Drapelul de statStema ţării

CUPRINS:

1. DATE GENERALE

2. PROIECŢII ALE GEOPOLITICII FEDERAŢIEI RUSE

3. ATUURILE GEOPOLITICE ALE FEDERAŢIEI RUSE

4. SURSE DE RISC ŞI DE CONFLICT

1. DATE GENERALE

LIMBA OFICIALA Rusa (şi altele în republicile federale)

CAPITALA MOSCOVA55°45′ N 37°37′ E

ORAS PRINCIPAL MOSCOVA

PRESEDINTE IURI MEDVEDEV

PRIM / MINISTRU VLADIMIR PUTIN

SISTEM POLITIC Republică federală semi-prezidenţială

SUPRAFATA - Total - % apă

Locul 117.075.200 km²0,5%

POPULATIE  - Total

 - Densitate

Locul 7145.537.2008,5/km²

INDEPENDENTA 12 iunie 1990

MONEDA rubla

În sec 6 – 9 slavii de răsărit – Nipru, Dvina, Oka ,Volga Superioară şi creează în În sec 6 – 9 slavii de răsărit – Nipru, Dvina, Oka ,Volga Superioară şi creează în sec 9 statul vechi rus cu capitala la Kiev. Sub presiunea popoarelor migratoare sec 9 statul vechi rus cu capitala la Kiev. Sub presiunea popoarelor migratoare centrul de greutate al puterii politice şi militare se deplasează spre Moscova în sec centrul de greutate al puterii politice şi militare se deplasează spre Moscova în sec 14 – 15.14 – 15. Unirea cnezatelor are loc în această perioadă în jurul Cnezatului Moscovei. Ivan Unirea cnezatelor are loc în această perioadă în jurul Cnezatului Moscovei. Ivan Cel Groaznic la 1533 – 1584 ia titlul de Ţar introduce autocratismul, include în Rusia Cel Groaznic la 1533 – 1584 ia titlul de Ţar introduce autocratismul, include în Rusia hanatele tătare Kazan şi Astrahan şi inaugurează cucerirea Siberiei. Mihail Romanov hanatele tătare Kazan şi Astrahan şi inaugurează cucerirea Siberiei. Mihail Romanov întemeiază noua Dinastie a Romanovilor (1613 – 1917) şi cucereşte Polonia şi întemeiază noua Dinastie a Romanovilor (1613 – 1917) şi cucereşte Polonia şi Suedia. În sec 16 devine singura putere ortodoxă suverană a Europei, revendică Suedia. În sec 16 devine singura putere ortodoxă suverană a Europei, revendică moştenirea Bizanţului iar Moscova se erijează în “ a treia Romă”. Sub ceilalţi ţari moştenirea Bizanţului iar Moscova se erijează în “ a treia Romă”. Sub ceilalţi ţari Rusia devine o mare putere , au loc reforme, modernizarea instituţiilor după model Rusia devine o mare putere , au loc reforme, modernizarea instituţiilor după model occidental, obţine: ieşire la Marea Baltică (Sankt Petersburg 1703 ) se extinde către occidental, obţine: ieşire la Marea Baltică (Sankt Petersburg 1703 ) se extinde către Asia Centrală, M. Neagră, Spaţiul Danubiano – Pontic iar în sec 19 este cucerită Asia Centrală, M. Neagră, Spaţiul Danubiano – Pontic iar în sec 19 este cucerită Asia Centrală şi anexează regiunea Fl. Amur şi Sahalinul de Nord.Asia Centrală şi anexează regiunea Fl. Amur şi Sahalinul de Nord. Din 1917 – 1928 V. Ilici Lenin, iar din 1928 – 1953 I. V .Stalin. Între 1953 – 1985 Din 1917 – 1928 V. Ilici Lenin, iar din 1928 – 1953 I. V .Stalin. Între 1953 – 1985 au loc evenimente specifice ,R,S,S.au loc evenimente specifice ,R,S,S. În 1985 M.Gorbaciov iniţiază o reformă radicală în URSS ( GLASNOST şi În 1985 M.Gorbaciov iniţiază o reformă radicală în URSS ( GLASNOST şi PERESTROIKA). La 08. 12. 1991, republicile unionale îşi declară independenţa,iar PERESTROIKA). La 08. 12. 1991, republicile unionale îşi declară independenţa,iar PCUS este interzis. Gorbaciov se retrage din funcţie. S-a constituit CSI ( 15 STATE PCUS este interzis. Gorbaciov se retrage din funcţie. S-a constituit CSI ( 15 STATE dintre care s-au retras 3, Ţările Baltice).dintre care s-au retras 3, Ţările Baltice). Sub conducerea lui Vladimir Putin situaţiile conflictuale se rezolvă, se stabilizează Sub conducerea lui Vladimir Putin situaţiile conflictuale se rezolvă, se stabilizează economia, PIB creşte în 2000 cu 8,3%, şomajul 10%, balanţa comercială economia, PIB creşte în 2000 cu 8,3%, şomajul 10%, balanţa comercială excedentară, investiţiile rămân prudente.excedentară, investiţiile rămân prudente.

Împărţirea administrativăFederaţia Rusă este compusă din mai multe entităţi federale – un total de 88 de componente constituente. Acestea sunt:21 republici federale, care se bucură de un mare grad de autonomie în interiorul federaţiei în cele mai multe probleme ale politicii interne şi care corespund în general minorităţilor etnice ale Rusiei;48 de oblasturi (regiuni);7 kraine (ţinuturi);9 okruguri (raioane) autonome ;1 oblast autonom;În plus, mai există două oraşe federale – Moscova şi Sankt Peterburg. De curând au mai fost adăugate şapte districte federale extinse, patru în Europa şi trei în Asia, între diviziunile de mai sus şi nivelul naţional.

