daca e sa tradez

8/19/2019 Daca e Sa Tradez

1/156

ELIZABETH RENIER

Dac` e s`

tr`dez

ALCRIS


2/156

Capitolul 1

Caroline Penwarden se \ntoarse pe partea cealalt`, \[i a[ez`capul pe pern` [i \ncerc` s` adoarm` la loc. Apoi \[i aminti cezi era azi. Se trezi imediat, ridicându-se din patul cu patrustâlpi, [i privi obloanele trase.

Toat` noaptea vântul zgâl]âise ferestrele, urlase pe horn [ifo[nise prin ulmii din spatele grajdurilor. Acum era lini[te:doar apa de ploaie curgea prin burlane [i un sturz cânta \nstejarul din gr`din`.

Caroline \[i puse un halat [i \nc`l]` ni[te papuci, apoi

deschise obloanele. Soarele ie[ea dintre nori. Nu putea spunece o f`cea s` tremure, aerul rece sau emo]ia.F`cu o bezea sturzului [i-i spuse vesel`:

– E[ti ecoul cântecului din inima mea, domnule Sturz, c`ciazi sunt vesel`. {tii de ce? E data de dou`zeci mai a anuluiDomnului 1774, a optsprezecea aniversare a mea. Ast`zi,Timothy \i va cere tat`lui meu s` fiu logodnica lui, a[a cum a

promis acum dou` luni, când a plecat la Londra. Tata va fi de


3/156

acord, ca s`-mi \ndeplineasc` dorin]a, iar mama se va \ndoi\ntâi, apoi va zâmbi [i ne va binecuvânta. Va fi exact cum ampl`nuit, vei vedea.

Pas`rea se \ntoarse spre ea, cu capul pe-o parte, ca [i cums-ar fi \ndoit. Dar v`zuse un vierme \n gr`din`, spre carezbur`.

Râzând, Caroline \nchise fereastra [i privi mul]umit`camera ei. Pe pere]i erau tapiserii, perdelele patului erau

brodate. Bibelouri adunate de c`pitanul Penwarden din toatep`r]ile globului erau peste tot. Totul pentru confortul [ipl`cerea ei, d`ruite de Nicholas [i Amelia Penwarden.

Ie[i pe hol [i se \ndrept` spre un dormitor mare care d`deaspre curte.

Aici se n`scuse. Aici, acum optsprezece ani, mama eile[inase la auzul ve[tii mor]ii so]ului ei pe mare. Caroline

r`mase orfan` la o or` dup` na[tere. Amelia Penwarden, care nu putea avea copii la treizeci de

ani, \[i ]inuse prietena muribund` de mân` [i-i promisese c` va avea grij` de feti]` ca [i cum ar fi fost a ei.

Dep`[ise fragilitatea copil`riei, trecuse de nelini[tileadolescen]ei [i acum radia de s`n`tate [i fericire, c`ci toatedorin]ele i se \mplineau: era o lume de frumuse]e [i dragoste,

de siguran]` [i pace. C`p`ta tot ce-[i dorea. Toate i se ofereau.C`s`torindu-se cu Timothy, va fi tot lâng` p`rin]ii ei adoptivi.Când ei vor muri, ceea ce spera s` fie cât mai târziu, \i var`mâne Trendarrow. Aici, \n p`dure, la cotul râului Tamar, \[i

va tr`i via]a, \nconjurat` de familia ei, departe de greut`]ilelumii. Dac` va tânji vreodat` spre locuri \ndep`rtate, ca tat`lei, \i va trece repede. B`rba]ii erau f`cu]i pentru aventuri

dep`rtate. Pentru femei, c`minul era busola vie]ii lor.

6 ELIZABETH RENIER


4/156

Privi patul \n care murise mama ei, \ncercând s` sufere, s`regrete. Totu[i, nu-i [tia fa]a [i nu-i auzise vocea. Fusesefericit` ca singurul copil de la Trendarrow.

Ie[i, sim]indu-se pu]in vinovat` c` nu avea gânduri triste.Privind \n casa sc`rilor, v`zu figura ascu]it` a AmelieiPenwarden la o fereastr`. Studia un portret de pe perete. Desub bonet` \i ie[eau [uvi]e albe [i avea mâinile \mpreunate arug`ciune.

Caroline a[tept`, t`cut` [i nemi[cat`, nevrând s-o\ntrerup`. Când Amelia se \ntoarse, Caroline alerg` pe culoar,spunându-i „bun` diminea]a“. F`cu o plec`ciune [i \[i s`rut`mama adoptiv` pe obraz.

– La ce portret te uitai, mam`? La cel cu tine la optsprezeceani, sau la cel al tatei \n uniform`, sau...? Se opri, urm`rind

privirea Ameliei. L-ai ag`]at aici? [opti. Portretul meu, printreadev`ra]ii Penwardeni! – Dar unde altundeva, copil`? Vocea Ameliei era aspr`, ca

atunci când era impresionat`. De optsprezece ani te-am privitca pe fata noastr`. Sper ca portretele copiilor t`i [i ale copiilor lor s` atârne curând aici.

Caroline privi portretele care atârnau pe ambii pere]i ai

galeriei. {i apoi pe al ei.Fusese dificil s` pozeze. Nu avea r`bdare s` stea mult timpnemi[cat`. Acum v`zu c` meritase. Ar`ta neprih`nit` \n rochiaalbastr`. Artistul redase rozul din obrajii ei, ro[ul buzelor. |nochii cenu[ii de dup` genele negre prinsese ceva din expresiatat`lui ei iubit. P`rul ei castaniu, dat dup` urechi, era prins\ntr-o plas` aurie. Era mai scund` ca femeile Penwarden. Era

un avantaj s` fii scund`, \i spusese doica. |i f`cea pe b`rba]i s`

DAC~ E S~ TR~DEZ 7


5/156

se simt` protectori, superiori. Nu c` a[a era rela]ia ei cuTimothy. Mai degrab` ea conducea.

Vocea Ameliei \i \ntrerupse gândurile. – Am o critic` de f`cut. Probabil pentru a-[i satisface

propria idee de frumuse]e feminin`, nu pentru c` a[a am vruteu, ]i-a f`cut b`rbia mai delicat` [i ]i-a f`cut gura mai mic`.Semeni cu mama ta, dar ai tr`s`turile tat`lui tù. E bine s`mo[tene[ti atât blânde]ea ei, cât [i curajul lui.

Instinctiv, Caroline o lu` de bra]. – Mam`, sunt ceea ce m-a]i f`cut tu [i tata. Ceea ce-mi va

aduce viitorul depinde de ce m-a]i \nv`]at voi c` e drept [icinstit.

– Copil`, nu am \ncercat niciodat` s` te conving c` e drepts` te m`ri]i cu Timothy Brencombe.

– Dar \l iubesc, exclam` Caroline. |l [tiu de când eram mic` [i...

Mama ei continu`, imperturbabil: – Nici nu te-am \nv`]at s` te legi de o cas`, de un loc. – Trendarrow e c`minul meu. De ce s` nu-l iubesc [i s`-mi

doresc s` trìesc mereu aici? Amelia r`spunse grav: – Pentru c` e datoria unei femei s`-[i urmeze so]ul, acas`

la el, nu invers.

– Asta inten]ionez [i eu, mam`, pentru un timp. Vom trìla conacul din Sampford Folliott, pe care tat`l lui Timothy il-a dat. Mai apoi... Se opri la timp s` nu aminteasc` moarteap`rin]ilor ei [i termin` vesel`: Timothy va fi de acord, vei

vedea. – Sunt sigur`, remarc` Amelia. El [i tat`l tù \]i \ndeplinesc

toate dorin]ele.

Caroline se d`du \napoi, [ocat`.

8 ELIZABETH RENIER


6/156

– Mam`, vocea ta e atât de rece. Nu e[ti de acord?Zâmbind, Amelia se aplec` [i o s`rut` pe frunte.

– Nu. De[i câteodat` e[ti \nc`p`]ânat`, mi-ai \ndeplinittoate a[tept`rile. E[ti s`n`toas` [i frumoas`, e[ti iubitoare [icred c` ai curaj. Dac` vei continua s` dore[ti aceast` c`s`torie,te voi binecuvânta. Deveni din nou rece. Dar te avertizez,copil`, gânde[te-te bine. Odat` m`ritat`, nu mai e drum de\ntoarcere.

***

C`pitanul Penwarden st`tea la fereastr` \n biblioteca \nalt`,lambrisat`, cu picioarele dep`rtate ca [i cum ar fi fost pe

punte. B`tea cu un document sigilat \n degetul mare \n timpce reflecta asupra unei decizii pe care o luase \n aceast`camer` acum optsprezece ani; o decizie care atunci p`rea s`fie doar un sacrificiu, renun]area la orice speran]` a unuimo[tenitor la Trendarrow.

Ajunsese la Playmouth cu o corabie avariat` [i jum`tate deechipaj ucis sau r`nit. Trimisese un mesager la Trendarrow cu

[tirea despre moartea tân`rului ofi]er a c`rui so]ie st`tea cu Amelia [i altul cu raportul la Amiralitate. Mai târziu, cândplecase spre cas` cu o barc` pe Tamar, era descurajat. Chiar

vederea co[urilor casei sale printre copaci pe un deal lâng`râu, nu-l bucurase. Viitorul apropiat p`rea sumbru. Dou`femei \nl`crimate care-l a[teptau la Trendarrow [i curândconvocarea la Amiralitate; un interviu care, f`r` \ndoial`, \i va

\ncheia cariera.

DAC~ E S~ TR~DEZ 9


7/156

Pe micul chei, fiica hangiului venise s`-l salute. Bùse lahan [i se preg`tise pentru s`pt`mânile grele ce aveau sùrmeze.

La intrarea \n Trendarrow ap`ruse Amelia, iar \n spatele eiera o doic` cu un nou-n`scut \n bra]e. Se oprise, nevenindu-is` cread`, apoi \[i \mbr`]i[ase so]ia.

Adev`rul fusese la fel de dureros ca o lovitur` fizic`, dup`scurta lui speran]`. Inspectase proprietatea, bucurându-se c`

servitorii se fereau din calea lui; \[i striga ordinele mai tare cade obicei ca un protest \mpotriva casei \ndoliate. La sfâr[ituls`pt`mânii se hot`râse s`-[i recunoasc` fiul din flori f`cut cuo femeie de la han [i s`-i aduc` acas` la el. Vor fi o companiemai vesel` decât so]ia sa \mbr`cat` \n negru, preocupat` sàib` grij` de ]âncul plâng`cios de care ar fi vrut s` scape. Oadusese pe Amelia \n bibliotec` s`-i spun` planul lui. Iar ea,

mândr` de obicei, \ngenunchease cu copilul \n bra]e. – Umile[te-m` dac` a[a vrei, dar las`-m` s` p`strez acestcopil. Altul nu voi mai avea.

V`zuse disperarea \n ochii ei, cum ]inea copilul ca o leoaic`protectoare [i fusese [ocat. Niciodat` \n sup`rarea lui c` nu-id`ruise copii nu se gândise ce sim]ea ea. |i spusese s` se ridice[i cu re]inere d`du la o parte [alul [i privise pentru prima oar`copilul care era atât de mic. Copilul deschisese ochii [i-l

privise direct; \ntinsese mâna mic` [i-l prinsese de deget, ca [icum ar fi avut \ncredere \n el.

Furios pe el \nsu[i c` se l`sase impresionat, l`saseresponsabilitatea deciziei asupra Ameliei, subliniind c` doar generozitatea lui \l f`cea s-o primeasc` pe Caroline cea orfan`\n cas`, un mare sacrificiu. Ani de zile sim]ise un sentiment de

vin` c`tre fiul lui natural. Dar acesta murise la nou` ani, iar

fragila orfan` supravie]uise.

10 ELIZABETH RENIER


8/156

Se \ntoarse când se deschise u[a, ]inând documentul laspate. Caroline travers` camera \n fo[netul rochiei de m`taselila [i, râzând, se \ntinsese s`-i aranjeze peruca.

– Probabil c` iar ai picat pe gânduri, tat .̀ Câteodat` cred c`-]isco]i peruca de tot când problemele ]i se \ngr`m`desc pe cap.

– Ai ghicit bine, admise el, zâmbind. Sper s` nu intri pân`nu mi-o pun la loc pe cap.

– A[ privi \n alt` parte. Capul gol al unui domn nu e o

priveli[te pl`cut`. Odat` l-am v`zut pe Timothy f`r` peruc`.Puah! Tremur` exagerat. Când ne vom c`s`tori...

– Deci e[ti hot`rât`, domni[oar`? Nici tu, nici Timothy, numi-a]i cerut permisiunea.

Caroline \i mângâie degetele scurte [i butuc`noase. – Timothy m` va cere ast`zi. Mi-a promis \nainte s` plece

la Londra c` o va face de ziua mea. Sunt motive s` nu-l refuzi.

E o partid` bun`, c`ci nu sunt de origine \nalt` s` sper la maimult decât al doilea fiu al unui pair. Al doilea, Timothy emajor [i a mo[tenit conacul de la Sampford Folliott la o zi dedrum de Trendarrow. Trei, e chipe[, vesel [i...

– |l iube[ti? – Bine\n]eles c`-l iubesc. Mi-a fost ca un frate.Nicholas spuse gânditor:

– A[a e. Am observat la voi aceea[i rela]ie fericit` ca \ntremine [i sora mea Mary.

– |nc` te mai gânde[ti la ea, tat`?Fa]a c`pitanului Penwarden se \nnegur`.

