Curs 1 Dreptul Uniunii Europene

Personalitatea juridica a Uniunii Europene

Pana la intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, Uniunea Europeana era definita ca fiind acea entitate, sui generis, care infiintata prin Tratatul de la Maastricht din 1992, intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993, are personalitate juridica emergenta. In existenta sa se sprijinea pe cei trei piloni:

1. Pilonul Comunitar2. Pilonul Politica externa si securitate comuna3. Pilonul Cooperare Judiciara si Politieneasca in materie Penala (pana la

Tratatul de la Amsterdam: Justitie si Afaceri interne)Uniunea Europeana dobandeste personalitate juridica si devine subiect de

drept international care se substituie si ii succed Comunitatii Europene.

Obiectivele si valorile Uniunii Europene

Sediul principal il reprezinta art. 3 din Tratatul privind Uniunea Europeana (TUE) (fost art. 2/ Tratatul de la Maastricht).

Potrivit acetus sediu al materiei:

Uniunea Europeana urmareste sa promoveze pacea si valorile statelor membre U.E.

Uniunea Europeana ofera cetatenilor un spatiu de libertate, securitate si justitie fara frontiere interne, in cadrul caruia se instituie libera circulatie a persoanelor in corelare cu masurile adecvate referitoare la control, referitoare la dreptul de azil, imigrare, prevenirea criminalitatii si combaterea acesteia.

Uniunea Europeana instituie o piata interna, aceasta actioneaza pentru dezvoltarea durabila a Europei intemeiata pe o crestere econnomica echilibrata si stabilitatea preturilor pe o economie special pe piata, cu grad ridicat de competivitate, care tinde spre ocuparea deplina a fortei de munca si spre progres social, la care se adauga un nivel ridicat de protectie si imbunatatire a calitatii mediului

Uniunea Europeana promoveaza progresul stiintific si tehnic Uniunea Europeana combate excluziunea sociala si discriminarile

1

Uniunea Europeana promoveaza justitia si protectia, ambele fiind sociale, egalitatea intre barbati si femei, solidaritatea intre generatii si drepturile copilului, coeziunea economica sociala si teritoriala, solidaritatea intre statele membre

Uniunea Europeana respecta bogatia diversitatii sale culturale si lingvistice

Uniunea Europeana vegheaza la protejarea si dezvoltarea patrimoniului cultural European

Uniunea Europeana instituie o uniune economica si monetara a carei moneda este Euro

Uniunea in raporturile ce reprezinta relatiile internationale isi afirma si promoveaza valorile si interesele contribuind la protectia cetatenilor. Contribuie la: pacea, securitatea, dezvoltarea durabila a planetei, solidaritatea si respectul reciproc intre popoare, comertul liber si echitabil, eliminarea saraciei si protectia drepturilor omului si in special a dreptului copilului, respectarea stricta si dezvoltarea dreptului international, inclusive a principiilor Cartei ONU.

Uniunea indeplineste obiectivele prin mijloace specifice corespunzatoare in functie de competentele care ii sunt atribuite prin tratate.

Competentele Uniunii Europene

Sediul principal al materiei il reprezinta:1. TUE art. 4 aln. (1) si art. 52. TUE titlul I3. TFUE art. 3, 4 si 64. TFUE art. 352 – clauza pasarela5. Declaratia nr. 18 cu privire la delimitarea competentelor 6. Declaratia nr. 24 anexata Tratatului de la Lisabona e

temeiul personalitatii juridice pe care U.E. a dobandit-o, declaratie prin care Uniunea nu este autorizata in niciun fel sa legifereze si conferite de catre statele membre prin tratate

7. Protocolul nr. 25 privind exercitarea competentelor partajate

Potrivit art. 5 din TUE delimitarea competentelor, Uniunea este guvernata de principiul atribuirii, exercitarea acestor competente este reglementata de princiile subsidiaritatii si proportionalitatii.

2

In temeiul principiului atribuirii, Uniunea actioneaza numai in limitele competentelor care i-au fost atribuite de statele membre prin tratate pentru realizarea obiectivelor stabilite. Orice competenta care nu este atribuita Uniunii prin tratate apartine statelor.

Potrivit principiului subsidiaritatii in domeniile in care nu se gasesc in competenta sa exclusiva, Uniunea intervine numai daca si in masura in care obiectivele actiunii preconizate nu pot fi realizate in mod satisfacator de catre statele membre nici la nivel centra, regional, local, dar datorita dimensiunilor si efectelor preconizate pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii Europene.

Curs 2 Dreptul Uniunii Europene

Competențele Uniunii Europene

Competențele Uniunii Europene sunt situate pe trei nivele:

1. Competențele exclusive2. Competențele partajate3. Competențele de sprijin, coordonare si completare

Competențele exclusive ale Uniunii Europene

Sediul materiei este dat de art. 3 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

Domeniile care se afla sub incidenta compententelor exclusive sunt:

1. uniunea vamala2. stabilirea normelor privind concurenta necesara functionarii pietii

interne3. politica monetara pentru statele membre a caror moneda este euro4. conservarea resurselor biologice ale marii in cadrul politicii comune

privind pescuitul5. politica comerciala comuna6. incheierea unui acord international- in cazul in care aceasta incheiere

este prevazuta de un act legislativ al Uniunii, ori este necesara pentru a permite Uniunii sa isi exercite competenta interna sau in masura in care

3

aceasta ar aduce atingere normelor comune sau ar putea modifica domeniul de aplicare al acestora.

In toate aceste cazuri enuntate, numai Uniunea poate adopta si legifera acte, acte cu forta juridica obligatorie. Statele membre avand posibilitatea sa faca acest lucru numai in cazul in care sunt abilitate pentru Uniune sau pentru punerea in aplicare a actelor Uniunii.

Competentele partajate ale Uniunii Europene

Sediul materiei este dat de art. 4 din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene.

Domeniile care se afla sub incidenta compententelor partajate sunt:

1. piata interna2. politica sociala, pentru aspectele definite in prezentul tratat3. coeziunea economica, sociala si teritoriala4. agricultura si pescuitul, cu exceptia conservarii resurselor biologice

ale naturii5. mediul6. protectia consumatorului7. transporturile8. retelele transeuropene9. energia10.spatiul de libertate, securitate si justitie11.obiectivele comune de securitate in materie de sanatate publica,

pentru aspectele definite in prezentul tratat

In domeniile cercetarii, dezvoltarii tehnologiei si spatiului, Uniunea dispune de competenta pentru a desfasura actiuni si in special pentru definirea si punerea in aplicare a programelor, fara ca exercitarea acestor competente sa poata avea drept efect impiedicarea statelor membre de a-si exercita propriile competente.

In domeniile cooperarii pentru dezvoltare si ajutor umanitar, Uniunea dispune de competenta pentru a intreprinde actiuni si pentru a duce o politica comuna, fara ca exercitarea acestei competente sa poata avea drept efect lipsirea statelor membre de posibilitatea exercitarii competentelor proprii.

Potrivit art. 2 din TFUE, Uniunea si statele membre pot legifera si adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic in acest domeniu. Statele membre isi

4

exercita competentele in masura in care Uniunea nu poate face acest lucru. Statele membre pot sa isi exercite din nou competentele in masura in care Uniunea decide sa isi inceteze actiunea in anumite materii. Prima chestiune se refera la faptul ca Uniunea nu actioneaza, iar in a doua situatie hotareste a nu mai actiona.

Un alt sediu al materiei este protocolul nr. 25 privind exercitarea competentelor partajate la articolul unic care contine o dispozitie conform careia „in cazul in care Uniunea desfasoara o actiune intr-un anumit domeniu, domeniul de aplicare al exercitarii competentelor sale include doar acele elemente care sunt reglementate din respectivul act al uniunii, adica nu include intregul domeniu.”

Un alt sediu al materiei este declaratia nr. 18 cu privire la delimitarea competentelor. Vine in completarea celor de mai sus, in sensul ca in conformitate cu sistemul partajarii competentelor intre Uniune si statele membre asa cum este prevazut in Tratatele de la Lisabona si cel privind Uniunea Europeana, orice competenta care nu a fost atribuita, revine statelor membre. In situatia in care Tratatele atribuie Uniunii competente partajate cu statele membre intr-un anumit domeniu, statele membre isi exercita competentele in masura in care nu mai fac acest lucru sau Uniunea hotaraseste sa inceteze sa mai fac acest lucru. Aceasta ultima situatie poate sa apara atunci cand institutiile Uniunii Europene competente hotarasc sa abroge un act legislativ in special pentru a garanta o mai buna respectare in mod constant a principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii. Acestea sunt: Consiliul care poate solicita Comisiei la initiativa unuia sau mai multora dintre membrii sai (reprezentatnti ai statelor membre, potrivit art. 241 TFUE sa inainteze propuneri de abrogare a unui act legislativ).

Competentele de sprijin, coordonare si completare

Sediul materiei este dat de art. 2 (5) din Tratatul privind Uniunea Europeana.Domeniile care se afla sub incidenta compententelor de sprijin, coordonare si

completare sunt:

1. protectia si imbunatatirea sanatatii umane2. industria3. cultura4. turismul5. educatia, formarea profesionala, tineretul si sportul6. protectia civila7. cooperare administrativa

5

Art. 2 TFUE potrivit caruia actele Uniunii, obligatorii din punct de vedere juridic adoptate in temeiul dispozitiilor tratatelor referitoare la aceste domenii nu pot implica armonizarea actelor cu putere de lege si a normelor administrative ale statelor membre. Intinderea si conditiile exercitarii competentelor Uniunii sunt stabilite prin dispozitiile tratatelor referitoare la fiecare domeniu. In acelas sens, retinem ca statele membre isi coordoneaza politicile economice si de ocupare a fortei de munca in conformitate cu acele conditii prevaute in TFUE pentru definirea carora Uniunea dispune de competenta. Totodata Uniunea este competenta in conformitate cu dispozitiile Tratatului privind Uniunea Europeana (TUE) sa defineasca si sa puna in aplicare o politica exerna si de securitate comuna inclusiv sa defineasca treptat o politica de aparare comuna.

Art. 352 TFUE instituie clauza pasarela. In cazul in care o actiune a Uniunii se dovedeste necesara in cadrul politicilor definite in tratate fara ca acestea sa fi inscris atributiile necesare in astfel de sens, Consiliul hotarand in unanimitate la propunerea Comisiei si dupa aprobarea Parlamentului European, adopta masurile necesare in conformitate cu o procedura legislativa speciala, hotarand in unanimintate la propunerea Comisiei si dupa aprobarea Parlamentului.

Executivul (Comisia) Uniunii Europene, in cazul procedurii de control al aplicarii Principiului subsidiaritatii atrag atentia Parlamentelor nationale asupra propunerilor intemeiate pe prevederile 352 TFUE. Masurile intemeiate pe prevederile acestui articol nu pot implica armonizarea actelor cu putere de lege si a normelor administrative ale statelor membre in cazul in care Tratatele exclud o astfel de armonizare. Beneficiul prevederilor articolului in cauza nu poate fi folosit pentru atingerea obiectivelor din domeniul politicii externe si de securitate comuna, iar orice act adoptat in conformitate cu prevederile articolului respectiv trebuie sa respecte limitele stabilite in Tratat.

