citorva in';;i a luat infati$a1'ea exis­ten~ei noasrtre cotidiene, incH am ajuns la fel ea in parabola aeeea chlnczeasdi, evocata de Borges, unde nu se rnai $tie dadi gradinarul este un vis al flutu­relui ce zboara orintre straturile de flori sau dadi.

nU cumva acesta din urma face parte din visul celui dintii.

4 mai, 1994. Una dintre intrebarile pe care $i Ie pun, direct sau indirect, con.~tient sau nu, politi­cienii Opozitiei este Iegata de luciditate. A$adar, cit slnt-em de aproape de realitate, cit sintem de obiec­tivi in deciziile politice, in strategiHe urmate $i, mai ales, cit anume din popor crede in eeea ce afirmam $i este gata sa ne urmeze par sa fie, $i chiar slnt, nelini$tile mai putin marturisite ale Opozitiei. Dru­mul posibil in aceasta situatie l$i are subsumate doua straiegii. Una pretinde 0 ntitudine intransi­genta, sustinuta de un discurs politi,c ferm $i mani­heist, ce imparte scena publica in tabara reIor care Val' binelc natiunii $i cealalta, alcatuiHi din dU$ma­nii ei. 0 alta strategie se vrea mai flexibilii, ata~ta

unui limbaj mai putin razboinic ~i. pretinzlnd ca se poatc ob~lne a$a binele public dorH de toti. Cea din unna strategie poate fi acuzata de provoearea unei decolorari politice a Opozi~iei. Pe de alta parte, din cealalt.a perspectiva strategica, argumentele par, $i ehiar slnt, la fel de intemeiate.

Este nevo~e, in acest moment, de mai multa abilitate $i de mal multa inteligenta. Hira sa fie abandonate principiilc maiore ale programului po­litic al 0pozitiei. ci daar sa fie servite ;;i promovate altiel, mai eficient.

$i cum ambcle strategii ale Opozitiei 1$i au pro­priile argumente temeinice, intrebarea, unica posi­bila, este urmatoarea: cita luciditate ~i cita haluci­naiie utopica exista ascunsii 5n asumarea deciziilor slratC'gice ale Opozitiei? Raspunsul ramine dificil ~i nici nu poate fi tran$at in favoarea uneia sau alteia din dEle posibile de urmat. 11 putem eel mult in­locui prin descrierea cauzelor ce au dus 1a oroce­

- 184­ - 185­

sul de halucinare politica a Opozitiei inaintea alege_ rilor din 1992. $i atunci, ca ~i astazi, presa a halu­cinat, a creat un univers care s-a constituit para1el eu societatea romaneasca, presa a fost drogul cart::' a inventat acest paradis artificial a1 partide10r din Opozitie. $i atunci, ca $i astazi, un alt factor halu­cinatoriu au fost sondajele de opinie $i mitingurile victorioase in marile ora$e ale tarii. Imi amintesc cit de puternic fusese acest efect in seara de dupa a1e­gcrL in fiefu1 Opozitiei,la Timi$oara dnd au fost anuntatc prime1c rezultate, infringerea. Efectu1 era acela pe care probabil ca-l resimt impatimitii narco­tice10r dnd se vad lipsiti de acestea: mahmureaUi, 1ehamite, lipsa de orizont, de spcrante. Int1'eaga noapte inca soseau rezultate din comunele judetu1ui cu victorii ale Conventiei, in timp ce liderul coalitiei 1$i pastra siguranta, ne spunea: "baieti, fiti fara grija, am d~tigat, este ultima diversiune 1a televiziune" t

iar noi, baietii, halucinatii democratiei romane, idea­li$tii care nc-am cheltuit band $i tirnpul cotrobaind toate cotloane1e judetului ca sa Ie vorbim oamenilor care, iacata, ne votasera, stateam buimaci, invaluiti in fumul tigarilor. Pe urma am inceput sa drtim, sa privim altfel, sa ne privim altfel. "Pentru cet<, 7i­ceam atunci. "nu s-au dus $i ei prin ora$ele $i pe 1a camune, pentru ce nu ne-au folosit pe plan nat-io­

