MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

Conferinţa republicană a elevilor ,,Spre viitor,,

Tema: Cutremurele sunt cu adevărat distrugătoare!

Domeniul - Geografie

Cuprins

1. Formarea cutremurului; Forțe naturale uriașe

2. Scara Mercalli; Zone seismice; Marginile plăcilor tectonice

3. Analiza originii cutremurului; Hipocentrul şi epicentrul

4. Magnitudinea şi intensitatea; Mişcare plăcilor tectonice

5. Cutremure subacvatice; Semnale de avertisment

6. Detectoare de cutremur; Seismograful; Diminuarea efectului

distrugător

7. Tipuri de cutremure

8. Cele mai intense cutremure înregistrate

9. Ce trebuie să facem în timpul unui cutremur puternic?

Cutremurele sunt cu adevărat distrugătoare!

Din cînd în cînd, scoarța terestra se pune în mișcare și își modifică suprafața: acest fenomen este cutremurul, unul din cele mai înspăimîntătoare fenomene naturale. În orașele mari, cutremurele sunt cu adevărat distrugătoare, aducînd pagube foarte mari.

Formarea cutremuruluiCutremurele sunt declanșate adînc sub scoarța terestră. Învelișul extern al Pamîntului este format din plăci tectonice mobile. Cele mai puternice cutremure se produc în interiorul Pămîntului, la marginile acestor plăci. Mișcarea plăcilor nu este uniformă, se acumuleaza o tensiune pină cînd rocile se rup, iar placile intră în balans. Energia acumulată se eliberează sub forma unor cutremure mai mici sau mai mari. Efectul depinde de intensitatea cutremurului, de adîncimea la care se produce și de natura rocilor de la suprafață. Pămîntul se poate deschide, ridica sau surpa.În munți se pot produce avalanșe, alunecări de teren, și chiar pe pantele mai puțin abrupte, solul argilos se poate scurge asemeni lavei topite. Amestecul afînat de nisip si argilă este supus unei forțe atît de mari, încît se lichifiază și se transformă în nisipuri mișcatoare. Aceasta s-a întîmplat la cutremurul din Alaska din 1964.

Forțe naturale uriașeCutremurul este unul din cele mai distrugătoare fenomene naturale de pe Pămînt. El poate provoca distrugeri de zeci mii de ori mai mari decît bomba atomică aruncată în 1945 peste Hiroshima.Multe cutremure produc o mișcare a solului, asemănatoare cu legănatul unui vapor. În funcție de intensitatea cutremurului, solul este mișcat în valuri fine sau smucit cu putere. Uneori unduirile solului sunt vizibile și la suprafață, martorii oculari susțin că în timpul cutremurului din San Francisco din anul 1906 solul făcea valuri înalte de un metru. Pîna la oprirea cutremurului, locul de declanșare al acestuia, linia de refracție s-a deplasat cu 6 metri.Majoritatea cutremurelor durează doar cîteva secunde, dar sunt unele care țin pîna la un minut, sau mai mult. Cutremurul din San Francisco din 1906 de exemplu a durat doar 40 de secunde, iar cel din Alaska din 24 ianuarie 1964 peste 7 minute.Cutremurul principal este urmat de altele cu intensitatea din ce în ce mai mică. Acestea sunt provocate de faptul că rocile dislocate încep să se reașeze într-o poziție stabilă, ceea ce poate din nou provoca distrugeri enorme. În anul 1985, în centrul orașului Mexico, un cutremur de gradul 11 pe scara Mercalli a provocat pagube imense. Replica din ziua următoare, de intensitatea 10 pe scara Mercalli a distrus și ceea ce a mai rămas. Cele două cutremure împreună au provocat moartea a aproximativ zece mii de oameni si ruinarea clădirilor din oraș.

1

Scara MercalliScara Mercalli, numită după italianul Giuseppe Mercalli ia în considerare efectul cutremurului într-un punct sau în altul de pe Pământ, stabilind 12 grade. De exemplu:

Gradul 2: foarte slab. mici trepidaţii. Obiectele suspendate pendulează finGradul 5: destul de puternic. Efectele pot fi mai bine observate. Lichidele se varsă, geamurile se sparg.Gradul 7: foarte puternic, ţiglele cad de pe acoperiş.Gradul 8: distrugător structurile mai slabe, statui şi ziduri se pot dărâmaGradul 10: dezastruos, multe clădiri sunt distruse, solul se crapă. Sunt posibile alunecări de teren şi cunamiGradul 12: catastrofal. Solul se deformează, se modifică. Din epicentru se răspândesc valuri de pământ. Obiectele sunt aruncate în aer.