În conformitate cu rezultatele recensământului din 2002, populaţia Rusiei se împarte astfel:

ruşi – 79,9% ;tătari – 3,8%;ucrainieni – 2% ;başkiri – 1,2%;ciuvaşi – 1,1%;ceceni – 0,9%;armeni – 0,8%;restul de 10,3% sunt cei care nu şi-au declarat etnia ca şi alţii

sub 0,1% sunt în ordine alfabetică:

Frontierele

frontierele cu Norvegia şi Finlanda,un litoral scurt la Marea Baltică, cu portul Sankt Peterburg, din Finlanda până în Estonia,frontierele cu Estonia, Letonia, Belarus şiUcraina,litoralul Mării Negre, din Ucraina până în Georgia,frontierele cu Georgia şi Azerbaidjan,litoralul Mării Caspice, din Azerbaidjan până în Kazahstan,frontierele cu Kazahstan, China, Mongolia, din nou cu China şi Coreea de Nord.

Litoralul foarte întins permite accesul Rusiei la toate mările lumii şi legături cu toate naţiunile maritime şi la toate strâmtorile:prin nordul Pacificului:

la Marea Japoniei (cu ţărmul de vest al Sahalinului),la Marea Ohoţk (cu ţărmul estic al Sahalinului şi cu Insulele Kurile şila Marea Bering.

prin Strâmtoarea Bering (unde mica insulă rusească Ratmanov (Micul Diomede) este separată de numai câţiva kilometri de apă de insula Marele Diomede aparţinând statului Alaska din SUA),

la Oceanul Arctic, care include: Marea Ciukci (cu Insula Wrangel),Marea Siberiei Răsăritene (cu Insulele Novosibirsk),Marea Laptev,Marea Kara (cu insulele Novaia Zemlia),Marea Barenţ (cu insulele Teritoriul Franz-Josef, portul Murmansk, unde Marea Albă înaintează adânc în continent).

Exclava este constituită de Regiunea Kaliningrad şi are frontiere cu:Polonia la sud şiLituania la nord şi est şi are litoral laMarea Baltică.

Catedrala Sfântul Vasile şi Turnul Spasskaia al Kremlinului din Piaţa Roşie din Moscova.

cazacul Semion Dejniov

Bombardarea Casei Albe din Moscova, 4 – 5 octombrie, 1993.

Vârful vulcanului Avacinski, Kamciatka

Siberia

ECONOMIA La 19 ani de la prăbuşirea Uniunii Sovietice din 1991, Rusia încearcă în continuare să edifice o economie de piaţă funcţională şi să atingă o creştere economică mai ridicată.După dizolvarea URSS-ului, primele semne ale refacerii economice au apărut în Rusia în 1997, arătând influenţele economiei de piaţă. Totuşi, în acel an, criza financiară asiatică a culminat în august în Rusia cu deprecierea rublei. Au urmat creşterea datoriei publice şi scăderea nivelului de trai pentru cea mai mare parte a populaţiei. În anul următor, 1998, recesiunea a continuat. În 1999, economia a început să se refacă. Această refacere a fost favorizată de o rublă slabă, care a scumpit importurile şi a stimulat exporturile. În 1999-2005, creşterea produsului intern brut a fost de aproximativ 6,7%, în special datorită creşterii preţului petrolului, continuării politicii rublei slabe, dar şi creşterii producţiei industriale. În momentul de faţă, Rusia are un excedent comercial uriaş, datorat barierelor protecţioniste la importuri şi corupţiei locale care împiedică intreprinderile mici şi mijlocii străine să importe produse ruseşti fără intermedierea firmelor locale.Dezvoltarea economică a ţării a fost extrem de inegală: regiunea Moscovei contribuie cu o treime din produsul intern brut, în condiţiile în care în regiune este concentrată numai o zecime din populaţia ţării.

Rusia a rămas profund dependentă de exporturile de materii prime, în mod special petrol, gaze naturale, metale şi cherestea, care asigură 80% din totalul exporturilor, lăsând ţara vulnerabila la variaţia preţurilor pe piaţa mondială. În ultimii ani, a crescut foarte mult cererea internă de bunuri de larg consum, aproximativ cu 12% anual în 2000-2005, ceea ce demonstrează întărirea pieţei interne.Pe 1 aprilie 2006, rezervele internaţionale ale Rusiei atinseseră 206 miliarde $ şi existau previziuni pentru creşterea acestei rezerve la 230-280 miliarde $ până la sfârşitul anului şi la 300-400 miliarde $ la sfârşitul anului 2007

PIB-ul 2076 miliarde dolari (2007)

Creşterea PIB-ului 8.1% (2007

PIB-ul pe cap de locuitor $14,600 (2007 est.)

Inflaţia (IPC) 11.9% (2007 )

sub pragul de sărăcie 15.8% (2007 )

Gradul de ocupare a Forţei de muncă : din 75.1 millioane (2007.) dupa ocupatie agricultură 10.8%, industrie 21.9%, servicii 60.1%

Rata şomajului 5.9% (2007)

Volumul exporturilor: 476 miliarde dolari (2008 ) astfel :Netherlands 12.3%, Germany 8.4%, Italy 8.6%, the People's Republic of China 5.4%, Ukraine 5.1%, Turkey 4.9%, Switzerland 4.1% (2006) Ţările de Jos 12,3%,

Volumul importurilor: 302 miliarde dolari (2008) Parteneri de import :Germany 13.9%, the People's Republic of China 9.7%, Ukraine 7%, Japan 5.9%, South Korea 5.1%, United States 4.8%, France 4.4%, Italy 4.3% (2006)

Datoria publică 7% din PIB (2007)

PIB-ul 2076 miliarde dolari (2007)

Creşterea PIB-ului 8.1% (2007

GDP per capita PIB-ul pe cap de locuitor $14,600 (2007 est.) Inflation ( CPI ) Inflaţia (IPC) 11.9% (2007 )

sub pragul de sărăcie 15.8% (2007 )

Gradul de ocupare a Forţei de muncă : din 75.1 millioane (2007.) dupa ocupatie agricultură 10.8%, industrie 21.9%, servicii 60.1%

Rata şomajului 5.9% (2007)

Volumul exporturilor: 476 miliarde dolari (2008 ) astfel :Netherlands 12.3%, Germany 8.4%, Italy 8.6%, the People's Republic of China 5.4%, Ukraine 5.1%, Turkey 4.9%, Switzerland 4.1% (2006) Ţările de Jos 12,3%,