Aceste limite de care face vorbire textul anterior, art. 40 din TUE (fostul art. 47 din TUE de Maastricht).

Punerea in aplicare a politicii externe si de securitate comuna nu aduce atingere aplicarii procedurilor si domeniului de aplicare corespunzator al atributiilor institutiilor prevazute in tratate in vederea exercitarii competentelor Uniunii inscrise la art. 3 – 6 din TFUE. De asemenea, punerea in aplicare a politicilor prevazute la articolele respective, nu aduce atingere aplicarii procedurilor si domeniului de aplicare corespunzator al atributiilor prevazute in tratate in vederea exercitarii competentelor Uniunii.

La toate acestea se adauga declaratia Consiliului European. Din aceasta retinem ca Conferinta subliniaza faptul ca in conformitate cu jurisprudenta constanta a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, art 352 din TFUE care face parte integrata dintr-un sistem institutional bazat pe principiul competentelor de atribuire, nu poate constitui temei pentru extinderea competentelor Uniunii dincolo de cadrul general pe care il reprezinta totalitatea dispozitiilor tratatelor si

6

in special fiind vorba despre acele dispozitii care definesc misiunile si actiunile Uniunii Europene.

Curs 3 Dreptul Uniunii Europene

Principiile ordinii juridice a Uniunii Europene

1. Principiul atribuirii de competente2. Principiul proportionalitatii3. Principiul subsidiaritatii4. Principiul cooperarii loiale

1.Principiul atribuirii de competente

Sediul materiei este dat de declaratia 24 anexata Tratatului de la Lisabona, care precizeaza ca pe baza personalitatii juridice pe care Uniunea a dobandit-o. Aceasta, Uniunea, nu este autorizata in niciun fel sa legifereze sau sa actioneze in afara competentelor care ii sunt conferite catre statele membre prin tratate.

Potrivit art. 5 din Tratatul privind Uniunea Europeana, in temeiul alin. (1) Uniunea actioneaza numai in limitele competentelor care i-au fost atribuite de catre statele membre prin tratate pentru realizarea obiectivelor stabilite prin aceste tratate. Orice competenta care nu este atribuita Uniunii prin tratate, apartine statelor membre. Un rol important ii revine art. 3 din TUE.

Ratiunea unui astfel de principiu se gaseste in dorinta de a nu se suprapune, de a nu lasa in afara unele materii, domenii care presupun un grad sporit de dificultate.

2.Principiul proportionalitatii

Sediul materiei este reprezentat de art. 5 din TUE. Delimitarea competentelor Uniunii este guvernata de principiul atribuirii. Exercitarea acestor competente cade sub incidenta principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii.

In temeiul principiului proportionalitatii, actiunea Uniunii, in continut si forma, nu depaseste ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor stabilite prin tratate. Institutiile Uniunii aplica principiul proportionalitatii in concordanta cu prevederile protoculului referitor la aplicarea principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii. In acest sens, Uniunea Europeana nu intervine in domeniile care nu tin de competenta sa exclusive, decat in masura in care, obiectivele

7

avute in vedere nu pot fi realizate in mod corespunzator de catre statele membre. Acestea putand fi indeplinite mai bine la nivelul Uniunii Europene.

3. Principiul subsidiaritatii

A fost inclus in ordinea juridica a Uniunii Europene pentru prima data prin Actul Unic European din 1986, intrat in vigoare in 1987, fiind consacrat definitiv prin art. 3 din Tratatul de la Maastricht. Pana la aceste 2 texte constitutionale, principiul subsidiaritatii era prezent in tratatele de instituire a Comunitatilor Europene, chiar inainte de a fi consacrate prin jurisprudenta Curtii de Justitie Europene.

Sediul actual al materiei il reprezinta art. 5 din TUE. In temeiul principiului subsidiaritatii, in domeniul in care nu sunt in competenta sa exclusiva, Uniunea intervine numai daca, si in masura in care obiectivele actiunii preconizate nu pot fi realizate in mod satisfacator de catre statele membre nici la nivel central, regional si local, dar date fiind dimensiunile si efectele actiunii preconizate pot fi realizate obiectivele mai bine la nivelul Uniunii Europene.

Ca si in cazul precedent, si aici, Institutiile Uniunii Europene aplica princiupiul subsidiaritatii in conformitate cu prevederile in domeniu. Parlamentele nationale asigura respectarea principiilor subsidiaritii, si tot in conformitate cu protocolul nr. 2. Prin urmare actiunile la nivelul Uniunii nu vor depasi ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor prevazute in tratate.

Se are in vedere faptul ca ceea ce poate fi realizat in mod individual nu trebuie indeplinit in comun, decat daca acest fapt nu este posibil. Prin urmare competenta de drept comun este a statelor. In mod concret, este vorba despre o acceptare din partea statelor, a limitarii competentelor lor in vederea acordarii unor competente sporite Uniunii. Competenta nationala constitutie regula, iar competenta Uniunii Europene constituie exceptia.

Principiul subsidiaritatii presupune urmatoarele doua aspecte:

1. In primul rand, Uniunea este competenta sa actioneze in domeniile si in masura obiectivelor care sunt incredintate in mod expres si evident, fiind vorba despre o competenta exclusiva. Aceasta, Uniunea, va actiona cu titlu definitiv, irevocabil, fara alternative. In fapt sub acest aspect nici nu poate fi pusa in discutie aplicarea principiului subsidiaritatii in domeniile care cad sub incidenta competentelor exclusive.

2. In al doilea rand, daca sunt in cauza competente concurente, adica in acele domenii care nu apartin competentelor exclusive ale Uniunii (politica sociala, domeniul sanatatii, protectia consumatorilor, protectia mediului), iar in statele membre nu pot date fiind dimensiunile si actiunile respective

8

in scopurile propuse, Uniunea intervine in masura in care aceste obiective pot fi realizate mai bine la acest nivel.

Aplicarea principiului are in vedere, totusi, respectarea identitatii nationale si pastrarea competentelor nationale, permitand totodata luarea in considerarea a prezentei cetatenilor intr-un mod efectiv la procesul decisional.

Mecanismele instituite la nivel national si la nivelulul Uniunii Europene prin protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii

Potrivit art. 5 din protocol, proiectele de acte legislative se motiveaza in raport cu aplicarea principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii. Orice proiect de act legislativ, in acest sens trebuie sa cuprinda o fisa detaliata care sa permita evaluarea conformitatii principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii.

Fisa trebuie sa include acele elemente care sa permita evaluarea impactului financiar al proiectului in cauza si daca este vorba despre o directiva, fisa trebuie sa contina si evaluarea implicatiilor acestuia asupra reglementarilor care urmeaza sa fie puse in aplicare in statele membre, inclusive asupra legislatiei regionale dupa caz. Motivele care conduc la concluzia potrivit careia un obiectiv al Uniunii poate fi indeplinit mai bine la nivelul Uniunii, se intemeiaza pe indicatori calitativi, si ori de cate ori este posibil se intemeieza pe indicatori cantitativi.

Proiectele de acte legislative au in vedere necesitatea de a proceda astfel incat obligatiile financiare sau administrative ce revin Uniunii, Guvernelor nationale, autoritatilor regionale sau locale, operatorilor economici si cetatenilor, sa fie cat mai reduse posibil si proportional cu obiectivul urmarit.

La nivel national sediul materiei il gamesim la art. 6 din protocol. Potrivit acestui articol, pe un termen de 8 saptamani de la data transmiterii unui proiect de act legislativ in limbile oficiale ale Uniunii, orice Parlament national sau orice camera a unui parlament national poate adresa presedintelui Parlamentului European, al Consiliului si Comisiei un mesaj motivat in care sunt prezentate acele argumente din care sa rezulte ca proiectul respectiv nu este conform cu principiul subsidiaritatii. Atunci cand este cazul fiecarui parlament national sau fiecarei camere a unui parlament national ii revine sarcina de a consulta parlamentele regionale care au competente legislative.

Daca proiectul de act legislativ este emis de catre un grup de state membre, presedintele Consiliului, transmite avizul motivat guvernelor respectivelor state membre. Daca proiectul este emis de catre Curtea de Justitie, Banca Central Europeana sau Banca Europeana de Investitii, presedintele Consiliului transmite avizul motivat institutiilor si organelor in caz.

Potrivit art. 7 din acelas protocol nr. 2, Parlamentul European, Consiliul, Comisia si dupa caz grupul de state membre, Curtea de Justitie, Banca Central

9

Europeana sau Banca Europeana de Investitii, tin seama de avizele motivante adresate de catre parlamentele nationale sau a uneia dintre camerele parlamentelor nationale. Fiecare parlament national dispune de cate 2 voturi repartizate in functie de sistemul parlamentar national. In cadrul unui sistem parlamentar national bicameral, fiecare dintre cele 2 camere dispune de catre un vot.

Daca avizele motivate privind nerespectarea de catre un proiect de act legislativ al principiului subsidiaritatii, reprezinta cel putin o treime din totatul voturilor atribuite parlamentelor nationale, proiectul trebuie reexaminat. Acest prag este de o patrime in cazul unui proiect de act legislativ prezentat in domeniul spatiului de libertate, securitate si justitie. In urma reexaminarii, Comisia sau dupa caz grupul de state membre, Parlamentul European, Curtea de Justitie, Banca Central Europeana ori Banca Europeana de Investitii, daca proiectul este emis de acestea pot hotara:

1. fie sa mentina proiectul2. fie sa modifice proiectul3. fie sa retraga proiectul

Oricare ar fi decizia la care se ajunge, aceasta trebuie sa fie motivata.In cadrul procedurii legislative ordinare in cazul in care avizele motivante

privind nerespectarea de catre un proiect de act legislativ al principiului subsidiaritatii, reprezinta cel putin o majoritate simpla din voturi atribuite parlamentelor nationale, proiectul trebuie reevaluat. Ca urmare a unei astfel de reevaluari, Comisia ca si in cazul anterior poate hotora: fie sa mentina proiectul, fie sa-l modifice, fie sa-l retraga. Daca decide mentinerea propunerii, Comisia trebuie sa justifice la randul ei tot printr-un aviz motivat ce o determina sa aprecieze ca propunerea sa este conforma cu principiul subsidiaritatii. Acest aviz motivat al Comisiei precum si avizele motivate ale parlamentelor nationale, trebuie sa fie prezentate entitatii legislative a Uniunii (Parlamentului European, Consiliul). Pentru a fi luate in considerare in cadrul procedurii:

- inainte de incheierea primei lecturi, entitatea legislativa examineaza compatibilitatea propunerii legislative cu principiul subsidiaritatii, tinand seama de motivele invocate si insusite de catre parlamentele nationale precum si de avizul motivat al Comisiei

- in cazul in care cu o majoritate de 55% a membrilor Consiliului sau cu o majoritate a voturilor exprimate in Parlamantul European, enitatea legislativa considera ca propunerea legislativa nu este compatibila cu principiul subsidiaritatii, acesta nu va mai fi reexamintata, ci va fi respinsa

Potrivit Curtii de Justitie, Curtea de Justitie a Uniunii Europene este competenta sa se pronunte cu privire la actiunile referitoare la incalcarea principiului subsidiaritatii de catre un act legislativ formulate de catre un stat

10

membru sau transmise de acesta in conformitate cu dreptul sau intern, in numele parlamentului sau national sau al unei camere al acestuia.