a1. 0 data ee, 71ceau, am avut una dintre cele mai bune echipe de manageri de campanie electoraHi, ce orgolii halucinate s-au cheltuit 1a centru. de oe au

esemnat aUt de tirziu candidatul 1a pre$edintie $i pentru cc jocurile politicianiste de 1a virf?" La toate aceste intrebari, ~i 1a multe alte1e care ni se tnvir­teau prin cap, raspunsul rarninea invariabil acela$i: "totul este in regula, vedeti-va de treaba, au falsili ­cat alegel'ile, a~a ca taceti din gura, nu puneti in pe­ricol unitatea Conventiei'·. A~a ca am tckut din gul'a.

Pe la ora 3 noaptea ro-am intors acasa. In budita­rie, sotia statea 1a mas8., invaluita in larma hal'nidi ~i entuziasta a reporterilor de 1a Radio Rom§.nia ActualWiti. Pentru 0 clipa am revazut-o a1ergind eu baiete1ul in brate, in 17 decembrie 1989, din b10cul nostru cuprins de £la-cari. Nu mi-am putut refuza atunci 0 intl'ebare pe care mi-o pun $i acum: "etta lucidi.tate $i cita ha1ucinatie ne-a fost dat sa traim de la Revolutie ~i pina asta.zi?"

12 decembrie, 1991. Cu citeva sa"9tamini Inaintea lzbucnirii revolutiei fusesem in Munt,ii Ba­natu1ui, 1a 0 cabana meteorologica, in masivul Tarcu, inlr-o pustietate cu prapa~tii. zapada ~i vint a~pru. Sub noL 1a un p1aion de 0 mie opt sute de met.ri. se va1ureau norii ca 0 p1apuma pustie, bizara, rupia din alta lume. Peste $esul arctic a1 masei no­roase apunea sau rasarea soare1e, se invo1bura vin­tul ca in pusta. Am stat zile in ;;i1', trei 1a rind, eli ochii bleojditi 1a ciudat;enia aceea de sub noi. Deasupra capete1ol' noastre straluceau soare1e ~i eerul cu fuioare de nori pierdute in cosmos, in ti.mp cc sub Doi ii tragea 0 burnita bacoviana. Acolo m-arn inUlrit in ideea ca nu se mai poate sa dureze, ca veacul in care ne impotmo1iseram eu totul era 0 biata iluzi€, 0 fragihtate, un moft, 0 nimica toata, ~i ca a~elor culmi $i prapastiilor ~i occanu1ui de nori de sub picioare1e noastre, peste care l;luiera vintu1, 1i se rupea de dictatura $i de nemernicia eu care 0

suportam.ImaginUe acelea au fost wtimele cu adevarat

lini$tite trai.te 1a hotarul dintre doua lumi, pe eare-l traversam cutremurat de sdrba $i nelini!;lti. Le-a ur­mat, 1a 0 distanta in timp scurta, dar e.xtrem deirii mare in consecinte, in incredibilul infaptU: ca atare seara de 16 decembrie in care eu, chlar eu,

