Dan ApostolDISPRUtI N NEANTCUPRINS:DISPRUtI N NEANT 3Misterul Regimentului Norfolk 19 Pierduti n Abisul Albastru 30 Naufragii n Dimensiuni Paralele 39 Echipaje spectrale 48 EXPLORATORI DIN ALTE LUMI 55Locuitorii Trmului Interzis 56 Vizitatori din Nestiut 61 Navigatorii Infinitului 80EPILOG 86BIBLIOGRAFIE SELECTIV 88

Misterul Regimentului Norfolk Pierduti n Abisul Albastru Naufragii n Dimensiuni Paralele Echipaje spectrale.Rzboiul creeaz, fr ndoial, conditii ideale pentru ca indivizi singulari, grupuri de oameni sau animale, precum si tehnic de lupt (tunuri, blindate, avioane, nave) s dispar mai mult sau mai putin fr urm, nghititi de vltoarea evenimentelor. Dar exist consemnate, n analele militare, unele cazuri att de stranii, nct, de-a lungul timpului, au rezistat oricror ncercri de a le atribui unor cauze ct de ct logice. Printre ele se numr si disparitii de trupe numeroase si bine narmate, care plecaser la atac si nu au mai fost gsite niciodat, cazuri relatate n cronicile, presa ori n arhivele vremii si analizate n numeroase lucrri, printre care enciclopedia "Les Grandes Enigmes" (Larousse, 1992) si "Disparitions Mysterieuse" de Patrice Gaston, aprut la Paris n 1973.Secolul XII a fost realmente tumultuos pentru Orientul Mijlociu.Europenii, iesiti din noaptea Evului Mediu timpuriu, ncepeau s-si fac simtit prezenta economic si militar n bazinul mediteranean, ncercnd s recucereasc teritoriile stpnite cu un mileniu nainte de Imperiul Roman, ajuns la apogeul puterii sale.Dar n fata lor se ridica o amenintare redutabil, chiar dac nu si nou: Islamul, al crui steag era purtat de arabi si de turcii selgiucizi. ncepute si duse n numele credintei, Cruciadele nu vor fi altceva dect aventuri militare al cror rezultat concret va rmne slbirea Europei tocmai n momentul cnd dou pericole cumplite se artau la orizont: mongolii si turcii otomani.

De pe urma sngelui vrsat de cruciati aveau s profite, totusi, negustorii si nvtatii. Primii datorit unui torent de mrfuri care se va revrsa asupra Europei lacome de noutti, ceilalti prin tezaurele de informatii, cunostinte si idei novatoare, venite din Orient la timp ca s mprospteze aerul sttut al celor sapte secole de nchistare dogmatic mentinut cu o mn de fier de ctre Biseric.n aceast atmosfer a aprut, n 1119, Ordinul Cavalerilor Sraci ai lui Christos. Fondatorii si, doi cruciati francezi, Hugues de Payns si Georoy de Saint-Omer, au primit de la Baldouin II, regele Ierusalimului, cu titlu permanent, un domeniu ce se ntindea exact pe locul unde fusese Templul lui Solomon si, curnd, Ordinul a devenit cunoscut ca fiind al "Templierilor".Desi n statutul lor initial (1128) Miles Christi ("Cavalerii lui Christos") aveau menirea "de a apra pelerinii din tara Sfnt de pgni, briganzi si jefuitori", depunnd jurmnt de srcie, castitate si renuntare total la cele lumesti, deci devenind de fapt clugri-soldati, curnd przile din lupte s-au nmultit. S-a creat astfel obisnuinta, preschimbat repede n necesitate, n doar dou decenii, Ordinul Templierilor avea s evolueze ntr-o formidabil organizatie economico-militar, cu 9.000 de commanderies (domenii echivalente senioriilor feudale, avnd ca punct nodal un castel sau o abatie puternic fortificat), rspndite n Anglia, Franta, Imperiul German si Orientul Latin. Fiecare domeniu poseda o fort militar de 100 pn la 1.000 de cavaleri si oameni de arme, fiind condus de un comandor. Acestia nu ddeau socoteal dect Marelui Maestru si secundului su, care, din Templul de la Ierusalim, nu rspundeau dect n fata Papei, ceea ce nu-i fcea prea populari printre capetele ncoronate ale Europei.n Orient ns, conductorii micilor regate crestine nu si permiteau luxul "crizelor de autoritate". Luptau ca s supravietuiasc, mpotriva unui dusman mai bine adaptat terenului si realittii: Egiptul dinastiei fatimide. Semnificativ a fost, n acest context, esecul Cruciadei a H-a (1147-l149), n care armatele franceze ale regelui Ludovic VII si cele germane ale mpratului Conrad III s-au vzut nfrnte, pe rnd, la Dorylaeum, Laodicea si Damasc, n nord (de turcii selgiucizi) si la Askalon, n sud (de trupele fatimide).Abia la 19 august 1153, noul rege latin Baldouin III reuseste o victorie spectaculoas, cucerind Askalonul (situat la granita teritoriului fatimid pro- priu-zis) si inaugurnd seria unor biruinte crestine consecutive ntre anii 1154 si 1170, la care au participat din plin contingentele disciplinate si bine antrenate ale Templierilor. Astfel au fost ocupate o serie de fortrete fatimide care jalonau calea spre Damasc si asa a crescut necontenit bogtia si reputatia Ordinului.Un asemenea atac avea s fie si cel din 21 septembrie 1154, cnd trei templieri englezi si 180 de soldati cuceresc prin surprindere, ntr-un raid nocturn, cettuia printului Assad Al Sayef, situat Ia 180 km nord de Askalon, n plin desert pietros.Cei aproape 1.000 de soldati fatimizi n-au avut nici o sans, mai mult de jumtate pierind n somn, iar restul luptndu-se zadarnic pn n zori, doar ca s moar, mpreun cu printul lor.

Ce a urmat dup masacru se gseste n dou scrisori ale Magistrului Roncelinus (autorul faimosului "Botezul Focului", statutul secret al Templierilor, redactat n 1240).Cavalerii, sir Gilles of Northwood, sir Reginald of Bolturnell si sir Galwin of Warren-Oaks s-au certat pentru prad (se pare, considerabil) si, mai ales, n legtur cu soarta a dou prizoniere mai. Deosebite.Layla si Anaka, fiicele printului Al Sayef, nu artau deloc asemeni arboaicelor, nalte, cu pielea alb, prul rosu si ochii verzi, trdau originea european, ba chiar nordic. Era evident c mama lor fusese o crestin ajuns sclav la fatimizi si sir Gilles, mai tnr si mai impresionabil, s-a ndrgostit pe loc de amndou.Venit de curnd n Ordin, sir Gilles nu cunostea obiceiul multor templieri de a ntretine adevrate haremuri cu femei sarazine si chiar evreice, luate prizoniere n Egipt si Siria si revndute apoi tot arabilor, dup ce-si pierdeau farmecul sau atractia nouttii. Asa c, atunci cnd ceilalti doi cavaleri au vrut s le siluiasc pe nobilele captive, s-a opus vehement.Schimbul de replici tioase a dus la o ncierare iar sir Gilles era superior n mnuirea armelor si avea de partea sa majoritatea soldatilor, al cror respect l cstigase n doi ani de campanii nentrerupte.Astfel s-a fcut c, a doua zi, sir Reginald si sir Galwin au prsit cetatea cu 35 de oameni si cu 10 sipete de argint, cntrind 165 de kilograme. De pe ziduri i priveau 112 soldati loiali lui sir Gilles si cele dou femei de la care pornise totul. Fapt absolut neobisnuit pentru acele timpuri, tnrul cavaler englez le druise libertatea celor cteva sute de brbati, femei si copii capturati, ce se grbiser s plece; dar fiicele lui Al Sayef, desi libere, au preferat s rmn cu el.Este de nteles furia si ura nvinsilor, umiliti n ochii soldatilor si exasperati de sptmnile marsului prin desert, n care au pierdut jumtate din caii ce crau argintul. Asa nct, ajunsi la commanderia din Askalon, au nscocit o nclcit poveste de magie neagr, jurnd c sir Gilles fusese nrobit de diavolitele roscate crora ei le vzuser limpede. Cozile miscndu- se sub vesmintele de vluri transparente, menite s nu ascund nimic.Comandorul din Askalon era militar vechi, prea putin impresionabil si, aidoma celor mai multi templieri, rdea de superstitii, privind religia (oricare ar fi fost ea) ca pe un praf aruncat n ochii multimilor. Dar cetatea era necesar ca baz n campania sirian. Iar sir Reginald si sir Galwin pretindeau c tezaurul printului continea aur, mult aur.Brutalitatea nejustificat a cruciatilor occidentali i-a fcut temuti si urti n tot Orientul Mijlociu, din Constantinopol pn n Cairo. Masacrarea a zeci de mii de civili dup cucerirea Ierusalimului (1099), Accrei (1191) si Constantinopolului (1204) vor rmne pete de nesters pe blazonul istoriei cavalerilor medievali europeni. Dar sir Gilles of Northwood mai credea nc n legenda lui sir Lancelot of the Lake, aprtorul celor slabi.n zece zile, o fort de 600 de soldati si 30 de cavaleri, condus de comandor, pornea spre cetate. Au gsit-o mut, cu portile nchise. Dup ce le-au drmat cu securile, odat nuntru, oamenii s-au simtit imediat apsati

de tcerea intens, aproape perceptibil fizic, ce domnea ntre ziduri. Nici ofiint vie, nici un cadavru, n sala tezaurului, treizeci de sipete cu argint si aurdar nici o urm de lupt, nici o pat de snge. Cei 115 oameni dispruser cu armele, armurile, caii si ntreg echipamentul. S-a presupus c dezertaserns fr s ia cu ei aurul? Sau fusese att de mult c nu-l putuser cra pe tot? si de ce erau portile ferecate pe dinuntrul.n sala tronului, comandorul a gsit steagul verde al Profetului si steagul cu cruce al Ordinului uitate alturi, pe podea. Iar dintr-o alt ncpere, soldatii au adus o plac oval de faiant pe care erau pictate chipurile celor dou tinere surori (fapt extrem de curios, cci religia musulman interzice reproducerea imaginii oamenilor) si mnusile de zale avnd blazonul lui sir Gilles: un vultur cu aripile desfcute, gata s-si ia zborul.Ce s-a ntmplat cu soldatii, cavalerul si femeile? Au plecat oare spre Europa pe drumul terestru (prin nord, riscnd s cad n minile selgiu-cizilor) ori pe ap, peste Mediterana? Dar de unde au gsit nave disponibile? si de ce au abandonat o parte sau tot tezaurul?Nimeni nu va sti vreodat, dar incidentul n-avea s rmn singular. n anul 1707, n plin rzboi de succesiune la tronul Spaniei (1702-l714),o coloan de 4.000 de infanteristi cu 12 tunuri a pornit printr-o trectoare din Muntii Pirinei (Spania). Apartineau armatei arhiducelui austriac Carol de Habsburg (care i disputa coroana regelui Filip al V-lea de Bourbon) si urmau s cad asupra trupelor spaniolo-franceze din spate, prin surprindere. Trei zile mai trziu, un escadron de 300 de clreti este trimis n ntmpinarea coloanei, care nu apruse pe cmpul de lupt. Timp de o sptmn, cavaleristii austrieci si caut asiduu camarazii, ntr-o zon montan complet nelocuit: nici o urm a miilor de oameni bine echipati si bine narmati (dup standardele epocii) nu a putut fi gsit. Dispruser cu tunuri, arme si bagaje. Nu s-au descoperit cadavre, nu au aprut dezertori, iar arhivele armatei lui Filip al V-lea nu contin vreo referire ia o eventual ciocnire n zona si n perioada respectiv. Nici o explicatie plauzibil nu a rezultat n urma cercetrilor contemporane si ulterioare asupra acestui caz.Anul 1825. Grecia. Pe coasta de nord a Golfului Petras de la Marea Ionic se aud tunurile de la Missolonghi. Cetatea martir, ce rezistase cu succes asediului turc din 1822, era din nou nconjurat, de ast dat de trupele egiptene. Dar pn aici se ajunsese dup un drum lung si sinuos.La Epidaur, n ziua de 13 ianuarie 1822, Adunarea National a delegatilor din toat Grecia proclam oficial independenta patrjei si nceputul luptei de guerill mpotriva armatelor otomane. Rscoala se ntinde ns doar n Moreea, iar turcii asediaz portul Chios (Marea Egee), l cuceresc si masacreaz circa 10.000 de brbati, femei si copii, lund n robie alti 15.000. Desi scandalizate, puterile europene nu intervin, neputndu-se pune de acord la o mprtire a Imperiului Otoman ntre ele. si astfel, grecii continu s fie mcelriti.Dar curentul romantic de exultare a culturii si civilizatiei clasice elene, lansat de intelectualii francezi, englezi si germani, cu contributia nevzut ns omniprezent a banilor cheltuiti generos de armatorii si negustorii greci