4. Principiul cooperarii loiale

Sediul materiei il reprezinta art. 4 din TUE. Potrivit acestui sediu al materiei, in acest principiu, Uniunea si statele membre respective se respecta si se ajuta reciproc in indeplinirea misiunilor care decurg din tratate. Statele membre adopta in acest sens orice masura generala sau speciala pentru asigurarea indeplinirii obligatiilor rezultate de tratate sau actele institutiilor Uniunii Europene. De asemenea, statele membre faciliteaza indeplinirea de catre Uniune a misiunii sale si se abtin de la orice masura care ar putea pune in pericol realizarea obiectivelor Uniunii.

Curs 4 Dreptul Uniunii Europene

Procedurile de adoptare a actelor juridice

Adoptarea actelor legislative ale Uniunii Europene (regulamente, directive, decizii) presupune existenta principiului cooperarii institutiilor si de asemenea existenta mai multor proceduri legislative.

Institutiile ce formeaza triunghiul decizional (Consiliul, Parlamentul European, Comisia) respecta principiul cooperarii in abordarea actelor legislative.

Baza legala pentru aceasta procedura de adoptare o gasim in art. 14 TUE si art. 289-294 din TFUE. Potrivit art. 289, in prezent, baza legala a procedurii legislative indica doua proceduri prin care sunt adoptate actele legislative ale Uniunii Europene. Cele doua proceduri sunt:

1. Procedura legislativa ordinara2. Procedura legislativa speciala

Anterior Tratatului de la Lisabona existau mai multe proceduri legislative si rolul Parlamentului European a crescut treptat cu fiecare tratat modificator. In esenta, potrivit Tratatului de la Roma, Parlamentul European avea un rol strict consultativ. In 1986 o data cu Actul Unic European este instituita procedura de cooperare. Un moment important este Tratatul de la Maastricht care institutie procedura codeciziei. O data cu acesta rolul Parlametului European de la unul

11

slab a devenit unul constructiv de luare a unei decizii. Parlamentul European-Consiliu= Picior de egalitate

Procedura legislativa ordinara

Baza legala a procedurii legislative ordinare este in art. 289 din TFUE si 294 tot din TFUE.

In conformitate cu art. 289 alin (1) procedura legislativa ordinara consta in adoptarea in comun de catre Parlamentul European si Consiliu a unui regulament, a unei directive sau a unei decizii la propunerea Comisiei.

Potrivit art. 294 alin (2) din TFUE initiativa legislativa apartine Comisiei. Tratatul de la Lisabona a consimtit acest drept de monopol al Comisiei cu exceptia cazului cand tratatele prevad altfel. Conform art. 289 alin. (4) din TFUE in cazuri specifice actele legislative se pot adopta la initiativa unui grup de state membre sau a Parlamentului European la recomandarea Bancii Centrale Europene sau la solicitarea Curtii de Justitie a Uniunii Europene sau a Bancii Europene de Investitii.

Potrivit art. 241 din TFUE, Consiliul poate solicita Comisiei sa efectueze toate studiile pe care le considera necesare pentru realizareaa obiectivelor comune, in consecinta sa propuna sugestii legislative.

Art. 11 TUE – Initiativa cetateneasca: 1 milion de semnaturi minim si semnatarii sa provina din cel putin 7 state membre UE.Etapele procedurii legislative ordinare (art. 294 TFUE):

Prima lectura; A doua lectura; Concilierea; A treia lectura;

Prima lectura in cazul Parlamentului European: Dupa primirea propunerii legislative de la Comisie, Parlamentul European adopta propria pozitie in raport cu aceasta si o transmite Consiliului.

Prima lectura in Consiliu: Consiliul isi adopta pozitia. In cazul in care Consiliul adopta pozitia Parlametului European, actul este adoptat cu formularea pozitiei Parlamentului European. Daca pozitia Parlametului European nu este aprobata, Consiliul transmite Parlamentului European pozitia sa. In aceasta situatie se ajunge la lectura a doua.

A doua lectura pentru Parlamentul European: Parlamentul primeste pozitia Consiliului si are la dispozitie 3 luni pentru a lua o decizie.

1. Sa aprobe propunerea in forma modificata de Consiliu sau sa nu ia nici o decizie actul este adoptat in forma modificata de Consiliu;

2. Sa respinga pozitia Consiliului, cu majoritatea absoluta a deputatilor. In aceasta situatie actul nu este adoptat.

12

3. Sa adopte cu majoritate absoluta amendamente care sunt transmise Comisiei si Consiliului in vederea emiterii unui act. In aceasta situatie urmeaza sa intre in joc si Consiliul in cea de-a doua lectura.

Lectura a doua pentru Consiliu: In Consiliu, in urma votului cu majoritate calificata asupra amendamentelor Parlamentului European, daca Consiliul aproba toate amendamentele Parlamentului European in termen de 3 luni de la primirea acestora, actul este adoptat. Daca Consiliul nu aproba toate aceste amendamente in termen de 6 saptamani, va avea loc convocarea Comitetului de Conciliere.

Concilierea

Comitetul de Conciliere este format dintr-un numar egal de membri ai Parlamentului European si Consiliului, asistati de Comisie. Comitetul de Conciliere dispune de 6 saptamani pentru a cadea de acord asupra proiectului. In cazul in care Comitetul nu ajunge la nici un acord, procedura este oprita, iar actul nu este adoptat. In cazul in care Comitetul ajunge la un acord, proiectul este trimis Consiliului si Parlamentului European pentru aprobare.

In cazul celei de-a treia lecturi: Daca o propunere trece prin Comitetul de Conciliere, Consiliul si Parlamentul European au la dispozitie 6 saptamani pentru a se pronunta asupra proiectului. Consiliul va hotari cu majoritate calificata, iar Parlamentul European cu majoritate simpla. In cazul in care una dintre institutii nu aproba proiectul in termenul limita, actul nu este adoptat. Pentru ca actul sa fie adoptat, ambele institutii trebuie sa fie de acord cu el.

Domeniile in care se aplica Procedura legislativa ordinara

- Serviciile de interes economic general- Initiativele cetatenesti- Domeniul aplicarii regulilor de concurenta a politicii agricole comune- Intreaga legislatie in materia politicii agricole comune- Excluderea unui stat membru din anunmite activitati care se regasesc in

sfera de aplicare a dispozitiilor referitoare la dreptul de stabilire- Extinderea beneficiului dispozitiilor privitoare la prestarile de servicii, la

resortisantii unui stat tert stabiliti in Uniune- Liberalizarea serviciilor in anumite sectoare precis determinate- Imigrarea si lupta impotriva traficului cu fiinte umane- Cooperare judiciara in materie penala- Eurojustul si Europulul- Masurile necesare pentru utilizarea monedei unice Euro- Sanatatea publica- Fondurile structurale

13

- Energia- Statutul functionarilor si regimul aplicabil altor agenti ai Uniunii

Curs 5 Dreptul Uniunii Europene

Procedurile legislative speciale

Aceste proceduri legislative speciale inlocuiesc procedurile anterioare de consultare, de cooperare si de aviz conform.

Obiectivul pe care il urmaresc procedurile legislative speciale il reprezinta simplificarea precesului de adoptare a deciziilor. Sunt proceduri derogatorii de la procedura legislativa ordinara.

Consiliul este legiuitor alaturi de Parlamentul European. Tratatul de la Lisabona reduce procedurile legislative speciale la doua si anume:

1. Adoptarea actelor de catre Parlamentul European cu participarea Consiliului

2. Adoptarea actelor de catre Consiliu cu participarea Parlamentului European

Particularitatile procedurilor speciale

Prima particularitate pentru adoptarea unui act este necesara realizarea unanimitatii in cadrul Consiliului precum si obtinerea unei aprobari din partea Parlamentului. Se observa in acest fel faptul ca statele membre dispun de un veritabil drept de veto, in timp ce membrii Parlamentului European au un rol mai mic nu mai detinand aceleasi atributii ca si in cazul procedurii legislative ordinare.

A doua particularitate face trimitere la Comisie in sensul potrivit caruia rolul Comisiei in Tratatul de la Lisabona nu mai este precizat in mod explicit. Insa din practica se constata ca executivul Uniunii isi vede atributiile sporite in sensul potrivit caruia, urmare a unui act legislativ, Comisia poate intruna in cadrul procedurii modificand unele elemente neesentiale ale actului propus.

Domeniile procedurii legislative speciale

A. Justitie si Afaceri Interne- Parchetul European- Cooperare Politieneasca Operationala- Masurile privind pasapoartele- Cartile de identitate- Permisele de sedere

14

B. Bugetul- Resursele proprii- Cadrul financiar plurianual

C. Fiscalitatea- Circulatia capitalurilor spre tari terte- Armonizarea legislatiilor privind impozitele indirecte

D. Unele aspecte prevazute in cadrul anumitor politici comune- Masurile de mediu avand natura fiscala- Programele de cercetare si dezvoltare tehnologica in cazul in care

programul cadru plurianual este adoptat potrivit procedurii legislative ordinare

- Securitatea sociala si protectia sociala a lucratorilor

Clauza pasarela

Tratatul de la Lisabona a inclus clauze pasarela pentru a se putea aplica procedura legislativa ordinara in domenii pentru care tratatele prevad aplicarea procedurilor legislative speciale. Mai mult, aceste clauze permit si aplicarea votului ca majoritate calificata in situatia actelor care trebuie adoptate cu unanimitate.

Tipuri clauze pasarela:

1. Clauza pasarela generala care se aplica tuturor politicienilor Uniunii Europene. Activarea acestuia insa trebuie autorizata printr-o decizie a Consiliului European care hotaraste in unanimitate.

2. Clauze paserala specifice care prezinta unele particularitati procedurale raportate la clauza penala generala. Ex: Parlamentele Natioanale nu dispun in general de dreptul de opozitie care li se recunoaste prin clauza generala. In alte cazuri aplicarea anumitor clauze specifice poate fi autorizata printr-o decizie a Consiliului, nu a Consiliului European, asa cum se procedeaza in cazul anuntat mai sus clauzei generale. Pe cale de consecinta modalitatile de punere in practica fac obieectul reglementarii prin tratate referitoare la aplicarea lor.

Sase clauze pasarela avand caracter specific se aplica:- Cadrului financiar multianual sau plurianual- Politici externe si de securitate comuna- Clauzele specifice care se aplica cooperarii juridice in domeniul dreptului

familiei. De observat este ca aceasta este singura clauza specifica pentru care parlamentele nationale isi pastreaza dreptul de opozitie

- Clauza ce se aplica formelor de cooperare consolidata in domenii care se supun votului in unanimitate sau unei proceduri legislative speciale

15

- Domeniul special- Domeniul mediului

Curs 6 Dreptul Uniunii Europene

Controlul judiciar al respectarii Ordinii juridice a Uniunii Europene

Este un control de legalitate al actelor adoptate de catre Institutiile Uniunii Europene.