- 187­- 186­

a~ul nedemn a1 atHol' ani in care m-am mu1tUInit sa suiar ~j sa urase in cercill restrins al unOr Priete­nii sigure, imi strigam eu disperare ura, nevoia de­libertate ee nu se poate povesti, un vis exasperant eu ochii impllntati in bezna camerei. Libertatea a navaIit peste mine. mi s-a lnfipt in gltlej ~j mi-a in­-5facai riniehii de emotie, mj i-a cuprins intr-un cerc: gura useata ~i degetele tremurinde de €ffio­tie, ec1utlnd pachetul de ligari, pe urma gustul aD1ar ~i sa7iva eleioasa, ocheadele aruncate din coloana spre eolturile 5t1'a2i10r, sentimentul barbatesc a1 a1­tora inca mal tineri ~i mai lipsiti de ratiune, stro3­fulgerarile ca pentru 0 clipita camiine totu1 se va term ina, ca in vremurile cOPiHiriei, cind faci ceva profund ilegal, dar atft de tentant, Mit de uluitOl' ~i de lipsit de ra~iune, incH nu te pot.i opri, nu te mai pop opri, chiar daea ~tii eel nu e in regula eeea ce faeL Chiar daea pricepi ea 0 s-o incurci rau de tot $i ca ei !;)tiu. ei te VOl' filma, ei au totu1in mina, sfnt chiar aici, in coloana, alaturi de tine $i stl-iga mai tare Inca iar miine 0 sa cC'arna tofu1, 0 sa te apuce de ureehi. 0 sa te stIiveasca. Traiese intocmai staren de atunci, nebunia anapoda a curajului. iste­ria In noapie a tinerilor care ii snopes~ pe militieni

rIe sparg scuturile aee1ea enervante. dau foe tanche­otei p mpieri10r pe pod, dupa ee au fugarit solda(:ii, sentimentul cli ai Invins, ea nu mai exista intoar­cere, ca ei nu te VOl' mai ielia, ca .:1i farut-o atH de lata, incH nu mai poti renunta; de-acum totul este hotelrit: ori tu ori ei. Ai rasturnat totu1 pe dos. te-ai ureat pe maSEl, ai spal't bibelourile, cristalurile scumpe $i ordinea $i curatenia le--ai risipit, nu mai eXista nimic din ce-a fost, ai f,kut-o, in sIin;;H, lata de tot, ai ris in bilScrica dictaLorului, i-ai rastul'l1a aliarele, cadelni tele, ai asistat cum se da foe inla­UDintl jUde~enei de partid unoI' carti ~i portrete in

- 188­

care tovara$ul secretar general ride stingher ~i aproape di te apuca rU$inea de tovar~u', .,ce-o sa dC8 miine dnd 0 afla". iti zid $i te umple un fel de chicot pozna$, .,i-am facut-o. noi a$tia de aici i-am copt-o; ce draci 0 sa zica", te intrebi $i te ump1e fericirea 1a gindul di se intimpla ceva, di, in sflr$it, s-a intimplat ceva $i ca noi. ga$ca asta de ne­buni, 8.$tia doua, trei mii de oameni 0 facuram groasa de tot, iti spui, in timp ce de pe margine copi1andri de optsprezeee ani inealeca panourile acelea eu epoca de auI', se balanseaza pe stilpii de fier pina 1j pun la pamint cu tot eLl panou in 8tri ­gatele multimii. E minunat. e ea in vis, € chjar a$a cum ti-ai inchipuit atltia ani. Strigi digu$it ~i nebun de bucurie $i de spaima, $i te tragi instinctiv mai in grosul coloanei eu gindul, pe care nu-l stiai spune atunci, dar 11 simteai instinctiv, ea aco1o e$ti aparat, ca de aeolo nu te VOl' putea lua aUt de repede $i niei. Doamne fere$te! nu VOl' j'ndrazni sa traga dace1 Ie va treee prin cap a$a ceva. Continui sa strigi in noapie. 0 eoloana nebuna de oameni care nu cedeaza, care nu-i mai vrea. O1'a5u1 paI'e fereeat in dosu1 geamurilor, 1a pmdi1, a5teptind nebunia de a doua z1. Din duminica singe1ui. Din duminica ex­traordinarei solidaritati. Din duminica bucuriei 1?i a dcznadejdii, a coloanelor peregrinlndu-se pe strazi. pe sub balcoanele de unde ]umea va face eu mina. Nu muH dupa prinz va Ineepe aousul care va dura are in ~ir, singeriu, apocaliptic. Pe urma va iE'Si armata, eu tancuri, cu mitra1iere, vor arde bloeurile in centru. Co~marul unui ineeput de lume. Am V3zut la lumina incendiului doi morti, unul pe Piatra Crai'l.lLui, linga ArticoLe sportive, ~i altul 1 intrarea pe strada Fa'tis. Fe trotuare se pJimbau ofiteri $i soldati !?i trageau rafale seurte spre pa~'cul de 1a Catedra1a, de unde Ii se raspundea eu hUldu­

- 189­

ieli ~i injuraLuri. Mirosea innecacios a praf de pu~ca.