din Occident, ncepe s agite opinia public european. Tineri voluntari si mici cantitti de arme pornesc spre insulele de la Marea Egee ajutor nesemnificativ n comparatie cu ce le pregteste Imperiul Otoman insurgentilor.La 10 iulie 1824, o ot de 63 nave de rzboi si 100 de transport ridic ancora din portul egiptean Alexandria, avnd la bord 16.000 de soldati, echipati si antrenati dup model francez si condusi de Ibrahim (fiul lui Muhammad-Ali, viceregele Egiptului). In februarie 1825, armatele invadatoare debarc n Peloponez, zdrobind rezistenta elen n dou luni si ncepnd, la 25 aprilie, asediul portului Missolonghi.n Italia, Franta, Germania, Anglia, Suedia (si chiar SUA) se constituie "Comitetele pentru independenta Greciei", care trimit arme, bani si voluntari. Guvernul elen a fost destul de ntelept pentru a cumpra tunuri si a angaja mercenari francezi (majoritatea fosti militari napoleonieni), care se dovedesc un ajutor nepretuit n reorganizarea si instruirea rsculatilor.Tocmai acesti oameni au fost protagonistii unui incident absolut straniu, care n-a avut parte de mult publicitate.n cursul anului 1824, la Missolonghi sosiser multi voluntari englezi, unii alesi chiar de lordul Byron. George Cordon, al saselea baron de Byron, poet romantic celebru, fusese cstigat pentru cauza liberttii elene si venise la Missolonghi cu o nav echipat pe cheltuiala sa, aducnd 1.000 de pusti, dou tunuri si 40 de tineri nobili, dornici s moar pentru un ideal. Dar cel dinti avea s-si gseasc sfrsitul chiar Byron, rpus de malarie nainte de nceperea propriu-zis a luptelor.Prin contrast cu entuziastii ns complet neexperimentatii englezi, cei 500 de mercenari francezi erau oameni de 35-50 de ani, toti veterani ai "Grand Armee", care luptaser decenii la rnd, din Egipt pn n Rusia.Purtndu-si cu mndrie uniformele si decoratiile napoleoniene (interzise n Franta Restauratiei Bourbone), artileristii si infanteristii din Vechea Gard puteau fi vzuti pretutindeni n centurile de aprare ale orasului, unde era pericolul mai acut. Deja trupele egiptene nvtaser c este mai bine s ocoleasc locurile n care zreau uniforma albastr si chipiul nalt, negru, al "rzboinicilor din Frankistan".La nceputul lunii august 1825, un atac al lui Ibrahim a dus la ocuparea unor vechi bastioane din partea de nord a portului. Desi la o oarecare distant de fortificatiile principale, cele trei forturi, situate pe un deal de 200 de metri nltime, permiteau artileriei otomane s loveasc navele din rad, stnjenind aprovizionarea cettii, care se fcea numai noaptea, pe mare.Ceea ce nsemna c, indiferent de cost, bastioanele trebuiau recucerite si mentinute.Pentru aceast misiune sinucigas a fost ales cpitanul Alain Baptiste Moreau, cu o baterie de 6 tunuri si o companie francez, crora li s-au alturat dou companii amestecate, marinari, orseni, studenti si contrabandisti greci, condusi de o tnr de 25 de ani, cunoscut doar sub porecla de "Eleutheria" ("libertate", n limba elen). Aceast femeie scpase din masacrul de la Chios prefcndu-se moart si rmnnd trei zile ascuns

sub un morman de cadavre, inclusiv cele ale membrilor familiei sale. Sosind la Missolonghi, s-a remarcat nu numai prin ura pe care le-o purta otomanilor, dar si prin curajul si priceperea de care ddea dovad n lupte.Cei trei sute patruzeci de oameni au iesit din cetate sub protectia unei nopti furtunoase, cu vijelie si fr lun. Ajungnd neobservati la bastioane, le- au escaladat, trezindu-se cu stupoare naintea unui ntreg regiment egiptean, ce numra 1.000 de soldati si era condus de Habib Pasa. n confuzia creat, francezii si-au pstrat calmul, aruncnd n aer pulberria egiptenilor. Uluiti si nfricosati de uriasa explozie, soldatii lui Habib au crezut c sunt bombardati cu artileria grea si au fugit, lsnd pozitia n minile asaltatorilor. Dar pierderile acestora erau mari: 20 de francezi si peste 100 de greci zceau morti sau grav rniti printre ruine.Cpitanul Moreau si Eleutheria au organizat trei baterii din tunurile aduse si din cele lsate de egipteni. Apoi, n doar trei zile, sub ochii inamicului s-a ivit o redut continu care nconjura dealul, unind cele dou bastioane rmase n picioare cu sfrmturile celui de-al treilea. si, vreme de dou luni, aceast fortificatie improvizat, cei 220 de lupttori si cele 24 de tunuri au respins 16 atacuri egiptene, transformnd terenul plat dinaintea lor ntr-un adevrat "cmp al mortii".Brusc, la 24 octombrie 1825, peste forturi s-a lsat tcerea. O patrul din oras s-a ncumetat s se strecoare noaptea pn acolo. Au gsit vreo 200 de morminte ale voluntarilor si 40 franceze. Dar 60 de mercenari, cpitanul Moreau si Eleutheria nu erau printre cei czuti. Egiptenii nu intraser n forturi tunurile atinteau nc liniile dusmane, cu piramidele de ghiulele pregtite, n corturile franceze rmseser efectele personale si ratiile de hran al disprutilor. Numai pustile lipseau.Grecii s-au retras, aruncnd n aer bateriile si rmsitele redutelor, ngropnd astfel si mormintele sub drmturi, ca nimic s nu cad n minile inamicului. Ctiva soldati egipteni capturati n urmtoarele sptmni au confirmat c trupele lui Ibrahim Pasa renuntaser s mai ocupe forturile care- i costaser peste o mie de morti. si atunci, unde erau francezii? Dezertarea la dusman iesind din discutie, s-a presupus c au fost capturati si mcelriti n tabra egiptean.Dar, la terminarea asediului (23 aprilie 1826) si mai apoi, la 14 septembrie 1829, cnd Turcia a semnat Tratatul de Pace cu Rusia la Adrianopol, recunoscnd independenta Greciei, generalii lui Ibrahim au negat vehement c ar fi avut loc vreo astfel de crim. Ceea ce, desigur, nu nsemna mare lucru.ns era putin probabil ca trupele Imperiului Otoman s nu se laude, n patru ani de rzboi, cu capturarea cpitanului Moreau si, mai ales, a Eleutheriei, cpetenie cunoscut, pentru care se promisese o recompens considerabil.Incidentul i-a inspirat pictorului francez Eugene Delacroix (1798 -l863) un tablou celebru, "Grecia pe ruinele de la Missolonghi" (1826), reprezentnd o tnr cu prul negru, cu bluza desfcut la piept, rmas singur printre ruine si morti, asteptnd gloantele ucigase. Dar, desi era mndru de bravura

compatriotilor si la Missolonghi, Delacroix n-a pictat niciunul, considernd, ca un romantic si revolutionar incurabil ce era, c uniformele Vechii Grzi n orasul martir ar fi luat ceva din aura de patriotism si fervoare national greac ce nvluie pentru eternitate acest loc.Trei decenii mai trziu, o ntmplare similar se va petrece la mii de kilometri distant, n vesnic frmntata Indochin.n septembrie 1858 avea s nceap primul rzboi colonial al Frantei (ajutat de Spania) mpotriva Regatului Vietnamez, n noiembrie, trupele expeditionare se apropiau de Saigon, capitala Sudului, ntmpinnd o rezistent feroce din partea vietnamezilor. Printre coloanele trimise la atac (grupate cte 2-3, la distante mici una de alta, pentru a se sprijini reciproc), se numra un batalion de 650 zuavi (soldati coloniali, ncadrati de ofiteri si subofiteri francezi). Erau militari de profesie, cu o experient de 5-l0 ani de rzboi n conditii grele si junglele asiatice nu constituiau o noutate pentru ei. Pustile din dotare se numrau printre cele mai moderne ale epocii, iar echipamentul si aprovizionarea nu lsau nimic de dorit, n urma acestei coloane, la 2-3 kilometri, se aa o alta, compus din 450 de infanteristi si o companie de geniu. Ajunsi la doar 20 km de Saigon, cei 650 de zuavi ntrerup contactul cu coloana de sprijin si, sapte ore mai trziu, infanteristii i caut n zadar pe o cmpie necat n ceat, situat la liziera junglei. Nu sunt gsite cadavre sau urme de lupt, iar vietnamezii nu aveau s-si fac simtit prezenta dect dup o sptmn de la incident. Arhivele militare franceze consemneaz disparitia batalionului de zuavi astfel: "pierdut n conditii neclare, n timpul campaniei de cucerire a Saigonului, noiembrie 1858".n februarie 1859 Saigonul avea s cad, iar n iunie 1862 rzboiul se va sfrsi cu victoria Frantei, care ocup sudul Vietnamului; dar ancheta autorittilor franceze, reluat n 1862-l863, nu a reusit s gseasc vreun indiciu privitor la soarta zuavilor.n decembrie 1937, China se aa n rzboi cu Japonia de peste cinci luni. Armata Imperial Japonez cucerise Pekin-ul (28 iulie) si mari teritorii chineze din sud. La 7 decembrie se apropia vertiginos de Nankin (capitala Republicii Chineze a Gomindan-ului condus de Tchang Kai'-Chek). Prsit de autoritti si armat, marele oras era incapabil s opun rezistent. Singura-i fort militar organizat era un regiment de infanterie grea (n fisele operationale ale Gomindan-ului, aceasta desemna un regiment cu efectiv complet, ntrit cu baterii de artilerie si companii de geniu), rmas n urm, sub comanda colonelului Li Fu Sien, ca trup de sacrificiu. Colonelul, un capabil militar de carier, cu vast experient de lupt, nu se amgea c i-ar putea opri pe japonezi cu cei 3.000 de oameni ai si. Dar intentiona s-i ntrzie mcar cteva zile, pentru a da posibilitatea populatiei civile si functionarilor rmasi s evacueze orasul si s salveze o parte din valorile aate nc n bnci, muzee si resedinte particulare.Cu aceast dorint si cu acordul trupei (regimentul era una dintre putinele unitti de veterani, care aveau la activ destule btlii cu japonezii, nc din Rzboiul Manciuriei, dus n 1931, si nenumrate ciocniri cu alte forte chineze, n rzboiul civil nceput n 1927 si terminat abia n 1949), colonelul

Fu Sien a dispus plasarea fortelor sale pe cellalt mal al fluviului Yang Tse, ultimul obstacol natural situat ntre japonezi si oras. Pe data de 10 decembrie, regimentul a trecut peste unicul pod aat n zon si, lsnd o companie s-l apere, s-a instalat la opt kilometri de uviu, ncepnd s-si fortifice pozitiile.n zorii zilei de 11 decembrie, colonelul a fost trezit de un aghiotant, care, nnebunit de groaz, i-a raportat c regimentul. Dispruse. Strngnd cei vreo 20 de soldati si ofiteri rmasi cu el la comandamentul din oras, Li Fu Sien s-a npustit clare spre uviu. La pod a gsit compania de paz intact. Dar niciunul din cei 100 de oameni nu auzise zgomote si, cnd o patrul le-a anuntat lipsa trupei principale, intraser n panic. Colonelul a grbit spre pozitiile naintate. A gsit dou rnduri de transee, o retea de srm ghimpat si cteva amenajri pentru bateriile de artilerie si posturile de comand. Dar nu era nici un indiciu de lupt, nici un cadavru, nici mcar un cartus gol pe pmnt, iar japonezii se aau la circa 20 km mai la sud.14 Disparitii neelucidate n Manie Rzboaie V.Dup luptele feroce din iulie 1937, trupele japoneze ocup capitala chinez, Pekin (arhivele Comisiei Humboldt).Dac soldatii si ofiterii voiau s dezerteze n corpore, n-avea nici un sens s se osteneasc 20 de ore ca s-si pregteasc att de minutios pozitiile de aprare, n plus, nu existau dect dou ci de a fugi: spre sud, n minile japonezilor care se revrsau ca o maree, ori spre nord, trecnd napoi podul si traversnd orasul.La 13 decembrie 1937, japonezii au fortat uviul, masacrndu-i pe cei 120 de oameni care, n frunte cu colonelul lor, s-au sacrificat pentru a apra podul. Intrnd n Nankin, armata japonez a comis atrocitti incredibile, executnd n cteva zile peste 200.000 de civili, multe din "operatiunile de pacificare" fiind filmate de operatorii militari japonezi: brbati decapitati, folositi ca manechine pentru exercitiile de atac la baionet, ngropati de vii, femei hcuite cu sbii si baionete, violate, arse n gropi pline cu benzin, copii crora li se introduceau grenade dezamorsate n gur sau n sex, cartiere ntregi rase cu tunul, strivind mii de oameni sub ruinele arznde.Infanteria japonez, participnd la masacrul de pe strzile Nankin-ului, la data de 15 decembrie 1937 (arhivele Comisiei Humboldt).Din ntreg regimentul chinez scpaser un locotenent si trei soldati, trimisi de Li Fu Sien n nord, cu ultimul su raport, la 12 decembrie 1937.Comandamentul trupelor gomindaniste a efectuat cercetri sporadice n 1938, transformate ntr-o anchet oficial n 1946. Nu s-a putut gsi nici o explicatie pentru disparitia regimentului. China comunist a lui Mao Tse-Tung a reluat ancheta n 1968, beneficiind si de arhivele Armatei Imperiale Japoneze, capturate de unitti ale Armatei a 8-a Comuniste n 1945.Minutioasele arhive militare si ale Kampetai-ului (politia secret japonez) nu consemnau nimic despre trecerea regimentului chinez de partea japonezilor, despre vreo ciocnire ori despre o predare n mas urmat de masacrarea prizonierilor (practic obisnuit n majoritatea unittilor japoneze,