Actiunea in anulareActiunea in carentaActiunea in interpretareActiunea pentru neindeplinirea de catre state a obligatiilor care le revin.

Actiunea in anulare

Sediul materiei este dat de art. 263 si 264 din TFUE, adica fostele art. 230, 231 din Tratatul constituind comunitatea Europeana.

Actiunea in anulare consta in posibilitatea pe are o au statele, institutiile Uniunii Europene si persoanele fizice respectiv cele juridice de a ataca in fata Curtii un act obligatoriu emis de catre Instutiile Uniunii si de a obtine in anumite conditii anularea acestuia, desfiintarea lui, NU modificarea. Reprezinta un mijloc de control al conformitatii actelor juridice a Uniunii Europene raportate la izvoarele primare. Este un control de legalitate care urmareste desfiintarea unui act ilegal NU modificarea lui.

Actele care pot fi atacate cu actiunea in anulare

- Actele Consiliului- Actele Comisiei- Banca Centrala Europeana altele decat recomandarile si avizele- Parlamentul European si Consiliului European si care produc efecte

fata de terti

Curtea de Justitie controleaza de asemenea legalitatea actelor, organelor oficiilor sau agentilor Uniunii la fel destinate sa produca efecte juridice fata de terti. De observat este ca indiferent de institutie de la care emana actul, acesta (actul), trebuie sa fie unul obligatoriu, adica sa produca efecte juridice sa dea nastere la drepturi si obligatii. Curtea de Justitie ia in considerare obiectul si continutul actului si nu numai redenumirea sa.

16

In situatia in care Comisia Europeana isi denumeste un act al sau, aviz sau recomandare, iar actiunea in anulare poate fi produsa si acceptata. Ca regula generala este cea potrivit caruia avizele si recomandarile nu pot face obiectul unei actiuni in anulare. Acest lucru exclude actelor institutiilor care ofera avize.Legitimarea procesuala activa

Sunt trei categorii de subiecte care au legitimare procesuala activa:

1. Statele membre, Consiliul si Comisia. Mai sunt numiti titulari superprivilegiati, deoarece pot introduce o actiune in anulare fara indeplinirea unei conditii speciale privind interesul. Un stat membru poate introduce o actiunea in anulare impotriva unui act pentru care din punct de vedere politic la Consiliu sau la Parlament a votat pentru.

2. Parlamentul European, Banca Centrala Europeana si Curtea de Conturi. Acestea mai sunt denumite titulari semi-privilegiati, deoarece institutiile in cauza nu pot introduce o actiune in anulare decat pentru a-si apara prerogativele. De ex: Consiliul poate adopta un regulament pentru care trebuie sa solicite avizul Parlamentului European, lucru pe care nu-l face. In aceasta situatie, prerogativele Parlamentului European nu sunt respectate, motiv pentru care acesta (P.E.) poate introduce un recurs in anulare impotriva regulamentului. Per a contrario Consiliul adopta pentru care la data aceasta trebuie sa consulte comitetul regiunilor, lucru pe care nu-l face. De data aceasta comitetul regiunilor nu poate introduce o actiune in anulare, deoarece preogativele Parlamentului European ca institutie nu au fost incalcate.

3. Particularii (persoane fizice si persoane juridice). Pentru ca acestia sa poata introduce o actiune in anulare, trebuie sa respecte doua conditii:

- Actul juridic pe care il ataca trebuie sa le fi fost adresat lor in mod individual.

- Actul juridic pe care il ataca trebuie ca sub aparenta fie a unui regulament fie a unei decizii adresate unuia dintre ei sa ii priveasca de asemenea direct si individual.

Legitimarea procesuala pasiva

Procedura actiunii in anulare

Termenul in care poate fi formulata actiunea in anulare este de doua luni si curge dupa cum urmeaza:

- Pentru actele generale, acest termen, curge de la publicarea lor. Acestea se publica in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

- Pentru actele individuale, termentul curge de la notificarea lor catre partea interesata. Moment al inceperii curgerii termenului poate fi considerat si

17

acela al zilei in care partea interesata a luat cunostinta despre existenta si continutul actului individual, chiar daca acesta nu i s-a notificat in mod oficial. Termenul curge in caz de notificare pentru actele idividuale din ziua imediat urmtoare al acestei notificari, iar in caz de publicare, termenul curge cu inceperea din a 15-a zi urmatoare datei publicarii actului atacat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Cauzele de ilegalitate

Sunt 4 la numar:

- absenta competentei (necompetenta)- incalcarea unor norme fundamentale de procedura- incalcarea tratatelor sau a oricarei alte norme de drept privind aplicarea

tratatelor- abuzul de putere

In primul si cel de-al doilea caz, Curtea de Justitie si Tribunalul se pot autosesiza.

Autoritatea hotararii data in anulare

Sediul materiei art. 264 din TFUE. Potrivit acestui sediu al materiei, in cazul in care actiunea in anulare este intemeiata, Curtea de Justitie declara actul nul si neavenit. Hotararea in cauza face ca actul sa dispara din ordinea juridica a Uniunii Europene, este considerata ca fiind inexistenta, adica se intind astfel de evenimente pana la data cand produc efecte. Pe cale de consecinta partile trebuie puse in situatia in care se gaseau anterior intrarii in vigoare a actelor.

Retroactivitatea

Potrivit aceluias art. 264 din TFUE, o hotarare de anulare, a unui act de catre Curtea de Justieie, este retroactiva, adica produce efecte erga omnes si antreneaza nulitatea totala sau partiala a unui act juridic al Uniunii Europene. In cazul nulitatii partiale trebuie sa se aiba in vedere situatia potrivit careia actul sa nu fie denaturat, sa nu se atinga substanta acestuia. In temeiul aceluias articol mentiona anterior, Curtea de Justiei poate anula un act, dar poate declara si faptul ca anumite efecte ale acestui act se mentin, subzista. In egala masura, Curtea de Justitie, poate limita efectele retroactivitatii in timp. Tot Curtea poate limita efectele retroactivitatii numai la persoana care a formulat actiunea in anulare.

Curtea de Justitie poate sa anuleze actul, dar sa-l mentina pana cand institutia in cauza adopta un nou act care sa-l inlocuiasca pe primul. Se recurge

18

la aceasta situatie atunci cand nementinerea actului, ar antrena prejudicii pentru particulari. (A se vedea speta functionarilor publici europeni contra Consiliului).

Executarea hotararii Curtii de Justitie

Sediul materiei este la art. 266 TFUE. Potrivit acestui articol, institutiile ale caror acte le-au fost anulate trebuie sa adopte masurile necesare pentru punerea in executare a hotararii Curtii de Justitie.

Exceptia de ilegalitate

Desi termenul de doua luni s-a implinit cu ocazia unui litigiu care are drept obiect un regulament adoptat in comun de catre Parlamentul European si Consiliu sau un regulament al Consiliului, Comisiei ori al Bancii Centrale Europene, in orice moment poate fi invocata exceptia de ilegalitate. In aceasta situatie, Curtea de Justitie poate sa decalre ca actul respectiv este inaplicabil fara a-l anula.

Scopul exceptiei de ilegalitate este acela de a compensa imposibilitatea de a actiona in mod direct. In practica, problemele sunt nuantate astfel: ex: o intreprindere dintr-un stat membru a primit ajutor guvernamental de la respectivul stat membru, Comisia Europeana a declarat acest ajutor ca fiind ilegal si a obligat statul membru sa recupereze de la intreprindere ajutorul pe care i la dat. Pentru a pune in executare sanctiunea, statul in cauza transmis decizia intreprinderii vizate insa nu a precizat data pana la care trebuie rambursat ajutorul primit. Sediul materiei il reprezinta art. 277 TFUE. Intreprinderea respectiva ar putea introduce un recurs in anulare, deoarece decizia desi ii este adresata statului, o priveste in mod direct si individual. Comisia retine si obliga statul sa actioneze impotriva intreprinderii, fapt pentru care, aceasta din urma, intreprinderea, este adusa in fata Curtii de Justitie. Curtea de Justitie a considerat ca, deoarece intreprindrea avea posibilitatea sa introduca o actiune in anulare si nu a facut acest lucru, nu poate recurge la exceptia de ilegalitate. Nu este corect, pentru ca, chiar daca intreprinderea a avut posibilitatea sa introduca actiunea in anulare, dar a pierdut-o, art. 277 precizeaza ca toate partile pot beneficia de exceptia de ilegalitate. Prin urmare, inclusiv intreprinderea in cauza poate invoca acest beneficiu.

19

Actiunea in carenta

Sediul materiei il reprezinta art. 265 din TFUE (fostul art 232 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene)

Actiunea in carenta consta in posibilitatea pusa la dispozitita statelor, a Institutiilor Uniunii Europene precum si a particularilor in anumite situatii stric limitate de a ataca in fata Curtii de Justitie, abstentiunea (inactiunea) sau absenta, respectiv refuzul Comisiei, Consiliului si nu numai de a decide in materii in aceste institutii au prin tratate stabilita obligatia de a lua o anumita masura si nu o face.

Fiind un mijloc de control jurisdictional, actiunea in carenta are un rol insemnat garatand exercitarea puterilor Uniunii conferite institutiilor prin tratate, prin declansarea procedurii, urmand sa oblige astfel de actiuni, este data de abtinerea unei hotarari a Curtii prin care sa oblige institutia competenta la adoptarea unei decizii.

Legitimarea procesuala activa (actiunea in carenta)

Legitamarea procesuala activa in cazul actiunii in carenta este faptul ca titularii actiunii in carenta sunt aceiasi ca si in cazul actiunii in anulare. Astfel au legitimare procesuala activa statele membre si celelalte institutii, inclusiv Curtea de Conturi si Banca Centrala Europeana (in domeniile care se gasesc in competenta acesteia). Instantele Uniuni Europene nu au legitimare procesuala activa. De asemenea , particularii pot sesiza Curtea de Justitie cu o plangere impotriva unei Institutii a Uniunii, care a omis sa le adreseze un act, altul decat o recomandare sau un aviz.

Legitamarea procesuala pasiva (actiunea in carenta)

Actiunea in carenta poate fi formulata impotriva Parlamentului European, Consiliului European, Consiliului, Comisiei sau Bancii Centrale Europene.

Procedura actiunii in carenta

Procedura actiunii in carenta reuneste doua faze:

1. etapa administrativa, preliminara2. etapa contradictorie in fata Curtii sau etapa judiciara

Etapa administrativa

20

Este etapa administrativa, preliminara de punere in intarziere a institutiei care se pune in carenta. Partea intereasta in cadrul acestei etape trebuie sa ceara institutiei competente sa puna capat inactivitatii sale. Cererea reprezinta o veritabila punere in intarziere. Acestea trebuie sa fie clara, precisa si sa atentioneze institutia ca daca persevereaza in inactivitatea in inactiune se va ajunge la actiunea in carenta propriu zisa. Cererea preliminara trebuie sa precizeze si data de la care curge termenul de doua luni. Aceasta se adreseaza numai institutiei competente si obligata la o anumita actiune. Aceasta stabileste si limitele in care viitoarea actiune in carenta poate fi introdusa. Daca institutia in cauza a luat atitudine, actiunea ramane fara obiect. Orice inceput de actiune pune capat recursului in anulare. Curtea apreciaza ca orice act sau actiunea institutiei in cauza, chiar daca fara a avea un caracter formal si obligatoriu, trebuie considerat ca fiind o luare de pozitie de natura sa puna capat carentei. Acest lucru se intampla tocmai ca instanta de la Luxembourg sa nu fie supra-aglomerata de cazule deduse spre solutionare.