– Adesea. Când \mb`trâne[ti, amintirile din copil`rie devinmai vii. N-am mai v`zut-o de dou`zeci [i cinci de ani. Nu [tiudac` e \nc` \n America, sau m`car dac` mai tr`ie[te. A sosit

doar o scrisoare, apoi.... t`cere.

DAC~ E S~ TR~DEZ 11


9/156

Caroline se ridic` pe vârfuri [i-l s`rut` cu simpatie pe obraz. – Nu-mi pot imagina cum tat`l tù a fost atât de nesim]itor

s-o desmo[teneasc` doar pentru c` dorea s` se m`rite cucineva pe care el nu-l dorea. M` bucur c` nu e[ti ca el, tat`.

Fa]a lui Nicholas se \nsenin`. O lu` de mijloc. – Dar te-am a[teptat mult [i ai bunul sim] s` alegi un so]

care nu te va duce departe de cas`.Caroline se eliber` u[or [i-l privi \n ochi, \ntrebând:

– Nu regre]i nimic, tat`? – Am un singur regret, scumpo. C` nu e[ti fiica meanatural`.

|[i plec` fruntea [i murmur` trist`: – {i eu regret. |n diminea]a asta am \ncercat s`-mi plâng

p`rin]ii, s` m` gândesc la ei ca fiind reali. Dar nu am putut.N-am dorit niciodat` al]i p`rin]i decât pe tine [i pe mama, sau

alt c`min. Tot ce sunt [i voi fi e datorit` vou`.Nicholas \i lu` b`rbia mic` [i \nc`p`]ânat` \n mâinile luiputernice.

– Iube[ti locul `sta, nu-i a[a? Aprob` din cap cu putere. – Toate c`r`mizile, to]i copacii, toate col]urile. Dac` ar fi s`

fiu exilat` din Trendarrow, ca sora ta...Tat`l ei \i puse un deget pe buze.

– S` nu mai vorbim de lucruri triste. Ast`zi trebuie s` fiifericit`. Uite ce am aici. |i ar`t` documentul. Acesta etestamentul meu, Caroline. La moartea mea, tu vei fi st`pân`la Trendarrow.

Dup` un moment de surpriz` [i [oc, protest`: – Dar, domnule, dac` mama... – Tu vei fi st`pân`, repet` el ferm. Vei locui aici cu so]ul

tù. Copiii tì vor fi mo[tenitorii mei. Amelia \mb`trâne[te.

12 ELIZABETH RENIER


10/156

Dac` trìe[te mai mult decât mine, va fi scutit` s` administrezecasa. Ezit` un moment, apoi continu` repede: iar Timothy vaavea grij` de mo[ie.

Caroline ezit`. – Dac` e[ti sigur, tat`. Nu vreau s-o sup`r pe mama \n

vreun fel. Ar putea fi r`nit`. – {tiu, [tiu, spuse Nicholas. De multe ori am nedrept`]it-o.

Dar ne-am \mp`cat [i acum ne \n]elegem unul pe altul. Fii

sigur` c` \n privin]a asta am aprobarea ei deplin`.Ochii cenu[ii ai Carolinei erau \nc` tri[ti. – Dar de ce ]i-ai f`cut testamentul, tat`. Vrei s` mori? – Prostii. Am doar cincizeci de ani [i nici o boal`, doar un

ochi de sticl`, amintire a anilor petrecu]i pe mare. De fapt,dac` n-ar fi pace a[ fi la bordul unui cruci[`tor, nu trând`vindcu jum`tate de salariu. A[a c` nu mai fi nelini[tit`. Vom

ascunde testamentul \n birou [i nu vom mai vorbi despre asta.Caroline b`tu din palme. Dup` ce \ncuiar` documentul, \llu` de mâini [i dansar` prin bibliotec` pân` ce el se trânti, cur`suflarea tìat` [i cu fa]a ro[ie de efort, \n fotoliul mare depiele de lâng` [emineu.

Sprijinindu-se de sp`tar, cu mâinile dup` gâtul lui, \i spuseblând:

– Drag` tat`, e cea mai fericit` zi din via]a mea. Portretul

meu atârn` acum pe culoar lâng` al tù, [i mama m-a g`tit. M-aiasigurat c` m` iube[ti [i c` Trendarrow va fi mereu casa mea.{i acum... Se roti prin camer`, rochia lila umflându-i-se. Acumtrebuie s` m` preg`tesc s`-l primesc pe Timothy. Ce frumoasè via]a!

***

DAC~ E S~ TR~DEZ 13


11/156

Servitoarea Carolinei, o tân`r` din Playmouth al c`rei so]murise \n ultima ac]iune naval` a c`pitanului Penwarden, \[i\mpreun` mâinile \n extaz.

– Ar`ta]i atât de bine, domni]`! Inima domnuluiBrencombe va s`ri \n sus.

Caroline se privi critic \n oglind`. – E[ti sigur` c` nu po]i s` mai strângi corsetul? – Nu, domni]`, nu ve]i mai putea respira. |i f`cu cu ochiul.

De[i n-ar fi r`u s` le[ina]i \n bra]ele domnului Brancombe.Caroline chicoti.

– Nu, n-ar fi bine. Domnul Brencombe se va speria, m` val`sa pe podea [i va fugi dup` ajutor. A[a f`cea mereu cândle[inam, dar mi-a trecut de mult. Acum, d`-mi e[arfa [i p`l`ria.

Polly \i puse e[arfa galben` pe umeri, \i leg` panglicap`l`riei de pai sub b`rbie [i oft` satisf`cut`.

– Frumos. |mi aduc pelerina [i suntem gata, domni]`. – Nu trebuie s` vii cu mine, Polly. – V` \ntâlni]i cu domnul Brencombe la capel`, domni]`? – Da. – Nu v` ve]i aventuriza acolo singur`, nu-i a[a? – Aventura, o corect` Caroline. Ba da. Am fost acolo de

multe ori.

Polly \[i frânse mâinile. – O, domni]`. {ti]i c` doamna Penwarden nu va fi de

acord. E pustiu pe acolo. Mie \mi d` fiori când merg la vecheacapel`.

Caroline spuse, sever: – Nu fi proast`, Polly. E o cas` a Domnului. – S-ar putea. Dar \mi amintesc povestea pe care mi-a]i

spus-o despre cum a fost construit` \ntr-un loc atât de straniu.

14 ELIZABETH RENIER


12/156

Am fost \nspìmântat` când am v`zut-o prima oar` [i jur c`sunt ochi care te privesc din p`dure, fantome, cred.

Râzând, Caroline se \ntoarse spre u[`. – E[ti doar o fat` prostu]`, de[i e[ti cu câ]iva ani mai mare

ca mine. Capela are o legend` minunat` [i sunt sigur` c` nu voi p`]i nimic rù.

Cinci minute mai târziu, era pe drumul abrupt care duceaspre p`dure. Era umbr`; stejari [i pini opreau lumina soarelui.

Ferigile se ridicau pân` deasupra capului ei; parc` era \n jungla de care \i povestise tat`l ei. Se opri ascultând cu aten]ie,de parc` era \ntr-adev`r \n pericol. Un porumbel zbur` printrefrunzele copacilor, iar Caroline se d`du \napoi speriat`. Apoi,râzând, \[i continu` drumul. |n afara grani]elor mo[iei tat`luiei, [tia c` lumea era plin` de pericole. Dar aici la Trendarrow nu avea de ce s` se team`.

Oftând mul]umit`, d`du col]ul [i z`ri capela. De mult timppovestea acesteia f`cea parte din via]a ei [i n-o mai mira capelamic`, situat` pe o stânc` deasupra râului. Deschise u[a destejar ]intuit cu fier [i fu orbit` de lumina reflectat` de pere]iialbi. |nùntru erau doar dou` b`nci de lemn [i o mas` acoperit`cu o pânz` de in, pe care st`tea o cruce de aur. Pe pere]i eraulumân`ri \n suporturi de fier [i o statuie de lemn a Fecioarei

cu Pruncul. Prin vitralii intra lumin` ro[ie [i albastr`.St`tea t`cut`, sim]ind senza]ia familiar` de siguran]` [i

pace absolute. Apoi \ngenunche [i \ncepu s` se roage.Câteva clipe mai târziu, auzi cizme grele venind pe drum.

|[i ]inu r`suflarea \n timp ce pa[ii se oprir` la u[`; apoi se\ndep`rt` spre marginea stâncii.

Dragul de Timothy, se gândi ea. De[i nu era prea

credincios, a[tepta ca ea s`-[i termine rug`ciunile.

DAC~ E S~ TR~DEZ 15


13/156

Nemaiputându-se concentra, se ridic`, f`cu o plec`ciune descuze spre altar [i ie[i. |[i aranj` fusta verde [i un cârlion]rebel. Apoi ocoli cl`direa mic` de piatr`.

Soarele o lovi \n ochi. |l vedea pe Timothy ca prin cea]`.St`tea la marginea stâncii [i privea râul Nici nu se mi[c` laapropierea ei.

Se gândi c` o nec`jea, cum f`cea mereu, [i-i trecu prinminte s` se ascund`. Dar nu-l mai v`zuse de trei luni [i nu se

mai gândi la asta.|ntinse mâinile [i strig` vesel`:

– Timothy. O, Timothy, cât m` bucur s` te v`d!El se \ntoarse \ncet. |[i scoase tricornul [i f`cu o

plec`ciune. Când se \ndrept` [i ie[i din lumina orbitoare asoarelui, Caroline v`zu c` gre[ise.

Acesta nu era Timothy.

Dezam`git`, \[i l`s` bra]ele \n jos [i-l privi pe str`in. Mai\nalt decât media, o privea amuzat cu ni[te ochi c`prui. P`rullui blond, legat la ceaf`, nu avea cârlion]i; fa]a era bronzat`, caa unui marinar. Nu se potrivea cu peisajul de var`. Culorile luierau ale toamnei. Era \mbr`cat \n maro, cu nasturi auri]i.St`tea cu o mân` sprijinit` de zidul capelei, relaxat, ca [i cumar fi avut dreptul s` fie acolo. La brâu avea o sabie.

Caroline se d`du \napoi, cu mâna la gât. Nimeni nu purtas`bii la Trendarrow, acum c` nu mai erau \n r`zboi cuFran]a.

– Am... am gre[it, domnule. Se \ntoarse [i vru s` plece,ner`bd`toare s`-i povesteasc` tat`lui ei despre intrus.

Tân`rul o prinse blând de bra]. – Te rog, nu te teme. Poate c` am gre[it luând-o pe poteca

de lâng` râu. Dar am vrut s` v`d cu ochii mei...

16 ELIZABETH RENIER


14/156

– Ce s` vezi? \ntreb` ea. – Capela [i locul unde Harry Penwarden [i-a salvat via]a cu

ingeniozitate. – De unde [tii tu, un strìn, povestea asta?|[i lu` mâna de pe a ei [i r`spunse simplu:

– De la mama mea.Frica \i fu \nlocuit` de curiozitate [i nu mai \ncerc` s`

plece. Era intrigat`. Vocea lui era grav` [i blând` [i vorbea rar

[i t`r`g`nat. Totu[i, nu p`rea s` fie un strìn.Strìnul se duse pe marginea stâncii.Impulsiv, ea \ntinse o mân`.

– Nu sta acolo, te rog. E periculos.El zâmbi cu toat` fa]a.

– M` mi[c` grija ta, domni]`. Mai ales c` acum o clip` ai fi vrut s` pic \n râu. Sunt la fel de dezam`git ca dumneata c` nu

sunt eu cel pe care \l a[teptai.Ro[i.

– E[ti impertinent, domnule. – E considerat` o impertinen]` \n Anglia s` faci un

compliment? Oglinda ta probabil ]i-a spus cât de frumoasè[ti. Eu doar confirm acest fapt.

– E[ti un strìn, domnule.

– Sper c` voi remedia asta curând. Locuie[ti aici, domni]`? Vreau s` spun, la Trendarrow?

– Da. – Atunci, \mi po]i spune. Chiar `sta e locul?{tia c` ar fi trebuit s` plece, dar ochii lui o opreau.

– Da, acesta e locul. Harry Penwarden era urm`rit dedu[mani [i a fost \ncol]it \n propria cas`. A sc`pat prin tunelul

secret de sub ferm`. Când a ajuns aici, [i-a auzit urm`ritorii

DAC~ E S~ TR~DEZ 17


15/156

prin p`dure. {i-a luat p`l`ria, a pus o piatr` \n ea [i a aruncat-o\n râu; apoi s-a ascuns \n tufi[uri. Du[manii au auzit zgomotul[i v`zând p`l`ria pe ap`, au crezut c` s-a \necat [i nu l-au maicùtat. Harry a fugit \n strìn`tate. Mai târziu, când s-a \ntors,a construit aceast` capel` \n semn de mul]umire.

– Strìnul se sprijini din nou pe zidul capelei. – Exact cum mi-a spus mama. Pot s` m` uit \nùntru? |mi

cer scuze c` te-am deranjat din rug`ciune.

– Am crezut c` e[ti... – Timothy, care presupun c` e iubitul tù?Ro[i din nou [i se duse la u[a capelei.

– Cum e o cas` a Domnului, nu-]i pot interzice s` intri.De[i modul tù de a intra \n Trendarrow e dubios, iar atitudinea ta...

– Un moment, te rog, o \ntrerupse el amuzat. Cred c` acum

tu e[ti prost crescut`. Nu [tiu s` am vreo vin`. Dar tu ce faci? Dac` vine Timothy, nici nu m` po]i prezenta, c`ci nu-mi [tii numele.

Dar nu de reac]ia lui Timothy se temea ea. Dac` afla Amelia...

– Nu, asta nu trebuie s` se \ntâmple! exclam` ea. Te rog,domnule, pleac` imediat.

