Cursul 1

Fundamente teoretice ale managementului organizației

Obiectivele capitolului: - definirea termenul de management;- prezentarea unui scurt istoric, a evoluţiei ştiinţei managementului;- definirea proceselor de management;- prezentarea relaţiilor de management;- prezentarea şi detalierea funcţiunilor managementului firmei;

Structura capitolului: 1.1. Obiectul de studiu al managementului;

1.1.1. Definirea ştiinţei managementului1.1.2. Procesele de management1.1.3. Relaţiile de management

1.2. Funcţiile managementului firmei1.3. Interdependenţe şi dinamica funcţiilor managementului firmei

1.1. Obiectul de studiu al managementului

1.1.1. Definirea ştiinţei managementului

Managementul ca ştiinţă a apărut relativ recent prin îmbinarea eforturilor specialiştilor din mai multe domenii. Apariţia lui a fost impusă de practica socială. Managementul firmei constă în studierea proceselor şi relaţiilor de muncă în scopul descoperirii legalităţilor care le generează.

Elementele esenţiale ale managementului sunt procesele şi relaţiile de management care asigură obţinerea şi creşterea competitivităţii. Acestea presupun creşterea gradului de specializare şi îmbinarea tuturor eforturilor pentru creşterea productivităţii organizației în raport cu organizațiile concurente.

Având în vedere caracterul dinamic şi în acelaşi timp practic al managementului este important de subliniat procesul de creare de noi metode, tehnici şi instrumente care să ducă la dezvoltarea şi perfecţionarea modalităţilor de aplicare a ştiinţei managementului.

O altă caracteristică importantă a acestei ştiinţe este situarea firmei în centrul preocupărilor manageriale. Acest lucru se întâmplă din două motive:

1. Firma este considerată celula de bază a economiei;2. Organizația a fost primul „cobai” al instrumentelor şi metodelor manageriale

nou apărute.Este de menţionat faptul că poziţia managementului organizației în centrul

ştiinţelor manageriale este dată de următoarele argumente:- managementul firmei este o disciplină economică de sinteză;- managementul firmei este o ştiinţă multifuncţională.

1

1.1.2. Procesele de management

Totalitatea proceselor de muncă ce se desfăşoară în orice sistem uman se împarte în două categorii:- procese de muncă ( de execuţie )- procese manageriale.

Procesele de execuţie se caracterizează prin faptul că asigură ansamblul de produse şi servicii corespunzătoare naturii proceselor de muncă implicate şi de asemenea obiectivelor previzionate.

Procesele de management sunt realizate de o anumită parte a resurselor umane care acţionează asupra unei alte părţi a acestora cu scopul atingerii obiectivelor propuse.

Procesele de management sunt definite ca totalitatea fazelor prin care se integrează şi controlează munca personalului folosind un complex de metode şi tehnici specifice. În cadrul proceselor de management se delimitează mai multe componente cărora le corespund funcţiile şi atribuţiile conducerii firmei.

Procesele manageriale parcurg trei faze în structura lor:1) O fază previzionară în care sunt stabilite obiectivele cu caracter general. În

această fază se folosesc metode şi tehnici specifice managementului strategic. Această fază are un puternic caracter anticipativ corespunzându-i aşa-zisul management previzionar.

2) O fază de operaţionalizare care constă în luarea deciziilor cu caracter curent. Este fază care are un pronunţat caracter spontan. Această fază se suprapune managementului operativ.

3) O fază de măsurare şi evaluare a rezultatelor care constă în interpretarea ieşirilor din sistem, a reacţiilor firmei rezultate în urma fazelor 1 şi 2. Această fază are caracter constatativ şi îi corespunde managementul post-operativ.

1.1.3. Relaţiile de management

Reprezintă legăturile care se stabilesc între componentele unui sistem sau între întregul sistem şi componentele proprii sau chiar între sistem și alte sisteme. Relaţiile de management au o triplă determinare:

1) Socio-economică – care constă în dependenţa relaţiilor de management şi modalităţile de existenţă a organizației.

2) Tehnico-materială - care constă în dependenţa trăsăturilor manageriale de caracterul obiectivelor organizației, de caracterul obiectelor muncii, etc. Această determinare reprezintă fundamentul divizării managementului organizației în funcţie de obiectul de activitate ale acesteia în management industrial, agricol, managementul firmelor de construcţii, managementul cercetării, etc.

3) Umană – se reflectă în faptul că o influenţă majoră asupra relaţiilor manageriale o are şi colectivitatea fiecărei firme, resursele umane ale acesteia.

Ansamblul proceselor prin care elementele teoretico-metodologice ale ştiinţei manageriale sunt operaţionalizate în practica socială reprezintă managementul ştiinţific. În mod practic, managementul ştiinţific reprezintă munca de zi cu zi, desfăşurată de manageri şi concretizată în metode şi tehnici ştiinţifice aplicate în activitatea firmei.