Etapa judiciara

Daca si dupa cele doua luni care trec de la punerea in intarziere, Institutia in culpa persevereaza in tacerea sa, partea interesata are la dispozitie un nou termen de doua luni pentru a sesiza Curtea cu o actiune in carenta propriu-zisa.

Institutiile a caror abtineri a fost declarata contrara prevederilor unui tratat, sunt obligate sa adopte masurile impuse de executare Curtii de Justitie. Hotararea este limitata in sensul ca obliga institutia la actiune ne luand locul actului propriu-zis, poate indica insa care act este necesar a fi adoptat pentru ca institutia vizata sa se conformeze hotararii adoptate.

Cauzele de ilegaligate invocate pe calea actiunii in carenta

Aceasta actiune reprezinta mijlocul prin care Curtea de Justitie invita Institutia Uniunii Europene competenta sa actioneze atunci cand refuza in mod nejustificat sa isi indeplineasca obligatiile.

Temeiurile de invocabilitate sunt cele doua:- incalcarea/violarea prevederilor unui tratat- deturnarea de putere

Nu reprezinta cauze pentru declansarea unei astfel de actiuni, absenta competentei institutiei sau incalcarea normelor substantiale.

Curs 7 Dreptul Uniunii Europene

Actiunea in interpretare

21

Sediul materiei este la art. 267 din TFUE.Aceasta actiune consta in posibiliatea realizarii unei activitati de

interpretare de catre Curte cu titlu incidental, prealabil, in afara unui litigiu propriu-zis dedus spre solutionare in mod direct in fata unei instante a Uniunii Europene prin intermediul cererii preliminare.

Curtea de Justitie a Uniunii, potrivit art. 267, este competenta sa se pronunte cu titlu preliminar cu privire la:

a) interpretarea tratelorb) validitatea si interpretarea actelor adoptate de catre institutiile, organele,

oficiile si agentiile Uniunii

Conditiile formularii cererii preliminare:

1) Trebuie sa existe un litigiu pendinte (in desfasurare) in fata unei instante nationale care sa sesize Curtea cerand interpretarea sau aprecierea validitatii unui act juridic al Uniunii Europene

2) Practica Instantei de la Luxembourg nu retine nicio formula sacramentala pentru sesizarea Curtii, in temeiul articolului 267 din TFUE

3) In cazul acestei actiuni, este vorba despre dialogul, cooperarea intre instantele nationale si cele ale Uniunii Europene. Aceasta cooperare se poarta intre judecatorul generalist (national) si judecatorul specialist (instanta UE)

4) Intre cele doua categorii de instante nu se stabilesc raporturi ierarhice, de subordonare

Legitimarea procesuala activa (actiunea in interpretare)Au numai instantele natioanale indiferent de grad.

Valoarea hotararii Curtii de Justitie

1) Hotararea Curtii de Justitie are autoritate de lucru judecat relativa, adica priveste numai partile interesate

2) O astfel de hotarare este obligatorie erga omnes cu privire la modul de interpretare a dreptului Uniunii Europene sau la modul de apreciere a validitatii unui act al Uniunii Europene data de altul (actul derivat fata de actul primar)

3) Hotararea Curtii nu inlatura actul Uniunii Europene in discutie, ci doar il interpreteaza

Procedura cererii preliminare/prealabile

Reuneste doua faze/etape:

22

1. etapa scrisa2. etapa orala

Etapa scrisa:

- judecatorul national care adreseaza o cerere preliminara de interpretare, suspenda procesul pendinte

- acelas judecator national comunica hotararea sa Curtii care o notifica prin grefier, partilor in cauza, statelor membre, respectiv Consiliului daca actul in discutie emana de la acesta

- cererea preliminara este publicata in toate limbile oficiale ale Uniunii Europene si notificata partilor, statelor membre si institutiilor Uniunii Europene. Aceasta se publica in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

- in termen de doua luni de la comunicare, partile, statele mebre, Comisia si daca a fost anuntat Consiliul, au posibilitatea sa depuna la Curte memorii sau observatii scrise

Etapa orala:

- debuteaza cu audierile, continua cu ascultarea opiniei avocatului general, se finalizeaza cu deliberarile in cadrul Curtii de Justitie care se concretieaza in adoptarea hotararii

Obiectul procedurii

Il constitutie:

1. intrebarile privind interpretarea sau validitatea actelor juridice a Uniunii Europene

2. instanta de la Luxembourg nu poate fi intrebata cu privire la aplicarea, respectiv compatibilitatea actelor normative interne cu dreptul Uniunii Europene

Cine adreseaza intrebarea?

23

1. In primul rand, anumite instante pot introduce cererea prealabila daca se considera ca raspunsul Curtii este necesar pentru adaptarea deciziei nationale.

2. In al doilea rand, unele instante trebuie sa introduca cererea prealabila atunci cand intrebarea apare in cadrul unei instante ale carei decizii nu sunt potrivit legii interne supuse unei cai de atac.

3. In al treilea rand, doar instantele judecatoresti din statele membre pot formula o astfel de cerere, nu partile aflate in litigiu.

Cerintele pentru motiunea de instanta de indeplinit de catre o entitate pentru a fi considerata de catre instanta sunt:

- Entitatea in cauza trebuie sa fie un organ stabilit prin lege- Entitatea trebuie sa aiba caracter permanent- Entitatea sa fie o jurisdictie obligatorie- Entitatea sa practice o procedura contradictorie- Entitatea sa aiba prerogative privind aplicarea dreptului- Entitatea sa fie independenta

Intrebarea trebuie sa apara in exercitarea functiei juridice.

Caracterul facultativ

Este caracter facultativ, atunci cand instanta poate sa formuleze cererea preliminara in interpretare.

Un astfel de caracter exista in cazul in care la nivelul unei astfel de entitati apare o problema de drept a Uniunii Europene.

Solicitarea este facultativa cand o decizie cu aceasta problema este necesara din punct de vedere al instantei nationale (adica atunci cand determina in mod substantial solutia pe fond si in al doilea caz atunci cand nu exista o hotarare anterioara a Curtii de Justitie in problema in cauza.

Caracterul obligatoriu al cererii

Atunci cand o instanta nationala trebuia sa introduca o cerere in interpretare.

Cand apare o problema de drept a Uniunii Europene indiferent de calitatea sau statutul membrilor.

Cand decizia instantelor respective nu poate face obiectul unei cai de atac ordinare.

Exceptii:- Atunci cand intrebarea este nerelevanta

24

- Pe o problema identica de drept material ori raspunsul poate fi dedus dintr-o hotarare anterioara a Curtii

- Raspunsul este evident (teoria actului clar)

Teoria actului clar

Prima chestiune se refera la introducerea cererii in interpretare, nu este obligatorie daca nu exista nicio indoiala resonabila cu privire la raspuns

In al doilea rand, instanta nationala trebuie sa verifice faptul ca raspunsul este evident pentru toate instantele din toate statele membre si in toate versiunile lingvistice incluse la nivelul Curtii de Justitie.

In al treilea rand, din cauza teoriei actului clar, intrebarea trebuie formulata in contextul dreptului Uniunii Europene nu al dreptului intern.

Caracterul obligatoriu al cererii in aprecierea validitatii:

In cazul in care o instanta nationala considera ca o norma juridica a Uniunii Europene este neconforma cu dreptul Uniunii Europene, cererea este intotdeauna obligatorie.

Motivele de neconformitate sunt:

1. tratatul nu prevede nimic2. Jurisprudenta Curtii prevede aceleasi motive ca si in cazul actiunii in

anulare anume: lipsa competentei, incalcarea unei cerinte respectiv deturnarea de putere

3. instanta nationala nu poate declara actul Uninii Europene invalid ci poate decide suspendarea aplicarii daca:

- are dubii serioase cu privire la conformitatea actului juridic al Uniunii Europene

- exista o urgenta in sensul unitarii unui prejudiciu ireparabil- instanta nationala i-a in considerare interesul Uniunii Europene- formuleaza o cerere in aprecierea validitatii

Obiectul hotararilor preliminare in cadrul actiunii in interpretare

25

- Tratate (doar la interpretarea lor)- Actele tuturor institutiilor europene (validitatea si interpretarea

lor)- Statutele organelor infiintate printr-un act al Consiliului

Drepturile si obligatiile judecatorului national

Solicitarea prealabila (cererea propriu-zisa) reprezinta o materializare a dialogului dintre cele doua categorii de instante, instantele nationale si instantele Uniunii Europene. Judecatorul national se bucura de autonomie cu privire la faptul daca recurge sau nu la interpretarea Curtii de Justitie. Tot la primul aspect, partile nu au dreptul sa impuna instantelor nationale formularea unor cereri prealabile. Al doilea aspect, se refera la faptul ca cererea nu trebuie sa indeplineasca nicio formalitate speciala, este necesar ca aceasta sa fie temeinic argumentata. A treia chestiune, se refera la faptul ca tratatele nu contin nicio precizare la etapa procedurala care trebuie sa contina o astfel de cerere preliminara. Observam ca totusi Curtea de Justitie a Uniunii Europene prefera sa primeasca o astfel de solicitare cand faptele si dreptul national aplicabil sunt clarificate.

Drepturile si obligatiile Curtii de Justitie a Uniunii Europene

In principiu retinem faptul ca aceasta trebuie sa raspunda tuturor intrebarilor si doar intrebarilor formulate.

In al doilea rand, nu trebuie sa se pronunte cu privire la faptele spetei.In al treilea rand, Curtea de Justitie a Uniunii Europene are totusi unele

prerogative privitoare la intrebarea formulata si anume:- o poate reformula- o poate completa- poate raspunde doar partial la aceasta intrebare- poate transforma intrebarea privind interpretarea intr-o intrebare privind

validitatea

In urmatorul rand, Curtea de Justitie are posibilitatea de a declara inadmisibil recursul in urmoaterele conditii: in primul rand, nu exista fapte bazice si legale; intrebarile formulate sunt in mod evident nerelevante; in urmatorul rand cererea vizeaza o opinie consultativa cu privire la o problema generala sau ipotetica; in cazul abuzului de procedura nu exista o disputa reala pendinte (in desfasurare)Drepturile si obligatiile partilor

26

Partile nu pot formula o cerere preliminara la Curtea de Justitie a Uniunii Europene si nu pot obliga judecatorul national sa faca acest lucru.

Partile pot fi ascultate de catre instanta nationala si pot dispune observatii scrise sau orale in fata Curtii de Justitie a Uniunii Europene.