Zone seismiceOameni de ştiinţă au început să cartografieze locurile în care sunt frecvente cutremurele înainte de a înţelege motivul cutremurelor. Cutremurele se pot întâlni în orice loc în care rocile se mişcă de-a lungul liniilor, dar majoritatea cutremurelor mari se produc în anumite zone, bine determinate. Sunt deosebit de frecvente în regiunile vulcanice, de exemplu în cercul de foc din jurul oceanului Pacific.Pe măsură ce metodele de determinare a localizării cutremurelor au devenit mai precise, şi hărţile au fost îmbunătăţite, conturându-se o imagine mult mai clară despre activitatea seismică.Seismologia de fapt s-a „maturizat” doar pron anii 60, când au început să studieze felul în care se poate respecta convenţia referitoare la interzicerea experimentelor nucleare. Cercetătorii au fost însărcinaţi să studieze dacă se pot detecta micile explozii nucleare subterane; ei au instalat câteva staţii de detectare seismică, şi au analizat toate vibraţiile percepute de aparate. Harta activităţii seismice formată în acest fel, a arătat că cel mai frecvent cutremurele se produc în scoarţa oceanică şi şanţurile oceanice, respective de-a lungul liniilor de refracţie, lanţurilor muntoase tinere şi în zonele vulcanice.Aceste date au venit în sprijinul teoriei conform căreia litosfera Pământului – scoarţa de 100 de km grosime şi stratul superficial solid – este formată din 15plăci tectonice care plutesc deasupra stratului intern semitopit al Pământului, numit astenosferă.

Marginile plăcilor tectoniceDeşi cutremurele se pot produce peste tot în lume, sunt mai frecvente în regiunile apropiate de marginile plăcilor tectonice. Una din cele mai celebre este linia de refracţie Sf. Andrei; aceasta se întinde de-a lungul coastei de vest a Statelor Unite, fiind locul de pornire al cutremurelor din California.

2Analiza originii cutremurului Folosind raportul dintre vitezele celor doua unde,care ramane relativ constant in orice cutremur, seismologii pot calcula distanta dintre orice punct de pe suprafata pamantului si epicentrul cutremurului, mai exact punctul unde vibratiile isi au originea. Seismologii reusesc acest lucru prin intermediul seismografului – un aparat care inregistreaza undele. Pentru a afla distanta dintre seismograf si epicentru, seismologii trebuie sa cunoasca de asemenea si momentul in care au ajuns vibratiile. Pe baza acestor informatii, ei pur si simplu noteaza cat timp a trecut intre aparitia celor doua unde iar dupa aceea verifica un tabel care le arata distanta pe care undele au parcurs-o, bazandu-se pe intarzierea undelor.

Adunandu-se aceste informatii din trei sau mai multe puncte, se poate localiza epicentrul, prin procesul numit trilateratie. Acest proces consta in desenarea unei sfere imaginare in jurul locatiei fiecarui seismograf, cu punctul de masurare drept centru si raza egala cu distanta masurata (notata cu X) de la acel punct pana la epicentru. Aria cercului reprezinta toate punctele aflate la X mile departare de seismograf. Atunci epicentrul trebuie sa se afle undeva pe aceasta sfera. Daca sunt desenate doua sfere, pe baza informatiilor provenind de la doua seismografe diferite, se va obtine un cerc bidimensional in punctul de concurenta al sferelor. Deoarece epicentrul trebuie sa se gaseasca in aria ambelor sfere, toate punctele epicentrale posibile sunt localizate pe cercul format prin intersectarea acestor doua sfere. O a treia sfera va intersecta doar de doua ori acest cerc, stabilind drept posibile doar doua puncte de epicentru. Si deoarece centrul fiecarei sfere se afla pe suprafata pamantului, iar unul dintre aceste puncte posibile se va gasi in aer, ramane o singura locatie logica pentru epicentru.