Volumul importurilor: 302 miliarde dolari (2008) Parteneri de import :Germany 13.9%, the People's Republic of China 9.7%, Ukraine 7%, Japan 5.9%, South Korea 5.1%, United States 4.8%, France 4.4%, Italy 4.3% (2006)

Datoria publică 7% din PIB (2007)

Printre problemele economiei Rusiei se numără şi dezvoltarea inegală a regiunilor ţării. În timp ce regiunea capitalei Moscova se dezvoltă explosiv, nivelul de viaţă din zona metropolitană aporiindu-se de cel al celor mai dezvoltate ţări europene, cea mai mare parte a ţării, în special în zonele rurale şi ale populaţiilor minoritare din Asia, a rămas puternic în urmă. Dezvoltarea economică se face sesizabilă şi în alte câteva mari oraşe precum Sankt Peterburg, Kaliningrad şi Ecaterinburg, ca şi în zonele rurale adiacente. ( vezi dezvoltarea BUCUREŞTI) Încurajarea investiţiilor străine este de asemenea o provocare, datorită barierelor legale, culturale, lingvistice şi anumitor particularităţi politice ale ţării. În ultimul timp s-au înregistrat investiţii importante a unor mari investotori europeni, favorizate de preţurile scăzute ale terenurilor şi forţei de muncă, ca şi de ratele de creştere mai ridicate decât în restul Europei. Nivelurile înalte de instruire şi de civilitate ale majorităţii populaţiei, inclusiv ale femeilor şi minoritarilor, atitudinea seculară, structura de clasă mobilă, foarte buna integrare a minorităţilor în curentul cultural principal plasează Rusia mult mai bine decât majoritatea celorlalte aşa numite ţări în curs de dezvoltare şi chiar mai bine decât unele ţări puternic dezvoltate.Cea mai mare parte a uriaşelor averi făcute în Rusia sunt datorate achiziţionării industriilor statului la preţuri foarte scăzute sau de concesiuni avantajoase primite din partea guvernului. Alte ţări şi-au exprimat îngrijorarea în legătură cu aplicarea selectivă a legii împotriva anumitor oameni de afaceri, deşi acţiunile guvernamentale au fost primite pozitiv de marea masă a ruşilor sărăciţi.

2. PROIECŢII ALE GEOPOLITICII FEDERAŢIEI RUSE

Federatia Rusa este un stat nou, care functioneaza intr-un sistem radical schimbat al relatiilor internationale. Odata cu Putin, Moscova si-a reafirmat ambitiile de superputere, generand astfel multiple tensiuni intr-o lume practic noua.

Rusia a dat impresia că se menţine în afara tensiunii globale şi a dat o interpretare asupra conflictului Golfului drept o dispută între OCCIDENT ŞI ISLAM;

A manifestat o anumită nervozitate generată de disputa IRAK;

doreşte să-şi menţină neşifonată imaginea la nivel mondial;

consideră că toate regiunile fierbinţi ale lumii pot atinge interesele Rusiei: Orientul Apropiat şi Mijlociu, Teritoriul fostei URSS – inclusiv r. Moldova, peninsula Coreea, Extremul Orient;

în timp ce occidentul consolidează ordinea liberală mondială, Rusia face paşi siguri către recâştigarea prestigiului pierdut;

prin refacerea imaginii radicale,,dezvoltarea economică, coerenţa afacerilor, şi prestaţia politică doreşte să revină modest, tăcut şi sigur în topul ierarhiei globale a puterii;

doreşte consolidarea CSI deşi este formată din 12 state independente şi a avut unele evoluţii ciudate; în prezent contracarează tendinţa de denunţare a acordului de către ceilalţi 11 lideri care orientează politicile spre NATO şi UE;

Principala preocupare a geopoliticii ruse: "vecinatatea apropiata"

3. ATUURILE GEOPOLITICE ALE RUSIEIÎn prezent, Rusia menţine 4/5 din teritoriul fostei URSS 22.402.200 km2 şi 1/2 din populaţie (1/2 din 276.300.000 loc.) produce 1/2 din produsul naţional brut al acesteia. Îşi menţine atributele de mare putere prin: potenţialul economic, militar, influenţa în lume şi prin faptul că este membru permanent al Consiliului de securitate. Din punct de vedere istoric Rusia este moştenitoarea vechii Rusii, a teritoriului Moscovei, a imperiului rus şi al URSS. Din punct de vedere geopolitic Rusia ocupă o poziţie geografică unică în Eurasia, ceea ce îi dă posibilitatea să joace un rol important în stabilizarea balanţei globale de forţe. Din punct de vedere al ideologiei mondiale, Rusia este depozitoarea unei tradiţii spirituale de multe secole la baza căreia se află intenţia de a întruchipa cele mai înalte idealuri ale dreptăţii. Din punct de vedere al naţionalităţilor Rusia este o comunitate multietnică unită prin soarta istorică a poporului rus şi a celorlalte popoare care cooperează într-un stat unic. Din punct de vedere economic Rusia dispune de un potential puternic incluzând bogăţii intelectuale şi naturale ce-i pot asigura ţării o autonomie optimă. Statul rus a fost şi rămâne multinaţional.

I. RUSIA ESTE O MARE PUTERE GEOSTRATEGICĂ

Fără Rusia nu se poate concepe viitorul ordinii globale; Putere nucleară, transmite sateliţi şi rachete în spaţiu; Poate interveni militar în orice punc al globului Prezintă un avantaj cert, este independentă energetic Constituie împreună cu 11 state CSI(22 ian. 1993); scopurile acestei Uniuni economice sunt:- formarea condiţiilor pentru dezvoltare stabilă;- crearea treptată a spaţiului economic comun;- realizarea în comun a proiectelor de interes reciproc;- soluţionarea în co,um a problemelor de interes ecologic;- lichidarea consecinţelor calamităţilor , catastrofelor;

EVOLUŢIA CSI: 21. Decembrie la ALMA – ATA ( când a semnat şi R. Moldova)

9 state din 12 (fără R. Moldova, Ucraina şi Turkmenistan) sunt parte la Tratatul de securitate colectivă iar din 1998 au sistat participarea la acest tratat. Uzbekistan , Azerdbaidjan,şi Georgia;

după 1997, activitatea CSI se caracterizează prin stagnare, poziţii divergente fapt ce a condus la desfăşurarea unor reuniuni pe tema reformării Uniunii;

CONCURENŢA RUSO - AMERICANĂ: SUA importă peste 50% din petrolul pe care-l consumă; problema principală este asigurarea căilor de transport din Golful Persic, Bazinul Mării Caspice şi M. Chinei;RUSIA – revendică bazinul M. Caspice, zona sa de influenţă istorică; China revendică o mare parte din M. Chinei de sud – teritoriu maritim naţional.