ndoctrinate cu principiul superiorittii lor rasiale asupra oricrui inamic, fie el occidental sau asiatic). Arhivele erau complete si descriau amnuntit operatiunile de front, inclusiv atrocittile din Nankin deci nu s-ar fi pus problema ascunderii unei crime de rzboi, n plus, din examinarea hrtilor de lupt japoneze s-a ajuns la concluzia c singura cale de scpare a regimentului era traversarea podului si a orasului, sudul fiind complet nchis de Armata Imperial.Cercetri noi, fcute de istorici chinezi dup 1995, nu au dus la nici un rezultat. Nici astzi nu se stie care a fost soarta regimentului de la Nankin.Spre finalul celui de-al Doilea Rzboi Mondial, americanii au experimentat si ei socul disparitiei inexplicabile a unor trupe, de aceast dat pe teatrul de operatiuni european.Dup debarcarea (6 iunie 1944) si apoi ncheierea cu succes a btliei pentru Normandia, a urmat ncercuirea si cvasicompleta anihilare a Armatei a 7-a germane, n punga de la Falaise, de unde au scpat doar 10 dintre cele 50 de divizii cu care Wermacht-ul mentinuse nordul Frantei.Se punea acum o problem crucial: s fie atacat Germania frontal, ncercndu-se spargerea centurii de fortificatii ce se ntindea de la granita cu Olanda pn la cea cu Elvetia, faimoasa "Linie Siegfried" (West-Wall, cum o numeau germanii), sau printr-o ofensiv terestr si aeropurtat n Olanda, de unde aliatii ar fi avut, dup trecerea Rinului, cale deschis spre Berlin?Din motive de orgoliu, generalii americani refuzau s intre sub comanda feldmaresalului englez Bernard Montgomery, care conducea trupele britanice angajate n luptele din Belgia si Olanda. Asa s-a nscut ideea "genial" a atacului "Liniei Siegfried", desi toat lumea era constient c att ofiterii superiori, ct si trupele americane nu aveau experienta vreunui asalt asupra liniilor fortificate (spre deosebire de britanici si rusi).Precedat de un intens bombardament aerian, apoi de un baraj de artilerie, US Army atac ntre 10 si 16 septembrie 1944 n dreptul regiunii germane Eifel. n cadrul ofensivei s-au remarcat n special actiunile Diviziei 28 Infanterie, preclit "Bloody Bucket Division" din cauza pierderilor grele suferite n btlia de la Falaise.Divizia 28 a pornit din Luxemburg, naintnd n zona dintre Rurile Kyle si Sauer. Avea ca obiectiv final orasul Trier, situat n spatele Liniei Siegfried. Dar zona era aprat de Divizia IISS, o unitate veteran, ce fusese Infanteria american (Divizia 28) nu avea experienta si nici hotrrea de a disloca Divizia II SS de pe pozitii. Compania F a disprut, iar alti 1.360 de soldati si ofiteri au murit n zadar (arhiva autorului).Att pe Frontul de Est, ct si pe cel de Vest, remarcndu-se prin profesionalism si chiar temeritate. Urmarea? ntr-o sptmn, Divizia 28 a nregistrat 1.500 de morti, iar fortificatiile germane s-au dovedit impenetrabile.n timpul luptelor au disprut fr urm toti cei 140 de oameni ai Companiei F, o unitate special de asalt. Nu s-au gsit cadavrele, iar soldatii SS luati prizonieri n zon au declarat c nici mcar nu ntlniser compania american. Cum SS-ul era celebru pentru atrocittile comise asupra

prizonierilor aliati nc din 1940 (cnd o companie din Divizia S S de elit "Liebstandarte" a masacrat zeci de prizonieri britanici lng portul belgian Dunkerque), dup rzboi s-a efectuat o anchet prelungit pn n noiembrie 1946. Nicieri n arhivele germane nu a fost gsit vreo mentiune cu privire la soldatii din Compania F.Investigatorii US Army erau depsiti. si atunci au lansat vechea "perdea de fum mediatic": o ipotez fantezist care, cu girul unor nume cunoscute, pare s mbrace mantia adevrului. In raportul final s-a consemnat: "Concluzia inevitabil este aceea c oamenii au fost spulberati n bucti de obuzele germane". Deci 140 de soldati si ofiteri sunt pulverizati n vnt de artileria Diviziei II SS. Putin probabil s nu rmn nici un supravietuitor, sau mcar fragmente de cadavre, arme, echipament.Oricum, disparitia misterioas a Companiei F a avut efectul unui soc, zdruncinnd moralul ntregii Divizii 28, care a fost scoas din linia nti. Iar West-Wall a rmas intact pn n februarie 1945!Templieri, infanteristi austrieci, veterani ai Vechii Grzi napoleoniene, zuavi coloniali, un ntreg regiment chinez, o companie de asalt american. Unde au ajuns toti acesti rzboinici? S existe undeva o Walhalla n care cei bravi triesc vesnic?MISTERUL REGIMENTULUI "NORFOLK'7Fra ndoial, cel mai straniu si mai comentat caz de disparitie pe cmpul de lupt (si singurul ce a beneficiat de prezenta unor martori oculari) l constituie faimosul incident n care au fost implicate trupe ale Regimentului l Norfolk, care fcea parte din Divizia 5, Corpul l Armat Britanic, participant la btlia pentru Peninsula Gallipoli si Strmtoarea Dardanele (Turcia).Campania Dardanelelor, desfsurat pe tot parcursul anului 1915, a fost una dintre cele mai dezastruoase operatiuni aliate ale rzboiului. O sumar istorie a sa ar trebui s contin urmtoarele repere: 19 februarie Nave aliate bombardeaz forturile turcesti situate pe ambele coaste ale Strmtorii.25 februarie Dup o ntrerupere datorat vremii nefavorabile, escadrele aliate reiau bombardamentele asupra fortificatiilor costiere si debarc unitti de puscasi marini n vederea unor actiuni de commando. Fortele turcesti primesc ns ntriri masive si puscasii marini trebuie retrasi.4 martie O nou ncercare de debarcare anglo-francez este respins de o puternic rezistent turc.18martie Escadrele aliate ncearc s forteze Strmtoarea, dar pierd trei cuirasate (Bouvet francez, Ocean si Irresistible engleze), scufundate de artileria grea a forturilor, n plus, trei crucistoare de btlie (Gaulois si Suren franceze si Inexible englez) sunt grav avariate de mine si se retrag. Nestiind c turcii si terminaser practic munitia pentru tunurile grele, escadrele aliate renunt la lupt exact cnd ar fi putut-o cstiga.Martie Numit comandant al Armatei a V-a turcesti, generalul german Otto Liman von Sanders desfsoar sase divizii complete, bine pregtite si excelent echipate, pe coastele de vest si de sud ale Peninsulei Gallipoli.

Aprilie Tripl debarcare: francezii stabilesc un cap de pod n Turcia asiatic, lng Fortul Kum Kale; englezii ocup cinci plaje nguste, n sudul Peninsulei Gallipoli (n punctele Sedd el Bahr, Cape Helles, Cape Tekke si lng orasul Krithia); australienii si neozeelandezii (A. N. Z. A. C. -Debarcarea trupelor australiene si neozeelandeze la Capul Ari, pe 25 aprilie 1915 (arhivele Imperial War Museum).Australian and New Zeeland Army Corps) debarc n vest, la Capul Ari. Plajele sunt dominate de dealuri fortificate de turci, nu exist ci de acces n interior si, cu tot eroismul scump pltit al trupelor, aliatii nu pot lrgi capetele de pod.8 mai Atacuri puternice si repetate ale aliatilor cuceresc vrful sudic al peninsulei, stabilind un front continuu de la Krithia pn la vrsarea Rului Keveres.19mai O ntreag divizie turc atac Capul Ari, dar nu poate dizloca trupele A. N. Z. A. C. de pe pozitii si se retrage cu pierderi mari.21 iunie-5 iulie Atacurile succesive ale fortelor engleze din sud, ntrite cu contingente franceze, nu pot trece de cursul Rului Keveres.13 iulie Ofensiva anglo-francez generalizat n sud este zdrobit la poalele Vrfului Achi Baba (Cota 591) de turcii condusi de tnrul colonel Mustafa Kemal (viitorul creator al Turciei moderne, presedintele Atatiirk).Fortele franceze sunt complet distruse.Misterul Regimentului "Norfolk" 7 august Statul Major al generalului britanic sir Ian Hamilton lanseaz ample atacuri de pe pozitiile din sud si vest. n plus, sunt debarcate trupe engleze (printre care si Regimentul l Norfolk) n Golful Suvla (la nord de Capul Ari). Cu toate c stabileste un nou cap de pod la Suvla, ofensiva englez esueaz lamentabil.10 august Dup lupte grele, capetele de pod de la Suvla si Ari se unesc, iar aliatii ocup o portiune vestic a peninsulei, mrginit la sud de lantul deluros Sari Bair si la nord de nltimile Kiretch. n cursul btliei, un ntreg regiment australian de cavalerie este nimicit, dup ce a atacat de opt ori fortificatiile turcesti de pe dealuri.28 august Atacuri intense engleze si A. N. Z. A. C. asupra pozitiilor turcesti din interior. Aliatii ajung pn aproape de trmul Strmtorii si duc lupte la Boghali, Koja Dere, Cota 60 si Tekke Tepe, dar sufer pierderi imense (Regimentul l Norfolk rmne cu 27% din efectiv) si se retrag.16 octombrie Situatie stationar pe front, agravat de venirea iernii si de carentele penibile n aprovizionarea aliatilor, n urma dezvluirilor presei asupra dezastrului de la Gallipoli, generalul Hamilton este nlocuit cu generalul sir Charles Monro, care, dup o inspectie rapid a capetelor de pod, recomand, pe 31 octombrie, evacuarea lor total.20 decembrie n pofida opozitiei Amiralittii (n particular a lui sir Winston Churchill), zona aliat din vest este evacuat, cu atta profesionalism, nct turcii nu-si dau seama dect dup patru zile c au nainte pozitii fantom.