Cum el nu se clintea, Caroline b`tu din picior.

– Domnule, te rog s` pleci.Zâmbind, el d`du din cap c` nu.

– Mi-ai dat voie s` intru \n capel`.Strìnul deschise u[a. Caroline puse bra]ele de-a

curmezi[ul intr`rii. El \ncepu s` râd`. – O iap` n`r`va[`, o femeie \n]epat` – amândou` sunt pe

gustul meu. Caroline \[i strânse pumnii [i vroia s`-l loveasc` \n

piept.

18 ELIZABETH RENIER


16/156

– E proprietate particular`. N-ai nici un drept.Strìnul zâmbi superior, ceea ce o \nfurie.

– Atâta ferocitate \ntr-o f`ptur` atât de mic`. Hai s` fimrezonabili. Dac` o iau \n jos pe c`rare, m` voi \ntâlni cuTimothy, ceea ce-l va face la fel de b`nuitor ca dac` ne-ar

vedea aici; dac` o iau \n sus, ajung la cas`. – Dac` o iei \ntr-acolo, te vei \ntâlni cu tat`l meu, [i el... – Va pune câinii pe mine? Deja tremur.

Printre copaci, v`zu o hain` mu[tar. – Vei afla imediat ce va face, domnule.Imperturbabil, tân`rul d`du ochii cu c`pitanul Penwarrden

care venea alunecând pe poteca noroioas`. Cu suflarea tìat`când ajunse lâng` ei, \l fix` cu privirea pe intrus.

– Cine e b`rbatul `sta, Caroline? Ce caut` aici? Cum\ndr`zne[ti s-o jigne[ti pe fiica mea, domnule?

Strìnul spuse calm: – Nu am jignit-o, domnule. Voiam doar s` v`d capela.Sunte]i c`pitanul Penwarden?

– Da.Tân`rul o privi pe Caroline. Spre dezam`girea ei, nu era

impresionat de mânia tat`lui ei. F`cu o plec`ciune [i spuse: – Numele meu e Miles Courtenay, domnule. Numele de

fat` al mamei mele era Mary Penwarden. De aceea cred,domnule, c` am onoarea de a v` fi nepot.

DAC~ E S~ TR~DEZ 19


17/156

Capitolul 2

Era ora trei. Trei ore de când c`pitanul Penwarden \lprimise pe nepotul s`u la Trendarrow. Uimirii \i luase locbucuria. |i ar`t` lui Miles casa. |i ar`t` portretul lui Mary Penwarden [i afl` c` murise. Apoi \l b`tu pe Miels pe um`r [iceru ca la cin` s` fie servit vinul cel bun.

Se \ntinse masa. Aveau somon, carne [i fructe. Sticla vene]ian` se reflecta pe mobila de mahon [i o vaz` mare cutrandafiri se afla \n mijlocul mesei. Miles st`tea pe locul deonoare, iar lâng` el b`iatul Piers, finul lui, care venise cu el din

America. Caroline era \n fa]a lui, \ncercând s`-[i ascund`dezam`girea c` uitaser` de ziua ei de na[tere. |n plus, nuprimise ve[ti de la Timothy, care nu venise.

Miles \[i povestise via]a de o duzin` de ori [i totu[iNicholas \l descosea.

– Spui c` mama ta a murit acum doi ani? – A[a e. De grip`.

Nicholas oft`.


18/156

– S`rmana Mary. Mi-am iubit mult sora. – {i ea pe dumneavoastr`, domnule. Vorbea adesea despre

dumneavoastr` [i despre Trendarrow. Totu[i, niciodat`despre p`rin]ii ei.

– Asta pot \n]elege. Tat`l nostru era aspru. Dorin]a lui eralege. Nu ne l`sa mân` liber`, nici m`car s` ne c`s`torim cucine vroiam.

Caroline observ` c` gura Ameliei se crispase, dar t`cu \ntimp ce Nicholas \[i continua \ntreb`rile.

– Tat`l t`u n-a murit de moarte bun`? – A fost omorât de indieni. – Totu[i, descrii Virginia ca un loc lini[tit [i prosper,

protest` Caroline.Miles \[i l`s` furculi]a jos.

– A[a e acum, domni]`. Dar când francezii i-au instigat peindieni s`-i atace pe coloni[ti la vest de noi, tat`l meu s-a\nrolat \n mili]ia trimis` \n ajutorul lor.

Piers f`cu semn cu cu]itul \n jurul capului [i exclam`: – A fost scalpat. Voi ucide [i voi scalpa un indian când voi

fi mare. – Nu vei face asta, \l cert` blând Miles. Acum e pace.

– Nu va ]ine. |n plus, un b`rbat trebuie s` lupte. Piers se\ntoarse spre Nicholas. Nu-i a[a, domnule?C`pitanul Penwarden zâmbi indulgent spre b`iat.

– Trebuie s`-]i sluje[ti patria, sunt de acord. Ca soldat saumarinar, vei fi chemat s` lup]i la vremea ta.

Miles spuse: – Sper c` nu v` jignesc, domnule, dac` sugerez c` sunt [i

alte moduri \n care un b`rbat \[i iube[te patria...

DAC~ E S~ TR~DEZ 21


19/156

– Puah! \ntrerupse Nicholas, dispre]uitor. Politica,b`nuiesc.

Piers remarc` mândru: – Miles e membru al Casei Comunelor din Virginia. A venit

\n Anglia s` spun` guvernului vostru cât de rù v` purta]i cunoi.

Râsul tolerant al b`rba]ilor fu retezat de vocea de ghea]` a Ameliei.

– Credeam c` domnul Courtenay a venit s` te \nso]easc` la[coal`, unde ar trebui s` fii \n clipa asta, \nv`]ând s`-i ascul]ipe cei mai \n vârst`.

Ochii bìatului se m`rir` de uimire. Miles spuse repede: – V` rog s` nu-l judeca]i prea aspru, doamn`. |ntr-o ]ar` \n

care adesea bìe]ii de vârsta lui au \ndatoriri de b`rbat, enatural s` se cread` \ndrept`]it s` ia parte la conversa]ia

adul]ilor.Caroline, v`zând c` Amelia se mâniase, \ntreb` repede:

– Ce vrei s` spui, domnule Courtenay? De ce s`-[i asumeasemenea responsabilit`]i?

O studie peste mas` [i spuse: – Nu e un subiect pl`cut, domni]`. Indienii au fost lini[ti]i

la grani]` mul]i ani. Mai bine s` uit`m...

– V` voi spune, interveni Piers, neluând \n seam` cenzura Ameliei. S`lbaticii au ucis b`rbatul din cas` [i a devenitr`spunderea bìe]ilor s`-[i apere mama [i surorile de...

– Destul, Piers, \l admonest` Miles pe finul sù. – Chiar c` e destul, spuse Amelia rece, ridicându-se. E

evident c` vre]i s` discuta]i subiecte nepotrivite pentruurechile doamnelor. Eu [i Caroline ne vom retrage. Se

\ntoarse spre Miles, cu b`rbia ridicat`. F`r` \ndoial`, domnule

22 ELIZABETH RENIER


20/156

Courtenay, femeile pionier din colonia dumneavoastr` sedistreaz` la auzul acestor pove[ti de groaz`. Dar \n ]ara asta nue ceva obi[nuit.

Miles ro[i. – Cum a]i remarcat, doamn`, Piers are multe de \nv`]at.

Ridicându-se, f`cu o plec`ciune, dar avea un aer de arogan]`care \i contrazicea cuvintele.

Jum`tate de or` mai târziu, Caroline, plimbându-se prin

gr`din` [i ascultând s` aud` calul lui Timothy [i privind sprep`dure s`-i vad` haina albastr`, se \ntâlni cu Piers. Bìatul,privind porumbeii din porumbar, era la fel de trist ca ea.

Nu se mi[c` \n timp ce ea se apropie, ci remarc`, de parcàr fi vorbit singur:

– A[ vrea s` am aripi ca o pas`re. Atunci, a[ putea zbura\napoi \n America. Ur`sc Anglia.

– Nu po]i spune asta doar dup` câteva zile petrecute la unhan din Playmouth.Se \ntoarse spre ea.

– O uram \nainte s` vin. Tata o asculta prea mult pe mama,care vrea s` fiu educat ca un gentleman englez. La ce-mifolose[te, când sunt american?

– E vreo diferen]`? \ntreb` ea. – Nici o diferen] !̀ Ochii \i erau la fel de dispre]uitori ca vocea.

– Trìe[ti \ntr-o colonie britanic`. P`rin]ii tì, ca [i cei aidomnului Courtenay, sunt englezi. Atunci, cum...?

– Bine\n]eles c` nu vei \n]elege, o \ntrerupse bìatulgrosolan. E[ti doar o femeie.

– Piers! Vocea lui Miles \i sperie. Venise pe iarb` [i nu-lauziser`. Cu fa]a sever`, \i ordon` lui Piers s`-[i cear` scuze.Bìatul \[i mu[c` buza, apoi, ro[ind, murmur` o scuz`.

Caroline spuse, \mp`ciuitoare:

DAC~ E S~ TR~DEZ 23


21/156

– Nu prea-i place aici. Cu inteligen]a lui, se va adapta curând. – Nu vreau s` m` adaptez, protest` Piers.Cu o privire, Miles \l f`cu s` tac`.

– Totu[i, vei face ceea ce ]i se cere. – De c`tre mama mea, murmur` bìatul.Miles \i spuse Carolinei:

– M` tem c` sunt \n mare m`sur` responsabil pentru c` eatât de rebel. C`ci nu sunt de acord ca un viitor cet`]ean

american s` fie educat \ntr-o [coal` englezeasc`. – Totu[i, ne-ai spus c` tat`l tù era un profesor englez, \i

aminti ea. – Asta a fost demult. Timpurile se schimb`. Oamenii se

schimb`. Doar Parlamentul Britanic r`mâne \nchistat.Piers exclam` s`lbatic:

– Mi-ar pl`cea s` fac precum Guy Fowkes [i s` v` arunc \n

aer parlamentul vostru prostesc.Caroline privi de la unul la altul.

– Nu \n]eleg. Vorbi]i ca [i cum a]i fi din alt` ]ar`, du[maniaproape.

Miles ridic` din umeri. – S-ar putea ajunge [i la asta, \ntr-o zi. Hai c` suntem prea

solemni. Soarele str`luce[te [i am aflat c` e ziua ta. Spre regretul

meu, n-am nici un dar de oferit decât pe mine \nsumi, un v`r pe care nu [tiai c`-l ai. {i de acum \ncolo, servitorul tù cre-dincios. F`cu o plec`ciune, zâmbind cum f`cuse lâng` capel`,iar ea crezu c-o ironiza din nou. Apoi deveni brusc serios.

– Veri[oar` Caroline, ai bun`tatea s`-mi ar`]i ele[teul cunuferi din gr`din` [i foi[orul de var`? {i m` duci prin tunelulde sub ferm`?

|l privi uimit`.

24 ELIZABETH RENIER


22/156

– De unde [tii de astea? N-ai mai fost pe aici. – A[a cum ]i-am spus, de la mama. Cred c` m-a[ descurca

la Trendarrow [i legat la ochi. Privi la Piers. Vei g`si grajdurile\n spatele casei, \i spuse acestuia. |]i va pl`cea mai mult decâtgr`dina. Dar ai grij` s`-]i spui opiniile numai cailor.

Râse \n timp ce finul s`u fugi de acolo. Apoi privi casa. Vocea lui deveni grav`.

– Credeam c` mama mea exagera, c` nu poate exista o cas`

atât de frumoas`, de lini[tit`.Caroline \i studie fa]a. Profilul lui avea linii clare [i era

chipe[. Avea aceea[i b`rbie hot`rât` [i acela[i nas drept caNicholas, dar era mai cizelat, elegant \n ciuda hainelor luisimple. Gura lui nu era la fel de senzual` ca a tat`lui ei [i nuavea asprimea sincer` a c`pitanului Penwarden.

Se sim]i geloas`, mai ales c` Miles spuse:

– Patru sute de ani Trendarrow a apar]inut familieinoastre, f`r` s` se piard` continuitatea natural`. |i zâmbi. De[isunt rebel, sunt mândru de mo[tenirea mea, de sângelePenwarden. Nu sim]i la fel, veri[oar`?

Ro[i. Cu capul plecat, murmur` stângace: – N-a[ vrea alt c`min.El privea casa [i nu observ` stânjeneala ei.

Miles spuse blând: – Face parte din via]a mea, de[i n-o v`zusem pân` ast`zi.

Când eram copil \mi imaginam c` m` joc \n aceast` gr`din`.De sute de ori m-am pref`cut c` sunt Harry Penwarden [i c`scap de urm`ritori. |mi imaginam c` m` ascundeam \nporumbar, cum f`ceau mama [i unchiul Nicholas. Era la fel deadev`rat pentru mine ca [i casa mea din Virginia. Se \ntoarse

spre ea, cu ochii tri[ti, de[i buzele \i zâmbeau.

DAC~ E S~ TR~DEZ 25


23/156

– Totu[i, cât gre[eam \n visele mele. C`ci nu vedeam altcopil, o feti]` brunet`.

Caroline sim]i din nou gelozia. Trìa o minciun`, \l l`sa s`cread` c` era o Penwarden veritabil`. C`ci era doar o intrus`,ocupând locul la care el avea dreptul. Probabil a[a o va privicând va afla adev`rul.

