curs de estetica an ii constantin aslam

7/25/2019 Curs de Estetica an II Constantin Aslam

http://slidepdf.com/reader/full/curs-de-estetica-an-ii-constantin-aslam 1/365

Paradigme în istoria esteticii filosofice (I)

Din Antichitate până în Renaştere

Prof. univ. dr. onstantin Aslam

!PRI"#

Prefa$ă

A) Datele de fundal ale esteticii filosofice

1. Constituirea istorică a esteticii2. Estetica în contexte polisemice actuale

3. Practici filosofice concurente în estetica actuală

4. Către un model presupozițional de analize în estetică

%) Paradigma artei şi frumosului în Antichitatea grecească

I. Téchnē în spa&iul culturii greceşti

1. Téchnē – un concept polisemantic

2. Fundamente ontoloico!reliioase ale practicilor "i #ndirii artistice rece"ti

3. $ntre apolinic "i dionisiac – practici artistice "i reprezentări teoretice

II. uvintele fundamentale ale esteticii greceşti

1. Precizări metodoloice

2. $n%elesuri ale sufletului – incursiuni în uni&ersul di'otomiilor conceptuale rece"ti

3. (rta – formă de &ia%ă "i mi)loc de cunoa"tere. *pecificul cunoa"terii poietice

III. 'eorii asupra artei în paradigma estetică grecească

1. Preliminarii conceptuale

2. +eoria mimetică

3. +eoria cat'arctică

4. +eoria iluzionistă

I. n&elesuri ale *rumosului în estetica grecească




2. *ensuri etimoloice

3. +eorii ale frumosului

a, Frumosul ca armonie- teoria armonică sau area +eorie

/, +eoria erotică a frumosului. Frumosul intelii/il

c, +eoria pramatică. Frumosul ca utilitate "i plăcere

. Plotin şi sinte+a gândirii estetice greceşti

1. Preliminarii

2. Coordonate ale metafizicii plotiniene

3. Frumosul între sensi/il "i intelii/il

) Paradigma artei şi frumosului în ,vul -ediu creştin

I. #pecificul esteticii medievale. ontet interpretativ

1. Precizări metodoloice2. Fundamente ontoloico!reliioase ale practicilor "i #ndirii artistice medie&ale

3. *im/olul – dialectica dintre &ăzut "i ne&ăzut

II. 'eorii ale artei şi frumosului în lumea medievală

1. Preliminarii. Caracteristici ale esteticii medie&ale

2. Estetica luminii

3. 0i'otomia frumosului în estetica medie&ală. Frumosul metafizic versus frumosul sensi/il

III. 'eorii ale artei şi frumosului în lumea /i+antină. Ră+/oiul icoanelor

1. Cultura europeană răsăriteană – caracteristici enerale

2. ăz/oiul icoanelor

3. Frumosul metafizic versus frumosul sensi/il. +eorii reprezentati&e

a, asile cel are

/, 0ionisie (reopaitul

I. 'eorii ale artei şi frumosului în lumea occidentală

1. Cultura europeană apuseană – caracteristici enerale

2. Frumosul metafizic versus frumosul sensi/il. +eorii reprezentati&e ale artei "i frumosului

a, (ureliu (uustin

/, +oma d(uino

. ondi&ia artei şi artistului în lumea medievală. Repre+entări teoretice

1. (rtele li/erale – precizări terminoloice "i conceptuale

2



2. Condi%ia artelor &izuale în E&ul ediu

3. Estetica artelor &izuale

4. Condi%ia artistului plastic

D) Paradigma artei şi frumosului în Rena0tere

1. ena"tere "i ena"teri. (/ordări teoretice complementare

2. Fundamente ontoloico!reliioase ale practicilor "i #ndirii artistice renascentiste

a, 0estruc%ia Weltanschauung !ului medie&al5 factori externi 6i interni

/, Particularită%i ale Weltanschauung !ului renascentist5 7manismul 6i eforma

3. *pecificul esteticii renascentiste

a, Estetica filosofilor

/, Estetica umani6tilor

c, Estetica arti6tilor 4. +eorii ale artei "i frumosului în lumea ena"terii

a, +eoria proporțiilor

/, +eoria perspecti&ei

c,iziunea su/iecti&istă asupra artei 6i frumosului

Prefa$ă

Cartea pe care o ai în față- draă cititorule- este construită pe un 6ir complex de

paradoxuri. 0in acest moti& ea comunică- în acela6i timp- opinii 6i credințe &ec'i- dar 6i noi. *unt

&ec'i pentru că &ei recuno6te multe dintre datele expuse8 sunt noi pentru că ordinea loică 6i

arumentati&ă- c'iar stilistică- este neîncercată în cultura noastră umanistă.

olumul este construit pe paradoxuri- pentru că estetica însă6i este o întreprindere

filosofică paradoxală. 0in cel puțin două moti&e. $n primul r#nd- pentru că ea își propune să

&or/ească despre ceea ce nu se poate &or/i5 stări lăuntrice 6i emoții- artistice 6i neartistice- strict

personale- inexprima/ile. Estetica dorește- a6adar- să facă exprima/il inexprima/ilul- încălc#nd

astfel o/ser&ația de /un sim% a lui 9ittenstein5 :despre ceea ce nu se poate &or/i tre/uie să se

tacă;<. $n al doilea r#nd- paradoxul esteticii pro&ine din faptul că- deseori- pretinde sa!i fie luate

în seamă recomandările adresate arti6tilor creatori. =r- artistul- se 6tie- dore6te să!6i afirme

3



propria sa unicitate- nu să aplice reuli exterioare propriului demers creati&. 0in acesta moti&-

:insolența; esteticienilor este continuu /lamată- iar istoria acestei discipline este una mai dera/ă

a una e6ecurilor- dec#t a iz/#nzilor. $n &reme ce arti6tii se conduc după propriile lor intuiții atunci

c#nd produc opere de artă- esteticienii &or/esc într!o lim/ă încifrată cu aerul că ei ar 6ti mai /ine

ce trebuie să facă artistul. 0acă admitem că Platon este primul estetician sistematic – arumentele

ne constr#n la o astfel de opțiune – atunci tre/uie spus că estetica de/utează cu un conflict în

interiorul spațiului intelectual european. Excluderea arti6tilor din cetatea ideală de către Platon-

ilustrează din plin asimetria dintre două uni&ersuri ce par a fi paralele5 :a face artă; versus :a

&or/i despre artă;. Căci- cel ce &or/e6te despre artă &or/e6te despre sine. (rta- în acest caz- e

doar un pretext pentru afirmarea unor trăiri 6i stări ale con6tiinței proprii esteticianului.

0ar- cum se explică atunci persistența de &eacuri a esteticii- în condițiile în care- după

expresia malițioasă a lui 9ittenstein- ar a&ea pretenția ridicolă de a ne prescrie o anumită cafea pentru :/unul ei ust;> ăspunsul este simplu< Pentru că nu putem lupta împotri&a naturii

noastre omene6ti de a vorbi despre ceea ce- în mod loic 6i rațional- nu se poate &or/i. Partea

emoțională din noi în&ine- pare!se- partea rațională- inima stă înaintea min%ii- c'iar dacă

aspirațiile noastre se îndreaptă spre in&ersarea acestor raporturi. 0ar- să nu uităm faptul

elementar5 aspirațiile sunt tot emoții< 7rm#ndu!l tot pe 9ittenstein- c'iar &iața noastră e

constituită- între at#tea altele- din ceea ce se arată 6i nu poate fi spus cu sens. Pentru estetician

partea care se arată e lumea &alorii ?estetice,- a punctelor de &edere personale exprimate deja

într!o formă de limbaj expresiv ?artistic, ori lingvistic ?ramatical,- iar partea ce nu poate fi spusă

cu sens este constituită din cuvinte despre cuvinte. eresiunea la infinit- capcana prin care

#ndirea se autosuspendă- nu poate fi oprită.

$n acest sens estetica- cel puțin în înțelesul pe care 9ittenstein îl propune- nu poate

supra&iețui fără a produce non!sensuri- din moment ce ea ela/oreză 6iruri nesf#r6ite de texte

despre :texte; 6i se încumetă să &or/ească produc#nd non!sensuri. =r- 6i aici e paradoxul-

producerea de non!sensuri- de texte despre texte- enerează noi sensuri. @nexprima/ilul există 6i

el este prezent în ceea ce e de)a exprimat- în cu&inte 6i &alori. (cesta e paradoxul esteticii

filosofice- căci ea &or/e6te despre celelalte cu&inte care &isează la exprimarea inexprima/ilul. Pe

scurt- a &or/i despre celelalte cu&inte care îndrăznesc să &or/ească despre inexprima/il pare a fi

sarcina imposi/ilă a esteticii.

4



$n cele din urmă- estetica este o întreprindere intelectuală paradoxală pentru că o/iectul ei

de studiu- Homo aestheticus- parte a lui Homo emotionalis – adică omul care trăie6te 6i care î6i

propune să trăiască 6i mai intens prin producerea unor tipuri speciale de artefacte- numite o/iecte

artistice – este paradoxal. Căci- omul 6i!a dez&oltat ?excesi&>, partea de raționalitate 6i de

cunoa6tere instrumentală- tocmai pentru a!6i potența- într!un mod :te'noloic;- trăirile

emoționale date în mod natural în ființa sa. (rta- 'rana &ieții noastre emoționale sau- &or/ind ca

Aietzsc'e- o/iectele care ademenesc &iața- expresie a vieții însăși 6i a iraționalului din noi- ni se

înfăți6ează tot mai mult- fie ca o marfă specială de consum- ce se adresează democratic tuturor-

fie ca :industrie; a )ocului 6i distracției la care toată lumea are acces. (tunci- de ce să mai

studiezi arta- ceea ce se arată ca o/iect emoțional sau cu&intele despre aceste o/iecte- c#nd 6tim

cu toții ce 6i cum se înfăți6ează ea- de &reme ce o consumăm 6i ne simțim /ine> Ce lămuriri în

plus ar putea aduce estetica>@ată de ce încercarea de cuprindere teoretică a :omului estetic;- adică a omului ce

urmăre6te potențarea 6i maximizarea emoțiilor naturale prin producerea :te'noloică; de o/iecte

artistice 6i de cu&inte leate de această acti&itate &e6nică- tre/uie să!6i asume ab initio

aproximări- di/uiri- imprecizii- lacune- pe scurt- precarități explicati&e ce țin de inefa/il 6i

indici/il. or/ind despre valorile atribuite o/iectelor 6i nu despre o/iectele însele- a6a cum

procedează 6tiința- estetica studiază ceva ce există întrun anumit fel - dar diferit de realitățile

o/ser&aționale. @ată de ce estetica este filosofie 6i nu 6tiință- de ce este o analiză conceptuală- o

autoclarificare despre ceea ce noi facem- 6i nu o cunoa6tere despre fapte naturale prezumate a fi

independente de noi 6i de scopurile &ieții noastre. @ată de ce estetica este doar o practică

intelectuală 6i o acti&itate de analiză a practicilor artistice exprimate în practici lin&istice- cu

toate că ea s!a prezentat timp de c#te&a secole costumată în &e"mintele 6tiinței.

Cu acest înțeles modest al esteticii- dar realist 6i onest- de analiză filosofică a practicilor

lin&istice- teoretice 6i conceptuale- leate de practici artistice- operează acest &olum născut dintr!

o nedumerire copilărească5 ce s!a înt#mplat cu estetica înainte de a se na6te> Estetica apare ca

disciplină autonomă în c#mpul culturii europene în secolul al B@@@!lea- în plin @luminism. Ce s!a

înt#mplat înainte de @luminism- 6tiindu!se că odată cu Platon filosofia a decoperit forța

irepresi/ilă a emoției 6i iraționalului- deci a luat cuno6tință de :omul estetic;> 0e ce este

întemeiat să susținem că estetica a apărut în plin @luminism european- c#nd o serie întreaă de

lucrări &or/esc îndreptățit despre :estetica (ntic'ității rece6ti; ori despre :estetica medie&ală;-



cit#nd 6i in&oc#nd texte estetice de dinainte de aparția esteticii> Prin urmare- această cartea fost

scrisă- în primul r#nd pentru clarificări 6i dumiriri personale. $n fond- a &or/i despre estetică- ca

despre orice fenomen cultural de altfel- înseamnă a desc'ide un orizont istoric de înțeleere 6i

semnificare în care clarificările cuprind nu numai de&oalarea fațetelor temporale ale fenomenului

ca atare- ci 6i metodele compati/ile de a dez&ălui complexele raporturi pri&ind continuitatea 6i

discontinuitatea în istorie. :( clarifica un astfel de termen nu înseamnă doar a asocia unui cu&#nt

o semnificație fixată cum&a dinainte. Ci- în măsura în care o asemenea clarificare se înțelee pe

sine- ea reprezintă în mod necesar interpretarea unei istorii a semnificației ?s.n., acelui termen.;1

(sum#ndu!6i această stare de fapt- prezentul &olum descrie încercarea teoretică a

oamenilor de a se înțelee pe ei în6i6i în acele acti&ități enerate 6i pro&ocatoare de emoții 6i trăiri

non!raționale- înainte de aparția esteticii în calitatea ei de disciplină autonomă ce in&esti'ează

arta- frumosul 6i trăirile estetice.Cum precizează 6i titlul- &olumul de față propune o examinare a esteticii de dinainte de

estetică- o cercetare a esteticii in statu nascendi- similară cu in&estiațiile pe care o/streticienii le

fac asupra copiilor în &iața lor intrauterină. =amenii- fire6te- nu au a6teptat in&entarea esteticii

pentru a se interoa asupra naturii artei 6i frumosului- ori asupra trăirilor pro&ocate de o/iectele

#ndite 6i produse doar cu scopul de a pro&oca /ucurie- în expresie Dantiană- :plăcere

dezinteresată;.

Examinarea pe care o propunem- o anali!ă a istoriei esteticii dinainte de estetică - are ca

principală )ustificare ideea că ceea ce se manifestă în realitate este rezultatul unor posi/ilități. Aoi

nu putem înțelee un sement de realitate – :real; este ceea ce există în timp – dacă nu postulăm

că înainte de a fi într!un fel sau altul- acesta a fost posi/il. Ceea ce se arată sau se prezintă pe sine

ca realitate determinată reprezintă una dintre posi/ilități- respecti& posi/ilitatea care s!a realizat.

Prin urmare- ceea ce propunem în acest &olum este o cercetare a unor condiții de posi/ilitate- iar

metoda este- fire6te- transcendentală- în termenii lui Aoica5 :mersul îndărăt;. $n acest caz- #ndul

parcure un drum de la ceea ce este în act- estetica în cazul de față- la condițiile de posi/ilitate5

cum a fost estetica posi/ilă> Aa6terea propriu!zisă a esteticii în secolul al B@@@!lea- în plină

modernitate- poate fi &ăzută- pe această linie interpretati&ă- ca o împlinire a potențialităților

1 artin eideer- "ntologia# Hermeneutica facticității- traducere din ermană de C'ristian Ferencz!Flatz-ucure6ti- Editura umanitas- 2GGH- p. 121.

I



acumulate in statu nascendi 6i ca o apariție &izi/ilă a ceea ce a fost- într!un fel sau altul- ascuns

pri&irii. Jic#nd ca eideer- :lucrurile sunt acolo unde există oc'i să le &adă; 2.

$n cu&inte mai simple- apariția esteticii ca domeniu distinct de in&estiații filosofice în

perioada iluministă- fenomen exclusi& european- este similar apariției unui copil pe lume. Ceea ce

s!a înt#mplat în &iața intrauterină este 'otăr#tor pentru felul de a fi în lume. (stfel- ceea ce s!a

înscris timp de milenii la ni&elul unei enetici culturale specifice tradiției europene- ca zestre a

unei :meme;- pentru a folosi cunoscuta expresie a lui ic'ard 0aKDins- a fost decisi& pentru

confiurarea 6i modul de a fi a esteticii în cultura europeană actuală.

Perspecti&a de înțeleere a acestei perioade a esteticii de dinainte de estetică cuprinde cele

trei mari epoci care au premers modernitatea5 (ntic'itatea reco!latină- E&ul ediu 6i

ena6terea- iar modalitatea de a/ordare pe care o propune acest &olum este istoric!filosofică.

+otodată- &olumul de față poate fi circumscris 6i domeniului istoriei ideilor în înțelesul pe care@saia erlin îl dă acestui termen- atunci c#nd face distincția dintre #nditorii care fac parte din

:familia ariciului;- cei care sunt adepții unui discurs filosofic monolitic 6i ex'austi&- 6i #nditorii

din :familia &ulpii;- relati&i6tii- adică cei care sunt adepții contextualizărilor 6i complexității. Prin

urmare- asumarea unui punct de &edere su/iecti&ist 6i 'ermeneutic- după principiul că :lucrurile

ar putea să stea 6i altfel;- este- &ei remarca- draă cititorule- starea de fundal a întreii lucrări.

oti&ația de a scrie o lucrare de acest tip- o istorie a ideilor estetice de dinainte de

estetică- în care oriinalitatea autorului este mai dera/ă metodoloică 6i stilistică- are mai multe

rădăcini.

Prima moti&ație este de natură formati&ă- uni&ersitară- 6i!i are în &edere pe studenții de la

:arte;- deopotri&ă- în plan eneral- pe iu/itorii de cultură reflexi&ă. Cu toate că la noi estetica a

reapărut ?în deceniul al 6aptelea al secolului trecut,- împreună cu psi'oloia ori socioloia- în

spațiul în&ățăm#ntului superior – după două decenii de interdicție- ca efect al instaurării

comunismului 6i în ciuda unor semnificati&e traduceri sau a unor lucrări tematice semnate de

nume cunoscute de esteticieni rom#ni- între care @on @ano6i- +itus ocanu- @on Pascadi- L'eor'e

(c'iței- @on +o/o6aru- 0umitru Ja'aria- asile orar etc. – la capitolul :lucrări de sinteză; am

fost 6i suntem 6i astăzi- restanțieri. Pe de altă parte- în contextul eforturilor depuse de noua

enerație de esteticieni rom#ni- Petru e)an- 0an!Euen ațiu- Cristian Aae- 0rao6 Pătra6cu-

i'aela Pop etc.- actualmente profesori în marile centre uni&ersitare ale om#niei- de recuperare

2 $bidem- p. 2M.

N



6i reconectare a domeniului la cercetărilor estetice din lumea continentală- o lucrare- cum este cea

de față- ce aduce în prim!plan- într!o a/ordare istorică- fundamentele culturale ale esteticii-

acoperă o ne&oie de ec'ili/ru între specializarea excesi&ă- tematică- domenială ori metodoloică

6i a/ordările a/stracte 6i prezentiste în care datele istorice sunt aliniate în funcție de specialitatea

autorului- respecti& de modul în care :fiecare are propria istorie;. 0acă admitem- urm#ndu!l pe

eel- că arta oferă ideilor o formă sensi/ilă- atunci această lucrare î6i propune să de&oaleze

fundalul ideatic ce face posi/ilă creația artistică- realitatea in&izi/ilă- pentru cel care nu e educat

să!l &adă.

$n esență- această carte î6i propune să retrezească simțul istoric 6i &alențele formati&e ale

memoriei culturale ca o contra/alansare la ceea ce Ladamer nume6te :experiența estetică;- adică

acelei atitudini prezenteiste care a rupt arta de contextul ei &iu- cultural- 6i a a/andonat!o în

muzee. Prin urmare- această carte este o încercare de relati&izare a atitudinii :su/iectuluidezlănțuit; care pleacă de la premisa că afirmarea ar/itrară a ustului estetic personal- exprimat

în expresiile imperati&e- :îmi place;O:nu!mi place;- este act de cultură 6i înțeleere.

Contra/alansul pe care!l intenționează această scriere la poziția autosuspensi&ă a :su/iectului

dezlănțuit;- a fost exprimată c#nd&a de o'an uizina în cu&inte simple5 arta este o parte a

culturii 6i- deopotri&ă- o olindă a ei. Cine &rea să cunoască felul în oamenii care au trăit în epoci

istorice re&olute- tre/uie să le cerceteze arta pentru că ea este o olindă a &ieții. eciproc- cine

&rea să înțeleaă modul în care arta s!a confiurat în anumite tipuri de expresie ori stiluri- tre/uie

să cerceteze faptele istorice 6i culturale- în interalitatea lor- pentru că arta este- deopotri&ă- un

reflex al acestor fapte.

( doua rădăcină din care rezultă moti&ația de a scrie acest &olum este de natură

metodoloică. Estetica filosofică este astăzi practică în două paradime teoretice între care există

sla/e canale de comunicare5 :paradima continentală; 6i :paradima analitică;. (ceste

paradime pri&esc fenomenele estetice 6i artistice- fie ca trăiri 6i fapte de con6tiință- fie ca fapte

de lim/a). $n funcție de datele de fundal- de :axiomele; de construcție pe care le postulează

aceste perspecti&e de analiză- sunt ordonate- aliniate 6i interpretate faptele ce țin de istoria-

internă 6i externă- a ideilor estetice. 7n profesionist al filosofiei- fără să fie specializat în estetică-

ar putea afla cu stupoare că- în acela6i timp- primul teoretician al estetici continentale este Platon

pentru că el analizează faptele artistice din înăuntrul con6tiinței 6i că- deopotri&ă primul

teoretician al esteticii analitice este tot Platon pentru că el face analize de lim/a) atunci c#nd

H



tematizează frumosul ori dorința. Faptul acesta demonstrează- încă o dată- că nimic nu e mai

spectaculos în &iața noastră dec#t trecutul 6i că :istoria; este în fapt un produs reprezentațional al

prezentului.

Prezenta lucrare răspunde la această pro&ocare intelectuală fundată pe principiul

/i&alenței5 ori împărtă6e6ti metodele esteticii continentale "i e6ti fenomenolo- 'ermeneut ori

adept al analizelor existențiale- ori împărtă6e6ti metodele esteticii analitice 6i folose6ti doar

analize de lim/a)- loice 6i conceptuale. Tertium non datur est% Ei /ine- acest &olum ilustrează

ideea- aparent imposi/il de admis- că se poate :locui;- atunci c#nd dore6ti- :în acela6i timp; în

două case. Parcur#nd această carte- &ei remarca- draă cititorule- că cele două paradime care

se autopercep în dis)uncție exclusi&ă- pot fi puse împreună- cu succes- la lucru. #na st#nă nu

poate su/stitui- fire6te- m#na dreapta- dar împreună se pot înt#lni pentru a realiza ceea ce mintea

le pune să facă. (stfel- pentru a ne opri la un /anal exemplu- de la estetica continentală &omreține că a interpreta faptele expresi&e ale omului înseamnă a alinia la un punct de &edere ceea ce

e deja interpretat- în &reme ce din zona esteticii analitice &om reține ideea că faptele ce aparțin

esteticii sunt fapte de lim/a) 6i că a descrie anumite confiurații culturale înseamnă a descrie

:instituții; pu/lice în care se exprimă fapte indi&iduale de &iață emoțională. Pri&ind dincolo de

aparențe- &iziunea lui eideer asupra artei- ca scoatere din ascundere 6i ca formă a ade&ărului-

nu se află în contradicție cu teoria instituțională asupra artei a&ansată 6i perfecționată de Leore

0icDie- pentru simplul moti& că ele fac parte din orizonturi diferite de discurs filosofic. Faptul de

a fi- în acela6i timp- profesor- 6ofer amator- părinte ori contri/ua/il etc. nu produce contradicții

loice c'iar dacă aceste :predicate; se enunță despre acelea6i indi&id uman. Prin urmare-

prezentul &olum are ca o/iect de interpretate deja!ul intepretării 6i formele de &iață :pu/lice;

care au făcut posi/ile aceste preinterpretări.

ei remarca iara6i- draă cititorule- că autorul acestei lucrări este adeptul unui pluralism

metodoloic. = interpretare a ceea ce e deja interpretat este cu at#t mai rele&antă cu c#t

instrumentele de lucru sunt mai di&ersificate 6i inenios mo/ilizate pentru a atine optim

scopului urmărit.

Qinta principală pe care o &izăm în acest &olum este- cum specificam- să indice în ce sens

putem &or/i despre o estetică de dinainte de estetică. 0ificultatea e de principiu pentru că nu se

poate &or/i- dec#t în orizontul unor speculații metafizice- despre ce&a ce nu există. Cum să

&or/e6ti despre estetică în a/sența ei> *oluția pe care o a&ansăm este extrem de simplă. $ntr!

M



ade&ăr- nu putem &or/i despre estetică în a/sența unificării artei 6i frumosului într!o con6tiință

trăitoare 6i deopotri&ă reflexi&ă- cunoscătoare- fapt cultural ce de/utează timid odată cu

ena6terea. Estetica a fost făcută posibilă ca domeniu distinct de cercetare doar la începutul

modernității- atunci c#nd arta a fost unificată cu frumosul în teoria ustului estetic- iar ideea că

afectele sunt părți ale #ndirii însă6i a început să fie acceptată fără rezer&e. 0ar- în ciuda acestor

:o/iecții;- putem totu6i &or/i despre estetica de dinainte de estetică dacă principalele teme ale

acesteia5 arta- frumosul 6i plăcerea ?afectele- trăirea- emoția artistică etc., – unificate în secolul al

B@@@!lea de către aumarten 6i Rant în domeniul filosofic :estetică; – sunt analizate în

contextele culturale în care au apărut și au circulat în istoria culturii europene. Estetica de

dinainte de estetică- în acest sens sla/- există ca posi/ilitate 6i asupra acestei posi/ilități se

concentrează prezentul &olum.

*cop eneral al &olumului- analiza filosofică a posi/ilității esteticii de dinainte de estetică-este operaționalizat în di&erse alte scopuri cu c#mpuri diferite de eneralitate. Se &om trece pe

scurt în re&istă pentru a nu luni în mod nepermis o introducere menită să de&oaleze explicit

intențiile 6i metodele asumate ale cărții. Plec#nd de la premisa că principalele teme ale esteticii5

arta- frumosul 6i emoția artistică- trăirea- pe care oamenii le!au a/ordat înainte de apariția

esteticii- sunt doar elemente ale întreului culturii- ne!am 'idat continuu după cunoscuta

recomandare metodoloică a lui 9ittenstein5 :Cu&intele pe care le numim expresii ale )udecă%ii

estetice )oacă un rol complicat- dar foarte /ine determinat- în ceea ce numim cultura unei epoci. (

descrie folosirea lor sau a descrie ce se în%elee printr!un ust culti&at înseamnă a descrie o

cultură. Ceea ce numim aici un ust culti&at poate nici nu exista în E&ul ediu. $n epoci diferite

se )oacă )ocuri cu totul diferite;3. =r- a&#nd în &edere că unitatea unei culturii în ansam/lul ei este

exprimată de ceea ce se nume6te- în filosofia ermană încă de la Rant- Weltanschauung ?imaine

unificată despre lume, 6i că trecerea de la o epocă culturală ma)oră la alta se realizează prin

înlocuirea unui Weltanschauung cu altul- atunci principala pro/lemă constă în ăsirea unor teorii

apte să explice modul în care continuitatea istorică se realizează prin rupturi 6i cli&a)e ma)ore în

modul de a fi 6i a #ndi al oamenilor.

(6a se explică de ce am apelat la conceptele celor mai reprezentati&e teorii care explică

dialectica dintre continuitate 6i discontinuitate în istoria culturii europene- c'iar dacă aceste teorii

nu au dec#t leături accidentale cu estetica. Este &or/a despre teoria succesiunii paradimelor în

3SudKi 9ittenstein- &ecții și convorbiri despre estetică' psihologie și credință religioasă- traducere din enleză deircea Flonta 6i (drian!Paul @liescu- introducere de (drian!Paul @liescu- ucure6ti- Editura umanitas- 2GG- p. 3M.

1G



6tiințele naturii apar%in#nd lui +omas Ru'n- teoria epistemei- ce aparține epistemoloiei 6tiințelor

sociale- ela/orată de ic'ael Foucault- critica pramatică a :metaforelor minții; aparțin#nd

filosofului american ic'ard ortT- ori :istoria ideilor; inițiate de lui @saia' erlin- creatorul

teoriei :punctului de cotitură; în istoria #ndirii 6i comportamentului ideatic european. :7n punct

de cotitură înseamnă altce&a5 o sc'im/are radicală în între cadrul conceptual în care au fost puse

între/ările8 noi idei- noi cu&inte- noi relații în termenii cărora &ec'ile pro/leme sunt nu at#t

rezol&ate- c#t făcute să pară străine- depă6ite- 6i c#teodată- inintelii/ile- astfel înc#t între/ările 6i

îndoielile c'inuitoare din trecut să pară moduri /izare de #ndire sau confuzii ce țin de o lume

apusă.;4

Aecesitatea mo/ilizării unui aparat metodoloic at#t de complex a fost determinată- cum

spuneam- de ne&oia de a răspunde la între/area elementară5 de ce a apărut estetica- a6a ca din

senin- a/ia în secolul al B@@@!lea> Fiind disciplină filosofică- de ce estetica nu a apărut odată cucelelalte ramuri filosofice tradiționale5 ontoloia- metafizica- loica- etica etc.> Prin urmare-

tre/uie să admitem că istoria culturii este fundată pe discontinuitate- din moment ce estetica

apare- fără explicații- :la un moment dat;> 0ar ideea de discontinuitatea pri&e6te- în termeni

aristotelici- :actul; ?pentru cazul de față- apariția la :un moment dat; a esteticii,- dar nu 6i

:posi/ilitatea;- adică :'aloul; minții în care sunt amplasate ab initio toate o/iectele #ndirii. 0in

moment ce :actul; a apărut- atunci fire6te că el a fost posi/il- adică exista într!un fel- dar fără a fi

manifest- explicit. Cum> $n ce fel> Sa aceste între/ări despre estetică se răspunde at#t din

interiorul esteticii ata constituite- c#t 6i din afara ei- situație care implică cercetarea resursele de

#ndire filosofică pe care le a&em la îndem#nă.

o/ilizarea în acest &olum a teoriilor amintite- &ei remarca- draă cititorule- &a fi de mare

a)utor pentru că ele &in în spri)inul dorinței de a scoate din ascundere implicitul din explicit - adică

ceea ce nu se spune din ceea ce se spune' fapt cu importante consecințe în felul în care ar trebui

să &edem lumea faptelor expresi&e. *implu spus- arumentele pe care se fundează teoriile

:discontinuității; ne constr#n să acceptăm ideea că pri&irea noastră e culturală 6i nu naturală- că

ceea ce pare a fi fapt natural- &ăzut cu :oc'ii no6tri; 6i independent de noi- este produs în

totalitate în mintea noastră. :Faptele; sunt doar semnificații culturale. Cultura produce în noi

proramări neuronale 6i- pe această /ază- moduri de a :&edea; la care nu a&em acces fără o

4 @saia' erlin- (evoluția romantică# " cri!ă în istoria g)ndirii moderne- în &ol. *imțul realității# *tudii asupraideilor și istoriei acestora- ediție de enrT ardT- introducere PatricD Lardiner- traducere 6i postfață de SaurianRertesz- ucure6ti- Editura 7ni&ers- 2GG4- p. 21G.

11



preătire reflexi&ă adec&ată. Cei care susțin că practicile artistice sunt independente de teorie- de

pildă- trăiesc în plin paradox. Căci a susține lipsa de rele&anță a teoriei pentru practicile artistice

6i a modurilor culturale de a &edea este tot o teorie.

( treia rădăcină care a moti&at scrierea acestui &olum îi &izează pe :dilentanții culturali;-

respecti& pe cei care prezumti& ar dori să cunoască- într!o imaine de ansam/lu- natura

dez/aterilor pe care filosofii interesați de :omul emoțional; le!au purtat de!a lunul mileniilor în

leătură cu arta- frumosul 6i trăirile estetice. ai precis- această lucrare nu se adresează exclusiv

esteticienilor profesionalizați în anumite semente ale esteticii filosofice. (cest &olum nu este-

cum se spune- :o carte de specialitate;- ci o propunere de înțeleere pentru :diletanți;.

eamintim că termenul :diletant; nu are nimic peiorati&- c'iar dacă el este )udecat aspru de la

înălțimea celor care au profesionalizări stricte în anumite domenii- su/domenii 6i teme de

cercetare. (ce6ti profesioni6ti ar tre/uie să fie mai înăduitori pentru că 6i ei în6i6i sunt diletanțiai altor domenii. ( fi :expert; ori :diletant; ține doar- cum 6tim- de profesionalizarea în anumite

contexte culturale 6i intelectuale. $n fond- cu toții suntem diletanți atunci c#nd facem lucruri

iz&or#te doar din dorința de a 6ti. irarea- starea internă care ne desc'ide către cunoa6tere- este

tot o emoție- o formă de plăcere care se intensifică pe măsură ce e întreținută. (ristotel are

dreptate5 cunoa6terea e plăcere- cea mai înaltă formă de plăcere- pentru că produce :o/iecte; care

nu dispar în procesul consumului. 0iletantul- cum spunea einric' Jimmer- este cel care î6i

păstrează starea de umilință 6i recepti&itate față de necunoscut- dez&olt#nd o atitudine contrarie

specialistului siur pe sine care!i pri&e6te de sus pe cei care nu înțele lucrurile a6a cum o face el.

0in acest punct de &edere- unii profesioni6ti ai domeniului esteticii specializați în anumite teme

&or fi pro/a/il dezamăiți pentru că nu &or ăsi lucruri noi pentru ei ?cum ar fi- de pildă- cap.

ăz/oiul icoanelor,. Pe de altă parte- dezamăirea ar putea fi produsă de faptul că unele

e&enimente sunt prezentate în &olum ca fiind certe- în condițiile în care există contro&erse 6i

dez/ateri pe care cartea nu le aminte6te. Prin urmare- su/liniem caracterul limitat al sintezei 6i

faptul că nu am dorit să producem ceea ce nu ne stă în putere5 o istorie ex'austi&ă a esteticii pe

/aza unor fapte care sunt sustrase contro&erselor.

Cu toate că nimeni nu poate 6i nu tre/uie să pledeze propria cauză- sinceritatea de sine

o/liă la c#te&a scurte o/ser&ații incomode pri&ind :contri/uția; pe care o aduce acest &olum la

cercetările actuale în domeniul esteticii. *implu spus- 6i faptul îl &ei constata cu u6urință- draă

cititorule- asumarea cu consec&ență 6i de la /un început a ideii că actul interpretării tre/uie să fie

12



autoreflexi&- adică să se aplice nu doar textelor asupra cărora se exercită interpretarea- ci 6i sie6i-

c'iar textului care rezultă din actul interpretării- ar putea fi &ăzută ca un :plus; de metodă adus

cercetărilor din c#mpul istoriei ideilor estetice.

Con&inerea autorului este că realitatea se plămăde"te în mintea oricăruia dintre noi 6i că

cel mai important lucru în această lume- în ordinea înțeleerii de sine- este ăsirea de mi)loace

necesare do/#ndirii unui acord între con6tiința de sine cu con6tiințele trecute 6i prezente.

:0ialoul cu coleii morți;- pentru a reluat cunoscuta expresie a lui ortT- este tot at#t de

important ca 6i dialoul cu coleii în &iață. 0acă mintea noastră este olinda prin care &edem

lumea- atunci în funcție de metodele pe care le folosim pentru a curăța această :olindă;-

pri&irea noastră &a fi tot mai clară 6i mai precisă. Fire6te că do/#ndirea unei :pri&iri; clare 6i

precise e un ideal către care tindem- adică ce&a ce există doar în mintea noastră- căci :olinda;

este continuu deformată de afirmarea intempesti&ă a :eului detesta/il;- împotri&a căruia &or/eacu at#ta înd#r)ire Claude Se&i!*trauss. 0ar- a6a cum 6tim cu toții- nimeni nu poate trăi fără ideal

6i fără &ise. 0acă &isul nostru de a instaura- prin acest &olum- o con6tiință metodoloică reflexi&ă

în c#mpul cercetările estetice &a putea fi împlinit sau nu este o c'estiune pe care doar tu- draă

cititorule- o &ei 'otărî<

$%i mulțumesc că ai desc'is această carte<

1 martie 2G13

A) Datele de fundal ale esteticii filosofice

1. onstituirea istorică a esteticii

+ermenul de estetică este un calc după cu&#ntul recesc aisthesis- cu&#nt care denumea

capacitatea noastră de a sim%i. +isthesis însemna în reaca &ec'e deopotri&ă5 senza%ie- percep%ie-

sim%ire- respecti& ac%iunea "i rezultate func%ionării celor cinci sim%uri prin intermediul cărora

suntem în permanent contact cu lumea interioară "i exterioară nouă. 0ar aisthesis însemna "i

cunoa"terea naturală omenească- ceea ce do/#ndim în mod firesc "i direct prin practicarea &ie%ii

noastre în comun. Cunoa"terea naturală î"i are eneza în structurile sensi/ile omene"ti- în starea

sufletească lo/ală care sintetizează în mintea noastră datele lumii externe- stările "i trăirile

interne. Prin cunoa"terea naturală realizăm identitatea cu sine a fiin%ei noastre indi&iduale "i-

13



totodată- do/#ndim- prin intermediul identificărilor de toate enurile- reprezentări asupra lumii în

care trăim5 "tim cine suntem- unde suntem- cum ne diferen%iem de al%ii- ne cunoa"tem

preferin%ele- "tim ce ne place ori ce nu ne place etc. $n consecin%ă- aisthesis desemnează acea

facultate de cunoa"tere prin care omul do/#nde"te- în mod natural- reprezentări ale lumii

interioare "i exterioare. Prin intermediul mecanismelor ei naturale de func%ionare- noi locuim într!

o lume familiară- cunoscută de la sine "i- desiur- de la sine!în%eleasă.

(ceste sensuri istorice ale cu&#ntului aisthesis au fost conser&ate- într!un fel sau altul- 6i

de apariția în a doua )umătate a secolul al B@@@!lea a unei noi discipline filosofice numite

:estetica;- creație a lui (lexander Lottlie/ aumarten ?1N14–1NI2,- cel care a pu/licat în 1NG

o lucrare cu titlul +estethica "i a trasat proramul unei noi "tiin%e centrate în "i pe sensi/ilitatea

omenească. :Pentru aumarten estetica este efecti& o ,tiin-ă a cunoa,terii sensibile. =/iectul

acestei "tiin%e e perfec-iunea sensibilă' prin opozi%iei cu perfec-iunea ra-ională constituti&ă aade&ărului "i /inelui.;

Prin aumarten estetica do/#nde"te statutul de discurs unificat "i autonom al

fenomenelor "i experien%elor omene"ti leate de frumos "i artă. El transformă- pentru prima dată

în mod explicit- capacitatea noastră de a sim%i într!o facultate de cunoa"tere distinctă de #ndire

discursi&ă5 :sediul; arumentării 6i raționării. ai mult dec#t at#t- aumarten &a face 6i

distinc%ia- de&enită tran"antă în filosofia lui Rant- între statutul celor trei &alori cardinale- ade&ăr-

/ine 6i frumos- #ndite ca aparțin#nd unor facultăți ale minții noastre oranizate pe principii

funcționale autonome. 0acă "tiin%a do/#ndirii ade&ărului "i /inelui se referă la in&estiarea "i

cunoa"terea păr%ii ra%ionale din noi- "tiin%a do/#ndirii frumosului are în sarcină in&estiarea "i

cunoa"terea păr%ii sensi/ile- emoționale din om.

Utiin%a frumosului- estetica- in&esti'ează perfec-iunea sensibilă care este paralelă "i

ireductibilă la orice altă perfec%iune ra%ionalăI. Perfec%iunea sensi/ilă există cu "i prin fenomen-

în contextul în care arta era în%eleasă de aumarten ca fenomen sensi/il- purtător de perfec%iune

?&alori,. :Ea ?arta, nu are &oie să z/oare deasupra fenomenului- pentru a se ridica deasupra

fenomenului- ci răm#ne în mi)locul lui8 nu &rea să se întoarcă la cauzele lui- ci &rea să!l în%eleaă

în purul lui ce "i să ni!l prezinte în propria fiin-ă- "i în propria manieră de fiin-are#; N

0enis uisman- .ic-ionar de opere majore ale filosofiei- ucure"ti- Editura Enciclopedică ' 2GG1- p. 1H4.I ezi KKK.spiritadsDT.comOp'ilosop'TO p'ilosop'ers.N Ernst Cassirer- /ilosofia luminilor - +raducere de (driana Pop- Pite"ti- Editura Paralela 4- 2GG3- cap. :azeleesteticii sistematice. aumarten;- p. 322.

14



(ceastă &iziune a lui aumarten de rea/ilitare a sensi/ilită%ii umane "i de încercare de

cunoa"tere "tiin%ifică a ei a reprezentat un act de mare cura) teoretic. *ă nu uităm că suntem în

Epoca Suminilor- perioadă în care 6tiința 6i ra%iunea discursi&ă era noua reliie a filosofilor. =r-

aumarten- rea/ilit#nd sensi/ilitatea "i sentimentul- contestă ideea conform căreia doar 6tiința 6i

rațiunea produce cunoa6tere &eridică. (lături de cunoa"terea ra%ională do/#ndită mijlocit - prin

deri&area conceptelor din principii prime- există "i o cunoa"tere nemijlocită- do/#ndită din

sim%irea "i sensi/ilitate noastră lăuntrică. ( cunoa"te în acest orizont al sensi/ilită%ii înseamnă a

do/#ndi certitudini interioare- perfec%iuni ?&alori,- care nu au ne&oie de mi"cările "i opera%iile

specifice ra%iunii. :ealitatea pur intuiti&ă nu este o simplă eroare- ci are în sine o măsură proprie.