28 decembrie 1915-9 ianuarie 1916 Atacat sustinut de oamenii lui Mustafa Kemal, zona din sud este evacuat totusi fr mari pierderi; urmeaz abandonarea pozitiilor franceze de la Kum Kale.10 ianuarie 1916 Ia sfrsit oficial "Campania pentru Dardanele", care i-a costat pe aliati 200.000 de morti, dispruti, rniti si prizonieri. Turcii au pierdut 250.000 de oameni, dar au demonstrat c, bine comandati si bine echipati, sunt trupe eficiente si curajoase.n haosul carnajului de la Gallipoli este greu s mai surprind ceva. si totusi, conditiile disparitiei unui numr mare de oameni din Regimentul l Norfolk intrig si astzi."n dimineata zilei de 21 august 1915, sir Ian Hamilton a ordonat un atac general al fortelor expeditionare aliate asupra pozitiilor detinute de turci dincolo de Cmpia Suvla, n jurul Cotei 60.Dimineata era senin, fr nori, si ne asteptam la o zi mediteranean tipic. Am remarcat totusi o exceptie: sase pn la opt nori ca niste pini rotunde, toti de aceeasi form, planau deasupra Cotei 60. Am observat c, n ciuda unei brize usoare care sua dinspre sud cu 5-6 mile/or (8-l0 km/h -n. A.), pozitia si forma acestor nori rmneau neschimbate. Din postul nostru de observatie, situat la 500 picioare nltime (150 m n.a.), i vedeam plannd la 60 fat de orizontal (circa 1.200 m altitudine n.a.). Exact sub acesti nori sttea nemiscat pe sol un altul, de form elipsoidal, msurnd 800 picioare lungime (240 m n.a.), 200 picioare ltime (60 m n.a.) si 200 picioare nltime. Acest nor era absolut compact, prnd a fi de o structur aproape solid si se aa la o distant de 924-l.188 picioare (227-356 m n.a.) de Cota 60, n interiorul teritoriului mentinut de britanici, n afar de noi, au mai fcut aceleasi observatii si ceilalti 22 de oameni ai Sectiei a 3-a din First Field Company N. Z., adpostit n transeele de la Rhododendron spur, situate la aproximativ 2.500 yarzi (2.275 m n.a.) la sud-vest de norul care se aa la sol. Punctul nostru de observare era la doar 300 de picioare (90 m n.a.) de Cota 60; vedeam perfect forma si extremittile acestui nor neobisnuit, care, dup cum ne-am dat seama, se asezase pe locul unui golfulet spre care ducea un drum sau, poate, albia unui ru secat (Kaiajik Dere). Culoarea norului era de un gri pal, ca si a celor din aer.Deodat, am vzut trupe din Regimentul Norfolk intrnd n golful secat si ndreptndu-se spre Cota 60. Cnd oamenii au ajuns n fata norului, au ptruns n el fr nici o ezitare; dar niciunul nu a iesit pentru a porni atacul spre Cota 60. Dup o or, cnd si ultimul soldat dispruse n interiorul norului, acesta s-a ridicat ncet de la sol, ntlnindu-se cu ceilalti nori asemntori pe care i-am mentionat la nceputul declaratiei noastre. Pn atunci, norii planaser n acelasi loc, nsirati unul lng cellalt ca niste boabe ntr-o pstaie, dar imediat ce norul de pe pmnt a ajuns la nltimea lor au plecat cu totii n directia nordului, spre Turcia (Bulgaria n.a.). Dup 45 de minute nu se mai vedea niciunul.Un batalion din Regimentul Norfolk a fost dat disprut sau exterminat si, la capitularea Turciei (n 1918), prima cerere a Marii Britanii a fost eliberarea prizonierilor din acest batalion. Turcia afirma ns c soldatii

englezi nu apruser pe frontul Cotei 60, nefiind deci capturati. Declaratiile noastre si ale celorlalti din First Field Company N. Z. atest adevrul acestui rspuns.Misterul Regimentului "Norfolk" BULGRIEFS UTURQUIESn de Su Pta Nibtunes iu&a* Forturi o BateriiPosturi de observatie. I Cmpuri de mineTrupe amplasate, martie 1915 Miscrile Aliatilor si ale Anzac > Atacuri navale Aliate > Debarcri Aliate ^ Pierderi nave Aliate H " Ofensive AliateOfensive Anzac Linii de front Mai 1915 -ianuarie 1916August-decembrie 1915 Altitudini (in metri) 300 ZOO 100 Mer tgeBsse de FAnwtcCafea Te* campaniei din Dardanele (1915-l916). Tnipe din Regimentul l Norfolk au disprut la atacul asupra Cotei 60, aat n apropiere de orselul turc Boghali (arhivele Comisiei Humboldt).Ck ja. e. * S- ^-*St V&-Un regiment britanic, n 1914-l918, cuprindea ntre 800 si 4.000 de oameni. Nu stim cti din Regimentul Norfolk au disprut n acel nor.Noi, subsemnatii (.), fosti lupttori n A. N. Z. A. C., declarm sub jurmnt c incidentul descris mai sus este absolut adevrat.Semnat: F. Reichart (Matata, Bay of Planty), R. Newnes (157, King Street, Cambridge) si J. L. Newman (73 Freyberg Street, Octumoctai, Tauranga)." (Jacques Vallee: "Passport to Magonia" Chicago, 1969).Prima oar, declaratia neozeelandezilor fusese publicat n 1965, n revista "Spaceview", Dar n revista englez "Fortean Times" (nr. 27/1978) si n cea francez "Lumieres dans la Nuit" (nr. 201/1981), Paul Begg si, respectiv, Jean Sider neag veridicitatea celor sustinute de martori, fr a ajunge la vreo concluzie clar n privinta autorilor falsului: neozeelandezii sau Vallee.Jean Sider enumera n articolul su ("Lumieres sur Gallipoli Aout 1915") opt argumente, dintre care cele mai importante sunt:Arhivele apartinnd Imperial War Museum contin acte emise de Batalionul 4 din Regimentul Norfolk la cteva zile dup data teoretic a disparitiei de la Cota 60.Batalionul 5 din Regimentul Norfolk a disprut ntr-adevr, dar pe 12 august si nu pe 21 august, asa cum afirm declaratia.O parte (122 dintr-un efectiv de 267) dintre cadavrele celor din Batalionul 5 au fost gsite si ngropate la 23 septembrie 1919, dup cum atest arhivele britanice (este vorba de Compania Sandringham, compus din voluntari de pe domeniul Casei Regale Britanice, care a atacat frontal o

pozitie fortificat, pierznd jumtate din oameni. Supravietuitorii, printre caresi cpitanul companiei, au fost luati prizonieri si executati de turci n.a.).F. Reichart a ajuns pe linia frontului abia la 28 august, deci dup: disparitia Batalionului 5.La aceste concluzii se mai adaug si observatia lui Paul Begg, care relateaz c nici un document militar oficial britanic nu consemneaz!Declaratia celor trei martori din A. N. Z. A. C.S-ar prea deci c declaratia este fals si Vallee a fost indus n eroare. Dar argumentelor celor doi cercettori li se pot aduce o serie de contraargu-j mente deloc neglijabile:!1)Nici o oficialitate nu a publicat nimic despre disparitia ntr-un nor; straniu a Regimentului Norfolk? Dar, n volumul su "Tlie World Crisis"\parMisterul Regimentului "Norfolk" 25 (New York, Scribner's, 1928), sir Winston Churchill, Prim Lord al Amiralittii la nceputul Primului Rzboi Mondial si autorul planului de debarcare la Gallipoli, mentiona Regimentul l Norfolk ca fiind printre unittile cu cele mai mari pierderi din timpul campaniei ("unele regimente, ca Norfolk, au fost total distruse"). Campania de la Gallipoli (ale crei scopuri erau: a) cucerirea Strmtorilor; b) scoaterea Turciei si Bulgariei din rzboi; c) ajutarea Serbiei, aat ntr-o situatie disperat; d) stabilirea unei legturi mai bune cu Rusia) a esuat din cauza subestimrii valorii defensive a terenului, absolut impropriu stabilirii unui cap de pod care s permit o ofensiv de mari proportii, n pofida eroismului trupelor britanice si ale A. N. Z. A. C., erorile comandamentului au fost pltite printr-o baie de snge si Churchill a trebuit s-si dea demisia din postul de la Amiralitate, intrnd ntr-o lung eclips politic. Este remarcabil deci mentionarea n 1928 a distrugerii acestui regiment britanic, ntr-o campanie de care era rspunztor.Alt autor de prestigiu, cpitanul Th. Frothingham ("The Naval History ofthe World War" Cambridge, Harvard, 1925), nu pomeneste nimic despre Regimentul l Norfolk, dar mentioneaz un incident n care a fost implicat ota anglo-francez care participa la btlia Strmtorilor. n dup-amiaza zilei de 21 august 1915, dou avioane de recunoastere franceze au fost trimise s cerceteze niste ciudati "nori" cenusii care survolau navele aliate, la circa1.000 m altitudine. Echipajele cuirasatelor engleze si franceze au observat cum cele dou aparate au intrat n "escadra" compact a norilor cenusii, dup care le-au pierdut din vedere. Avioanele nu au mai revenit niciodat la baz, cei patru aviatori francezi fiind dati "dispruti deasupra mrii". S-a presupus c ciudatii nori, de form elipsoidal, rotund sau de fus, erau de fapt dirijabile germane care au dobort cele dou avioane (nenarmate). Dar aceasta nu explic motivul pentru care "dirijabilele" nu au bombardat ota aliat sau imposibilitatea gsirii unor fragmente ale avioanelor, ntr-o zon restrns si intens strbtut de navele engleze si franceze. Ipoteza doborrii aparatelor franceze de aviatia turc a czut de la sine, n 1915 Turcia avnd doar cteva avioane si o aeronautic militar pur simbolic.2)Martorii neozeelandezi nu fceau parte din trupele britanice, ci din A.N.Z. A. C. si, prin urmare, nu aveau de unde s cunoasc precis efectivul si

matricola unittilor engleze cu care veneau n contact, mai ales pe linia frontului, unde situatia se putea schimba de la o clip la alta. De aceea, folosirea titulaturii de "regiment" n declaratie este relativ, martorii admitnd c n cunosteau efectivul trupelor disprute. Pn la sfrsitul campaniei, Regimentul Norfolk a fost complet distrus, dup cte atest arhivele britanice, ^ din cei 2.800 de soldati, subofiteri si ofiteri nmatriculati scpnd doar. 386! Nu se pot stabili conditiile disparitiei sau decimrii fiecrei companii si fiecrui batalion n parte, asa c este foarte posibil ca neozeelandezii s fi vzut ntr-adevr un fenomen asemntor celui descris, n care s fi fost implicat un batalion sau o alt unitate a Regimentului Norfolk.3)Argumentul potrivit cruia unii martori au ajuns n zona Kaiajik; Dere la sfrsitul lunii august nu are dect o valoare relativ, arhivele britanice mentionnd data cnd ntreaga divizie neozeelandez trimis ca ntrire englezilor si-a ocupat pozitiile. Nu exist date precise despre diversele sale unitti si este foarte posibil ca batalionul sau doar compania din care fceau parte martorii s fi ajuns pe linia frontului mai devreme.De altfel, un timp s-a negat chiar existenta martorilor n sine, deoarece un cercettor britanic nu a primit rspuns la scrisorile trimise celor trei soldati din A. N. Z. A. C. Ancheta sa se desfsura ns n 1978, iar cei trei muriser de mult. Pn la urm, s-a descoperit c Reichart si Newnes, cel putin, luptaser cu certitudine n Divizia l, Corpul III Armat A. N. Z. A. C., fiind n august 1915 pe frontul din Gallipoli.ntre 21 si 28 august, Batalionul 4 a atacat att Cota 60, ct si sectoarele Koja-Dere si Boghali, pierznd dou treimi din efectiv. Nu au fost gsite dect o parte din cadavre, a cror indentificare nu a fost ntotdeauna posibil, stabilindu-se doar c mortii se aau "pe locul unde ar fi trebuit s ajung Batalionul 4 n cursul ofensivei" (Imperial War Museum, "World WarArchives Gallipoli, 1915").Expertii britanici cunosteau existenta unei enigme n legtur cu Regimentul Norfolk, considernd ca inadmisibil disparitia unor trupe, chiar n conditiile dure de la Gallipoli. Au fost emise dou ipoteze: a) Folosirea de ctre turci a gazelor de lupt n zona Cotei 60. Este greu de crezut ns c englezii nu ar fi sesizat acest lucru, intrnd pasivi ntr-un nor de gaze otrvitoare, dup cum nu se poate explica evacuarea unui mare numr de cadavre nainte ca A. N. Z. A. C. sau corpul expeditionar britanic s fi prins de veste.Misterul Regimentului "Norfolk"Trupe geitnane pe pozitii la Soinme (1916). Spre deosebire de frontul de Vest, n Campania Dardanelelor nici o tabr nu a folosit gaze de lupt (arhiva autorului).B) Capturarea unor unitti engleze si transportarea lor de ctre. Dirijabile germane. Este imposibil de admis c un dirijabil din 1915, orict de mare ar fi fost, putea lua la bord mai mult de 50 de oameni si, n orice caz, celelalte trupe engleze, australiene sau neozeelandeze ar fi identificat mcar un singur element tehnic (zgomotul motoarelor, forma nacelei etc.) al