Relaţia SUA-Rusia nu e deloc limpede. După vizita lui Barack Obama la Moscova a urmat turneul lui Joe Biden în Ucraina şi Georgia (nu şi în RM). Întors acasă, vicepreşedintele american a vorbit despre o Rusie pe cale de dispariţie, care „nu îşi mai permite” să-şi ameninţe vecinii;

Conştientă de faptul că Rusia mai are 15-20 de ani de elan geopolitic, e foarte posibil ca Moscova să încerce să concretizeze tocmai în acest interval propria supremaţie. Adică, să se instaleze atât de profund şi „cu acte în regulă” în regiune, încât nicio schimbare de regim să nu o poată afecta major.

Acest lucru este posibil în Georgia sau Ucraina, apoi în RM. De aceea devine imperativă implicarea SUA - America, pentru ale scoate din sfera de influenţă a Rusiei, fără America un asemenea lucru e de neconceput.

Acţionează pentru transformarea "Gazprom" in cea mai mare companie mondiala in domeniu, concentrand controlul asupra celor mai importante sectoare ale economiei. Petrolul si gazele naturale au devenit instrumentele magice ale noii influente strategice ale Rusiei, care au plasat-o in centrul puterii mondiale;

Rusia si-a focalizat atentia, mai ales in ultimii doi ani, asupra "vecinatatilor apropiate" (fostele republici sovietice), unde se afla intr-o concurenta dura cu supraputerea americana, infiltrata prin NATO (in Europa) si prin bazele SUA, in Asia Centrala. Moscova a observat ca - dincolo de perdelele de fum portocaliu din spatiul ex-sovietic - in tari ca Georgia si Ucraina puterea a fost acaparata de grupari de interese, aflate in conjunctie cu unele grupuri occidentale;

Rusia a mai observat ca interesele sale sunt mult mai usor de atins, speculand divergentele economice si politice tot mai mari dintre Uniunea Europeana si Statele Unite. De pilda, in cazul Ucrainei (vecinatate apropiata), SUA incurajeaza intrarea Ucrainei in NATO, in timp ce UE refuza sa o accepte prea curand, in structurile sale;

Belarus si Kazahstan sunt interesate in stabilirea unei "zone economice unficate" cu Rusia. Alte tari - considerate tot din "vecinatatea apropiata" (Armenia, Kargastan, Tadjikistan, Uzbekistan) au manifestat interes pentru investitiile ruse, si doresc ca piata rusa sa se deschida produselor lor, cel putin in aceeasi masura ca cea a produselor occidentale;

Toate aceste tendinte, plus politica energetica a Moscovei, au facut ca "vecinatatea apropiata" sa devina preocuparea principala a geopoliticii Rusiei post-sovietice, aflata in pozitia de arbitru in acest spatiu al concurentei dintre SUA si UE dupa destramarea Uniunii Sovietice.

Indiferent de scenarii, scopurile naţionale ale Rusiei pot fi definite prin menţinerea la nivel maxim a atributelor de mare putere (Statutul de putere nucleară şi locul de membru permanent în Consiliul de Securitate al ONU), întreţinerea complexului nuclear şi neacordarea, În cadrul reformei ONU care se profilează, a dreptului de “VETO” unor posibili noi membri ai Consiliului de Securitate.

Previziunile în domeniul dezvoltării puterii politico-militare a Rusiei sunt sintetizate astfel:- armamentul nuclear va rămâne mijlocul de prevenire garantată a unei agresiuni de anvergură;- elaborarea unui sistem de măsuri politice şi politico-militare care să niveleze superioritatea tehnico-militară a SUA şi aliaţilor săi;- punerea la punct a unor noi procedee de desfăşurare a acţiunilor militare capabile să completeze relativa slăbiciune militară a Rusiei;- concentrarea cercetărilor din domeniul tehnico-militar în direcţii capabile să asigure Rusiei avantaje reale.

II. RUSIA ESTE O MARE PIAŢĂ

Importă: utilaje industriale, mijloace de transport, produse alimentare,produse chimice,textile, produse metalurgice.

Exportă:cărbune, lubrifianţi,gaze naturale lemn, produse din lemn, utilaje industriale, petrol.

România a dispărut complet de pe această piaţă ( locul ei a fost luat de alţi comercianţi);

nu avem nici alte tipuri de legături ( ex. 2 zboruri/ săpt.. Tarom, în timp ce spre Italia 20/ săpt.);

intrarea firmelor pe piaţa românească destul de complicată;

are aproximativ 150 milioane consumatori

Forumul mondial de energie de la OSAKA 2002 – lumea va consuma încă 30 de ani, 30% cărbune, 30% gaze, 20% petrol, 20% nuclear; România mai are rezerve de gaze 14 ani, de petrol 15 ani;

CEI MAI MARI EXPORTATORI DE PETROL DIN LUME

DEPENDENŢA ENERGETICĂ A STATELOR UE: în anul 2020, tarile membre ale Uniunii Europene vor consuma 900 mild.mc.gaze naturale sau dublu fata de consumul din anul 2000.Rezervele de petrol şi gaze naturale sunt distribuite neuniform pe glob, aşa că nevoia de a le controla a generat periodic tensiuni regionale sau chiar mondiale. Nu întâmplător, cele mai importante rezerve de aur negru sau... albastru se află în regiuni nesigure din punct de vedere economic sau politic, de genul Orientului Mijlociu sau Rusiei.Cu toate rezervele de petrol şi gaze din Marea Nordului, bătrânul continent este dependent de importuri astfel:

În prezent, 45% din importul de petrol al UE provine din Orientul Mijlociu;

până în 2030, 90% din consum urmând să fie acoperit din importuri.