2

1.2. Funcţiile managementului

Primul cercetător care a delimitat clar funcţiile managementului a fost Henry Fayol, care a pus în evidenţă funcţiile esenţiale ale managementului şi anume:

1. Funcţia previzională;2. Funcţia de organizare;3. Funcţia de coordonare;4. Funcţia de antrenare;5. Funcţia de control.

1. Funcţia de previzionare – constă în ansamblul proceselor de muncă prin intermediul cărora se determină principalele obiective ale firmei şi ale componentelor sale precum şi resursele şi mijloacele necesare atingerii obiectivelor previzionale. Previziunile în funcţie de orizontul lor se împart în:

a) Prognoze- se realizează pe cel puţin 10 ani, au un caracter aproximativ şi în acelaşi timp

nu sunt obligatorii;b) Planul

- reprezintă o finalizare a previziunilor care se referă la perioadele de timp cuprinse între o lună şi cinci ani.

În funcţie de perioada pentru care se realizează planificarea, gradul de detaliere este invers proporţional cu aceasta.

Planurile au caracter obligatoriu şi reprezintă elementul esenţial în desfăşurarea activităţii generale a firmei.

c) Programul- se realizează pe un orizont redus de timp, cu ajutorul lui sunt stabilite foarte

amănunţit obiectivele pornind de la o oră până la o lună;Programele au cel mai mare grad de detaliere şi de certitudine.

2. Funcţia de organizareDesemnează ansamblul proceselor de management prin intermediul cărora se

stabileşte şi se delimitează procesele de muncă fizică şi intelectuală, componentele lor precum şi gruparea lor pe posturi şi locuri de muncă. Organizarea poate fi divizată în două subgrupe:- organizarea de ansamblu a organizației;- organizarea principalelor componente ale organizației;

3. Funcţia de coordonare Constă în ansamblul proceselor de muncă prin care se armonizează deciziile

şi acţiunile personalului firmei.Pentru asigurarea unei bune coordonări este necesară şi în acelaşi timp

obligatorie comunicarea între subdiviziunile firmei. Aceasta are rolul esenţial în realizarea unei coordonări perfecte.

Comunicarea poate fi:- bilaterală – când se realizează între manager şi subordonat; este un mare

consumator de timp.- multilaterală – se desfăşoară concomitent între manager şi mai mulţi

subordonaţi; practic, constă în şedinţă.

4. Funcţia de antrenareEste formată din ansamblul proceselor de muncă prin care este determinat

personalul firmei să desfăşoare, să realizeze şi să contribuie la atingerea obiectivelor

3

previzionate. Procesul de antrenare se realizează prin intermediul motivării. Motivarea constă în stabilirea unei corelaţii între atingerea unor satisfacţii şi realizarea obiectivelor.

Motivarea poate fi:- pozitivă – când în schimbul realizării obiectivelor sunt amplificate satisfacţii

personale;- negativă – când realizarea sarcinilor este condiţionată de reducerea

satisfacţiilor personale.Pentru realizarea unei antrenări eficiente este necesar ca procesul

motivaţional să aibă următoarele caracteristici:a) să fie complex;b) să fie diferenţiat;c) să fie gradual.

5. Funcţia de control – evaluareEste definită ca ansamblu al proceselor prin care performanţele organizației, a

subsistemelor şi a componentelor acestora sunt măsurate şi comparate cu obiectivele stabilite iniţial; se determină apoi abaterile, cauzele care le-au generat şi apoi modalităţile de înlăturare a abaterilor.

Evaluarea şi controlul implică parcurgerea următoarelor etape:a) măsurarea realizărilor;b) compararea realizărilor cu obiectivele;c) determinarea abaterilor şi a cauzelor care le-a generat;d) determinarea şi aplicarea modalităţilor de corectare a abaterilor.

Pentru ca procesul de antrenare – control să fie eficient acesta trebuie să se deruleze în mod continuu, trebuie să fie preventiv, flexibil şi adaptabil tuturor situaţiilor care intervin.

1.3. Interdependenţele şi dinamica funcţiilor managementuluiAnaliza retrospectivă a funcţiilor managementul a dus la concluzia că pot

apărea modificări ale importanţei acestora de-a lungul timpului. În acest sens se poate aminti faptul că acum 40-50 de ani erau preponderente funcţiile de organizare şi control. Managementul modern specific perioadei actuale consideră ca primordiale funcţiile de antrenare şi previzionare alături de funcţia de organizare. În practica proceselor de management acestea trebuie să fie abordate în întregul lor ţinându-se cont de interdependenţa funcţiilor managementului.

Necesitatea abordării interdependente a funcţiilor managementului este dată şi de caracterul sistemului, astfel orice deficienţă a conducerii firmei se reflectă direct prin reducerea profitabilităţii acesteia. În cadrul organizației o mare importanţă o are studierea preponderenţei pe care o au proceselor managementului în raport cu nivelul ierarhic la care se regăsesc acestea. Studiind în timp variabilele proceselor managementului, acestea au o traiectorie ciclică ondulatorie, intensitatea maximă înregistrându-se la începerea şi încheierea principalelor subdiviziuni temporare folosite în previzionarea activității organizației.

4