prezumtivei aeronave, n plus, studiul arhivelor imperiale germane atest c generalul Otto Liman von Sanders nu a dispus de dirijabile n campania de la Gallipoli. sir J. Corbett mentiona n volumul su "Naval Operations: History of the Great War Based on Ocial Documents" (New York, Longmans, 1920) c, fr ndoial, "Turcia ar avea de dat unele explicatii n legtur cu disparitia fr urm a mai multor unitti din corpul expeditionar britanic de la Gallipoli".Rspunznd acuzatiilor, fostul om de stat turc A. Emin ("Turkey n the World War" New Haven, Yale, 1930) si fostul comandant al misiunii militare germane n Turcia, generalul H. Kannengieser ("The Campaign n Gallipoli" London, Hutchinson, 1928) sustineau c trupele turcesti si sistul germane nu au folosit gaze de lupt si nu au masacrat prizonierii Ia Gallipoli, pierderile deosebit de grele suferite de aliati datorndu-se incapacittii si obtuzittii unor ofiteri din naltul Comandament britanic, ce au struit n continuarea unei operatiuni dinainte pierdute din cauza terenului impropriu si a dificulttilor logistice.tus turn.Tun abandonat de britanici la Capul Helles dup retragerea final din 8 ianuarie 1916 (arhiva autorului).Misterul Regimentului "Norfolk"Faptul este indiscutabil, ca si corectitudinea trupelor germane ce au luptat n Turcia si Orientul Mijlociu. Ct priveste ns armata turc, este tot att de cert c o parte din soldati si ofiteri s-au dedat la excese deplorabile mpotriva prizonierilor de rzboi ai Antantei, oriunde au fost prezenti, din Romnia pn n Peninsula Arabic si Caucaz.Exist ns si un document oficial n care se ntlnesc destule indicii asupra straniettii cazului. "Raportul Final al Comisiei asupra Operatiunii Dardanele" (Final Raport of the Dardanelles Comission"), definitivat n 1917, dar publicat abia n 1967, mentioneaz atacul a 3.000 de soldati A. N. Z. A. C. asupra cotei 60 la 21 august si atacuri sporadice ale unor unitti engleze n zona aceluiasi obiectiv ntre 12 si 30 august. Este consemnat aparitia unei "stranii brume" si a "cetii argintii" prezente pe Cmpia Suvla la 21 august.Sunt de asemenea mentionate numeroasele disparitii de pe cmpul de lupt ("au existat sute de dispruti, care nu s-au regsit n listele de prizonieri comunicate de Turcia"), precum si faptul c armata turc trata corect prizonierii aliati, "cu unele exceptii".Sunt toate acestea semnificative? Constituie argumente favorabile insolitului sortii ctorva sute de oameni pentru care rzboiul s-a sfrsit n 1915, altfel dect si-ar fi putut imagina? Probabil c nu vom aa niciodat cu certitudine. Un lucru este sigur: dac infanteristii britanici au ajuns ntr-o alt lume poate chiar n alt Univers?! Ea n-avea cum s fie mai cumplit dect cea a transeelor care desfigurau Europa Marelui Rzboi.PIERDUtI IN ABISUL ALBASTRUU: " fende se ntmpl, dac nu n aer, cele mai ciudate lucruri, rmas* necunoscute sau inexplicabile pentru noi?!" Acestea nu suni cuvintele

unui scriitor sau ziarist dornic s obtin un efect dra1 matic asupra publicului amator de senzational. Cel care le-a pronuntat er; de opt ani pilot de ncercare si rspundea acum, sobru si competent, ntre brilor puse de magistrati n cursul anchetei care urmrea se elucidezi mprejurrile celebrei si misterioasei disparitii, n iunie 1928, a hidroavio nului Latham 47, avndu-l la bord pe exploratorul polar Roald Amundsenj|Dar, dac pn n 1939, disparitiile fr urme ale avioanelor mai putea fi puse pe seama epocii de "copilrie" (1905-l920) si "adolescent" (1920- l938! A aviatiei, o dat cu nceperea celui de-al Doilea Rzboi Mondial, "maturizarea aparatelor, a pilotilor, a conceptiei despre rolul si importanta aviatiei a veni extrem de rapid, ntre august 1939 si decembrie 1940, ntreaga lume a nte Ies c zborul, fie el civil sau militar, si pierduse definitiv romantismulj devenind o urias, prozaic si nendurtoare industrie a vietii si a mortii.Este aproape imposibil de stabilit care din miile de disparitii aeriene din anii sngerosi ai celui mai mare conict din istorie pot fi considerate ca neobisnuite. Desigur, au existat foarte multe echipaje ce nu s-au mai ntors la baze si despre care nu s-a mai aat niciodat nimic. Explicatia acestui fap) este relativ logic: aparatele respective au fost probabil doborte deasupra mrii de un avion inamic, ce s-a prbusit la rndul su nainte de a-si comunica victoria sau este posibil ca unele avioane, avariate n timpul luptelor, s fi czut singure n ap, disprnd pentru totdeauna. Exist ns si cazuri care nu pot fi att de usor eludate.n august 1941, pilotul polar rus N. Cerepkonkov zbura deasupra Mrii Kara, mpreun cu cinci oameni (copilotul, radiotelegrafistul, mecanicul de bord si doi cercettori hidrologi) pe un avion Iliushin 4. Acest aparat a fosPierduti n abisul albastruIliushin L 4 (DB3) n varianta care a participat la raidul asupra Berlinului din 8 august 1941 (arhiva autorului).Unul dintre cele mai bune construite de sovietici ntre 1940 si 1945.Bombardier mediu cu raz lung de actiune, cunoscut si sub codul DBS, avionul a zburat prima oar n ianuarie 1940, intrnd n productie de serie n ianuarie 1941. Pn n 1944 fuseser fabricate 5.256 de aparate, specialistii si pilotii rmnnd impresionati de performantele si rezistenta lor: raz de actiune 2.600 km; vitez maxim 420 km/h; plafon 9.400 m; armament-3 mitraliere de 7,62 mm (schimbate curnd cu unele de 12,7 mm si apoi cu tunuri de 20 mm) si 2.700 kg bombe.Avionul L 4 avea dou motoare de cte 1.100 CP fiecare si a fost folosit ca bombardier, torpilor si transportor, devenind repede faimos, dup executarea primului bombardament de noapte asupra Berlinului (8 august 1941), actiune de o ndrzneal nebun, comparabil cu primul raid american asupra orasului Tokyo (18 aprilie 1942).Or, aparatul lui Cerepkonkov era de un tip adaptat special pentru a putea ateriza pe gheat, iar echipajul cptase o mare experient dup doi ani de zboruri polare, n plus, nici aviatia german, nici cea finlandez nu

operau att de departe spre nord-est. si, cu toate acestea, avionul L 4 a disprut fr urm, fr un mesaj radio.Un caz asemntor este cel al maiorului Mouchotte, unul dintre primii ofiteri ai Fortelor Franceze Libere. Comandant al escadrilelor 341"Alsace" (francez) si 485 (neozeelandez) cu sediul la Biggin Hill (celebra baz de vntoare a R. A. F.-ului), acest experimentat pilot a disprut la 27 august 1943, dup o lupt aerian n care fuseser angajate cele 24 de Spitfire-un aate sub comanda sa, mpotriva a 200 de avioane Focke Wul/190. Aparatele germane atacaser o formatie de "B 17 Fortrete Zburtoare", protejate de Spif/ire-urile lui Mouchotte, deasupra orasului francez Saint-Omer. Pilotii din escadrila 341 au declarat ns c nu l-au vzut pe maior dobort n timpul luptei, locotenentul Clostermann (asul vntorilor francezi) si cpitanul Martell (comandantul secund al escadrilei) fiind de prere c acesta s-a prbusit n Canalul Mnecii, la ntoarcerea n Anglia.Rzboiul nu permitea declansarea unei anchete amnuntite, astfel nct incidentul a fost repede dat uitrii. Dar este putin probabil ca un pilot att de bun ca Mouchotte s fie dobort asa de rapid nct s nu aib timp pentru un mesaj radio.Dou variante ale faimosului Supermarine Spitfire: MK V (sms) si MKIX (jos). Aparatul avea performante deosebite, n varianta MK IX, pilotat de Mouchotte; vitez 655 km/h; plafon -l2.105 m; raz de actiune -l.576 km; armament 2 tunuri de 20 mm si 4 mitraliere de 7,62 mm (arhiva autorului).Pierduti n abisul albastruIncidentele de acest gen au continuat si dup rzboi.n ianuarie 1947, agentia TASS anunt c un avion C 47, apartinnd aviatiei sovietice, s-a prbusit pe Ghetarul Tahomsk, Ia 3.500 m altitudine. Dup o sptmn, echipele de salvare au gsit epava aparatului. Avea botul nfipt n gheat, iar aripile erau rupte. "Interiorul fuselajului era ptat de snge, dar trupurile celor 32 de pasageri si aviatori de la bord dispruser fr urm", scria comandantul grupului de interventie n raportul su, adugnd c "pe o raz de 800 km mprejur nu exist nici o asezare omeneasc". Expertiza a dovedit c motoarele avionului nu fuseser defecte n momentul prbusirii.Douglas C 47 Skytrain, avion de transport cu performante si fiabilitate remarcabile: vitez 370 km/h; plafon 7.315 m; raz de actiune 2.575 km (arhiva autorului).Douglas C47 "Skytrain", varianta militar a faimosului Douglas DE 3 "Dakota", a fost considerat cel mai bun aparat de transport din al Doilea Rzboi Mondial. Numai n SUA s-au produs 10.050 bucti, dintre care peste o mie mai sunt n functiune si astzi, n 16 tri. Avionul a fost exportat si, ncepnd din 1945, construit sub licent si n URSS. ns cel prbusit pe ghetarul Tahomsk era original si fcuse rzboiul pe frontul sovieto-german nc din 1943. Cei doi piloti erau veterani, avnd trei ani de lupte si peste8.000 de ore de zbor la activ fiecare, deci nu se poate explica motivul pentru care nu au transmis mcar un mesaj radio de alarm, nainte sau dup

catastrof, asa cum nu a putut fi elucidat enigma disparitiei trupurilor celor treizeci si doi de oameni.Un mister similar, dar mult mai straniu s-a petrecut n anii 1945-l950, n Districtul Mackenzie (Canada). Acolo, ntr-o zon mrginit de Vrful Christie (2.226 m) din Muntii Mackenzie la vest, Rul North Nahanni la nord, Rurile South Nahanni si Liard la sud si fluviul Mackenzie la est, pe o suprafat de mii de kilometri ptrati, strbtut de vi, rpe si ravene, cunoscut generic sub numele de "Valea Nahanni", au avut loc fenomene si incidente cel putin ciudate.n 1945, un trapper din Districtul Mackenzie a receptionat la statia sa de radio mesajul disperat al unui avion n pericol: "May Day, May Day. Ne prbusim peste Talkeetnas. n jurul nostru strluceste o puternic lumin verde. Ambele motoare s-au oprit. Comenzile nu mai rspund. May Day.Obiectul.". Apoi, tcere definitiv. Vntorul a anuntat la rndul su autorittile din Fort Simpson, cel mai apropiat oras, situat la conuenta dintre Rul Liard si fluviul Mackenzie. Acestea, ajutate de Royal Canadian Air Force si de Royal Canadian Mounted Police, au ncercat zadarnic, timp de 3 sptmni, s gseasc avionul prbusit, n 1947 ns, un indian a descoperit epava si cadavrele nghetate pe teritorul Vii Nahanni. Unul dintre pasageri nu murise imediat si reusise, cu ultimele puteri, s deseneze pe fuselaj imaginea unui obiect discoidal ciudat.La nceputul anului 1948 s-a prbusit deasupra Vii Nahanni un avion de transport "Duty" Anson (aparat bimotor, lent dar foarte rezistent) pilotat de Johnny Bourasso. Acest tnr canadian fusese pilot al R. A. F. ntr-o escadril de recunoastere, fcuse rzboiul pe Hurricane si Spitfire si avea o experient de nou ani de zbor, dintre care patru deasupra periculoaselor tinuturi arctice. si totusi, avionul su a disprut fr un mesaj de alarm, fr s lase o urm, la fel ca multe altele care l-au precedat si l-au urmat.Numele pe care indienii l-au dat Vii Nahanni este semnificativ: tinutul oamenilor fr cap. Aceast denumire macabr nu face dect s constate o realitate majoritatea celor care s-au aventurat n interiorul ei au fost gsiti sub forma unor schelete fr cap, ceilalti disprnd fr urm. Doar ctiva temerari s-au ntors, declarnd ns c n-ar mai repeta experienta pentru nimic n lume. De aceea, n pofida faptului c zona are un sol fertil si o climPierduti n abisul albastruAvro Anson MK II, construit n Canada (1.050 bucti). Vitez 306 km/h; plafon 4.570 m; raz de actiune 982 km. Majoritatea acestor avioane au fost folosite ntre 1940-l945 si au rmas n serviciu n Canada si Marea Britanie pn n 1955, ca aparate de legtur si transport usor (arhiva autorului).Blnd n comparatie cu ntinderile sterpe si nghetate care o nconjoar, n ciuda extraordinarei bogtii de animale cu blnuri scumpe si chiar a descoperirii unor minereuri aurifere si cuprifere bogate, valea rmne si astzi pustie. Colonistii, vntorii, prospectorii si indienii o evit; geologii, patrulele Politiei Clare si aviatorii o ocolesc; eschimosii, trapperii si cercettorii zoologi, obisnuiti cu singurtatea, nesiguranta si permanenta