40% din importurile de gaze ale UE provin din Rusia,

30% din Algeria

până în 2030, între 60% şi 80% din importuri urmand sa fie furnizate de Rusia.Ţările de la Marea Caspică depind de sistemul de conducte al Rusiei şi din acest motiv ele nu obţin preţul pieţei pentru exporturile lor de ţiţei sau gaze.

Din resurse proprii, UE îsi asigura sub 50% din necesarul de energie. La orizontul anului 2030, importurile se vor situa la 84% din totalul cererii de gaze naturale, 88% la pacura, 66% la carbune sau un total de 67% raportat la energie. State ca Suedia, Polonia, Republica Ceha, Statele Baltice îsi pot acoperi peste 50% din necesar din resurse interne. Marea Britanie si Olanda nu depend însa de importul de resurse .Cand vorbim de reserve naturale, se poate observa clar distributia geografica inegala a rezervelor geologice de combustibili fosili. De pilda, din totalul mondial, UE poseda numai 75 mild.tec sau mai putin de 5% din rezervele cunoscute, iar din acestea 70 mild.tec sunt carbuni (localizati în special în Germania – 80% din lignit si 92% din huila). Rezervele de gaze naturale (4 mild mc sau 1,8% din rezervele la nivel mondial) sunt concentrate în Olanda si Marea Nordului. Petrolul este prezent în apele Marii Britanii si ale Marii Nordului, totalizând 1,3 mild.tec.

Pornind de la noile realitati geopolitice, politica externa rusa a inregistrat in ultimii ani o serie de modificari fundamentale.

III. RUSIA ESTE O PUTERE ECONOMICĂ

După dizolvarea URSS-ului, primele semne ale refacerii economice au apărut în Rusia, în 1997, arătând influenţele economiei de piaţă. Totuşi, în acel an, criza financiară asiatică a culminat în august, în Rusia, cu deprecierea rublei. Au urmat creşterea datoriei publice şi scăderea nivelului de trai pentru cea mai mare parte a populaţiei. În anul următor, 1998, recesiunea a continuat.

Evolutia economica în perioada 1999-2008, este impresionanta: cresterea economica din 1999 pina azi e de 22 de ori, investitiile au crescut de 7 ori, venitul populatiei de 2,5 ori.

-Conform datelor oficiale, in anul 2008, cresterea PIB-ului a atins 8,1% iar cresterea salariului mediu a fost de 16,2% pana la 18%. Dupa al 10-lea an de crestere economica consecutiva, primul ministru Putin anunta ca acesta este doar inceputul, iar faptul ca  Rusia “a intrat in clasa celor sapte mari economii ale lumii", nu-l multumeste.

- In proiectul lui Putin, Rusia trebuie sa devina pina in 2020 una dintre cele mai mari puteri economice si militare ale lumii, economia trebuie sa se transforme dintr-una bazata pe export de materie prima, intr-una  moderna, bazata pe productia de inalta tehnologie si educatie; 60% din populatia tarii trebuie sa se transforme in clasa de mijloc, mortalitatea trebuie sa scada drastic iar speranta de viata trebuie sa ajunga la 75 de ani.

- Important e faptul ca prioritatea numarul unu a acestui proiect este "investitia in capitalul uman": Rusia anului 2020 "trebuie sa fie una dintre cela mai atractive tari ale lumii".

-fata de "parteneri", Rusia si-a indeplinit responsabilitatile si respecta tratatele internationale Şi-a retras bazele din Cuba si Vietnam. Este nemulţumită de noile baze americane in Romania si Bulgaria si o a treia zona de aparare antiracheta in Polonia, care este in curs de construire". “ Din aceste motive, industria militara ramine pentru Rusia una  prioritara.

IV. RUSIA ESTE O MARE PUTERE CULTURALĂ

nu are nevoie de confirmare pe plan extern;

influenţa culturii după 1945 în sistemul comunist;

în domeniul literaturii, artei – realizări de vârf;Inflenţă asupra României:

între 1831 – 1832 Noua organizare a Principatelor Române – se impun Regulamentele organice; ( după pacea de la Adrianopole 1829)

- noua versiune identitară este anti-americană şi anti-occidentală.

- Nu există legături mai sacre decât legăturile dintre fraţi” (N. V. Gogol, citat de Dmitri Medvedev în scrisoarea către ucraineni)

V. SLĂBICIUNILE RUSIEI: săracă financiar pentru a suporta o dezvoltare pe cont propriu; contează pe sprijinul UE care este cel mai important partener economic; Anul trecut, Rusia a pierdut nu mai putin de 780.000 de locuitori - adica 0,5% din populatie - iar analistii apreciaza ca tendinta de scadere va continua cel putin inca un deceniu; PIB rus este de cinci ori mai mic decat cel al Chinei, de aproximativ sapte ori mai mic fata de cel al Frantei si nu reprezinta decat 2,5% din cel al SUA ; Pentru a recastiga terenul pierdut in plan economic, Rusia ar trebui sa mentina, timp de 15 ani, un ritm de crestere de 10% pe an ; prezenta sa in G8 nereprezentand decat o concesie facuta puterii sale militare; involutia demografica a Rusiei este insotita de o imbatranire a populatiei si de o agravare a starii de sanatate a acesteia; rata a mortalitatii exceptionala in randul populatiei masculine. Potrivit cotidianului Liberation, speranta de viata a unui rus nu depaseste 60 de ani (fata de 72 de ani, pentru o rusoaica); Statisticile arata ca un rus bea, in medie, trei sticle de vodca pe saptamana; sistemul medical cat si cel de asigurari sociale au cunoscut, la randul lor, o adevarata prabusire ; dezvoltarea inegală a regiunilor ţării. În timp ce regiunea capitalei Moscova se dezvoltă exploziv, nivelul de viaţă din zona metropolitană apropiindu-se de cel al celor mai dezvoltate ţări europene, cea mai mare parte a ţării, în special în zonele rurale şi ale populaţiilor minoritare din Asia, a rămas puternic în urmă. Cu o creştere economică de 8% în ultimii ani, PIB-ul Rusiei se va contracta cu 2,2% anul acesta, potrivit estimărilor optimiste. În funcţie de nivelul preţurilor la petrol şi gaze naturale, contracţia poate fi chiar mai mare, de 5% sau chiar 10%. Rata şomajului era de 7,7% în luna noiembrie a anului trecut, cea mai ridicată din 2005 încoace, ceea ce înseamnă că 5, 8 milioane de ruşi sunt în şomaj.