Hipocentrul şi epicentrul Focarul seismului este locul in care acesta se naste, iar epicentrul, punctual de la suprafata Pamantului situate pe verticala fata de acest focar. Focarele seismelor sunt situate:

1. in crusta terestra, pana la o adancimede 20 km in regiunile continentale si la cativa kilometric sub fundul marii (la nivelul faliilor transformate sau al dorsalelor oceanice); ele se afla deci, oarecum la suprafata.

2. in interiorul placilor in curs de subductie, unde seismele se produc chiar si la o adancime de 700 km.

Focarul seismic, în general, nu este o explozie în scoarţa terestră care să poată fi considerată punctiformă. Cercetările asupra mecanismului de producere a cutremurelor au demonstrat că acestea sînt generate de formarea unor fisuri, iar în cazul seismelor puternice - a nenumărate fracturi ale rocilor. Punctul iniţial al ruperii e numit focar sau hipocentru şi poate fi situat atît aproape de suprafaţă, cît şi la adâncimi mari. Punctul de pe suprafaţa Pământului, situat pe verticala ce trece prin focar, este numit epicentru.

3

Magnitudinea şi intensitateaPuterea unui cutremur este caracterizată prin magnitudinea sau intensitatea acestuia exprimată în grade. Deoarece puterea cutremurului variază într-un interval foarte larg, Charles Richter a introdus, în 1931, scara logaritmică a magnitudinilor care-i poartă numele şi care e bazată pe măsurarea amplitudinii maxime a undelor seismice înregistrate. Creşterea magnitudinii cu o unitate corespunde creşterii amplitudinii undei de 10 ori. Din punct de vedere matematic, scara magnitudinilor nu are o limită superioară, însă practic limita ei superioară e determinată de rezistenţa rocilor.În prezent, se utilizează mai multe scări de intensitate: scara de 12 grade Mercalli modificată (MM), scara de 12 grade Medvedev-Sponhauer-Karnic (MSK) (mai frecvent aplicată în ţările est-europene, inclusiv Republica Moldova), precum şi scări adaptate la condiţiile sociale şi tehnice ale unor ţări, ca de exemplu Japonia (7 grade), China (12 grade). Acestea fiind scări descriptive, aprecierea intensităţii se bazează pe cercetarea fenomenelor reale în zonele afectate.

Mişcare plăcilor tectoniceAcest produs este extrem de lent, şi nicidecum uniform. Multă vreme s-ar părea că nu se întâmplă nimic dar datorită faptului că frecarea rocilor menţine plăcile la locul lor. Atunci când tensiunea depăşeşte forţa de rezistenţă a rocilor, plăcile se mişcă, provocându-se brusc o crăpătură – un cutremur.Nimeni nu poate pronostica exact momentul declanşării cutremurului. Prin cartografierea şi observarea temeinică a activităţii seismice, oamenii de ştiinţă au reuşit să identifice zonele seismice şi au reuşit să stabilească frecvenţa evenimentelor mai importante. Câteva cutremure mari şi-au „anunţat” sosirea printr-o serie de cutremure mai mici, iar cercetătorii ruşi au observat că înainta de cutremurele majore se schimbă viteza undelor P ale cutremurelor mai mici. Modificările fine ale formelor de suprafaţă, precum şi unduirile locale ale câmpului magnetic al Pământului sunt studiate ca posibile prevestitoare ale cutremurelor.

4Cutremure subacvaticeCutremurele marine pot provoca nişte valuri imense, numite tsunami. Acestea pot avansa pe ocean cu viteza de 790 km/h, dar acolo sunt abia vizibile. Apropiindu-se către mal, valurile încetinesc, dar în acelaşi timp se şi ridică.Când valurile se apropie de mal, marea iniţial se retrage, apoi inundă ţărmul cu o serie de valuri.Valurile care pătrund în golfuri înguste, se pot ridica până la înălţimea de 20 de metri, măturând totul în cale.În 1775 după un cutremur, deasupra Lisabonei s-a abătut un val de 17 metri înălţime, iar replica cutremurului a provocat alunecări de teren şi incendii. Au fost distruse trei sferturi din clădiri şi 60 de mii de oameni şi-au pierdut viaţa.Pământul este în mişcare permanentă, dar din fericire, cutremurele catastrofale sunt rare. Specialiştii în cutremure, seismologii, înregistrează anual în jur de 500 de mii de cutremure, adică un cutremur pe minut. Majoritatea acestor vibraţii rămân neobservate, fiind detectate doar de seismologi, cu ajutorul unui aparat sensibil, numit seismograf.Mai demult, seismologii au măsurat intensitatea cutremurelor – cantitatea de energie eliberată – pe scara Richter. Aceasta a fost numită după cercetătorul american C.F. Richter, fiind introdusă de către el în 1935.Astăzi se foloseşte mai mult scara Mercalli; aceasta a fost concepută de către seismologul Giuseppe Mercalli, în anul 1902.