pericolelor mortale din tinuturile arctice se cutremur numai la auzul numelui ei.Dar disparitii neelucidate se petrec pe tot globul. Astfel, la 10 ianuarie 1962, un avion Boeing KB 50 cu patru motoare (apartinnd US Air Force), comandat de maiorul Robert Tawney (calificat de USAF drept "unul dintre cei mai buni piloti activi din ultimul deceniu"), a disprut la putin timp de Ia decolarea de pe aeroportul bazei militare aeriene Langley (Virginia, SUA) ntr- un zbor avnd ca destinatie Insulele Azore. n ciuda celor 1.700 de ore de cutri desfsurate timp de 6 zile, nu a fost gsit nici o urm provenind de la uriasul KB 50 sau cei nou pasageri ai si. Ultimul mesaj radio l situa la 240 mile est de Cape Charles (Norfolk), iar comunicarea nu continea nimic alarmant. De altfel, "New York Times" consemna, la 10 ianuarie, c "vremea era bun, iar atmosfera permitea o vizibilitate de 10 mile".Una dintre putinele zone care fac o concurent asidu Triunghiului Bermudelor sau Vii Nahanni este ns, cu certitudine, asa-numita "Rut a Mortii": Quito Cuenta.Cuenta, oras din sudul Ecuadorului, are 150.000 de locuitori si este situat la 470 km de Quito, capitala trii. Drumurile rutiere care duc spre Cuenga sunt periculoase n timpul sezonului uscat si devin impracticabile n anotimpul ploilor, astfel c populatia prefer cltoria cu avionul. Dar (dup cum consemnau "New York Times", "Aviation Week and Space Tehnology" si "Omni") ntre august 1976 si august 1984 au disprut pe aceast rut sase avioane mari (cu 300 de oameni) si ecuadorienii au constatat uluiti c nu pot gsi nici o explicatie rezonabil pentru straniile incidente.Prima catastrof de acest gen a fost cea a unui avion al companiei aeriene ecuadoriene "SAETA", care a plecat spre Quito la 15 august 1976, avnd 56 de oameni la bord. In ciuda conditiilor de zbor excelente, aparatul a disprut fr un singur mesaj de alarm. Cercetrile echipelor de salvare au durat aproape dou luni, acoperind o suprafat de peste 2.000 km2, dar nus-a putut descoperi nici un fragment de epav.n septembrie 1977, un aparat de tip Vickers Viscount, apartinnd Serviciilor Aeriene Nationale Ecuadoriene (SANE), s-a prbusit n zona Masivului Zhanon din apropierea orasului Cuenca, iar cei 33 de pasageri au disprut. Patru luni mai trziu, la 29 decembrie 1977, un avion bimotor al SANE se prbusea n aceeasi regiune, iar epava si cei 25 de oameni pe care i transportase piereau fr urm.n august 1978 disprea n apropiere de Cuenta un bimotor de transport C 47 Skytmin (apartinnd Grzii Nationale) cu 17 oameni la bord. Echipele de salvare au ncercat mai bine de 35 de zile s dea de urma epavei sau a pasagerilor. Zadarnic.La 23 aprilie 1979 se prbusea pe Ruta Mortii un alt aparat al companiei "SAETA", cu 57 de pasageri. Comisia de anchet nu a reusit s descopere epava, desi regiunile nconjurtoare au fost survolate de 18 avioane si elicoptere, dintre care unele erau dotate cu dispozitive de teledetectie pe baz de laser si infrarosii.Pierduti n abisul albastru

Interesant este faptul c toate aceste accidente s-au petrecut n conditii atmosferice ideale si la o altitudine care excludea posibilitatea formrii unei furtuni de tip CAT ("Clear Air Turbuiences"). Catastrofele neputnd fi provocate nici de fulgere globulare, trsnete sau alte tipuri de descrcri electrice, ipotezele se dovedesc, una dup alta, tot mai inconsistente. Versiunea dup care avioanele au fost sechestrate de traficantii de droguri, iar pasagerii transformati n sclavi pe plantatiile clandestine de coca sau marijuana a fost calificat de autorittile ecuadoriene drept "absurd", ntr-adevr, este greu de crezut c n epoca detectiei prin sateliti poate exista un aeroport ascuns n jungl, care s posede o pist att de mare nct s permit aterizarea unor aparate cvadrimotoare.Avionul Boeing B 737-200 disprut n 1983 pe "Ruta Mortii" (arhiva autorului).La sfrsitul anului 1983, un cvadrimotor cu reactie Boeing B 737-200 avnd la bord 119 pasageri de diverse nationalitti si un echipaj compus din opt oameni (inclusiv cele cinci nsotitoare de bord) a decolat de la Cuenca pornind spre capitala trii, Quito. Conditiile atmosferice erau favorabile, avionul verificat tehnic, echipajul experimentat si totusi aparatul a disprut la scurt timp dup plecarea din Cuenca, fr s lanseze mcar un mesaj de alarm. Echipele de salvare ale fortelor nationale ecuadoriene, sprijinite de avioane si elicoptere, au ncercat zadarnic, timp de aproape dou luni, s gseasc supravietuitori sau fragmente ale aparatului n jungla de sub traseul pe care se nscrisese acesta.Dup cum consemna revista "Nature" n 1984, Institutul Ecuadorian de Cercetri asupra Fenomenelor Extraterestre afirm c n zona Cuenca au fost nregistrate fenomene magnetice iesite din comun, iar experientele efectuate n regiune au relevat prezenta unor uxuri magnetice de origine nedeterminat nc. Cercettori britanici, francezi, americani si ecuadorieni au observat c singurul lac din apropierea orasului Cuenca este locul unei adevrate drame ecologice: zecile de mii de psri (apartinnd celor mai diverse specii), ce se ntorc din migratia anual spre sud, odat ajunse deasupra apelor se arunc n adncuri, sinucigndu-se n mas. Ornitologii sustin c, dintr-un motiv necunoscut (surse naturale de infrasunete sau fenomene magnetice neobisnuite petrecute pe fundul lacului), psrile cad victime unor majore tulburri psihice. Nu s-a putut gsi ns o explicatie ct de ct acceptabil pentru amploarea unei astfel de anomalii asupra unui numr att de mare de psri din specii diferite, deci avnd o rezistent fizic si psihic diferit. Oricum, fenomenul nu pare s aib legtur cu soarta celor sase avioane mari disprute pe ruta Quito Cuenta ntre anii 1976 si 1985, ntruct acestea nu zburau pe deasupra lacului, iar efectele distrugtoare ale "capcanei de psri" (cum o numesc localnicii) nu se manifest si asupra oamenilor.Spre ce adncuri ale Abisului Albastru de deasupra noastr au pornit oare toti acei oameni dispruti n Neant cu masinile lor zburtoare?NAUFRAGII IN DIMENSIUNI PARALELE

DAc secolul al XVIII-lea a fost epoca de aur a navigatiei cu vele, anii 1850-l900 i-au pregtit sfrsitul, iar cei ai Primului Rzboi Mondial au tras definitiv cortina peste lunga si tumultuoasa perioad a istoriei velierelor pe mrile si oceanele lumii. Documentele Societtii Lloyd consemneaz c, ntre anii 1914 si 1918, au fost scufundate mai mult de 91% din corbiile existente n anul 1913 (astfel, Franta si Germania si pierd toate velierele ntre 1914 si 1916). Evolund lent de-a lungul a peste patru milenii si stins fulgertor n numai patru ani, navigatia cu pnze a presrat fundul mrilor si oceanelor cu mii de epave, rpind n acelasi timp un numr greu de calculat de vieti omenesti. Fie c la originea naufragiilor s-au aat furtunile, incendiile sau molimele izbucnite la bord, piratii, corsarii sau stncile submarine, aproape fiecare disparitie petrecut n conditii despre care nimeni nu a putut aduce vreo mrturie a dat nastere unor legende fascinante, dintre care unele au rmas n memoria marinarilor pn astzi. La nceputuri, atunci cnd ntinderea de ape ce depsea linia orizontului reprezenta Necunoscutul, disparitia vaselor care ndrzneau s se avnte n larg era pus pe seama monstrilor marini si fortelor supranaturale. Cu timpul ns, pe msur ce oceanele au nceput s-si dezvluie secretele, naufragiile au determinat cutarea unor cauze mai apropiate de realitate: imperfectiuni constructive, greseli de navigatie, furtuni, pirati.n lunga istorie a cltoriilor maritime rmn ns suficiente cazuri enigmatice, crora, cu toate eforturile depuse, nu li s-a gsit nici o explicatie care s reziste timpului.n 1840 a disprut fr urm velierul cu trei catarge britanic Britomar, de 1.864 tone, transportnd o ncrctur de nisip aurifer din Australia n Tasmania. Nava avea un echipaj de 108 marinari si, datorit mrfurilor de obicei foarte valoroase care i se ncredintau, era dotat cu zece tunuri si dou mortiere. A fost vzut ultima oar intrnd n Strmtoarea Bass si trecnd pe lng Insula King. Vremea era frumoas si sezonul furtunilor avea s nceap abia peste trei luni. Dar Britomar si echipajul su n-au mai ajuns niciodat la destinatie.Un incident asemntor l constituie disparitia expeditiei conduse de John Franklin. Finantat de guvernul englez si dispunnd de navele Erebus si Tenor (cu 148 de oameni la bord), expeditia a nceput n 1845 si avea ca obiectiv gsirea cii maritime spre China trecnd prin zona nordic a continentului american. Navele erau dotate special pentru explorri polare si participaser (avnd aceleasi echipaje la bord) la cltoriile efectuate ntre 1840 si 1843 de exploratorul englez James Ross, pentru cercetarea continentului antarctic. Ultimele vesti de la expeditia Franklin au parvenit n 1847 din zona insulei canadiene Victoria, dup care, oameni si vase au disprut fr a lsa vreo urm. S-a considerat c navele au fost fie prinse de gheturi si sfrmate, fie s-a produs o coliziune ntre ele si, n ambele cazuri, echipajele au pierit n accident sau mai trziu, din cauza extenurii produse de frig si foame. Dat fiind calitatea deosebit a navelor si a marinarilor, ipotezele mentionate prezint ns mai multe semne de ntrebare. sir John

Franklin (1786-l847?), amiral englez avnd la activ nimeroase expeditii de cercetare n regiunea arctic (Arhipelagul Svlbard, Golful Hudson), detinea o bogat experient n domeniul navigatiei polare (ntre anii 1824 si 1826 el a explorat cu succes cursul uviului canadian Mackenzie, pn la vrsarea n Oceanul nghetat). Erebus si Tenor fuseser special construite si dotate pentru cercetri polare, avnd carenele ntrite cu foi de cupru si prova nzestrat cu un pinten de otel pentru spargerea ghetii. Vasele si echipajele dovediser calitti deosebite n timpul expeditiei britanice a amiralului sir James Clarke Ross n Antarctica (1840), soldat cu descoperirea Marii Bariere de Gheat Ross, a trii Victoria, a Vulcanilor Erebus si Terror, a Polului Sud Magnetic si a Insulelor Franklin. Lista proviziilor si echipamentului, pstrat n arhivele Royal Navy, dovedeste c aceast cltorie era mai bine pregtit dect toate cele anterioare ei. si totusi, navele au disprut fr urm.Naufragii n dimensiuni paralele 41Faptul este surprinztor, cci, desi expeditii polare cu final dramatic au fost numeroase n secolul al XlX-lea, ntotdeauna s-au gsit indicii asupra mprejurrilor tragicelor incidente. Astfel, n 1880, expeditia condus de americanul De Long si ambarcat pe nava Jeanette a nceput o cltorie pornind din Sn Francisco si avnd drept obiectiv atingerea Polului Nord, trecnd prin Strmtoarea Bering. Vasul a fost ns blocat de gheturi, purtat n deriv si, dup trei luni, sfrmat. Cei aati la bord au reusit s se salve/e cobornd pe o banchiz, dar, pn la urm, au pierit n desertul de gheat, majoritatea disprnd n crevase si canale. La 3 ani de la acest sfrsit (1883), atunci cnd toat lumea uitase de Jeanette, n Groenlanda sunt gsite pe un bloc de gheat plutitor lucruri care apartinuser lui De Long, inclusiv jurnalul de bord al navei.Aceast ntmplare nu face dect s adauge noi semne de ntrebare privind vasele Erebus si Tenor, din care, cu toate cercetrile intense, nu s-a gsit nici o rmsit. Mai mult, cei care au ncercat s urmreasc traseul lui Franklin au sfrsit mprtsindu-i soarta. Plecat n cutarea amiralului englez n 1852, Joseph Rene Bellot (1826-l853), explorator francez care avea la activ dou expeditii arctice si prioritatea cercetrii Madagascarului, dispare n aceleasi conditii misterioase si n aceeasi zon din apropierea Insulei Victoria. Cu toate eforturile fcute, nici din aceast expeditie nu a mai fost gsit vreo urm care s permit stabilirea cauzelor disparitiei.Este binecunoscut faptul c, pn la sfrsitul secolului al XVIII-lea, vasele ce strbteau mrile si oceanele lumii erau amenintate de atacurile pirateresti. Dar este greu de presupus c traseul ales de Franklin ar fi putut prezenta un ct de mic interes pentru astfel de atacuri, n orice secol si cu att mai putin n 1845, cnd trecuser cinci decenii de la strpirea piratilor din Atlanticul de Nord de ctre Royal Navy. Rmn de analizat alte dou ipoteze: izbucnirea unui incendiu la bord sau a unei molime cu efecte mortale pentru toti membrii echipajelor. Nu trebuie uitat ns c, desi este vorba de anul 1845, att medicina, ct si tehnica naval cunoscuser progrese importante. Or, dat fiind misiunea ncredintat, Erebus si Tenor erau echipate astfel nct s fac fat acestor situatii-limit. n plus, probabilitatea