3. SURSE DE RISC ŞI DE CONFLICT

Primul tip de conflict - cel etnic - s-a manifestat plenar mai ales in Caucaz, Moldova, Tadjikistan si Cecenia, unde a degenerat in adevarate "razboaie".

Al doilea tip de conflict post-sovietic a fost cel determinat de lupta pentru controlul resurselor energetice si economice. Acest gen de conflict s-a dezvoltat in primul rand in spatiul Marii Negre, acolo unde Statele Unite au intervenit din plin.

Al treilea tip de conflict este legat de incalcarea flagranta a drepturilor omului si s-a manifestat mai ales in republicile ex-sovietice in care conducatorii au continuat sa exercite o putere dictatoriala. Represiunea contra pluralismului politic si religioas a creat tensiuni enorme in Azerbaidjan, Kazahstan si Uzbekistan, precum si amenintari cu instabilitatea si actiunile de tip terorist in Asia Centrala si Caucaz.

In sfarsit, al patrulea tip de conflict este legat de granitele cu tarile din afara spatiului sovietic, granite penetrate de imigrantii ilegali sau de traficantii de droguri. Asa cum se intampla, de pilda, la frontiera sino-rusa, sau ruso-afgana

Mişcarea islamistă antirusească a cuprins întregul Caucaz: Osetia de Nord, Daghestan, Inguşetia, Kabardino-Balkarra, Krasnodar şi Stavropol. De asemenea, grupările islamice fundamentaliste acţionează în Abhazia şi defileul Pankisi din Georgia precum şi în republicile ex-sovietice din Asia Centrală unde au susţinere masivă în rândul populaţiei locale şi urmăresc înlăturarea de la putere a regimurilor autoritare pro-ruse. Tot Caucazul este un furnicar de acţiuni antiruse iar acţiunile în forţă ale Federaţiei Ruse produc drept consecinţe sute de localităţi distruse, zeci de mii de victime, sute de mii de refugiaţi. Comunitatea internaţională este relativ resemnată făcând o asociere între terorismul islamic şi cel cecen.A doua categorie de riscuri care ameninţă serios atuurile de mare putere ale Rusiei este produsă de avalanşa de „revoluţii colorate” ce au avut loc în unele state aparţinând C.S.I. (Georgia, Ucraina şi Kirghistan).

Puternica mişcare separatistă din Cecenia îşi are rădăcinile în turbulenta istorie a politicii ruse şi ţariste în regiune. Cecenii, popor musulman cu o lungă tradiţie în lupta pentru libertate, au opus o vie rezistenţă ruşilor. În noiembrie 1991, după lovitura de stat eşuată de la Moscova, liderul ales Djokar Dudaev, fost general rus, a proclamat suveranitatea Ceceniei. Dudaev dorea să unifice popoarele islamice din cele 9 republici ruse şi regiuni autonome din Rusia şi Georgia, pentru a porni un “război sfânt” împotriva Rusiei. Eforturile politice ale guvernului rus de a ţine în frâu republica secesionistă au fost fără succes.

Rusia-Cecenia Puternica mişcare separatistă din Cecenia îşi are rădăcinile în turbulenta istorie a politicii ruse şi ţariste în regiune. Cecenii, popor musulman cu o lungă tradiţie în lupta pentru libertate, au opus o vie rezistenţă ruşilor. În noiembrie 1991, după lovitura de stat eşuată de la Moscova, liderul ales Djokar Dudaev, fost general rus, a proclamat suveranitatea Ceceniei. Dudaev dorea să unifice popoarele islamice din cele 9 republici ruse şi regiuni autonome din Rusia şi Georgia, pentru a porni un “război sfânt” împotriva Rusiei. Eforturile politice ale guvernului rus de a ţine în frâu republica secesionistă au fost fără succes

Atacurile separatiştilor ceceni au luat forma unor acţiuni sinucigaşe, atacuri asupra staţiilor de metrou sau luarea de ostateci. Sunt cunoscute evenimentele din 2002, când un comandou cecen format din 41 de combatanţi (19 femei) au luat ostateci 800 de persoane la un teatru din Moscova. După 57 de ore, forţele speciale ruseşti au intervenit , i-au ucis cu un gaz special pe terorişti, dar au murit şi 129 de ostatici. De asemenea, un eveniment la fel de grav s-a petrcut în prima zi de şcoală, pe data de 2 septembrie 2004, în Osetia de Nord, oraşul Beslan (70.000 de locuitori). Un comandou cecen format din 17 combatanţi mascaţi şi înarmaţi, fanatici (purtau veste dinamitate cu explozibil) au luat ostatici 200 de copii şi 40 de adulţi, i-au sechestrat în sala de sport şi au cerut eliberarea camarazilor arestaţi în republica vecină Inguşeţia. peste 550 de persoane au fost rănite şi 150 ucise în finalul crizei ostaticilor din Osetia de Nord.