Fiecare operă de artă autentică ne prezintă această măsură8 ea nu ne expune doar o a/unden%ă de

intui%ii- ci domină această a/unden%ă8 ea o confiurează- lăs#nd să iasă la i&eală- prin această

confiura%ie- unitatea ei internă. =rice intui%ie estetică nu ne arată doar multiplicitatea "idi&ersitatea- ci- în am/ele- "i o anumită reulă "i ordine... în fiecare intui%ie estetică are loc o

confluen%ă de elemente- că noi nu le putem desprinde din totalitatea acesteia- nu le putem indica

izolat "i separat... acest între ni se dă în aspectul său pur- ca între di&izat "i determinat

complet.; H

(m putea spune că în &iziunea lui aumarten- realitatea ni se li&rează prin două moduri

de oranizare "i cunoa"tere eal îndreptă%ite ontoloic5 realitatea ideală "i realitatea sensi/ilă.

Prima ni se rele&ă mi)locit prin concepte- în timp ce realitatea sensi/ilă ni se rele&ă nemi)locit

prin sensi/ilitate- prin sentiment ori intui%ie. Prima produce cunoa6tere- cealaltă &alori. (m/ele

moduri de a fi ale realită%ii posedă fiecare- distinct- anumite principii "i loici interne de

construc%ie. *ensi/ilitatea posedă a"adar- ca "i ra%iunea- propriile lei interne a căror analiză

interesează estetica "i din această perspecti&ă ea ar tre/ui să răspundă la următoarea între/are5

Cum sunt oranizate experien%ele mintale ce rezultă din contactul nemi)locit cu lumea o/iectelor

"i trăirilor noastre> Pe scurt- prin aumarten se produce teoria!cadru a esteticii filosofice

concentrată în expresia :atitudinea estetică;- ce desemnează o 'artă conceptuală în interiorul

căreia s!a constituit acest domeniu de preocupări specializate în analizele sensi/ilită%ii omene"ti- a

frumosului "i artei. *implu spus- estetica a apărut ca disciplină autonomă în c#mpul filosofiei

odată cu tematizarea 6i încercarea de cuprindere teoretică a ceea ce noi numim azi :atitudine

estetică;.

H Ernst Cassirer- op# cit - p. 323.

1



BBB

(titudinea estetică este o specie a atitudinii umane în enere- &ăzută ca un complex mintal

de credin%e- &alori "i dispozi%ii prezente în orice act comportamental- complex pus în corela%ie cu

o/iectele "i faptele ce posedă o anumită încărcătura emo%ională ?artistică, "i care sunt trăite într!o

experien%ă personală "i indi&idualăM. Prin urmare- o /ună înțeleere a atitudinii estetice este

condiționată de o /ună reprezentare a felului în care sunt confiurate atitudinile în enere.

Ce sunt atitudinile> $ntr!o accep%ie enerală- atitudinile sunt stări psi'oloice- orientări ale

min%ii1G noastre "i- prin aceasta- a comportamentelor noastre- într!o anumită direc%ie. =rientarea

min%ii este- am putea spune- elementul a priori a fiin%ei noastre omene"ti- în sensul că oriinea ei

nu se află în o/iectele ?proprietă%i- raporturi, lumii ?interne – externe- reale!ideale, cu care noiinterac%ionăm- ci în structurile ad#nci ale su/iecti&ită%ii noastre. =/iectele lumii în interalitatea

lor sunt astfel prinse în aceste orientări ale min%ii "i- prin urmare- în%elesul primar al acestora este

predeterminat de modul de confiurare a su/iecti&ită%ii noastre.

(titudinile sunt responsa/ile de faptul că indi&izii umani sunt su/iecte acti&e "i selecti&e

ale lumii. (cestea exprimă preferin%ele omului- modul particular de ac%iune "i reac%iune fundat pe

credin%ele "i înclina%iile noastre indi&iduale. (titudinile produc &alori- acte de exprimare a

preferin%elor noastre fa%ă de lume- ce direc%ionează "i sus%in eneretic comportamentul. 0e re%inut

este faptul că atunci c#nd &or/im despre atitudini nu ne referim la o/iecte- ci la modul în care noi

ne raportăm la o/iecte. $n alte cu&inte- uni&ersul de discurs în care tre/uie să plasăm atitudinile

%ine de lumea &alorilor- adică de modul în care noi ne raportăm la lucruri. Ele au la /ază concepte

MCercetarea atitudinii ca stare a min%ii apar%ine desiur domeniului psi'oloiei. $n ultimele decenii- mai ales dupăapari%ia "tiin%elor coniti&e "i a filosofiei min%ii- /i/liorafia dedicată analizei atitudinii este de!a dreptulcople"itoare- fapt care poate fi &erificat cu u"urin%ă apel#nd la resursele existente pe internet. $n raport cu acesteresurse- caracterizarea atitudinii- ca structura mentală eneric umană- nu depă"e"te în acest articol stadiul deinformare cu caracter eneral. (m consultat în redactarea painilor dedicate atitudinii titlurile5 ictor =prescu- +ptitudini ,i atitudini- ucure"ti- Editura Utiin%ifică- ucure"ti- 1MM1- ita S. (tDinson- ic'ard C. (tDinson- EdKard

E. *mit'- 0arzl . em- $ntroducere în psihologie- edi%ia a B@!a- traducere din lim/a enleză de Seonard P. ăiceanu-Lina @lie- Soredana La&rili%ă- ucure"ti- Editura te'nică- 2GG2- cap. :(titudinile;- pp. H42!HG- ielu Jlate- $ntroducere în psihologie- @a"i- Editura Polirom- 2GGN- *. . recDler V E. C. 9iins ?1MM2,. "n defining attitudeand attitude theor01 "nce more 2ith feeling . @n (. . PratDanis- *. . recDler- V (. C. LreenKald ?Eds.,- +ttitude structure and function. illsdale- A5 Erl/aum. pp. 4GG!43G.1G +ermenul :minte;- concept dominant astăzi în in&estia%iile recente din domeniul "tiin%elor coniti&e ori alfilosofiei minții- se suprapune peste &ec'iul înțeles al conceptui :a #ndi; fixat de către 0escartes- ca unitatesintetizată într!un :Eu; al tuturor facultăților noastre principale5 înțeleere- &oință- imainție- emoție. ezi adu .*olcan- $ntroducere în filosofia minții din perspectiva științei cogniției- Editura 7ni&ersității din ucure6ti- 2GGG-cap. :Psi'oloia filosofică;- pp. 2!I2.

1I



e&aluati&e ce constau dintr!o raportare /ipolară fa%ă de o/iectele ei de referin%ă5 poziti& sau

neati& în func%ie de rolul stimulator "i frenator în atinerea %intelor urmărite de fiecare dintre

noi.

(titudinile sunt multiple "i reu de in&entariat. 0ar- după felul în care se coaulează- se

unifică- într!un en de matrice a &alorilor- ele pot fi rupate după anumite criterii. (stfel

deose/im între5 a, atitudini ?&alori, coniti&e ce &izează &aloarea )udecă%ilor "i care se referă la

ade&ăr "i fals- la credin%e poziti&e- neati&e sau neutre ?:suspendate;,8 /, atitudini ?&alori,

afecti&e- e&aluati&e- apreciati&e etc. ce sunt leate de reac%iile suflete"ti tripartite5 atrac-ie 3

respingere 3 neutralitate. Ele pri&esc sentimentele fundamentale ale omului5 plăcerea- iu/irea-

ura- dispre%ul- indiferen%a8 c, atitudini ?&alori, ac%ionale ce acoperă uni&ersul ac%iunii umane5

implicare – nonimplicare8 a face "i a crea8 a lupta- a împiedica8 a lăsa lucrurile să meară etc.

(titudinile sunt ino/ser&a/ile în mod nemi)locit de către celălalt pentru că ele î"i auoriginea în interiorul nostru- în lumea interioară eului- indi&idual "i transcendental- ca moduri de

a fi a ceea ce e uman în noi8 despre ele aflăm din limbaj' reac-ii' posturi' gesturi' moduri de

expresie comportamentale. Fundamentul acestor reac%ii nu este în exterior- ci în interior. Ele sunt

enerice fiin%ei omene"ti- urm#nd &alorile cardinale5 reliioase "i morale- de cunoa"tere "i de

exprimare a preferin%elor ?&alorizare, cu toate su/di&iziunile ce înso%esc acest &alori – cadru

?&alori!scop,.

$n ansam/lu personalită%ii umane- atitudinile se situează în inter&alul dintre con"tiin%ă "i

comportament. Ele mediază rela%iile complexe dintre con"tiin%ă "i comportament fiind socotite ca

&erita/ile sc'eme conceptuale11 preliminare comportamentului real # Există- din acest un'i de

&edere- sc'eme intelectuale- sc'eme percepti&e- sc'eme e&aluati&e "i sc'eme motorii- ele fiind

puse în ac%iune sau /locate în func%ie de momentul deli/erati& fundat pe afect- respecti& pe

11 $n ultimele decenii- mai ales prin scrierile de loică ale lui 9illard &an =rman Wuine- se &or/e"te despre :punctul

de &edere al loicii; care ar consta în :atitudinile propozi%ionale; ? propositional attitude, ce rela%ionează stareamentală a unei persoane aflată în conexiune cu o anumită propozi%ie- stare ce î"i asumă un anumit în%eles "i posi/ilitatea ca această propozi%ie să fie ade&ărată sau falsă. $n func%ie de această atitudine- o anumită persoană poatea&ea diferite :posturi; mentale fa%ă de respecti&a propozi%ie5 credin%ă- dorin%ă- speran%ă etc.- toate acestea implic#ndinten%ionalitatea- adică orientarea către :o/iecte; a proceselor psi'ice. Au există procese psi'ice fără o/iectul cătrecare sunt orientate. ( iu/i- de pildă- implică o orientare către :o/iectul; iu/irii. Aimeni nu iu/e"te în enere- ci pe:cine&a; sau :ce&a;. :Profesorul Popescu crede că studen%ii lui iu/esc muzica clasică.; (cesta este un exemplu tipicde atitudine propozi%ională ce corelează starea mentală a credin%ei cu enun%ul anterior formulat. ezi Wuine- 9..?1MHG a,- /rom a &ogical 4oint of 5ie2' &ogico4hilosophical 6ssa0s- 2nd edition- ar&ard 7ni&ersitT Press-Cam/ride- (.

1N



con"tiin%a de sine a persoanei. Ele sunt exprimări de enul5 :eu nu fac asta;8 :mie nu!mi place;8

:mie îmi place;8 :nu &reau să "tiu;8 :&reau să fac;8 :cred căX;12 etc.

+re/ui spus clar că atunci c#nd &or/im despre atitudine estetică tre/uie să a&em în &edere

faptul că :sunt cel pu%in patru concepte su/sumate conceptului de atitudine estetică5 sim-ul

estetic' interesul estetic' gustul estetic ,i idealul estetic;13. $n istoria #ndirii estetice- Plotin este

cel care introduce conceptul de sim- intern- parte a *ufletului- care urmează o dinamică internă în

acord cu o/iectele în care se recunoa"te pe sine. $nsă cei care &or impune conceptul :simț intern;-

numit 6i cu expresia latină sensus comunis- au fost filosofii empiri"ti enlezi- descoperitorii

:minții psi'oloice;145 os'ep (ddison ?1IN2–1N1M, Sord *'aftes/urT ?1IN1–1N13,- Francis

utc'eson ?1IMI–1NH2,- 0a&id ume ?1N11–1NNI,- autor al cele/rului text "f the *tandard of

Taste 6i Edmund urDe ?1N2H–1NMN,- tradus în lim/a rom#nă cu cele/ra sa lucrare .espre frumos

și sublim1. Contri/u%iile esteticienilor enlezi în această pri&ință pot fi surprinse în patru puncte5:a, există un sim- interior "i acesta se fundează pe cele cinci sim%uri naturale ale omului- dar el

ac%ionează inter#ndu!le pe acestea într!o reac%ie spontană de aprecire &alorică8 /, sim%ul interior

este pus în noi de natură "i noi suntem făcu%i prin structura noastră să sim%im intuiti& "i spontan

ordinea- coresponden%a- simetria "i măsura din lucruri- din comportare "i din ideiX el este o

func%ie atotcuprinzătoare a con"tiin%ei8 c, sim%ul intern ca sim% estetic proresează în constitu%ia

sufletului- adică el este educa/il5 nu oc'iul- &ederea se perfec%ionează spun ei- ci pri&irea- nu

auzul se perfec%ionează- ci audi/ilitatea8 d, tot ei preătesc terenul teoretic pentru analiza

filoenetică "i ontoenetică a sim%urilorX;1I

12 Pe lar în- Sester (m/ree- +nali!a reflexivă# " primă introducere în investiga-ia fenomenologică- traducere de@oana la) "i Aicoleta *za/o- edi%ie înri)ită de @on Copoeru- Clu)!Aapoca- Casa Căr%ii de Utiin%ă- 2GGN- în modspecial cap. - pp. 123!141 "i cap. @@- pp. 1N1!1HH.13 asile orar- 6stetica# $nterpretări ,i texte- Editura 7ni&ersită%ii din ucure"ti- 2GG3- pp. 13!1- respecti&5'ttp5OOKKK.uni/uc.roOeooDs .14 :intea loică; este descoperită 6i teoretizată de (ristotel în cele/rul săi "rganon- fiind cercetată cu scopul de asta/ili condițiile de &aliditate ale raționamentelor. 0impotri&ă- :mintea psi'oloică; a fost supusă interoației pentrua determina oriinea 6i tipoloia ideilor- puterea 6i limitele cunoa6terii noastre ce!6i are iz&orul- cum susține0escartes 6i Rant- doar în circumscrierea senzorială 6i intelecti&ă a lui ego cogito#1

(ntoloiile actuale de estetică din spațiul anlo!saxon reproduc- aproape fără excepție- două dintre textele esteticeale filosofilor empiri6ti considerate a fi canonice pentru înțeleerea teoriei ustului5 Francis utc'eson- +n $nitial Theor0 of Taste1 from +n $n7uir0 into the "riginal of "ur $deas of 8eaut0 and 5irtue' 6i 0a&id ume- "f the*tandard of Taste1 from /our .issertations- &ezi Leore 0iDie- ic'ard *clafani- onald o/lin- +esthetics a9ritical +ntholog0- *econd Edition- edfordO*t. artins- oston- AeK YorD- 1MHM- pp. 223!23. *c'im/area istoricăcare a făcut posi/ilă aparția esteticii prin înlocuirea dez/aterilor pri&itoare la :frumos; cu cele leate de :ust; estesintetic surpinsă de istoria pe care o face oer *cruton ideii de :frumos;. ezi oer *cruton- 8eaut0- =xford7ni&ersitT Press- 2GGM- în special capitolele 6i I5 (rtistic eautT- +aste and =rder- pp. MN!14H.1I asile orar- op# cit#' p. I. 0e asemenea- o analiză pertinentă a contri/u%iilor esteticienilor enlezi la constituireaconceptului :atitudine estetică; o propune Paul LuTer- în cap.: Ei'teent'!centurT aest'etics;- &ol. + 9ompanion to

1H

http://www.unibuc.ro/eBooks

http://www.unibuc.ro/eBooks



Există- desiur- o apropiere- dar "i o distinc%ie semantică- de în%eles- între cele patru

concepte su/sumate :atitudinii estetice;. (propierea lor deri&ă din faptul că ele sunt înc'ise în

cercul su/iecti&ită%ii noastre- în trăirea pe care o experimentăm cotidian cu to%ii "i care are în

&edere totalitatea actelor con"tiin%ei- a eu!lui indi&idual. 0eose/irea constă în faptul că ele se

referă continuu la clase distincte de stări psi'ice "i fapte de #ndire- cum suntde pildă-

deose/irea dintre faptele de percep-ie "i faptele de g)ndire.

$n paranteză fie spus- această distinc%ie a enerat dez/aterea- nici azi înc'eiată- în lumea

esteticii analitice- dacă :starea estetică a min%ii; ?o altă expresie a :atitudinii estetice;, este sau nu

coniti&ă. 0ouă pozi%ii- de&enite cu timpul clasice- s!au conturat în această dez/atere. Prima

pozi%ie afirmă că starea estetică a min%ii- identificată cu sim%ul intern al plăcerii- permite min%ii să

afle ce&a din ceea ce e în exteriorul ei- cu alte cu&inte- că putem &or/i "i despre o func%ie

coniti&ă a sim%ului intern. Cea de!a doua pozi%ie sus%ine că starea estetică a min%ii este reacti&ă?neconiti&ă,- ea consum#ndu!se în interiorul su/iecti&ită%ii noastre fără leături cu starea

empirică a faptelor 1N. om re&eni asupra acestei c'estiuni în capitolul dedicat practicilor estetice

actuale.

$n cele ce urmează ne &om referi- în contextul apariției istorice a esteticii- la modul în care

dez/aterile clasice în )urul celor patru accep%ii ale atitudinii estetice au contri/uit la confiurarea

clasică a acestei discipline filosofice prin aumarten 6i- decisi&- prin Rant.

BBB

(titudinea estetică se referă- în cea mai simplă dintre accep%iile sale- la orientarea naturală

a fiin%ei umane către plăcere. Căutarea plăcerii "i e&itarea durerii pare a fi una dintre cele mai

e&idente constante ale comportamentului uman. Prin urmare- spre deose/ire de celelalte tipuri de

atitudini- aceasta- atitudinea estetică- se referă la e&aluările noastre în raport de plăcere "i

neplăcere.

(titudinea estetică- în sens larg - se referă concomitent la sensi/ilitate- adică la mai multe

clase de trăiri ?afecte,5 dispo!i-ii' emo-ii' sentimente' pasiuni studiate- cu mi)loace specifice de

+esthetics *econd edition 6dited b0 *tep'en 0a&ies- Rat'leen arie iins- o/ert opDins- o/ert *tecDer- and0a&id E. Cooper- Edition 'istorT5 lacDKell Pu/lis'in Std ?1e- 1MM2,8 &ezi "i onroe C. eardsleT- +esthetics fromclassical :reece to the present# + short histor0' +'e 7ni&ersitT of (la/ama Press- 1MNI- @@@- The 6nlightnment1 6mpiricism- pp. 1II!2GI.

1N = prezentare sintetică "i pertinentă a dez/aterilor ini%iate de esteticienii enlezi în Leore 0iDie- $ntroduction to +esthetics# +n +nal0tic +pproach- AeKYorD- =xford 7ni&erstT Press- 1MMN- 9hapter ;- The Theor0 of 8eaut0# 4latoto the <ineteenth 9entur0' pp. M!24.

1M



psi'oloie- socioloie- antropoloie "i estetică. $n sens restr)ns- ideea de atitudine estetică se

referă la acele clase de trăiri ?afecte, care sunt puse în corela%ie cu toate formele de manifestare

ale artei ?a :o/iectelor; create cu scopul de a produce în noi stări de seduc%ie5 emo%ie- plăcere-

/ucurie- înc#ntare etc., fiind asimilată cu atitudinea artistică. Prin urmare- atitudinea estetică în

cele două accep%ii se deose/e"te de atitudinea practică fundată pe interes- de atitudinea teoretică

fundată pe ne&oia de "ti- de atitudinea reliioasă fundată pe ne&oia de a crede "i de atitudinea

morală fundată pe ne&oia de ec'itate "i respect de sine.

$n consecin%ă- atitudinea estetică nume"te at#t o parte a omului – partea leată de

sensi/ilitate- c#t "i fiin%a umană în întreul ei- întruc#t toate celelalte tipuri de atitudini se

fundează în atitudinea estetică- adică în orientarea naturală a omului către plăcere. (ceastă idee

constituie una dintre contri/u%iile ma)ore ale perspecti&ei clasice în estetică "i o datorăm- cum

arătam- întemeietorilor enlezi ai esteticii care l!au inspirat masi& pe Rant în ela/orarea teoriifacultăților.

$n acest în%eles- atitudinea estetică face parte din cateoria conceptelor primiti&e care au

fundat estetica în sens modern- fapt teoretic ce coincide cu descoperirea teoriei ustului- nume

pentru o nouă facultate a min%ii omene"ti numită de Rant sentimentul de plăcere. Cum se "tie-

pentru Rant există trei facultă%i ale min%ii noastre- facultatea de cunoa"tere- facultatea de a dori "i

sentimentul de plăcere ?"i neplăcere,- dispuse în acord cu tripticul &alorilor cardinale- (de&ăr-

ine- Frumos- cărora el le dedică cele trei 9ritici# ("adar- pro/lema atitudinii este discutată în

interiorul teoriei ustului "i a ideii de autonomie a esteticului- &iz#nd trăirea frumosului. $n

treacăt fie spus ?asupra acestei idei &om re&eni, în lucrările "i tratatele de estetică de orientare

analitică atitudinea estetică este un su/capitol la capitolul pu/licul "i arta1H- deci el &izează mai

dera/ă încercarea de a în%elee datele leate de receptarea operei de artă. = astfel de con&inere

– atitudinea estetică este leată doar de receptare – e una dintre moti&ele apari%iei teoriei

institu%ionale a artei a lui Leore 0icDie1M.

e&enind- constituirea în tradi%ia modernă a conceptului :atitudine estetică; a a&ut la /ază

două importante ac'izi%ii teoretice ce au produs o ruptură fa%ă de tradi%ia antică "i medie&ală

structurată de c#te&a di'otomii ce!6i a&eau rădăcina în credința că omul- prin sufletul său- este

purtător de di&initate. $ntre acestea- de prim!plan- erau următoarele di'otomii5 sensi/il versus

1H ezi 0a/neT +oKnsend- op# cit#' pp. 1N1!1M1.1M Leore 0icDie- op# cit#' 9hapter =' The $nstitutional Theor0 of +rt - pp. H2!M3. = istorie a &ariantelor de ela/orareaa teoriei instituționale a artei- cristalizată după îndeluni 6i aprinse dez/ateri este sintetizată în Leore 0icDie- +rt and 5alue- lacDKell 4ublishers- cap. - pp. 2!N3.

2G



intelii/il- doxa versus episteme- &irtute versus plăcere- timp versus eternitate- creație versus

creatură- corp versus suflet- muritor versus nemuritor- fenomen versus esență etc. $n cuprinsul

acestei lucrări &om face dese referiri la acest mod de a #ndi lumea în antiteze ireconcilia/ile.

Prin raportare la această tradiție- tematizarea :atitudinii estetice; a produs o dislocarea istorică de

mentalitate 6i o &erita/ilă in&ersiune a &alorilor.

om înțelee mai /ine această sc'im/area radicală dacă &om a&ea o /ună reprezentare a

celor două sensuri ale :atitudinii estetice;5 a, sensul larg ce constă în metamorfozarea ideii de

aparen%ă 6i teoretizării )udecății de ust fundată pe o nouă facultate a min%ii5 sentimentul de

plăcere ?"i neplăcere,8 /, sensul restr)ns numit 6i :atitudine artistică;- conceput ca trăire

de!interesată a frumosului sau- ceea ce e acela6i lucru- ca plăcere de!interesată.

@storic &or/ind- sensul lar al atitudinii estetice î"i are punctul de plecare în scrierile

semnate de #nditorul alsacian o'ann einric' Sam/ert ?1N2H1NNN, "i ale lui (lexander aumarten- cei doi filosofi care au a&ut contri/u%ii decisi&e la crearea esteticii. eac%ia acestora

era îndreptată împotri&a filosofiei ra%ionaliste de tip cartezian- dar "i împotri&a fizicii- a mecanicii

clasice a lui AeKton- care au eliminat din cunoa"tere partea emoțională a ființei noastre omene6ti-

întruc#t a atri/uit senza%iilor 6i percep%iilor doar funcții de cunoa6tere. =r- ei constată ceea ce

toată lumea "tie- că operele de artă produc în noi impresii &ii- trăiri însufle%ite "i intense ce ne

conduc către forme de cunoa"tere lăuntrică- mi"cări ale spiritului izonite de "tiin%a care "i!a

propus cunoa"terea realului. Prin urmare- simțurile ne pun în contact nu doar cu proprietățile

fizice ale lucrurilor- ci 6i cu :aparențele;- felul în care acestea întrețin o anumită relație

sufletească cu noi. 0e pildă- za'ărul produce o sen!ație de dulce aproape tuturor oamenilor cu

analizatorul ustului sănătos- dar plăcerea dulcelui este doar a unora. Cu toții a&em senzația de

acru ce însoțe"te anumite alimente- dar numai unora dintre noi le place acrul. =rice o/iect are-

a6adar- două :apariții;5 prima e leată de proprietăți intrinseci- masă- reutate- duritate- ust etc.-

iar a doua e leată de :aparențe;- adică de ceea ce noi în6ine atri/uim acestor o/iecte în funcție

de anumite stări interioare. $n termeni actuali- cei doi filosofi au întemeiat estetica pentru că au

descoperit :uni&ersul &alorilor;- cu toate că termenul de &aloare încă ne se afla în circulație

intelectuală- iar axioloia ?filosofia &alorilor, apare a/ia în secolul al B@B!lea. $n esență- ceea ce

numim noi :o/iect; ține de anumite contexte de apariție între care :realitatea; 6i :aparența; sunt

cele mai importante determinații.

21



("a se explică de ce am/ii filosofi i!au atri/uit esteticii ca o/iect de analiză aparen%a 2G-

concept dominat de nenumărate "i nea"teptate am/iuită%i- ceea ce a permis o sc'im/are de sens

prin raportare la în%elesul fixat de tradi%ia reco!latină.

(stfel- Sam/ert consideră că estetica are ca o/iect o ordine a realită%ii ce se află la eală

distan%ă între ade&ăr "i fals. :$ntr!ade&ăr- nu tre/uie să opunem pur "i simplu ade&ărul "i falsul8 în

cunoa"terea noastră mai există un spa%iu intermediar între acestea două posi/ilită%i- spa%iu pe

care!l numim aparen%ă... moti&ul pentru care ne reprezentăm adesea lucrurile altfel dec#t sunt "i

pentru care de&ine u"or să luăm ceea ce ele par să fie- drept ceea ce sunt ele cu ade&ărat;21. *e

poate remarca faptul că Sam/ert în%elee prin aparen%ă ceea ce &ec'ii reci în%eleeau prin

fenomen- respecti& :a face să apără;- :a trece la lumină;- :a se face cunoscut; :a se arăta;- :a

apărea; ?ceea ce apare în experien%ă,- identificat cu ceea ce e sensi/il "i opus realită%ilor

intelii/ile22. :Sa Sam/ert- ca "i în toată tradi%ia filosofică încep#nd cu Platon- no%iunea deaparen%ă este ec'i&ocă5 ea desemnează la fel de /ine simpla apari-ie a lucrului "i deformarea sa-

manifestarea "i ilu!ia. $n primul caz- aparen%a nu se opune realită%ii8 ea este c'iar unica

modalitate de acces la real. $n al doilea caz- dimpotri&ă- ne îndepărtează de el... astfel- <eues

"rganon ca teorie a sensi/ilului &a desc'ide "i ea o /re"ă în sistemul lei/nizo!Kollffian "i &a

exprima necesitatea unei luări în considerare a cunoa"terii finite sau estetice# ;23

Complementar- aumarten interpretează :aparen%a; ca o/iectul noii "tiin%e- estetica- pe

care o define6te în următorii termeni5 :Estetica ?teorie a artelor li/erale- doctrină a cunoa"terii

inferioare- artă a #ndirii frumoase- artă a analoului ra%iunii, este "tiin%a cunoa"terii sensi/ile.;24

0e su/liniat e faptul că aumarten a întemeiat filosofic estetica prin faptul că a impus

ideea de autonomie a frumosului "i artei "i a desc'is una dintre cele mai importante interoa%ii a

domeniului5 :Ce este arta>; Faptul era cu totul nou în c#mpul reflec%iei filosofice tradi%ionale-

întruc#t (ntic'itatea reco!latină c#t "i lumea cre"tină ori a ena"terii- cum &om arăta- au analizat

arta sau frumosul în conexiune cu alte entită%i teoretice. aumarten impune- a"adar- un discurs

2G Framente semnificati&e din scrierile lui Sam/ert "i aumarten- traduse în rom#nă- ce fac referin%e explicite lao/iectul de studiu al esteticii- pot fi ăsite în Suc FerrT- Homo +estheticus. $nventarea gustului în epoca democratică-traducere din lim/a franceză "i note de Cristina "i Constantin Popescu- ucure"ti- Editura eridiane- 1MMN- +nexa $'Sam/ert- <eues "rganon. 4re!entarea ,i traducerea primului ,i ultimului capitol - pp. 331!3N2 "i aumarten- +esthetica# Traducerea primelor paragrafe ,i a capitolului despre adevărul estetic- pp. 3N!3HM.21 Sam/ert- <eues "rganon- apud Suc FerrT- p. 321.22 ezi L'eor'e lădu%escu- " enciclopedie a filosofiei grece,ti- ucure"ti- Editura Paideia- 2GG1- art. :fenomen;- pp. 24M!2G.23 Suc FerrT- op# cit#' pp. 331!333.24 aumarten- +esthetica- apud Suc FerrT- p. 3N.

22



centrat în exclusivitate pe sensi/ilitate- pe domeniul artei "i frumosului- prin desprinderea

su/iecti&ită%ii estetice ?a atitudinii estetice, de orice fel de context străin de analiză.

@deile lui aumarten au fost cu ade&ărat re&olu%ionare din cel pu%in două moti&e. Prima

constă în aceea că a produs o scizură între filosofia artei- a"a cum a fost ea culti&ată în corpusul

tradi%ional al #ndirii filosofice- de la pitaoreici "i sofi"ti la Sei/niz "i 9olff- întruc#t a izolat

uni&ersul sensi/ilită%ii ca o realitate sui generis- ce&a de sine!stătător- fapt ce a permis "i stimulat

o serie de in&estia%ii teoretice asupra artei în multiple domenii "i su/domenii. (poi- aumarten

preăte"te uria"a re&olu%ie epistemoloică realizată de Rant prin relaxarea celei mai înrădăcinate

supozi%ii ale culturii reflexi&e europene- respecti& ideea că "tiin%a "i cunoa"terea ?inclusi&

filosofică, ne a)ută să &edem lumea într!un mod necontaminat de eroare umană "i epurat de

su/iecti&itate "i condi%ionări culturale "i spirituale# elaxarea acestei supozi%ii- fundată pe

distinc%ia dintre doxa "i episteme' distinc%ie care a trasat cel mai eneral cadru preDantian deîn%eleere a acti&ită%ii de cunoa"tere- a introdus în c#mpul reflec%iei- ca eal îndreptă%ite- prin

teoria facultă%ilor de cunoa"tere- toate cele trei &alori cardinale5 ade&ărul- /inele "i frumosul.

(m/iuită%ile ideii de :aparen%ă;- conceptul central prin care estetica "i!a decupat un

o/iect propriu de reflec%ie- s!au di&ersificat odată cu ceea ce Suc FerrT nume"te :re&olu%ia

ustului;- ce are ca punct nodal #ndirea lui Rant. :Prea înc'istată în structurile ra%ionalismului

lui Sei/niz- +esthetica nu &a reu"i pe de!a!ntreul să pună /azele autonomiei sensi/ilului în

raport cu intelii/ilul. $n ciuda extraordinarului lor poten%ial no&ator- primele estetici &or fi

marcate de un anumit platonism5 în ultimă instan%ă- ele nu reu"esc niciodată să confere frumuse%ii

un loc at#t de remarca/il ca locul atri/uit ade&ărului "i /inelui... dacă frumuse%ea nu este dec#t

aparen%ă- manifestare sensi/ilă a unei idei ade&ărate sau a unei e&iden%e morale- este limpede că

ade&ărata sa &aloare stă- în esen%ă- altunde&a dec#t în ea însă"i – în ade&ărul sau în /inele pe care

îl ilustrea!ă# ; 2

Conceptul :aparen%ei; capătă prin Rant o interpretare cu ade&ărat re&olu%ionară prin

translatarea în%elesului dat de aumarten acestui concept către o formă specială de )udecată-

)udecata de ust- rezultată din exerci%iului e&aluati& al sentimentului de plăcere "i neplăcere- o

facultate a particularului în rela%ia sa cu eneralul- al cărei principiu de ordine este :finalitatea;.

:Facultatea de )udecare în enere este facultatea de a #ndi particularul ca fiind cuprins în

eneral. 0acă este dat eneralul ?reula- principiul- leea,- atunci facultatea de )udecare care îi

2 Suc FerrT- op# cit#' p. 3M.

23



su/sumează particularul ?"i atunci c#nd ea- ca facultate de )udecare transcendentală- indică a

priori condi%iile în care- în mod exclusi&- poate fi realizată su/sumarea, este determinativă. $nsă

dacă este dat numai particularul pentru care ea tre/uie să ăsească eneralul- atunci facultatea de

)udecare este doar reflexi&ă.;2I

+ocmai pentru că acestei facultă%i suflete"ti îi este proprie o formă a apriori de natură

conceptuală- e &or/a de finalitate- ea este socotită de Rant :facultate de )udecare;. Pentru ceea ce

discutăm noi- acest fapt este foarte important- pentru că statutul de :facultate sufletească; ce are

drept func%ie principală :)udecarea; întemeiază posi/ilitatea de a construi )udecă%i de apreciere-

)udecă%i de ust- esen%iale în orizontul artei. ("a cum facultatea de cunoa"tere- pe /aza formelor

sale a priori- are drept act propriu cunoa,terea- iar facultatea de a dori- pe temeiul leii morale "i

al li/ertă%ii- are cu acela"i statut de act propriu ac-iunea propriu!zisă ?/ună,- sentimentul de

plăcere ?mediind- ca facultate de )udecare- între facultatea de cunoa"tere "i facultatea de a dori,are drept act propriu aprecierea ce ia forma )udecă%ii de ust.

Facultatea de )udecare- a"a cum o în%elee Rant în contextul 9riticii facultă-ii de

judecare- nu este o facultate a cunoa"terii. Ea doar adauă unei reprezentări a unui o/iect ce&a

su/iecti&- anume plăcerea sau neplăcerea2N. 7n o/iect oarecare este :final; atunci c#nd

reprezentării sale îi este adăuat sentimentul de plăcere8 acesta din urmă decide asupra finalită%ii-

pentru că îi este acesteia temei ?strict su/iecti&,. 0in această perspecti&ă- nu este deloc reu să

în%eleem ideea lui Rant după care există o :)udecată estetică; a finalită%ii- adică a finalită%ii unui

o/iect a cărui reprezentare "i!a asociat- pe un temei numai su/iecti&- sentimentul de plăcere ?sau

de neplăcere, al unui su/iect ?fiin%ă ra%ională,.

$n ciuda acestei su/iecti&ită%i extinse de Rant asupra finalită%ii- a"adar asupra experien%ei

?ce apare- tocmai din această perspecti&ă- ca sistem, "i :naturii; ?ce nu este altce&a dec#t sistemul

experien%ei,- dar "i asupra felului în care reprezentarea unui o/iect acti&ează sentimentul de

plăcere sau de neplăcere al unui su/iect determinat- putem &or/i despre o &ala/ilitate uni&ersală a

)udecă%ii de ust. 7ni&ersalitatea este sta/ilită la acest ni&el pe temeiuri strict su/iecti&e- nu

o/iecti&e- numai atunci c#nd forma o/iectului reprezentat ?în senza%ia noastră, este considerată

drept cauză a plăcerii sau neplăcerii. Forma o/iectului- a"adar- care de&ine suportul sentimentului

de plăcere sau de neplăcere- condi%ionează uni&ersalitatea )udecă%ii de ust. =/iectul astfel

2I @mm. Rant- 9ritica facultă-ii de judecare- traducere de asile 0em. Jamfirescu "i (lexandru *urdu- ucure"ti-Editura Utiin%ifică "i Enciclopedică- 1MH1- pp. N3!N4.2N :$nsă acel aspect su/iecti& dintr!o reprezentare care nu poate deveni o parte a cunoa,terii - este plăcerea sauneplăcerea- care îi este asociată; >ibidem' p. H4,.

24



considerat capătă calitatea de a fi frumos- iar facultatea care )udecă o/iectul în acest fel este

gustul . Ui numai întruc#t :această concordan%ă a o/iectului cu facultă%ile su/iectului este

înt#mplătoare- ea produce reprezentarea unei finalită%i a o/iectului relati&ă la facultă%ile de

cunoa"tere ale su/iectului;2H8 finalitate a o/iectului relati&ă- a"adar- la facultă%ile de cunoa"tere-

spune Rant- pentru că o/iectul acesta- corespunzător finalită%ii- nu este propriu!zis o/iectul unei

)udecă%i de cunoa"tere- el nefiind dat prin constituirea sa de către formele a priori ale sensi/ilită%ii

"i intelectului. E ade&ărat că acestea l!au constituit- dar nu i!au dat "i statutul de scop- ci doar pe

acela de fenomen. @nter&ine însă- după ce acesta este constituit- facultatea de )udecare- în

func%iunea sa teleoloică "i estetică- pentru a!i adăua condi%ia de scop "i pe aceea de :plăcut;

sau :neplăcut; prin raportarea sa la sentimentul plăcerii sau neplăcerii. (ceastă inter&en%ie nu mai

are nici o )ustificare în afara su/iectului- a ne&oii lui de a ordona fenomenele "i a sentimentului

său de plăcere sau de neplăcere acti&at în leătură cu fenomenele de&enite "i o/iecte ale sale. $ntoate acestea este implicat conceptul de ust2M.

(dmi%#nd sentimentul de plăcere "i neplăcere- ca o facultate de cunoa"tere autonomă în

raport cu celelalte două facultă%i- de cunoa"tere "i morală- autonomia sensi/ilită%ii anun%ată "i

dorită de aumarten este acum fixată odată pentru totdeauna. ai mult c'iar- prin impunerea

sentimentul de plăcere "i neplăcere ca o facultate de sine stătătoare "i eal îndreptă%ită- ca

realitate sui generis în uni&ersul su/iecti&ită%ii omene"ti- este fixat "i sensul lar al conceptului

:atitudine estetică;- ceea ce a permis parcurerea de noi pa"i în sta/ilirea specificită%ii acesteia în

raport cu toate formele de manifestare a artei.

222

("a cum arătam- în sens restr#ns- ideea de :atitudine estetică; se referă la acele clase de

trăiri ?afecte, care sunt puse în corela%ie cu toate formele de manifestare ale artei- fiind asimilată

cu :atitudinea artistică; concepută ca o trăire a frumosului. Sa ela/orarea acestui sens lui Rant îi

datorăm principala contri/u%ie pe care estetica contemporană i!o recunoa"te unanim.

Aucleul de în%eles al acestui sens restr#ns al atitudinii estetice- ca act de trăire a

frumosului- este fixat de Rant în cuprinderea /inomului conceptual5 interes versus dezinteres-

respecti& satisfac%ie interesată versus satisfac%ie dezinteresată 3G. 2H $bidem' p. HI.2M :Lustul- ca facultate su/iecti&ă de )udecare- con%ine un principiu de su/sumare- dar nu al intui%iilor su/ concepte-ci al facultă-ii intui%iilor sau întruc'ipărilor ?adică al imaina%iei, su/ facultatea conceptelor ?adică intelectul,- înmăsura în care prima- în libertatea ei- se acordă cu a doua în legitatea ei; ? ibidem' p. 1H2,.3G $bidem- Cartea înt#i- +nalitica frumosului- în cuprinsul căreia Rant propune cunoscutele sale patru defini%ii alefrumosului- în contextul mai lar al teoriei satisfac%iei interesate "i dezinteresată- pp. M4!13I.

2



$nainte de a prezenta distinc%ia "i arumenta%ia Dantiană- se impune un scurt ocol

lămuritor- în două puncte- pentru o mai /ună în%eleere a conceptului :atitudine estetică;- în sens

restr#ns- în &arianta lui clasică.

$n primul r#nd- Rant a)une să formuleze cu limpezime defini%iile frumosului "i să fixeze

în%elesurile )udecă%ii de ust interesate "i dezinteresate după ani de căutări dificile "i fără răaz.

$n e&olu%ia #ndirii sale- cercetătorii deose/esc două perioade5 perioada precritică de

dinainte de ela/orare a primei sale capodopere filosofice- 9ritica (a-iunii 4ure- "i perioada

critică al cărui model de analiză îl ăsim în această prima critică. +recerea de la o perioadă la alta

este leată- desiur- simplific#nd lucrurile- de punerea în ac%iune a metodei sale filosofice de

analiză care are "i astăzi o carieră spectaculoasă. Este &or/a despre metoda transcendentală 31

urmată în spiritul ei- într!un fel sau altul- de ma)oritatea reprezentan%ilor de &#rf- adep%i ai

fenomenoloiei "i 'ermeneuticii- ai esteticii continentale actuale. eprezentati&ă pentru perioada precritică a lui Rant este lucrarea "bserva-ii asupra sentimentului de frumos ,i sublim?;- apărută

în 1NI4- premer#nd cu 1I ani apari%ia 9riticii facultă-ii de judecare apărută în 1NMG- lucrarea

standard a esteticii clasice.