Din cauza durerii pe care o f`cuse s-o simt`, vru s`-lr`neasc` [i ea. Spuse rece:

– Nici nu ai visat un bìat cu ochi alba[tri, glume]. – Ai avut un frate? \ntreb` Miles surprins. – Nu. Timothy nu e fratele meu, de[i câteodat̀ \l consider a[a. – {i acum vrei s` te m`ri]i cu el? Norocosul de Timothy, s`

\mpart` cu tine copil`ria [i viitorul tù. Urât din partea lui c`\ntârzie ast`zi.

– Sigur are un motiv serios.

Miles spuse \mp`ciuitor: – Bine\n]eles. Nu trebuia s` te provoc. Poate a[tepta

fluxul sau... – Nu vine pe râu. Casa lui e peste grani]`, \n Devon. Nu e

departe, dar drumul e prost.Miles \[i desf`cu bra]ele.

– Atunci, poate c` [chioap`t` calul lui, [i-o fi pierdut vreo

potcoav`. – Mi-a scris c` pleac` \n zori, reflect` ea trist`. Sunt case,ferme pe drum, unde ar putea \mprumuta alt cal dac` s-a\ntâmplat asta.

– Nu-]i fie team`, va veni curând, o asigur` Miles. Unb`rbat adev`rat ar merge pe jos treizeci de kilometri [i ar \notaprintr-un torent furios, numai ca s` aib` parte de o primire

cum mi-ai f`cut mie din gre[eal`. Sunt al`turi de tine,

26 ELIZABETH RENIER


24/156

veri[oar`. Dar cum eu sunt aici [i el nu, te mai rog o dat`s`-mi ar`]i ele[teul cu nuferi.

O privi blând \n timp ce-i \ntinse bra]ul. Uit` de gelozie[i-l duse la gura tunelului.

Ca \ntotdeauna când se afla \n acest loc, vorbi \n [oapt`. – F`r` \ndoial`, mama ta ]i-a povestit despre cei doi veri ai

lui Harry Penwarden, care au fost prin[i aici? – Da, a[a e. Un om n-ar avea [anse de sc`pare aici, cu

du[manii la ambele capete. Du[manii au p`zit doar intr`rile,ca s` nu ri[te s` lupte pe semi\ntuneric.

– Cei doi i-au obligat s` lupte. Au n`v`lit asupradu[manilor.

– Sigur. Nici un Penwarden nu s-ar preda f`r` lupt`.Iritat` de arogan]a lui, sublinie rece:

– Tu nu e[ti un Penwarden. Nici nu e r`zboi civil \n Anglia,acum.Sim]i c` bra]ul lui \n]epene[te.

– Nu port numele `sta. Totu[i \n vene \mi curge acela[isânge ca al t`u, din partea mamei.

Caroline inspir` repede. Educa]ia Ameliei o \mboldea s`-ispun` lui Miles adev`rul. Totu[i, dac` tat`l ei nu-i spusese, de

ce ar face-o ea?Miles spuse: – E ciudat s` ne gândim c` mama a p`r`sit o cas` ca aceasta

pentru a deveni servitoare.U[urat` de schimbarea subiectului, Caroline spuse repede:

– Nu eram \n camer` când le-ai povestit p`rin]ilor...p`rin]ilor mei despre acea perioad` din via]a ei. A fost obligat`

s` fac` asta?

DAC~ E S~ TR~DEZ 27


25/156

Miles \[i puse un picior pe marginea de piatr` a ele[teului,privind \n ap`. |n p`dure, p`s`rile ciripeau vesele, iar gânduritul porumbeilor era ca un cântec de leag`n.

Miles spuse rar: – A[a cum ]i-am zis, tat`l meu era fiul unui func]ionar, de

familie bun`, dar s`rac. Era profesor la Londra când mamamea l-a cunoscut mergând \n vizit` la o m`tu[`. S-au\ndr`gostit imediat unul de altul. Tat`l ei, bunicul nostru, nuera de acord [i i-a cerut s` se \ntoarc` acas` imediat [i s` sem`rite cu cel pe care-l alesese el, cu dou`zeci de ani mai \n

vârst` decât ea. Era curajoas` chiar [i pe vremea aceea [i a fosttoat` via]a. {i-a vândut bijuteriile pe care le avea cu ea, s-auc`s`torit \n secret [i au plecat \n America. Acolo, el a ob]inutun post ca perceptor pentru copiii unui plantator bogat, iar

mama mea a devenit servitoarea so]iei lui. St`pânii i-au tratatpe p`rin]ii mei ca membri ai familiei. Domnul Nicholson l-a\nv`]at pe tat`l meu tot ce [tia despre tutun [i mai târziu l-a\mprumutat ca s` \nceap` s` cultive [i el tutun. A fost greu, dar s-au descurcat. Iar acum...

– Acum e[ti un om bogat, important, din colonie? – Am o planta]ie de sute de mii de acri [i depozitele mele;

joag`re, ateliere de piel`rie, o tr`sur` frumoas`, un grajd plincu cai pursânge, trei sute de sclavi. – Sclavi? \ntreb` ea oripilat`. – Sigur. To]i oamenii boga]i au sclavi. – E crud. Tremura de indignare [i \[i ridic` b`rbia mic`. – Nu vei g`si cruzime pe planta]ia mea, o asigur` el. Negrii

sunt bine hr`ni]i [i nu-i biciuiesc. {i eu lucrez la fel de mult

ca [i ei.

28 ELIZABETH RENIER


26/156

– Tu e[ti liber. Po]i trì cum vrei. – Nu crezi c` e mai bine pentru ei s` trìasc` pe planta]ia

mea, siguri c` au d`post [i hran`, \ngriji]i când sunt bolnavi,decât printre pericolele junglei africane?

– America nu e ]ara lor de ba[tin`. Am auzit c` sunttransporta]i ca vitele.

– Nu eu \i aduc \n America, domni]`, nici nu-i prind eu.Dar cum sunt de vânzare [i am nevoie de mân` de lucru, ce

rù fac? – Dac` nu-]i dai seama... – Ai o mare admira]ie pentru tat`l tù. Te-ai \ntrebat

vreodat` care sunt condi]iile \n care trìesc marinarii lui pe vapor [i ale pionierilor?

Furioas`, ea r`spunse: – Cum po]i sugera c` exist` compara]ie? C` tat`l meu ar

contribui la o asemenea... asemenea...O mângâie pe mân` ca pe un copil.

– Nu am scuze, veri[oar`. E[ti \ngr`dit` \ntr-o mic` lumeprotejat`, confortabil`, \n valea asta lini[tit`. Am fost rù s`-]itulbur lini[tea. |[i trase mâna.

– |ntâi râzi de mine. Apoi m` dispre]uie[ti. Probabil c`te bucuri c` ai descoperit o veri[oar`, domnule Courtenay.

Eu nu.Se \ntoarse pe c`lcâie [i, \n fo[netul rochiei verzi, porni \n

sus pe c`rare. O provocase. Timothy o \nt`râta adesea, dar nuo r`nea [i era blând, pe când acest strìn \i strica ziua dena[tere.... Nu era de-ajuns c` \ndreptase aten]ia tuturor asupra lui de ziua ei, avea [i aere de superioritate [i criticaguvernul englez. {i [tia totul despre Trendarrow. De la mama

lui, care fusese o Penwarden.

DAC~ E S~ TR~DEZ 29


27/156

Se opri cu mâna pe clan]a porti]ei care separa gr`dina \ndou`. Dac` era cinstit`, nu persoana lui o deranja, ci ceea cereprezenta el. Era un mo[tenitor direct, \n timp ce ea n-aveasângele familiei Trendarrow \n vene. Când va afla asta, nu va

voi s`-[i cear` mo[tenirea? Ce va putea ea face? Dac` tat`l ei...nu, dac` domnul Penwarden \i va cere s` renun]e la dreptul eiasupra mo[iei Trendarrow... Dreptul ei? Nu avea nici undrept. Prin na[tere, Trendarrow \i apar]inea de drept lui Miles

Courtenay, dac` vroia. Nu persoana lui, ci amenin]area pecare o aducea fericirii ei o f`cea s` fie ostil`.

Se \ntoarse la el, lâng` ele[teu. Cu ochii \n p`mânt, spuse: – Iart`-m`, domnule. Tat`l meu s-ar sup`ra dac` ar afla c`

am fost nepoliticoas` cu tine. – Nu reac]ia c`pitanului Penwarden m` \ngrijoreaz`. M-am

gândit cum te-am jignit atât de tare \ncât ai plecat. Poate c`

doamnele pe care le cunosc eu tr`iesc \ntr-o lume mai realist`,poate c` \n Anglia trebuie s` m` port altfel. Dac` ]i-am gre[itcu ceva, \mi cer scuze. M` ier]i?

|ntinse mâna a \mp`care. Ea ar fi vrut doar s` i-o ating`, dar el i-o ridic` la buze [i i-o s`rut`, apoi i-o ]inu cu ambele mâini.

– S` m` \nve]i, veri[oar` mic`, \n ce fel trebuie s` m` port\n Anglia. {i dac` sunt un elev silitor, poate m` \nvi]i la nunta

ta, vrei? – Am... am \n]eles c` stai doar pu]in \n Anglia.Ridic` din umeri.

– Cine [tie? |ntâi trebuie s`-l dau pe Piers la [coal`, apoi amafaceri la Londra, [i s` \ncerc s` ob]in o audien]` la uniimini[tri, ca s` vorbesc \n numele concet`]enilor mei din

Virginia. Dup` aceea, dac` unchiul m` mai prime[te, a[ vrea

s` m` \ntorc la Trendarrow. Locul acesta m-a fermecat.

30 ELIZABETH RENIER


28/156

Caroline \[i trase mâna [i-[i \ntoarse fa]a de la el, ca s` nui-o vad`, c`ci era sigur` c` \n ochii ei se citea consternarea. |[idorea din tot sufletul s` vin` Timothy, s-o \nveseleasc`, s`-irisipeasc` temerile. Timothy, care-i inspira siguran]` [i era atâtde previzibil. Involuntar, \i rosti numele.

Zâmbind, Miles spuse: – Gândurile tale sunt la acest tân`r norocos. Te invidiez c`

e[ti atât de \ndr`gostit`. M-am distrat, am cunoscut multe fete

frumoase. Dar nici o rela]ie n-a fost atât de serioas` ca s` duc`la c`s`torie.

Arogan]a lui o f`cu s` r`spund`. – Ai dou`zeci [i patru de ani, o vârst` la care ar trebui s` te

gânde[ti serios s` te \nsori. Majoritatea oamenilor boga]i \[idoresc mo[tenitori.

– Fire[te, fu el de acord. Cu timpul, voi face acest pas

\nspìmânt`tor. Nu vreau s`-mi mo[teneasc` strìnii avereastrâns` cu greu de familia mea. Privi co[urile casei. Cu timpul,o so]ie \mi va da un fiu pentru Trendarrow, Trendarrow al meu.

Caroline \nghe]`. Nici m`car prezen]a lui Timothy nu i-ar firisipit temerile acum. Strìnul acesta vroia s` aib` Trendarrow,s`-i ia c`minul drag \n care trìse optsprezece ani.

Caroline se sprijini de zidul porumbarului [i-i venea s`

le[ine, ca \n trecut. Lumea se \nvârtea \n jurul ei.Ca de la mare distan]` \l auzea pe Miles vorbind. Ca prin

cea]` \l v`zu pe Thomas, slujitorul. Cu un mare efort, seconcentr` asupra mesajului pe care i-l aducea.

– C`pitanul Penwarden m-a trimis, domni]`, s` v` spun c`furtuna de noaptea trecut` a m`turat podul. Râul e umflat [irepede, cine ar vrea s`-l treac` s-ar \neca. Domnul Brencombe

nu va ajunge la Trendarrow ast`zi, domni]`.

DAC~ E S~ TR~DEZ 31


29/156

|ncerc` s` r`mân` con[tient`. Dar aceast` nou` dezam`gireera prea mult pentru ea. |ntunericul o cuprinse ca o u[urare,ca o evadare. |l z`ri ca prin cea]` pe Miles cum o prindea \nbra]e. Capul \i c`zu pe um`rul lui [i nu mai [tiu nimic.

***

– S` fi]i s`n`toas`, domni]`, exclam` Polly, aranjândpenele. De ce a]i le[inat a[a?

Indignat`, Caroline spuse: – Doar nu crezi c` am vrut s` le[in, mai ales \n fa]a

domnului Courtenay? |mi e ru[ine c` m-am purtat proste[te. – Nu v` agita]i. V-am spus azi diminea]` c` avea]i corsetul

prea strâns. Trebuia s`-l sl`bi]i dup` mas`. – Nu corsetul e de vin`. Am avut un [oc.Servitoarea o mângâie pe mân`.

– Probabil a]i crezut c` domnul Brencombe s-a \necat \nrâu. Thomas v-a transmis mesajul \n mod stupid.

Caroline fu de acord. – Da, cred c` acesta a fost motivul.

Polly se d`du \napoi [i f`cu o plec`ciune \n timp ce Ameliaintr` \n camer`, cu un pahar cu doctorii. Se a[ez`, spunându-iservitoarei s` plece [i-i d`du amestecul Carolinei s`-l bea.

Fa]a Ameliei era aspr`. Totu[i, fata aflase de mult c` submasca rece era o femeie cu emo]ii adânci pe care le controlapermanent, care suferise mult.

– Acum \mi vei spune de ce ai le[inat.

Caroline se sprijini pe perne.

32 ELIZABETH RENIER


30/156

– |]i voi spune, mam`. Vreau s`-]i spun. Dar \ntâi, te rog,spune-mi opinia ta despre domnul Courtenay.