Poporul caucazian osetin este despărţit în două provincii: Osetia de Nord (600.000 locuitori) parte componentă a Federaţiei Ruse şi Osetia de Sud (100.000 locuitori dintre care 65% osetini şi 35% gruzini) care aparţine Georgiei. Proclamarea independenţei de către Osetia de Sud a atras după sine intervenţia Georgiei iar conflictul militar s-a stins în 1993 când Georgia a aderat la C.S.I. În 1996, cu sprijinul Rusiei s-a semnat „Memorandumul ruso-gruzino-osetin cu privire la asigurarea securităţii şi încrederii între părţi”

Tensiunile între cele doua naţiuni caucaziene din cadrul Federaţiei Ruse (care durează din epoca ţaristă) au fost reiterate de solicitările populaţiei inguşete de a reveni pe un teritoriu de unde, aproximativ 100.000 de oameni au fost deportaţi în 1944, din ordinul lui Stalin (care a vrut să pedepsească populaţia inguşă acuzată de colaboraţionism cu trupele germane). Atunci o mare parte din teritoriul Inguşetiei a fost ocupat de osetini şi încorporat ulterior în Osetia de Nord. în noiembrie 1992 inguşii musulmani au lansat atacuri având baza de pornire în republica lor pentru a recâştiga regiunea Prigorodnii pe care guvernul sovietic o concesionase osetinilor. Ruşii au replicat cu o intervenţie masivă incluzând unităţi de cazaci în sprijinul osetinilor ortodocşi. “În noiembrie 1992 satele inguşe din Osetia au fost înconjurate şi asupra lor s-a tras cu tancurile ruse. Cei care au supravieţuit au fost omorâţi sau luaţi ostateci.”Rusia a folosit acest conflict pentru a-i ameninţa pe ceceni, aliaţi ai inguşilor, fapt ce s-a şi materializat în 1994 când Rusia a lansat un atac militar pe scară largă asupra Ceceniei. În noiembrie 1995 între cele două provincii s-a semnat un acord care prevede renunţarea la pretenţiile teritoriale; totuşi, problema refugiaţilor (circa 60.000 în 1992) a rămas nerezolvată. La începutul anului 1998, conflictele armate de mică intensitate dintre osetini şi inguşi, osetini şi ceceni (atacuri asupra refugiaţilor, răpiri, ciocniri la graniţă) continuă.

Republica Daghestan şi Republica Cecenă (ambele subiecţi ai Federaţiei Ruse) doresc să-şi asigure supremaţia în regiune. Cecenia consideră că în vecinătatea sa există o republică prorusă, folosită ca bază pentru executarea majorităţii acţiunilor diversioniste menite să destabilizeze situaţia internă şi să demonstreze incapacitatea de autoconducere a Ceceniei. Conducerea Republicii Daghestan nu este de acord cu modalităţile în care acţionează liderii ceceni pentru afirmarea independenţei totale faţă de Federaţia Rusă şi consideră că are obligaţia de a-şi spori măsurile de securitate, având în Cecenia un vecin agresiv şi imprevizibil. În Republica Daghestan s-a creat un grup de comandă în replică la comandourile cecene. Membrii grupului, intitulat “Miliţia Populară”, susţin că răpirile în Cecenia au dobândit caracter de masă, în prezent peste 100 de cetăţeni din Daghestan fiind ostateci în Cecenia şi ei vor lupta până când toţi cetăţenii din Daghestan, prizonieri în Cecenia, vor fi eliberaţi.

Ucraina - Crimeea.

Crimeea, ţinut tătar anexat în 1783 de Ecaterina a II-a, a fost transferată Ucrainei în 1954. Legalitatea acestui act este contestată după separarea Ucrainei de Rusia. Crimeea a fost practic golită de tătari, deportaţi în Asia Centrală, din ordinul lui Stalin, sub acuzaţia de colaboraţionism cu germanii. Populaţia majoritară este rusă (67% din 1,7 milioane), ucrainienii reprezintă 25% din populaţie, iar tătarii sunt în jur de 100.000. Tătarii deportaţi doresc să se întoarcă pe pământul strămoşesc, însă întâmpină opoziţia ucrainienilor. De la referendumul din 1991, Regiunea Autonomă Crimeea s-a pronunţat pentru transformarea sa în republică desprinsă de Ucraina. În 1992, parlamentul Ucrainei (Rada) a respins votul Rusiei de anulare a decretului din 1954. Tendinţa de secesiune a Crimeii pe criterii etnice este susţinută de Rusia, în replică la manifestările tot mai evidente de independenţă a Ucrainei în cadrul CSI. Implicarea organizaţiilor de securitate internaţionale în conflictul politic a fost mai mult simbolică “Bătălia pentru Crimeea” s-a instalat şi în peninsulă, formaţiunea “Mişcarea pentru Republica Crimeea” susţinând ideea anulării deciziei de separare a Crimeii de Rusia.

Turkmenistan. Principalele ameninţări la adresa securităţii naţionale derivă din nemulţumirile populare determinate de regimul autoritar al preşedintelui Niyayov, din dificultăţile trecerii la economia de piaţă, chiar în condiţiile existenţei bogatelor rezerve de petrol şi din problemele socio-economice şi socio-politice determinate de degradarea ecosistemului Mării Azov şi a râului Amu Daria, ducând la extinderea deşertului Kara Kum pe 2/3 din suprafaţa ţării. Poluarea apei râului Amu Daria a determinat şi dispute politice cu Uzbekistanul.

Tadjikistanul. Colapsul Uniunii Sovietice a generat venirea la putere în Tadjikistan a unui guvern comunist. Acest guvern a fost contestat în primăvara anului 1992 de o opoziţie compusă din grupuri regionale şi etnice rivale incluzând deopotrivă laici şi islamici. Opoziţia, susţinută cu arme venite din Afganistan, a izgonit în septembrie 1992, guvernul pro-rus din capitala ţării Duşanbe. Guvernele Rusiei şi Uzbekistanului au reacţionat avertizând asupra răspândirii fundamentalismului islamic. în noiembrie 1992, Rusia, Uzbekistan, Kazahstan şi Kirghistan au fost de acord cu o intervenţie militară rusă, în aparenţă pentru menţinerea păcii, însă în realitate pentru a participa la război.