Pentru a în%elee trecerea de la perioada precritică la perioada critică- tre/uie să a&em în

&edere concep%ia lui Rant asupra naturii "i structurii alcătuirii noastre interioare. (stfel- Rant ne

îndeamnă să facem distinc%iile fundamentale între suflet ,i spirit . *ufletul este reprezentat- pe de o

parte- de 6ul individual - fundat pe con"tiin%a de sine indi&iduală ?pe ideea că în fiecare clipă- at#t

c#t trăim- fiecare dintre noi "tie că este el însu"i, "i care se manifestă continuu la ni&elul

sensi/ilită%ii "i su/iecti&ită%ii interioare8 pe de altă parte- sufletul desemnează totalitatea

facultă-ilor - adică a structurilor interioare lui "i func%iilor ce deri&ă din acti&itatea- dinamismul

?:)ocul;, acestora- pe care continuu le resim%im în noi ca între- dar "i diferen%iat la ni&elul

con"tiin%ei noastre indi&iduale ca totalitate interată5 de pildă- continuu facem distinc%ia dintre

31 :Aumesc transcendentală orice cunoa"tere care se ocupă în enere nu cu o/iecte- ci cu modul nostru de cunoa"tere ao/iectelor întruc#t aceasta este posi/il a priori# 7n sistem de astfel de concepte s!ar numi filosofie transcendentală#0ar aceasta este pentru început prea mult. Cum o astfel de "tiin%ă ar tre/ui să cuprindă interal at#t cunoa"terea

analitică- c#t "i pe cea sintetică a priori' ea este- întruc#t se referă la inten%ia noastră- de o întindere prea lară- fiindcănoi nu tre/uie să împinem analiza dec#t p#nă la punctul unde ea ne este a/solut necesară pentru a sesiza- în toatăîntinderea lor- principiile sintezei a priori' sinurul o/iect cu care a&em a face. (ceastă cercetare- pe care propriu!zisnu o putem numi doctrină- ci numai critică transcendentală- fiindcă nu inten%ionează lărirea însă"i a cuno"tin%elor- cinumai corectarea lor- "i tre/uie sa ofere piatra de încercare a &alorii sau a non&alorii tuturor cuno"tin%elor a priori'este pro/lema cu care ne ocupăm acum.; ?9f# @mm. Rant- 9ritica (a-iunii 4ure- traducere de Aicolae adasar "iElena oisuc- ucure"ti- Editura @@- 1MM4- p. II,32 @mm. Rant- "bserva-ii asupra sentimentului de frumos ,i sublim- traducere- studii introducti&e- studii asupratraducerii- note- /i/liorafie- index de concepte ermano!rom#n- index de termeni de odica Croitoru- ucure"ti-Editura (ll- 2GGH.

2I



atitudinile noastre leate de reac%ii morale- estetice ?artistice, sau de cunoa"tere "tiind continuu că

sunt trăirile noastre interioare. ai mult dec#t at#t- sufletul în această ipostază de con"tiin%ă a

totalită%ii diferen%iate are capacitate de autoanaliză- de a se concentra reflexi& asupra stării sale "i

de do/#ndi o cunoa"tere de sine. *piritul se referă la dimensiunile suflete"ti uni&ersale pe care le

posedă fiecare indi&id ca parte a umanită%ii enerice "i în numele cărora :&or/e"te; sufletul ?de

pildă- faptul că orice indi&id uman este o persoană "i în această calitate el ac%ionează prin li/ertate

de&enind propriul său scop final8 sau că ac%iunile noastre pentru a fi morale tre/uie să fie fundate

pe datoria morală pe care o a&em fa%ă de semeni "i nu pe înclina%iile eoiste ale eului etc.33,.

+re/uie re%inut- că at#t în această perioadă precritică c#t "i în cea critică- analiza lui Rant

nu este a obiectelor ca atare' ci a atitudinii sensibile noastre fa-ă de obiecte# Cum arătam- aenda

discu%iile estetice a suferit odată cu Rant o cotitură. Frumosul "i su/limul – cele două cateorii

estetice asupra cărora se concentrează Rant – sunt in&estiate din perspecti&a )udecă%ii de ust-adică a unor conexiuni conceptuale de tipul su/iect – predicat ?determina%ii- proprietă%i, produse

"i sur&enite din facultatea noastră de apreciere ?de exprimare a sentimentului de plăcere sau de

neplăcere, "i nu în calitatea lor de o/iecte existente în afara noastră34.

0iscu%iile despre frumosul ca o/iect metafizic special – făcută de (ntic'itatea reco!latină

"i de lumea medie&ală – care ar exista în afara "i în a/sen%a omului ca structură lăuntrică a

o/iectelor i se părea lui Rant a/surdă. Căci cum ar putea să &or/ească omul despre sine din afara

sa "i făc#nd a/strac%ie de faptul că el este prezent în ceea ce spune "i face> $n fond- aici este

acti&ată o întreaă tradi%ie- cu rădăcinile în #ndirea lui Plotin- ce sus%inea că frumosul există doar

pentru om- fiind o dimensiune a propriului lui suflet. $n rezumat- axioma esteticii Dantiene- "i

după el a întreii modernită%i- poate fi expusă simplu5 nu obiectele sunt frumoase' ci

repre!entările noastre despre obiecte sunt sau nu frumoase ?pot fi calificate drept frumoase sau

nu,. ("adar- discu%ia are loc pe terenul su/iecti&ită%ii noastre "i nu- cum arătam- în reimul de

existen%ă a o/iectelor 3. Cu alte cu&inte- este in&estiat uni&ersul min%ii noastre într!o discu%ie

33 Pentru distinc%ia dintre suflet "i spirit- &ezi @mm. Rant- +ntropologia din perspectivă pragmatică- traducere- studiu

introducti&- note- indice de concepte- /i/liorafie de odica Croitoru- ucure"ti- Editura (ntaios- 2GG1. = sinteză adez/aterilor europene de ieri "i de azi pri&ind /inomul suflet versus spirit poate fi parcursă în asile 0em.Jamfirescu- /ilosofia incon,tientului- 5olumul înt)i' ucure"ti- Editura +rei- 2GG1- în mod special cap. @ "i- selecti&-cap. @@- pp. M!12G.34 :0efini%ia ustului pe care ne /azăm aici este următoarea5 ustul este facultatea de apreciere a frumosului. $nsăceea ce ne este necesar pentru a considera că un o/iect este frumos tre/uie descoperit prin analiza )udecă%ii deustX; ?9f# Rant- 9ritica /acultă-ii de @udecare- ed. cit. ' p. M,3 :0iferitele senza%ii de amuzament sau de întristare nu se întemeiază at#t de mult pe calitatea o/iectelor externe-care le pro&oacă- c#t pe propriile sentimente ale fiecărui om de a fi afectat prin plăcere "i neplăcere. 0e aici pro&in /ucuriile unor oameni- fa%ă de care al%ii au dezust- pasiunea iu/irii care este adesea o enimă pentru oricine- sau de

2N



despre noi în"ine- prin apel la resursele interne de analiză. Ea este "i o discu%ie despre o/iecte în

măsura în care prin obiecte în-elegem repre!entările noastre- adică un set de imaini su/iecti&e

supuse analizei. $n consecin%ă- această temă îl aduce pe om în fa%a lui însu"i pentru o autoanaliză

în leătură cu anumite acte de pre%uire- &alori- cu care in&estim noi lucrurile "i pe care ele- în ele

însele- nu le posedă. 0e aici "i ideea de reflexie sau reflexi&itate. Facultatea de )udecare este

reflexi&ă în sensul că ea se exercită asupra sie"i- asupra propriilor opera%ii ce!"i au oriinea în

natura fiin%ei omene"ti "i nu în lumea ontică- în reimul de existen%ă al o/iectelor lumii a atare.

(cest fapt este repera/il at#t în perioada critică a lui Rant c#t "i în perioada critică.

0iferen%a dintre acestea nu este a"adar de manieră ci- cum se &a remarca- de metodă.

$n perioada precritică- @mm. Rant se concentrează cu precădere asupra primei accep%ii a

sufletului- ca Eu indi&idual posesor de sensi/ilitate "i sentiment- adică de capacită%i de răspuns

?con"tient, la înt#lnirea cu o/iectele "i entită%ile lumii- interioare "i exterioare lui. Conceptulfundamental al acestei estetici este sentimentul - iar metoda de analiză este o/ser&a%ia diri)ată de

preferin%e proprii. :Eu îmi arunc pri&irea acum numai asupra unor situa%ii- care în această pri&in%ă

îmi apar destul de area/ile- "i despre acestea mai mult cu oc'iul o/ser&atorului dec#t cu cel al

filosofului.;3I *entimentul este conceput ca o structură oriinară- ce stă în :spatele; înclina%iilor

noastre către anumite o/iecte ce ne produc plăcere "i pe care le căutăm cu asiduitate toată &ia%a.

Există- desiur- în raport cu înclina%iile noastre sentimente "i sentimente. Rant le ierar'izează

după criteriul rafinamentului lor- a"ez#nd în &#rf sentimentul su/limului "i al frumosului3N-

analiz#ndu!le în di&erse contexte5 în cel al modului în care fiin%a umană în enere trăie"te aceste

sentimente- apoi cum frumosul "i su/limul se concretizează în rela%ia reciprocă a celor două sexe-

ori cum di&erse popoare europene- italienii- ermanii- francezii- enlezii etc. se raportează

distinct la aceste sentimente rafinate prin crea%ie artistică etc. Prin urmare- o/iectele lumii sunt

frumoase sau su/lime doar într!o con)unc%ie cu anumite facultă%i psi'ice ale min%ii noastre- care

transformă lumea o/iectelor în lume a &alorilor. <otele la observa-iile asupra sentimentului de

frumos ,i sublim- care întreesc această perioadă precritică- ilustrează din înseamnările rapsodice

asemenea a&ersiunea puternică pe care o resimte cine&a- fa%ă de care altul este cu totul indiferent.;?9f# Rant-"bserva-ii asupra sentimentului de frumos ,i sublim- ed. cit. ' p. 4,3I $bidem# 3N $bidem- p. 4I. :*entimentul cel mai rafinat pe care noi &rem să!l luăm acum în considera%ie este mai ales de douăfeluri5 sentimentul su/limului "i al frumosului. Emo%ia celor două este area/ilă- dar în feluri foarte diferite. Pri&ireaunui munte- al cărui &#rf acoperit de zăpadă se înal%ă deasupra norilor- descrierea unei furtuni &i)elioaseX pro&oacăsatisfac%ie- dar înso%ită de spaimă5 dimpotri&ă- pri&eli"tea unei pa)i"ti împiestri%ate cu flori- &ăi cu iz&oare "erpuitoare-acoperite cu ar/u"ti săl/aticiXeste însă &eselă "i sur#zătoare;.

2H



în care apar cele două sentimente- su/ o formă mai mult sau mai pu%in aforistică- /oata "i &ariata

cultură artistică a lui Rant- fapt reu de reperat în faza critică a esteticii sale. $n consecin%ă- Rant

în această perioadă precritică propune mai dera/ă o &iziune antropoloică asupra sentimentelor

estetice- "i nu o a/ordare filosofică a"a cum &a proceda în 9ritica facultă-ii de @udecare#

+recerea de la etapa precritică la aceea critică a însemnat o sc'im/are radicală de

a/ordare. Ea a constat în trecere de la o/ser&a%iile nesistematizate în )urul ideii de sentiment- la o

construc%ie teoretică sistematică fundată pe metoda critică sau transcendentală- adică pe un

ansam/lu de proceduri arumentati&e ce &izează întemeierea apriori a facultă%ii speciale-

sentimentul de plăcere "i neplăcere- în structura ei lăuntrică dar "i în rela%ie cu celelalte facultă%i5

facultatea de cunoa"tere ?ra%iunea teoretică, "i facultatea de a dori ?ra%iunea practică,. ("adar-

Rant- între altele- )udeca anumite facultă%ii ale min%ii noastre cu a)utorul altor facultă%i pentru a le

determina at#t autonomia lor relati&ă- c#t "i unitatea lor structurală "i rela%ională. Prin urmare- perspecti&a lui Rant este aici )ustificati&ă- el indic#nd ra%iunile apriori care întemeiază- în sens

restr#ns- atitudinea estetică printr!o in&estia%ie a frumosului "i a sentimentului de satisfac%ie.

:Pentru a sta/ili dacă ce&a este sau nu este frumos- raportăm reprezentarea nu prin intelect la

o/iect în &ederea cunoa"teriiX ci prin imaina%ie la su/iect "i la sentimentul său de plăcere "i

neplăcere. udecata de ust nu este deci o )udecată de cunoa"tere- a"adar loică- ci una estetică-

adică o )udecată al cărei factor determinat nu poate fi dec)t subiectivX în această raportare

su/iectul se simte pe el însu"i- "i anume modul în care este afectat de reprezentare.; 3H Prin

urmare- raportarea într!o )udecată de ust nu are loc între :o/iect; "i :su/iect;- ci este o raportare

reflexi&ă- a su/iectului către sine. $n alte cu&inte- reprezentările o/%inute prin intermediul

celorlalte două facultă%i- cea de cunoa"tere "i a facultății de a dori- sunt raportate reflexi& la

sentimentul de plăcere "i neplăcere o/%in#ndu!seastfel- trăirea unui sentiment de satisfac%ie.

*atisfac%ia poate fi desiur orientată poziti& "i atunci am de!a face cu frumosul ?ca o/iect al

satisfac%iei, sau orientată neati& "i atunci a&em de!a face cu ur#tul ?ca o/iect al insatisfac%iei,.

:Este u"or de &ăzut că- pentru a spune că o/iectul este frumos "i pentru a do&edi că am ust- plec

de la ceea ce se petrece în mine datorită reprezentării- nu de la ceea ce constituie dependen%a mea

de existen%a o/iectului. =ricine tre/uie să recunoască că acea )udecată asupra frumuse%ii în care

se amestecă cel mai neînsemnat interes este foarte părtinitoare "i nu reprezintă o )udecată de ust

purăX Au putem lămuri mai /ine această propozi%iecare este de o importan%ă deose/ită- dec#t

3H Rant- 9ritica facultă-ii de @udecare- ed. cit. ' p. M.

2M



dacă opunem satisfac%iei pure "i dezinteresate din )udecata de ust plăcerea care este leată de

interesX;3M

Cum arătam- nucleul de în%eles al atitudinii estetice- în sens restr#ns- pe care îl putem

asimila- folosind lim/a)ul Dantian- cu ideea de )udecată estetică pură se precizează "i mai /ine

plec#nd de la /inomul interes!dezinteres. +re/uie spus că termenul :interes; are la Rant un sens

sta/ilit precis în confiura%ia sistemului său de #ndire estetic fiind un predicat al satisfac%iei.

:Aumim interes satisfac%ia pe care o asociem cu reprezentarea existen%ei unui o/iect.; 4G Prin

urmare- Rant opune satisfac%ia dezinteresată ?)udecată de ust pură, "i satisfac%ia interesată în

func%ie de raportarea sentimentului de plăcere la pre!en-a sau absen-a unui obiect . $n &iziunea lui

Rant- există trei raporturi distincte de satisfac%ie5 două dintre ele sunt interesate5 este &or/a- în

primul r#nd- despre satisfac%ia pro&enită ca urmare a plăcerii senza%iilor – Rant nume"te cu

termenul de agreabil ?cu sinonimele- gra-ios' înc)ntător' desfătător' îmbucurător , acest en demul%umire – pentru că noi continuu căutăm un o/iect al plăcerii c#nd pentru un sim%- c#nd pentru

altul8 în al doilea r#nd- este &or/a despre raportarea interesată a unui bun ?/unurile sunt entită%ile

rezultate din acti&itatea ra%iunii practice, la sentimentul nostru de plăcere- raportare raportată

continuu la un concept. (l treilea raport de satisfac%ie este dezinteresat "i coincide cu plăcerea

producătoare de frumos. :(rea/ilul- frumosul "i ceea ce este /un desemnează deci trei raporturi

diferite ale reprezentării cu sentimentul de plăcere "i neplăcereX Aumim area/il ceea ce ne

desfată- frumos ceea ce ne place pur "i simplu- /un ceea ce este apreciat - apro/at- adică un lucru

căruia i se atri/uie o &aloare o/iecti&ă. Sucrurile area/ile există "i pentru animalele lipsite de

ra%iune- frumuse%ea doar pentru oameniX iar ceea ce este /un pentru orice fiin%ă ra%ională în

enereX *e poate spune că dintre cele trei feluri de plăcere- cea pe care frumosul o produce

ustului este sinura plăcere dezinteresată "i li/eră8 căci nici un interes- nici cel al sim%urilor- nici

cel al ra%iunii nu ne constr#ne să ne dăm adeziunea.;41

0e pildă- dacă contemplăm armonia unui c#mp de flori de culori diferite- armonia este în

noi- în principiul apriori al finalită%ii ce fundează sentimentul nostru de plăcere- "i nu în

aran)amentul înt#mplător al lucrurilor ca atare. Cu alte cu&inte- armonia este introdusă apriori de

cel care a ordonat florile "i receptată de cel care pri&e"te. $n acest act- noi trăim o plăcere

dezinteresată- li/eră de necesitate posesiei sau de consumul unor o/iecte ce caracterizează orice

3M $bidem- p. MN.4G $bidem- p. MI.41 $bidem- p. 1G2.

3G



plăcere o/i"nuită. Plăcerea dezinteresată e una a formei "i ea nu presupune o rela%ie privată cu

o/iectul ?nu îl dorim "i nici nu!i &edem un rost leat de utilitate,. $n sc'im/- pretindem ca "i

ceilal%i semeni ai no"tri să ne împărtă"ească plăcerea noastră pe care o considerăm a fi

impersonală- cu toate că nu a&em nici un arument o/iecti&- ce&a existent în afara noastră- care

să!i con&ină "i pe al%ii de )uste%ea plăcerii noastre. ("adar- plăcerea dezinteresată are un temei

su/iecti& "i nu unul o/iecti&.

$n mod sintetic- atitudinea estetică în sens restr#ns ca plăcere dezinteresată "i li/eră este

exprimată în cele patru defini%ii ale frumosului5 a, :Lustul este facultatea de apreciere a unui

o/iect sau a unei reprezentări printr!o plăcere sau neplăcere- fără nici un interes. =/iectul unei

astfel de satisfac%ii se nume"te frumos;428 /, :Frumos este ceea ce place în mod uni&ersal fără

concept.;438 c, :Frumuse%ea este forma finalită%ii unui o/iect- întruc#t o percepem fără

reprezentarea unui scop.;448 d, :Aumim frumos ceea ce este cunoscut fără concept ca o/iect alunei satisfac%ii necesare.;4

0educem că rolul )ucat de experien%a estetică dezinteresată – în calitatea ei de actualizare

a atitudinii estetice – este fundamental. Cine nu trăie"te o astfel de experien%ă dezinteresată nu are

"ansa înt#lnirii cu frumosul- pentru simplu moti& că el este produsul unei astfel de experien%e.

(ceastă &iziune asupra atitudinii estetice ca tip de comportament uman centrat pe

frumos- dezinteresat "i li/er de orice constr#neri- ca o :finalitate fără scop; desprins de po&ara

intereselor practice "i personale4I- de nelini"tile cunoa"terii- a exercitat în domeniul esteticii o

fascina%ie de!a lunul secolelor. Aucleul de în%eles al atitudinii estetice fixat de Rant în /inomul

interes!dezinteres a fost "i este continuu relecturat- c'iar dacă paradima filosofiei ustului

fundată pe teoria facultă%ilor a fost eclipsată de noi "i noi a/ordări ale atitudinii estetice.

Fire6te că proramul filosofic al esteticii clasice nu se opre6te la Rant. eel-

*c'open'auer ori Aietzsc'e- pentru a ne opri doar la trei nume reprezentati&e de filosofi- au

alimentat cu noi idei 6i metode confiurația clasică a esteticii. $ntruc#t scopul acestui capitol a

fost limitat doar la de&oalarea înțelesului clasic al esteticii- nu &om continua- din moti&e de spațiu

42 $bidem- p. 1G3.43 $bidem- p. 112.44 $bidem- p. 12M.4 $bidem- p. 133.4I Pentru a a&ea o /ună reprezentare despre ceea ce a însemnat interesul practic în lumea modernită%ii- oarecumcontemporană lui Rant- "i a rela%iei acesteia cu pasiunile- &ezi (l/ert =. irs'man- 4asiunile ,i interesele- cu&#nt!înainte de (martTa *en- traducere din enleză de adu Carp "i ictor izescu- ucure"ti- Editura umanitas- 2GG4.

31



tiporafic- analiza istorică întreprinsă pentru a lăsa loc descrierii modului în care este astăzi

înțeleasă estetica.

3. ,stetica în contete polisemice actuale

Ce înțeleem astăzi prin estetică> Sa această între/are nu se poate răspunde simplu pentru

că ființa noastră este istorică- #ndirea se desfă6oară în timp- iar prezentul nu este nimic altce&a

dec#t tradiția continuu re&izuită4N. $n acela6i timp- omul î6i explorează- de la apariția sa pe lume-

posi/ilitățile sale- cum ar spune eideer- inclusi& posi/ilitatea de a nu mai fi. Prin urmare-

c'iar dacă ne situăm într!un orizont contemporan de timp- orice referire la estetică tre/uie făcută

dintr!o perspecti&ă istorică menită să accepte că termenul ca atare- :estetică;- se referă- în acela6i

timp- la mai multe lucruri deodată.

Pe de altă parte- cel care dore6te să răspundă acum la între/area :Ce este estetica>;tre/uie ca preliminar să indice care sunt soluțiile la unele pro&ocări teoretice elementare peste

care nu se poate trece. (ceste pro&ocări î6i au iz&orul în faptul că estetica- cum arătam- nu

cercetează o/iecte- ci &alori- adică raportări omenești la o/iecte- mai precis puncte de &edere

formulate în leătură cu plăcerea pe care o resimțim sau nu- atunci c#nd ne înt#lnim cu aceste

o/iectele. @ată doar două dintre cele mai cunoscute pro&ocări<

Prima dintre pro&ocări este exprimată de 9ittenstein în termeni neati&i5 :7n lucru

interesant este ideea pe care o au oamenii despre un fel de 6tiință a esteticii. (proape că mi!ar

plăcea să discut despre ce s!ar putea înțelee prin estetică. *!ar putea crede că estetica este o

6tiință care ne spune ce e frumos – c#t de ridicol este acest lucru nici nu se poate exprima prim

cu&inte. ănuiesc că ea ar tre/ui în acest caz să ne spună 6i care fel de cafea are ust /un.; 4H Prin

urmare- a pleca de la premisa că estetica este o 6tiință care face recomandări pri&itoare la felul în

care noi ar trebui să ne exprimăm preferințele ține de domeniul ridicolului 6i a/surdului pentru că

&aria/ilitatea usturilor sunt tot at#t de indi&iduale cum sunt 6i amprentele. Exprimarea

4N 0elimitarea o/iectului- metodelor- temelor ma)ore 6i a marilor dez/ateri ale esteticii postDantiene- inclusi& aleesteticii de azi- sunt tratate sintetic 6i re&elator de următoarele lucrări5 0an!Euen ațiu- Aoartea artei> " cercetareasupra retoricii eschatologice- Clu) Aapoca- Editura Casa Cărții de [tiință- 2GGG8 0an!Euen ațiu- .isputamodernismpostmodernism# " introducere în teoriile contemporane asupra artei- Clu) Aapoca- Editura 0acia- 2GG18i'aela Pop- asile orar- 6stetică contemporană# .e la teme fundamentale la aplicații și experimente- ucure6ti-Editura 7ni&ersității din ucure6ti- 2GG8 Si&iu alița- 4aradoxuri ale esteticii- ucure6ti- Editura (ccent- 2GGM8&ezi 6i asile orar- op# cit#' pp. 13!1.4H SudKi 9ittenstein- &ecții și convorbiri despre estetică' psihologie și credință religioasă- ed. cit.- p. 4.

32



preferințelor sunt acte li/ere 6i a le înrădi în numele unei 6tiințe numite :estetica; ar fi un act

incalifica/il de prostie 6i sama&olnicie.

= altă pro&ocare sur&ine din faptul că estetica î6i propune să producă o cunoa6tere

riuroasă a faptelor expresive total diferite de faptele naturale. Faptele expresi&e sunt valorile'

adică punctele de vedere ale omului cu pri&ire la sensul lumii în care trăie6te. (ceste fapte sunt

preîncărcate deja cu înțelesuri- adică cu trăiri- intenții- speranțe 6i scopuri ce pot fi deslu6ite doar

din interiorul unei con6tiințe. Prin urmare- orice încercare de definire a :esteticii; 6i a o/iectului

ei de studiu implică o dificultate teoretică ma)oră ce tre/uie asumată "i inclusă în c'iar această

simplă operație loică. 0ificultatea pro&ine din faptul că nu po%i să spui ce este estetica- dec#t cu

a)utorul ideii despre estetică dată în preala/il. Cel ce!"i pune între/area ce este estetica posedă-

nimic paradoxal- deja un răspuns pentru simplul moti& că :ființa între/ătorului; este continuu

prezentă în între/area sa. :$nsă ce înseamnă de fapt cu&#ntul \estetică]> Pro/lema nu este doar una de definire ci una de descoperire- identificare "i descriere. Există o stare de spirit- o

atitudine- o pozi%ie fa%ă de lume pentru care am împrumutat- su/ influen%a filosofilor ilumini"ti-

un cu&#nt recesc cu un în%eles destul de diferit ?(ist'esis denotă senza%ia ori percep%ia,. 0e ce

am scos în e&iden%ă această stare de spirit ?dacă asta este ea,> Ce e important la aceasta "i de ce a

fost înno/ilată de at#%ia arti"ti "i #nditori- care au a"ezat!o pe tronul destinat dintotdeauna zeilor>

(ceste între/ări se numără printre cele mai dificile pe care tre/uie să le înfrunte filozofii "i

poate asta explică de ce nici un filosof nu le înfruntă astăzi.;4M

Prin urmare- tre/uie să acceptăm că astăzi &or/im despre :estetică; în mai multe sensuri.

$n principal- raport#ndu!ne la anumite dominante ale practicilor filosofico!estetice actuale- putem

distinem cel puțin două nuclee de înțeles5 a, estetica este o teorie filosofică despre :omul

emoțional;8 /, estetica este o cercetare ?analiză, filosofică a practicilor lin&istice- teoretice 6i

conceptuale- leate de practici artistice. $n cele ce urmează &om încerca să deslu6im cele două

mari înțelesuri contemporane ale esteticii care- într!un fel sau altul- continuă marea tradiție

întemeiată de Rant.

BBB

Pri&ind din un'iul contemporaneității- estetica este o teorie filosofică despre :omul

emoțional;- respecti& o încercare de înțeleere a modului în care &iața este prezentă 6i resimțită

4M oer *cruton- 9ultura modernă pe înțelesul oamenilor inteligenți- traducere din enleză 6i note de 0rao6 0odu-ucure6ti- Editura umanitas- 2G11- p. 4H.

33



nemi)locit- trăită fără nici un fel de medieri- în con6tiința de sine a fiecărui om. =/iectul ei de

studiu sunt afectele concepute ca părți ale #ndirii însă6i 6i care sunt responsa/ile de producerea

faptelor expresi&e- adică a &alorilor care susțin această &iață 6i care!i conferă omului orizontul

înțeleerii de sine. Pe scurt- :trăirea; este o/iectul de analiză al esteticii. =mul :"tie că simte; 6i

din acest moti& între #ndirea rațională 6i trăirile emoționale nu există o prăpastie 6i nici un

conflict ireconcilia/il a6a cum ne!a o/i6nuit romantismul filosofic- încep#nd cu ousseau 6i

culmin#nd cu *c'open'auer ori Aietzsc'e. @deea de :inteliență emoțională; ca parte a ceea ce

oKard Lardner nume6te :inteliențe multiple; a de&enit în ultimele decenii un loc comun în

psi'oloieG. ( considera că :emoționalul;- identificat deseori cu :iraționalul;- este ce&a ce se

opune :raționalului;- a6a cum deseori suntem în&ățați- nu coincide cu felul în care estetica actuală

înțelee emoționalul 6i &iața emoțională. Emoția este permanent :ce&a; ce aparține unei

:con6tiințe #nditoare;- unui :Eu; care ,tie în orice moment ce anume simte# Emoția este- catoate celelalte fenomene psi'ice- intențională ?intenti&ă,- adică este resimțită în con6tiință cu

o/iectul ei cu tot. Au există stare emoțională :în sine;- după principiul că emoția trezită în noi are

totdeauna un :o/iect;. Emoția iu/irii este trăită în raport de ființa iu/ită- emoția dezustului este

dată împreună cu o/iectul perceput etc.- iar fiecare dintre noi știe ce trăie6te. Prin urmare-

#ndirea 6i simțirea- con6tiința cunoscătoare 6i con6tiința trăitoare sunt fețe ale aceluia6i :Eu;.

(cestea sunt precum a&ersul 6i re&ersul unei medalii5 sunt diferite doar în interiorul acelea6i

entități.

C'iar cercetările întreprinse asupra creierului uman de către &ariatele a/ordări din

domeniul 6tiințelor coniti&e actuale- mai ales din zona neuro6tiinței- pun în e&idență că &ec'ea

intuiție carteziană a unității dintre rațiune ?#ndire, 6i emoție trece pro/a faptelor măsura/ile. :X

sentimentele sunt o componentă a mecanismelor rațiunii. 0ouă decenii de acti&itate

experimentală 6i clinică desfă6urată pe un număr mare de pacienți cu /oli neuroloice- mi!au

permis să repet de multe ori această o/ser&ație 6i să transform un indiciu într!o ipoteză testa/ilă.

(m început să scriu această carte pentru a arăta că rațiunea ar putea să nu fie at#t de pură cum

credem noi- sau cum am dori să fie- că emoțiile 6i sentimentele ar putea să nu fie c'iar ni6te

intru6i în /astionul rațiunii8 ele ar putea fi de fapt prinse în rețeaua rațiunii- la /ine și la rău.;1

G ezi oKard Lardner- $nteligențe multiple# <oi ori!onturi- traducere de Aicolae 0amasc'in- ucure6ti- Editura*ima- 2GGI.1 (ntonio . 0amasio- 6roarea lui .escartes# 6moțiile' (ațiunea și 9reierul uman- traducere din enleză de @rina+ănănescu- ucure6ti- Editura umanitas- 2GGI- p. H.

34



*implific#nd didactic lucrurile- tre/uie spus că dez/aterile actuale din c#mpul esteticii

unifică terminoloia estetică clasică- astfel înc#t cu&intele :emoție;- :trăire;- :sentiment;-

:afecte;- :pasiuni; etc. sunt tratate ca sinonime. $n fapt- suestia acestei unificări este dată de

0escartes însu6i- filosoful care a dat reula #ndirii moderne 6i postmoderne5 orice cunoa6tere î6i

are iz&orul 6i punctul de pornire în unitatea dintre #ndire 6i existență. :0upă ce am &ăzut prin ce

se deose/esc pasiunile sufletului de celelalte #nduri ale lui- mi se pare că le putem defini8

pasiunile sunt percepții sau sentimente sau emoții ale sufletului- resimțite cu precădere la acest

ni&el 6i care sunt cauzate- întreținute 6i întărite- printr!o anumită mi6care a sufletelor. Putem numi

pasiunile sufletuluiX pentru a desemna toate #ndurile care nu sunt acțiuni ale sufletului sau

&oințe.;2 $n acest context- fire6te- ne!am putea între/a5 în ce măsură îl putem urma pe 0escartes

în ideea unității diferențiate între rațiune 6i emoții- în condițiile în care &or/im tot mai mult- a6a

cum face 6i 0amasio- despre :eroarea; lui 0escartes. +re/uie su/liniat clar că :eroarea;carteziană de a despărți radical sufletul- res cogito' de trup res extensa- contestată azi de 6tiințele

creierului3- nu afectează corectitudinea &iziunii sale unificatoare prin intermediul căreia #ndirea

este- deopotri&ă- și emoție. (ceastă asimilare produce a&anta)ul imens de a nu transforma

distincțiile conceptuale într!o discuție oțioasă despre cu&inte 6i despre înțelesurile lor

independent de contextele propoziționale în care apar.

e&enind- aspectul emoțional al #ndirii sau în alți termeni- înțeleerea g)ndirii ca emoție

reprezintă o/iectul de studiu care!i conferă identitate 6i unicitatea esteticii. $n acest înțeles-

conceptul fundamental al esteticii este trăirea ca un nume al lui res cogitans 3 omul conștient de

sine 3 ,i ca unitatea ultimă de sens în care se constituie toate celelalte sensuri# :Prin cu&#ntul a

g)ndi în%ele tot ceea ce se petrece în noi în a"a fel înc#t intuim aceasta nemi)locit prin noi în"ine8

iată de ce nu numai a în%elee- a &rea- a imaina- ci "i a sim%i este acela"i lucru- aici- cu a #ndi;

?s.n.,.4 Prin urmare- nu sen!a-ia ca element ultim de cunoa"tere la care face apel 6tiința- ci

trăirea- &ăzută ca unitate de sens dată 3 ca ego cogito în sens cartezian 3 este &izată de

2 en^ 0escartes- 4asiunile sufletului- traducere de 0an ăutu- studiu introducti& 6i note de L'eor'e rătescu-

ucure6ti- Editura [tiințifică 6i Enciclopedică- p. N1.3 @ată în ce ar consta :eroarea; lui 0escartes5 :...separarea a/isală dintre corp 6i minte- dintre su/stanța corpului-măsura/ilă- a&#nd dimensiune- acționată mecanic- di&izi/ilă la infinit- pe de o parte- 6i su/stanța minții-nemăsura/ilă- fără dimensiune- imposi/il de acționat mecanic- indi&izi/ilă- pe de altă parte8 suerarea faptului cărațiunea- )udecata morală 6i suferința pro&ocată de durerea fizică sau exaltarea emoțională ar putea exista separat decorp.; ?9f# (ntonio 0amasio- op# cit#' pp. 2HG!2H1,4 9f# en^ 0escartes- 4rincipiile filosofiei- traducere- studiu introducti& "i notă /iorafică de @oan 0eac- ucure"ti-Editura @@- 2GGG- p. H2. :*unt un lucru care cuetă- adică se îndoie"te- afirmă- neaă- în%elee pu%ine- nu cunoa"te multe altele- &roie"te- nu&roie"te- imainează de asemenea "i simteX de"i cele ce simt sau înc'ipui nu sunt nimic în afara mea- totu"i despre

3



in&estiațiile de tip estetic. ( cunoa6te înseamnă- prin urmare- un acces nemijlocit la ceea ce se

înt#mplă în noi. +ot ceea ce se înt#mplă în afară este de fapt simțit- adică cunoscut- din înăutru.

=/iectele care par a fi în afara noastră nu sunt altce&a dec#t trăiri ce se petrec- cu :o/iect; cu tot

întrun :Eu;. $n acest caz- întreaa lume are o textură emoțională pentru că a simți- a #ndi- a

a&ea emoții- a dori etc. sunt prinse în 'emul de trăiri de necuprins al Eului- întruc#t :...&er/ul \a

#ndi] poate să însemne prea multe lucruri "i prea diferite între ele5 a!"i face idee- a )udeca- a

socoti- a deli/era- a /ănui- a presupune- a!%i imaina sau a!%i înc'ipui ce&a- a crede- a dori- a &isa

cu oc'ii desc'i"i- a sim%i- deopotri&ă însă a medita- a cueta sau a te lăsa furat de amintiri- a

contempla- a fi înri)orat- a!%i păsa de ceea ce se înt#mplăX;I

Au există în fapt acti&itatea omenească care să nu fie și emoție. =mul este sinura &ietate

care!6i produce :te'noloic; emoții prin artă. $n acest context de înțeleere- prin :artă; se

înțelee o practică o/i6nuită de &iață- relația emoțională cu o/iectele lumii- naturale sau artefacte.=/iectele pe care le folosim cotidian sunt in&estite cu mărci emoționale- cu toate că îndeplinesc

scopuri utile. iuros &or/ind- noi nu trăim în lumea o/iectelor materiale- ci a &alorilor. ucuria

de a trăi- scopul fundamental al &ieții omului ?post, modern- atinerea unor :&#rfuri; emoționale

este c'eia înțeleerii a tot ceea ce facem. $n fond- estetica este interesată de deslu6irea

mecanismelor emoționale in&izi/ile care!l pun pe om să!6i producă :în mod artificial;- prin

o/iecte artistice- plăceri. Căci- ri)a de sine ce animă orice comportament omenesc are drept scop

ăsirea mi)loacelor de a produce 6i maximiza- în fiecare clipă a &ieții- plăcerea- adică o amă

indefinită de emoții poziti&e. $n esență- plăcerea este un :nume; eneral în sfera căruia tre/uie să

includem serii nenumăra/ile de emoții poziti&e.

Este u6or de înțeles acum că estetica- în sens strict- nu are în &edere :trăirea în enere;-

o/iect de cercetare al ontoloiei umanului- ci :trăirea estetică; sau în alți termeni sinonimi5

:emoția estetică;- :starea estetică a minții;- :atitudinea estetică; ori :experiența estetică;. Cu alte

cu&inte- estetica are de!a face doar cu acele fapte interne ale minții legate de atitudinea

valori!atoare și' mai precis' de acele trăiri care sunt expresii ale sentimentului plăcerii#

Ce înseamnă acest lucru> $n primul r#nd- acceptarea ideii că realitatea :se face; în mintea

noastră în conformitate cu următorul principiu5 experien%a con"tiin%ei indi&iduale- a eului propriu-

felurile de a cueta pe care le numesc sim%iri "i înc'ipuiri sunt siur- în măsura în care ele sunt doar anumite feluri dea cueta- că se află în mine.; ?9f# en^ 0escartes- Aedita-ii despre filosofia primă- traducere din latină "i monorafia5ia-a ,i filosofia lui en^ .escartes de Constantin Aoica- ucure"ti- Editura umanitas- 2GG4- p. 2N,I ezi Utefan (floroaei- Aetafi!ica noastră cea de toate !ilele# .espre dispo!i-ia speculativă a g)ndirii ,i pre!en-aei firească astă!i- ucure"ti- Editura umanitas- 2GGH- cap. 3- pp. 2M!4G- cap. 4- pp. 4G!4.

3I



întemeiază toate actele ființei noastre omene6ti ce pot fi rupate în trei mari :clase;5 cunoa6tere-

acțiune- &alorizare. Existența faptelor interne ale minții- a fenomenelor psi'ice- fundate la r#ndul

lor în trăirile 6i actele con6tiinței indi&iduale- tre/uie considerate ca fiind apriori- adică :ceea ce

este mereu anterior;- ceea ce e dat :de mai înainte;N. Prin urmare- experiența internă- adică

autopercepția instantanee 6i reprezentarea nemi)locită a ceea ce se înt#mplă în eul nostru- este

precondiție pentru toate celelalte experiențe interne sau externe. Proprietatea fundamentală a

fenomenelor psi'ice care intră în constituția experienței interne se nume6te intenționalitate

?intentivitate' vi!are, 6i constă în faptul simplu că sunt îndreptate către o/iecte. *implu spus-

orice act psi'ic are un conținut- un :o/iect; al său. Au există acte psi'ice :în sine;- căci ele sunt

date cu conținut cu tot. (ctele psi'ice sunt orientate către o/iecte 6i se petrece solidar cu ele.

:*ensul cu&#ntului intentio este5 orientarecătre# =rice trăire- orice comportament psi'ic se

orientează către ce&a. eprezentarea este reprezentare a ce&a- amintirea este amintire a ce&a- )udecarea este o )udecare a ce&a 6i- tot la fel- /ănuiala- a6teptarea- speranța- iu/irea- uraX în

interiorul meu se petrece un e&eniment psi'ic8 acestui e&eniment psi'ic \dinăuntru] din

\con6tiință] îi corespunde \afară]- un lucru fizic real. (pare astfel o punere în corespondență a

realității con6tiinței ?su/iectului, cu o realitate din afara con6tiinței ?o/iectul,.;H

$n al doilea r#nd- acceptarea ideii că estetica are de!a face cu faptele interne ale minții ce

țin de atitudinea &alorizatoare este intim corelată cu o altă idee5 :emoția estetică; în termenii lui

Rant- :sentimentul de plăcere 6i neplăcere;

este factorul unificator al tuturor :afectelor; 6i:pasiunilor;- c'iar în condițiile în care dacă facem distincția dintre :sentimente; 6i :stări de

spirit;. :Emoțiile se pot împărți în \sentimente] 6i \stări de spirit]. *tările de spirit pot începe

/rusc- dar pot dura pentru o perioadă relati& lună de timp 6i rareori se înc'eie /rusc. $n opoziție

cu persistența stărilor de spirit- sentimentele încep 6i trec relati& repede 6i deci poti fi considerate

tranzitorii. $n plus- sentimentele sunt \focale]- adică o/iectele lor se deta6ează de fundal. *tările

de spirit- pe de altă parte- sunt direcționate nu spre prim!planuri- ci spre fundaluri 6i sunt intenti&e

în mod lo/al.;M

Ca orice fenomen psi'ic 6i emoția e- fire6te- intenti&ă5 ea este pre!entă continuu- cu

:o/iectul; ei cu tot- în toate actele perceptive# 0acă prin percepție înțeleem ceea ce tre/uie să

N *ensurile :apriori!ului; sunt multiple 6i intersectate. ezi artin eideer- 4rolegomene la istoria conceptului detimp- traducere din ermană de Cătălin Cioa/ă- ucure6ti- Editura umanitas- 2GG- pp.131!13.H @/idem- pp. I3!I4.M Sester Em/ree- +nali!a reflexivă# " primă introducere în investigația fenomenologică- traducere de @oana la) 6i Aicoleta *za/o- ediția înri)ită de @on Copoeru- Clu)!Aapoca- Editura Casa Cărții de [tiință- 2GGN- pp. MH!MM.

3N



înțeleem- :&edere;- atunci în orice act percepti& este dată întreaa noastră :lume;- alcătuită din

fapte- &alori 6i sim/oluri. 0e reținut în acest context5 c'iar dacă în fiecare act de percepție

lucrurile ni se arată :a6a cum sunt;- :percepția ca &edere; este o intepretare din care lipse6te

medierea. :*impla pri&ire; în acest caz este o :interpretare nemediată; extrem de complexă la

care a&em acces numai de pe platforma unei #ndiri reflexi&e care descrie deopotrivă actele de

conștiință cu obiectul lor cu tot#

(stfel- unitatea ființei noastre omene6ti este- de fiecare :dată;- prezentă în actul percepti&.