Amelia \[i \mpreun` mâinile osoase, \ncruntându-se. – |l consider un tân`r ambi]ios, foarte \nc`p`]ânat. Nu te

l`sa p`c`lit` de elegan]a lui, de vorba expresiv` sau decomplimentele lui. Sunt doar o coaj`, sub care se ascundhot`rârea [i cruzimea, la fel ca tat`l t`u.

– Tata nu e crud, protest` Caroline.

– Când vrea s`-[i \ndeplineasc` vreun scop, este. Marinafrancez` mi-ar da dreptate. Dar ne \ndep`rt`m de la subiect.De ce ai le[inat?

Caroline se sprijini pe un cot [i privi fa]a mamei ei. – Domnul Courtenay a recunoscut de ce a venit aici. – |ntr-adev`r. {i care e motivul lui? – S` mo[teneasc` Trendarrow.

Amelia se ridic` [i se duse la fereastr`, b`tând cu degetele\n pervaz.

– De asta m` temeam [i eu, de când a venit. Inten]ionatl-a f`cut pe tat`l t`u s` devin` sentimental, referindu-se lamama lui, spunând ce devotat` \i era lui Nicholas [i mo[ieiTrendarrow. Devotat`! O singur` scrisoare \n dou`zeci [i cincide ani, nici o vizit`. A rupt toate leg`turile cu familia ei [i cu

Trendarrow când a fugit cu so]ul ei, \mpotriva dorin]ei tat`lui ei.{ocat`, Caroline [opti:

– Mam`! Tu... ai urât-o! – Nu, n-am urât-o. Mai degrab` am invidiat-o [i am

dezaprobat-o. Pentru mine, nici nu se punea problema s` nuascult de dorin]ele tat`lui meu. Nu puteam s`-l refuz, chiar dac` inima mea... Ei, asta nu mai conteaz` acum. Spune-mi ce

a spus de ai ajuns la concluzia asta despre el.

DAC~ E S~ TR~DEZ 33


31/156

Dup` ce Caroline \i relat` conversa]ia cu Miles, Ameliar`mase pe gânduri. |n cele din urm` spuse:

– {i are avantajul de a ar`ta ca un Penwarden, a[a blondcum e. De fapt, are multe avantaje.

Caroline suger`, ezitând: – Atât de multe \ncât Trendarrow s` fie al lui? Amelia se \ntoarse repede, \ncruntat`. – Al lui? A venit ca un strìn, de la mii de kilometri,

neinvitat [i neanun]at. Iar tu e[ti fiica noastr` de optsprezeceani. Iube[ti Trendarrow, copil`, nu-i a[a?Caroline d`du din cap c` da.

– Sunt con[tient` c` tu crezi c` o astfel de dragoste pentruo cas` e pu]in prosteasc`, mam`.

– Prosteasc` sau nu, Trendarrow va fi al tù, nu te teme. – Dar dac` tata s-ar r`zgândi? Dac` mi-ar cere s` renun] \n

favoarea nepotului lui? – Vei spune „Nu“. Stai s` m` gândesc. Se a[ez` cu b`rbia \nmâini, \n timp ce Caroline privea stingherit` pe fereastr`. Nutrebuie s` pari prea \nc`p`]ânat`, c`ci asta nu te va ajuta... A,[tiu. |i vei spune c` deoarece nu te mai m`ri]i cu Timothy Brencombe, casa e unicul tù c`min.

– Dar, mam`... – Vrei s` te ajut \n problema asta, ca acest... acest strìn s`

nu-]i uzurpe locul aici? – Da, mam`, te rog. – Atunci, nu m` mai contrazice.Câteodat`, ca acum, afec]iunea [i gratitudinea Carolinei

pentru mama sa vitreg` erau amestecate cu team` [i respect.Când Amelia spusese „Atunci nu m` mai contrazice“, pe acelton, o redusese din nou la o feti]` mic`. Atinse u[or mâna

Ameliei.

34 ELIZABETH RENIER


32/156

– Bine, mam`. De[i m-ai \nv`]at s` nu spun niciodat`lucruri neadev`rate, dac` a[a crezi tu...

– Neadev`rate? Unde e minciuna? – C` nu m` voi m`rita cu Timothy.Mama ei o trase de mân`, \ntorcând-o cu fa]a spre ea.

– A, da. Va fi adev`rat, par]ial, c`ci \]i vei amâna logodnapân` ce domnul Courtenay va fi din nou \n America. {i tu [iTimothy, sunte]i destul de tineri s` a[tepta]i.

– Ce-i voi spune lui Timothy, cum \i voi explica? – |i vei spune c` nu e[ti sigur` de sentimentele tale fa]` de

el, c`... – Dar, mam`, nu se putu opri Caroline s` protesteze. Asta

chiar ar fi o minciun`. Amelia \ntoarse capul \ncet. O privi grav pe Caroline. – Chiar e[ti sigur`? \ntreb` Amelia. Chiar e[ti? Vom vedea.

Se ridic` [i ie[i, [i când u[a se \nchise, Caroline \nchiseochii [i strânse la piept cuvertura patului. |n diminea]a astadeschisese larg obloanele pentru a intra soarele, pentru a-i\mplini visurile de viitor.

Pân` \n clipa aceea, când la capel`, \n loc de Timothy, se\ntâlnise cu Miles Courtenay. O dat` cu venirea lui,suspiciunea, \ndoaiala, anxietatea \i cuprinseser` gândurile.

|ndoiala c` dragostea tat`lui ei pentru ea se va dovedi maiputernic` decât leg`turile [i afec]iunea lui de sânge;suspiciunea asupra motivelor mamei ei, care \i cerea s` mint`,anxietatea c` propria ei con[tiin]` o va face \n cele din urm`s` cedeze Trendarrow, de[i nu-[i putea imagina viitorul \n alt`parte.

M`car dac` ar fi venit Timothy. El nu-i putea rezolva

problemele; nici nu ar fi \ncercat, se gândi ea trist`. Dar

DAC~ E S~ TR~DEZ 35


33/156

imaginea fe]ei lui vesele, a ochilor lui alba[tri str`lucitori, eratot ceea ce visa \n clipa asta.

***

|n acea sear`, Caroline cobor\ din camera ei \mbr`cat` cu

o rochie vi[inie de m`tase cu dantel`. P`rul ei [aten era strâns\ntr-un coc [i câ]iva cârlion]i \i acopereau urechile. Se g`tisecu grij`. Rochia era favorita tat`lui ei; lan]ul de aur de la gâti-l d`ruise dup` ce interceptase un vas spaniol cu bog`]ii.

Vroia s`-i demonstreze str`inului arogant c` nu era doar ocopil` simpl`, cum p`rea el s-o considere. |[i rec`p`tasecurajul [i hot`rârea [i era gata de lupt` pentru Trendarrow.

B`nuise c` Miles, venind dintr-o colonie de la mii dekilometri dep`rtare, va avea doar haine simple. De[i el [i Piersse instalaser` \n cas`, nu v`zuse bagaje sau servitori de-ai lor.

Se \nveseli v`zând \ncântarea de pe fa]a tat`lui ei când seridic` [i o conduse c`tre un scaun, tandre]ea cu care omângâie pe mân` [i o \ntreb` dac` [i-a revenit pe deplin.

|n timp ce Piers f`cu o plec`ciune, observ` admira]ia

invidioas` din ochii lui, iar privirea mamei ei era una deaprobare. Sigur` pe ea, a[tept` ca Miles s` se apropie dincol]ul opus, de lâng` clavecin.

Când el se apropie [i f`cu o plec`ciune, ea \[i ]inurespira]ia. Croiala hainei lui purpurii era la mod`. Aveapantaloni [i [osete albe, imaculate, catarame de argint lapantofii negri. Avea o cravat` cu dantel` [i o vest` gri, brodat`

cu purpuriu [i verde. P`rul lui auriu era legat la ceaf`. |[i d`du

36 ELIZABETH RENIER


34/156

seama c` la Londra, femeile ar fi \ntors capul dup` el. Caroline\[i plec` privirea \n timp ce el \i s`rut` mâna, ca s` nu vad` cèra atras` de el. Astfel, v`zu pe mâna lui un inel cu pecete cublazonul Penwarden, pe care probabil i-l d`duse tat`l ei.

Oricât de chipe[ [i de elegant, Miles Courtenay eradu[manul ei.

Politicos, el spuse: – Sunt \ncântat s`-]i v`d iar obrajii rumeni, domni]`, [i c`

]i-ai revenit. M` speriase[i.R`spunse rece:

– F`r` \ndoial`, domni[oarele pe care le cuno[ti sunt maizdravene [i nu le[in`. V`zând dezaprobarea [i surpriza pe fa]atat`lui ei, adùg` repede: Am \n]eles c` m-ai dus \n cas`,domnule. |]i sunt \ndatorat`.

– N-ai fost o povar`. E[ti mai u[oar` ca Piers.Bìatul exclam` indignat: – Nu m-ai dus \n bra]e de ani de zile. O asemenea

sl`biciune e pentru fete doar.Miles se \ncrunt` spre el, dar Nicholas s`ri \n sprijinul

Carolinei. – A fost o feti]` delicat`.

– Asta a fost demult, protest` ea. Acum pot c`l`ri mult [i]in pasul cu tata când inspecteaz` câmpurile.Tat`l ei \[i ridic` sprâncenele stufoase.

– Hai, copil`, nu te mai lùda atât.Miles se aplec` spre ea, vorbind \ncet.

– S` nu te stinghereasc` prezen]a mea, veri[oar`. Dac` a[fi suferit o dezam`gire la fel de mare ca a ta ast`zi, [i eu a[ fi

fost sup`rat.

DAC~ E S~ TR~DEZ 37


35/156

|l privi, preg`tit` s` vad` ironie \n ochii lui. |n locul ei v`zusimpatie [i blânde]e. M`car dac` ar fi fost urât sau vulgar;dac` nu ar fi vorbit atât de fermec`tor [i leg`nat. Dac` l-ar putea considera r`u, ca s`-l poat` ur\ cu adev`rat...

Dar el nu era a[a. |i vorbea din nou, politicos: – Dac` e[ti destul de odihnit`, vreau s` te rog ceva. Am

observat printre partiturile de lâng` clavecin câteva cântece pecare le cânta mama mea. Da, continu` el, v`zându-i surpriza.

Avea [i ea un clavecin din Anglia. |n ultimul timp, spreregretul meu, n-a mai cântat nimeni la el.

Nicholas exclam`, mândru: – Caroline cânt` excelent [i are o voce mai frumoas` decât

s`rmana mea sor`. Cânt` ceva vesel pentru ziua ta, copil`.Era \ncântat` c`-[i amintise c` era ziua ei [i se duse la

clavecin, vesel`. Miles aprinse lumân`rile \n suporturi de

argint de pe clavecin [i-i trase scaunul. Apoi \i \nmân` opartitur`. Citind titlul, ea d`du din cap c` nu, c`ci nu era ceeace ceruse tat`l ei. Miles i-o lu` din mân` [i o puse pe suport.

– Te rog, spuse el. Ca s`-mi ar`]i c` m-ai iertat.Ochii lui erau rug`tori. Brusc, \i p`ru mult mai tân`r, lipsit

de arogan]`. Ridic` din umeri, \[i aranj` rochia [i-[i dusemâinile la claviatur`.

Muzica era melancolic`. Cuvintele spuneau despre unc`min l`sat \n urm`, peste mare. |n timp ce cânta, era ca [icum spiritul femeii care cântase demult la acest instrumentintrase \n ea, umplându-i vocea de melancolie.

Când cântecul se termin`, \l auzi pe Miles oftând. – Mul]umesc din inim`, veri[oar`. Ai cântat atât de frumos,

cu \n]elegere, parc` mama ar fi tr`it din nou.

Politicoas`, ea murmur`:

38 ELIZABETH RENIER


36/156

– E[ti amabil, domnule. B`nuiesc c` mamei tale \i pl`ceacântecul acesta deoarece red` triste]ea de a fi departe de cas`.

El d`du din cap c` nu. – Unde era tata, acolo era casa ei, fericirea ei. Dar \[i

amintea mereu de Trendarrow [i câteodat`, când el eraabsent...

Men]ionarea Trendarrow-ului o readuse la realitate, lafaptul c` acest b`rbat era rivalul ei. Observ` [i t`cerea stranie

din camer`. Apoi scaunul tat`lui ei scâr]âi \n timp ce el seridic`. Vocea lui tun`:

– E[ti binevenit, b`iete, de[i ai \ntârziat.Caroline privi spre u[`, apoi se ridic` repede.

– Timothy, strig` vesel` [i se \ndrept` spre el cu bra]ele\ntinse. Dar se opri brusc, l`s` bra]ele \n jos [i-l privi mirat`.

El poza \n u[`, sprijinindu-se \ntr-un baston. Avea o hain`

de satin bleu, pantaloni lega]i la genunchi cu panglici, ca [ipantofii ascu]i]i. Avea o e[arf` enorm` sub b`rbie, avea p`rulbuclat, cu o mic` [i absurd` p`l`rie \n vârf. Fa]a lui eramachiat` [i obrajii rumeni de fard.

F`cu câteva plec`ciuni [i murmur` stupid: – Iart`-m` domni]`, iart`-m`, domnule. Nu [tiam c` ave]i

oaspe]i.

Caroline, \mpreunându-[i mâinile \ncântat`, râse. – Timothy, ce-i cu prostia asta?Expresia fe]ei lui se schimb`. Era \ncurcat.

– Care e problema? \ntreb` ea.Ro[i sub fard.

– Nu vroiam s` te fac de râs. A fost doar o glum`. – {tiu. Dar de ce? |[i d`du seama c` doar ea vorbise \n

ultimele clipe.