Uzbekistan. Uzbekistanul, ţara a cărei populaţie reprezintă dublul celei din Tadjikistan, Turkmenistan şi Kirghistan, luate împreună, intenţionează să-şi consolideze sfera de influenţă în Asia Centrală şi să devină o mare putere. Această tendinţă de a deveni “un jandarm regional” este încurajată de Rusia. Pe de altă parte, Uzbekistanul se opune unei prezenţe ruseşti puternice în zonă şi este interesată în cooperarea cu Rusia mai mult în domeniul combaterii fundamentalismului islamic. În Uzbekistan trăiesc aproximativ un milion de tadjici, şi guvernul s-a implicat în războiul civil din Tadjikistan, împotriva opoziţiei, de teamă ca haosul din această ţară să nu aibă ecou şi în Uzbekistan. Însă această acţiune nu a adus beneficii - nici de natură politică, nici economică Uzbekistanului.Faptul că naţionaliştii uzbeci pun în discuţie însăşi existenţa statului Tadjikistan şi tind să îl considere o regiune autonomă a Uzbekistanului (aşa cum a fost până în 1929), este de natură să creeze tensiuni între cele două state. Deşi este o ţară bogată în petrol, slaba gestionare a resurselor şi regimul autoritar al preşedintelui Islam Karimov determină tensiuni sociale.

Kirghistan. Arestarea conducătorilor din opoziţie, a jurnaliştilor şi încălcarea dreptului la libera exprimare determină o poziţie reticentă a ţărilor occidentale faţă de această ţară săracă, ce are mare nevoie de asistenţă internaţională în vederea rezolvării problemelor economice cu care se confruntă.Afirmaţiile micii, dar puternicei comunităţi ruse privind încălcarea drepturilor minorităţilor au dus la deteriorarea relaţiilor comerciale şi cu Moscova.Populaţia uzbekă din Kirghistan reprezintă aproximativ 13%, şi tensiunile etnice, în special în regiunea Osh, pot genera conflicte între Kirghistan şi Uzbekistan, mai ales pe fondul nemulţumirilor economice.

Armenia - Azerbaidjan. Un război între ortodocşi şi musulmani, având ca actori principali armenii din enclava Nagorno-Karabah şi populaţia din Azerbaidjan. Guvernul Armeniei a fost un participant secundar iar Rusia, Turcia şi Iranul au avut implicări nesemnificative. Un mare rol în susţinerea armenilor l-a jucat diaspora armeană din Europa Occidentală şi America de Nord. Luptele au început în 1988 şi s-au intensificat în 1991-1992 când armenii au avansat rapid ;n teritoriul Azer. :n această situaţie, opinia publică turcă a devenit mai activă şi a făcut presiuni asupra guvernului turc pentru a sprijini rudele sale etnico-religioase. în vara şi toamna lui 1993 ofensiva armeană care se apropia de frontiera iraniană a generat reacţii violente atât din partea Turciei dar, mai ales, din partea Iranului. Criza a fost uşurată de negocierile care au avut loc la Moscova între reprezentanţii Turciei, Armeniei şi Azerbadjanului sub presiunea americană asupra guvernului armean şi sub presiunea guvernului armean asupra celor din Nagorno-Karabah. Armenia a semnat toate acordurile economice şi militare ale C.S.I. şi a permis trupelor ruse să staţioneze pe teritoriul său. Sprijinul rus pentru armeni i-a influenţat pozitiv şi pe azeri.în iunie 1993, liderul naţionalist azer Abulfez Elchibey a fost înlăturat printr-o lovitură de stat şi înlocuit cu fostul comunist Gaider Aliev. Acesta a îmbunătăţit relaţiile cu Rusia, a permis trupelor ruse să staţioneze pe teritoriul Azerbadjanului.

Mişcarea islamistă antirusească a cuprins întregul Caucaz: Osetia de Nord, Daghestan, Inguşetia, Kabardino-Balkarra, Krasnodar şi Stavropol. De asemenea, grupările islamice fundamentaliste acţionează în Abhazia şi defileul Pankisi din Georgia precum şi în republicile ex-sovietice din Asia Centrală unde au susţinere masivă în rândul populaţiei locale şi urmăresc înlăturarea de la putere a regimurilor autoritare pro-ruse. Tot Caucazul este un furnicar de acţiuni antiruse iar acţiunile în forţă ale Federaţiei Ruse produc drept consecinţe sute de localităţi distruse, zeci de mii de victime, sute de mii de refugiaţi. Comunitatea internaţională este relativ resemnată făcând o asociere între terorismul islamic şi cel cecen.A doua categorie de riscuri care ameninţă serios atuurile de mare putere ale Rusiei este produsă de avalanşa de „revoluţii colorate” ce au avut loc în unele state aparţinând C.S.I. Voi face referiri la revoluţiile recente din Georgia, Ucraina şi Kirghistan.În consecinţă, Caucazul de Nord este precum un butoi cu pulbere ;n care un conflict dintr-o republică poate declanşa o conflagraţie regională care va angaja, cu siguranţă, Rusia într-o confruntare prelungită cu lumea musulmană. Se pot forma ;n zonă temporar, unele coaliţii, pe de o parte Georgia, Armenia,Nagorno-Karabah şi Osetia de Nord creştine, împotriva Azerbaidjanului, Abhaziei, Ceceniei şi Inguşetiei musulmane. Aceste conflicte constituie episoade ale luptelor ce datează de secole între imperiul rus şi cel otoman pentru controlul regiunii Mării Negre şi a Caucazului şi, deopotrivă, a intensului antagonism existent între armeni şi turci, instalat încă deceputul secolului XX când armenii au fost masacraţi de turci. Concentrându-ne atenţia asupra Caucazului, bazinului Mării Caspice, Orientului Mijlociu şi Balcanilor, constatăm existenţa unei adevărate competiţii în promovarea intereselor geostrategice atât ale S.U.A. cât şi ale Rusiei, urmărindu-se cel puţin două mize: una economică şi alta politico-militară. Miza economică excepţională o reprezintă pentru S.U.A. şi aliaţii săi resursa de hidrocarburi şi utilizarea unor regiuni drept culoar de tranzit al materiilor prime dinspre Caucaz spre Occident. :n ceea ce priveşte Rusia, aceasta cu siguranţă va ;ncerca să reuşească, ;n mare parte, să joace rolul dominant atât ;n bazinele petroliere din Marea Caspică cât şi asupra coridoarelor de transport, existând şansele ca Moscova să considere Caucazul zona sa naturală de influenţă, iar Balcanii, prin unele similitudini culturale şi religioase drept un posibil “come back” în această zonă.