Semnale de avertismentSchimbarea comportamentului animalelor poate semnala apropierea unui cutremur. Câinii scheaună, caii se sperie, păsările devin neliniştite şi zboară în cerc. În 1975, locuitorii unui oraş chinezesc au observat mai multe semne ale cutremurului, printre care comportamentul ciudat al animalelor, părăsindu-şi locuinţele cu câteva ore înainte de cutremur.Cercetătorii studiază şi apele fântânilor în zonele seismice. Imediat ce rocile subterane se sfarmă în bucăţi, structura lor cristalină devine deschisă, apoi se deschide din nou, eliberând radon în apele freatice; radonul ajunge şi în fântâni. Creşterea concentraţiei radonului în apele de fântână, poate fi un semnal de avertizare al cutremurului.Imediat înainte de seism se pot elibera şi gaze cu încărcare electrică. Acestea sunt slab incandescente; se numesc „lumini seismice”. Cercetătorii au observat că înainte de cutremur, concentraţia de hidrogen este de zece ori mai mare lângă liniile de refracţie. Din păcate , nu toate cutremurele sunt însoţite de asemenea fenomene. Din acest motiv, oamenii de ştiinţă au dezvoltat diferite tehnici pentru o pronosticare exactă.S-au folosit aparte de măsură speciale pentru detectarea unor creşteri de tensiune deasupra liniilor de refracţie. Aceste crăpături imense se pot întinde pe o lungime de câţiva kilometri la suprafaţa pământului sau în profunzime.Aparatele de măsură a înclinării – acestea seamănă cu nivela folosită de dulgheri şi zidari – care urmăresc mişcările produse la suprafaţa pământului, iar aparatele de măsurare a alunecării – cabluri întinse de-a lungul liniilor de refracţie – semnalează mişcările laterale.

5

Detectoare de cutremurSeismografele sunt cele mai precise aparate de avertizare în cazul unor cutremure. Acest aparat sensibil sesizează şi măsoară cele mai mici vibraţii subterane pe care le transformă în semnale electrice şi le înregistrează într-un grafic. Din citirea diagramei, seismologii pot observa imediat şi cea mai mică tensiune produsă în roci.O altă metodă de observare a mişcărilor pământului este trimiterea unor semnale de pe sateliţi la diferite staţii de recepţie terestre.Din reţeaua de semnale prin satelit, oamenii de ştiinţă pot să-şi dea seama dacă s-a schimbat poziţia una faţă de cealaltă a sateliţilor de recepţie.

SeismografulSeismograful este un aparat special, conceput pentru măsurarea undelor seismice. Este format din două componente: o greutate suspendată pe arc şi un cilindru acţionat de un ceas. Scheletul aparatului este scufundat într-un pat de rocă. Undele seismice provocate de un posibil cutremur, provocând o mişcare orizontală, mişcând aparatul înainte şi înapoi. Peniţa fixată la pendul se va deplasa în aceeaşi direcţie şi va marca pe hârtie această schimbare: aşa se formează seismograma.

Diminuarea efectului distrugătorDeşi nici una dintre metodele enumerate nu este infailibilă, ele au contribuit foarte mult la îmbogăţirea cunoştinţelor noastre despre seisme. Cercetătorii studiază posibilităţile de diminuare a efectului distrugător al cutremurelor. După unii, cu mici explozii se pot provoca cutremure de intensitate scăzută, slăbind astfel tensiunea rocilor care determină cutremurele puternice.În câteva locuri au injectat apă în liniile de refracţie, provocând cutremure mai mici. De aici au tras concluzia că prin cutremure mici se pot elibera de-a lungul liniilor de refracţie tensiuni acumulate.Constructorii din America şi Japonia studiază metode de construcţie rezistente le cutremure. În timpul cutremurelor pereţii care se prăbuşesc reprezintă unul din cele mai mari pericole. Aceasta se poate evita prin proiectarea unor clădiri fără ornamente grele şi coşuri. Casele de locuinţe şi clădirile administrative trebuie construite pe un fundal special, care reduce cu o treime declinaţiile în timpul seismului.