Noiembrie, 1994. S-a spus In Antichitate cil omu] este un animal politic. Evul Mediu C!'edea ca este un animal re1igios. Cel dintii il poate cuprinde pe eel de-al doilea. $i invers. lntre cele doua defi­nitii exista punti de eomunicare, similitudini ~i con­taete Posibile. Ruptura definitiva se fnti'mpla In modernitate; doar aiei omul este un animal smguz-. SinguraLaLea irevocabila fmi pare a fi marea deseo­perire a lumii moderne. In lume8 de azi, eu elt co­lectivitatea este mai mare, eu eft aglomera1ia urbana mai fara capat, cu atH oeste mdividul care 0 com­pune mai chircit in Rinele propriei sale singUraHlti. Amaraciunea Ecclesiasfului a luat in modC'rnitate chipul insUlui i':ngenuncheat in marginile strfmte ale propriei singuratati. E.~ti sing-ur. pare sa spuna arLa moderna, pentru ca totul este 0 zadarnicie fara ex­plicatii. Lumea fncepe $i sHr$€~te 0 data eu tjne, spune arta zilelor noastre, pentru di e$ti singur pentnl ca e~ti un animal singur care a$teapta in singuratate, siguratatea absoJuta a m0rtii. Dincolo de realitatea gri a aeestui adevar, nu mai eXista aIt adevar, oriee altceva este 0 iluzie proasta, 0 naivi­tate cc te ajuta sa traie$ti, sa mai traie$ti 0 vreme. Omu] modern $i-a facut din singuratate un zeu ]a care se fnchina fara 8<1-1 I',ltie cineva. Omul modern trece pe strada ~i se cearta eu propria lUi singura­tate, 0 iUbe$te uneori, alteori 0 ura te din adincuI SufletulUi, pina 1a revolta 0 ura,c:;te 9~i pina dincolo de ea, pina 1a resenmare. Omul modern trece pe strada facut zob de singuratatea din el ?i Ii pipaie intinderea, marginile, prive~te din dosul gratiilor singuratatii lUi, cam a~a cum se uita PU$caria~ii prin ferestrele zi:ibrelite ale furgonetei verzi care-i

- 190­

poarta prin ora$ catre locul de mundi. Cam a~a se uita omul modern la un aIt om modern. Pe amin­doi melancol1a II prinde pe strada, a~a ca-n poezia lui Bacovia, niciodata nu-i prinde aitundeva: ln pa­dure sau pe marginea lacului, cum i S'€ intimpla in urma cu 0 suta de ani romanticului. Mai mult inca: acesta din urma i$i savura singurataiea in singura­tatea naturii, 0 savura cu delicU ee il Impingeau sa-$i admire propria singuratate.

Spre deosebire de el, singur<ltatea modernului este bicisniea, este un Iel de singuratate de serviciu care te urmeaza peste tot $i este eu aUt mai afunda cu elt mai multa lume ti se aduna primprejur. Din sin~ratatea aceasta insul zilelor de azi nu poate scapa dedt In scurte interludii iluzorii cind se eu­funda In reziduurile arhaice ale comunitatilor din urma eu mai multe milenii, adica in dansul betiv, in muziea de grup sau tn singuratatea cintarilor de psalmi gregorieni. Numai ca omul modern $tie di toate aeestea sint iluzii vremcIniee $i tot el mai ~tie ca niciodata n-a fost aItfel, <l-$a ca s1nguratatea i se lasa deasupra capului ca un fel de ehepeng de fonta. Singuratatea asia mi s-a adltat 0 data In vis. unul de un prost gust desavir$it, a$a cum numai viata iti poate oIeri pentru ell - nu-i a$a? - numai ea nu se teme sa fie melodramatiea. A$adar am visat ca eram propria mea poza ovala pe 0 cruce de mar­mora, eram chiar poza aceea, stateam in dosul sti ­clei $i priveam cum se nlsfringe amurgul ro~ietic in