Efectele in fata Curtii de Justitie a Uniunii Europene

Efectele raspunsului dat de Curtea de Justitie a Uniunii Europene. Raspunsul CJUE nu este un aviz, o opinie, ci acesta are forma unei

hotarari. Instanta nationala este legata de interpretarea data.In al doilea rand, hotararea Curtii este obligatorie si pentru instantele

nationale si pentru instantele din alte state in fata carora apar aceleasi probleme.In principiu efectele sunt ex tunc, cu toate acestea Curtea de Justitie poate

limita efectele hotararii sale in cazul in se aplica pentru trecut.

Structura hotararii Curtii de Justitie a Uniunii Europene

1) Prima parte a hotararii reaminteste in ce conditii judecatorul national a decis sa intrebe Curtea reproducand textul intrebarii formulate

2) A doua parte este consacrata examinarii intrebarilor si expunerii motivelor care justifica raspunsul Curtii.

Ultima parte constituie dispozitivul hotararii reluand concluziile la care a ajuns Curtea cu prilejul examinarii la care a procedat

Curs 8 Dreptul Uniunii Europene

Procedura de infringement(recursul in neindeplinirea obligatiilor asumate de catre statele membre-258 TFUE)

Legitimarea procesuala activa apartine numai Comisiei. Comisia Europeana este garantul intereselor Uniunii. Prin natura sa intriseca, nu trebuie sa justifice vreun interes in declansarea actiunii. Motiv pentru care, in cazul in care un stat membru nu se conformeaza cu prevederile legislatiei Uniunii, Comisia are posibilitatea de a determina statul in cauza sa respecte normele incalcate. Atunci cand este necesar se poate adresa Curtii de Justitie pentru solutionarea cauzei. Scopul principal al procedurii este acela de a obliga statul membru, care a incalcat o norma a Uniunii, sa respecte acea norma.

Situatii care pot determina declansarea procedurii de infringement

27

Prima situatie se refera la omisiunea notificarii actelor normative nationale care transpun si aplica directivele. Statele membre au obligatia de a notifica atat legislatia de transpunere cat si aplicatia de implementare. O astfel de aplicare este prevazuta, de regula, in dispozitiile finale ale actelor juridice.

A doua situatie se refera la neconformarea legislatiei nationale cu exientele normelor Uniunii Europene.

A treia situatie priveste aplicarea necorespunzatoare a actelor juridice ale Uniunii Europene, pentru ca statele membre au obligatia de a aplica in tocmai dispozitiile juridice.

Modalitatile de declansare a procedurii de infringement

Sunt trei modalitati de declansare a procedurii de infringement:

Sesiunea automata a Curtii de Justitie. Prin situatiile de omisiune a notificarii legislatiei nationale de transpunere executivul Uniunii Europene beneficiaza de un sistem informatizat care permite o astfel de sesizare automata si in mod implicit declansarea procedurii de infringement.

Plangerea imediata a Comisiei catre orice persoana fizica sau juridica avand drept obiect orice masura legislativa de reglementare administrativa sau practica a unui stat membru pe care o considera incompatibila cu normele Uniunii Europene. Reclamantii nu trebuie sa dovedeasca un interes in declansarea procedurii si nici nu este necesar ca acestia sa fie direct vatamati de presupusa incalcare. Singura conditie necesara fiind indeplinita, pentru ca plangerea sa fie admisibila, trebuie ca aceasta sa se refere la incalcarea a unei norme de drept a Uniunii Europene. O data primita plangerea, Comisia are putere discretionara de a decide asupra acesteia. Se inregistreaza intr-un document tinut de care secretariatul general, reclamantul primind o notificare cu numar referitor la luarea in evidenta a plangerii. In termen de 1 an, Comisia trebuie fie sa inchida cazul, fie sa treaca la etapa urmatoare. Reclamantul este informat prin intermediul directoratului general, care ocupa de domeniul respectiv asupra actiunilor intreprinse de Comisie, ca raspuns la plangerea sa asupra deciziei de a declansa procedura impotriva unui stat, precum si asupra oricarei actiuni legale.

Propriile investigatii ale Comisiei care sunt concretizate in trei aspecte:1. Este vorba de rapoartele intocmite de catre statele membre. Actele

juridice ale Uniunii care contin cerinte de informare a Comisiei asupra modului in care statele au aplicat normele in cauza.

2. Vizeaza intrebarile parlamentare formulate in exercitarea atributiilor de control asupra Comisiei Europene de catre Parlamentul European. In urma unor astfel de intrebari, Comisia se poate autosesiza si poate declansa procedura de infringement.

28

3. Petitiile adresate, comitetului din cadrul Parlamentullui European, de catre cetateni.

Etapele procedurii de infringement

Scrisoarea de notificare formala

Este faptul ca in cazul in care o plangere este intemeiata, Comisia transmite statului in cauza o scrisoare de notificare formala in cadrul caruia se precizeaza care sunt incalcarile legislatiei Uniunii Europene. Scrisoarea reprezinta de fapt deschiderea formala a procedurii de infringement, Comisia avand rolul de autoritate de cercetare, investigare. Etapa este importanta, deoarece identifica domeniul maxim al plangerii.

Inainte de a trimite scrisoarea de notificare formala, exista posibilitatea ca directoratul general, cu atributii intr-un anumit domeniu, sa solicite statului respectiv privind presupusa incalcare a legislatiei Uniunii Europene. Solicitarea premergatoare are tot forma unei scrisori, dar informala. Este motivul pentru care tratatele nu fac vorbire despre o astfel de scrisoare, practic rezulta ca isi dovedeste eficienta pentru ca in numeroase cazuri s-a demonstrat ca presupusa incalcare reprezetnta fie o deficienta de traducere, fie o gresita interpretare a normei Uniunii Europene.

Decizia de a declansa procedura formala este pregatita de reuniunea sefilor de cabinet si in final este aprobata de Colegiu, adica de reuniunea membrilor Comisiei. Spre deosebire de situatiile anterior invocate, in cazul transpunerii unei directive, procedura de infringement este initiata automat, motivul fiind acela a unei evidente clare a incalcarii dreptului Uniunii Europene, odata ce perioada de transpunere prevazuta a fost depasita fara a se fi raportat nici o masura de transpunere. In plus, atat presedintele Comisiei si comisarul responsabil de domeniul respectiv sunt autorizati sa initieze procedura formala fara a mai fi necesara o decizie a Colegiului.

Observatiile statului membru

Statul membru are posibilitatea de a transmite Comisiei observatiile sale ca raspuns la scrisoarea formala primita. Reprezinta dreptul statului de a se apara, garantandu-si astfel protectia intereselor sale. Statul membru nu poate invoca in favoarea sa prevederi, practici sau circumstante existente in dreptul intern pentru a justifica neconformarea conduitei sale cu obligatiile impuse de dreptul Uniunii Europene, chiar daca acestea sunt de natura constitutionala. Termenul de raspuns este de doua luni, acesta poate fi extins o singura data la cererea statului membru interesat cu inca doua luni.

Opinia motivata/Avizul motivat

29

Avizul motivat pe care il emite Comisia Europeana descrie in detaliu incalcarea dreptului Uniunii Europene si stabileste terenul in care statul membru al Uniunii Europene ar trebui sa se conformeze obligatiilor care ii revin.

Etapa contencioasa in fata Curtii de Justitie a Uniunii Europene

In cazul in care dupa expirarea termennului prevazut in avizul motivat, Comisia apreciaza ca statul membru al Uniunii Europene nu s-a conformat obligatiilor pe care aceasta le considera incalcate, Comisia poate sesiza Curtea de Justitie a Uniunii Europene, declansand etapa contecioasa. Procedura in fata Curtii de Justitie a Uniunii Europene parcurge doua etape:

1. Etapa scrisa; 2. Etapa orala.

1. Etapa scrisa

Actele care sunt depuse in cazul actiunii in constatare a neindeplinirii obligatiilor sunt:

Cererea introductiva a Comisiei Europene

Cererea introductiva a Comisiei Europene este documentul procedural prin care se declanseaza etapa contencioasa. Cererea introductiva trebuie bazata pe acelasi motive ca si avizul motivat, in caz contrar actiunea va fi inadmisibila. Sarcina probei incumba Comisiei. Cu toate acestea statul membru trebuie sa respecte principiul cooperarii loiale prevazut in art. 4 alin. (3) din TUE. Conform acestuia, statele membre faciliteaza indeplinirea de catre Uniunea Europeana a misunii sale, si se abtin de la orice masura care ar pune in pericol realizarea obiectivelor Uniunii Europene.

Memoriul in aparare

Acesta reprezinta raspunsul statului membru parat la cererea introductiva. Tipuri de justificari respinse de Curtea de Justitie a Uniunii Europene:

Practici si situatii existente in sistemul sau juridic Incalcarea dreptului Uniunii Europene nu a provocat daune altor

state Faptul si ca celelalte state membre au incalcat dreptul Uniunii

Europene

Memoriul in replica

30

Raspunsul Comisiei la cel din urma

Memoriul in duplica

Raspunsul statului la cel anterior

Memorii in interventie de catre state

2. Etapa orala

In cadrul acesteia Curtea de Justitie a Uniunii Europene poate audia partile in litigiu in legaturile cu sustinerile din faza scrisa sau poate fi organizata si la cererea motivata a oricarei dintre parti.

Hotararea Curtii de Justitie a Uniunii Europene in cazul actiunii de infringement are un caracter declaratoriu, Curtea poate stabili daca a fost sau nu incalcat dreptul Uniunii Europene.

In ceea ce priveste forta juridica a hotararii, potrivit art. 260 din TFUE, in cazul in care Cutea de Justitie a Uniunii Europene constata ca un stat membru a incalcat oricare dintre obligatiile care ii revin in temeiul tratatului, acest stat este obligat sa i-a masurile pe care le impune executarea hotararii Curtii.

In cazul in care Comisia considera ca un stat membru nu a luat masurile pentru a se conforma unei hotarari anterioare a Curtii prin care s-a constatat existenta unei incalcari, Comisia poate declansa actiunea in constatarea neexecutarii hotararii cuantumului sanctiunilor cutumiare pe care le apreciaza ca statul membru ar trebui sa le plateasca. Sanctiunea aplicata statelor poate fi o suma forfetara si penalitati cu titlu cominatoriu (penalitati de intarziere).

Curs 9 Dreptul Uniunii Europene

Politica comerciala comuna

(I) Domeniul politicii comerciale comune

Politica comerciala comuna are ca baza legala art. 206 si 207 din TFUE de asemenea, si art. 3 din TFUE privitor la competenta exclusiva pe acest domeniu.

Politica comerciala comuna va nota in esenta conditiile in care bunuri din tari terte pot fi puse in libera circulatie in statele membre si in conditiile in care bunuri din statele membre pot fi exportate in tari terte.

31

Politica comerciala comuna implica atat masuri adaptate in mod independent de catre Uniunea Europeana cat si masuri contractuale, adica acorduri de tari terte sau organizatii internationale.