DAC~ E S~ TR~DEZ 39


37/156

Tat`l ei privea \ncruntat, piezi[ spre Miles. Fa]a Amelieip`rea de ghea]`. Piers st`tea cu gura c`scat`, cu ochii plinide ne\ncredere [i repulsie. Iar Miles... Privirea rece a luiMiles \l cânt`rea pe Timothy, de la peruca pudrat` la pantofiicu cioc. O sprâncean` era ridicat`. Era evident c`-ldispre]uia.

Ro[ind la fel ca Timothy, Caroline \l lu` de mân` [ispuse:

– Cum tat`l meu n-a f`cut-o, permite]i-mi s` vi-l prezint peonorabilul Timothy Brencombe. Timothy, el e domnulCourtenay din Virginia.

Timothy f`cu o nou` plec`ciune. – Am onoarea, domnule, murmur` el. F`r` \ndoial`,

crede]i c` sunt cam ciudat. Am f`cut-o ca s-o distrez peCaroline. A[a se \mbrac` unii tineri din Londra. Se numesc

„macaroane“. Pe mine m-au amuzat.Miles zâmbi doar cu buzele. Murmur` rece:

– Al dumneavoastr`, domnule.Caroline, strângându-l mai tare pe Timothy de degete,

remarc` rece: – Nu te a[tepta ca domnul Courtenay s`-]i aprecieze

gluma. Via]a \n America e mai simpl`. Nu prea cunoa[te

manierele londoneze.Cu alt` ocazie cuvintele ei, tonul insolent, i-ar fi adus

mustr`rile Ameliei. Dar nu acum.Timothy se relax`.

– Atunci, mai bine s` explic... – Nu e nevoie, \l opri Caroline. Cum gluma ta a fost menit`

s` m` distreze pe mine, cum ai f`cut un efort atât de mare s`

fii aici de ziua mea...

40 ELIZABETH RENIER


38/156

– A fost un drum greu, spuse el. Ai auzit c` s-a rupt podul? Am r`t`cit mult pân` am g`sit pe cineva care s` m` treac` \nbarc`. Dar \]i promisesem. Ochii lui alba[tri \i priveau pe ai ei,cùtând aprobare.

Piers exclam`, incredul: – A]i c`l`rit [i a]i fost \ntr-o barc`, \mbr`cat a[a?Timothy râse.

– Sigur c` nu. M-am schimbat la han.

– Sunte]i un gentleman englez? \ntreb` bìatul, cu mâinilela spate.

Miles \l prinse de um`r. – Dac` mai e[ti obraznic, te bat. Totu[i, Caroline nu sc`p`

privirea complice dintre cei doi.Caroline sim]ea c` o cuprinde mânia. Dac` cei doi n-ar fi

fost de fa]`, reac]ia la prostioara lui Timothy ar fi fost diferit`.

Nicholas ar fi râs \n hohote. Amelia ar fi zâmbit tolerant [i l-ar fi servit imediat cu ceva de mâncare. Iar ea l-ar fi pus s`-imaimu]`reasc` pe acei tineri. Camera ar fi r`sunat de râsete.

Ar fi fost toasturi \n cinstea logodnei ei.Dar \n loc de asta... V`zu c` nu era nevoie ca Miles s` fie

urât sau rù. |i stricase ziua de na[tere [i-l umilise pe Timothy,care f`cuse atâta efort s-o distreze. {tiu brusc, venirea lui le va

tulbura via]a. Prezen]a lui amenin]a pacea din Trendarrow.|l privi direct \n ochi [i se bucur` când el se d`du \napoi [iridic` o mân`, ca pentru a se feri de o lovitur`. Chiar c` eradu[manul ei [i nimic n-o mai putea face s`-l ierte.

DAC~ E S~ TR~DEZ 41


39/156

Capitolul 3

– Da, \n]eleg, spuse Timothy, de[i nu p`rea convins. Dar nu ar fi mai simplu s`-i la[i domnului Courtenay Trendarrow,dac` el [i tat`l tù vor asta?

Caroline, cu un picior pe scùnel, \[i trecu poalele rochieide c`l`rie peste un bra].

– Dac` ei vor asta? Tata deja a trimis dup` notar. Ajutând-o s` \ncalece, Timothy suger`, plin de speran]`: – Am putea trì destul de bine la Sampford Folliott. Tat`l

meu folose[te rar casa de la ora[, acum c` a \mb`trânit, iar fratele meu are casa lui pe Berkeley Street. Deci când mergem

la Londra... – Cât de des va fi asta? – Majoritatea timpului, r`spunse el. Nu te po]i plictisi de

Londra. Pe când la ]ar`, mai ales când plou`... – Dac` n-ar ploua, n-am avea atâta frumuse]e aici. Valea

râului, copacii. Ar`ta c`rarea cu paltini care ducea de la cas` lacheiul râului. Apoi \l \ntreb`: f`r` \ndoial`, glume[ti despre

Trendarrow, nu-i a[a?


40/156

– Nu \n \ntregime. Cred c` o cas` la ]ar` ne-ar fi suficient`. – Foarte bine. Instaleaz` un chiria[ la Sampford Folliott [i

vom locui la Trendarrow. – Trendarrow e mai departe de Londra, spuse el

\nc`p`]ânat. {i când râul nu poate fi traversat, ca acum...|l privi incredul`.

– Sugerezi s` renun] la Trendarrow? Tu, care m` cuno[tiatât de bine, care [tii c` e via]a mea? Am fost ferici]i aici.

– Nu neg. Dar mai sunt [i alte case.Privirea ei \mbr`]i[` \ncet, cu dragoste, pietrele cenu[ii,

acoperite de licheni ale zidului, tufele de trandafiri galbeni [ipaji[tea din fa]a casei.

– Pentru mine, nu exist` alt` cas`. Credeam c` ai\n]eles asta.

Timothy s`ri \n [a [i o lu` de mân`.

– Iart`-m`. Cred c` Londra m-a f`cut insensibil.Caroline se \ntoarse spre el, zâmbind.

– Nu vreau s` te opresc s` te distrezi. Dac` voi aveaTrendarrow, voi fi o so]ie supus`.

Timothy izbucni \n râs. – Asta nu-]i pot promite. Nici s` m` impun \n fa]a unei

Penwarden.

– {tii c` nu sunt cu adev`rat... – Spiritul t`u e Penwarden, chiar dac` ai alt sânge, spuse el

amuzat.Miles sosi c`lare, cu Piers al`turi.

– Spune]i-ne [i nou` de ce râde]i, s` râdem [i noi.Timothy ar`ta jenat. Caroline spuse rece:

– M` tem c` nu, domnule. Era ceva personal.

Miles ridic` din umeri [i-i zâmbi lui Piers.

DAC~ E S~ TR~DEZ 43


41/156

– Se pare c` te-am ofensat iar, domni]`, voi \ncerca s`\ndrept lucrurile. Se \ntoarse spre Timothy. |mi cer scuze,domnule. Am fost atât de impresionat de \nf`]i[areadumneavoastr` ieri, \ncât am fost nepoliticos. V`zându-v` \ndiminea]a asta \mbr`cat normal, apreciez sim]ul umorului deasear`.

Timothy \ntinse mâna, cu ochii alba[tri str`lucitori. – Nu e nevoie de scuze, spuse vesel. M-am purtat proste[te

[i v-am surprins. Sper c` finul dumneavoastr` apreciaz` càcum ar`t mult mai bine ca un gentleman englez, nu-i a[a?

Piers remarc`, plin de \ndr`zneal`: – Ar`ta]i foarte chipe[, domnule. Dar de ce purta]i peruc`?

Credeam c` doar domnii \n vârst` fac asta.Timothy spuse solemn:

– Ai dreptate. Dar p`rul meu e de culoarea noroiului [i e

aspru ca o coad` de cal.Piers se r`suci \n [a ca s` examineze coada calului pe care

\l c`l`rea. Luând o [uvi]` \ntre degete, \l privi pe Timothy,nevenindu-i s` cread` c` era adev`rat.

– Chiar a[a, domnule? N-am v`zut niciodat` un b`rbat cuun astfel de p`r.

Miles [i Timothy râser`. Apoi, Miles spuse:

– Domnul Brencombe face glume, Piers. Nu uita asta.Caroline nu era sigur` dac` tonul lui era sarcastic, sau era

doar imagina]ia ei. |i privea fiecare remarc`, suspicioas` [iostil`, de când Polly \i raportase par]ial conversa]ia pe care oauzise.

– Treceam, doar treceam, domni]`, de-a lungul culoarului,iar c`pitanul Penwarden [i domnul Courtenay vorbeau mai

\ncolo. Tat`l tù a spus c` va trimite un bìat s` cheme

44 ELIZABETH RENIER


42/156

notarul. Apoi americanul a spus ceva, dar n-am auzit decâtnumele dumneavoastr`. Atunci, tat`l tù s-a \nfuriat [i astrigat: „Nu accept contrazicere, domnule. Problema se varezolva \n seara asta“.

Tat`l ei nu-i spusese nimic despre planurile lui. De fapt, \ndiminea]a asta, era atât de preocupat de nepotul lui càproape c` nici nu o b`gase \n seam`. Acum se gândea c`\n]elegea suferin]a Ameliei [i-[i aminti vorbele: „Când \[i pune

ceva \n minte, e crud“. Dar chiar \mpotriva ei, pe care doar ierispusese c-o iubea atât de mult?

|l v`zuse c`l`rind dinspre grajduri, vesel [i satisf`cut. |[i\ndemn` calul, f`cându-i semn lui Timothy s-o urmeze.

– Hai s-o lu`m \nainte, suger` cu fals` veselie, s` nu-l maiaud` pe bìatul `la lùdându-se. Imit` vocea lui Piers:câmpurile din Anglia sunt cât ni[te batiste. |n Virginia se

\ntind pe mii de acri. Servitorii vo[tri sunt cu duzinile, aino[tri cu sutele. |mi vine s`-i trag una cu biciul.

Timothy num`r` pe degete. – Regulile unei c`s`torii fericite. Num`rul unu, locuim la

Trendarrow. Num`rul doi, niciodat` nu trebuie s` m` laud.Caroline se relax` [i puse cu tandre]e o mân` pe bra]ul lui.

– E[ti atât de bun cu mine, Timothy. Doar vederea fe]ei tale

m` \nvesele[te. – Fiindc` e fa]a unui clovn? – N-am spus asta, protest` ea. – Unele domni[oare din Londra p`reau s` gândeasc`

faptul c` nu am creier [i m` tratau ca pe un negru. – Dac` se poart` a[a când sunt eu prezent`...Ro[i [i-[i ridic` b`rbia.

Timothy o \ntreb`:

DAC~ E S~ TR~DEZ 45


43/156

– Caroline, e[ti sigur` c` vrei s` te m`ri]i cu mine? Eu... eunu sunt un b`rbat ambi]ios. Nu m` voi remarca \n societate sau...

Era uimit`. – S` nu m` m`rit cu tine? Am hot`rât asta de când eram

copii. A, \n]eleg. Ai luat \n serios motivul pe care ]i l-am spusde a ne amâna logodna. Dar ]i-am spus, mama mi-a zis s`declar c` sunt nesigur` de sentimentele mele. {tii c` nu eadev`rat. Cum el nu se \nsenin`, cum se a[teptase, adùg`

\ncet, surprins`: tu e[ti nesigur de sentimentele tale. A[tept` ca el s` nege, dar r`mase t`cut [i ro[i. Atunci, ea

exclam`: – A[a deci. |]i place mai mult de vreo fat` din Londra.Era rândul lui s` fie [ocat.

– Nu-i adev`rat. Am cunoscut multe tinere frumoase. Dar nici una nu se compar` cu tine. Sunt insipide. La Londra e

apreciat spiritul \n conversa]ie. Dar niciodat` nu m-amdep`rtat de tine, declar` el sincer.

– Atunci, ce ai, Timothy? De ce te \ndoie[ti? – Câteodat` cred c` nu sunt pe m`sura a[tept`rilor tale.

Când vom uita amintirile copil`riei... – Niciodat`, protest` ea. Nu le vom uita niciodat`. Le vom

retrì \n copiii no[tri, care vor cre[te la Trendarrow, lâng` noi.

Timothy, ce ai? }i-am dat vreun motiv? Am sugerat eu vreodat`, pân` s` m` oblige mama \n diminea]a asta, c`...

– Nu. |ndoiala e \nùntrul meu.Trist`, v`zu \n ochii lui rug`mintea unui copil care caut`

aprobare. Sco]ându-[i m`nu[a, \l mângâie u[or pe obraz [i spuse: – Atunci trebuie s` ]i-o risipesc.Nep`sându-i de ceilal]i c`l`re]i se aplec` [i-l s`rut` pe gur`.

Ochii lui se \nseninar`. |i s`rut` degetele.

46 ELIZABETH RENIER


44/156

– Iart`-m` c` am fost prost. Voi face tot ce voi putea s` tefac fericit`, Caroline. Apoi chicoti. B`nuiesc c` Piers nu sea[tepta la asta de la un gentleman englez.

– Nu-mi pas` ce gândesc Piers sau domnul Courtenay.De fapt, nu putea ghici ce gândea Miles despre ac]iunea ei

impulsiv`.Nicholas se apropie, zâmbind. Aceast` partid` de c`l`rie pe

mo[ie fusese ideea lui [i a lui Miles, se gândi ea amar, ca s`-i

arate viitoarea proprietate.Pe chei, muncitorii \nc`rcau c`rbunele ce fusese adus cucorabia ieri. Doi pescari tr`geau plasele pline cu somon.