6

Tipuri de cutremureDupă frecvenţă şi intensitate, cutremurele pot fi polikinetice , caracterizate printr-o zguduire principală, la început, urmate de altele, mai slabe ,numite replici ; cutremure monokinetice , cu o singură zguduire principală, precedată uneori de cutremure slabe.Au o intensitate ridicată, cu hipocentre intermediare şi adânci.Astfel de cutremure se repetă periodic, cu descărcări mari de energie.Cutremurele pot fi însoţite de fenomene luminoase, zgomote subterane şi procese tectonice.Zgomotele subterane sunt rezultatul zdrobirii, fisuraţiei şi frecării rocilor din scoarţă şi a reaşezării diferitelor blocuri litosferice afectate.Cele mai multe cutremure tectonice se produc la contactul plăcilor litosferice, care , în deplasare, se freacă între ele, acumulând cantităţi importante de energie.Mişcările bruste eliberează această energie, generând undele elastice, care se propagă în jur cu viteze variabile. Pe baza înregistrării undelor în staţii seismice se stabileşte poziţia şi intensitatea cutremurului.Oamenii de ştiinţă au început să cartografieze locurile în care sunt frecvente cutremurele înainte de a înţelege motivul cutremurelor. Cutremurele se pot întâlni în orice loc în care rocile se miscă de-a lungul liniilor, dar majoritatea cutremurelor mari se produc în anumite zone, bine determinate.Nimeni nu poate prognostica exact momentul cutremurului. Prin cartografierea şi observarea temeinică a activităţii seismice, oamenii de ştiinţă au reuşit să identifice zonele seismice şi au reuşit să identifice frecvenţa evenimetelor mai importante. Câteva cutremure mari şi-au „anunţat” sosirea printr-o serie de cutremure mai mici, iar cercetătorii ruşi au observat că înainte de cutremurele majore se schimbă viteza undelor P ale cutremurelor mai mici. Modificările fine ale formelor de suprafaţă ale câmpului magnetic al Pământului sunt studiate ca posibile prevestitoare ale cutremurelor.

Cele mai intense cutremure înregistrate

Nr.crt. denumire locul data intensitate mențiuni

1. Cutremur în Chile Chile 22.05.1960 9,51655 de morți, 3000 de răniți și 2 milioane fără adăpost

2.Prince William Sund

Alaska 28.03.1964 9,2

3. Cutremur în Sumatra 26.12.2004 9,1 După noile interpretări a avut

Oceanul Indian intensitatea de 10,1-11.3

4. Kamciatka Rusia 04.11.1952 9,0

5. Oceanul Pacific Chile 27.02.2010 8,8

6.Cutremur în Ecuador

Ecuador 31.01.1906 8,8

7. Rat Islands Alaska 04.02.1965 8,7

8.Cutremur în Nord-Sumatra

Nord-Sumatra

28.03.2005 8,6

9. Assam Tibet 15.08.1950 8,6

10. Andreanof Islands Alaska 09.03.1957 8,6După noi aprecieri mai puțin de 13

11.Cutremur în Bandasee

Indonezia 01.02.1938 8,5

12. Kamciatka Rusia 03.02.1923 8,5

13. Chile-Argentina Chile 11.11.1922 8,5După noi aprecieri mai mult de 8,3

14. Kuril IslandsInsulele Kurile

13.10.1963 8,5

15. Ningxia-Gansu China 16.12.1920 7,8După noi aprecieri mai puțin de 8,6

8Ce trebuie să facem în timpul unui cutremur puternic?Aceste recomandari se refera la o multidunine de situatii care se pot regasii in mod fregment atat inr-o cladire de invatamant cat si in mediul contruit inconjurator, pe durata calatoriilor zilnice, sau in locurile publice. Aceste recomandari se adreseaza atat elevilor cat si adultilor:

1. Pastrati-va calmul, nu intrati in panica, linistiti-i si pe ceilalti, protejati copiii, batranii si femeile. Nu va speriati de zgomotele din jur.