ca un incendiu sau o molim s izbucneasc fulgertor pe DOU nave simultan, si cu atta fort nct s aib drept consecint disparitia oricror indicii, este prea redus pentru a merita s fie luat n considerare.Exist o mrturie, cea a echipajului si cpitanului bricului canadian Renovation, care, la 6 aprilie 1851 ar fi vzut, ncastrate ntr-un gigantic ghetar ce plutea n deriv prin Strmtoarea Melville, dou corbii asemntoare cu Erebus si Tenor. Dar, cuprinsi de o spaim superstitioas, cei de pe Renovation s-au ndeprtat ct au putut de repede de uriasa mas de gheat. Oricum, este greu de imaginat modul n care dou corbii lungi de cte 50 m si nalte de 25 m puteau fi complet nghitite de gheat, rmnnd n acelasi timp intacte.La 14 decembrie 1928, nav-scoal danez Kobenhaven a prsit portul Montevideo (Uruguay), ndreptndu-se spre Europa. Era un vas relativ mare (3.800 de tone), echipat cu mijloace de propulsie si comunicatie moderne (inclusiv cu telegrafie fr fir si un emittor-receptor radio n fonie) si avea la bord un echipaj bine antrenat (50 de elevi ofiteri ai marinei de rzboi daneze si ofiterii instructori). Nava fusese verificat cu atentie n Danemarca nainte de aceast cltorie, la sfrsitul creia elevii ofiteri urmau s-si ncheie ciclul de instruire pe mare si s fie trimisi pe alte vase de rzboi. Dar Kobenhaven a disprut n Atlantic fjp un mesaj S. O. S. si fr s lase vreo urm, neputndu-se stabili nici mcar locul aproximativ al naufragiului ("Lloyd's Weekly Casualty Reports, 1929").Vasele de suprafat nu detin monopolul disparitiilor neelucidate, ncepnd chiar cu perioada de pionierat (anii 1880-l900), submarine britanice, americane, franceze, ruse, germane, italiene si japoneze au disprut si continu s dispar si astzi, n conditii nu ntotdeauna explicabile.Desigur, pierderea unui submarin pe timp de rzboi nu nseamn neaprat un mister, iar n majoritatea cazurilor conditiile n care s-a petrecut aceasta sunt cunoscute. Exist ns si incidente mai neobisnuite, cum a fost cel al submarinului polonez Orzel, al crui echipaj, dup izbucnirea celui de-al Doilea Rzboi Mondial, a luptat cu eroism mpotriva Kriegsmarinei, rmnnd, la sfrsitul lui septembrie 1939, mpreun cu nava-sor Wilk, Naufragii n dimensiuni paraleleSubmarinul Orzel lansat la ap n 1938 (arhiva autorului): tonaj -l.100 tdw la suprafat si 1.473 tdw n imersiune; dimensiuni 84 m x 6,7 m x 4 m; echipaj -56 oameni; raz de actiune -l3.300 km; vitez -l5 noduri la suprafat si 8 noduri n imersiune; armament -l2 tuburi lans-torpile de 550 mm + un tun de 105 mm.Ultimele unitti combatante ale fortelor navale poloneze. Marina si aviatia german anuntaser de trei ori scufundarea lui: la 5, 7 si 8 septembrie, dar Orzel reusise s se strecoare din Baltica n Marea Nordului, ajungnd la 14 octombrie n Marea Britanic, ncadrat n Royal Navy, submarinul polonez a torpilat, la 8 aprilie 1940, un transportor si marele pachebot german Rio de Janeiro, care se ndreptau spre apele Norvegiei pline cu trupe, comandantul lui Orzel (locotenent-comandorul Grudzinski) fiind primul care i-a avertizat pe aliati de iminenta agresiunii naziste mpotriva

acestei tri. Construit n Olanda, Orzel era o nav excelent si a luat parte la crncenele btlii aeronavale din largul coastelor norvegiene, apoi a fost trimis, la sfrsitul lunii mai 1940, ntr-o patrulare de rutin din care nu s-a mai ntors niciodat. De data aceasta ns, nici o unitate aero sau naval german nu si-a arogat meritul de a fi scufundat vasul polonez.n lipsa unor informatii certe, a fost emis ipoteza conform creia Orzel fusese scufundat din greseal de nava olandez pe care trebuia s-o ntlneasc n apropiere de Hellgoland. La 4 iunie 1940 vasul olandez a anuntat distrugerea unui submarin german, dar arhivele Kriegsmarinei nu mentioneaz pierderea vreunui U-BOOT la acea dat, deci este posibil ca olandezii s se fi nselat si s fi scufundat submarinul polonez dintr-o tragic eroare, ns marinarii olandezi vzuser doar pete de ulei aprnd la suprafat dup exploziile grenadelor submarine, procedeu des folosit de comandantii de submersibile pentru a scpa de urmritori simulnd pieirea navei; nu este imposibil ca unul din cele patru submarine germane care au acostat la baza din Hellgoland ntre 3 si 5 iunie 1940 s se fi strecurat astfel, nselndu-i pe olandezi.S-a mai sugerat c Orzel ar fi pierit pe 8 iunie 1940, n barajul de mine britanice din apele norvegiene, dar si aceast ipotez este inconsistent, deoarece comandantul Grudzinski primise harta cmpurilor minate de la Royal Navy. Asa c soarta lui Orzel va rmne, probabil, pentru totdeauna necunoscut.n volumul su "Spre victorie" (Editura Militar, Moscova, 1975), amiralul N. G. Kuznetov mentioneaz pierderea submarinului sovietic V-l (fostul submersibil Ursula, cedat de britanici rusilor n cadrul ajutorului militar naval al Aliatilor ctre URSS), al crui echipaj era format din oameni excelenti, n frunte cu LI. Fisanovici, un cunoscut comandant de submarine din Marea Nordului. Cauzele nu sunt elucidate nici astzi.ntr-adevr, nici Kriegsmarine, nici Luftwae nu au raportat scufundarea vreunui submarin sovietic sau britanic n acea perioad, asa c nimeni nu stie ce s-a ntmplat cu V-l, nav atent verificat de Comisia britano-sovie-tic la Scap flow si avnd un echipaj de veterani bine instruiti. Ipoteza c a fost distrus de o defectiune tehnic sau de o explozie a torpilelor aate la bord nu poate fi acceptat, datorit att reviziei tehnice generale de dat recent, ct si calittii deosebite a cpitanului si echipajului. De asemenea, ipoteza unui naufragiu provocat de furtun nu se dovedeste nici ea mai bun, cci submarinele escadrei primiser ordin s navigheze n imersiune ct mai mult posibil, tocmai pentru a rmne n zona linistit a oceanului (sub 20 m adncime).Submarinele de tip Ursula erau dotate cu ASDIC (sonar) modern, avnd posibilitatea de a determina cu precizie pozitia escadrei de suprafat si a celorlalte submersibile, ceea ce exclude ipoteza unei coliziuni accidentale sau a unei torpilri (din eroare) de ctre una din navele britanice sau sovietice (dup cum relateaz amiralul N. G. Kuznetov, escadra sovietic fusese inclus ntr-un convoi de nave militare si comerciale engleze care transportau ajutoare pentru Uniunea Sovietic).

Naufragii n dimensiuni paraleleDou din submarinele britanice care au fost cedate rusilor n 1944.Ursula (n prim-plan) si Sunfish (n plan secund). Echipajele rusesti au urmat un curs de sase luni de antrenament n baza Royal Navy de la Scap flow si beneficiau de comandanti de exceptie (arhivele Imperial War Museum).Fr ndoial ns, unul dintre cele mai stranii cazuri de disparitie pe mare este cel al cuirasatului So-Paulo.Istoria acestui vas a fost plin de neprevzut si aventur. Initial proiectat n anii 1902-l903, ca rspuns la ota tot mai ameninttoare construit de Chile, lipsa fondurilor i-a ntrziat intrarea n lucru pn la aparitia primei nave de linie cu adevrat moderne (Dreadnought, lansat la ap de Royal Navy n 1906), care, dintr-o dat, a redus toate tipurile de cuirasate dinaintea ei la niste carcase de fier fr valoare combativ. Marina brazilian a nteles rapid situatia. Anulnd orice program de constructie aat n derulare, si-a concentrat eforturile financiare pentru achizitionarea a dou splendide cuirasate moderne de aceeasi clas, So-Paulo si Minus Gerais.Realizate n Marea Britanic ntre 1908-l910, navele au rmas n istorie ca primele de asemenea mrime construite pentru o tar care nu era o putere maritim major. Ele au asigurat suprematia otei braziliene n apele sud-americane si au fost oferite (dup intrarea Braziliei n rzboi contra Puterilor Centrale) ca ntriri pentru British Grand fleet n 1917 si apoi pentru ota italian din Mediterana, care lupta contra otei austriece cu baza la Pola. Dar, n ambele cazuri, oferta a fost respins pentru c navele braziliene consumau prea mult combustibil si nici britanicii, nici italienii nu l puteau asigura n cantitti suficiente. Asa c, ntre 1917 si 1919, cele dou cuirasate au patrulat n Atlanticul de Sud, distrugnd doar cteva nave-corsar germane de mic tonaj.Ambele au fost modernizate extensiv n 1923 n SUA si apoi, ntre 1934- l937, n Brazilia. Cel de-al Doilea Rzboi Mondial le-a gsit gata de lupt si au participat la actiuni n Atlanticul de Sud, sufundnd din nou cteva cargouri si crucistoare auxiliare germane.Dar faptul c Brazilia nu avea portavioane cu care s le protejeze si criza financiar de dup rzboi le-a rezervat o soart trist celor dou nave, nc apte de serviciu activ. Minas Gerais a fost casat si vndut ca fier vechi n 1954. Ct despre So-Paulo. Cuirasatul So-Paulo: echipaj 900 oameni; tonaj 21.540 tdw; raz de actiune 18.000 km; vitez 21 noduri; dimensiuni 165,8 m x 25,3 m x 8,5 m; blindaj -229-304 mm; armament 12 tunuri de 304 mm + 22 tunuri de 120 mm + tunuri AA (arhiva autorului).Naufragii n dimensiuni paralele