eamul oval. M-am mtrebat cit 0 sa mai stau acolo $i am auzit a~a 0 voce: .,0 sa stai ve~nic aid, nu pri ­cepi ca ai murit". M-am trezit multumit ca totul s-a petrecut in vis, era 0 dupa-masa de sfir$it de octombrie, iDcepuse sa priie 0 ploaie marunta, irni aduc aminte ca in camera se auzea un ciriit de gr

- 191 ­

ier, am stat pe rnarginea patului 0 vreme, pe Ul1na mi-arn aprins 0 tigara.

ora: 15,25-16,25. Ma indrept spre Domul din Piata Unirii, ca lSa-i fixez in scris, pe parcursul unei ore, viata bicentenara. Am cu mine un carnete1iD care 0 sa-mi notez brut tot ce voi vedea in jur. Intl'u in piata pietruiLa. In preajrna gradinii de vara a cofetariei un tinar eu un ceas in mYna ma saluta. Nu-l .stiu. Ii raspund incurcat. Ma agat de mineI'ul gros a1 portH Domu1ui. Este inchisa. Cobol' scarHe, rna indrept spre bancile din fata $i rna a$ez pe pia­tra, privesc ceasul. Ora 15,25. Prin piata tr.ece 0

ma$ina Honda cu nurnar de Timit;;. In jurul rneu un stol pestrit de porumbei impl'a$tie in aer un miros de cotet de pasari. In mijlocul sLolului doua oale, una verde $i alta rO$ie. Cea verde pare sa fi avut inauntru mIncare, ceaJalte'i, lata ~i clobita, este plina de apa. Trec trei eleve cu un baietel grasiilan in­r-un cc1rucior SPOl'!. In spatele lor, un domn eu pa­

rul alb. Pe linga banci pedaleaza pe 0 bicicleta un ins cu mustata, pe care imi pare ea il eunosc de un­deva. Poarta un costum verde din tergal. Po 0 strada inveeinaUi, eineva ambaleaz8 0 rna$ina. Trecc un ofiter subtire, atlrnat la bratul unei doamnc grase. Lfnga mine, pe baneile de piatra, doua femei) eu 1n­f<Hi$arc de functionare - inh'e doua virste, fnvata pentru $coa1a de ~oferi. Una () intreaba pe cealaWl intelesul semnelor de eirculatic dintr-o clirtulic po­nosita, imbrckata lntr-o caperUi de vinilin verde. Cea care raspunde se incl'unta, se ginde~te incrun­tata la fiecare intrebare. In spatelc nostru un domn cu un costum gri urca scarHe de 1a flntina-izvor, eu doua bidoane de plastic pline cu apa. Biciclistul se fnLoarce in piata. Pedaleaza pe linga dOl ofiteri cor­polenti eu genti diplomat. 0 femeie fnalta) in blugi,

- 192­

ell parul blond, poarta pe umeri 0 geanta de piele finEi. Este insotita de un baietel eare se repede in mijlocul stolului de porumbei. Ace~tia bat precipi­tati din aripi. Vtrtej de pene. Mirosuri de gainat.