$n fiecare dintre aceste acte percepti&e ne înt#lnim cu o/iectele lumii 6i- deopotri&ă- în acela6i

timp- cu noi în6ine. Paradoxal poate- dar actul percepti& este- deopotri&ă- sintetic 6i sincretic.

*intetic5 eu 6tiu continuu că sunt eu 6i că de mine sunt leate- temporal- toate e&enimentele la

care particip. *incretic5 unitatea Eului meu este reperată în diferența dintre :o/iectele percepute;

constituti&e 6i aparținătoare unor zone diferite de realitate. 7nificarea datelor oferite de simțurilenoastre în fiecare act percepti& ce se petrece continuu- :acum;- este realizată cultural 6i nu

natural. (stfel- în acela6i act percepti&- de fiecare dată- orice :o/iect; este &ăzut- concomitent- ca

aparțin#nd celor trei :uni&ersuri paralele;. Primul uni&ers este cel :fizic;- al o/iectelor materiale

naturale 6i artefacte. $n acest caz- noi interacționăm cu aceste o/iecte 6i cu proprietățile lor

:o/iecti&e;5 formă- masă- poziție- culoare- reutate- performanțe te'nice etc. Proprietăți ata6ate

o/iectelor materiale formează datele :o/ser&aționale; ale con6tiinței- ce se referă- în principal- la

interacțiunea eului nostru cu o/iectele reale- adică cele aflate în mi6care- în spațiu 6i în timp.

(ceste o/iecte materiale sunt suscepti/ile de a fi cunoscute prin proceduri cantitati&e-

:o/iecti&e;- adică intersu/iecti& testa/ile- între care :măsurătoarea; este de prim!plan.

Pe de altă parte- eul nostru raporteză aceleași o/iecte la preferințele proprii5 unele o/iecte-

pentru a a&ea în &edere doar trăirile estetice- :îmi plac;- altele :nu!mi plac; ori îmi sunt

:indiferente;. =/iectele materiale sunt acum &alori 6i nu fapte o/iecti&e- adică raportări

su/iecti&e- puncte de &edere formulate în leătură cu acestea. alorile nu sunt în obiecte- adică nu

sunt proprietăți intrinseci precum masa 6i nici proprietăți de relație- precum reutatea- ci stări

emoționale ale minții leate de aceste o/iecte. elația emoțională cu o/iectele este a noastră8

aceasta nu e cauzată de o/iectele însele- ci din înt#lnirea noastră cu noi în6ine 6i cu formula

noastră unică de personalitate. =/iectele prile)uiesc această înt#lnire- nu o pro&oacă cauzal. Cum

ar spune Rant5 nu o/iectele sunt frumoase- ci reprezentările noastre despre ele sunt frumoase-

adică ne plac sau nu ne plac. Aoi nu ne dorim o/iecte- ci &alori- adică semnificații trăite 6i ata6ate

3H



la fel de intim de o/iecte ca și cum ar fi ar fi proprietăți ale o/iectului. Prin urmare- în acest

reistru emoțional a fi :o/iect; înseamnă acte emoționale de atraere- respinere ori neutralitate.

:=/iectele!&aloare; sunt stări emoționale ale minții. $n acela6i timp- acela6i o/iect fizic este un

semn care transmite un mesaj- fire6te- pentru o anumită con6tiință. =/iectele sunt- în acest caz-

purtătoare de înțelesuri 6i sunt percepute ca sim/oluri. elația sim/olică cu o/iectele are loc

acum în :uni&ersul sensului;. 0e pildă- o icoană este în acela6i timp- dar din raportări diferite- un

o/iect fizic- emoțional 6i sim/olic. $n a/sența unui :oc'i care pri&e6te;- a unui act percepti& &iu-

icoana nu are nici un fel de proprietăți. odul în care se raportea!ă o con6tiință la acea icoană

acti&ează posi/ilitatea ei de a fi o/iect fizic- o/iect emoțional sau o/iect sim/olic. 0oar pentru o

con6tiință cre6tină icoana este un o/iect sacru- :imainea; di&inității- în &reme ce pentru un ateu

acela6i o/iect este un sim/ol al diferențelor reliioase între oameniIG.

Existența acestei triple raportări pe care le putem distine în același act percepti& ne permite să &or/im- necontradictoriu- despre existența unui eu multiplu în acela6i :Eu;. Prin

urmare- eul nostru indi&idual se manifestă concomitent ca :eo coito;- :eo emoti&; 6i :eo

&isător; în orice act viu de percepție- adică de înt#lnire cu datele externe 6i- deopotri&ă- cu datele

interne ale lumii noastre. Ele pun în fața minții fiecăruia dintre noi un :material; deja interpretat.

$n acest înțeles :o/iectele; sunt reconstrucții ale minții noastre- iar proprietățile lor țin de ceea ce

noi în6ine atri/uim acestor o/iecte.

*implific#nd lucrurile- faptele ce țin de datele o/ser&aționale sunt continuu du/late de

&alori- adică de proiec-iile noastre asupra faptelor - de ceea ce noi atribuim emoțional sau

sim/olic acestor fapte. *urprinzător poate- dar mintea noastră nu se conduce după :fapte reale;-

ci după &alori- emoționale 6i sim/olice. Au înt#mplător- &alorile au fost concepte ca axe- drumuri

înzestrate cu sens și direcție. =mul se conduce în &iață după aceste &alori iz&or#te din practicile

lui de &iață- pe care le ia ca puncte de reper asemenea &ec'iul coră/ier care!6i orienta c#rma 6i

cora/ia după felul în care constelațiile se roteau ordonat în )urul *telei Polare.

$n consecință- :&ederea; noastră din fiecare act percepti& este :culturală; 6i nu :naturală;5

&edem ceea ce noi în6ine punem în actul percepti&- iar :realitatea; e o fațetă a :aparenței;- în

măsura în care este doar un construct al minții noastre. Au există :realitate; fără act percepti&8IG Pro/lema este extrem de complexă- întruc#t ține de pro/lematica imainarului 6i a facultății imainației producti&e. ezi Ernst Cassirer- /ilosofia formelor simbolice- &ol. @- traducere din lim/a ermană de (driana Cînța-Pite6ti- Editura Paralela 4- 2GGH- în mod special cele patru capitole din introducere- pp. 13!I2. 0e asemenea- @onelu6e- /ilosofia și metodologia imaginarului- Craio&a- Editura *crisul om#nesc- 2GG- lucrarea ce sintetizează celemai importante dez/ateri europene în leătură cu prezența sim/olului 6i a :facultății imainarului; în înțeleereafaptelor de cultură.

3M



:realitatea; este doar pentru o con6tiință. Secția lui 0escartes :#ndesc deci exist; tre/uie să fie

continuu asumată dacă &rem să înțeleem ceea ce considerăm de la sine înțeles5 actul percepti&.

$n ordinea unei atitudini reflexi&e tre/uie să postulăm ideea – reu de acceptat pentru atitudinea

naturală a con6tiinței care operează cu di'otomii stricte de enul5 su/iect versus o/iect- realitate

versus aparență- interior versus exterior etc. – că :aparența; este c'iar :realitatea; noastră- că nu

există nimic ascuns- o presupusă :esență; în ceea ce :apare;. :$n mine aparența este realitate-

ființa con6tiinței constă în apariția ei. Ce înseamnă a &rea- dacă nu a a&ea con6tiința unui o/iect

ca fiind &ala/ilX> Ce înseamnă a iu/i- dacă nu a a&ea con6tiința unui o/iect care poate fi iu/it>

[i de &reme ce con6tiința unui o/iect cuprinde în mod necesar o cunoa6tere de sine- fără de care

s!ar esc'i&a 6i nu ar percepe nici măcar o/iectul său- a &rea 6i a 6ti că &reau- a iu/i 6i a 6ti că

iu/esc nu sunt dec#t un act ?s.n.,- iu/irea e con6tiința faptului că iu/esc- &oința con6tiința faptului

că &reau.;I1 Cum se remarcă- ideea clasică de :aparență; este re&alorificată în sensul că nu mai este

opusă mecanic ideii de :esență; 6i de :realitate;. :(parența; este un mod de fi al realului c'iar în

condițiile în care &alorea estetică fundamentală- frumusețea- pe care o atri/uim în mod arbitrar

lucrurilor- nu aparține proprietăților intrinseci pe care le!ar poseda acestea. :Frumusețea; unui

o/iect natural sau a unui artefact oarecare nu este- cum remarca 6i 9ittenstein- un :inredient;

natural de enul alcoolului existent în /erea cu alcool. :Frumusețea; ține de aparență- de

înt#mplarea înt#lnirii cu preferințele unei con6tiințe desc'ise intenti& către plăcere. Cum spune

Petru Creția- :Xplăcerea- a6a cum stă la rădăcinile &ieții- este indispensa/ilă &ieții 6i- pe deasupra

oricărei plăceri determinate- ustul &ieții este dat de plăcerea în sine de a fi- care este mai mult

dec#t suma plăcerilor date nouă- este manifestarea &italității- a /el6uului de &iață care cure 6i ne

leaă de &iața lumii. [i c'iar în sfera acțiunii5 orice acțiune care iz&oră6te din li/ertatea noastră de

a alee este însoțită de plăcerea de a o exercita. @ar plăcerea- o anumită formă intensă 6i decantată

de senzualitate- este implicită în cea mai pură contemplațieX frumusețea- la r#ndul ei- oricum am

analiza!o- nu poate fi despărțită de plăcere. Aici c'iar frumusețea cea mai a/stractă- cea mai

aparent depărtată de simțuri 6i de dorințe;I2. :Frumusețea; este o &aloare de apariție 6i o formă de

plăcere- o /ucurie- doar pentru o con6tiință 6i în interiorul unui act percepti& prezent- c'iar dacă

I1 aurice erleau PontT- /enomenologia percepției- traducere de @lie6 C#mpeanu 6i Leoriana ătă)elu- =radea-Editura (ion- 1MMM- pp. 442!443.I2 Petru Creția- *tudii filosofice- ucure6ti- Editura umanitas- 2GG4- pp.1GM!11G

4G



:frumusețea; cum spun fenomenoloii- este 6i o :intuiție cateorială;I3. $n lipsa unui act

percepti& :frumusețea; nu există.

$n consecință- plăcerea reprezintă modul în care &iața este dată într!un :Eu;. Ea este una

dintre fațetele eului indi&idual 6i componenta fundamentală a emoției estetice. 0acă prin cu&#ntul

:emoție; cuprindem totalitatea trăirilor care însoțesc &iață – unele dintre acestea sunt naturale-

precum /ucuria- supărarea- furia- frica- uimirea- dezustul- altele culturale- precum iu/irea-

elozia- enerozitatea- m#ndria- respectul de sine- ru6inea- la6itatea- recuno6tința etc.I4- prin

:emoție estetică; înțeleem- mai ales- acele trăiri care exprimă poziti& sau neati& sentimentul de

plăcere.

+re/uie spus clar că emoția este continuu :estetică;- iar expresia :emoție estetică; ar

tre/ui tratată- în ordinea înțelesului- similar expresiei pleonastice :spirit de lumă;. $n pofida

acestei e&idențe- expresia :emoție estetică; nu este pleonastică- întruc#t ea este #ndită corelati&cu expresia :emoția artistică;. 0iferența dintre cele două clase de emoții- estetică 6i artistică- este

fixată- cum arătam- încă de Rant prin intermediul expresiei :plăcere dezinteresată; 6i- mai

aproape de noi- de criteriul- :ratuitate;. :Lratuitatea e printre sinurele &alori de &ia%ă

suporta/ile- realiza/ile fără durere- practica/ile fără o consuma%ie efecti&ă. (ctul ratuit e actul-

pur "i simplu- căruia nu!i lipse"te dec#t încrederea ta. (cti&ezi ca "i cum ai o/%ine ce&a- dar "tii

/ine că n!ai să o/%ii nimic.;I Prin urmare- cum spune Aoica- gratuitatea e o valoare care nu se

consumă 6i e dorită pentru ea însă6i- fără un anumit interes exterior ei. (ceastă &aloare aparține

doar artei în măsura în care prin :o/iect artistic; înțeleem o sinteză mentală la care participă-

deopotri&ă- un act de con6tiință dat împreună cu :o/iectul său;- într!un anumit act perceptiv- 6i

preordonat de atitudinea &alorizatoare plăcereOneplăcereOneutralitate. :=/iectul; este :artistic; în

I3 Prin :intuiție cateorială; se înțelee capacitatea minții noastre de a sesiza- prin procesele ei intenti&e dedesc'idere :în afară;- nu doar o/iectele indi&iduale- ci 6i :clasele de clase; de care acestea fac parte. (stfel- minteanoastră în clipa în care &izează o pictură oarecare sesizează 6i :faptul de a fi pictură; adică :uni&ersalul; la care esteraportat 6i înțeles o/iectul respecti&. ecanismele minții noastre sunt astfel constituite înc#t noi sesizăm- în acela6itimp- at#t o/iectele indi&iduale în multiplicitatea lor- c#t 6i unitate lor- :faptul de a a fi;. 7n o/iect este dat într!omultiplicitate nenumăra/ilă de exemplare 6i- în acela6i timp- el este mem/ru al unui :mod de a fi; 7nul acestuia.

:7nul; din multiplicitatea 6i di&ersitatea o/iectelor indi&iduale este :intuiția cateorială;. *esizăm un o/iectoarecare- dar 6i :o/iectualitatea;- faptul de a fi o/iect.I4 Au &om intra în disputa actuală purtată între partizanii ideii că emoțiile fundametale sunt ac'iziții enetice aleomului 6i cei care susțin că toate emoțiile sunt culturale. ezi 0Tlan E&ans- 6moția# /oarte scurtă introducere'traducere de *a/ina 0orneanu- ucure6ti- Editura (ll- 2GG- în mod special- cap. :Sim/a)ul uni&ersal;- pp. 2!218*eptimiu C'elcea ?coordonator,- (ușinea și vinovăția în spațiul public . 4entru o sociologie a emoțiilor' ucure6ti-Editura umanitas- 2GGH- în mod special cap. :Emoțiile în &iața socială- o sinteză a dez/aterilor actuale pri&itoare ladefiniția 6i clasificarea emoțiilor- raportul dintre emoție 6i coniție- c#t 6i e&aluarea celor mai importante teoriiclasice 6i actuale despre emoții;- pp. 1N!1GM.I Constantin Aoica- Aathesis sau bucuriile simple- ucure"ti- Editura umanitas- 1MM2- p. NG.

41



măsura în care :punctul nostru de &edere; este :artistic;- adică preîncărcat- cum ar spune Rant-

cu o :finalitate fără scop;. Căci actele de con6tiință date cu o/iectele lor cu tot sunt clasificate în

clase de o/iecte în funcție de interesul pe care!l satisfac 6i de scopul pe care!l îndeplinesc. =rice

o/iect este :/un la ce&a;- este un mi)loc pentru un scop. =/iectul artistic îndepline6te însă o

:finalitate fără scop;- adică 6i el este /un la ce&a- pro&oacă în noi /ucurie- a&#ndu!6i scopul în

chiar această menire. =/iectul artistic este autotelic- adică mi)locul 6i scopul se confundă- sunt

acela6i lucru. (ceasta este forma de :ratuitate; adusă pe lume de către arta modernă 6i de

estetica aferentă ei. $n paranteză fie spus- ratuitatea- ca o acti&itatea a minții al cărui scop este

intrinsec- autotelic- care ascultă de reuli "i im/olduri proprii- &ine din tradiția culturii europene.

$n (ntic'itatea recească ideea de ratuitate este leată nu de artă- ci de filosofie. Lratuitatea în

lumea cre"tină este leată de 'arde crea%ia di&ină. 0oar lumea modernă- prin Rant- leaă

ratuitatea de artă printr!o teorie a facultă%ilor 6i autonomiei &alorilor.e&enind- una dintre sarcinile principale ale esteticii- aceea de a produce o înțeleere a

:omului emoțional; conlocuitor al :Eului; împreună cu :omul cuetător; 6i cu :omul &isător;-

nu poate fi realizată fără o înțeleere a faptului :trăirii con6tiinței;. 0in păcate- în această

pri&ință- lim/a rom#nă este extrem de săracă pentru că :trăirea; nu poate transpune /oăția de

sensuri pe care le are acest cu&#nt în principalele lim/i europene. $n fapt- termenul rom#nesc

:trăire; traduce fie cu&#ntul sentiment din franceză- fie 6rlebnis din ermană ?a&entură-

înt#mplare- e&eniment- faptă teri/ilă producătoare de sc'im/ări lăuntrice,- ori termenii anlo!

americani5 emotion' feeling - experience II.

om înțelee mai /ine polisemantismul pe care tre/uie să!l asociem termenului :trăire;

dacă îl raportăm la sensurile filosofice rele&ate de ans Leor Ladamer cu&#ntului 6rlebnisIN.

$n ordine conceptuală- 6rlebnis &a prelua sensurile lui res cogitans cartezian- de su/stan%ă

cuetătoare dată în con"tiin%a oricărui om- în%eles acum :prin reflexi&itate "i con"tien%ăX pornind

de la această modalitate specială a faptului de a fi dat. 0atele primare- asupra cărora re&ine

interpretarea o/iectelor istorice- nu sunt date experimentale "i măsura/ile- ci unită%i de sens. @ată

II :+răirea ca experiență; implicată în termenul enlezesc experience are o /oăție neo/i6nuită de sensuri 6iînseamnă- deopotri&ă5 familiaritate' eviden-ă' implicare' observa-ie' practică' a ,ti cum' a cunoa,te prin'îndem)nare' în-elepciune' în-elegere' pricepere ,i îndem)nare dob)ndită >în sens de me,te,ug artisticB' aventură'înt)mplare semnificativă' încercare' investigare ,i cercetare etc. ezi + .ictionar0 of *0nonims and +nton0sm-Compiled /T (lan *pooner- =xford 7ni&ersitT Press- 2GG.IN ezi Constantin (slam- 9onstantin <oica# *pre un model neoclasic de g)ndire# 4erspective interpretative asupra scrierilor timpurii- ucure6ti- Editura (cademiei om#ne- 2G1G- în care am urmărit modul în care conceptul de:trăire;- de inspirație ermană- a produs în #ndirea rom#nească inter/elică o cotitură în practicile filosoficetradiționale.

42



ce &rea să comunice conceptul \Erle/nis]5 forma%iunile de sens pe care le înt#lnim în "tiin%ele

spiritului- oric#t ni s!ar înfă%i"a de străine "i inintelii/ile- pot fi reduse la unită%ile ultime a ceea e

dat în con"tiin%ă "i care nu mai con%in- la r#ndul lor- nimic străin- o/iectual sau care să necesite o

interpretare. *unt unită%i ale trăirii care sunt ele însele unită%i de sens;IH.

(ceastă în%eleere a lui res cogitans ca manifestare a vie-ii în trăire- ca unitate supremă de

sens ce întemeiază toate celelalte sensuri- "i nu ca o unitate cu elemente decompoza/ile în di&erse

facultă%i în care ultima cărămidă este :senza%ia;- permite eliminarea modelului mecanist "i a

explicării cauzale a fenomenelor istorice în fa&oarea în%eleerii lor ca fapte de &ia%ă- adică dotate

cu sens5 :(cest concept al &ie%ii este #ndit teleoloic5 &ia%a este pentru 0ilt'eT producti&itate

pură. Prin o/iecti&area &ie%ii în constructe de sens- întreaa compre'ensiune a sensului reprezintă

o retălmăcire a o/iecti&a%iilor &ie%ii în &italitatea spirituală din care au iz&or#t. Conceptul de trăire

constituie astfel fundamentul epistemoloic pentru întreaa cunoa"tere a o/iecti&ului.;IM

usserl &a accentua "i el func%ia epistemoloică uni&ersală a trăirii prin asimilarea tuturor

actelor de con"tiin%ă cu trăirea5 :7nitatea de trăire esteX o rela%ie intensională. 0in acest punct

de &edere conceptul de trăire de&ine la usserl titulatura cuprinzătoare a tuturor actelor de

con"tiin%ă a căror construc%ie esen%ială este inten%ionalitatea.;NG

$n%eleerea lui res cogitans ca manifestare a &ie%ii în orice act de trăire "i- prin aceasta-

asimilarea lui cu unitatea unei totalită%i de sens- au a&ut asupra filosofiei europene consecin%e

re&olu%ionare. +răirea este acum datul ultim "i fundamentul oricărei cunoa"teri ca expresie a &ie%ii

într!o con"tiin%ă ce nu mai are ne&oie de altă întemeiere. :X conceptul de \Erle/nis] con%ine "i

opozi%ia &ie%ii fa%ă de concept. +răirea are o nemi)locire accentuată care se sustrae oricărei &izări

referitoare la semnifica%ia sa. +ot ce este trăit este trăit!de!sine- iar acest lucru contri/uie la

semnifica%ia sa- potri&it căreia apar%ine unită%ii acestui sine- con%in#nd astfel o raportare

inconfunda/ilă "i de neînlocuit fa%ă de întreul unei &ie%i anume.;N1

emodelarea lui res cogitans prin unificarea în conceptul trăirii a &ie%ii "i a cunoa"terii a

repozi%ionat importan%a filosofiei "i metafizicii în c#mpul culturii- dominat de "tiin%ă "i de

paradima poziti&istă de în%eleere a cuno"tin%elor. Este recuperată astfel dimensiunea

existen-ialăa cunoa"terii "i- prin aceasta- medita%ia asupra sensului cunoa"terii ca formă de &ia%ă

după alte reuli dec#t cele ale sistematizărilor loice5 :$n conceptul de \Erle/nis]- raportul dintre

IH $bidem- p. IG.IM $bidem.NG $bidem.N1 $bidem- p. I1.

43



&ia%ă "i trăire nu este cel dintre eneral "i particular. 7nitatea trăirii determinată de con%inutul ei

inten%ional se află mai cur#nd în rela%ia nemi)locită cu întreulX reprezentarea întreului în

trăirea fulurantă depă"e"te în mod e&ident faptul definirii acesteia prin o/iectul săuX o/iecti&ul

nu de&ine doar imaine "i reprezentare- ca în cazul cunoa"terii- ci se transformă în momente ale

procesului însu"i al &ie%ii. El trimite la un moment dat la faptul că orice trăire are ce&a din

trăsăturile unei a&enturi.;N2

(stfel- Ladamer plasează experien%a artei în conceptul trăirii ?raportarea la timp,8 trăirea

estetică reprezintă tipul esen%ial al trăirii în enere. a%ionamentul poate fi expus simplu astfel5

noi a&em trăiri în enere8 ideea de trăire se identifică cu &ia%a- cu trăirea &ie%ii- care este la r#ndul

ei identificată cu coitoul cartezian ca unitate a totalită%ii tuturor celorlalte trăiri8 această unitate

este c'iar temporalitatea- faptul că la ea se raportează toatele celelalte trăiri teleoloice- trăirile

îndreptate către ce&a. +răirea aceasta este una a ce&a "i are loc continuu în modul în care noi practicăm &ia%a. +ccesul la unitate ne este refu!at pentru că procesul acesta are loc lin ,i

continuu# 0ar- la un moment dat apare :a&entura;- o trăire ce iese din fluxul de trăiri fire"ti8 în

aceste a&enturi- întreruperi- fulura%ii- ne este redat nouă în,ine întregul - c'iar unitatea la care noi

nu a&em acces- căci ea e condi%ie a accesului peste tot. =r- accesul la această precondi%ie a tuturor

precondi%iilor care este trăirea oriinară care face posi/ilă orice trăire- este dată atunci c#nd se

iese din cotidian- din starea continuă de flux. @e"irea aceasta are lor instantaneu prin rupere-

printr!o oprire a stării de flux teleoloic ?îndreptat către ce&a,8 acestea sunt trăirile în care eoul

nostru- ca element ce actualizează &ia%a într!o con"tiin%ă- se con,tienti!ea!ă pe sine ca întreg .

(ceastă a&entură este continuă în &ia%ă- "i pentru a putea fi descrisă- tre/uie să facem apel la

trăirea estetică care este modelul acestei trăiri ca aventură – întrerupe fluxul' îl aduce în fa-ă pe

eu în fa-a sa pentru a se recunoa,te că mie mi se înt)mplă extraordinarul' el readuce' dar

modificat de această trăire' totul la starea de flux' de via-ă. ("adar- aceste ruperi instituie un nou

sens- o nouă în%eleere cu care &or fi contaminate în &iitor- celelalte trăiri prin raportarea la

originaritatea egoului.

$n consecință- mecanismul tuturor trăirilor ca aventură care nil dau în eveniment pe eul

însu,i' ce îl pune pe om în fa-a sa' este dat originar în opera de artă ,i în trăirea pe care o

provoacă. +răirile pro&ocate de e&enimentele &ie%ii pot fi în%elese dacă c'estionăm trăirea

artistică ca model al trăirii în enere în care eo!ul oriinar este dat în e&eniment. ("adar- arta

N2 $bidem- pp. I2!I3.

44



este o cale de cunoa"tere a totalită%ii fiin%ei noastre prin intermediul unei a&enturi enerate de

opera de artă. Cum am a)uns să iu/esc "i în acest e&eniment să!mi fie redată mie însumi întreaa

mea fiin%ă8 sau altfel spus- cum am a&ut eu acces la între- la oriinar- la &ia%ă "i la misterul ei-

cum s!a constituit un sens care m!a marcat toată &ia%a> Cum se explică acest e&eniment> *au

altele de felul aceasta> ăspuns5 cercetăm modelul trăirii în enere care este trăirea artistică. Prin

artă- a"adar- este cunoscut întreul fiin%ei în e&enimentul trăirii. Toate celelalte trăirii sunt

CartisticeD' în genul celor CartisticeD' adică ele sunt desprinse de scopul lor' de teleologic'

pentru a mă reda pe mine mie însumi. @nclusi&- experien%a reliioasă este :artistică;. (ici artistic

înseamnă :ratuitate;- în sensul că dispare teleoloicul- ce&a!ul- pentru a face loc actului i&irii

oriinarului în :e&eniment;.

$nt#lnirea cu arta 6i experiența artistică :ne face să percepem &ia%a în întreime- în

&astitatea "i for%a eiX Ea se dispensează de condi%ionările "i relementările &ie%ii o/i"nuite.$ndrăzne"te să pătrundă în necunoscut... Ce&a din acest lucru îi re&ine- într!ade&ăr- fiecărei trăiri.

Fiecare trăire este extrasă din continuitatea &ie%ii "i- în acela"i timp- pusă în rela%ie cu totalitatea

propriei &ie%iX Fiind situată înăuntrul totalită%ii &ie%ii- întreul este prezent "i în ea;N3.

(cum ne dăm mai /ine seama că domeniul esteticii este autonom- prin o/iect- metode 6i

scopuri- de celelalte domenii care!6i exercită interesele de cunoa6tere asupra artei 6i a

fenomenelor artistice5 istoria artei- psi'oloia artei ori socioloia artei. Estetica este interesată-

cum arătam- de :omul emoțional; pe care!l raportează la celelalte componente ale :Eului;- iar

permanentul recurs la fenomenele artistice are loc doar su/ supoziția că modelul trăirii estetice în

enere îl înțeleem doar dacă deslu6im mai /ine sensul trăirilor provocate de artă# Estetica nu

propune nici analize stilistice- iconorafice etc. specifice istoriei artei- nici a/ordări cantitati&e 6i

experimentale precum psi'oloia artei- după cum nu urmăre6te nici modul în care o/iectul artistic

se transformă într!o :marfă; prezentă pe piața /unurilor sim/olice. Fire6te că estetica se

raportează la rezultatele teoretice ale acestor discipline cu scopul de a le eneraliza ori de a le

e&alua critic- dar ea nu se su/stituie cercetărilor specializate pe care le propune o disciplină sau

alta interesată de artă 6i de fenomenele artistice.

BBB

:Estetica;- într!un al doilea nucleu actual de înțeles- desemnează o analiză filosofică a

practicilor lin&istice- teoretice 6i conceptuale- enerate ori influențate de practici artistice.

N3 $bidem- p. I3.

4



+ermenul de practici &izează manierele de a a face- de a #ndi 6i acționa ale oamenilor de!a

lunul axei timpului. Prin urmare- aceste practici sunt fenomene umane de &iață ce se petrec în

timp. (rta însă6i este un fenomen temporal leat de anumite practici specifice în care este

implicat modul de a fi al omului în lume.

0ar- practicile artistice producătoare de o/iecte expresi&e ce &izează stimularea în

extensie- profunzime 6i intensitate a trăirii emoționale date în mod natural omului- au loc

permanent în prezența expresiilor lin&istice. Cu&intele nu doar însoțesc acti&itățile omene6ti- ci

le 6i determină. Ei /ine- &or/irea 6i expresiile ce însoțesc 6i determină practicile artistice efecti&e

sunt studiate de estetică. Prin urmare- estetica nu cercetează faptele artistice în nemi)locirea lor-

a6a cum o face istoria artei de pildă- ci :&or/irea despre aceste practici;- modul în care creația

artistică este însoțită de acte de înțeleere exprimate deja în expresii 6i confiurații lin&istice

aparțin#nd at#t lim/a)ului comun- c#t 6i di&erselor discipline teoretice interesate de analiza lumiiartei. :Estetica tre/uie să se spri)ine pe o/ser&ațiile despre artă- despre sentimentele 6i ideile pe

care acestea le inspiră- despre exeezele specifice 6i despre tipurile de interpretări pe care arta le

enerează. Ea depinde- a6adar- de faptele consemnate de istoria artei- de o/ser&ațiile pri&ind

percepția 6i modul în care putem cunoa6te ce&a cu a)utorul simțurilor- 6i de reflecțiile asupra

lim/a)ului pe care!l folosim c#nd discutăm despre artă 6i despre reacțiile față de ea. $n mod

ine&ita/il deci- estetica tre/uie să se refere la exemple concrete. [i totu6i- ea nu se confundă cu

istoria 6i critica de artă. (cestea îi pun la dispoziție datele- însă estetica mere mai departe

încerc#nd să înțeleaă ce posi/ilități implică 6i ce )udecăți sunt posi/ile în domeniul arteiX

7nele teorii ale esteticii nu diferă de teoriile enerale despre existență 6i despre modul în care o

putem cunoa6te – altfel spus- nu diferă prea mult de metafizică 6i epistemoloie.;N4

0acă primul înțeles al esteticii pune un accent mai mare pe aspectele perceptuale al

#ndirii intenționale în care :o/iectul estetic; este dat cu actul #ndiri cu tot- acest al doilea

înțeles al esteticii pri&ileiază aspectele conceptuale 6i teoretice exprimate de)a în lim/a).

7rm#nd prescripțiile elementare ale #ndirii corecte- acest înțeles al esteticii consideră că doar

propoziția declarati&ă- adică enunțul despre :fapte;- este purtătoare de ade&ăr. [i în acest context

tre/uie reținut un fapt elementar5 c'iar dacă estetica analizează propo!ițiile de valoare- adică

enunțuri în care sunt exprimate &alori ?trăiri- acte 6i fapte emoționale făcute pu/lice de oameni,-

N4 0a/neT +oKnsend- $ntroducere în estetică- traducere de Lermina Aa#ț- ucure6ti- Editura (ll- 2GGG- p. 11.

4I



analiza acestora are loc pe terenul propozițiilor declarati&e- simplu spus- a enunțurilor după care

punem punct 6i nu un alt semne de punctuație.

:=/iectul estetic; nu este- în acest caz- ce&a ce ține de ordinul :trăirii;- ci este un :o/iect

lin&istic; prins în complexe rețele conceptuale enerate de formele de &iață practice 6i teoretice

ale oamenilor. $n această confiurație teoretică analizele estetice sunt îndreptate către deslu6irea

mecanismelor de folosire publică a rețelelor conceptuale 6i lin&istice de apariție a cu&intelor

fundamentale ale :esteticii;5 artă- frumos- su/lim- ust- trăire- e&aluare- creație artistică etc.

Estetica analizează- astfel- modul în care aceste cu&inte intră în compunerea unor propoziții

declarati&e ce sunt conexate în teorii arumentati&e mai ample ce formulează pretenții de

cunoa6tere 6i ade&ăr cu pri&ire la di&erse practici artistice. Esteticianul este interesat- a6adar- de

analiza punctelor de &edere personale exprimate deja într!o formă de limbaj expresiv ?artistic, ori

lingvistic ?ramatical,- iar :atenția; sa este îndreptată primordial către interpretarea de texte 6i-deopotri&ă- de producerea 6i e&aluarea de teorii estetice.

Estetica- în acest al doilea înțeles- propune o serie de cercetări ramaticale- conceptuale 6i

loice ale modului în care noi folosim împreună cu&intele enerate de ceea ce Leore 0icDie

nume6te :lumea artei;. ai precis- estetica propune analize de clarificare a încurcăturilor iz&or#te

din imprecizia 6i polisemantismul lim/a)ului natural saturat de termeni enerali fără

corespondență în plan o/ser&ațional. Aumai astfel- prin promo&area acestui ideal de clarificare-

se poate răspunde pro&ocării de principiu a lui 9ittenstein5 :*u/iectul ?estetica, este foarte

întins 6i- at#t c#t pot să!mi dau seama- cu totul re6it înțeles. Folosirea unui cu&#nt ca \frumos]

poate să fie înțeleasă re6it într!o măsură c'iar mai mare dec#t a multor cu&inte- atunci c#nd

considerăm forma lin&istică a propozițiilor în care apare. \Frumos]X este un ad)ecti&- astfel

înc#t suntem înclinați să spunem5 \(cest lucru are o anumită însu6ire- aceea de a fi frumos].; N

=/iecti&ele acestui mod de a înțelee estetica sunt- deopotri&ă- critice 6i constructi&e. Pe

de o parte- estetica se instituie într!un fel de :terapie a min%ii;- întruc#t în acest :talme6!/alme6;

al cu&intelor despre cu&inte- al propozițiilor despre propoziții 6i al textelor despre texte- ea î6i

propune să apeleze la instrumentele riuroase de analiză- loice 6i conceptuale- menite să

atenueze- în expresia lui 9ittenstein- &ra)a pe care o exercită asupra noastră lim/a)ul NI. $n

postura aceasta de :critică a lim/a)ului;- estetica î6i propune să denunțe atitudinea esențialistă aN SudKi 9ittenstein- &ecții și convorbiriE' ed. cit.- p. 2.NI :Filosofia- în sensul în care folosim noi cu&#ntul- este o luptă împotri&a fascinației pe care o exercită asupranoastră formele de exprimare.; ?9f# SudKi 9ittenstein- 9aietul albastru' traducere de ircea 0umitru- irceaFlonta- (drian Paul @liescu- notă introducti&ă de ircea Flonta- ucure6ti- Editura umanitas- 1MM3- p. N1 ,

4N



minții noastre care caută permanent :ce&a;- o esență in&izi/ilă- ce stă ascunsă :în spatele

cu&intelor;- în mod special- a su/stanti&elor. 0e pildă- atunci c#nd formulăm între/ări de enul5

:Ce e arta>;- :Ce este frumosul>; tentația noastră naturală este să căutăm o :esență;- ce&a ce

:răm#ne; constant în timp 6i pe care ar tre/ui s!o descoperim 6i s!o de&oalăm din succesiunea de

apariții fenomenale. (stfel- estetica î6i propune să dez&olte în noi o atitudine critică față de

automatismele lin&istice care ne conduc către căi înfundate pro&ocatoare- cum spune

9ittenstein- de :crampe mentale;. $n alți termeni- a ne exercita #ndirea estetică în mod critic

înseamnă a admite- deopotri&ă- că &er/ele :a simți; :a plăcea; etc. descriu doar experiențe

personale 6i că modul în care noi folosim cu&intele sunt 'otărătoare pentru orice acti&itate de

interoare- comparare 6i e&aluare a :o/iectelor estetice;. Sim/a)ul este #ndirea însă6i 6i nu- a6a

cum se crede- doar o expresie a #ndirii. *implu spus- :o/iectele estetice; sunt cu&inte banale#

Au există nimic misterios sau maic în cu&inte de enul :creație;- :artă;- :frumos;- :eniu; etc.$nțelesurile lor sunt adăpostite în felul în care noi trăim 6i folosim cu&intele.

Pe de altă parte- în str#nsă leătură cu atitudinea critică menționată- o/iecti&ul constructi&

al acestui înțeles al esteticii are în &edere producerea 6i consolidarea unei #ndiri estetice proprii

apte să e&alueze critic &ec'i teorii 6i să propună noi perspecti&e interpretati&e antiesențialiste.

(ceastă atitudine se referă la faptul că noi- în mod sistematic- tre/uie să în&inem tentația

naturală de a pune între/ări esențialiste de tipul5 :Ce este arta>; :Ce este frumosul>; etc. care ne

conduc mintea pe un drum înfundat. $ntre/area corectă- în acest caz- este5 în constă explicația

înțelesului cu&#ntului :artă;> (stfel- #ndirea noastră nu &a mai căuta presupuse entități ce se

ascund în spatele cu&intelor- ci &a analiza :materialul; lin&istic existent prin anumite proceduri

ce țin de loica 6i filosofia lim/a)ului. :Punerea- mai înt#i de toate- a între/ării \Ce este o

explicație a înțelesului>] are două a&anta)e. $ntr!un sens- aducem între/area \Ce este o explicație

a înțelesului>] înapoi pe păm#nt. Căci- cu siuranță- pentru a înțelee sensul expresiei \înțeles]

tre/uie să înțeleem sensul expresiei \explicație a înțelesului]. (m zice5 \să ne între/ăm ce este

explicație a înțelesului- căci orice explică ea &a fi înțelesul]. *tudierea ramaticii expresiei

\explicație a înțelesului] ne &a în&ăță ce&a pri&itor la ramatica cu&#ntului \înțeles] 6i ne &a

&indeca de tentația de a căuta în )ur un o/iect pe care l!am putea numi \înțelesul].; NN Prin urmare-

depă6irea atitudinii esențialiste 6i îndreptatea minții către analiza contextelor de apariție

NN $bidem- pp. 21!22.

4H



lin&istică a termenilor enerali de tipul :artă;- :frumos;- :trăire; etc. reprezintă unul dintre

scopurile ma)ore către care se îndreaptă strădaniile acestui mod de a înțelee estetica.

Pe de altă parte- cum arătam- atitudinea constructi&ă este solidară cu încercarea de a

produce noi perspecti&e antiesențialiste de înțeleere a practicilor teoretice- de ieri 6i de azi-

leate de practicile artistice. 0in orizontul datelor actuale- o/iectul de studiu al esteticii &izează

scrutarea teoretică 6i conceptuală a celor trei mari domenii de interes ale disciplinei5 arta-

frumosul 6i trăirea estetică ?atitudinea estetică ori experiența estetică,NH. (ceste domenii &enite

din tradiție sunt intersectate conceptual 6i nu pot fi #ndite dec#t împreună- cu toate că există

a/ordări specializate ce poartă titluri de enul5 :filosofia frumosului; ori :filosofia artei; NM. $n alți

termeni- în ciuda &ariatelor domenii de studiu rezultate din di&iziunea intelectuală a muncii 6i a

specializărilor din ce în ce mai restr#nse- estetica este o disciplină unitară- fiind formată dintr!un

ansam/lu de teorii intersectate5 teorii ale artei- teorii ale frumosului ?în sens cateorial,- teorii aletrăirii estetice ?atitudinii estetice,. Faptul acesta este rele&at- aproape fără excepție- de manualele

de estetică- de antoloiile de texte ori de dicționarele de estetică prezente în mediile uni&ersitare

6i academice de pretutindeni.

$n finalul acestui parcurs teoretic în lumea înțelesurile contemporane ale esteticii- o

între/are firească se impune5 cum putem &or/i despre unitatea disciplinară a acestei discipline

teoretice în condițiile în care a&em de!a face cu două clase de înțelesuri ale esteticii între care

există acute tensiunii teoretice> om înțelee mai /ine această stare de fapt dacă a&em o /ună

reprezentare a practicilor efecti&e ale esteticii actuale.

4. Practici filosofice concurente în estetica actuală

Cine sus%ine un interes sistematic pentru analizele artei "i ale &alorii estetice nu poate

e&ita o stare de stupefac%ie teoretică pri&itoare la modul în care se confiurează actualmente

in&estia%iile specializate în domeniu. 0e ce&a &reme- pretutindeni în lume- în uni&ersită%i mai

mari sau mai mici- unele discipline filosofice- între care "i estetica filosofică sau- cum i se mai

spune- estetica teoretică sau filosofia artei- sunt #ndite "i predate în două mari enuri sau stiluri

de #ndire5 este &or/a despre enul sau stilul analitic de #ndire- numit "i anlo!saxon "i stilul

NH Leore 0icDie- $ntroduction to +esthetics# +n +nal0tic +pproach- ed# cit# $ntroductor0 (emarFs- pp. 3!.NM ezi Ao_l Carroll- 4hilosoph0 of +rt . + contemporar0 introduction- outlede- +aTlor V Francis Lroup- Sondonand AeK YorD- 2GGN- lucrare structurată în cinci capitole ilustrati&e pentru ceea ce ar putea însemna preocupări defilosofia a artei5 artă 6i reprezentare- artă 6i expresie- artă 6i formă- arta 6i atitudinea estetică- definiții 6i identificăriale artei.

4M



continental- sau tradi%ia continentală de #ndire. *urprinzător este faptul că di'otomia stilistică –

stil de #ndire continental versus stil de #ndire analitic – persistă în ordine institu%ională ?există

prorame uni&ersitare- lucrări "i manuale ori antoloii de texte etc. care au în titlu cu&#ntul

:continental; sau :analitic;HG,- în ciuda faptului că această di'otomie este criticată în numele

unită-ii actului de filosofare – filosofia cu toate ramurile ei- ca formă a culturii- este pretutindeni

aceea"i – a complementarită-ii di&erselor prorame de reflec%ie – tre/uie să &or/im despre

di&ersitate- preferin%e "i complementaritate nu de rupturi- ori în numele originii comune a

/inomului amintit5 stilul continental pro&ine din aceea"i rădăcină filosofică ca "i stilul analitic-

anlo!saxon. ădăcina este- desiur- recească "i europeană.