2. Preveniti tendintele de a parasi sala de clasa, curs, laborator etc3. Daca va aflati in fata unei cladiri ramaneti departe de aceasta,feriti-va de tencuieli,

caramizi, cosuri, parapete, cornise, geamuri care de obicei se pot prabusi in strada. Daca va aflati inauntru ramaneti acolo,departe de ferestrele care se pot sparge, stati inspre centrul cladirii, langa un perete structural rezistent.

4. Protejati-va sub o grinda, toc de usa solid, birou, masa iar elevii sub bancile din clasa , sprijiniti-va cu palmele pe podeasau tineti-va cu mainile de piciorul mesei sau tocul usii spre a va asigura stabilitatea. In lipsa unor astfel de posibilitati de a va mentine sub soc stabilitatea, va puteti proteja stand la podea langa un perete solid, ghemuit pe genunchi si coate cu fata in jos; cu palmele impreunate va veti proteja capul (ceafa), iar cu antebratele pe lateral, fata.

5. Iinchideti sursele de foc cand si cat puteti de repede, iar daca a luat foc ceva interveniti imediat dupa ce a trecut socul puternic.

6. Daca sunteti intr-un atelier aplicati imediat dupa caz masurile de protectie specifice locului dvs. de activitate.

7. Nu fugiti pe usa, nu sariti pe fereastra, nu alergati pe scari, nu utilizati liftul, dar -daca puteti- deschideti usa spre exterior, spre a deveni blocarea acesteia, in vederea eventualei evacuari dupa terminarea miscarii seismice si verificarea starii scarilor si a zonei de le iesire.Evitati aglomeratia.

8. Nu alergati in strada sau pe strada, deplasati-va cat puteti de repede intr-un loc dechis si sigur, feriti-va de versantii de unde pot cadea roci sau de unde pot avea loc alunecari de teren.

9. Daca seismul va surprinde in autoturism, opriti-va cat puteti de repede intr-un loc dechis, evitand cladirile prea apropiate de strada, dincolo de poduri, pasaje, linii electrice aeriene si stati inauntru.Feriti-va de firele de curent cazute.

10. Daca sunteti intr-un mijloc de transport in comun sau in tren, stati pe locul dvs. pana se termina miscarea seismica. Conducatorul trebuie sa opreasca si sa deschida usile, dar nu este indicat sa va imbulziti la coborare sau sa spargeti ferestrele. In metrou pastrati-va calmul si ascultati recomandarile personalului trenului, daca acesta s-a oprit intre statii in tunel, fara a parasi vagoanele.

11. Daca va aflati intr-un loc public cu aglomerari de persoane( teatru, cinematograf, stadion,sala de sedinte) nu alergati catre iesire, imbulzeala produce mai multe victime decat cutremurul. Stati calm si linistiti-va vecinii de pe rand.

9

Avertizor seismic avansat cu contact de protectie.

Elementul de detectie al sistemului de avertizare il constituie avertizorul seismic de tip AS-01. Optional, el poate transmite semnalul unui modul de avertizare vocala care difuzeaza instructiunile de securitate specifice fiecarui utilizator.

FUNCTIONAREA AVERTIZORULUI SEISMIC

Orice seism se manifesta mai intai prin propagarea unei unde primare, de atentionare, iar mai apoi a celei secundare, distructiva.

Cele doua unde se propaga cu viteze diferite, deci sosesc intr-un punct mai indepartat de epicentru la momente diferite. Intarzierea depinde de mediul prin care se propaga, in cazul Bucurestiului aceasta diferenta este de 20 - 30 de secunde.

Avertizorul detecteaza, folosind tehnologie foarte avansata, iminenta sosirii undei de soc distructive (unda secundara) si ii informeaza pe utilizatori, care au astfel timp sa se adaposteasca.

Detectia unui cutremur major este fiabila, datorita faptului ca are loc o identificare a vibratiilor detectate, in urma careia orice vibratie a carei forma a undei nu corespunde cu o forma de unda seismica este ignorat.

Bibliografie

1.Arborele Lumii:secțiunea “Planeta Pămînt” pag.27-302.Manual Geografie Editura Humanitas,1999.

Webografie

1. http://referat.clopotel.ro/Cutremurele-14609.html2. http://www.referat.ro/referate/Cutremure_7199.html

3. http://www.preferatele.com/docs/geografie/1/ecanismul-distrugato16.php

10