Curs IgienaIntroducere

Dr Cirnatu Daniela

Definitie. Generalitati

IGIENA este ştiinţa păstrării şi promovării stării de sănătate a comunităţilor umane, fiind ramura de bază a medicinei preventive.

Numele ei provine de la Hygeea- personifică zeiţa sănătăţii, fiica lui Asklepios, zeul medicinei, în mitologia greacă

Asklepios a rămas simbolul medicinei curative, iar Hygeea - emblema sănătăţii.

Definiţii

Sănătatea - “integritatea funcţiilor organismului, adică o bunăstare fizică, mentală şi socială şi nu numai absenţa unei boli sau infirmităţi” (OMS)

Sănătatea este rezultatul interacţiunii dintre zestrea biologică, genetică a omului şi condiţiile mediului său de viaţă şi de activitate.

Boala reprezintă o neadaptare sau o deficienţă de apărare a organismului ca şi absenţa reacţiei la stimulii la care organismul este expus.

Starea de sănătate şi disconfort – boală, incapacitate, invaliditate şi terminând cu decesul.

Factori endogeni – sunt reprezentaţi de sex, rasă, vârstă, caracteristicile biologice, receptivitatea la infecţii ereditare şi caracteristicile demografice ale populaţiei.

Factori comportamentali – anturaj, mijloace financiare, factori de mediu, experienţa individuală.

Stilul de viaţă cuprinde obiceiurile alimentare, consumul de alcool, consumul de droguri, fumatul, stresul, sedentarismul, comportamentul sexual

Mediul este: “totalitatea factorilor din afara organismului prezenţi la un moment dat şi care acţionează asupra omului şi activităţii sale

Factori de mediu:

Fizici – temperatura, umiditatea, radiaţii, zgomote.

Geodinamici – zona geografică.

Chimici

Biologici – bacterii, fungi, paraziţi.

Mediul socio – economic – pragul de sărăcie, stilul de viaţă alimentar, condiţii de viaţă şi muncă precum şi nivelul de instruire.

Factorii de mediu pot acţiona:

Sanogen: când îndeplinesc anumite condiţii de calitate (aer curat, apa potabilă, alimente bune)

Patogen:

Factori etiologici (cauzali): prezenţa lor este obligatorie pentru producerea bolii. Exemplu: bolile infecţioase

Factori de risc: se asociază cu frecvenţă crescută a factorului etiologic în declanşarea bolii; singuri, nu produc boala.

Dacă apar pe lângă factorii etiologici, boala se manifestă mai devreme, se agravează, conduce spre deces (eventual).

Factorii de mediu si organismul

relatia doza efect in functie de care efectele aparute pot fi acute, cronice sau tardive

Efectele acute

– expunere la concentratie foarte mare o perioada scurta de timp (minute, ore)

- sunt accidentale

Cronice

expunere la concentratie moderat crescuta fata de concentratia maxima admisa, dar o perioada mai mare de timp

cel putin 3 luni.

Tardive

– apar la cocentratii mici cu o latenta foarte mare de ani, decenii.

- efecte cancerigene.

In functie de relatia doza efect pot fi:

Efecte cu prag – apar cand se depaseste un anumit nivel , concentratia atinsa in organism

Ex efectele toxice sunt induse de expunerea organismului si apar dupa depasirea anumitor concentratii ale plumbemiei.

Efecte fara prag – orice doza, concentratie poate induce efectul cancerigen.

Studii de impact al factorilor de mediu asupra sănătăţii

Identificarea pericolului existent în mediu: factor de mediu care poate afecta sănătatea în anumite condiţii. Exemple: centrală atomo-electrică, fabrică ce elimină toxice în aer, apă, sol.

Definirea riscului: probabilitatea de apariţie a unui efect nedorit.

Stabilirea expunerii populaţiei la factorul respectiv: tipul expunerii, magnitudine, căi de pătrundere în organism, timpul de expunere (în funcţie de amplasare: rural / urban).

Stabilirea populaţie expuse: prin determinarea concentraţiei toxicului.

Stabilirea persoanelor cu risc maxim: femei (aerul în bucătărie este mai prost decât în exterior...), copii (rată metabolică mare, cu risc mare de absorbţie), bolnavi, bătrâni.