@nteresant de "tiut este că această distinc%ie nu este una strict eorafică a"a cum ini%ial

părea. :Continental; versus :analitic;- nu tre/uie interpretat eorafic- cu toate că ini%ial în

distinc%ie a fost implicată "i o :eorafie spirituală;- c#t mai dera/ă stilisticH1. *tilul continentalar caracteriza modul de a în%elee "i a practica estetica filosofică pe :/ătr#nul continent;- în

Europa- în &reme ce stilul analitic ar caracteriza spa%iul /ritanic "i american. $n realitate- este

&or/a despre fapte intelectuale ce transcend eorafia- întruc#t at#t în (nlia- Canada- (ustralia-

c#t "i în *7(- există un important curent de filosofie continentalăH2- în &reme ce pe :/ătr#nul

continent; există adep%i ai esteticii analiticeH3.HG @ată doar c#te&a exemple5 +esthetics and the 4hilosoph0 of +rt 5 The +nal0tic Tradition1 +n +ntholog08 8lacF2ell 4ublishing'' ;GG' /T Peter Samarue and *tein auom =lsen8 Leore 0iDie- $ntroduction to +esthetics# +n

+nal0tic +pproach- AeKYorD- =xford 7ni&erstT Press- 1MMN8 The 9ontinental +esthetics (eader' Edited /T Cli&eCazeaux- outlede- Sondon and AeK YorD- 2GGI8 9ontinental +esthetics# (omanticism to 4ostmodernism. +n +ntholog08 2001, Blackwell Publishing, ic'ard *'usterman- +nal0tic +esthetics' asil lacDKell- 2GGM- 4hilosophie anal0ti7e et esthéti7ue' textes pr^sent^s par 0anielle Sories- pr^face de acues +aminiaux- Paris-RlicDsiecD- 2GG4.H1 Conceptul :stil; este am/iuu "i delicat de m#nuit. $n contextul de fa%ă- :stilul; desemnează moduri diferite demanifestare "i expresie a #ndirii. *tilistica #ndirii se referă la o unitate relati&ă "i tipoloică ce poate fi intuită "idesprinsă din intersec%ia unor :asemănări de familie; ce înso%esc multiplicitatea formelor de expresie a #ndirii?estetice,. (stfel- în ciuda di&ersită%ii "i indi&idualită%ii ireducti/ile la o :esen%ă; a #ndirii- conceptul :stil; nume"tesetul de con&ineri preliminare- metateoretice "i &alorice- asumate implicit de către actului &iu de #ndire. :*tilul;structurează din interior con%inutul #ndirii &ii în forme transindi&iduale- permisi&e la tipoloizare "i eneralizare.:*tilul; este #ndit în contextul acestui articol- prin analoie cu conceptul :paradimă; a"a cum este el teoretizat de+'omas Ru'n.H2

0e pildă- în *7( există o puternică oraniza%ie care culti&ă pentru analizele teoretico!filosofice- inclusi& estetice-una dintre cele mai preferate metode continentale de #ndire- fenomenoloia. ezi 9illiam cAeil "i Raren *.Feldman- 9ontinental 4hilosoph0- =xford- lacDKell Pu/lis'ers- 1MMH "i o'n *allis ?ed,- 4ortraitis of +merica9ontinental 4hilosoph0- loominton and @ndianopolis- @ndiana 7ni&ersitT Press- 1MMM. Există o serie de numecunoscute de filosofi "i esteticieni americani- adep%i ai stilului continental de #ndire- în mod special- speciali"ti înfolosirea metodei fenomenoloice. $ntre ace"tia îi putem cita pe5 EdKard L. allard- 0orion Cairns- (ron LurKitsc'-Fred Rersten- o'n *calon- ic'ard Janer- +'omas *ee/o'm- o/ert *oDoloKsDi- etc. $n acest sens se poate consulta"i Sester (m/ree- op# cit#' respecti& site!ul Center for (d&anced esearc' in P'enomenoloT.H3 Ca "i orientarea de tip fenomenoloic- "i mi"care analitică este un fenomen planetar. Există cinci mari etape îne&olu%ia acestei mi"cări filosofice care a depă"it cadrele lin&istice ale culturilor &or/itoare de lim/ă enleză. ezi

G

http://www.amazon.com/Aesthetics-Philosophy-Art-Tradition-Anthologies/dp/1405105828/ref=sr_1_1/105-0284865-5690070?ie=UTF8&s=books&qid=1194472918&sr=1-1





Prin urmare- :analitic; "i :continental; se referă la un mod de a în%elee "i practica

cercetarea filosofico!estetică- la un mod de ordonare a con%inuturilor de #ndire- de confiurare a

tematicii- metodelor de in&estiare "i e&aluare ale pro/lemelor leate de estetica filosofică.

Faptul acesta- culti&area in&estia%iilor specifice esteticii în două paradime concuren%iale-

între care există sla/e canale de comunicare- îi deconcertează mai ales pe cercetătorii "i profesorii

din spa%iul sud est!european constr#n"i să!"i exercite profesia prin apelul la /i/liorafii produse în

alte spa%ii intelectuale "i culturale cu tradi%ie în domeniul esteticii- altele dec#t %ara lor de oriine.

0econcertarea sur&ine în momentul în care se poate constata diferen%e semnificati&e- c'iar rupturi

de comunicare- între proramele de în&ă%ăm#nt- între selec%ia temelor "i a esteticienilor

reprezentati&i care formează cuprinsul manualelor uni&ersitare- a antoloiei de texte- între ceea ce

reprezintă scop "i mi)loc în in&estia%ia specifică filosofică a artei ".a.- ceea ce pune su/ semnul

între/ării c'iar ideea de unitate "i identitate cu sine a esteticii filosofice.0e o parte stau reprezentan%ii esteticii analitice5 o/in Leore CollinKood- oritz

9eitz- FranD *i/leT- onroe eardsleT- Leore 0icDie- Aelson Loodman- osep' arolis-

arold =s/orne- erome *tolnitz- 9illiam 9imsatt- ic'ard 9ol'eim- (rt'ur 0anto- A`el

Carroll- Cli&e ell- oer *cruton- *usanne Saner- pentru a pomeni doar de autori de prim!plan.

0e cealaltă parte- stau reprezentan%ii esteticii continentale5 Rant- eel- arx- Aietzsc'e- Leor

*immel- Freud- eideer- ean Paul *arte- iDel 0ufrenne- Laston ac'elard- aurice

erleau!PontT- ans Leor!Ladamer- Leor SucDcs- er/ert arcuse- bren a/ermas-

+'eodor (dorno- Lianni attimo- aurice lanc'otic'el Foucault- acues 0errida- Paul de

an- ean audrillard- Lilles 0eleuze- acues Sacan- Paul icoeur- 7m/erto Eco "i- desiur-

al%ii.

Cu excep%ia lui @mm. Rant- care este disputat de am/ele ta/ere- cu to%ii făc#nd referiri

permanente la 9ritica /acultă-ii de @udecare- în proramele uni&ersitare- în re&istele de

specialitate "i antoloiile de texte folosite ca suport didactic uni&ersitar- reprezentan%ii celor două

stiluri apar compact. Sucrul pare- într!ade&ăr- ciudat în condi%iile în care :ta/erele; implicate în

studiile de estetică se inoră reciproc- in&oc#nd fiecare o tradi%ie proprie "i autentică de

cercetareH4.

@lie P#r&u- Tradi-ii ale filosofiei analitice în (om)nia- în :e&ista de Filosofie (nalitică;- &ol. @.- @ulie!0ecem/rie-2GGN- pp. 1!22. +extul este disponi/il "i pe 'ttp5OOKKK.srfa.ro.H4 0esiur că faptele sunt mult mai complexe dacă a&em în &edere faptul că există actualmente trei mari tradi%iiestetice corespunzătoare celor trei mari lucrări fondatoare de paradime de cercetare în filosofie "i estetică. 0e pildă-EDDe'ard artens "i er/ert *c'ndel/ac' sus%in că lucrările fondatoare de filosofie "i estetică filosofică

1



(cest fapt a creat "i creează o &erita/ilă iritare intelectuală întruc#t- cum spuneam-

principiul identită%ii "i unită%ii "tiin%ei este încălcat- ceea ce face ca mintea noastră să fie pusă în

conflict cu ea însă"i. Căci nimeni nu poate accepta ideea că ar putea exista două "tiin%e- în situația

de fa%ă- două estetici "i nu una. Cazul lui ic'ael 0ummett- profesor la =xford- este ilustrati& în

încercarea de conciliere a rupturii semnalate. (cesta a arumentat ideea că nu există o ruptură

între cele două stiluri de filosofare ?numite "i :tradi%ii de filosofare;, prin recurs la origine- într!o

lucrare cele/ră apărută în 1MM3H. :+imp de mai multe decenii- în urma unei separări re"ite- s!a

creat o mare prăpastie între cele două tradi%ii ale filosofiei occidentale8 cea analitică "i cea care pe

nedrept a fost numită \continentală]... 0ar "i oriinile acestei tradi%ii sunt c#t se poate de

\continentale]. \unicul] a fost marele filosof "i matematician ernard olzano- iar \tatăl] ei

filosoful "i loicianul erman Lottlo/ Free... *epararea eorafică a celor două tradi%ii s!a

produs din cauza reimului nazist- cu persecu%iile asupra e&reilor- cărora cultura europeană ledatorează totu"i at#t de mult. ("a se face că aproape to%i care î"i desfă"urau atunci acti&itatea în

tradi%ia analitică- în (ustria- Polonia ori Lermania- s!au refuiat în *7( sau area ritanie.;HI

enind din aceea"i rădăcină a #ndirii lui ernard olzano ?1NH11H4H,- cele două stiluri

de filosofare î"i au începutul în filosofia lui Lottlo/ Free- pentru ceea ce numim stil analitic- "i

în aceea a lui Edmund usserl- pentru ceea ce numim stil continental. Cum se explică faptul că la

începutul secolului al BB!lea- această distinc%ie nu a existat în min%ile lui Free "i a lui usserl-

cei doi #nditori care au întemeiat tradi%iile aflate astăzi în conflict> Sa această între/are î"i

propune să răspundă 0ummett- refăc#nd drumul istoric al #ndirii europene de dinainte de

separa%ia ?prăpastia, dintre cele două stiluri. ai precis- 0ummett in&esti'ează cu recurs la

contemporană sunt5 Tractatus logicophilosophicus ?1M21,- de SudKi 9ittenstein- $storie ,i con,tiin-ă de clasă?1M23,- de Leor SuDcs- "i /iin-ă ,i timp ?1M2N,- de artin eideer. :+oate trei au ac%ionat re&olu%ionar- înmoduri diferite- "i au întemeiat tradi%ii teoretic noi. Prin raportare la Free- ertrand ussell- L.E. oore "i al%ii-Tractatusul înfăptuie"te cotitura filosofiei de la con"tiin%ă la lim/a) "i de&ine- astfel- actul de instituire al filosofieianalitice... Cartea lui Leor SuDcs- $storie ,i con,tiin-ă de clasă- reprezintă fundamentul neomarxismului filosofic

?ax orD'eimer- +'. 9. (dorno- 9alter en)amin- er/ert arcuse "i al%ii,... Sucrarea /iin-ă ,i timp a luieideer părea să pună în um/ră fenomenoloia 'usserliană "i s!o a"eze pe un nou fundament. Ucoala luieideer a de&enit... "coala conducătoare în mediul academic- pozi%ie păstrată p#nă în anii IG;. ezi EDDe'ardartens V er/ert *c'ndel/ac'- /ilosofie# 9urs de ba!ă- trad. din lim/a ermană coordonată de ircea Flonta-ucure"ti- Editura Utiin%ifică- 1MMM- p. 13.H ic'ael 0ummett- "riginile filosofiei analitice- traducere din enleză de @oan iri" Clu)!Aapoca- Editura 0acia-2GG4. = prezentare sintetică a dez/aterilor metodoloice pri&ind :prioritatea lim/ii; versus :prioritatea minții;- încare a fost implicat 6i ic'ael 0ummett poate fi urmarită în5 @oan!(lexandru Lrădinaru- &imbaj și discursivitate în filosofia americană a secolului II - @a6i- Editura 7ni&ersității :(lexandru @oan Cuza;- @a6i- 2G11- pp. 11!132.HI ic'ael 0ummett- op# cit#' p. .

2



istoria ideilor ?temelor, filosofice rădăcinile filosofiei analitice pentru a arumenta că oriinea

acesteia se află în trunc'iul tematic "i stilistic al filosofiei de lim/ă ermană.

$n concep%ia lui 0ummett :ceea ce distine filosofia analitică- în di&ersele sale

manifestări- de alte orientări filosofice- este în primul r#nd con&inerea că o analiză filosofică a

lim/a)ului poate conduce la o explica%ie filosofică a #ndirii "i- în al doilea r#nd- con&inerea că

aceasta este sinura modalitate de a a)une la o explica%ie lo/ală. Sa aceste două principii

înemănate aderă între poziti&ismul loic- 9ittenstein în toate fazele dez&oltării sale- filosofia

oxfordiană a lim/a)ului comun- filosofia posccarnapiană din *tatele 7nite- reprezentată de Wuine

"i 0a&idson- c'iar dacă între to%i ace"ti autori există diferen%e considera/ile;HN.

$n sc'im/- eneza filosofiei continentale tre/uie leată de &ec'iul concept de

inten%ionalitate specific filosofiei medie&ale "i reintrodus în circuit filosofic de către Franz

rentano- într!o filosofie a cărei pro/lematică s!a do&edit a fi comună cu direc%ie analiticăîntruc#t "i aceasta este preocupată de analiza fenomenelor mentale "i de corelati&ele o/iectelor

#ndirii5 reprezentarea- actele de )udecare "i de referin%ă- sensul- semnifica%ia etc. Prin urmare-

at#t Free c#t "i rentano sunt preocupa%i de lucruri asemănătoare- cu deose/irea că au ales căi

distincte de rezol&are. Fundamentul analizei freeene stă în in&estia%ia lim/a)ului în &reme ce

calea propusă de rentano este o nouă filosofie a con"tiin%ei fundată pe conceptul

inten%ionalită%ii.

Prin urmare- ceea ce percepem astăzi ca diferit la ni&elul practicii filosofice încadra/ile

celor două tradi%ii- continentală "i analitică- %ine de un mod eronat de reprezentare metafilosofică

ce omite rădăcina tematică comună a celor două tradi%ii. Cu toate că diferen%a dintre Free "i

usserl este reală – în sensul că Free a fost preocupat numai de acele acte mentale sau atitudini

care pot fi transmise prin intermediul lim/a)ului- în &reme de usserl- prin conceptul de

inten%ionalitate- î"i propune ela/orarea unei noi filosofii a min%ii capa/ilă să întemeieze o

filosofie ca "tiin%ă riuroasă prin eliminarea &ec'ii teorii a facultă%ilor #ndirii – elementele de

unitate tematică sunt dominante. 0esiur că în dispută se află "i concepte care nu pot fi

:translatate; fidel de la o tradi%ie la alta- cum ar fi de pildă faptul că filosofii analitici sunt mai

dera/ă sensi/ili la termenul :referin%ă;- în &reme de filosofii continentali ?'ussserlienii,

consideră că termenul :sens; este fundamental în analiza con"tiin%ei. Cu toate acestea- nu putem

&or/i despre o prăpastie între cele două tradi%ii. 0iferen%a stă mai dera/ă în metodă "i- prin

HN $bidem- p. 1.

3



urmare- a&em de!a face cu raporturi de complementaritate "i nu de ruptură. *tilul analitic de

#ndire propune ca metodă analiza lim/a)ului în &reme ce stilul continental propune

fenomenoloia ca metodă. ("adar- deose/irea dintre aceste două stiluri sunt metodoloice "i- prin

urmare- nu putem &or/i despre două filosofii distincte- în cazul nostru despre două estetici- ci

despre două metode diferite5 metoda analizei loice "i metoda fenomenoloică.

(ceastă pozi%ie a lui 0ummett- după care deose/irea dintre cele două tradi%ii de #ndire

este de natură metodoloică- este desiur accepta/ilă dacă a&em în &edere faptul că se pot detecta

cu u"urin%ă caracteristicile fiecărei modalită%i de folosire a #ndirii prin descrieri minu%ioase.

Există astfel- de am/ele păr%i- preocupări reflexi&e ce %intesc scopuri structurale- func%ionale "i

istorice ale modului în care este pozi%ionată #ndirea în cele două între/uin%ări5 analitică "i

fenomenoloică. i/liorafia metodoloică acumulată în cei aproximati& o sută de ani de c#nd s!

au produs cele două cotituri în practica filosofico!estetică- cotitura fenomenoloică "i cotituralin&istică- nu poate fi parcursă nici într!o &ia%ă de om. ("a se explică de ce în ultima &reme se

înmul%esc a/ordările istorice "i sintetice care încearcă să radiorafieze principiile de construc%ie "i

preferin%ele exclusi&e pentru anumite opera%ii ale #ndirii pe care le mo/ilizează cele două

între/uin%ări distincte ale min%ii.

Fără să intrăm în detaliile structurale- tre/uie spus că în fundamentele ei teoretice- estetica

analitică a făcut din opera t#rzie a lui 9ittenstein modelul pri&ileiat de analiză a artei- în &reme

ce estetica continentală se fundează pe #ndirea lui usserl "i pe opera filosofico!estetică a lui

eideer. (ce"ti mem/rii fondatori au fixat- într!un mod distinct- universul conceptual în care

sunt plasate toate pro/lemele leate de estetica filosofică5 ree&aluarea tradi%iei- interoa%iile

fundamentale- c#mpurile tematice- teoriile despre artă- frumos "i ust- teoriile crea%iei "i receptării

etc. @nteresant este de "tiut "i faptul că întreaa istorie a reflec%iilor despre artă "i frumos- de la

Platon la contemporaneitate- este rescrisă în conformitate cu loica internă "i structura intimă a

#ndirii fondatorilor stilurilor estetico!filosofice despre care &or/im. 0acă referin%ele la clasici- la

Platon- (ristotel- Plotin- Rant "i eel pot fi înt#lnite în am/ele paradime- odată cu apari%ia

modernită%ii lucrurile se sc'im/ă. $n analizele istorice- direc%ia analitică selectează cu precădere

filosofi "i esteticieni enlezi- în &reme ce direc%ia continentală preferă în a/ordările istorice

#nditori francezi "i- cu precădere- ermani. 0esiur- există "i excep%ii nota/ile. 0e pildă- istoria

esteticii redactată de onroe eardsleT- unul dintre st#lpii esteticii analitice- acordă în expunerea

4



istorică a ideilor- curentelor "i teoriilor estetice spa%ii tiporafice relati& eale tuturor orientărilor

teoretice- inclusi& fenomenoloiei "i existen%ialismuluiHH.

BBB

om ilustra tensiunea dintre analitic "i continental în estetică în c'iar c#mpul culturii

reflexi&e americane- pentru a su/linia încă o dată că nu a&em de!a face cu o dispută Europa

versus *7(. (stfel îi &om pune față în față pe Leore 0icDie- profesor emerit de filosofie la

7ni&ersitatea @llinois- unul dintre cei mai influen%i esteticieni analitici- autorul teoriei

institu%ionale asupra artei- "i Sester Em/ree- adept al estetici continentale- profesor la

7ni&ersitatea (tlantic din Florida- cel care a pus /azele =raniza%iei (mericane de

Fenomenoloie "i a fost Pre"edintele Centrului pentru *tudii (&ansate în Fenomenoloie între

anii 1MH2GG.

(stfel în &iziunea lui Leore 0icDieHM- estetica analitică are de rezol&at o serie de pro/leme eteroene- unele &enite din exteriorul ei- alte din interior. Pro/leme estetice sur&enite

din interiorul esteticii apar în secolul al B@@@!lea- odată cu constituirea disciplinei "i s!au

dez&oltat din două interese emene5 teoria frumosului "i teoria artei. (ceste două pro/leme î"i au

oriinea în #ndirea lui Platon- filosoful care fixează "i paradimă de #ndire esen%ialistă ce

tra&ersează secolele. 0acă teoria artei s!a folosit "i se folose"te "i astăzi de termenii lui Platon-

teoria frumosului a trecut printr!o sc'im/are drastică în secolul al B@@@!lea. Frumosul- fie s!a

rupt în păr%i componente- fie i s!au adăuat noi concepte estetice cum ar fi5 su/lim- pitoresc- ur#tetc. *ecolul al B@@@!lea a adus în discu%ie- printr!o serie de #nditori enlezi ca (ddison-

*'aftes/urT- urDe etc.- o nouă teorie- respecti& teoria ustului- pentru a putea realiza o analiză

adec&ată a experien%elor leate de frumos- su/lim- pitoresc "i a fenomenelor înrudite a"a cum

apar ele în natură "i artă. Rant este cel care fixează apoi o teorie complexă a ustului în centrul

căreia a"ază conceptul de de!interes ?deta"are,.

$n secolul al B@B!lea- teoretizările leate de ust au fost înlocuite cu teoretizările leate de

estetic. Cu&#ntul :frumos; este folosit de acum încolo ca sinonim cu expresia :a&#nd &aloare

estetică;- identificată la r#ndul ei cu unul dintre multiplele ad)ecti&e estetice aflate la acela"i ni&el

cu su/limul- pitorescul- ur#tul- rotescul etc.- cu&inte folosite pentru a descrie arta "i natura.

HH ezi onroe eardsleT- +esthetics from 9lassical :reece to The 4resent# + *hort Histor0' Paper/acD edition pu/lis'ed 1MN /T +'e 7ni&ersitT of (la/ama Press- cap.:ContemporarT de&elopments;- pp. 31N!3HM.HM ezi Leore 0iDie- $ntroduction to +esthetics# +n +nal0tic +pproach- ed. cit. ' pp. 3!N.



0e la sf#r"itul secolului al B@B!lea "i p#nă la mi)locul secolului al BB!lea- cele două

teorii emene au fost teoria esteticului- care s!a aflat în prim!plan- "i teoria artei. Pro/lemele

leate de teoria artei- de calită%ile ei estetice au fost su/sumate- în acest răstimp- teoriei

esteticului.

Estetica analitică s!a constituit în acest context fiind alcătuită din trei semente de analiză

intersectate5 filosofia criticii sau a metacriticii- filosofia esteticului "i filosofia artei.

Filosofia criticii ?metacriticii, s!a născut în lumea criticilor literari "i a fost concepută ca o

acti&itate de analiză "i clarificare conceptuală a limbajului folosit de criticii de artă atunci c#nd

descriu- interpretează sau e&aluează anumite opere de artă. etacritica în estetica analitică este

rezultanta unei răsp#ndiri pe scară lară a filosofiei lin&istice analitice care concepe filosofia ca

pe o acti&itate de :ordin secund;- a&#nd ca su/iect lim/a unei acti&ită%i de :prim ordin;. (ceastă

critică- numită "i noua critică- este îndreptată spre operele de artă &ăzute ca :opere de lim/a);- iar metacritica analizează lim/a)ul implicat în aceste opera%ii de analiză propuse de noua critică MG. Pe

scurt- metacritica este o filosofie ce are ca o/iect de analiză lim/a)ul folosit de criticii de artă.

$n centrul filosofiei esteticului se află conceptul :atitudine estetică;- respecti& teoretizările

ce sus%in că doar acele o/iecte- naturale ori artefacte- de&in o/iecte estetice ?de artă,- care sunt

prinse într!o experien%ă estetică. =/iectul estetic este centrul sau cauza experien%ei estetice "i

acest o/iect este supus aprecierii "i criticii. erome *tolnitz este cel mai important teoretician

analitic al atitudinii estetice. *tolnitz preia conceptul :atitudinii; din tradi%ia estetică enleză din

secolul al B@@@!lea- prin care se în%eleea ?în esen%ă, o sinteză nemi)locită realizată între spiritul

omenesc ?:sim%ul interior;, "i o/iectul cu care acesta &ine în contact. *pre deose/ire de alte

procese de natură psi'oloică- în experien%a estetică spiritul "i o/iectul se contopesc. Sord

*'afets/urT "i discipolul acestuia- Francisc utc'eson- au operat cu termenul de :experien%ă

estetică;- ca produs al unui sim% interior ?sim%ul frumosului despre care &or/ea "i Plotin, pentru a

suera caracterul nemi)locit al modului în care noi interac%ionăm cu anumite o/iecte- numite

estetice- interac%iune ce nu este mediată de interese practice sau teoretice. Fără să intrăm în

amănunte- tre/uie spus că *tolnitz preia conceptul de dezinteres ?conceptul funda%ional al

esteticii moderne- central "i în filosofia frumosului la Rant, pentru a &or/i despre experien%a

estetică ca percep%ie dezinteresată- producătoare de emo%ii "i stări de /ucurie. *implu spus-

MG ezi 6nc0clopedia of +esthetics- Editor in C'ief- ic'ael RellT- =xford 7ni&ersitT Press- 1MMH- &ol. 3- pp. 34M!32. @mportante pentru estetica analitică sunt lucrările lui 9illiam R. 9imsatt "i onroe eardsleT- autorii care ausu%inut- încă din 1M4- ideea că supozi%iile leate de inten%iile #ndirii unui autor sau altul pentru a în%elee mesa)ulunei opere de artă conduc la arumente falacioase.

I



atitudinea estetică se referă la reac%ia noastră de răspuns dezinteresat- fa%ă de anumite

caracteristici formale ale o/iectelor- în &reme ce aceste o/iecte de&in estetice tocmai pentru faptul

că sunt percepute dezinteresat de spiritul nostru. 0esiur că a&em de!a face cu un cerc &icios.

=/iectele estetice produc în noi anumite reac%ii dezinteresate de răspuns- în &reme ce ele de&in

o/iecte estetice pentru că sunt încercuite de percep%iile noastre dezinteresate. *tolnitz "i!a propus-

între altele- să descifreze natura "i :predicatele; experien%ei estetice considerate de întemeietorii

acestui concept un mister. :0upă cum manetul alee- dintr!o cantitate de materie- particulele

feruinoase care se înt#mplă să se afle împră"tiate prin ea- fără a exercita nici o impresie asupra

altor su/stan%e- tot astfel "i imaina%ia- printr!o simpatie similară la fel de inexplica/ilă- extrae

din întreul reistru al naturii acele idei pentru care a&em o afinitate- fără a lua în seamă &reo

alta.;M1

Estetica analitică astfel concepută- ca unitate între cele trei semente intersectate- nuîntrune"te un acord total nici măcar în r#ndul practicienilor acestei direc%ii. $n &reme ce pentru

erome *tolnitz estetica analitică înseamnă- în esen%ă- teoria atitudinii estetice plus metacriticism-

pentru onroe eardsleT- estetica analitică înseamnă numai metacriticism. eardsleT "i!a

dez&oltat propria teorie pri&ind irele&an%a inten%iilor autorului în e&aluarea artei- fără a folosi

expresia :atitudine estetică;. Cu toate acestea- Leore 0icDie afirmă explicit că :reprezentan%ii

teoriei esteticului în secolul al BB!lea sunt filosofii care folosesc "i apără no%iunea de atitudine

estetică. (ce"ti filosofi afirmă că există o atitudine estetică identifica/ilă "i că orice o/iect-

artefact sau natural- poate de&eni o/iect estetic fa%ă de o persoană care are o astfel atitudine

estetică;M2.

*pre deose/ire de estetica analitică ce pri&ileiază analiza lim/a)ului criticii de artă "i a

atitudinii estetice- estetica continentală- cum s!a mai spus- pri&ileiază metoda fenomenoloică-

numită de Sester Em/ree "i metoda reflexi&ă. +ermenul de fenomenoloie este- ca orice termen

filosofic cu o tradi%ie de construc%ie conceptuală semnificati&ă- extrem de complex "i am/iuu.

Ae &om opri la în%elesurile pe care Sester Em/ree le fixează în "apte puncte distincte expuse

c'iar pe site!ul Centrului de Cercetări (&ansate în Fenomenoloie M3.

M1 R.E. Lil/ert- . Ru'n- $storia esteticii- ucure"ti- Editura eridiane- 1MN2- p. 23.M2 Leore 0icDie- op# cit#' p. . ezi articolul!proram al lui erome *tolnitz- The +esthetic +titude5 from +estheticand 4hilosoph0 of +rt 9riticism "i critica demolatoare a lui Leore 0icDie- +ll +esthetic +ttitude Theor0 /ail1 The A0th of the +esthetic +ttitude- în &ol. Leore 0icDie- ic'ard *clafani- onald o/lin- +esthetics a 9ritical +ntholog0- ed. cit. ' pp. 334!3.M3 ezi 'ttp5OOKKK.p'enomenoloTcenter.orO

N



(stfel- într!o transpunere în lim/a rom#nă- cele "apte caracteristici acceptate de

fenomenoloi sunt5 a, acceptarea ideii că există lucruri ino/ser&a/ile "i opunerea acestei idei

marilor sisteme create de #ndirea speculati&ă8 /, opunerii teoriei asupra lumii enerate de

concluziile "tiin%ei "i dez&oltării te'noloice- a"a cum au fost &ine ele din ena6tere 6i

modernitate8 c, încercarea de a )ustifica cunoa"terea ?c'iar e&aluarea "i ac%iunea,- cu referire la

ceea ce Edmund usserl numea eviden-ă- o con"tiin%a de sine a :materiei; însă"i- a"a cum este ea

rele&ată- distinct "i clar- pentru enul uman8 d, credin%a că pot fi cunoscute nu numai o/iectele

din realitatea naturală "i culturală- ci "i o/iectele ideale. C'iar "i &ia%a con"tientă însă"i poate fi

cunoscută "i făcută e&identă8 e, con&inerea că in&estia%iile teoretice ar tre/ui orientate către

ceea ce s!ar putea numi intersu/iecti&itate- respecti& către modul în care noi experimentăm "i

trăim împreună mi)locirea cu o/iectele. 0e aici- accentul pus pe pro/lematicile duale ?o/iect –

con"tiin%ă, "i pe a/ordarea reflexi&ă8 f, recunoa"terea rolului descrierii în termeni uni&ersali-apriori sau eidetici- ca precondi%ie a explica%iei realizate cu a)utorul cauzelor- scopurilor "i

moti&elor8 , interoarea "i dez/aterea permanentă asupra ideilor de epoche- de reduc%ie

fenomenoloică "i trancendentală pe care le!a ela/orat usserl. @nteresantă este "i istoria pe care

o propune Sester Em/ree tradi%iei fenomenoloice- cu accent pe etapele pe care le parcure

metoda reflexi&ă de la o enera%ie de fenomenoloi la alta- pe domeniile de interes care intră su/

inciden%a a/ordărilor fenomenoloice- c#t "i pe răsp#ndirea sa eorafică "i culturală. *ite!ul citat

su/liniază că în interiorul fenomenoloiei există patru tendin%e de cercetare ce au dominat aenda

de lucru în anumite perioade- tendin%e care se întrepătrund "i care au transformat filosofia

fenomenoloică într!o mi"care intelectuală planetară "i multidisciplinară.

Cum su/liniază Sester Em/ree- fenomenoloia ca teorie reflexi&ă ce îndrumă #ndirea în

di&erse in&estia%ii teoretice- inclusi& estetice- nu se interesează în principal de interpretarea

textelor a"a cum procedează analitismul- cel pu%in prin direc%ia sa metacriticistă- de"i nu lipsesc

astfel de preocupări. :$n cadrul in&estia%iilor nu interpretăm texte- ci căutăm cuno"tin%e despre

lucruri indiferent dacă textele anterioare au in&estiat sau nu acelea"i lucruri sau lucruri similare.

$n această pri&in%ă- fenomenoloia este precum "tiin%ele naturii5 fără îndoială că astronomii citesc

articole realizate de al%i astronomi- dar o fac în mod fundamental ca mi)loc pentru in&estia%iile

lor despre stele "i despre alte o/iecte cosmice... a fi fenomenolo ade&ărat înseamnă a mere

dincolo de texte "i a a/orda lucrurile însele.;M4

M4 Sester Em/ree- op# cit#' pp. 1N!1H.

H



=p%iunea lui Em/ree pentru metoda fenomenoloică sur&ine din dorin%a de a căuta "i alte

căi de cercetare complementare adep%ilor filosofiei analitice :în cadrul căreia mul%i nici nu pot

măcar să conceapă existen%a altor moduri de a/ordare în afară de arumentare; M. Fenomenoloia-

în modul în care e concepută de Em/ree- produce :analize;- sau :examinări; ale unor date de

realitate- :lucruri;- :o/iecte; :con%inuturi; din multiple semente ale cunoa"terii- inclusi& din

estetică. (stfel- aceste analize sintetizează- în ordine opera%ională- mersul #ndirii

fenomenoloice a"a cum apare la clasici- în mod special la usserl- detaliind cu multiple exemple

intuiti&e următoarele etape5 o/ser&area- informarea- reflectarea- e&aluare- producerea de

experien%e- analiza "i examinarea. $ntre altele- Em/ree ilustrează "i exemplifică din plin ideea că

fenomenoloia este o metodă de cercetare "i de producere a unor noi :fapte;- menite să producă o

mai /ună cunoa"tere a mecanismelor de func%ionare ale misterului intersu/iecti&ită%ii con"tiente.

("adar- fenomenoloia nu doar resistematizează "i reordonează- din perspecti&a în%elesului- &ec'icuno"tin%e- c#t mai dera/ă produce noi cuno"tin%e "i- deopotri&ă- noi perspecti&e asupra

con"tiin%ei în%eleătoare- normati&e "i e&aluati&e.

Au &om intra în detalii comparati&iste- dar în sinteză tre/uie su/liniat că diferen%a ma)oră

dintre cele două tradi%ii în interiorul cărora se circumscriu in&estia%iile domeniilor filosofiei- cu

extensie în estetică- %ine de ontoloie- respecti& de setul de con&ineri pri&itoare la felul în care

mintea noastră intră în rela%ie cu o/iectele- în mod special cu o/iectele expresi&e purtătoare de

mesa) emoțional- numite eneric :operă de artă;MI. Sa acest ni&el- ontoloic- există o diferen%ă de

profunzime- de postulate "i principii de construc%ie- ce structurează din interior identitatea de sine

a celor două tradi%ii estetico!filosofice.

Pentru orientarea analitică- postulatul o/iecti&ită%ii e de prim!plan. Faptele ce sunt luate ca

punct de plecare în analiza teoretică sunt ceva- există prin ele însele- c'iar dacă prin :fapte;

analiti"tii numesc entită%i lin&istice cu semnifica%ii. (naliza conceptelor referen%iale- respecti&

referin%a acestora la o realitate extramentală- constituie marea miză teoretică a demersului

analitic.. C'iar dacă analiti"tii nu distin tran"ant între o lume pur o/iecti&ă "i o lume a

con"tiin%ei ?întruc#t o/iectul "i no%iunea sunt #ndite împreună, postulatul o/iecti&ită%ii este

M $bidem- p. 1G.MI *imptomatică în această pri&ință este excelenta analiză a demersului analitic de ?re,definire a operei de artă-realizată pe /aza unui reprezentati& studiu de caz- (rt'ur 0anto- de către Cristian Aae în lucrarea sa de doctoratapărută într!o &ersiune modificată. ezi Cristian Aae- +rta după sf)rșitul artei# .anto și redefinirea operei de artă-@a6i- Editura 7ni&ersității :(lexandru @oan Cuza;- @a6i- 2G1G.

M



continuu prezumat "i asumat. *emnifica%iile cu&intelor nu sunt autoreferen%iale- ci trimit prin

referin%a lor către ce&a ce există o/iecti&.

Pentru orientarea fenomenoloică- în sc'im/- nu există fapte /rute. =rice fapt con%ine

semnifica%ii pe care con"tiin%a le ata"ază c'iar înainte de a fi percepute. Faptele ?lucrurile,- odată

ce au fost atrase în raza con"tiin%ei- sunt de)a prelucrate. 0acă semnifica%ia pentru orientarea

analitică are o trimitere o/iecti&ă- o/iecti&itatea pentru fenomenolo e ata"ată inten%ionalită%ii

con"tiin%ei. 0esiur că "i la usserl- de pildă- faptele au "i un în%eles o/iecti&- dar e &or/a despre

o o/iecti&itate condi%ionată- ea însă"i- de inten%ionalitatea #ndirii. Pentru fenomenolo- nu există

fapte în afara con"tiin%ei inten%ionale. Paradima lui usserl e mentalistă pentru că o/iectul

înseamnă de fapt o/iectul con"tiin%ei8 altfel spus- o/iectul se constituie în con"tiin%ă- c'iar dacă el

este #ndit "i în func%ie de ceea ce ne oferă senza%iile. Aumai că senza%iile nu produc prin ele

însele semnifica%ii- cu toate că- de cele mai multe ori- oamenii le :reifică; cu con&inerea căacestea sunt :copii; ale lucrurilor.

0esiur că di'otomia semnalată simplifică- excesi& poate- o serie întreaă de alte

diferen%e semnificati&e existente între cele două tradi%ii de #ndire. Cu toate acestea- în esen%ă-

analizele asupra artei sunt imprenate de con&inerile ontoloice pri&itoare la felul în care mintea

noastră se raportează la o/iecteMN. (stfel- marile teme estetice cum sunt cele pri&itoare la o/iectul

"i &aloarea estetică- la lim/a)ul despre artă "i predicatele estetice- la pro/lema defini%iei ori a

receptării operei de artă etc. sunt tri/utare ana)amentelor ontoloice primare ce fundează cele

două tradi%ii de analiză. (stfel- într!un fel se confiurează teoretic analizele asupra artei în tradi%ia

analitică a unui 0a/neT +oKnsend sau Leore 0icDie "i- în cu totul alt mod- procedurile prin care

eideer ori Ladamer în%ele să se raporteze la artă. = lectură paralelă poate pro/a oric#nd

ade&ărul acestor spuse.

5. ătre un model presupo+i$ional de anali+e în estetică

C'iar dacă între cele două mari tradiții de practici ale esteticii filosofice- tradiția

continentală 6i tradiția analitică- există diferențe ma)ore 6i c'iar multiple raporturi de contradicție-

prin raportare la alte modele de #ndire relațiile de opoziție dintre acestea se atenuează 6i- în

multe pri&ințe- se complementarizează. (stfel- dacă raportăm cele două tradiții la :modelul

MN ezi i'aela Pop- asile orar- op# cit#' cap. :(/ordarea ontoloică a artei;- pp.1N2!1M.

IG



con&ersațional; promo&at de filosoful american de orientare pramatică ic'ard ortT- la

a/ordările istorice necon&enționale ale lui ic'ael Foucault- la :istoria ideilor;- domeniu de

in&erstiație istorică inițiat de @saia' erlin- ori la teoria succesiunii paradimelor în 6tiințele

naturii a lui +omas Ru'n- atunci a apela- în acela6i tra&aliu teoretic- la :metode continentale; sau

la :metode analitice; ține de o simplă decizie de oportunitate metodoloică 6i nu de un conflict

teoretic manifest. ai ales atunci c#nd suntem în postura de a iniția analize istorice- una dintre

țintele de /ază ale acestei cărți- cu scopul de a înțelee stări 6i fapte culturale prezente.

Cum arătam 6i în 4refață' scopul principal al demersului de față constă într!o încercare de

analiză a istoriei esteticii dinainte de aparția esteticii ca domeniu autonom de reflecție. =r- această

sarcină teoretică nu poate fi întreprinsă efecti&- dacă nu sunt sta/ilite preliminar metodele de

a/ordare 6i înțeleere a trecutului. 0in această perspecti&ă lecția lui ic'ard ortT tre/uie

asimilată în întreime 6i transferată analizelor estetice- întruc#t cu a)utorul metodei sale:con&ersaționale; suerate- paradoxal- c'iar de :analitici;- putem explica starea prezentă a

esteticii filosofice ca pe o tradiție continuu re&izuită. :Filosofii analitici care au încercat

reconstruc%ii ra%ionale ale arumentelor marilor filosofi trecu%i în nefiin%ă au procedat astfel în

speran%a de a!i trata pe ace"ti filosofi ca pe ni"te contemporani- ca pe ni"te colei cu care pot

sc'im/a păreri. Ei au sus%inut că dacă nu procedăm astfel- putem la fel de /ine să lăsăm istoria

filosofiei pe m#inile istoricilor – pe care ei îi prezintă mai dera/ă drept simplii doxorafi- dec#t

drept căutători ai ade&ărului filosofic.;MH

@storia #ndirii filosofice tre/uie &ăzută- a"adar- ca un drum la capătul căruia se află

ade&ărul 6i pe care!l parcur două tipuri de filosofi5 cei care au trecut în nefiin%ă "i cei care sunt-

încă- în &ia%ă. Filosofia- 6i în prelunirea ei estetica este- în acest caz- o con&ersa%ie istorică între

profesioni"tii domeniului dincolo de timpul scurt al &ie%ii "i de contextualizările de toate felurile.

L#ndirea filosofică 6i estetică este o acti&itate temporală ce constă din con&ersa%ii reconstruite

ra%ional prin punerea ,i re!olvarea continuă de probleme. Prin urmare- filosofia ?estetica prin

extensie, nu este un :en natural;- de tipul :su/stanțe alcaline;- ci ce&a permanent reconstruit.