Politica comerciala comuna in conformitate cu art. 207 din TFUE se intemeiaza pe urmatoarele principii:

1. Principiul unitar (in domeniile: modificari tarifare, acorduri de modificari intre tari, schimburi de marfuri)

2. Incheierea de acorduri3. Inventiile straine directe4. Uniformizarea masurilor de liberalizare5. Politica exporturilor6. Masuri de protectie comerciala si cele care se adapta in caz de dumping si

subventii

(II) Domeniul importurilor si exporturilor

Regimul importurilor

Sediul actual al regimului importurilor este Regulamentul (CE) 260/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind regimul comun aplicabil importurilor.

Regulamentul se aplica importurilor de produse originare din tarile terte cu exceptia produselor textile care fac obiectul unei alte reglementari (regulamentul (CE) 517/1994).

Regulamentul 260/2009 prevede urmatoarele proceduri:

Prima este procedura de informare a Comisiei de catre statele membre asupra faptului daca tendinta inregistrata la importuri impune adoptarea unor masuri de supraveghere sau de salvgardare.

Adoua este procedura de consultare care se organizeaza in cadrul unui Comitet la solicitarea unui stat membru si din initiativa Comisiei, avand drept obiect conditiile si modalitatile importurilor, evolutiile acestora, unele aspecte diverse privitoare la situatia economica si comerciala referitoare la produsele in cauza la care se adauga eventualele masuri de adoptat.

A treia este procedura de ancheta la sfarsitul careia Comisia prezinta un raport Comitetului consultativ. Atunci cand se apreciaza ca este necesar, Comisia poate adopta masuri de supraveghere sau salvgardare. Astfel de masuri de salvgardare sunt adoptate cand sunt indeplinite cummulativ doua conditii:

32

1. Un produs este importat in Uniunie intr-o cantitate mult sporita fata de ce este necesar

2. Un astfel de import genereaza prejudicii grave producatorilor Uniunii Europene

Cand se constata indeplinirea cumulativa a celor doua conditii, Comisia actioneaza astfel:

- sa limiteze perioada de valabilitate a documentelor de import de la un an la o saptamana

- poate sa modifice regimul de import pentru produsul in cauza, prevazandu-se ca acesta poate fi pus in libera circulatie numai dupa obtinerea unei autorizatii de import care se acorda potrivit modalitatilor si limitelor pe care le defineste Comisia

Regimul exporturilor

Sediul actual al regimului exporturilor este Regulamentul (CE) 106/2009 al Consiliului din 19 octombrie 2009 orivind instituirea unui regim comun aplicabil exporturilor.

In principiu, exportul produselor din Uniune catre statele terte este liber, adica nu este supus niciunei restrictii cantitative. Sunt exceptate restrictiile aplicate potrivit prevederilor regulamentului. De observat ca Regulamentul organizeaza o procedura de informare si consultare, cand ca urmarea unei evolutii neobisnuite inregistrate pe piata, un stat membru apreciaza ca este necesara adoptarea unor masuri de protectie aplicabile potrivit regulamentului. Masurile de protectie pot fi adoptate de catre Comisie.

In primul rand, masurile adoptate pot fi limitate la exporturile din anumite state membre.

In al doilea rand, aceste masuri pot fi limitate la exporturile spre anumite tari.

Nu sunt afectate, de masuri, produsele care se gasesc deja in circulatie spre frontierele externe ale Uniunii Europene.

Pe cale de exceptie un stat membru poate adopta masuri unilaterale de protectie in cazul in care apreciaza ca pe teritoriul sau se confrunta cu o situatie critica. Masurile au caracter provizoriu si se refera la cerinta procedurii unei autorizatii de export.

Regulamentul nu interzice adoptarea sau aplicarea de catre un stat membru a unor restrictii cantitative la export pe motiv de:

- moralitate publica- ordine publica- securitate publica- protectia sanatatii si a vietii oamenilor, animalelor sau a plantelor

33

- protectia tezaurilor natioanle care au valoarea artistica, istorica si arheologica

- protectia proprietatii industriale si comerciale

In cazul produselor neliberalizate sau supuse restrictiilor cantitative la import si/sau export prin regulamentul (CE) 717/2008 al Consiliului din 17 iunie 2008, s-a prevazut o noua procedura de gestionare a contingentelor cantitative. Reglementarea de mai sus nu se aplica produselor care sunt supuse unui regim specific de import sau de export, prevazand dispozitii determinare in materie de gestioanare a contingentelor. Potrvit acestui nou sistem exista urmatoarele metode:

Prima metoda se bazeaza pe luarea in considerare a curentilor traditionale de schimb. In acest caz o parte a contingentelor este rezervata importatorilor, respectiv exportatorilor traditionali, cealalta revenind altor importatori respectv exportatori.

A doua metoda are in vedere ordinea cronologica a depunerilor cererilor. In acest caz, Comisia determina cantitatea pe care orice operator o poate primi pana la epuizarea contingentului. Aceasta cantitate egala pentru toti se stabileste tinand seama de necesitatea de a atribui cantitati economic agreabile in functie de natura produsului in cauza.

A treia metoda se intemeiaza pe repartizarea in proportia cantitatilor cu prilejul depunerilor cererilor.

(III) Regimul de protectie impotriva practicilor comerciale neloiale

1. Practicile de dumping2. Subventiile3. Obstacolele la comert4. Contrafacerea

Practicile de dumping

Practica de dumping are sediul materiei in regulamentul 1225/2009. potrivit acestui regulament, un produs este considerat ca face obiectul practicii de dumping daca pretul sau de export spre Uniune este comparabil stabilit pentru un produs similar aflat in cursul obisnuit al comertului in tara de export.

Se calculeaza daca un pret este de dumping sau nu astfel: dupa ce valoarea normala si pretul la export sunt determinate se procedeaza la compararea lor. Pentru a se compara corect sun avute in vedere urmatoarele aspecte:

a) Caracteristicile fixe ale produsuluib) Taxele de import si taxele indirectec) Reducerile, rabaturile si cantitatiled) Transportul, asigurarea, incarcarea respectiv cheltuielile subsidiaree) Ambalajul

34

f) Costurile dupa vanzareg) Comisioanele (legale)h) Conventile monetare cu trimitere la statele care nu au trecut la Euroi) Nivelul comertului

Rezultatul se concretizeaza intr-o marja de dumping care este definita ca fiind acea suma cu care valoarea normala depaseste pretul de export.

Cand limitele de dumping variaza, pot fi stabilite medii ponderate. Conditia esentiala pentru aplicarea taxelor de protectie fata de practicile de dumping este cauzarea de prejudicii.

Notiunea de prejudiciu in acceptiunea dreptului Uniunii Europene presupune:

- o pierdere materiala adusa industriei Uniunii Europene- ameintarea cu o astfel de pierdere materiala pentru industria Uniunii- intarzierea materiala a aparitiei unei astfel de industrii

Nu intra in aceasta categorie prejudiciile cauzate de alti factori cum ar fi:- volumul si preturile importurilor care nu sunt supuse practicilor de

dumping- diminuarile privind cererea- schimbarile intervenite in modele de consum- practicile comerciale restrictive- concurenta dintre producatorii straini si cei ai Uniunii Europene- dezvoltararile intervenite in tehnologie si in productivitatea industriei

Uninii Europene

Subventiile

Sunt reglementate prin regulamentul 597/2009 al Consiliului din 11 iunie 2009. Potrivit acestui regulament, subventiile pot fi acordate de guvernul tarii de origine a produsului de import sau de catre Guvernul unei tari intermediare din care produsul este exportat spre Uniune, cunoscuta sub denumirea de tara de export. Exista o subventie daca sunt indeplinite cumulativ doua conditii:

1. existenta unei contributii financiare din partea unui Guvern al tarii de orgine sau al tarii de export

2. in acest mod se obtine un beneficiuPotrivit regulamentului nu sunt supuse masurilor care au caracter

protectionist acele subventii nespecifice (acele subventii care nu se adreseaza in mod direct de exemplu fluxul tehnologic care poate influenta pretul unui produs).

35

Obstacolele la comert

Sunt reglementate de regulamentul (CE) 3286/1994. Potrivit acestui regulament sunt considerate obstacole la comert, acele practici comerciale adoptate si mentionate de catre un stat tert in privinta carora regulile internationale de comert stabilesc un drept la actiune. Un astfel de drept la actiune exista in cazul in care aceste reguli fie interzic cu desavarsire o practica, fie confera partii afectate de practica un drept de a cere eliminarea efectului practicii in discutie. In acceptiunea regulamentului mai sus invocat pot fi prejudiciate nu numai importurile ci si exporturile practicate in spatiul Uniunii Europene.

Sunt supuse procedurii regulamentului numai acele practici comerciale internationale care pot fi atribuite statelor, pe cale de consecinta nu fac obiectul unei astfel de proceduri, acele practici comerciale incorecte care apratin particularilor (persoanelor fizice si juridice), cel putin in masura in care acestea nu pot fi imputabile statelor.

Cand se constata ca este necesar actiunea in interesul Uniunii in scopul de a se asigura exercitarea drepturilor acesteia, potrivit regulilor internationale pot fi adoptate urmatoarele masuri:

1. Suspendarea sau retragerea oricarei concesii rezultata din negocierile de politica comerciala.

2. Cresterea taxelor vamale existente sau stabilirea oricaror alte taxe asupra importurilor.

3. Stabilirea de restrictii cantitative sau a oricaror altor masuri care sunt de natura sa modifice conditiile de import ori de export sau care afecteaza in alt mod comertul cu tara terta in cauza.

Contrafacerea

Sediul materiei il reprezinta regulamentul (U.E.) 608/2013 al Parlametului European si Consiliului privind asigurarea respectarii dreptului de proprietate intelectuala de catre autoritatile vamale. Regulamentul prevede conditiile potrivit carora autoritatile vamale intervin in cazul marfurilor admise in libera circulatie cand se constata ca sunt contrafacute. Regulamentul nu se aplica in trei situatii:

1. Nu se aplica marfurilor care poarta o marca de comert cu consimtamantul titularului acestuia, dar care este admisa in libera circulatie, fara consimtamantul acestuia.

2. Nu se aplica marfurilor admise in libera circulatie care poarta o marca de comert, dar potrivit altor conditii decat cele convenite cu titulatul acelei marci comerciale.

36

3. Nu se aplica marfurilor aflate in bagajul personal al calatorilor sau trimise in partide (cantitati) mici de natura necomerciala in limitele stabilite de exceptarile de la plata taxelor vamale.

Regulamentul interzice punerea in libera circulatie a marfurilor in legatura cu care s-a facut constatarea ca sunt contrafacute.

Fara ar fi incalcata celelalte drepturi la actiuni aflate la dispozitia titularului marcii de comert despre care s-a constat ca a fost incalcata, statele membre vor adopta masurile necesare pentru a permite autoritatilor competente dupa cum urmeaza:

a) sa distruga marfurile constatate ca fiind contrafacute ori sa dispuna de acestea in afara canalelor comerciale in asa fel incat sa se reduca la minimum pagubirea titularului marcii de comert in niciun fel de compensare.

sa adopte cu privire la aceste marfuri orice masura avand consecinta de a-l lipsi in mod real pe cel raspunzator de importantele beneficii ale tranzactiei cu privire la tranzactii viitoar de acelasi gen.