Miles se \ntoarse spre gazda lui. – Via]a lâng` râu e aceea[i \n toat` lumea, b`nuiesc. Toate

proviziile mele sunt aduse pe râu. Tutunul meu pleac` ladistribuitori de pe cheiuri.

Piers declar` dispre]uitor: – Nu po]i compara cheiurile tale, Miles cu acesteaminuscule. Râul James are patru kilometri [i jum`tate l`]ime\n unele locuri.

Exasperat`, Caroline exclam`: – Nu mai spune prostii, Piers. Un râu nu poate fi atât de lat. V`zând c` finul lui ro[ise, Miles interveni: – Bìatul e cam lùd`ros, domni]`. Dar nu minte. F`r`

\ndoial`, tat`l tù a v`zut astfel de râuri mari, când a c`l`torit\n jurul lumii.

– A[a e, fu de acord Nicholas, desc`lecând. Totu[i nu le-a[schimba cu Tamar-ul. Marea e la doar optsprezece kilometride aici. Câteodat` jur c` se simte mirosul ei.

Muncitorii se oprir` s`-l salute. O b`trân` ie[i din cas` [iduse mâna strea[in` la ochi, cu un copil mic ag`]at de fusta ei.

Nicholas o salut`.

DAC~ E S~ TR~DEZ 47


45/156

– Bess, el e domnul Courtenay, fiul surorii mele Mary [i a venit din America.

B`trâna \l privi uimit` pe Miles. Apoi \[i ridic` un col] al[or]ului [i-[i [terse ochii de lacrimi.

– Iart`-m`, domnule. Am fost d`daca lui Mary, era o feti]`frumoas`. A fost o zi trist` la Trendarrow când a plecat. Dar asta a fost atât de demult.

Miles s`ri din [a [i-i lu` mâinile. Uitat, copilul fugi dup` un

fluture. Muncitorii se apropiar` s`-l studieze pe Miles. B`trâna\l privea \n ochi, pierdut`.

Caroline \[i d`du capul \n spate. Cu am`r`ciune, se gândeac`-l acceptau deja. Deoarece era un Penwarden, nepotulc`pitanului. Pe când pe mine m` accept` doar pentru c` a[a

vrea c`pitanul. |n ochii lor, copilul din flori n`scut la han aveamai multe drepturi asupra Trendarrow-ului ca mine.

|l privi pe Timothy, care urm`rea cum scoteau somonul lamal. Oare avea dreptate, era mai bine s` renun]e laTrendarrow f`r` lupt` [i s` tr`iasc` \mpreun` la SamfordFolliott? Nu asta se a[tepta de la o fat`, când se m`rita? S` uiterestul... chiar Trendarrow?

Nu, strig` inima ei. Nu era destul. |l vroia pe Timothy [iTrendarrow. Pe primul \l \ntorcea pe degete. Pentru al doilea

va lupta cu toate for]ele ei, cu toate armele posibile, lacrimi,rug`min]i, chiar minciuni, dac` era nevoie.

|[i privi rivalul. Se plimba pe chei cu Nicholas, observând,comentând, salutându-se cu s`tenii cu superioritatea unuib`rbat obi[nuit cu bog`]ia [i puterea. Avea deja destul. Cum

va putea avea grij` de Trendarrow [i de marea lui planta]ie din Virginia? Planta]ia lui. |i veni \n minte o arm` pe care o putea

folosi.

48 ELIZABETH RENIER


46/156

Strigându-l pe Timothy s-o ajute s` descalece, se al`tur`celor doi de pe chei.

– Ai sugerat, domnule Courtenay, c` munca pe chei e la feloriunde \n lume. Totu[i, cred c` observi o diferen]`.Muncitorii pe care \i vezi aici sunt liberi. Nu folosim sclavi \nCornwall. |nainte ca Miles s` poat` r`spunde, se \ntoarse spreNicholas. {tiai c` domnul Courtenay are mai mult de trei sutede sclavi, tat`? Spune c` n-o duc mai rù decât marinarii de pe

cor`biile tale.Fa]a lui Nicholas se \nro[i. Ochiul lui negru arunc` fl`c`ri

spre Miles. Tân`rul spuse repede: – Nu am spus chiar a[a, domnule. – Nu-mi pas` ce ai spus, domnule. E[ti st`pân de sclavi? – Sigur. To]i mo[ierii mari sunt. – I-am v`zut \n porturile din Africa. I-am v`zut \nl`n]ui]i [i

b`tu]i, \ndesa]i \n calele vaselor ca vitele, b`rba]i, femei, chiar [i copii. |ndr`zne[ti s`-i compari cu marinarii care sunt pl`ti]is`-[i apere ]ara, bine hr`ni]i, \ngriji]i, liberi s`-[i vad` nevestele[i copiii când ajungem \n port. {i când marin`ria lor se\ncheie, le dau multora de lucru la Trendarrow. Thomas, care[i-a pierdut un bra], tìat de o macet` spaniol`. Silvas, carelucreaz` gr`dina, de[i are un picior de lemn. Samuel,

barcagiul, to]i au fost pe mare cu mine [i... – Asta spuneam [i eu, domnule, interveni Miles. Oamenii

dumneavoastr` sunt bine trata]i, ca [i sclavii mei. Dar ve]iadmite c` exist` ofi]eri cruzi, a[a cum exist` st`pâni de sclavicruzi. E la fel \n via]`; exist` st`pâni buni [i st`pâni rì.

– Sistemul e rù, declar` Nicholas. |ntregul sistem de ast`pâni al]i oameni ca pe vite, obligându-i s` fac` ceea ce

nu vor.

DAC~ E S~ TR~DEZ 49


47/156

– A[a cum fac cei care \i iau cu arcanul pe oameni s`-i fac`marinari, spuse Miles calm.

Fa]a lui Nicholas deveni atât de ro[ie, \ncât Caroline setemu de consecin]e. |i puse o mân` pe bra].

– Mai bine s` nu continu`m discu]ia asta, sau poate maitârziu, tat`.

|[i trase bra]ul. – Discu]ie! N-am mai auzit a[a o neobr`zare. {i tocmai de

la fiul surorii mele! F`cu un pas spre Miles. Vrei s`-mi spui c`era de acord cu un astfel de obicei revolt`tor?

Miles nu ced`. – Am avut servitori negri \n cas` ani de zile, inclusiv

propria mea doic`, la care am ]inut mult. Când a murit, de[imama avea grij` de mine, mi s-a frânt inima.

Nicholas \l privea, d`du din cap [i murmur`:

– Propria mea sor`. Atât de blând`. – A[a a r`mas mereu, iubit` de to]i sclavii. Dac` tat`l meu

sau eu \i exploatam mai mult decât puteau...Se \ntrerupse, c`ci Caroline ]ip` alarmat`. Copilul,

alergând \nc` dup` fluture, se apropia de marginea cheiului.Trecu pe lâng` mâna \ntins` a ei [i c`zu \n ap`.

Caroline se apropie.

– Timothy! Timothy, repede!El \[i scoase haina [i p`l`ria, \i ceru unui muncitor s`-i

scoat` cizmele [i plonj` \n ap`. Caroline st`tea cu mâinile\mpreunate, rugându-se \n t`cere. Miles \[i scoase [i el haina.

F`r` s`-l priveasc`, ea spuse: – N-are rost s` \ncerci s`-i aju]i. Curentul e \n[el`tor.

Timothy o va salva, vei vedea.

|[i puse haina la loc [i spuse resemnat:

50 ELIZABETH RENIER


48/156

– Ai dreptate. Nu [tiu s` \not.Copila era luat` de ap`. Capul lui Timothy era la câ]iva

metri de ea când se scufund`. Se scufund` [i el dup` ea. Seridic`, \n bra]e cu feti]a. O lu` spre chei. Curentul eraputernic.

Unul dintre pescari \[i dezlegase barca [i vâslea spreTimothy. Trase feti]a \n barc`. Barca \l lovi pe Timothy \n cap[i se scufund`. |n timp ce Caroline suspin` disperat`, Miles se

arunc` \mbr`cat \n ap`. – Nebunule, exclam` ea involuntar. V` ve]i \neca amândoi.Dup` clipe lungi, capul lui Timothy ie[i iar la suprafa]`. Se

prinse de barc`. Miles se zb`tea \n ap`, \ngreunat de haineleude. Doi barcagii \l scoaser` [i pe el.

O femeie ie[i \n fug` din c`su]` [i lu` feti]a \n bra]e. Apoi, v`zându-l pe Miles scos afar` din ap`, \ngenunche \n fa]a lui,

s`rutându-i mâna.Uitând de team`, Caroline se mânie de gre[eala femeii.

Luând mâna lui Timothy, \l trase \n fa]`. – Gre[e[ti, Nancy, spuse ea. Domnul Brencombe ]i-a salvat fiica.Femeia \i privea confuz` pe amândoi. Apoi \[i exprim`

gratitudinea fa]` de Timothy. Jenat, el murmur`: – Hai, ai grij` de feti]`. Apa e rece.

Nicholas \l b`tu pe um`r. – Bravo, b`iete. {i tu, Miles. Curajos, dar prost, cum a spus

fata mea.S`tenii se strânser` \n jurul lor. Unul aduse caii, altul \i

aduse cizmele lui Timothy. El respira greu. Sângele care \icurgea din cap se amesteca printre pic`turile de ap`, iar \n p`r avea alge. Totu[i, Caroline se gândi c` niciodat` nu-l mai

iubise ca acum.

DAC~ E S~ TR~DEZ 51


49/156

– Drag` Timothy, du-te acas` [i schimb`-te. Spune-i luiThomas s` aprind` focul \n camera ta.

Piers se apropie cu un obiect zdren]uit de cap`tul unei vâsle.

– Cred c` e a dumneavoastr`, domnule.Timothy examin` peruca distrus`. Apoi, \nvârtind-o pe

deget, râse. – La naiba, nu ajunge s` m` pudrez ca s` ar`t iar bine. Se

\ntoarse spre Miles, al c`rui p`r ud se cârlion]ase deja lâng`urechi. Acest domn e \n avantaj. Vino, domnule Courtenay, ne

vom zvânta \mpreun`.S`tenii se d`dur` la o parte, l`sându-i pe cei doi s` plece

c`lare. Urmându-i mai \ncet al`turi de tat`l ei, Caroline\ncerca s`-[i pun` \n ordine sentimentele. Era mândr` deTimothy, se bucura c` Miles v`zuse curajul lui, [i la fel [i Piers.

Cât despre Miles... Sfidase avertismentul ei [i ra]iunea, s`rind\n râu \mbr`cat, f`r` s` [tie s` \noate. Fusese nebun. Dar curajos. {i pentru c`pitanul Penwarden, curajul scuza multedefecte.

Ar fi vrut ca Miles s` fi privit neajutorat, ca [i ea, iar Timothy s` nu \mpart` triumful cu nimeni; ca acest om care eradu[manul ei s` nu-i trezeasc` admira]ia [i respectul.

***

Amelia era \ncruntat` \n timp ce cosea. Caroline nu erasurprins`. Nicholas nu anun]ase pe nimeni \n afar` de Miles

c` venea notarul [i Caroline, nevrând s`-i cauzeze nepl`ceri

52 ELIZABETH RENIER


50/156

lui Polly, nu men]ionase subiectul. Amelia avu astfel unoaspete \n plus cu cinci minute \nainte de cin`, iar Nicholasinsist` ca notarul s` r`mân` la ei peste noapte. Nu mai avutimp s` \ntrebe motivul acestei vizite nea[teptate, niciCaroline nu mai avu ocazia s` discute cu tat`l ei, ca s`-[ipledeze cauza.

Acum, era prea târziu. Dup` cin`, Nicholas \i invit` pe Miles[i pe notar s` vin` cu el \n alt` camer`. Timothy, bine dispusca \ntotdeauna, nu se sup`rase c` fusese exclus, ci \[i exprimù[urarea de a nu fi obligat s` asculte discu]ii despre legi.Faptul c` nu-l invitase [i pe el era, dup` ea, o confirmare ainten]iei lui Nicholas, iar mai târziu \l v`zu pe tat`l ei \ndesândun document \n buzunar la vederea ei.

Cum \i putea face asta? S`-[i \ncalce promisiunea, s`-i

\n[ele \ncrederea? Oare leg`turile de sânge erau atât deputernice \ncât s` [tearg` \n patruzeci [i opt de oreoptsprezece ani de devotament? Nu crezuse c` era ceva ceNicholas n-ar fi f`cut pentru fericirea ei, nici o dorin]` pe cares` nu i-o \ndeplineasc`. {i acum, f`r` s`-i spun` nimic, \[ischimba testamentul \n favoarea strìnului, a unui om care nucuno[tea Anglia sau Wales-ul [i nu vorbea corect. {i care avea

deja o sut` de mii de acri de p`mânt.Timothy suger` vesel: – Juc`m c`r]i? B`nuiesc c` e vreun joc pe care-l [tie [i Piers. – {tiu s` joc orice, declar` bìatul. {i v` garantez c` voi

câ[tiga. – Atunci s` nu juc`m pe mize mari, râse Timothy. Nu m`

dau banii afar` din cas`, momentan. V`zu privirea de

avertizare a Carolinei [i murmur`: Am uitat c` mamei tale

DAC~ E S~ TR~DEZ 53


51/156

nu-i plac jocurile de noroc. |n Londra, un b`rbat nu e v`zutbine dac` nu risc` din când \n când la masa de joc.

Amelia l`s` cusutul. – Voi doi pute]i juca, dar nu pe bani. Vreau ca Piers s`-mi

povesteasc` despre ]ara lui, despre care [tiu atât de pu]in [i decare e atât de mândru.