Fire6te că acest model al con&ersației istorice leate de rezol&ări de pro/leme induc între/ări de

enul5 Ce înseamnă a reconstrui ra%ional pozi%iile filosofice exprimate de tradi%ie> *untem

îndreptă%i%i să!i tratăm pe filosofii care au trecut în nefiin%ă ca pe ni"te contemporani> Cum ar

tre/ui să în%eleem tradi%ia filosofică5 în propriii termeni sau prin raportare la pro/leme noastre>

MH ic'ard ortT- $storiografia filosofiei1 4atru genuri- în &ol. 3- traducere de i'aela Că/ulea- ucure"ti- Editura7ni&ers- 2GG3- p. 1H.

I1



0acă facem din propriile noastre pro/leme o rilă de lectură a tradi%iei filosofice- putem pune în

lumină proresul ra%ional al dez/aterilor "i ac'izi%ia de concepte> Pe ce ne întemeiem atunci c#nd

trecem de la reconstruc-ia istorică a tradi%iei filosofice la reconstruc-ia ra-ională a ei> Pentru a

răspunde la aceste între/ări- ortT- pe urmele lui E.0. irsc'MM- face distinc%ia dintre în-eles "i

semnifica-ie. :...să limităm ce!l dint#i termen la ceea ce se armonizează cu inten%iile autorului în

)urul momentului compozi%iei- folosind semnifica-ie pentru locul textului în alt context.; 1GG

0upă ortT- descoperirea :în%elesului; tradi%iei- adică raportarea la inten%iile proprii ale

textelor filosofice cade în sarcina :istoricilor;- în &reme ce deslu"irea :semnifica%iei; "i- în cele

din urmă a ade&ărului- cade în sarcina :filosofului;. (cesta din urmă- :filosoful; care se

raportează la tradi%ie- #nde"te împreună cu filosofii trecu%i în nefiin%ă- :con&ersează; cu ei- le

corectează tezele "i arumentele sau îi acceptă în func%ie de pro/lemele pe care le desc'ide pentru

a fi rezol&ate. Fire6te că atunci c#nd &or/im despre :istoric; 6i :filosof; nu a&em în &edere persoane diferite- ci operații distincte de #ndire. :@storicul; înțelege faptele în mediul și

ambianța lor - în &reme de :filosoful; propune o reconstucție teoretică- cu scop e&aluati&- din

perspecti&a datelor prezentului.

Pentru ortT- tradi%ia filosofică poate "i este efecti& făcută a noastră- rescrisă de noi- prin

trei modalită%i încruci"ate- :enuri; de reconstruc%ie teoretică. +oate trei sunt la fel de îndreptă%ite-

întruc#t sunt perspecti&e complementare ale con&ersa%iei noastre cu tradi%ia. (ceste proceduri de

rescrire a tradi%iei sunt analoice triadei 'eeliene "i se contrazic prin unilateralitatea lor- dar

tocmai prin această par%ialitate se completează reciproc într!un între care "i el este reconstruit.

Prima formă de reconstruc%ie este istorică "i pune în ac%iune în-elegerea tradi-iei în

propriii ei termeni. :Au e nimic re"it în a permite în mod con"tient propriilor noastre concep%ii

filosofice să dicteze termenii în care să!i descriem pe cei trecu%i în nefiin%ă. 0ar există moti&e

pentru a!i descrie ,i în al%i termeni- în propriii lor termeni. Este util să recreăm scena intelectuală

în care cei trecu%i în nefiin%ă "i!au trăi &ie%ile – în particular- con&ersa%ii reale "i imainare pe care

ei le!ar fi putut a&ea cu contemporanii ?sau aproape contemporanii, lor # Există scopuri în care

este util să "tim cum &or/eau oamenii care nu "tiau at#t de multe c#te "tim noi – să "tim acest

lucru at#t de detaliat înc#t să ne putem înc'ipui &or/ind acela"i lim/a) depă"it.;1G1

MM E.0. irsc'- r- The +ims of $nterpretation- C'icao5 7ni&ersitT of C'icao Press- 1MNI.1GG ic'ard ortT- op# cit#' p. 1M2.1G1 $bidem' p. 1HI.

I2



( doua formă de reconstruc%ie ?:en filosofic;, este ra-ională- "i &izează semnifica-ia-

adică plasarea &ec'ilor texte filosofice în noi contexte pro/lematice ce apar%in

contemporaneită%ii. Este un fel de :punere la pro/ă; a ade&ărului con%inut de textele &enite prin

tradi%ie. 0acă ele sunt fertile prin suestiile lor sau rezistă unor critici &enite din exteriorul

contextului lor istoric înseamnă că pot fi de folos "i astăzi pentru luminarea sau rezol&area

propriilor noastre pro/leme. :0acă &rem auto)ustificare prin con&ersa%ie cu #nditorii trecu%i în

nefiin%ă cu pri&ire la pro/leme noastre curente- atunci suntem li/eri să ne lăsăm în &oia eiat#ta

timp c#t ne dăm seama că facem acest lucru.;1G2 (/ordările acestui en &izează aspecte par%iale

ale operei unui filosof sau al altuia- ori aspecte tematice. (utorii în &ia%ă #ndesc împreună cu cei

care au trecut în nefiin%ă- cu scopul de a rezol&a pro/leme punctuale de interes tematic local.

( treia formă de reconstruc%ie este canonică- în sensul că este ilustrat de marile

construc%ii filosofice sistematice- :po&estiri cuprinzătoare;- en reprezentat paradimatic defilosofia de sistem a lui eel. (cest en care &izează filosofia ca între este- spune ortT- ce&a

ce %ine de istoria spiritului ? :eistesgeschichte,- de filosofie în ansam/lul ei. (ceastă formă de

reconstruc%ie produce canonul filosofiei- întruc#t delimitează o/iectul filosofiei- metodele "i

pro/leme ei "i are o influen%ă decisi&ă- uneori- în modelarea celorlalte enuri de reconstruc%ie

filosofică ?istorică "i ra%ională,. $n această cateorie sunt introdu"i filosofii care cu creat un mod

de a #ndi "i de a ordona întreul domeniu al filosofiei ?marii filosofi care au trecut în nefiin%ă, 1G3.

Cel de!al patrulea :en; este doxorafia "i este încriminat de ortT pentru faptul că

filosofia se înfă%i"ează aici ca o colec%ie de păreri care mumifică operele #nditorilor. (ceastă

a/ordare care se &rea o/iecti&ă- falsifică mersul real al istoriei reflec%iei filosofice care poate fi

reconstruit numai contextualist. 0oxoafia este un fel de /oală metafilosofică contaioasă

instalată odată cu lucrarea lui 0ioenes Saertios- .espre vie-ile ,i doctrinele filosofilor - /oală

care face &ictime "i în prezent în r#ndul contemporanilor există astăzi o multitudine de :istorii;

ale filosofiei scrise în c'eie doxorafică care nu au nici un fel de &aloare "i care- mai mult-

per&ertesc mintea no&icilor.

Concluzia lui ortT este fără ec'i&oc5 :P#nă acum am distins patru enuri "i am suerat

ca unul dintre ele ?doxorafia, să fie tratate cu dispre%. Cele trei care răm#n sunt indispensa/ile "i

nu concurează unele cu altele. econstruc%iile ra%ionale sunt necesare pentru a ne a)uta pe noi-

filosofii zilei de azi- să reflectăm la pro/leme noastre. econstruc%iile istorice sunt necesare

1G2 $bidem- p. 1M3.1G3 $bidem- pp. 1M4!2G1.

I3



pentru a ne reaminti că aceste pro/leme sunt produse istorice- prin demonstrarea faptului că ele

au fost in&izi/ile pentru strămo"ii no"tri. :eistesgeschichte este necesară pentru a )ustifica

credin%a noastră că ne aflăm într!o pozi%ie mai /ună dec#t acei strămo"i- în &irtutea faptului că am

de&enit con"tien%i de acele pro/leme. =rice carte de istoria filosofiei &a fi- desiur- un amestec- al

acestor trei enuri. 0ar de o/icei unul sau altul dintre moti&e predomină- de &reme ce tre/uie

îndeplinite trei sarcini diferite.;1G4

@deile lui ortT care pleacă de la premisa că prezentul cultural ține de tradiția continuu

re&izuită 6i că istoria tre/uie &ăzută ca un instrument pri&ileiat de analiză a confiurațiilor

culturale actuale nu este ce&a cu totul sinular- ci aparțin unui context metodoloic mai lar-

culti&at cu precădere din deceniul al 6aptelea al secolului trecut p#nă azi.

(stfel- prin opera enciclopedică a lui @saia' erlin :istoria ideilor; a de&enit dintr!o

a/ordare teoretică cu caracter facultati& un ade&ărat domeniu riuros de analiză a trecutului.:Prezenteismul;- adică perspecti&a domatică de analiză care consideră că trecutul este un

sement temporal depășit de prezent- a fost înlocuit de erlin cu minuțioase in&estiații de

context menite să de&oaleze existența unei :loici interne; a faptelor istorice care reproduc

principiul at#t de /ine exprimat de cunoscuta expresie5 :alte mă6i- aceea6i piesă;. Pe de altă parte-

:istoria ideilor; indică 6i mecanismele care fac dintr!un fapt istoric un e&eniment sinular- unic 6i

irepeta/il. ( înțelee în ce constă continuitatea 6i discontinuitatea în istoria reală a omenilor nu

este o :acti&itate de fotoliu;- ce ține de aplicarea mecanică a unor reuli- ci o cercetare complexă-

interdisciplinară- ce descompune fiecare fapt istoric in&estiat în părți componente- pentru a!l

recompune apoi în planul #ndirii ca între structural 6i funcțional1G.

@storia ca intrument pri&ileiat de înțeleere a modului de a fi om prin descrierea analitică

a raportului dintre continuitate 6i fractură a produs prin lucrările lui ic'ael Foucault o mutație în

epistemoloia 6tiințelor sociale. @storia sexualității- a ne/uniei- a enezei spitalelor ori a

înc'isorilor în lumea europeană- rele&ate de ic'ael Foucault în scrieri cele/re traduse 6i în

lim/a rom#nă- au sc'im/at radical &iziunea proresi&istă asupra lumii ce considera simplist- pe

urmele iluminismului- că omul :urcă; pe treptele istoriei către un rad sporit de li/ertate 6i

1G4 $bidem- p. 2GM.1G etodoloia :istoriei ideilor; în calitatea ei de disciplină istorică autonomă de analiză este remarca/il surprinsă deo antoloie de texte reprezentati&e- accesi/ilă 6i în lim/a rom#nă. ezi @saia' erlin- +devăratul studiu al omenirii# +ntologie de eseuri- ediția înri)ită de enrT ardT 6i oer aus'eer- cu&#nt!înainte de Aoel (nnan- introducere deoer aus'eer- traducere din enleză de adu Supan- ucure6ti- Editura eridiane- 2GG1. 0eopotri&ă- aceastămetodoloie este de&oalată 6i în @saia' erlin- 4uterea ideilor - ediție de enrT ardT- traducere din enleză de 0anaSiia @lin- ucure6ti- Editura umanitas- 2G12.

I4



ci&ilizație. =r- Foucault ne!a constr#ns să acceptăm- prin analizele sale de :ar'eoloie istorică;-

un mod cu totul necon&ențional de înțeleere a temporalității- că faptele istorice nu sunt &erii

într!un imainar lanț ce leaă trecutul de prezent. Pur 6i simplu unele &erii lipsesc din lanțul

imainar ce seriază faptele istorice 6i- prin urmare- c'iar dacă este :iloic;- ordinea lumii noastre

e dominată mai dera/ă de discontinuitate- de rupturi 6i fracturi ce contrazic ideea că istoria are

un sens. ( accepta :lipsa de sens; a istoriei ține- prin urmare- de un acord sănătos al minții cu

realitatea faptelor 1GI.

$n sf#r6it- analizele istorice întreprinse de +omas Ru'n în domeniul :6tiințelor mature;-

fizica- c'imia- /ioloia etc.- au produs o sc'im/are radicală în lumea reprezentărilor leate de

ceea ce înseamnă cre6terea cunoa6terii 6i ideea de prores în 6tiință. Prin conceptul de :re&oluție

în 6tiință;- mitul raționalității interale 6i a con&inerii că 6tiința este o întreprindere care se

autofundează pe lim/a) matematic- pe cercetări o/iecti&e 6i dez/ateri contr#nătoare loic au fostrelati&izate într!un mod decisi&. Ru'n ne!a arătat- prin cercetări istorice indu/ita/ile- că trecerea

de la un sistem de reprezentări 6tiințifice la alt sistem de reprezentări radical diferit se petrece

printr!o operație iloică- instantanee- similară con&ertirii reliioase. :Xîn timpul re&olu%iilor

?"tiin%ifice n.n.,- oamenii de "tiin%ă &ăd lucruri noi "i diferite c#nd examinează cu instrumente

familiare zone pe care le!au mai examinat înainte. Este- mai dera/ă- ca "i cum comunitatea

profesională a fost dintr!odată transportată pe o altă planetă- unde o/iectele familiare sunt &ăzute

într!o lumină diferită- alături de o/iectele nefamiliare. Fire"te că nu se înt#mplă ce&a asemănător5

nu sur&ine nici o transplantare eorafică8 în afara la/oratorului &ia%a cotidiană continuă ca "i

înainte. +otu"i sc'im/ările de paradimă îi determină pe oamenii de "tiin%ă să &adă într!un mod

diferit lumea în care este ana)ată cercetarea lor. $n măsura în care sinurul lor contact cu lumea

se realizează prin ceea ce &ăd "i fac- am putea spune că- după o re&olu%ie- oamenii de "tiin%ă se

află în fa%a unei lumi diferite.;1GN

$n &iziunea lui Ru'n- "tiin%a matură încorporează în nucleul ei teoretic o serie de

presupozi%ii- adică de cuno"tin%e do/#ndite într!un mod implicit c'iar din timpul procesului

educa%ional al formării profesionale. Utiin%a pune "i rezol&ă pro/leme di&erse. Soica punerii "i

rezol&ării pro/lemelor curente poate fi &ăzută în analoie cu rezol&area unui pu!!le. $ntr!o astfel

1GI = analiză pertinentă a #ndirii istorice necon&enționale a lui ic'ael Foucault este expusă în Corneliu 0. îl/ă- Hermeneutică și discontinuitate# *tudii de arheologie discursivă- @a6i- Editura 7ni&ersității :(lexandru @oan Cuza;-@a6i- 2G11- în mod special- pp. 1G2!1IM.1GN +'omas Ru'n- *tructura revolu-iilor ,tiin-ifice- traducere din enleză de adu . odan- studiu introducti& deircea Flonta- ucure"ti- Editura umanitas- 2GGH- p. 1NN.

I



de opera%ie intelectuală specifice unui pu!!le nu aplicăm un aloritm dinainte în&ă%at. *trateiile

de rezol&are sunt euristice- iar cercetătorul î%i mo/ilizează priceperile sale în rezol&area de

pro/leme concrete :di/uind;- fără posi/ilitatea de aplicare a unor reuli explicite. El trăie"te într!

o lume de&enită familiară prin forma%ia sa "tiin%ifică. =r- actele de profesionalizare nu sunt

datorate în exclusi&itate numai ac'izi%iilor de reuli explicite- de proceduri standard expuse în

manuale "i tratate. 0impotri&ă- învă-area implicită este dominantă în perioada formării

profesionale "i- mai apoi- în practicarea cercetării efecti&e. =ricare cercetător- odată format- se

interează unor comunită%i "tiin%ifice ce :sunt rupuri în care comunicarea este relati& deplină- iar

)udecata profesională relati& unanimă;1GH. 7nanimitatea de :&ederi; se datorează cadrelor

&alorice comune pe care o comunitate "tiin%ifică le internalizează prin intermediul paradigmelor .

Paradimele sunt sisteme de con&ineri "i &alori comune împărtă"ite de către oamenii de

"tiin%ă- un ansam/lu de cuno"tin%e tacite- implicite- referitoare la fundamentele domeniului dein&estia%ie- la pro/lemele "i metodele ei specifice. (ceste paradime orientează acti&itatea de

cercetare "i cunoa"tere- fiind un rezultat al în&ă%ării după modele exemplare. Paradimele sunt

su/iacente teoriilor- leilor- aplica%iei- instrumenta%iei. Ele formează sistemul presupozi%iilor- a

lucrurilor de la sine!în%elese- în a/sen%a cărora cercetarea "tiin%ifică nu ar fi posi/ilă ca o acti&itate

ra%ională "i interată.

For%a teoretică a conceptului :paradimă; s!a do&edit a fi- cu timpul- de!a dreptul

impresionantă. (stfel- aplica/ilitatea conceptului a trecut dincolo de discursul strict "tiin%ific-

întruc#t Ru'n a relaxat- cum spuneam- mitul ra%ionalită%ii omului "i a orientat cercetarea teoretică

către recuperarea non!explicitului- a elementelor care %in de supozițiile ad#nci ale ființei noastre.

Conceptele teoriei lui Ru'n- :comunitate 6tiințifică;- :6tiință normală;- :6tiință extraordinară;-

:proramări neuronale;- :sc'im/area pri&irii;1GM :con&ertire; etc.- au fost translatate în di&erse

domenii ale cercetării teoretice inclusi& în estetică. (stfel- Lianni attimo- cunoscutul teoretician

al postmodernită%ii 6i al :#ndirii sla/e;- 'ermeneutice- a arumentat că există posi/ilitatea

sta/ilirii unui paralelism între :structura re&olției 6tiințifice; 6i :structura re&oluției artistice; 6i-

prin urmare- metodoloia Du'niană de&ine rele&antă 6i pentru acele a/ordări din estetică care î6i

propun să deceleze supozițiile tacite- implicitul din ceeea ce e afirmat explicit. 7rm#nd suestiile

lui attimo- unele concepte clasice de analiză a fenomenelor artistice cum ar de pildă5 imita%ie-

1GH $bidem' p. 4.1GM :=mul de "tiin%ă care adoptă o nouă paradimă este mai cur#nd un om care poartă lentile in&ersate dec#t un omcare interpretează;- $bidem- p. 1HN.

II



armonie- plăcere- trăire- sim% comun- )udecata de ust etc. pot căpăta noi &alen%e interpretati&e

dacă le pri&im prin conceptul paradimei &ăzut- cum mai spuneam- ca un nume pentru

proramările neuronale care formează cadrele noastre conceptuale de analiză artistică.

+oate aceste ac'izi%ii teoretico!metodolice pe care le datorăm #nditorilor prezentați pe

scurt- . ortT- @. erlin- . Foucault 6i +'. Ru'n- 6i centrate pe ideea că studiul istoriei este

esențial în înțeleerea confiurației 6tiințifice- culturale- artistice 6i filosofice a prezentului-

reprezintă tot at#tea alternati&e la disputa filosofico!estetică continental versus analitic. Secția de

/ază a acestor metodoloii încruci6ate poate fi exprimată simplu5 noi nu percepem realitatea a"a

cum este ea :în sine;- ci prin intermediul tiparelor conceptuale – paradime- teorii- credin%e-

instituții etc.– care )oacă rolul unor lentile deformatoare 6i selecti&e prin intermediul cărora noi

pri&im lumea. $n mod paradoxal poate- actul percepti& natural pe care!l considerăm a fi de la sine

înțeles prin /analitatea lui – ce este mai simplu dec#t să pri&e6ti un lucru> – este intermediat de o:&edere culturală;- de anumite presupozi%ii- paradime- patternuri- care pun #ndirii noastre

:oc'elari in&izi/ili;. ( întreprinde cercetări în uni&ersul lăuntric decupat de :oc'elarii in&izi/ili

ai #ndirii;- produ6i de di&erse contexte implicite ce țin de tradiție- de am/ianța educațională 6i de

sistemele de credințe 6i &alori- reprezintă poate unul dintre cele mai importante prorame

contemporane de analiză pe care le putem repera în &arii domenii ale disciplinelor umaniste.

Fire6te că estetica filosofică poate 6i tre/uie să extraă- pentru sine 6i în folosul său- o

:morală;- un set de în&ățăminte- din uni&ersul acestor metodoloii fundate pe in&estiarea

:intensi&ă; a istoriei proprie unui domeniu sau altuia de fapte expresive. $n rezumat- estetica

filosofică tre/uie să!6i asume- ca 6i alte discipline umaniste- examinarea :cadrele de #ndire; sau

în alți termeni sinonimi- a datelor preala/ile- a asumțiilor de fundal 6i a marilor presupoziții

filosofice11G care stau în :spatele; oricărui demers teoretic doritor în a înțelee arta 6i creația

artistică- frumosul 6i trăirea estetică ?artistică,.

(pel#nd la un termen sintetic- creat de filosofia ermană 6i preluat de toate celelalte

culturi filosofice europene- estetica 6i!ar putea asuma- pe l#nă alte o/iecti&e 6i strateii de

analiză- inițierea de ample investigații explicite în cuprinsul acelor sisteme lo/ale de reprezentări

11G ezi @oan!(lexandru Lrădinaru- op# cit#- cap. :Presupozițiile; ' pp. H!1IM- care prezintă &arietatea proramelor decercetare a presupozițiilor în di&erse domenii umaniste. (cela6i interes de in&estiare a presupozițiilor- dar de pe platforma filosofiei lim/a)ului- este surprins de lucrarea5 (drian!Paul @liescu- /ilosofia limbajului ,i limbajul filosofiei- Editura Utiin%ifică "i Enciclopedică- 1MHM- cap. :Presupozi%ii filosofice;- pp. 1I!1IN.

IN



implicite ale lumii- unificate într!un sinur cu&#nt cu ample conotații filosofice5 Weltanschauung

?&iziunea despre lume,111.

Prin urmare- o cercetare filosofică a artei- frumosului 6i trăirii estetice- a :omului

emoțional; 6i a practicilor teoretice 6i conceptuale enerate de practici artistice tre/uie să fie

istorică 6i- în acest caz- ea tre/uie precedată de o /ună în%eleere a Weltanschauungului- a

cadrelor de #ndire "i mentalită%ilor 112 specifice marilor epoci ce au confiurat- în ansam/ul ei-

identitatea 6i dinamica culturii europene. Este ceea ce &om întreprinde 6i noi în painile care

urmează- încerc#nd un răspuns la între/area elementară5 în ce sens putem &or/i despre :estetică;

înaintea secolul al B@@@!lea- respecti& de momentul istoric în care este semnat :certificatul de

na6tere; al esteticii>

%) Paradigma artei şi frumosului în Antichitatea grecească

I. Téchnē în spa&iul culturii greceşti

1. Téchnē 6 un concept polisemantic

( de&enit astăzi aproape un loc comun a sus%ine că arta este proprie omului "i că primele

sale manifestări colecti&e erau de natură reliioasă "i artistică. C'iar scrisul- în forma

pictoramelor ori a 'ierolifelor reprezintă prelucrări ulterioare ale imainilor pictate de Homo

111 Weltanschauung - termen erman care poate fi tradus prin &iziune- concep%ie ?ta/lou- imaine, asupra lumii.Conceptul a fost impus în filosofie de 9il'elm 0ilt'eT care- în scrierile apărute în &olumul .octrinaWeltanschauungului ?1MGI,- interpretează dez&oltarea istorică ca o succesiune de Weltanschauunguri- proprii uneianumite epoci date. Weltanschauung înseamnă- a"adar- un mod specific de practicare a &ie%ii oamenilor dintr!oanumită epocă- o sinteză de atitudini "i anumite constela%ii de &alori- practici "tiin%ifice "i artistice unitare- sisteme proprii de con&ineri "i credin%e etc.- &ezi 9il'elm 0ilt'eT- 6sen-a filosofiei- ucure"ti- Editura umanitas- 2GG2- înmod special- cap. @@- pp. MG!123. @storia filosofică a acestui concept- folosit pentru prima dată de Rant în 9ritica facultării de judecare- este realizată de eideer. ezi artin eideer- 4robleme fundamentale ale fenomenologiei- traducere din ermană de odan incă 6i *orin Sa&ric- ucure6ti- Editura umanitas- 2GI- cap.:Conceptul de filosofie. Filosofia 6i &iziunea asupra lumii;- pp.2I!3I.112 ezi Euen CizeD- $storia (omei- ucure"ti- Editura Paideia- 2GG2- cap. :oma eternă;5 := mentalitate- ca datcolecti&- implică o trama- o %esătură de referin%e implicite- c'iar un fel de ne/uloasă- mai dera/ă dec#t un sistem...entalită%ile presupun deci un domeniu mai &ast "i mai pu%in structurat dec#t ideile- doctrinele "i istoria lor. $n ultimăinstan%ă- mentalitatea operează cu un succedaneu popular a ceea ce ermanii definesc ca Weltanschauung .entalitatea se modifică foarte lent. Aota/il de sta/ilit se reliefează ceea ce adesea se define"te ca utilaj mental sauca mănunc'i de obiecte nodale mentale- în care se încorporează esen%a modalită%ilor de #ndire "i a cadrelor loice- aelementelor!c'eie de &iziune asupra lumii- ilustrate de către &oca/ularul "i sintaxa lim/ii- de percep%ia spa%iului "itimpului- a naturii- societă%ii- di&inită%ii- ne&oii oamenilor- de miturile "i cli"eele de #ndire- de imainarea &ie%ii- amor%ii "i a draostei... entalită%ile se exprimă în conlomerate de &alori- îndeose/i în &alori!c'eie... ca meta&alori;- p. 1.

IH



sapiens- sensi/il la frumos "i doritor de cunoa"tere- dotat- la fel ca noi- cu fantezie "i intelien%ă

creati&ă.

0acă pretutindeni în lume există semne indu/ita/ile că manifestările artistice sunt la fel de

&ec'i ca Homo sapiens- nu acela"i lucru îl putem spune despre reflec-ia asupra artei- care este cu

mult mai t#rzie dec#t crea%ia propriu!zisă. :(rta se impune sim%urilor- mai cu seamă &ederii-

înainte de a c#"tia- succesi&- toate sferele în%eleerii.;113

Lrecia &ec'e este locul în care înt#lnim- în spa%iul european de cultură- nu numai primele

reflec%ii sistematice asupra artei- ci "i modelul de #ndire "i sensi/ilitate care a fondat cultura

tuturor popoarelor din această parte a lumii. :@deile Lreciei antice ?ra%iune- istorie- drept- frumos-

frumuse%e etc., prind rădăcini mai înt#i în lumea romană- iar apoi în ci&iliza%ia Europei. $n

căutarea uni&ersalului- a ceea ce este &ala/il pentru toate spiritele- aceste no%iuni î"i pun amprenta

asupra tuturor modurilor noastre de #ndire.;114 Prin urmare- orice încercare de recompunere a istoriei in&estia%iilor fenomenului artei "i

frumosului în spa%iul european de cultură tre/uie să înceapă cu momentul inauural- recesc-

perceput ca o rădăcină a culturii "i sensi/ilită%ii europene. 0in această perspecti&ă- recii ne!au

lăsat mo"tenire re-eaua cuvintelor fundamentale- prin intermediul cărora noi în-elegem natura

artei "i evaluăm mesa)ul "i rostul ei în &ia%a noastră omenească.

$n această re%ea de cu&inte fundamentale- pozi%ia primă este ocupată c'iar de cu&#ntul

artă ? téchnē ,- su/iectul loic în )urul căruia ra&itează- precum planetele în )urul *oarelui- toate

celelalte cu&inte fundamentale ce exprimă di&erse contexte de definire "i- desiur- tot at#tea

în-elesuri ale artei. Cu&#ntul téchnē este polisemantic "i poate fi definit numai contextual- iar

referin%a la textele clasice se impune ca o condi%ie a riorii.

Platon "i (ristotel insistă în mai multe locuri că téchnē este ,tiin-a de a face- o

disponibilitate de a produce' înso-ită de reguli- o cunoa,tere a cau!elor eficacită-iiJ téchnē este o

formă de cunoa,tere ?cunoa"terea :producti&ă;, ce se referă la capacitatea omului de a face' de

a produce în conformitate cu trebuin-ele noastre11.

113 Claude Frontisi ?coord.,- $storia vi!uală a artei- ucure"ti- Enciclopedia (=- 2GG3- p. 11.114 acueline uss- +ventura g)ndirii europene# " istorie a ideilor occidentale- @nstitutul European- 2GG2- p. 3H.11 : Techne în ellada- ars la oma "i în E&ul ediu- c'iar "i la începuturile erei moderne- în epoca ena"terii-însemnau mai dera/ă pricepere- iscusin%a de a lucra un o/iect oarecare- o casă- un monument- o cora/ie- un pat- unurcior- un &e"m#nt – precum "i "tiin%a de a comanda o armată- de a măsura un c#mp- de a con&ine pe ascultători.+oate aceste iscusin%e erau numite arte5 arta ar'itectului- a sculptorului- a ceramistului- a croitorului- a strateului- aeometrului- a retorului. Priceperea constă în cunoa"terea reulilor- deci nu există artă fără reuli- fără prescrip%ii5arta ar'itectului î"i are propriile reuli- în timp ce altele sunt reulile artei sculptorului- ceramistului- eometrului-comandantului. Ui no%iunile acestor reuli sunt cuprinse în no%iunea de artă- în defini%ia ei ?s.n.,. Efectuarea indiferent

IM



(rta se referă la a ,ti cum- a cunoa,te pentru a face. :Pentru reci- arta nu se reduce doar

la practică- ci con%ine în defini%ia sa "i o cunoa,tere a eficacită-ii' adică un element de

ra%ionament "i de uni&ersalitate în cunoa"terea ra%iunii producerii... a ,ti ,i a ,ti să faci sunt prin

urmare inseparabile#;11I

0e"i există e&idente asemănări semantice între conceptul &ec'i al artei "i cel modern de

tehnică – téchnē constituind sursa etimoloică a cu&#ntului tehnică prezent în mai toate lim/ile

europene- noi nu tre/uie să!i considerăm sinonimi. (rta- în sens &ec'i- înseamnă în ultimă

instan%ă numele pentru acti&itatea umană propriu!zisă de producere a obiectelor' precum "i ,tiin-a

acestei produceri- în timp ce te'nica desemnează "tiin%a "i cunoa"terea producerii repetitive-

reproducti/ile- a aceluia"i o/iect.

Téchnē - în calitate de concept- este un mem/ru al unei :familii de concepte;- a unei re%ele

conceptuale- ale căror sensuri- în reaca &ec'e- se întrepătrund "i se luminează reciproc. 0inaceastă familie fac parte5 agathon ?lucru /un- /inele- în lim/a latină- summum bonum – principiu

suprem,- aisthesis ?percep%ie- senza%ie,- aistheton ?capa/il de a fi perceput prin sim%uri- o/iectul

sim%urilor- sensi/ilul care este opus lui noeton,- aletheia ?ade&ăr,- demiourgos ?făuritor-

me"te"uar,- doxa ?opinie- )udecată su/iecti&ă, – episteme ?cunoa"tere o/iecti&ă- întemeiată,-

d0namis ?putere "i poten%ialitate,- eidolon ?imaine,- eidos ?idee- tip,- eiFon ?imaine- reflexie,-

ergon ?operă- faptă- produs- func%ie,- eros ?dorin%ă- iu/ire,- harmonia ?îm/inare de contrarii-

armonie,- hedone ?plăcere,- Fallos ?frumuse%e,- catharsis ?u"urare- purificare,- mimesis ?mimare-

imita%ie- artă,- morphe ?formă- fiură- c'ip,- noesis ?#ndire,- noeton ?intelii/ilul,- nous

?intelien%ă- intelect- spirit,- paradeigma ?model,- paschein ?a suferi- a fi afectat- pasiune,- pathos

cărui o/iect fără a %ine seama de reuli- numai după inspira%ie "i fantezie- nici pentru cei &ec'i- nici pentru scolastici-nu era artă5 era contrariul artei. $n antic'itatea stră&ec'e- recii socoteau că poezia e inspirată de muze – deci n!oconsiderau drept artă...arta a&ea pe atunci o sferă cu mult mai lară dec#t cea pe care o are astăzi. Căci cuprindea nunumai artele frumoase- ci "i meseriile5 pictura era o artă în acela"i rad ca "i croitoria. *e numea artă nu numai produc%ia calificată- dar mai ales însă"i calificarea produc%iei- cunoa"terea reulilor- ,tiin-a profesională. 0e aceea puteau fi considerate drept arte ramatica sau loica- fiind ansam/luri de reuli- întocmai ca o "tiin%ă autentică. 0eci-odinioară- arta a&ea o sfera mai amplă- incluz#nd meseriile "i o parte din "tiin%e. Ceea ce unea artele frumoase cu

meseriile era cu mult mai &izi/il pentru antici "i pentru scolastici dec#t ceea ce le separa8 niciodată ei n!au împăr%itartele în arte frumoase "i arte aplicate. $n sc'im/- le împăr%eau după faptul că unele cereau un efort numai intelectual"i altele at#t intelectual c#t "i fizic. Pe primele- cei &ec'i le numeau liberale- adică li/ere de orice efor fizic- pecelelalte- vulgares- adică o/i"nuite8 în E&ul ediu acestea din urmă se numeau mecanice. (ceste două enuri de arteera nu numai separate- dar "i apreciate în mod diferit5 cele li/erale erau socotite ca infinit superioare celor o/i"nuite-mecanice. Au toate :artele frumoase; era considerate drept li/ere de efortul fizic5 arta sculptorului- ca "i a pictorului-cer#nd un efort fizic- erau considerate de antici drept arte o/i"nuite- &ulare.; ?ezi 9ladTslaK +atarDieKicz- $storiacelor ,ase no-iuni- ucure"ti- Editura eridiane- 1MH1- cap. :@storia no%iunii de artă;- pp. 1–4,11I Florence eel- /ilosofia artei- @a"i- @nstitutul European- pp. !I. ?ezi sensurile lui téchnē "i raporturile luiconceptuale cu termenul modern de tehnică#,

NG



?e&eniment- trăire- suferin%ă- emo%ie- atri/ut,- phantasia ?imaina%ie- reprezentare- impresie,-

phronesis ?în%elepciune- în%elepciune practică- pruden%ă,- pistis ?credin%ă- crezare- stare

su/iecti&ă,8 poietiFe ?artă- poetică,- telos ?împlinire- înc'eiere- scop,- theoria ?pri&ire- specula%ie-

contemplare- &ia%ă contemplati&ă,- familie care este oranizată pe principiul dualită%ii-

contradic%iei "i contrarietă%ii. $n principal- tre/uie spus că ideea de artă la reci tre/uie plasată în

sistemul de contrarii oranizat pe /inomul primar- aisthesis 3 noesis "i deri&a%ia secundară a lui

doxa 3 epistemeKKL #

Prin urmare- atunci c#nd &or/im despre téchnē - tre/uie să a&em în &edere nu numai

anumite cu&inte luate în mod izolat – cum sunt cele de)a citate 3 ' ci "i asocia%iile lin&istice-

sintamele existente în confiura%ia lim/ii rece"ti &ii "i- în mod esen-ial - in&estia%iile teoretice

întreprinse asupra artei de către filosofii reci de la presocratici la Plotin.

Este ceea ce &om întreprinde în analiza ce &a urma- dar după o serie de precizăriterminoloice "i conceptuale.

3. *undamente ontologico7religioase ale practicilor şi gândirii artistice greceşti

Cum precizam în preliminariile acestui curs- estetica in&esti'ează- între altele- datele

preala/ile- presupozi%iile ad#nci "i necon"tientizate- ana)amentele intelectuale "i con&inerile

ontoloice foarte profunde- elemente instan%iate implicit în precondi%ii ale crea%iei "i experien%ei

receptării artistice "i- desiur- ale actelor intelectuale leate de )udecata de ust sau )udecata

estetică. *implu spus- estetica in&esti'ează cadrele de sensibilitate ,i g)ndire' paradigmele'

adică sistemele de valori ,i credin-e care joacă rolul de filtre selective în activitatea de crea-ie'

receptare ,i g)ndire a artei. =r- aceste cadre de #ndire sunt în primul r#nd leate de ceea ce se

nume"te Weltanschauung - &iziunea despre lume11H- adică de sistemele lo/ale de reprezentări11N *ensurile acestor termeni fundamentali lea%i de estetica (ntic'ită%ii rece"ti pot fi decela%i din următoarele lucrăride sinteză existente în lim/a rom#nă5 /ilosofia greacă p)nă la 4laton' Editura Utiin%ifică "i Enciclopedică-ucure"ti- 1MNM- &ol. @. ?&ol. @- Partea înt#i8 &ol. @- Partea a doua8 &ol. @@- Partea înt#i8 &ol. @@- Partea a doua- &ol. 3 @ndice de nume "i indice tematic,8 L'eor'e lădu%escu- " enciclopedie a filosofiei grece,ti- ucure"ti- EdituraPaideia- 2GG18 Francis E. Peters- Termenii filosofiei grece,ti- Editura umanitas- ucure"ti- 1MMN8 6nciclopedie de

filosofie ,i ,tiin-e umane- 1MMI- @nstituto Leorafico 0e (ostini- Ao&ara- trad. rom. Editura (ll Educa%ional- 2GG489ladTslaK +atarDieKicz- $storia celor ,ase no-iuni- ucure"ti- Editura eridiane- 1MH1- 9ladTslaK +atarDieKicz- $storia esteticii- &ol. @- ucure"ti- Editura eridiane- 1MNG8 Platon- în mod special dialourile5 (epublica' 4haidros' 8anchetul' Hippias Aaior' $on ,i Timaios8 (ristotel- în mod special Aetafi!ica' .espre suflet "i 4oetica8 7m/ertoEco- $storia /rumuse-ii- ucure"ti- Editura (=- 2GG.11H Weltanschauung' termen erman care poate fi tradus prin &iziune- concep%ie ?ta/lou- imaine, asupra lumii.Conceptul a fost impus în filosofie de 9il'elm 0ilt'eT- care în scrierile apărute în &olumul .octrinaWeltanschauungului ?1MGI,- interpretează dez&oltarea istorică ca o succesiune de Weltanschauunguri - proprii uneianumite epoci. Weltanschauung înseamnă- a"adar- un mod specific de practicare a &ie%ii oamenilor dintr!o anumităepocă- o sinteză de atitudini "i anumite constela%ii de &alori- practici "tiin%ifice "i artistice unitare- sisteme proprii de

N1



asupra lumii- caracteristice marilor epoci culturale pe care Europa le!a cunoscut de la &ec'ii reci

încoace. Prin urmare- o analiză a artei – a practicilor artistice "i a reflec%iei despre artă – ar tre/ui

să fie precedată de o /ună în%eleere a Weltanschauung !ului- a cadrelor de #ndire "i

mentalită%ilor 11M specifice perioadei analizate.

0in această perspecti&ă- tre/uie spus că &ec'ii reci erau posesorii unui uimitor

Weltanschauung în care ideea de cosmos ?conceptul prim de la care tre/uie să plecăm pentru a

în%elee lumea reacă &ec'e, unifica într!o &iziunea necontradictorie at#t lumea- în di&ersitatea

manifestărilor sale- c#t "i repre!entările umane ale acestei lumi.

$n mentalitatea omului rec reliia- "tiin%a- arta "i filosofia erau percepute ca fa%ete

complementare ce alcătuiesc întregul reprezentărilor omene"ti despre lume. = lume dominată de

ordine- armonie "i frumuse%e. Au înt#mplător- între alte accep%ii- cosmosul însemna în lim/a

reacă &ec'e "i :podoa/ă;. :Lrecii în fond au denumit uni&ersul pornind de la \podoa/ă]- pentrudi&ersitatea elementelor "i Frumuse%ea stelelor. Sa reci lumea se numea MNsmos- ceea ce

înseamnă \podoa/ă]. Ui cu ade&ărat- cu oc'ii trupului- nimic nu putem &edea mai frumos dec#t

această lume.;12G

Cosmosul121 reprezintă starea lumii actuale- ordinea ce a urmat stării primordiale-

'aosului- adică stării de indistinc%ie- de amestec eteroen în care se aflau ini%ial elementele lumii.

Cosmosul înseamnă ordonarea de către zei a elementelor preexistente ale lumii "i- din această

perspecti&ă- tre/uie re%inut că- în mentalitatea &ec'ilor reci- apari%ia lumii nu este leată de

crea%ia ex nihilo- specifică reliiilor de sorinte /i/lică ?iudaim- cre"tinism- islamism,. Sumea a

fost pusă în ordine de către zei "i nu creată... Sa început a fost 'aosul- apoi zeii- care erau în

con&ineri "i credin%e etc. ?ezi 9il'elm 0ilt'eT- 6sen-a filosofiei- ucure"ti- Editura umanitas- 2GG2- în modspecial- cap. @@- pp. MG–123 "i &O6nciclopedia della /ilosofia e delle *cien!e Pmane' 1MMI- @nstituto Leorafico 0e(ostini- Ao&ara- trad. rom. Editura (ll Educa%ional- 2GG4- p. 11NN,.11M := mentalitate- ca dat colecti&- implică o tramă- o %esătură de referin%e implicite- c'iar un fel de ne/uloasă- maidera/ă dec#t un sistem... entalită%ile presupun deci un domeniu mai &ast "i mai pu%in structurat dec#t ideile-doctrinele "i istoria lor. $n ultimă instan%ă- mentalitatea operează cu un succedaneu popular a ceea ce ermaniidefinesc ca Weltanschauung . entalitatea se modifică foarte lent. Aota/il de sta/ilit se reliefează ceea ce adesea sedefine"te ca utilaj mental sau ca mănunc'i de obiecte nodale mentale- în care se încorporează esen%a modalită%ilor de

#ndire "i a cadrelor loice- a elementelor c'eie de &iziune asupra lumii- ilustrate de către &oca/ularul "i sintaxalim/ii- de percep%ia spa%iului "i timpului- a naturii- societă%ii- di&inită%ii- ne&oii oamenilor- de miturile "i cli"eele de#ndire- de imainarea &ie%ii- a mor%ii "i a draostei... entalită%ile se exprimă în conlomerate de &alori- îndeose/iîn &alori!c'eie... ca meta&alori.; ?ezi Euen CizeD- $storia (omei- ucure"ti- Editura Paideia- 2GG2- cap. :omaeternă;- p. 1,12G +pud @sidor din *e&illa- în $storia frumuse-ii- edi%ie înri)ită de 7m/erto Eco- ucure"ti- Editura (=- p. H2.121 oă%ia de în%elesuri ale acestui termen prim al lumii intelectuale rece"ti este deconcertantă5 a mere ori amăr"ălui în ordine- a pune totul în ordine- a se a"eza în ordine- ordinea sta/ilită de stat- ornament- podoa/ă- lorie-onoare- r#nduială- or#nduire- lume- uni&ers- armonie- etc. ?ezi L'eor'e lădu%escu- " enciclopedie a filosofiei grece,ti- ucure"ti- Editura Paideia- 2GG1- p. 12.,

N2



acela"i timp "i reiuni ale lumii- Păm#ntul- +artarul- Eros- 7ranos ".a.m.d.- în enera%ii succesi&e-

mi)locite- p#nă la Jeus "i lumea ?ordinea, sa122.