Date privind expunerea se obţin prin:

Determinarea concentraţiei toxinelor: metodă imprecisă.

Markeri de expunere (biologici):

Markeri de încărcare a organismului cu xenobiotice (substanţe străine)

Markeri de efecte: evidenţiază modificările. Exemple: CO – carboxi-Hb.

Markeri de susceptibilitate: stabilirea persoanelor cu risc crescut. Exemplu: iritabilitate bronşică.

Monitorizare individuală: se poartă un monitor.

Studiile epidemiologice descriptive

Descriu distribuţia în populaţie a factorilor de risc şi/sau de protecţie a bolilor şi/sau a deceselor în funcţie de o serie de caracteristici de persoană, spaţiale şi de timp.

Permit elaborarea ipotezelor epidemiologice

Studiile epidemiologice analitice

Verifică existenţa sau inexistenţa factorilor de risc şi a bolii

Au caracter observaţional

Permit verificarea ipotezelor epidemiologice

Studiile de cohortă

Studiile de tip caz - control

Studiile de cohortă

De tip 1

Studiile de cohortă

De tip 2

Studiile epidemiologice de cohortă

Tip 1: - nu se alege lotul martor

- cele două loturi se diferenţiază singure

Tip 2: - cele două eşantioane se aleg din 2 populaţii diferite: expuşi la factor de risc şi neexpuşi la factor de risc

- selecţia prin metoda aleatorie

Se utilizează mai ales când frecvenţa bolii în populaţie este crescută

Sunt studii prospective

Avantajele studiilor de cohortă

Permit urmărirea modului de acţiune a factorilor de risc pe toată perioada studiului şi efectul lor asupra sănătăţii

Permit evaluarea directă a riscului relativ şi atribuabil

Există mai puţine riscuri de concluzii false

Expuşii şi nonexpuşii la factorul de risc sunt selectaţi înainte de a se cunoaşte efectul, deci măsura riscului nu este distorsionată de prezenţa bolii

Dezavantajele studiilor de cohortă

Durata mare de timp

Număr mare de subiecţi dificil de urmărit timp îndelungat

Pot apare modificări ale dimensiunii şi structurii loturilor

Modificări în timp ale criteriilor de diagnostic şi în definiţia bolilor

Costul ridicat

Sunt dificil de repetat

Calcularea riscului

Calcularea riscului

Riscul bolii la expuşi: p1=a/a+b

Riscul bolii la neexpuşi: p0=c/c+d

Riscul relativ (RR): de câte ori este mai mare proporţia persoanelor bolnave în rândul celor expuşi la factorul de risc faţă de proporţia bolnavilor în rândul celor neexpuşi la factorul de risc

RR=p1/p0

Interpretarea riscului relativ

Se face în raport de

cifra 1

Riscul atribuibil

Cu cât este mai mare frecvenţa efectului nedorit la cei expuşi faţă de neexpuşi

Ra=p1-p0

Ra<0 Factor de protectie

Ra=0 Factor indiferent

Ra>0 Factor de risc

Studiile de tip caz-control

Avantajele anchetei caz-control

Durata mica a studiului

Numar mic de subiecti necesar in studiu

Cost scazut

Aplicabil la boli rare

Facilitarea efectuarii studiului

Permit analiza mai multor factori concomitent sau a mai multor nivele de expunere

Permit repetarea studiului

Dezavantajele anchetei caz-control

Nonraspunsul care nu tine de dorinta persoanei de a participa

Documente medicale incomplete

Dificultatea de a constitui un grup martor acceptabil

Ancheta se adreseaza persoanelor in viata sau tocmai decedatilor de boala M care au avut o boala mai severa probabil si o expunere mai intensa

Nu permit masurarea directa a RR

Erorile sistematice (bias) sau nesistematice (aleatorii) pot apare mai des

Este focalizat mai mult pe grupuri decat pe indivizi

Este un studiu cu design complet

Concepte de definit: - de masurare

- de analiza si inferenta ecologica

Masuratorile ecologice pot fi clasificate in trei grupuri:

Masuratori agregate (ex. Medii, proportii care sunt observatii derivate de la indivizii componenti ai fiecarui grup ex. Frecventa fumatorilor, mediana venitului familiilor)

Masuratori de mediu – caracteristici fizice ale locului care traiesc sau muncesc membrii fiecarui grup. Fiecare masuratoare de mediu are un analog la nivel individual diferit la membrii grupului (doze)

Masuratori globale – sunt atribute ale grupurilor pentru care nu se pot face distributii le nivel individual (densitatea populatiei, nivelul dezvoltarii sociale)

Argumente pentru studii ecologice

Costul redus: datorita utilizarii surselor secundare

Previne limitele masurilor in studiile la nivel individual

Pot evidentia variatiile importante legate de media expunerii intre grupuri, acoperind un numar mare de zone.

Studiile epidemiologice experimentale si operationale

Controleaza o ipoteza elaborata in cadrul anchetelor descriptive si verificata analitic

Sunt singurele studii care pot dovedi relatia cauzala sau eficacitatea unor decizii diagnostice sau terapeutice

Domeniile de aplicare

Evaluarea eficacitatii vaccinurilor noi in protectia populatiei impotriva bolilor transmisibile

Experimentarea in vederea introducerii in practica medicala a unor medicamente noi, duoa ce acestea au fost verificate in laborator si pe animale de experienta

Metodologia studiilor experimentale si operationale

Deosebiri fata de studiile analitice:

- factorul de risc este controlat de epidemiolog. Acesta constituie un lot martor si un lot test asemanator. Lotului test i se administreaza factorul de risc. Lotului martor i se administreaza placebo.

- alcatuirea lotului martor si a lotului test este mai usoar, putandu-se realiza 2 loturi identice

- din motive etice, este aproape imposibil experimentarea factorilor de risc. Este posibila experimentarea factorilor de protectie (vaccinuri)

- administrarea factorului de risc sau de protectie se poate face direct.

Pentru a elimina distorsiunile experimentul trebuie sa se faca prin metoda “simplu orb” sau “dublu orb”.

Metoda “simplu orb”:

- se lucreaza cu 2 loturi identice, unui lot I se administreaza produsul activ, celuilalt placebo.

- experimentatorul cunoaste care din cele doua produse este activ si inactiv.

Datorita acestui fapt pot apare 2 grupuri de erori:

1. atentia cu care experimentatorul urmareste cele doua loturi, atentia acordata fiind mai mare lotului test, care poate fi sesizata de persoanele din cele doua loturi sau experimentatorul nu sesizeaza anumite simptome care apar in lotul martor

2. modul de redactare si comunicare a rezultatelor este influentat de faptul ca experimentatorul cunoaste produsul activ si la ce trebuie sa se astepte din partea lui.

Metoda “dublu orb”

Nici loturile si nici experimentatorul nu cunosc care este produsul activ si care placebo.

Ambalajele sunt identice, dar cu numere de serie diferite.

La comunicarea rezultatelor se indica si numarul de serie al produsului administrat si numai conducatorul experimentului cunoaste care este produsul activ.

Erorile sunt reduse.

Schema generala a unui studiu experimental

Se aleg doua loturi de subiecti cat mai asemanatoare intre ele

Se administreaza unui lot produsul activ

Se administreaza lotului martor un produs cu caracteristici similare, dar fara componenta activa (placebo)

Administrarea este de preferat sa se faca prin metoda dublu orb

Se consemneaza rezultatele aparute si se calculeaza: riscul bolii la expus, riscul bolii la neexpusi, RR, Ra se interpreteaza aceste valori

Se efectueaza testarea statistica a deosebirilor constatate (U, T X2)

Se efectueaza inferenta epidemiologica pentru stabilirea intervalului de incredere al riscurilor in populatia globala.

Profilaxia:

Primară: factorii patogeni trebuie cunoscuţi, selectaţi, factorii sanogeni trebuie promovaţi. Este foarte scumpă.

Secundară: priveşte acţiunile ce trebuie realizate pentru depistarea bolii într-o formă incipientă, foarte aproape de debut ideal în faza infraclinică.

Terţiară: prevenirea instalării complicaţiilor, handicapului, decesului