B`tu cu mâna pe scaunul de lâng` ea [i Caroline fu la felde uimit` ca bìatul de aceast` schimbare brusc` de atitudine.

Nu se putea concentra s` joace [i Timothy, tachinând-o, \ispuse c` Piers ar fi jucat mai bine.

Dar Piers se sim]ea \n largul lui. Vocea lui era sigur` [ir`suna clar.

– Guvernul britanic e atât de \nc`p`]ânat [i nu cunoa[teproblemele americane, \ncât Miles crede c` va fi o revolt`.

– O revolt`? repet` Amelia, oripilat`.

– Cu muschete, s`bii [i tunuri, adùg` Piers \ncântat. Dacàre loc \n timp ce sunt aici la [coal`, voi fugi [i...

– Vrei s` spui c` domnul Courtenay se va ridica \mpotrivaguvernatorului, reprezentantul coroanei, \mpotriva regelui \nsu[i?

Piers era pu]in jenat, dar r`spunse cu \nd`r`tnicie: – Dac` regele gre[e[te, atunci Miles [i ceilal]i conduc`tori

[i to]i americanii, nu vor avea de ales, nu-i a[a?

Caroline auzi inspira]ia Ameliei, v`zu privirea de triumf pefa]a mamei ei [i-[i d`du seama ce vroia s` ob]in`. Aveau totu[io arm` cu care s`-l \nfrâng` pe Miles. Nicholas putea trece cu

vederea sclavia. Dar tr`darea, \n aceast` cas` care-[i dovediseloialitatea fa]` de coroan` de-a lungul vremurilor, nu ar fitolerat-o.

Caroline se \nveseli. Un cuvânt de-al Ameliei [i Miles va

c`dea \n dizgra]ie [i va fi probabil dezmo[tenit. El [i

54 ELIZABETH RENIER


52/156

l`ud`rosul de Piers vor pleca de la Trendarrow [i toate vor fica \nainte, ca [i cum n-ar fi venit niciodat`.

Nu, nu va fi chiar la fel. C`ci ap`ruse \ndoiala, gelozia [imai alesa durerea tr`d`rii de c`tre tat`l ei.

Se duse s` se culce curând dup` ce Piers fusese trimis laculcare. Dar nu adormi. Privea \n \ntuneric, auzind-o pe

Amelia trecând pe lâng` u[`, apoi pasul greu al tat`lui ei, vocide b`rba]i. |n dormitorul p`rin]ilor, Nicholas va spune ce

f`cuse; iar mâine va repara totul.Ce f`cuse Nicholas \n seara asta? Ce fusese scris, semnat [ipecetluit, lâng` paharele de vin de Porto [i pipele de tutun de

Virginia? |n bibliotec`, \n sertarul secret al biroului tat`lui ei...Se d`du jos din pat [i-[i c`ut` halatul [i o lumânare.

Deschise u[a cu grij` [i ascult`. Se auzeau mici zgomote denoapte. Un [oarece ap`ru. Cum era descul]`, nu f`cu nici un

zgomot când merse spre sc`ri.Casa sc`rilor era \ntunecat`, misterioas`. |ncepu s`coboare, cu inima b`tându-i cu putere. O treapt` scâr]âi \nt`cerea nop]ii. Sim]i pe cineva \n spate. Se \ntoarse [i deschisegura ca s` ]ipe. O mân` i-o acoperi.

O fa]` neagr`, cu ochii str`lucind, era deasupra ei. Sc`p`lumânarea din mân`. Când b`rbatul o prinse, v`zu str`lucireaunui cu]it. Se ]inu de balustrad` [i sim]ea c` \ntunericul se

\nvârtea \n jurul ei. Auzi vocea b`rbatului \n ureche: – Nu te teme, domni]`. Benjamin nu love[te pe tine.

Benjamin n-a lovit niciodat` o femeie \n via]a lui.|nghi]ind \n sec, \ncerc` s` se controleze. Le[inul trecu.

Când el ridic` lumânarea, v`zu c` b`rbatul purta o livreaalbastr` cu fa]a argintie [i o peruc` alb` pudrat`; ochii lui

negri erau \ngrijora]i.

DAC~ E S~ TR~DEZ 55


53/156

– Promi]i s` nu ]ipi? \ntreb` el.D`du din cap c` da [i el \i lu` mâna de la gur`. |i ceru scuze.

– Eu scuze c` te-am speriat, domni]`. Am crezut c` e[ti undu[man al domnului Courtenay. Prietenii domnuluiCourtenay spun c` are du[mani \n toat` Anglia, din cauzapoliticii.

|ncepând s` \n]eleag`, Caroline \ntreb`: – E[ti servitorul domnului Courtenay?

– Da, domni]`.|l studie cu aten]ie.

– E[ti sclav? – Un sclav eliberat, domni]̀ . Domnul Courtenay m-a eliberat. – E[ti... e[ti educat? \ntreb` ne\ncrez`toare. – Da, domni]`. {tiu s` citesc [i s` scriu. {tiu ceva greac` [i

latin`.

Degetele ei se strânser` pe balustrad`. – Ce faci aici, la ora asta? – Dorm \n fa]a u[ii st`pânului, domni]`. El dat libertate,

tratat ca om alb. Eu vreau murit pentru el.Caroline \l privi uimit`. Apoi, brusc con[tient` de felul cum

era \mbr`cat`, \i smulse lumânarea [i fugi \n camera ei.

***

Casa era ciudat de lini[tit` când, dup` ce dormise pân`târziu, Caroline cobor\ sc`rile a doua zi diminea]`. Afl` de laPolly c` Amelia era \ncuiat` cu tat`l ei. Timothy [i Piers jucau

c`r]i. Miles nu se vedea.

56 ELIZABETH RENIER


54/156

Ap`ru servitorul negru. Zâmbi, f`cu o plec`ciune [i ar fi vorbit cu ea. Dar ea plec`, jenat` de ceea ce se \ntâmplasenoaptea trecut`.

Deci, deja se \ntâmplase. Nu se \ndoia c` Nicholas aflase dep`rerile anti-regale ale nepotului lui [i-l gonise. De[i nu [tiacât de mânios putea fi tat`l ei, [tia la ce s` se a[tepte. Când erafurios, to]i se fereau din calea lui. Doar Amelia avea curajul s`stea lâng` el.

Sigur c` acum Nicholas avea motiv de sup`rare [i pentruprima oar` sim]i c`-l \n]elegea. S` descopere c` unicul fiu alsurorii sale iubite era nu numai un proprietar de sclavi, dar [iun rebel!

|nc` nu vroia s`-l \ntâlneasc`. Nici nu vroia s` fie prezent`când Miles [i finul lui vor pleca. Nu vroia s`-i mai asculte voceaprofund` care o atr`gea, \mpotriva voin]ei ei; nici s`-[i

aminteasc` faptul c` o dusese \n bra]e, cu capul pe um`rul lui.Ie[ind din cas` pe o u[` l`turalnic`, ajunse \n gr`din`.

A[a cum f`cea \ntotdeauna când era tulburat`, se duse lacapel`.

Mai târziu, [tiu c` Miles va fi acolo, privind râul.Se opri brusc, mi[când o piatr` care-i tr`da prezen]a. El se

apropie [i spuse grav:

– E mai mult decât speram, s` vorbim \ntre patru ochi.Dac` a[ putea \ntoarce timpul \napoi cu dou` zile... Dac`atunci când te-am v`zut \ngenunchind \n fa]a altarului, a[ fiplecat... |[i duse o mân` la frunte. Nu vroiam s` aducnefericirea \n aceast` cas`. Am sperat s` nu afle c`pitanulPenwarden despre politica mea. Acum \n]eleg dezam`girea pecare i-am produs-o. Dar tu... Tu e[ti prea tân`r` s` te

preocupe politica. Ce-am f`cut s` te nemul]umesc?

DAC~ E S~ TR~DEZ 57


55/156

Arogan]a \i disp`ruse. Ochii lui erau tri[ti. Acum c` era\nfrânt [i p`r`sea Trendarrow, nu-l mai ura.

– Nu persoana ta m-a nemul]umit, ci scopul venirii tale aici. – Nu \n]eleg. – Ai \ncercat s` m` prazi de ceea ce am mai scump.|ncruntându-se, Miles repet`:

– Nu te \n]eleg, domni]`. Aerul lui de inocen]` o f`cu s` se indigneze:

– Nu ai destul p`mânt, de ce ai \ncercat s`-mi ieiTrendarrow?

Se \ncrunt` [i mai tare. Uimirea din ochii lui p`rea veritabil`.

– Ce te face s` crezi c` doresc Trendarrow? Ce ar puteas`-mi treac` prin gând s`-]i iau c`minul?

Ezit`, hot`rârea ei risipindu-se \n fa]a expresiei tulburate a

fe]ei lui. Miles f`cu un pas spre ea [i spuse: – Veri[oar` Caroline, aceasta ar putea fi ultima dat` când

vorbim Hai s` \ncerc`m s` rezolv`m ne\n]elegerile noastre.Deschise u[a capelei. Aceasta e o cas` a Domnului [i \n ea,adev`rul va triumfa.

Cu re]inere, \ntr` \naintea lui \n capel`. |n`untru, luminaera slab`. Se a[ezar` pe o banc`. Caroline parc` visa, totu[i \n

acest loc, ca \ntotdeauna, \[i g`sea pacea interioar`. – Acum te rog, spune-mi, ce r`u ]i-am f`cut, veri[oar`? – Nu sunt veri[oara ta, domnule Courtenay. Nu ]i-a spus

ta... c`pitanul Penwarden asta?Perplex, Miles d`du din cap c` nu.

– Atunci, s`-]i explic. Ascult` povestea ei f`r` s-o \ntrerup`. Dup` ce termin`, el

t`cu un timp. Apoi spuse blând:

58 ELIZABETH RENIER


56/156

– Acum \n]eleg de ce te-a deranjat venirea mea. Dar totu[i,cum ai crezut c` pot fi atât de crud cu tine? Sau c` tat`l tù, ac`rui lume se \nvârte \n jurul tù, ]i-ar putea face asta?

– Ce altceva puteam s` cred? Nu am dreptate? Noapteatrecut`, când a venit notarul, nu [i-a schimbat testamentul \nfavoarea ta?

– Asta vroia. Dar tu nu aveai de ce suferi. – Tata [i-ar fi \nc`lcat promisiunea, mi-ar fi luat

Trendarrow! {i spui c` nu aveam de ce suferi!Miles \i lu` mâinile \n ale sale.

– Calmeaz`-te, micu]o. Nu aveam inten]ia s`-]i iauTrendarrow. Unchiul meu a propus...

Tonul lui o f`cea s` vrea s` protesteze [i mai mult. Miles \ipuse un deget pe buze.

– Stai lini[tit` [i ascult`. C`pitanul Penwarden a declarat c`

nu ]i-ar putea lua casa [i mo[ia, c`ci te iube[te. A adùgat doar o clauz` la testament c` dac` mori \naintea lui, sau f`r`mo[tenitori, Trendarrow va fi al meu.

Caroline f`cu ochii mari. |i venea s` cad` \n genunchi chiar atunci [i s` cear` iertare c` se \ndoise de tat`l ei. El nu vroisenici o clip` s-o dezmo[teneasc`. Nici m`car nu-i spusesenepotului sù c` nu era fiica lui natural`. Iar motivul de a nu

discuta problema cu ele era c` posibilitatea mor]ii eipremature sau de a nu avea copii, ca Amelia, le-ar fi cauzatdurere. Oare de ce nu avusese \ncredere \n el? |n loc de asta,\i r`spl`tise dragostea cu suspiciune [i repro[.

V`zând-o tulburat`, Miles continu`: – Când unchiul Nicholas a f`cut aceast` sugestie, am spus

ceea ce vroiam s` evit. De[i vroiam o mo[ie \n Anglia, nu

puteam accepta nici cea mai \ndep`rtat` posibilitate ca

DAC~ E S~ TR~DEZ 59


57/156

Trendarrow s`-mi apar]in`. Se ridic`, sprijinindu-se de bancadin fa]` [i privi fereastra de deasupra altarului. B`nuiesc c`l-a[ fi bucurat dac` a[ fi t`cut, c`ci nu e normal ca tu s` mori\naintea lui sau s` nu faci copii. Totu[i, mi-am ascultatcon[tiin]a.

– {i i-ai spus c` e[ti un du[man, un antiregalist? – Nu e atât de simplu, spuse el, \ntorcându-se spre ea. Nu

sunt du[manul nim`nui, deocamdat`. Vrem doar s` fim trata]i

ca oameni liberi, s` ridic`m propriile taxe, s` ne facempropriile legi. Politica de succes din Anglia nu poate fi aplicat`\n America, o ]ar` tân`r` care vrea progresul. E[ti prea tân`r`s`-]i pot explica.

Ridicându-se, Caroline spuse rece: – De[i sunt tân`r` [i proast`, nu consider c` acesta e locul

s`-mi \mp`rt`[e[ti ereziile tale. |]i amintesc, aceast` capel` a

fost construit` de c`tre un b`rbat care [i-ar fi dat via]a pentruregalitate.

– Crezi c` o spurc cu prezen]a mea? |n fa]a lui Dumnezeu,cred c` opiniile mele, ac]iunile mele, sunt la fel de onorabile.|mi risc via]a pentru cauza american` la fel cum Harry Penwarden [i-a riscat-o pentru Charles I.

Caroline se opri \n u[`, \ntrebând peste um`r:

– Deci ai du[mani \n Anglia, cum a sugerat servitorul ieri?Zâmbi trist.

– Nu m` a[tept s` g`sesc doar prieteni \n

daca e sa tradez

Documents