9onceptul central al Weltanschauungului grecesc este ordinea ?FosmosulB123 ,i nu

crea-ia- fapt rele&at constant de reflec%ia filosofică "i "tiin%ifică recească. (stfel- sa&an%ii reci

nu erau preocupa%i de identificarea creatorului lumii. Ei erau interesa%i să cunoască felul în care

este oranizată "i ordonată lumea "i- mai ales- să in&esti'eze scopul pe care!l urmăresc în

:comportamentul; lor lucrurile ce compun lumea. :Efortul întreprins de #nditorii reci duce

proresi& la căutarea unei unită%i a fenomenelor... Filosofia reacă în ansam/lul ei &a fi în

căutarea acestei identită%i "i a acestei unită%i care îi &a oferi c'eia ordinii cosmosului.; 124 Faptul că

lumea este oranizată după principii de ordine "i ra%ionalitate era pentru lumea reacă ce&a ce

%ine de domeniul e&iden%ei. $n acest sens- distinc%ia fundamentală pe care o făceau cuetătorii

reci era aceea între fenomen ?ceea ce %ine de aparen%ă- de iluzie- de lumea sim%urilor noastre, "iesen-ă ?ceea ce este real- ceea ce are fiin%ă "i dăinuie "i la care omul are acces prin #ndire,. $n

planul cunoa"terii- această distinc%ie ia forma raportului dintre doxa "i episteme12# Fenomenele-

ceea ce apare- ne sunt date prin intermediul sim%urilor- în timp ce esen%a este do/#ndită prin

122 9f . L'eor'e lădu%escu- op cit#- p. 2M.123 Mosmos înseamnă- cum spuneam- în acela"i timp :uni&ers &izi/il; "i :ornament;. Prin tradi%ie- primul care ar fifolosit- pentru caracterizarea uni&ersului- cu&#ntul Fosmos a fost Pitaora. Sa Empedocle- Fosmos însemna :ordine;?ordinea acestui uni&ers,- în timp ce la eraclit ordinea cosmică este asimilată cu logosul - cu Seea naturală. eraclitnumea di&ină leea care asiura ordinea lumii- după cum "i Platon- pe urmele #nditorului din Efes- considera

acela"i lucru. @deea de ordine tinde să fie asimilată- după sec. î..- cu ideea de nomos' idee care însemna :o/icei-con&en%ie- normă;. Mosmosul do/#nde"te- astfel- o coloratură etică "i- în eneral- umană- odată cu disputele dintrenomos "i ph0sis- adică dintre ideea de ordine!con&en%ie "i ideea de ordine!natură a lucrurilor. ?ezi L'eor'elădu%escu- op cit .- p. 13,124 Peirre (urean- LuT PalaTret- Qece etape ale g)ndirii occidentale- ucure"ti- Editura (ntet- 1MMH- p. 1.12 0istinc%ia doxa3epistemé- fundamentală în lumea reacă- are în &edere modalită%ile de cunoa"tere5 comună "i"tiin%ifică. $n exerci%iul ei comun- o/i"nuit- #ndirea este eneratoare de opinii- de păreri- de doxa8 ele sunt expresiiale unor con&ineri indi&iduale extrem de puternice "i înrădăcinate în fiin%a fiecăruia dintre noi "i de aceea pot ficonfundate foarte u"or cu ade&ărul8 pentru con"tiin%a indi&iduală- părerile sunt imaini ale ade&ărului- numai că ceeace reprezintă ade&ăr pentru unii este fals pentru al%ii8 prin urmare- :)unla părerilor ne conduce la ideea că to%i suntîn posesia ade&ărului "i- totodată- nimeni. Cunoa"terea ca epistemé- cunoa"terea o/iecti&ă- cunoa"terea a ceea ce este-transresează limitele con"tiin%ei indi&iduale- căci ea este "i purtătoare de epistem^8 ea recunoa"te- prin reamintire-ade&ărurile care au fost înscrise în ea de către zei- înainte de a se uni cu corpul nostru. Prin urmare- a)unem la

epistemé- la cunoa"terea o/iecti&ă- la re&elarea a ceea ce este- prin dez&ăluire- prin descoperire- prin eliminareaelementului de su/iecti&itate- altfel spus- prin eliminarea părerilor. 0eci con"tiin%a noastră se exercită dual- pe de o parte ea este iz&orul opiniilor &aria/ile "i- totodată- este purtător de ade&ăruri o/iecti&e. (ceastă distinc%ie urmează-cum spuneam- distinc%iei dintre fenomen "i esen%ă- dintre ceea ce nu are fiin%ă prin sine- ceea ce pare a fi- "i ceea ceexistă prin sine- ceea ce este "i are fiin%ă prin sine. Formularea lui Platon din dialoul Timaios- fr. 2Ha- estere&elatoare5 :("adar- după părerea mea- mai înt#i tre/uie să facem următoarea distinc%ie5 ce este fiin%ă &e"nică- ce nuare fiin%ă. Ceea ce este &e"nic identic cu sine poate fi cuprins de #ndire printr!un discurs ra%ional- iar ceea ce de&ine"i piere- nea&#nd niciodată fiin%ă cu ade&ărat- este o/iectul opiniei "i al sensi/ilită%ii ira%ionale.; ?ezi Platon- .ialoguri- @- Editura umanitas- ucure"ti- p. 2HN,

N3



inter&en%ia facultă%ilor #ndirii. :Lrecii nu a&eau termeni care să corespundă celor de \a crea] "i

\creator] – "i am putea spune că n!a&eau ne&oie de el. Se era de a)uns termenul \a face]

? poiein,. Ui nici pe aceasta nu!l aplicau artei "i unor arti"tica sculptorii "i pictorii8 căci ace"tia nu

efectuau lucruri noi- ci doar reproduceau cele ce sunt în natură.; 12I

e&enind- semnifica%iile artei în lumea recească &ec'e pot fi decelate numai dacă le

raportăm la această &iziune ordonatoare asupra lumii- în care zeii sunt implica%ii în calitatea lor

de demiuri12N. Cu&#ntul demiurgos ?:făuritor- me"te"uar; , era utilizat de &ec'ii reci pentru a!

i desemna at#t pe zeii fondatori de lume- a"a cum apar ei în Theogonia lui esiod de pildă- – care

au trecut lumea- prin fapta lor- de la 'aos la cosmos –- pe eroii mitici considera%i oameni

demiurici de o neo/i"nuită ineniozitate "i for%ă- adesea zeifica%i postum "i socoti%i zei secundari

sau semizei- c#t "i pe oamenii o/i"nui%i- cei care lucrează pentru popor ?o/"te, sau cei care

exercită o meserie12H.Prin urmare- omul este &ăzut asemeni zeilor- el este un demiur- condi%ie pe care a

do/#ndit!o- cum se "tie din mitoloia reacă- prin Prometeu. $ntr!o anumită &ariantă mitoloică

narati&ă- Prometeu ar fi primit de la Jeus însărcinarea să atri/uie animalelor "i oamenilor anumite

înzestrări pentru a putea supra&ie%ui. Prometeu l!ar fi modelat pe om su/ Păm#nt- cu a)utorul

focului- din lut- dar a uitat să!l înzestreze cu mi)loace de supra&ie%uire a"a cum a procedat cu

celelalte &ietă%i. ustrat de propria con"tiin%ă- Prometeu a furat focul din =limp "i i!a în&ă%at pe

oameni secretul zeiesc al me"te"uurilor 12M. =mul de&ine astfel asemănător zeilor8 el este c'iar

12I 9ladTslaK +atarDieKicz- $storia celor ,ase no-iuni- ed. cit.- p. 34H.12N 0e pildă- sarcina poeziei este intim leată de cunoa"terea prezen%ei zeilor în &ia%a oamenilor. :..întruc#t zeii nuexistă numai pentru ei în"i"i- ci ac%ionează "i în cuprinsul realită%ii concrete a naturii "i ale înt#mplărilor omene"ti-sarcina poe%ilor este "i aceea de a cunoa"te prezen%a zeilor în lucrurile omene"ti- de a interpreta aspectul particular ale&enimentelor naturii- al faptelor "i destinelor omene"ti în care apar ana)ate puterile di&ine "i- prin aceasta- de aîmpăr%i cu preotul "i profetul opera proprie acestora. *t#nd pe pozi%iile prozaicelor noastre reflec%ii actuale- noiexplicăm fenomenele naturii pe /aza unor lei "i for%e enerale- iar ac%iunile oamenilor prin inten%iile lor interioare "iscopurile lor con"tiente8 poe%ii elini însă căutau să &adă pretutindeni în )urul lor ceea ce este di&in "i- în timp cefăceau din acti&ită%i omene"ti ac%iuni ale zeilor- creau prin această interpretare diferite laturi în care zeii păreau puternici.; ?ezi L.9.Fr. eel- 4relegeri de estetică- ucure"ti- Editura (cademiei- 1MII- p. 4HM.,12H Platon este cel care fixează în con"tiin%a cultă a recită%ii ideea că uni&ersul este opera 0emiurului. $n dialoul

Timaios- în principal- Platon interpretează filosofic ceea ce exista în mentalitatea reacă &ec'e ca o con&inere de lasine!în%eleasă5 zeii sunt demiuri. :0emiurul a alcătuit 7ni&ersul din tot focul- toată apa- tot aerul "i tot păm#ntul-nelăs#nd afară nici o parte "i nici o putere a nici unuia- urmărind ca totul să fie o &ie%uitoare c#t mai întreaă cu putin%ă "i desă&#r"ită- alcătuită din păr%i desă&#r"ite8 apoi ca 7ni&ersul să fie unic- nelăs#nd în afară nimic din care s!ar fi putut na"te o altă lume... 0emiurul a alcătuit 7ni&ersul din toate elementele în întreul lor- ca un tot unic-desă&#r"it- nesupus /ătr#ne%ii "i /olii. @ar ca formă... 0emiurul a făurit 7ni&ersul în formă de cerc "i de sferă- a&#nd peste tot extremele depărtate de centru – dintre toate formele- cea mai desă&#r"ită "i mai asemănătoare cu sine.;?ezi Platon- Timaios- fr. 33 a!c- în "pere complete' @- ucure"ti- Editura umanitas- p. 2M3.,12M = &ariantă a acestui mit este prezentată de Platon în dialoul 4rotagoras- fr. 32Gd!322 d. ?ezi Platon- "perecomplete' @- ucure"ti- Editura umanitas- 2GG1- pp. 1N!2G.,

N4



prin natura lui omenească un demiur- un ziditor 13G. Precum zeii- omul are posi/ilitatea de a

produce propria ordine în lume- un cosmos uman diferit de cel zeiesc- dar în str#nsă analoie cu

el. 0e aceea téchnē - arta în în%eles recesc- se referă "i la condi%ia noastră omenească de fiin%ă

care produce o ordine a o/iectelor care nu sunt date în natură ca atare. =mul este prin téchnē - prin

puterile sale ordonatoare- asemănător zeilor. Ca "i zeii- prin téchnē omul enerează cosmos-

adică ordonează într!o nouă formă materialele preexistente.

Cosmosul- ordinea lumii reprezintă- a"adar- conceptul unificator al multitudini de

elemente ce compun Weltanschauung !ul recesc &ec'i. 7ni&ersul în ansam/lul lui- zeii "i

oamenii î"i corespund ca păr%i ale unui între ordonat.

iziunea lui (ristotel asupra uni&ersului surprinde- de pildă- modul în care omul rec se

percepea pe sine ca parte a lumii su/lunare c#t "i- prin mi)locirea zeilor- a lumii supralunare.

Pentru (ristotel- există o deose/ire de natură între lumea supralunară- lumea di&inită%ii- acorpurilor cere"ti- numite "i su/stan%e primare- "i lumea su/lunară- a su/stan%elor secundare-

lumea oamenilor. 0acă lumea su/lunară este alcătuită din patru elemente constituente – păm#nt-

aer- foc "i apă – :corpurile cere"ti- pe care (ristotel le nume"te adeseori corpuri divine- sunt

realizate dintr!un material deose/ital cincilea element sau \c&intesen%a]... corpurile cere"ti- fiind

di&ine- tre/uie a"adar- să fie &ii "i inteliente;131. $n această pri&in%ă- (ristotel sintetizează în fond

o mentalitate populară- c'iar dacă nu este de acord cu antropomorfizarea di&inită%ilor. :0e la

stră/unii din cele mai &ec'i &remuri a a)uns p#nă la urma"i- într!o formă mitică- tradi%ia că ele-

corpurile cere"ti- sunt di&inită%i- "i că di&initatea îm/ră%i"ează lumea întreaă. (daosurile făcute

mai t#rziu- în c'ip de po&este- la acest s#m/ure al tradi%iei urmărea să impresioneze loata în

interesul ordinii leale "i al /inelui o/"tesc. ("a a a)uns să li se atri/uie c'ipuri omene"ti sau să

fie înfă%i"a%i ca asemănători cu fel de fel de animale... 0acă însă dăm la o parte toate aceste

adaosuri "i re%inem doar s#m/urele de la început- anume că su/stan%ele primare sunt di&inită%i- ne

&om încredin%a ?că în cazul lor, e &or/a de re&ela%ie di&ină.;132

7ni&ersul este- a"adar- însufle%it- intelient- fapt pe care "i Platon îl surprinde tot în

dialoul Timaios- fr. 2Me!c5 :(stfel înc#t se poate zice că această lume prin pro&enien%a zeului

13G :+eoria reacă timpurie despre facerea lumii- teoonia "i cosmoonia erau modelate pe no%iune de \na"tere]- cutotul alta dec#t cea de crea%ie. @ar Platon... î"i imaina facerea lumii ca o zidire a ei de către 0emiurul di&in- care afăurit!o- însă nu din nimic- ci din materie "i conform unor idei preexistente. 0upă opinia lui Platon- 0emiurultre/uie în%eles ca un ziditor al lumii- nu ca un creator.; ?9f# 9ladTslaK +atarDieKicz- $storia celor ,ase no-iuni- ed.cit.- p. 3H,131 onat'an arnes- +ristotel - ucure"ti- Editura umanitas- 1MMI- p. 1G1.132 (ristotel- Aetafi!ica- B@@- H- 1GN4/1!1G- traducere de Utefan ezdec'i- ucure"ti- Editura @@- 1MMI- p. 4I.

N



este cu ade&ărat o fiin%ă însufle%ită "i intelientă;133. 7ni&ersul posedă a"adar o finalitate- un scop

spre care tinde prin el însu"i. ( cunoa"te scopurile intrinseci ale acestuia- era considerat în lumea

reacă acti&itatea cea mai de pre%uit- sinura în acord cu demnitatea umană "i aceasta era

contempla-ia134. Exista o sinură acti&itate similară cu cea a contempla%iei5 de a de&eni un /un

cetă%ean.

$n rezumat- dacă 7ni&ersul este starea de cosmos modelată de 0emiur- înseamnă că

acesta este totodată "i /un "i frumos13. ("a se explică- de ce &alorile cardinale ale lumii rece"ti –

Frumosul- (de&ărul "i inele – tre/uie &ăzute ca :specii; ale acestei unită%i ordonatoare a lumii-

între care există multiple rela%ii de interconectare "i transfer semantic reciproc13I. 0acă a&em în

&edere acest fapt- atunci nu &om mai fi mira%i că în lumea reacă frumosul este definit prin

intermediul /inelui- iar /inele prin intermediul ade&ărului "i frumosului. om re&eni asupra

acestei circularită%i în definire c#nd &om trata ideea de frumos în lumea reacă &ec'e.

4. ntre apolinic şi dionisiac 6 practici artistice şi repre+entări teoretice

Cum spuneam- orice încercare de în%eleere a Weltanschauung !ul recesc &ec'i tre/uie să

cuprindă "i un capitol special dedicat zeită%ilor. Practicile artistice rece"ti- reprezentările despre

artă "i frumos- &in în prelunirea unei mentalită%i populare dominate de sentimentul sacrului "i al

credin%ei într!o lume populată de zeită%i de tot felul- de spirite /une ori malefice. Lri)a recului de

a capta /ună&oin%a zeilor era ma)oră- mai ales prin formele de cult cunoscute la toate comunită%ile

133Platon- .ialoguri- @- ed. cit.- p. 2MG.134 Contempla%ia este un concept estetic creat de pitaoreici. :Ei au pus în contrast contempla%ia cu acti&itatea- adică pozi%ia spectatorului cu cea a executantului... Pitaora compara &ia%a cu )ocurile la care unii &in să ia parte laîntreceri- al%ii să cumpere "i să &#ndă- iar al%ii- în fine- ca să pri&ească. (ceastă din urmă pozi%ie era considerată ceamai înaltă- din cauză că e adoptată nu din dorin%a de lorie sau de a c#"tia- ci numai pentru a do/#ndi cunoa"tere.Conceptul de contempla%ie îm/ră%i"a deopotri&ă &ederea frumosului "i a ade&ărului.; ?ezi 9ladTslaK +atarDieKicz- $storia esteticii- @- 6stetica antică- ucure"ti- Editura eridiane- 1MNG- p. 131.,13 :...dacă acest cosmos este frumos "i 0emiurul este /un- e limpede că- în timp ce!l făurea- acesta a pri&it lamodelul &e"nic. @ar dacă- ceea ce nici să rostim nu ne este înăduit- cosmosul n!ar fi frumos "i 0emiurul ar fi rău-acesta s!ar fi uitat la modelul de&enirii. Este însă limpede- că în timp ce!l făurea- acesta a pri&it la modelul &e"nic-căci- dintre cele născute 7ni&ersul este cel mai frumos- iar dintre cauze- 0emiurul este cea mai /ună. Fiind născut

a"adar în acest fel- cosmosul a fost făurit după modelul care poate fi conceput cu ra%iunea- printr!un discurs ra%ional-"i care este mereu identic cu sine.; ?ezi Platon- Timaios- fr. 2M a!/- ed. cit.- p. 2HH.,13I $n dialoul lui Platon- (epublica- apare at#t distinc%ia dintre cele trei &alori cardinale5 Frumos- ine "i (de&ăr ?exact în această ordine,- c#t "i :comunicarea; reciprocă dintre ele- în contextul proiectului cetă%ii ideale. ezi iorelCernica- 9etatea sub blocada ideii# *chi-ă fenomenologică a istoriei g)ndirii politice - @a"i- Editura @nstitutulEuropean- 2GG- pp. I1!I. (ceea"i distinc%ie apare "i în dialoul 4haidros- fr. 24I e- în contextul în care Platon&or/e"te despre partea care se înrude"te cu di&inul- respecti& despre sufletul nemuritor. :@ar 0i&inul este frumos-în%elept "i /un "i în toate celelalte c'ipuri la fel de minunate. Ui aripile sufletului se 'rănesc tocmai cu /unurileacestea "i de la ele î"i sporesc puterea- în timp ce răul "i ur#tul "i toate c#te!s potri&nice celor dinainte le &lăuiesc "ile aduc pieirea.; Platon- 4haidros în &ol. "pere' @- ucure"ti- Editura Utiin%ifică "i Enciclopedică- 1MH3- p. 443.

NI



ar'aice5 ruăciunea- purificarea- sacrificiul "i respectarea săr/ătorilor. *olidaritatea comunită%ii

rece"ti este dată- fără îndoială- de faptul credin%ei în aceea"i zei.

+otodată- tre/uie spus că nu numai sentimentul sacrului explică solidaritatea comunită%ii

&ec'i rece"ti- ci "i sentimentele ci&ice leate de &ia%a în cetate. Cum se "tie- recii au in&entat un

lucru unic în lumea antică5 democra%ia. =r- cetatea recească "i oranizarea ei democratică au

modelat mintea recilor în aceea"i măsură ca "i reliia13N. (ici- în sim/ioza dintre reliios "i

ci&ic13H- pro/a/il că ar tre/ui căutat :miracolul; recesc. =ricum- între spa%iul reliios "i cel ci&ic

există o anumită cauzalitate circulară- iar practicile artistice "i #ndirea despre artă tre/uie

în%elese plec#nd de la această realitate primordială.

Există la acest ni&el o tensiune ?/enefică artei, între sentimentul sacrului "i sentimentul

ci&ic- între omul rec reliios "i cetă%eanul rec. Pe de o parte- omul rec se înc'ina la zei- pe de

altă parte- cetă%eanul rec se m#ndrea că- spre deose/ire de /ar/ari- el se pleacă numai în fa%aleilor. =r- se "tie- leea reprezintă autoritatea între eali "i- prin urmare- cetă%eanul rec

recunoa"te doar formele impersonale de autoritate. Ca în toate celelalte- "i în acest sement de

&ia%ă- recii au ăsit măsura în ceea ce se nume"te antropomorfism- reprezentarea zeilor după

model omenesc. :...oamenii î"i reprezintă c'ipurile zeilor- asemenea lor în"ile- tot a"a cum î"i

reprezintă "i &ie%ile zeilor.;13M

13N Polis!ul- ora"ul!stat- crea%ie unică în lumea (ntic'ită%ii- era mai mult dec#t o formă de oranizare politică- era unsistem de &ia%ă- un mod de a fi în lume al omului. Lrecii nu!l defineau pe om ca fiind o fiin%ă ra%ională- ci ca o fiin%ăsocială ?:&ie%uitor politic; cum se exprimă (ristotel, care trăie"te în polis- conceput ca o formă de oranizarenaturală- ca un produs inten%ional al naturii. 0e"i este o asociere între familii- cetatea este un produs :natural;- însensul că ea este o crea%ie a &ie%ii omului- în scopul propriei perpetuări. Concep%ia lui (ristotel sintetizează acestecon&ineri rece"ti5 :Comunitatea primă a mai multor familii- realizată dintr!o necesitate care nu este efemeră- estestatul. $n mod natural- el poate fi socotit o colonie de familii... comunitatea deplină- pentru a spune astfel- formată dinmai multe sate- este cetatea- care atine limita totalei autar'ii "i care se creează în &ederea &ie%ii- de"i dăinuie în&ederea unei &ie%i mai /une. 0e aceea- întreaa cetate are un caracter natural- c'iar dacă "i comunitatea primă esteastfel... 0in această rezultă că cetatea este naturală "i că omul este în mod natural un &ie%uitor politic...; ?9f#(ristotel- 4olitica- fr. 122 /1 – 123 a !1G- ucure"ti- Editura @@- 2GG1- pp. 1M!2G,13H :Au con"tiin%a morală a indi&idului- ci statul însu"i- ca entitate politică- a&ea o/lia%ii fa%ă de zei. Ca urmare-

institu%iile reliioase depindeau de institu%iile politice. $ntreaa acti&itate a templelor- a preo%ilor "i a tuturor slu)itorilor lor era su/ordonată leilor "i controlului autorită%ii statului. Preo%i "i ceilal%i slu)itori ai templelor erauslu)/a"i ai statului- delea%i ai comunită%ii pe l#nă di&initate pe care o ser&eau. $n cadrul unei reliii fără dome "ifără texte sacre- cum era reliia reacă- preo%ilor nu li se cerea nici o preătire teoloică specială – ca în alte %ări alelumii antice nu constituiau o pătură socială superpusă "i pri&ileiată – ca în Eipt- esopotamia- @ndia etc. Au li se pretindea să ai/ă o &oca%ie reliioasă. =rice cetă%ean care se do&edise loial statului putea de&eni preot- nu pe /azaunor competen%e specifice- ci prin aleere- sau cu totul înt#mplător – prin traere la sor%i... (ceastă fizionomie reală"i această func%ie socială a reliiei rece"ti explică influen%a ei în diferitele domenii ale artei.; ?9f# =&idiu 0rim/a- $storia culturii ,i civili!a-iei- ucure"ti- Editura *aeculum @.=. 2GG3- pp. 12!12I,13M $dem- (ristotel- 4olitica- ed. cit.

NN



7ni&ersul de&ine astfel intelii/il- pentru că zeii sunt asemănători oamenilor – "tim tot

at#tea despre ei- c#te "tim despre oameni. (ceastă con&inere care fundează umanismul recesc 14G

a lăsat urme ad#nci asupra practicii "i #ndirii artistice. :Ceea ce distine arta reacă de arta altor

culturi antice – "i acesta este marele său titlu de lorie- care a fundamentat "i a influen%at în mod

decisi& asupra dez&oltării de mai t#rziu a artei europene – este umanismul său. 7manism – adică

plasarea omului ?sau a di&inită%ii –- dar umanizate, în centrul interesului... *u/iectul artei nu mai

este acum animalul – cum era at#t de frec&ent în arta eiptenilor- a asirienilor sau a per"ilor. +ema

unică a artei a de&enit omul. @mainea lui este creată de artist- nu in&estită cu un sens sim/olic

sau cu o func%ie maică- ci pentru frumuse%ea proprie. "mul este măsura tuturor lucrurilor 5

dictonul acesta este ?cu un sens independent de cel pe care!l dă Protaoras, însă"i formula artei "i

întreii culturi rece"ti.;141

Jeii reci sunt- cum s!a mai spus- foarte str#ns lea%i de &ia%a cetă%ii- iar de&o%iunea fa%ăde zei nu era numai un act de credin%ă- ci "i un act ci&ic. ("a se explică de ce toate cetă%ile

rece"ti- fără excep%ie- erau patronate de zei- iar formele artistice &izuale sunt leate- în primul

r#nd- de cele/rarea acestora prin sanctuare- temple- picturi etc. :Conform tradi%iei- panteonul

recesc număra doisprezece zei importan%i- &enera%i în întreaa lume reacă- dar a&#nd adesea

particularită%i locale... 7nele sanctuare erau &enerate în întreaa Lrecie – cel al lui (pollo- la

0elfi- cel al lui Jeus- în =limp.;142 Prin urmare- fără o /ună reprezentare a reliiei politeiste

rece"ti- fără a cunoa"te %esătura foarte complexă de rela%ii dintre zei- ori o /ună cunoa"tere a

caracterului lor- nu putem a)une pe deplin la în%elesurile artei rece"ti. Cum remarca eel5

:(rta a fost în Lrecia cea mai înaltă expresie a a/solutului- iar reliia reacă este reliia însă"i a

artei;143.

Friedric' Aietzsc'e- cele/rul filosof "i estetician erman- a pus în e&iden%ă- ca nimeni

altul- poate- influen%a reliiei asupra artei rece"ti. *pre deose/ire de înainta"ii săi care sus%ineau

că idealul de clasicitate- de ordine- măsură "i lini"te sufletească este ilustrat de arta &izuală

reacă- Aietzsc'e a sus%inut că arta reacă- dar "i arta în genere' ar tre/ui în%eleasă prin

intermediul a două concepte antitetice5 apolinic ,i dionisiac- concepte inspirate din reprezentările

14G 7manismul recesc este cuprins în fraza filosofului Protaoras- citată de Platon în dialoul Theaitetos- fr. 11 e!12 a5 :@ndi&idul este măsura tuturor lucrurilor5 a celor existente întru c#t există- a celor inexistente întru c#t nuexistă;. ?ezi Platon- Theaitetos în- .ialoguri "pere' @- ucure"ti- Editura Utiin%ifică "i Enclopedică- 1MHM- p. 1M3.141 9f# =&idiu 0rim/a- op# cit#- p. 12I.142 Pierre (urean- LuT PalaTret- Qece etape ale g)ndirii occidentale- ucure"ti- Editura (ntet- 1MMM- p. 1G.

143 $bidem- p. 22.

NH



&ec'i rece"ti ale celor doi zei5 (pollo "i 0ionTsos144. :Cele două zeită%i ale artei- (pollo "i

0ionTsos- ne fac să a)unem la concluzia că- în uni&ersul recilor- exista un contrast uria"- at#t în

oriinar- c#t "i în finalitate- între artele plastice ?cele apolinice, "i cea neplastică ?muzica,- adică

arta lui 0ionTsos.;14

P#nă la Aietzsc'e- se &or/ea cu precădere despre idealul de clasicitate atins de arta reacă

– dorin%a de ec'ili/ru "i armonie- de măsură "i acord- de în%eleere "i pace- ori de concordan%ă "i

propor%ie- elemente #ndite prin analoie cu reprezentarea canonică a zeului (pollo- zeul luminii

"i artelor- "i mai pu%in cu cealaltă fa%etă a omului rec- reprezentat de 0ionTsos "i săr/ătorile

dionisiace- în care pasiunea dezlăn%uită "i ira%ională- manifestarea dorin%ei nestăp#nite-

înflăcărarea "i entuziasmul- patima sentimentului etc. puneau stăp#nire deplină pe sufletul

oamenilor p#nă la delir "i ne/unie. :(rmonia senină- în%eleasă ca ordine "i măsură- se manifestă

în ceea ce Aietzsc'e define"te drept Frumuse%e apolinică. 0ar acest tip de Frumuse%e este înacela"i timp un para&an care încearcă să estompeze prezen%a unei Frumuse%i dionisiace

ră&ă"itoare- care se face cunoscută nu prin formele de manifestare exterioară- ci prin ceea ce este

dincolo de ele. (ceasta este o Frumuse%e &oioasă "i prime)dioasă- în antiteză cu ra%iunea "i-

adesea- reprezentată ca posedare "i ne/unie5 este )umătatea nocturnă a /l#ndului cer al (ticii care

se umple de mistere ini%iatice "i de o/scure ritualuri de sacrificiu- cum ar fi misterele de la Eleusis

"i riturile dionisiace. (ceastă Frumuse%e nocturnă "i tul/urătoare &a răm#ne ascunsă p#nă în

perioada modernă- pentru a se transforma mai apoi- printr!un est de re&an"ă fa%ă de frumoasa

armonie clasică- în acel iz&or tainic "i &ital al manifestărilor contemporane ale Frumuse%ii.;14I

144 Jeul (pollo era patronul templului care îi purta numele din cele/ra localitate reacă 0elfi- din insula 0elos. +impde peste o mie de ani- p#nă în secolul al @!lea d..- oamenii din întreaa Lrecie- dar "i din alte zone- &eneau la 0elfi pentru a consulta oracolul pentru cele mai felurite interese. +emplul marca- în &iziunea reacă &ec'e- centrul lumii-iar dorin%a de a!l &izita cel pu%in o dată în &ia%ă era exprimată de fiecare rec în parte. 0e aceea 0elfi era- cum se totspune- capitala reliioasă "i morală a lumii clasice rece"ti. +emplul lui (pollo din 0elfi adăpostea "i o serie deinscrip%ii între care cunoscutul adaiu socratic :Cunoa"te!te pe tine însu%i; "i cele/rele îndemnuri la culti&area&irtu%ilor- cumpătare "i măsură5 :Cel mai drept este cel mai frumos;8 :espectă limita;- :7ră"te h0bris!ul;?aroan%a,- :Aimic în exces;. Cum arată "i 7m/erto Eco- :pe aceste reuli se întemeiază /unul!sim% rec al

Frumuse%ii- în consens cu o &iziune a lumii care interpretează ordinea "i armonia drept ce&a menit să pună sta&ilăacelui 9haos care cască- din a cărui ură- din spusele lui esiod- s!a slo/ozit afară lumea. Este o &iziune pusă su/o/lăduirea lui (pollon- care de altfel este înfă%i"at printre uze pe frontonul dinspre apus al templului din 0elfi. 0ar în acela"i templu- apare frec&ent- pe frontul opus- dinspre răsărit- 0ionTsos- zeul 'aosului "i al neînfr#natei încălcăria oricăror reuli. Prezen%a simultană a două di&inită%i antitetice nu e înt#mplătoare- c'iar dacă a fost reliefată drepttemă ma)oră a/ia în epoca modernă- prin scrierile lui Aietzsc'e;. ?ezi 7m/erto Eco- $storia /rumuse-ii- ed. cit.- p.4!.,

14 Friedric' Aietzsc'e- <a,terea tragediei- în &ol. .e la +pollo la /aust' ucure"ti- Editura eridiane- 1MNH- p. 1HG.14I 7m/erto Eco- op# cit#- p. H.

NM



II. uvintele fundamentale ale esteticii greceşti. 'eorii asupra artei şi frumosului

0upă o analiză a Weltanschauung !ului recesc &ec'i- a cadrelor de #ndire în cuprinderea

cărora sunt plasate toate reprezentările teoretice asupra artei "i frumosului- altfel spus- după

de&eloparea marilor supozi%ii care sunt acti&ate implicit în &or/irea explicită despre artă "i

frumos- firesc este să urmeze o in&estia%ie a cuvintelor fundamentale explicite prin intermediul

cărora &ec'ii reci î"i reprezentau- )udecau "i e&aluau fenomenele numite de noi astăzi – estetice.

(ceste cu&inte fundamentale formează- cum am mai spus- re%eaua conceptuală a esteticii rece"ti-

re%ea care a modelat apoi sensi/ilitatea "i #ndirea estetică europeană. $ntre aceste cu&inte

fundamentale- ne &om opri cu precădere la conceptele!ancoră5 artă ,i frumos- după c#te&a

precizări metodoloice "i o succintă incursiune în în%elesurile atri/uite de reci sufletului.

1. Preci+ări metodologice

Cum spuneam în introducere- estetica filosofică sau filosofia artei nu in&esti'ează arta în

nemi)locirea ei- ci re-eaua conceptuală care formea!ă universul repre!entărilor ,i g)ndirii despre

artă. (ltfel spus- estetica filosofică nu se situează la ni&elul actului nemijlocit al perceperii "i

receptării operei de artă- ci are în &edere ceea ce se spune despre opera de artă. 0in această

perspecti&ă estetica propune o anali!ă a limbajului conceptual - ce rezultă din aprecierile explicite

enerate de contactul nemi)locit cu o/iectul estetic- cu scopul de a descifra natura ,i

mecanismele g)ndirii despre artă. 0e aceea- cum mai spuneam- estetica filosofică este un discurs

de radul doi- o prelucrare a vorbirii explicite despre artă. Ea are ca o/iect de studiu-

repre!entările conceptuale asupra artei – in&estia%iile istoricilor artei- analizele estetice

specializate pe anumite domenii de crea%ie artistică- tratatele "i manualele de îndrumare a crea%iei

artistice- mărturiile arti"tilor despre ei în"i"i etc.

0esiur- cum am arătat- această analiză tre/uie precedată de o /ună cunoa"tere "i

în%eleere a Weltanschauung !ului- a cadrelor de #ndire- a marilor supozi%ii care apar implicit în

&or/irea explicită despre artă. C#nd rostim explicit cu&#ntul :artă;- noi deja am atri/uit un în%eles

implicit acestui cu&#nt8 tot astfel se înt#mplă "i cu toate celelalte concepte enerice.

0in această perspecti&ă- în-elesurile implicite au rol modelator asupra re-elei conceptuale

explicite. $n contextul acestor în%elesuri de fundal ?ele sunt numite "i pre!)udecă%i- în sensul de

)udecă%i preformate, se plasează orice dez/atere asupra în%elesurilor artei "i frumosului. $n alte

HG



cu&inte- Weltanschauung !ul unei culturi determinate- marile cadre de #ndire "i sensi/ilitate-

cultura reacă în cazul nostru- sunt acti&ate continuu în ceea ce se spune explicit despre artă "i

frumos.

Prin urmare- în ordinea metodei- esteticianul care ini%iază in&estia%ii istorice tre/uie să

parcură un du/lu traseu de analiză5

1. Pe de o parte- un drum de la universal la individual 5 adică de la ceea ce este implicit- de

la marile cadre de #ndire "i sensi/ilitate ?uni&ersalul care este permanent acti& în orice act de

&or/ire "i cunoa"tere,- către re%eaua conceptuală explicită- respecti& către cu&intele fundamentale

dispuse în rela%ii semantice reciproce ?eneralitatea conceptuală specifică- cu&intele

fundamentale în care sunt repre!entate teoretic explicit arta "i frumosul, "i- respecti&- către

o/iectul estetic- opera de artă în concrete%ea sa ?indi&idualul- adică acest ta/lou- această

sculptură- această poezie etc.,. *uccint- drumul #ndirii tre/uie să parcură itinerarul5 cadre de#ndire ?uni&ersalul, g re%eaua conceptuală ?eneralul, g opera de artă determinată

?indi&idualul,. = astfel de procedură se )ustifică loic- după principiul că ceea ce spunem despre

to%i- spunem "i despre unii sau unul. Aumai astfel- de&in intelii/ile arta "i frumosul ca forme de

&ia%ă- elemente apar%in#nd întreului fiin%ei omene"ti vii.

2. Pe de altă parte- esteticianul tre/uie să parcură drumul de la indi&idual- de la opera de

artă în concrete%ea sa- către eneral "i apoi către uni&ersal. Faptul acesta de&ine e&ident dacă

a&em în &edere )udecata de tip estetic. *u/iectul loic într!o astfel de )udecată este totdeauna un

indi&idual- în timp ce predicatul loic este totdeauna o eneralitate- o clasă de o/iecte- o &aloare-

care la r#ndul ei nu este un o/iect. =r- eneralitatea tinde către ceea ce este uni&ersal- adică

&ala/il pentru to%i. 0e pildă- enun%ul5 :Portretul poetesei *app'o- descoperit în ora"ul Pompei-

este expresi&;- este un exemplu rele&ant în acest sens. *u/iectul loic se referă la un indi&idual

ce poate fi u"or reperat – portretul poetesei *app'o descoperit în ora"ul Pompei – în timp ce

predicatul loic- :expresi&;- un predicat de &aloare- este o eneralitate. 0ar predicatul :expresi&;

se poate aplica unui număr indefinit de portrete ori altor crea%ii artistice- nu numai portretului

poetesei *app'o. +ermenul eneral :expresi&;- din enun%ul despre care &or/im- este în fond un

su/stitut al frumosului eneric8 el tinde către uni&ersalitatea ce!l su/ordonează- către frumosul

eneric- ca o ilustrare a realizării într!o operă de artă expresi&ă.

0esiur că am/ele proceduri sunt eal îndreptă%ite. Aumai că pentru perioada pe care o

studiem- estetica recească- este prefera/ilă utilizarea traseului uni&ersal g indi&idual. oti&ul

H1



este simplu. Lrecii în"i"i #ndeau astfel "i- pe urmele lor- întreaa cultură europeană p#nă în

modernitate. L#ndirea acestor perioade este dominată de raportul dintre 7nul "i ultiplu. Cum

unitatea de&ine multiplicitate> @ată între/area care de departe a dominat aenda intelectuală a

(ntic'ită%ii- a E&ului ediu "i ena"terii. 0rept care- &om apela la acest traseu al min%ii pentru a

explica din interior- modul în care cei &ec'i au #ndit arta "i frumosul- printr!o de&elopare a

cu&intelor fundamentale specifice filosofiei rece"ti a artei.

3. n&elesuri ale sufletului 6 incursiuni în universul dihotomiilor conceptuale greceşti

=ric#t ar părea de paradoxal- punctul de plecare în această analiză asupra artei "i

frumosului în #ndirea reacă este condi%ionată de decelarea în%elesurilor unui termen prim- ce

ocupă pozi%ia unui principiu explicati& în interalitatea manifestărilor culturale "i artistice

rece"ti. Este &or/a despre conceptul de suflet . Fără o /ună reprezentare a sensurilor multiple aleacestui megaconcept ?un concept!um/relă- cum ar spune 7m/erto Eco, nu putem accede la

specificul reprezentărilor despre artă "i frumos în lumea &ec'e europeană. oti&ul este simplu.

+oată #ndirea "i sensi/ilitatea reacă- specula%iile teoretice enerate de reflec%ia asupra artei "i

frumosului sunt precedate de felul în care &ec'ii reci g)ndeau sufletul. $n fond- arta "i frumosul

sunt manifestări- forme de expresie ale sufletului omenesc. C'iar estetica- analiza teoretică a artei

"i frumosului- ne trimite cu #ndul la suflet- pentru că aesthesis- partea de sensi/ilitate

omenească- este o componentă a sufletului.

$n &iziune recească "i- mai apoi- eneral europeană- sufletul este nu numai iz&orul tuturor

faptelor umane- în fond numele rezumati& al condi%iei noastre omene"ti "i- în ordinea cunoa"terii-

termenul prim din care extraem toate consecin%ele- ci "i mediatorul dintre lumea su/lunară-

lumea păm#nteană- "i lumea supralunară- lumea di&inită%ii. Cum se "tie- lumea este pentru rec

un cosmos- o ordine di&ină. 0emiurul ?numit de Platon "i arele (r'itect, care a trecut 'aosul-

starea de nederminare a elementelor lumii- în reimul ordinii- în cosmos- a modelat lumea- cum

spune Platon- după principiul interior lui- cel al perfec%iunii. +ot el a pus "i lumea în mi"care-

inclusi& prin intermediul sufletului- corpurile oamenilor. *ufletul este "i el- a"adar- de o/#r"ie

di&ină.