boara pe stucaturile Domului ~i pe aeoperi~ul co­feiariei. Stau acolo dteva clipe, pe urma se tnlore, se aduna in jurul oalelor, i~i dau cu ciocurile prin pene :;;i pe sub aripi. Un barbat gras tnsotit de 0

femeie foarte grasa se Indreapta spre izvor ell doua sticle din plastic avind etichete colorate, occidentale. Biirbatul se opr~te. Ii spune femeii ea n-a fost de luni la serviciu, nu aud raspunsul din cauza unei maf?ini pe care 0 porne$te cineva chiar pe strada de Unga Dom. Traverseaza piata un zidar cu salopeta piHata de val'. Pe cap are 0 boneta rO$ie eu 0 dunga alba. Un biciclist s-a op1'it in dreptul cofetariei. Este Imbraeat cu un costum de tergal verde inchis, san­dale, ciorapi vineti. 0 femeie in virsta se indreapta SPl'C izvo1'. Costum negru cu piditele albe. Picioa­rel,e umflate. cu varice, pantofi jo~i. Vin alti porum­bei de undeva din spate. Barbat.ul care a absentat de la serviciu pleaca de Ia izvo1': nevasta-sa, sau cine-o fi, ramine in spatele lui. Chiulangiul se in­dreapUi spre 0 straduta lateraHi cu sticlele din plas­ie umplute cu apa. Se opre~te in dreptul unei Dacii

1100. Doamna ~teapta sa intre ~i sa-i deschida por­tiera. Cind porne~te din loc, observ di ma$inii ii lipse$te faruI din stlnga. Intre porumbei a apiirut 0

aLrinidi foarte slaba, cu sandale seorojite. Da po­l"umbeilol" griu dintr-o punga din hirtie alba. Tree un ofiter de Clviatic. Un barbat posac rna plive$te insistent. 0 femeie iese din cofeiarie cu un pachet eu prajituri in mina. Cipva porumbei s-au saltat pe banca de piat1'a pe care stau; unul se apropie la nici dnua palme de mine: este pricajit, slab, pe spate are pene1e dlzuLe.

13 - Val;lhla de muc-uVIl - 193­

Ora 16,10. Treee un bicielist eu pantaloni de stofa i?i geaea de blugi. Dornul stapin~te piata. Li­ni~te. Batrinica slaba pleaea spre izvor, rna intore spre ea, 0 urrnarese, bea apa. de la ti$nitoare, se rn­toaree, prive~te cu mina in $old spre cofetarie. A im­paturit punga. Doi tineri se joaea nu departe Cll

un pudel. Batrina trece prin fala eofeUiriei, pe linga ribuna pentru mitinguri. dispare dupa un colt.

Lini';itea pietei este sparta de un rnotoeic1ist care treee pe linga Dom. Un porumbel negru, frumos, s-a saltat pe banca, se apropie, are ochii rotunzi, 1'0­$ii, mid. Un domn in virsta ia apa Intr-o stic1a de plastic eu etieheta colorata. Occidentala. Daroul sHi­pine$te pia ta cu turnurile lui impodobite eu crud galbene. Nu se mai intimpUi nimie. Trece un ins eu inHit:i$arc de preot. 1nt1'-O mina are citeva ziare, sub bratul ceHilalt 0 geanta neagra. Domul tmi pare pu­tintel trufa$. II privesc ~i-mi yin in minte vorbele lui Baeovia: "Nu-i azi, nici ieri, nici mlini - tim­pul". Nu $tiu dadi I-am eitat eoreet. N-are impor­tanta, de fapt. Tree doua tiganci, una poarta 0

geaea metahzata: in pieioare, sandale verzi de guma $i eiorapi flau~ati. Un biciclist. Din cofetarie ies doua femei: una ~laba, eealalta ~i mai slaba. Po1'um­belul negru este foarte aproape de caietul meu, eio­cuI aoroape ea-i ajunge linga pix. Are picioare ro­~ii. Ma seol. StoluI se sperie. zboara in miros de gai­nat $i piine inacrita. Domul pastore$te piata eu turlele lui lmpodobite eu erucL Ora 16.25.

ISBN 973-97052-6-X

Redactor: EUGEN DORCESCU Tehnoredactor: ERIKA DIOSZEGI

Bun de tipar: 9.1.1996. Aparut: 1996.

Coli de tlpar: 12,25.

Tiparul €xccutat sub cda nr· 383!1995, la Imprlmeria de Vest R.A.• Oradea. str. Mare~l Ion Antoneseu, nr· 105.

OMANIA

(!)