Vndut Portugaliei pentru dezafectare, cuirasatul a fost dus de dou remorchere peste ocean, desi motoarele sale erau n perfect stare, n noaptea de 3 spre 4 octombrie 1951, cele trei nave se aau la sud-vest de Insulele Azore. Oceanul era agitat, cu valuri strnite de un vnt puternic, ce nu reusea s risipeasc negura. Unul din remorchere avea probleme la un motor si a desprins cablul de tractiune, n zori ns, echipajele au constatat c remorcherele navigau singure pe marea care se linistise, rmnnd, ca si vzduhul, mohort.Chemate n ajutor, avioane, hidroavioane si nave de patrulare engleze si portugheze au cercetat o zon de peste 3.000 km2 fr s gseasc nici o urm a cuirasatului, disprut cu cei 8 oameni de cart la bordul su. Desi nava era ntr-o conditie bun la plecarea din Brazilia, desi avea o statie radio foarte puternic si radare performante pentru acea perioad, nu s-a primit nici un S.O.S., nici un semnal de alarm.Printre rapoartele pilotilor englezi care au participat la operatiunile de salvare se gsesc ns mentiuni interesante. Astfel, n noaptea de 4 spre 5 octombrie au fost zrite "lumini fugare a cror provenient nu a putut fi stabilit", n dimineata de 5 octombrie, un hidroavion britanic si un aparat de patrulare anti-submarin portughez au raportat existenta unor ciudate forme si mase de un gri ntunecat deplasndu-se la suprafata mrii, dar, pn s coboare la ele, acestea au disprut n negura persistent. Pe data de 10 octombrie, cercetrile au fost sistate, considerndu-se fr nici un motiv logic c So-Paulo se scufundase.Era ca si cum btrnul cuirasat decisese s nu accepte soarta umilitoare a tuturor marilor nave de linie din ntreaga lume (casate ntre 1950 si 1970) si s plece n Necunoscut, lundu-i cu sine pe cei opt marinari carei-au mprtsit soarta ntru Vesnicie.ECHIPAJE SPECTRALE ADesea, nave, submarine si avioane dispar n imensitatea Oceanului Planetar ori a celuilalt ocean, cel al vzduhului mereu zbuciumat, mereu schimbtor.Dar, uneori, unele se ntorc. Purtndu-si echipajele moarte, rmase la posturile de lupt sau de manevr, ntr-o ncrncenat si nfricostoare loialitate fat de nava sau avionul care le-a fost adpost, cas si sanctuar nainte de a le deveni locul vesnicei neodihne.Nimeni nu a putut aa vreodat de ce. si nimeni nu s-a ncumetat s ncerce mcar a ntelege. * n iulie 1835, fregata britanic H. M. S. Vigilante, o nav cu 40 de tunuri, naviga n apropierea Azorelor, pe o vreme mohort, cu vnt puternic si valuri nalte. La ora 18,30 p.m., cpitanul Kingsley a fost chemat pe punte de secund, prim-locotenentul de marin Sears. Acesta, ca si restul echipajului, prea ntr-o stare de neliniste aproape irational. Ajungnd lng timon, cpitanul a nteles imediat cauza.La doar cteva sute de metri de fregat, o imens nav de linie cu trei catarge si patru punti, despica maiestuos talazurile ndreptndu-se n directie opus. Iat descrierea din jurnalul de bord al H. M. S. Vigilante: "Era enorm,

avnd peste 100 m lungime si poate 50-60 m nltime. Am estimat-o ca fiind de 2-3 ori mai mare dect nava noastr. Am numrat peste 150 de tunuri lungi, cu tevile lucind rosu-verzui. Vasul fusese vopsit n ntregime roscat, ca rugina, pn si pnzele i preau sngerii dar poate c era doar efectul razelor apusului, strecurndu-se printre nori. Nu avea nici un steag, nici un fanion, nici un nume pe bordaj. Statuia de prov se asemna cu un rechin urias sau un alt monstru marin similar, avnd botul cscat (.).Am trecut la 500 m de nava strin, care naviga mai rapid dect noi, cu toate pnzele ridicate. si am auzit exclamatia lui Mahonny (timonierul n.a.): Priviti, a ngimat. Acolo, sus. R t lEchipaje spectrale 49La tunurile de pe puntea ntia, pe catargul cel mare si pe artimon (catargul de la pup n.a.) erau oameni. Ne priveau neclintiti, fr o miscare, fr un gest. Am luat ocheanul si, deslusindu-le fetele, am priceput de ce preau privirile acelea att de fixe: nu mai aveau ochi de mult, pescrusii le mncaser unora chiar jumtate din chip.Erau toti morti.Vasul s-a ndeprtat, pierzndu-se n zare si mi s-a prut c n castelul de la pupa, n spatele ferestrelor, ardeau lumini, ns cred c nu erau dect lucirile ultimelor raze de soare pe sticl (.).ntlnirea a avut loc la 39 latitudine nordic si 3044' longitudine vestic".Este cu neputint de identificat uriasul velier. ntre anii 1780-l805, cele mai mari nave de linie din lume erau: Santissima Trinidad (Spania, 136 de tunuri, scufundat la Trafalgar, n 1805), L'Orient (Franta, 128 de tunuri, scufundat la Abukir, n 1798) si Victory (Marea Britanic, 124 de tunuri, care, n 1835, era n Mediterana). Nici o putere naval nu mai construia nave cu patru punti n 1835, cnd se anunta deja propulsia mixt vele-abur si numrul de tunuri era redus, fiind n schimb crescut calibrul lor.De unde venea strania nav si cum i pierise echipajul?Nimeni nu va sti vreodat, dar, inspirat de stirile publicate n ziarele engleze, franceze si reluate de cele americane, Edgar Alan Poe (1809-l849) a ncercat s dea un rspuns, n stilul su inconfundabil, scriind "The Adventures ofArthur Cordon Pym" (1837).Iar ntlnirea din 1835 n-a rmas singular.n 1890, clipperul britanic Marlborough prsea Noua Zeeland ndrep- tndu-se spre Marea Britanic. Era un vas reprezentativ pentru faimoasa clas care a atins apogeul artei constructiei de nave comerciale cu pnze.Clipperele britanice, cunoscute n ntreaga lume ca simboluri ale calittii santierelor navale din Anglia si Scotia, dar si ale miestriei si curajului unor marinari de exceptie, atingeau o vitez remarcabil pentru o nav fr motor: 18-22 de noduri n cazul vnturilor favorabile. Aprute la nceputul secolului al XlX-lea, tonajul lor varia ntre 500 si 4.000 tone, aveau 5-6 etaje de vele (a cror suprafat activ depsea uneori 4.000 m2) si echipaje de 20-200 de

Clipperul Marlborough n 1884, la dou luni dup lansare (gravur de epoc arhiva autorului).Echipaje spectrale 51 oameni. Cnd urmau rute nesigure, expuse nc atacurilor pirateresti, vasele de acest tip erau narmate cu 2-l2 tunuri cu teava lung, destinate luptei la distant, cci, datorit vitezei si manevrabilittii lor iesite din comun, dipperele reuseau s se tin departe de atacatori.Nava Marlborough nu a mai ajuns niciodat la destinatie. Nu s-a putut aa nimic despre soarta ei si vasele britanice care au cutat-o n Oceanul Pacific s-au ntors fr vreun rezultat, astfel nct societatea "Lloyd" a tre-cut- o n registrele sale ca "Missing at sea" "Pierdut n largul mrii" ("Lloyd's Weekly Casualty Reports, 1890").Abia n 1913, echipajul unei baleniere americane observa n apropierea coastelor Insulei Georgia de Sud (Marea Antilelor Sudice din Oceanul Atlantic) o corabie care prea ancorat, avnd ns toate pnzele ridicate, ceea ce nu era normal. Baleniera s-a apropiat si, ajunsi la ctiva metri, marinarii au putut citi pe bordajul putrezit numele navei necunoscute: Marlborough. La strigtul cpitanului, toti au ridicat privirile, tresrind nfiorati pe puntea plin de mucegai, lng cele sase tunuri, pe catarge si la roata crmei, se aau ncremenite n cele mai diverse pozitii douzeci de schelete pe care uturau nc zdrentele hainelor marinresti ("Lloyd's Register. Wreck Returns 1912- l914").Nimeni nu a putut aa vreodat motivul mortii aparent fulgertoare a echipajului de pe Marlborough. Clipperul nu prezenta urme de lupt si nu fusese nici mcar avariat de furtun, desi navigase n deriv timp de 23 de ani, dup cum dovedeau mucegaiul si degradarea lemnului aat n permanent contact cu apa srat. Registrele "Lloyd" consemneaz doar descoperirea navei si stadiul n care se aa, dar nici ele, nici ziarul londonez "Times" (care a relatat incidentul) nu ofer vreo ipotez privitoare la aceast enigm. S-a sugerat c echipajul a pierit otrvit de un aliment alterat sau n urma unei epidemii de holer, ns este greu de presupus c toti oamenii au czut n acelasi moment, surprinsi n timpul unor activitti cotidiene, n mod normal, moartea trebuia s-i secere pe rnd; primele victime ar fi fost nmormntate n mare, conform traditiei marinresti, iar ultimele ar fi czut n cabine ori n cal, dar n nici un caz lng catarge sau tunuri. Dac vasul era atacat de pirati, s-ar fi gsit urme de lupt si este dificil de nteles motivul pentru care, dup uciderea echipajului, piratii nu au pstrat nava. Pare anevoie de crezut faptul c toti marinarii au fost rniti att de grav nct, desi clipperul reusise s-si lase n urm agresorii, cei douzeci de oameni au murit pn la unul pe punte, rmnnd la posturi asemeni echipajului de pe "Olandezul Zburtor".Navele maritime nu au n exclusivitate privilegiul de a rtci n vesnicie cu echipajele nghetate la posturii^ de onoare ale ultimului drum, poate ale ultimei btlii.n 1939, un bombardier american B 17 a decolat de la baza aeronaval a US Navy din Sn Diego (California SUA) si s-a ndreptat spre Honolulu

(Hawaii). Era un zbor de rutin, ntreprins n conditii meteo foarte bune, iar nregistrrile comunicrilor radio cu baza denot excelenta stare de spirit a echipajului. Brusc, la trei ore de la decolare, turnul de control a receptionat cteva semnale de alarm discontinue, apoi legtura s-a ntrerupt definitiv. Dup alte cteva ore, spre surpriza tuturor, avionul a reaprut deasupra aeroportului din Sn Diego si, fr nici un semnal preventiv, a aterizat pe pista principal. Din exterior, aparatul prea intact, ns cnd echipa de interventie a ptruns n fuselaj, oamenii s-au trezit n fata unui spectacol cutremurtor: trupurile contorsionate si nensuetite ale membrilor echipajului zceau pe jos si un miros greu de suportat umplea carlinga.Singurul aviator ce rezistase ndeajuns pentru a readuce avionul la baz fusese copi-lotul, dar imediat dup aterizare a intrat n com si a murit dup sapte ore, fr s-si mai revin pentru a putea ajuta la elucidarea incidentului. Comisia de anchet a constatat c toate cadavrele purtau rni nfiortoare, a cror natur nu a putut fi ns precis determinat n cursul autopsiilor; raportul s-a mrginit s le califice drept "arsuri profunde produse de o surs indirect de cldur radiant".n 1939, distanta California Hawaii era acoperit n aproximativ 14-20 de ore de zbor (n functie de tipul avionului), astfel nct, pentru a economisi benzin, se scotea din aparat tot ceea ce-i putea ncetini deplasarea: blindajul, munitia si bombele, iar armamentul de bord (tunuri, mitraliere) era demontat sau protejat cu lubrifiant si fr ncrctoare. Astfel, avioanele parcurgeau traseul practic dezarmate, cu exceptia armelor aate asupra personalului navigant. Ancheta a stabilit ns c pistoalele echipajului erauEchipaje spectraleBombardierul cvadrimotor Boeing B 17 flying Fortress n trei variante, de sus n jos: B17 C (1938-l940), B17 F (1942-l943) si B17 G (1944-l945) arhiva autorului.Aproape 13.000 de aparate de tipurile A-G au fost construite, constituind coloana vertebral a US Air Force Bomber fleet. Performantele lor erau excelente: vitez 486-523 km/h; plafon 10.850-l1.430 m; raz de actiune 2.897-7.113 km; armament 9-l3 mitraliere de 7,62-l2,7 mm + 4.76l-7.983 kg bombe.Golite, tuburile cartuselor fiind mprstiate prin carling. Nu a fost descoperit nici o gaur provocat de gloante sau schije n fuselaj sau n corpurile aviatorilor morti. S-a constatat ns c toat aparatura de bord, de la compas si altimetru pn la statia radio si litrometru, era dereglat iremediabil, astfel nct rmne un mister modul n care aviatoruj m agonie a reusit s gseasc drumul spre baz. Cercetrile ntreprinse de US Navy nu au dus dect la un singur rezultat: toate datele referitoare la cazul anchetat au fost grupate ntr-un dosar, devenit imediat "strict secret". Au trebuit s treac aproape 30 de ani pentru ca doi ziaristi americani s reuseasc obtinerea, cu mare dificultate, a unor informatii ce le-au permis reconstituirea neobisnuitei ntmplri. Principalele ipoteze furnizate de USAF ("incendiu la bord" sau "fulger globular") sunt att de slab argumentate, nct chiar anchetatorii le acord o foarte sczut cot de credibilitate. Investigatiile au

stabilit, fr a lsa nici o posibilitate de dubiu, c n avion nu existau urme de incendiu, fuselaj ui nu fusese lovit de trsnet, iar eventuala prezent a fulgerului globular nu clarific n nici un fel motivul pentru care aviatorii si folosiser pistoalele, mai ales c, n carling, NU a fost descoperit niciunul din gloantele trase, dup cum relata ziarul "New York Times" n 1968.Chiar dac s-au depus eforturi importante pentru elucidarea acestui caz, izbucnirea, la scurt timp dup ntmplare, a celui de-al Doilea Rzboi Mondial a dus la clasarea definitiv a dosarului "Sn Diego".Iar ntrebrile. Sunt doar expresia neputintei noastre de a ne uita (sau accepta) temerile si nelinistea.EXPLORATORI DIN ALTE LUMILocuitorii Trmului Inte