Curs 10 Dreptul Uniunii Europene

Libera circulatie a marfurilor

1. Aspecte generale2. Interzicerea intre statele membre a taxelor vamale de importuri si

exporturi3. Interzicerea taxelor cu efect echivalet taxelor vamale de importuri si de

exporturi intre statele membre4. Reglementari ale Uniunii Europene in domeniul dreptului vamal5. Recuperarea taxelor vamale si cele cu efect echivalent6. Exceptiile de la aplicarea principiului libertatii circulatiei marfurilor si

clauze de salvgardare

Libera circulatie a marfurilor (L.C.M.) reprezinta regimul juridic in cadrul caruia marfurile nu se confrunta la frontiere cu niciun obstacol stabilit de catre stat atat in cazul in importurilor cat si in cazul importurilor. L.C.M se realizeaza atat prin interzicerea intre statele membre a taxelor vamale de import si de export, cat si prin impiedicarea statelor membre ale Uniunii Europene de a institui taxe cu efect echivalent acestor taxe vamale.

Uniunea vamala reprezinta ansamblul schimburilor de marfuri care implica interzicerea intre statele mebre a taxelor vamake de import si de export

37

si a oricaror taxe cu efect echivalent, precum si adoptarea unui tarif vamal comun in relatiile lor cu tarile terte.

Piata unica presupune pe deoparte realizarea uniunii vamale la care se adauga interzicerea intre statele membre a restrictiilor cantitative si a masurilor c efect echivalent. Uniunea vamala a condus in timp la realizarea unei politici comerciale comune in cadrul Uniunii Europene determinand adoptarea unei legislatii vamale proprii.

Interzicerea intre statele membre a taxelor cu echivalent a taxelor vamale

Sediul materiei il constituie art. 28 (1), 30, 110 din TFUE.Potrivit art. 28, taxele vamale de import si de export sau taxele cu efect

echivalent sunt interzise intre statele membre. Interdictia se aplica inclusiv taxelor vamale care au caracter fiscal.

Taxele avand caracter fiscal, sunt instituite cu privire la marfurile importate in absenta existentei unor bunuri indigene, similare, ori comparabile pentru a procura venituri autoritatilor publice.

Taxele cu efect echivalent sunt taxe care au caracter pecuniar indiferent de cuantumul acestora, denumirea sau modul de aplicare fiind impuse in mod unilateral asupra marfurilor nationale ori straine pentru ca trec o frontiera, dar care nu sunt taxe vamale in sensul strict al cuvantului.

Caracteristicile taxelor cu efect echivalent:- sunt taxe pecuniare- nu are insemnatate cuantumul, denumirea sau modul de aplicare- sunt taxe impuse in mod unilateral de catre un stat membru, de catre o

autoritate publica sau ca efect al unei conventii incheiate intre particulari. Retinem la aceasta caracteristica faptul ca nu sunt considerate taxe cu efect echivalent cele incasate cu ocazia controalelor sanitare stabilite de catre Uniune sau printr-un tratat international care indeplineste functii similare si este aplicat de catre toate statele membre, dar in situatia in care cuantumul taxelor respective nu depaseste costul real al controalelor efectuate

- aceste taxe cu efect echivalent sunt solictate pentru ca marfurile trec o frontiera. Nu are relevanta cine este beneficiarul taxei (statul sau o alta persoana juridica). Nu prezinta interes nici scopul in care se instituie o astfel de taxa (ex: protectia patrimoniului national cultural)

Nu sunt considerate taxe cu efect echivalent urmatoarele:- taxele interne- taxele incasate pentru servicii prestate agentilor economici- taxele solicitate in temeiul unor prevederi legale ale Uniunii Europene

Exceptii de la aplicarea principiului liberei circulatii a marfurilor1. Exceptiile legale (cele reglementate de art. 36)2. Exceptiile jurisdictionale

38

Exceptiile legale

Nu sunt impiedicate interdictiile sau restrictiile la import, export ori tranzit, justificate de urmatoarele motive:

- de morala publica- de ordine publica- de securitate publica- de protectia sanatatii si a vietii persoanelor si animalelor- de ocrotirea vegetalelor- de protectia tezaurilor nationale cu valoare artistica, istorica, arheologica- de protectia proprietatii industriale si comerciale

Exceptiile jurisdictionale

Exista 4 elemente sau conditii cerute de catre CJUE pentru ca masurile nationale restrictive sa poata constitui o exceptie de la LCM.

1. Absenta armonizarii: Este posibila luarea unei masuri nationale restrictive in situatia in care nu exista legislatie armonizata la nivelul UE in acest domeniu.

2. Cerinta imperativa: Masura nationala respective sa constituie o cerinta imperativa.Exemple / Situatii in care Curtea a considerat urmatoarele ca fiind imperative si permis statelor libera circulatie a marfurilor: corectitudinea tranzactiilor comerciale, protectia mediului, siguranta drumurilor, functionarea retelelor de telecomunicatii si pastrarea diversitatii presei pentru apararea libertatii de exprimare.

3. Aplicarea fara distinctie; atat produselor nationale cat si celor care provin din alte tari.

4. Respectarea principiului proportionalitatii, adica, daca un stat poate alege intre mai multe masuri pentru a atinge un obiectiv statul va trebui sa aleaga masura care restrictioneaza cel mai putin comertul.Libera circulatie a persoanelor si serviciilor:

Pentru lucratorii salariati, baza legala este constituita din art. 45-48 din TFUE. Pentru lucratorii independent 49-55, iar pentru prestarea de servicii 56-62.Directiva 2005/36 privind recunoasterea calificarilor profesionale;Directiva 123/2006 recunoasterea calitatilor profesionale;

39

Directiva ________ privind serviciile pe piata interna;Directiva 38/2004 privind dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii UE si membri familiilor acestora.

Beneficiarii liberei circulatii a persoanelor si serviciilor:

1. Lucratorii salariati; in ceea ce ii priveste, dreptul la nediscriminare exista in situatia indeplinirii a doua cerinte;a. Persoana sa aiba cetatenia unui stat membru;b. Sa exercite o activitate profesionala.

Definitia notiunii de lucrator salariat: Lucrator salariat este o persoana care pentru o anumita perioada de timp realizeaza o activitate pentru si sub directia unei alte persoane in schimbul careia primeste o remuneatia.

2. Lucratorii independenti: Sunt persoanele care beneficiaza de libertatea de stabilire prevazuta la art. 49-55 din TFUE.

Libertatea de stabilire presupune accesul la activitati independente si la exercitarea acestora, precum si constituirea si administrarea intreprinderilor in conditiile definite pentru resortisantii proprii.

3. Prestatorii unui serviciu sunt cei care beneficiaza de dispozitiile art. 57 din TFUE, potrivit caruia, sunt considerate servicii prestatiile furnizate in mod obisnuit in schimbul unei remuneratii in masura in care nu sunt reglementate de dispozitiile LCM, LCC si LCP.

4. Membri de familie ai lucratorilor salariati, a lucratorilor independenti sau a prestatorilor de serviciu.

Definitia se regaseste la _______________;

a. Sotul sau sotia;b. Partenerul sau partenera cu care cetateanul / cetateana UE a

contractat un parteneriat inregistrat in temeiul legislatiei unui stat membru, daca potrivit legislatiei statului membru daca potrivit legislatiei statului membru gazda daca patreneriatele inregistrate sunt considerate drept echivalente casatoriei

40

c. Descendentii direct pana la varsta de 21 de anis au care se afla in intretinerea sau descendentii directi ai sotului sau partenerului.

d. Ascendentii directi care se afla in intretinere, precum si cei ai sotului sau partenerului.

e. Beneficiarii unui serviciu. ?!

Potrivit directivei 123/2006, se urmareste inlaturarea obstacolelor pentru beneficiarii care doresc sa se foloseasca de servicii furnizate de prestatori din alte state membre, fiind incluse aici abrogarea cerintelor discriminatorii in functie de cetatenia beneficiarilor sau de domiciliul acestora.

Semnificatii si implicatii1. In ceea ce priveste lucratorii salariati. Libera circulatie a persoanelor

implica eliminarea tuturor discriminarilor bazate pe cetatenie cu privire la angajarea, remunerarea si celelalte conditii de munca, adica dreptul de a ocupa un loc de munca in aceleasi conditii stabilite pentru cetatenii statului membru de primire.

2. In ceea ce priveste lucratorii independenti, semnifica accesul la activitati independente si la exercitarea acestora si in aceleasi conditii definite pentru resortisantii proprii.

3. Prestatorii de servicii nu le pot fi impuse urmatoarele cerinte de un stat membru gazda unui membru al unui stat membru: - obligatia de a obtine o autorizatie , - De a ramane stabilit pe teritoriul statului

- Interdictia de a infinta o infrastructura

Exceptii: de la acest principiu al nediscriminarii, de a trata in mod egal salariatii, prestatorii de servicii indiferent de cetatenia lor, statele membre pot introduce derogari, adica pot discrimina. Avem 2 categorii de exceptii: - exceptii legale ( conventionale )

- Exceptii jurisprudentiale

La art. 45 sunt prevazute: - incadrarea in administratia publica.- Ordinea publica, siguranta publica si sanatatea publica. Aceste exceptii

au in vedere conduita cetatenilor. Aceste motive nu pot fi invocate in scopuri economice; trebuie sa respecte principiul proportionaitatii; sa se intemeieze exclusiv pe conduita persoanei in cauza.

41

Conduita persoanei trebuie sa constituie o amenintare reala si suficient de grava la adresa unui interes fundamental al societatii. Nu pot fi acceptate motivari care nu sunt direct legate de caz sau care au in vedere consideratii de pretentie generala.

Exceptiile jurisprundentiale sunt aplicabile cu respectarea a 3 conditii: - existenta unor motive imperative de interes general. EX: eficacitatea controalelor fiscale, siguranta traficului rutier, protectia intereselor creditorilor, increderea investitorilor in piata financiara nationala, dreptul de proprietate intelectuala.

- Sa fie aplicabile fara distinctie

- Respecatarea principiului proportionalitatii

LC a capitalurilor si platilor. - Art 63 la 66 din TFUE. Potrivit art 63 sunt interzise orice restrictii

privind LC a capitalurilor si platilor intre statele membre. Circulatia capitalurilor desemneaza acele operatiouni financiare care vizeaza in mod esential, plasarea sau investirea sumelor in cauza si nu remunereatia pt o prestanta.

- LC a platilor ( sau platile ) constituie transferul de devize adica de sume banesti care reprezinta o contra partida in cazul unei tranzactii adiacente. Directiva….cuprinde un nomenclator…

Ex pt libera circulatie a persoanelor: investitii directe ( infintarea sau extinderea unor subcursale sau inteprinderi ), investitii imobiliare ( achizitii de cladiri si terenuri ), operatiuni cu actiuni si obligatiuni, operatiuni cu valori tranzactionale pe piata monetara, imprumuturi si credite financiare, transferuri in delularea contractelor, circulatia capitalurilor cu caracter personal ( imprumuturi, cadouri, donatii , zestere, mosteniri ).

42