+re/uie spus că încă din perioada 'omerică- perioada în care #ndirea sim/olică ar'aică

se exprima cu precădere prin mit "i rit- &ec'ii reci au a&ut intui%ia unită%ii lumii "i con&inerea

că cele/rarea "i ?re,cuno"terea acestei unită%i reprezintă supremul ine. Pentru &ec'iul rec

H2



existau ample coresponden%e între planul cosmic "i cel uman- între sacru "i profan. Ele erau

sta/ilite ritualic- la ni&elul practicării &ie%ii de către oamenii o/i"nui%i- mai ales în zilele de

săr/ătoare- "i conceptual de către filosofi. @nterarea în armonia lumii- desemna principala

preocupare de ordin reliios a omului rec. @deea de indi&id uman- cu dramele "i realizările sale

lăuntrice- o ăsim într!un plan secund. Esen%a unică din interioritatea indi&idului uman- ceea ce

numim noi astăzi Eu indi&idual- se situează într!un al doilea plan- întruc#t indi&idul este &ăzut ca

parte a uni&ersului- ca participant la ideea de armonie cosmică. 0e fapt- nu indi&idul uman conta-

ci colecti&itatea în ansam/lul ei- ora"ul!stat cu care indi&idul- de&enit cetă%ean- se identifica la

ni&elul con"tiin%ei de sine. Filosofii au fost cei care au trecut de la #ndirea sim/olică- dominată

de mituri- ritualuri "i imaini- la #ndirea conceptuală- arumentati&ă "i )ustificati&ă.

*ufletul este- a"adar- similar di&inită%ii- este o expresie a ei- o formă de manifestare.

0i&initatea este prezentă în om prin suflet. Aoi suntem purtători de suflet- de ce&a ce nu este al nostru- în sensul că nu este produs de către noi. (stfel- atri/utele di&inită%ii sunt "i atri/utele

sufletului. Planul di&in al lumii comunică cu planul corporal- material- prin intermediul sufletului.

Cosmosul- ordinea- 0i&inul /un- frumos "i drept este prezent "i în sufletul nostru. Există o

omoloie- o asemănare de structură între om "i uni&ers- între di&initate si fiin%a umană. =mul este

asemeni zeilor pentru că o parte din el este nemuritoare.

Există a"adar- un macrocosmos dar "i un microcosmos care î"i corespund pentru faptul că

au ce&a în comun5 sufletul nemuritor. Prin urmare- unitatea di&inită%ii trece în pluralitatea

corpurilor oamenilor. Ceea ce are esen%a sacră trece în lumea profană- multiplă- corporală-

muritoare. Putem &or/i c'iar de un izomorfism între lumea di&inită%ii "i lumea omului- între

această lume "i lumea cealaltă +oate aceste con&ineri &eneau- cum spuneam- din timpul 'omeric

"i ele au modelat priorită%ile aendei intelectuale rece"ti. $ntre acestea- un prim loc ocupa

pro/lema imortalită%ii sufletului.

Aumai că această con&inere a sufletului nemuritor a desc'is o serie întreaă de alte

pro/leme pe care mintea recească a &rut să le rezol&e "i pe care ni le!a transmis "i nouă. Este

&or/a- desiur- de pro/lema raportului dintre corp "i suflet- pro/lemă rămasă desc'isă "i astăzi 14N.

o"tenirea reacă- preluată apoi de în&ă%ătura cre"tină- a plasat corela%ia corp!suflet în

prim!planul culturii europene. 0iferen%a dintre aceste entită%i polare se realizează pe /aza a două

14N ezi (nela otez "i odan . Popescu ?coordonatori,- /ilosofia con,tiin-ei ,i ,tiin-ele cognitive- ucure"ti-Editura cartea om#nească- 2GG2- o antoloie de texte care face o radiorafie a dez/aterilor interna%ionale actuale în )urul pro/lemei mindbod0.

H3



criterii. Primul este criteriul ontologic ce poate fi enun%at astfel5 corpul "i sufletul au prin natura

lor esen%e distincte5 unul este de natură materială8 celălalt este de natură spirituală. (l doilea-

deri&#nd din primul- poate fi numit criteriul temporalită-ii5 corpul este muritor- în timp ce sufletul

este nemuritor.

=dată cu primii filosofi reci- rela%ia dintre trup "i suflet este #ndită- pentru a recure

analoic la ale/ră- su/ forma unui /inom- în sensul că ace"ti doi termeni sunt a"eza%i "i #ndi%i

împreună. (ltfel spus- cei doi termeni sunt corelativi pentru că ei nu pot fi g)ndi-i independent

unul fa-ă de celălalt - în%elesul unuia antren#nd- prin urmare- sensul celuilalt. $n timp ce no%iuni

precum reutate sau culoare pot fi #ndite independent prin raportare la al%i termeni- nu acela"i

lucru se înt#mplă cu no%iuni de tipul5 a/solut!relati&- cauză!efect- poziti&!neati&- compus!simplu-

finit!infinit- so%!so%ie "i- în cazul nostru- corp!suflet- "i exemplele ar putea continua. *pre

deose/ire de no%iunile independente- cele corelati&e nu pot fi #ndite dec#t împreună.Faptul acesta produce implica%ii ma)ore în #ndirea de tip estetic. +oate conceptele

estetice sunt &alori- iar &alorile- cum se "tie- au apari%ii polare5 frumos!ur#t- /ine!rău- ade&ăr!fals-

dreptate!nedreptate etc. =r- în )udecă%ile de &aloare- actele de )udecare nu sunt constatati&e-

neutrale- ci sunt exprimate acte de e&aluare – exprimare explicită de preferin%e indi&iduale-

su/iecti&e – cu a)utorul predicatelor enerice de &aloare. C#nd am exprimat )udecata estetică

:portretul x este un Ditsc';- am acti&at în mod implicit reprezentări teoretice complexe leate de

ceea ce înseamnă frumos. Ritsc'!ul este un corelati& neati& al frumosului "i- prin urmare- el nu

poate fi definit "i în%eles fără in&ocarea în%elesurilor acestuia.

Prin urmare- mentalitatea recească ne!a transmis nu numai mesa)ul unită%ii lumii- ci "i

marile dileme leate de dispunerea celor mai importante idei ale spiritului în structuri loice

di'otomice- în polarită%i5 /ine!rău- frumos!ur#t- corp!suflet. Faptul acesta îl &om remarca atunci

c#nd &or/im despre confiura%ia internă a sufletului- respecti& despre distinc%iile cu care recii

operau în mod frec&ent pentru a în%elee complexitatea #ndirii "i ac%iunii omene"ti- inclusi&

fenomenele leate de artă "i frumos.

e&enind- pentru cultura europeană trupul "i sufletul pot fi reprezentate- cel pu%in dacă!i

a&em în &edere pe primii filosofi reci- su/ forma unui /inom- care enerează alte două di'otomii

fundamentale ale culturii europene5 /inomul corporal ?material, 3 spiritual - respecti& /inomul

muritor 3 nemuritor . (ceste di'otomii decupează natura oriinară a omului a"a cum apare el în

H4



marile mituri cosmoonice sau- mai t#rziu- în expunerile ontoloice pe care le propune #ndirea

filosofică.

@nteresant de "tiut este faptul că termenii care desemnau sufletul "i corpul s!au constituit

încă din perioada 'omerică. Pro/lemele pe care au &rut să le lămurească &ec'ii reci %ineau de

con&inerea lor exprimată extrem de fericit de (ristotel5 :*ufletul nu poate fi nici fără corp- nici

simplu corp8 căci el nu este corp- dar este leat de corp;14H.

Corpul sau trupul era desemnat prin cu&#ntul soma14M- iar sufletul sau spiritul prin doi

termeni distinc%i- pneuma "i ps0che. ec'ii reci făceau distinc%ia- reluată apoi de cre"tinism "i de

secolele timpurilor moderne p#nă astăzi- între suflet "i spirit. *ufletul &iza sensi/ilitatea noastră-

&ia%a noastră lăuntrică- leată mai mult de corp "i de soarta acestuia- fiind deci muritoare- în timp

ce prin spirit se în%eleea sufletul care s!a culturalizat "i care reprezintă- cum am spune noi astăzi-

un principiu al termenilor aminti%i. *oma- pneuma "i ps0che au fost corela%i cu un alt termensemnificati& în încercarea &ec'ilor reci de a desemna &ia%a noastră lăuntrică "i a determina acel

element care particularizează fiin%a umană în lume. Este &or/a despre cu&#ntul t0mos- care poate

fi tradus prin îndrăzneală- cutezan%ă.

14H (ristotel- .espre suflet - ucure"ti- Editura umanitas- 2GG. ?ezi 9artea $ - interal- fr. 4G2 a!411 / 3G- în careautorul face o sinteză a discu%iilor înainta"ilor din care am selectat "i exemplele istorice. Pentru o /ună în%eleereasupra modului în care au e&oluat reprezentările asupra sufletului "i a raportului cu corpul- tre/uie consultate- lani&elul unei /i/liorafii minimale- următoarele5 cele patru &olume care cuprind textele presocraticilor- /ilosofia

greacă p)nă la 4laton' Editura Utiin%ifică "i Enciclopedică- ucure"ti- 1MNM- &ol. @!. ?&ol. @- Partea înt#i8 &ol. @-Partea a 2!a8 &ol. @@- Partea înt#i8 &ol. @@- Partea a 2!a- &ol. – @ndice de nume "i indice tematic,- imperati& c'iar-dialoul 4haidon >.espre sufletB- cea mai spectaculoasă construc%ie teoretică dedicată sufletului din culturaeuropeană- în Platon- "pere- &ol. @- Editura Utiin%ifică "i Enciclopedică- ucure"ti- 1MN4 sau în oricare altă edi%ie-(ristotel- .espre suflet - ucure"ti- Editura umanitas- 2GG- sintezele de terminoloie "i concep%ie &ec'e reacăsemnate de L'eor'e ădu%escu- " enciclopedie a filosofiei grece,ti- ed. cit-# "i Francis E. Peters- Termenii filosofiei grece,ti' Editura umanitas- ucure"ti- 1MM3- 1MMN.14M Pentru recii din &ec'ime- soma desemna doar corpul &iu- purtător "i animat de suflet. Cada&rul- corpulneînsufle%it- era numit cu sema- piatra de morm#nt- semnul a ceea ce a fost c#nd&a corp. 0eci- corpul este ce&a &iu-animat ?animus era un alt termen pentru suflet,- forma omenească pusă în mi"care de către suflet. Corpul este ouniune între elementele lumii care sunt supuse de&enirii "i mor%ii "i suflet- partea di&ină- care este sursa- principiulmi"cării corpului. *ufletul comandă corpul se supune- pentru a folosi expresia lui Platon din dialoul 4haidon.aportul dintre corp "i suflet este #ndit prin analoie cu lumea care este mi"cată de *ufletul lumii. *c'im/area

lucrurilor existente în uni&ers se explică prin mi"carea rezultată din contactul reciproc dintre lucruri. Sucrurile primesc mi"care de la alte lucruri. 0ar care este sursa mi"cării> Este limpede că ea tre/uie situată în afara corpurilor-într!o entitate care produce mi"carea lucrurilor- fără ca ea să fie la r#ndul ei pusă în mi"care. *ursa mi"cării nu poatefi mi"cată de o altă sursă pentru că atunci nu ar mai fi sursă. (ristotel în /i!ica nume"te această sursă originară ami"cării cu expresia :mi"cătorul nemi"cat;- un alt nume al di&inului- al principiului spiritual care animă întreaalume. (stfel- "i sufletul omenesc este #ndit prin analoie cu :mi"cătorul nemi"cat;. ( se &edea pe lar- L'eor'elădu%escu- op# cit . din care redăm un frament lămuritor în ordine terminoloică5 :esiod nume"te soma- corpul&iu... $n 9ratilos 4GGc- Platon &or/e"te despre faptul că unii socoteau că trupul! soma este morm#ntul! semasufletului... suflete ar sta în trup ca într!un fel de înc'isoare... în :orgias- *ocrate era făcut să spună că5 a"a am auzitodată &or/ind pe un în&ă%at- că noi suntem acum mor%i- că trupul ne este morm#nt;- p. 142.

H



Cum spuneam- în%eleerea pozi%iei artei "i a frumosului în cultura recească tre/uie să

treacă preliminar printr!o în%eleere a confiura%iei interioare sufletului "i a modului în care

aceste structuri interac%ionează cu corpul. Pro/lema este- u"or de /ănuit- foarte complexă- întruc#t

elementele componente ale sufletului "i ale rela%iilor lui cu corpul sunt concepute diferit de la un

filosof la altul. Presocraticii- în mod special pitaoreicii- au o anumită concep%ie- în timp ce

Platon "i (ristotel a&ansează propriile &iziuni. Au există- fire"te- o concep%ie unitară asupra

sufletului- după cum nu &om ăsi o unanimitate de &edere în toate celelalte pro/leme ce %in de om

"i de interac%iunea lui cu lumea. Cu toate acestea- există anumite puncte comune în leătură cu

elementele care alcătuiesc sufletul în unitatea "i interalitatea sa- elemente exprimate- în mod

esen%ial- în di'otomia5 aisthesis 3 noesis. (ceste concepte sunt corelati&e ?nu pot fi #ndite dec#t

împreună, "i dau seamă de paradima recească a sufletului- paradimă implicată în în%eleerea

artei "i frumosului în lumea &ec'e1G. +isthesis11- cu&#ntul din care- etimoloic &or/ind- s!a inspirat aumarten pentru a

denumi "tiin%a artei "i frumosului- estetica- denumea partea :inferioară; a sufletului- cea care este

în leătură nemi)locită cu trupul. +isthesis era cu&#ntul care se referea la ceea ce noi numim

astăzi senza%ii "i percep%ii. 0esiur că &ec'ii reci s!au interoat "i asupra proceselor fizioloice

care explică mecanismele de sc'im/are a stării sufleului- afectat de contactul cu di&erse o/iecte-

dar importan%a reflec%iilor lor nu sunt de natură "tiin%ifică- fizioloică- ci filosofică. eflec%ia

asupra aisthesis!ului- partea de suflet denumită "i senziti&ă ?în termenii lui Rant- capacitatea

noastră de a primi impresii senzoriale,- a luat conota%ii filosofice atunci c#nd a fost opusă păr%ii

:superioare; a sufletului- #ndirii sau ra%iunii- desemnată prin mai multe cu&inte- în principal prin

noesis.

Sucrurile sensi/ile- indi&iduale- forma "i proprietă%ile lor sunt o/iectul de aplica%ie al

aisthesis!ului. (cesta are o du/lă natură. Pe de o parte- el face posi/il contactul cu o/iectele

sensi/ile- este o formă de cunoa"tere sensi/ilă – produce o coordonare unitară a impresiilor

noastre. Pe de altă parte- el face posi/ile "i impresiile do/#ndite prin fiecare oran de sim%. 0ar "i

într!un caz "i în altul- aisthesis!ul nu!"i sc'im/ă condi%ia lui spirituală- de parte a sufletului- c'iar

dacă se află într!un contact intim cu corpul. Există un aisthesis care se potri&e"te sim%urilor

1G odul în care &ec'ii reci în%ele raportul între trup "i suflet constituie condi%ia de în%eleere "i a altor domenii dereflec%ie care au fundat confiura%ia culturii europeane de astăzi. ( se &edea- Emil *tan- *pa-iul public ,i educa-ia lavechii greci- @a"i- Editura @nstitutul European- 2GG3.11 +oate analizele etimoloice sunt preluate din5 Francis Peters- op# cit#' p. 24!33#

HI



indi&iduale – &ăz- auz- pipăit- etc.- dar "i aisthesis comun numit aisthesis Foinē - sim% comun-

sensus comunis12.

(cest concept &a face o ade&ărată carieră în estetica contemporană 13.

@nteresant de re%inut este "i faptul că prin intermediul lui aisthesis- noi a&em "i

reprezentarea păr%ii &izi/ile a cosmosului- a uni&ersului. Cosmosul este numit implicit "i

aisthetos- adică podoa/ă- ornament- "i este prezent în sufletul nostru pe latura lui aisthesis.

Cum spune Platon- aisthesis!ul se referă la perceperea lumii de către suflet prin corp "i

extrae formele sensibile ? morphe, din o/iectele sensi/ile.

<oesis desemna partea :superioară; a sufletului- #ndirea sau ra%iunea- "i era concepută

corelati& cu aisthesis. 0e asemenea- desemna mai multe opera%ii interne ale sufletului5

posi/ilitate de a opera cu )udecă%i prin com/inarea sau separarea unor no%iuni8 apoi- capacitatea

de a sesiza nemi)locit esen%e- adică principiile- structurile in&izi/ile "i de profunzime ale lumii8 însf#r"it- capacitatea de a #ndi realită%ile în sine ?acele entită%i care există "i nu pot fi percepute

sensi/il, – numite "i formele inteligibile ?eidos' idéa, care sunt denumite astăzi formele no%ionale

ale o/iectelor –- dar "i de a le transpune în imaini ? phantasiai,.

+re/uie să re%inem- urm#ndu!l pe (ristotel- că at#t morphe- forma sensi/ilă- c#t "i eidos

?forma intelii/ilă, există în suflet într!un mod poten%ial. Ele sunt :trezite;- puse în :mi"care;-

actualizate de înt#lnirea cu o/iectele sensi/ile pentru aisthesis- iar pentru noesis' :trezirea;

sur&ine din :eneria; propriei naturi di&ine.

(poi- tre/uie totodată precizat că di'otomia aisthesis – noesis nu este at#t de simplă în

contextul #ndirii teoretice rece"ti. +erminoloia recească a acestor facultă%i ale sufletului este

fluidă "i contextuală. 0e pildă- pentru facultatea :superioară;- pentru #ndire- considerată a fi

partea nemuritoare a sufletului- filosofii au folosit mai mul%i termeni între care existau rela%ii de

sinonimie par%ială- dar ale căror sensuri se luminează pe deplin par%ial dacă sunt &ăzu%i în :re%ea;.

$ntre ace"tia nu pot fi omi"i următorii termeni5

12 :$n psi'oloia aristotelică- \sim%ul comun] este o facultate %in#nd de ps0che- a&#nd drept func%ii5 1, perceperea\sensi/ilelor comune] care nu sunt o/iectul unui sinur sim%5 mi"carea "i repausul- numărul ?arithmos,- fiura-mărimea8 2, perceperea lucrurilor accidental sensi/ile- distinerea sim%urilor unul de altul- sim%irea că sim%im ?s.n.,.;?9f# Francisc Peters- op# cit#' p. 32, 13 ezi ans!Leor Ladamer- +devăr ,i metodăR ucure"ti- Editura +eora- 2GG1- *ensus comunis- p. 2I!34- "iLianni attimo- 6tica interpretării- Constan%a Editura Pontica- 2GGG- art. Hermeneutica 3 noua Foiné- p. 3M!4M.

HN



<ous – un nume care desemna at#t di&initatea ordonatoare a lumii- cauza cosmică a

uni&ersului- *ufletul lumii- principiul ei spiritual- etc.- c#t "i partea nemuritoare a sufletului

omenesc- partea leată de contempla%ie- de teorie8

&ogos – un nume care trimitea simultan "i la ordinea supranaturală a lumii- la sufletul ori

ra%iunea di&ină- dar "i la capacită%i sau opera%ii ale facultă%ii :superioare;5 rostire- )ustificare

ra%ională- ra%iune- defini%ie- facultate ra%ională- propor%ie8

*ophros0ne – un nume pentru harmonia la Pitaora- iar la Platon- după ce a primit o serie

de în%elesuri etice în dialoul 9harmides-14 a fost folosit pentru a desemna #ndirea- mai precis

facultatea superioară- ra%ională- a #ndirii- cea care!"i su/ordonează "i păr%ile inferioare – partea

care este doritoare- pasională "i partea acti&ă- &oli%ională.

*ufletul omului- cu cele două componente di'otomice aisthesis – noesis- tre/uie &ăzut din

două ipostaze complementare5Pe de o parte- sufletul este- cum am mai spus- un principiu cosmologic. Prin latura sa

nemuritoare- sufletul omului face leătura cu principiul di&in al lumii- pune omul în

coresponden%ă cu întreul uni&ers. = serie de atri/ute ale sale sunt similare di&inită%ii.

acrocosmosul ?uni&ersul în interalitatea sa, "i microcosmosul ?omul "i lumea specifică lui, î"i

corespund- sunt într!o rela%ie de omoloie.

Pe de altă parte- sufletul este principiul cunoa,terii- cel care!l pune pe om într!o

coresponden%ă epistemoloică cu di&inul. Prin sufletul său- omul poate cunoa"te at#t propria

lume- mediul de &ia%ă "i experien%ele sale- ordinea omenească a lumii- e&enimentele care se

petrec în lumea su/lunară- realită%ile sensi/ile- dar tot prin el poate aspira să cunoască "i

realită%ile intelii/ile- realită%ile superioare ce %in de lumea supralunară- de planul "i ordinea

di&ine ale lumii.

0acă în ordine cosmoloică- di'otomia sufletului aisthesis – noesis corespunde

di'otomiei muritor 3 nemuritor - în ordine epistemoloică- în ordinea cunoa"terii- di'otomiei

sufletului aisthesis – noesis îi corespunde corela%ia doxa 3 episteme.

14 0ialoul 9harmides ?sau despre în%elepciune, fixează în%elesurile cu&#ntului sophoros0ne în opt sensuri5 3 îndeplinirea a toate cu măsură "i lini"te ?1M/,8 faptul de a fi deopotri&ă cu smerenia ?1IGe,8 a să&#r"i ce!i al tău?1I1/,8 să&#r"irea celor /une ?1I3e,8 a se cunoa"te pe sine ?1I4d,8 cunoa"terea altor "tiin%e "i în acela"i timp a eiînsă"i ?1IIc,8 să "tii ce "tii "i ce nu "tii ?1INa,8 a "ti că "tii "i că nu "tii ?1NGd,. ?( se &edea Platon- Charmides' în .ialoguri' ucure"ti- Editura Pentru Siteratură 7ni&ersală- 1MIH,.

HH



+re/uie spus că statutul conceptual al artei în lumea reacă deri&ă din această di'otomie a

căilor de cunoa"tere- doxa 3 episteme- di'otomie care a dominat su&eran nu numai lumea

recească- ci "i cultura intelectuală europeană p#nă la aumarten. (/ia după 1NG- c#nd

aumarten scrie +estethica- di'otomia î"i mai pierde din tensiune- stimul#nd căutările celor care

credeau că poate fi întemeiată "i o cunoa"tere a păr%ii sensi/ile din om nu numai a păr%ii noetice.

.oxa era concepută ca o facultate de cunoa"tere a lumii sensi/ile- fenomenale-

corespunzătoare aisthesisului sufletesc- calea su/iecti&ită%ii- calea cunoa"terii lumii de către

suflet prin corp "i- totodată- un produs al acestei facultă%ii- opinia- părerea. .oxa %ine de ceea ce

este &izi/il- fenomenal- de ceea ce apare ca semn al unei esen%e ascunse. 0istinc%ia apare la

presocratici- în mod special la Parmenide- care &or/e"te despre două căi de cunoa"tere- 9alea

9onvingerii ?înso%ind (de&ărul,- calea fiin-ei- care este calea ade&ărului din cele/ra formulă5 a fi

e totuna cu a g)ndi- "i 9alea "piniei- calea nefiin-ei- calea de&enirii "i erorii- calea care produceaparen%e ale ade&ărului. 0istinc%ia este preluată "i radicalizată de Platon în mai multe contexte.

Pentru Platon doxa produce înc'ipuiri ?fenomene,- fantome- aparen%e- chpii ale realită%ii-

presupuneri- supozi%ii- con&ineri- credin%e. .oxa produce opinii despre lumea &izi/ilă- a

realită%ilor ?formelor, corporale ce sunt realită%i de rad secund ?chpii ale esen%elor,. .oxa nu

poate produce ade&ăr "i cunoa"tere pentru că o/iectul ei de exerci%iu sufletesc- :raza de ac%iune; a

ei se opre"te la lucrurile &izi/ile- corporale- apar%in#nd nefiin%ei- la lucrurile perisa/ile supuse

de&enirii- transformării "i mor%ii. $n terminoloia lui Platon- doxa se corelează cu lumea sensi/ilă

?aistheton,. (ristotel- în sc'im/- de pe o altă platformă teoretică- spune că doxa poate produce "i

enun%uri ade&ărate nu numai false. Aumai că aceste ade&ăruri sunt pro/a/ile "i nu necesare

?ade&ăruri certe- &e"nice,.

6pisteme este identificată de Parmenide- cum spuneam- cu 9alea 9onvingerii ?înso%ind

(de&ărul, cu calea fiin-ei. Ea este calea "tiin%ei- calea cunoa"terii necesare "i uni&ersale- &ala/ile

oric#nd "i oriunde. Ca expresie a păr%ii :superioare; a sufletului- noesis- episteme %ine de lumea

esen%elor- de lumea formelor inteligibile ?eidos' idéa,. Cum am spunem astăzi- prin această cale

de cunoa"tere noi do/#ndim formele no%ionale. =r- no%iunile "tiin%ifice desemnează clase de

o/iecte- a/strac%ii- forme ale #ndirii. (cestea nu sunt o/iecte indi&iduale pe care să le putem

repera cu sim%urile. Clasele de o/iecte nu sunt ele însele un o/iect. Ao%iunea de culoare- de pildă-

nu este o culoare. *au cum spune Sei/niz- no%iunea de c#ine nu mu"că. 6pisteme nu produce

păreri- ci teorii. aza de ac%iune a acestei căi de cunoa"tere este lumea intelii/ilă- lumea

HM



noumenală- cea care poate fi numită "i &ăzută cu :oc'ii noesis!ului;. $n terminoloia lui Platon-

episteme se corelează cu lumea intelii/ilă ?noeton,. 0e la (ristotel "tim că episteme înseamnă "i

un corpus oranizat de cuno"tin%e ra%ionale1.

$n Aetafi!ica- (ristotel ne li&rează o di&iziune a cunoa"terii "tiin%ifice ?forme concrete de

episteme,- extrem de utilă pentru a în%elee care era pozi%ia artei "i a frumosului în lumea

recească. Pentru filosoful rec- cunoa"terea episteme este de trei tipuri5 cunoa"tere practică

? praFtiFe,- cunoa"terea poietică sau producti&ă ? poietiFe, "i cunoa"terea teoretică ?theoretiFe,.

Criteriul acestei distinc%ii este scopul- finalitatea către care se îndreaptă fiecare dintre acestea.

9unoa,terea practică- leată de praxis- reprezintă un mi)loc de a ne conduce &ia%a. Ea se

referă la ac-iunile omului- cele care sunt suscepti/ile de a fi e&aluate dacă sunt /une sau rele.

(ceastă formă de cunoa"tere este rezultatul reflec%iilor îndreptate către în%eleerea

comportamentului politic "i etic al omului. $n rezumat- praFtiFe înseamnă "tiin%ă a ac%iunii.9unoa,terea poietică- leată de téchnē - este cunoa"terea producerii- a capacită%ii omului

de a realiza ce&a util "i frumos. Etimoloic- poietica î"i are oriinea în &er/ul poiein- :a ac%iona;-

iar poietica are în &edere capacitatea omului de a face ce&a- de a produce o/iecte utile- artefacte-

dar "i opere de artă. (ristotel îi dedică acestei din urmă cateorii de cunoa"tere un tratat separat-

4oetica- primul tratat de estetică europeană în care arta este definită prin imita%ie "i cură%are

sufletească.

Cunoa"terea teoretică- leată de theoria 1I- este o cunoa"tere de draul de a "ti. Ea este

sinonimă cu ceea ce noi numi astăzi specula%ie- adică cu o cunoa"tere ce folose"te doar resursele

interne ale #ndirii. *copul acestei îndeletniciri este intrinsec sie"i. Cunoa"terea teoretică este

dorită pentru sine "i nu în &ederea atinerii altui scop "i reprezintă tipul suprem de acti&itate

umană. Cunoa"terea teoretică ne conduce la cea mai înaltă treaptă pe care o poate atine omul- de

fapt idealul de &ia%ă al recului cult – contemplarea inelui "i a Frumosului1N.

1 (rtistotel- Aetafi!ica- ed. cit.- fr. 1G2/!1G2Ia.1I @nteresante sunt în%elesurile conceptului :teoria;- în%elesuri care ne conduce la ideea că perspecti&a recilor

asupra uni&ersului era &izuală. (stfel- în în%eles elin- teoria este construită pe /aza &er/ului recesc theoréo- caretrimitea #ndul la următoarele opera%ii5 a pri&i- a contempla- a examina ori a considera. 0e la aceste în%elesuri sauo/%inut deri&atele5 theoréion' care &iza locul din care pu/licul contempla reprezenta%ia actorilor- teatru8 theoréma-care însemna spectacol- dar "i o/iect de o/ser&a%ie "tiin%ifică8 theoretSs- &izi/il ?la propriu dar "i cu oc'ii min%ii,-respecti& ceea ce este compre'ensi/il- ceea ce poate fi în%eles în mod nemediat "i instantaneu8 theoreticSs-contemplati&- intelectual. Ui t'eoloia este o &edere; a zeului- o examinare- contemplare- în%eleere-compre'ensiune a di&inului.

1N ezi- Platon- (epublica' fr. 4Ga!c- ed. cit.- "i 8anchetul - fr. 21G!212a- ed. cit.- $n fr. 211 a Platon descrie frumosulintelii/il ?frumosul în sine,.

MG



+oate aceste distinc%ii sunt analitice. Cu alte cu&inte- ele pot "i tre/uie desprinse ca

elemente componente ale sufletului numai din perspecti&a unor discriminări teoretice. (ceasta nu

înseamnă că unitatea sufletului tre/uie &ăzută ca multiplicitate. =mul &iu- în interalitatea sa-

posedă un sinur suflet- c'iar dacă între/uin%ările lui sunt distincte "i ierar'ice. 7nitatea fiin%ei

noastre- a eului indi&idual- este dată de faptul că- în acela"i timp- sim%im "i "tim că sim%im-

#ndim "i "tim că #ndim. Aumai că în a/sen%a cunoa"terii distinc%iilor pri&itoare la suflet- la

di&iziunile cunoa"terii etc.- nu putem în%elee nimic din modul în care artele "i frumosul s!au

confiurat în perioada inauurală a culturii europene.

4. Arta 6 formă de via&ă şi mi8loc de cunoaştere. #pecificul cunoaşterii poietice

iziunea teoretică recească asupra artei comportă extrem de multe am/iuită%i sim/olice

"i teoretice- fiind plasată nu de pu%ine ori în contexte conceptuale reciproc contradictorii. Cum am

mai spus- #ndirea reacă a transmis culturii intelectuale europene nu numai năzuin%a cătreunitate- ci "i marile dileme enerate de dispunerea antinomică a celor mai înalte idei ale spiritului

omenesc ?cateoriile #ndirii,. 0e la (ristotel încoace- fiecare #nditor important a încercat

concilierea marii rupturi să&#r"ite de Platon5 di'otomia lumea sensi/ilă ?aistheton, – lumea

intelii/ilă ?noeton, "i- corelati&ul ei- doxa "i episteme.

Sa această pro&ocare a lui Platon ?anun%ată de altfel "i de presocratici- în special de

Parmenide, a încercat să răspundă întreaa #ndire recească- c'iar Platon însu"i în dialourile

de /ătr#ne%e "i- desiur- discipolul său cel mai de seamă- (ristotel. Pentru a răspunde acestei

pro&ocări- #ndirea reacă a construit modele explicati&e ra%ionale- adică sisteme de enun%uri

oranizate în termeni de defini%ii- precizări "i distinc%ii de tot felul. (rumentarea ra%ională- lupta

dialectică pe /ază de arumente loice- de&ine principalul mi)loc de răspuns la pro&ocarea

platoniciană. (stfel- #ndirea reacă a dorit să ăsească un ec'ili/ru între contrarii- o armonie a

lor- astfel înc#t- cum ar spune audrillard- să dea seama de o lume "i să facă &ia%a omului

suporta/ilă.

Ei /ine- în acest context tre/uie să plasăm g)ndirea- repre!entările teoretice despre artă- o

#ndire dominată implicit de supozi%iile ontoloice "i epistemoloice pe care le!am de&elopat în

capitolele anterioare- de aspira%ia către unitate "i armonie a lumii rece"ti- de di'otomiile

conceptuale pe care "i noi astăzi încercăm să le stinem "i explicit - de re%eaua conceptuală

formată din :cu&intele fundamentale; ale esteticii rece"ti "i ale rela%iilor dintre acestea. 0esiur-

g)ndirea despre artă este influen%ată "i de practica artistică efecti&ă a artei- de operele arti"tilor

M1



&remii- dar tre/uie spus că estetica recească- teoria despre artă- nu este o generali!are a practicii

artistice efective. Cu alte cu&inte- preocupările teoretice ale filosofilor reci nu a&eau în &edere

traducerea lim/a)ului artistic- a formelor artistice de expresie ?de"i astfel de preocupări nu au

lipsit, într!un lim/a) conceptual- cu scopul de a în%elee mesa)ul artistului sau :misterele

crea%iei;. Filosofii reci- în calitatea lor de esteticieni- nu erau interesa%i de a ăsi ?o/sesie a

modernită%ii, un criteriu de demarca%ie între o/iectul estetic "i o/iectul utilitar- între opera de artă

?care are drept scop realizarea frumosului, "i lumea celorlalte o/iecte etc. Există- desiur- mai

multe cauze ale acestui dezinteres. 7na dintre acestea- cu siuran%ă- constă în faptul că arta "i

frumosul nu erau g)ndite în mod necesar împreună. Frumosul- cum &om remarca- era #ndit ca

un uni&ersal ?un en suprem, "i se putea predica- în mod poten%ial- despre orice o/iect al lumii.

(ceasta nu înseamnă că recii nu erau în posesia conceptului :frumos artistic;. 0ar- repetăm-

ideea de frumos nu se corela în mod necesar cu arta- într!o sintamă asemănătoare- de pildă- cuexpresia :arte frumoase;.

:Estetica; recească este g)ndire' o cunoa,tere despre artă- despre téchnē - o cunoa,tere

poietică- dacă utilizăm termenii proprii rece"ti. $n această calitate- ea este o cunoa"tere a omului

în calitatea lui de demiu- de me"te"uar- "i nu o cunoa"tere a o/iectelor estetice- a frumosului.

Cum &om remarca- frumosul nu %ine de cunoa"terea poietică- ci de cea teoretică- speculati&ă.

:Estetica;- în în%eles recesc- face in&estia%ii în )urul lui téchnē - termen care are numai

accidental "i conota%ii leate de frumos. eamintim- poiein însemna "i capacitatea de a produce-

"tiin%a de a face ceva exterior aentului- o cunoa"tere a inter&en%iei omului asupra unor materiale

date. Cum mai spuneam- téchnē se referă la a "ti cum- a cunoa"te pentru a face8 t^c'n înseamnă

totodată o cunoa"tere a cauzelor eficacită%ii- o :"tiin%ă; a reulilor care conduce la făptuiri.

*u/liniem încă o dată5 cunoa"terea poietică- cunoa"terea despre téchnē - nu este o

cunoa"tere a o/iectelor rezultate din această acti&itate- ci a C,tiin-eiD' a regulilor' ra-ionalită-ii ,i

eficacită-ii ce dirijea!ă produc%ia.

:Estetica; recească este o cunoa"tere a sufletului omenesc capa/il de a scoate din sine o

armonie proprie- noi forme prin redirec%ionarea scopului unor materiale preexistente.

0e re%inut că arta este- pentru reci- un mod de cunoa"tere a omului- a profunzimilor

sufletului lui prin ceea ce el face- produce- scoate la i&eală din sine- o formă de adevăr . (rta este

o formă de cunoa"tere- :&edere; a sufletului prin ceea ce face el însu"i. (cest proram de

:pătrundere în ad#ncurile împără%iei interiorită%ii;- identificat de eel cu procesul de constituire

M2



a formei clasice a artei1H- nu poate fi în%eles dacă omitem faptul că pentru &ec'iul rec a

cunoa,te înseamnă a vedea. *ufletul nu produce esen-e' ci le Cvede;. *ufletul în sens opera-ional

este vedere. :$n cultura reacă- \&ăzul] are un statut pri&ileiat8 el este at#t de important- înc#t

ocupă o pozi%ie aparte în economia capacită%ilor umane. $ntr!un anumit sens- prin însă"i natura sa-

omul este pri&ire... din două moti&e- am/ele decisi&e5 în primul r#nd a &edea "i a "ti sunt

sinonime ?s.n.,5 dacă idein ?a &edea, "i eidenai ?a "ti, sunt două forme ale aceluia"i &er/ ? eido,-

dacă eidos- aparen%ă- aspect &izi/il- înseamnă totodată caracter specific- formă intelii/ilă- lucrul

se explică prin aceea că cunoa"terea este interpretată "i exprimată în func%ie de modul de a &edea.

$n al doilea r#nd- a &edea este la r#ndu!i sinonim cu a trăi. Pentru a fi &iu tre/uie să &ezi lumina

soarelui "i totodată să fii &izi/il pentru ceilal%i. ( muri înseamnă pierderea &ederii "i totodată a

însu"irii de a fi &izi/il- înseamnă a părăsi lumina zile pentru a pătrunde într!o altă lume- cea a

Aop%ii- unde- pierdu%i în tene/re- suntem deposeda%i de propria!ne imaine- precum "i de pri&ire.;1M

(rta este pentru rec un habitus- un simptom vi!ibil al sufletului omului. ("a cum pentru

medic- aspectul fizic- înfă%i"area exterioară- prezintă indica%ii asupra stării de sănătate a

pacientului- tot astfel "i o/iectele produse de către om- aspectul &izi/il al lor- forma su/ care ele

se înfă%i"ează- ne pot conduce la cunoa"terea "i în%eleerea sufletului enerator.

("adar- c#nd &or/im despre artă tre/uie să a&em în &edere- simultan- at)t sufletul care

produce' c)t ,i obiectul produs. (rta nu se referă doar la o/iectele estetice- la opere- la forme

&izi/ile- în eneral la produsele me"te"uarului- c#t mai dera/ă la aspectul sufletesc- la

confiura%ia sufletească interioară a artistului- în mod special la regulile mintale pe care acesta le

mo/ilizează pentru a face ce&a. Căci omul- în &iziunea &ec'iului rec- în practicarea lui téchnē se

pune pe sine într!o analoie cu fiin%a di&ină. =mul este ca "i zeul- un demiur – ac%iunile

sufletului lui pun într!o ordine proprie- ordinea omenească- materialele preexistente în această

lume. =mul n!ar putea exista în a/sen%a acestor acte de producere. Cu sufletul- în calitate de

principiu- el ordonează materialele predeterminate. Se pune în ordinele dă măsura sa. (rta

tre/uie în%eleasă deci- plec#nd de la un principiu spiritual- de la dispozi%ia1IG ra%ională pe care o

posedă omul în actul de producere- "i nu de la o/iectul rezultat.

1H L.9.Fr. eel- 4relegeri de estetică- ed. cit.- p. 42.1M ean!Pierre ernant- "mul grec- @a"i- Editura Polirom- 2GG1- p. 1N.1IG @dee de dispozi%ie este leată de ceea ce #ndirea reacă numea prin cu&#ntul d0namis- tradus prin putere- sau poten%ă. 0ispozi%ia în enere tre/uie &ăzută simultan5 ca principiu acti&- de ac%iune- c#t "i ca principiu pasi&8 apoi- înac%iune poten%ială ?răm#nerea în pasi&itate temporară, sau în act.

M3



or/ind despre artă- filosofii reci &or/eau a"adar despre dispo!i-ii ra-ionale orientate

către produc%ie- cu alte cu&inte- despre suflet "i în%elepciune. Căci- toate cele trei forme de

cunoa"tere – teoretică- practică "i producti&ă – sunt forme ale în%elepciunii. :$n domeniul artelor-

\în%elepciunea] este măiestria- pe care o atri/uim celor ce au atins- în arta respecti&ă- culmile

desă&#r"irii8 de pildă pe P'idias- îl numim maestru al artei sculpturale- pe PolTDleitos- maestru al

statuarei. 0eci termenul de sophia ?în%elepciune, nu semnifică aici nimic altce&a dec#t excelarea

într!o artă.;1I1

Fără să intrăm în detalii- tre/uie spus că filosofii reci au raportat cunoa"terea poietică-

pentru a!i rele&a specificul "i sistemul de ierar'ii în care este plasată- la celelalte forme de

cunoa"tere5 teoretică "i practică. (stfel- (ristotel distine între cele trei forme de cunoa"tere după

criteriul o/iectului de analiză. $n raport cu o/iectul in&estia%iei- "tiin%a teoretică – în fapt ,tiin-a

în sens veritabil - episteme – este superioară celorlalte două forme de cunoa"tere- pentru căo/iectul ei este fiin%a- ceea ce există în sine- di&inul- ceea ce este etern1I2. Conform acestui

criteriu- celelalte două forme de cunoa"tere se află la acela"i ni&el de ierar'ie – ele se exercită

asupra unor realită%i suscepti/ile de sc'im/areac%iunea omenească "i o/iectele produse de om.

0ar între ele se deose/esc prin dispozi%iile ra%ionale distincte8 :în concecință- dispozi%ia ra%ională

orientată către ac%iune este diferită de dispozi%ia ra%ională orientată către produc%ie. 0in acest

moti&- nici una din ele nu este inclusă în cealaltă8 căci nici ac%iunea nu este produc%ie- nici

produc%ia nu este ac%iune... (rta este deci- după cum am spus- un 'a/itus al producerii înso%it de

ra%iunea ade&ărată- în timp ce contrariul ei- ina/ilitate- este un 'a/itus al producerii înso%it de

falsa ra%iune- în domeniul lucrurilor ce pot fi altfel dec#t sunt;1I3.

Cu toate că cele trei forme de cunoa"tere sunt diferite su/ aspectul tipului de orientare a

dispozi%iei ra%ionale- ele se înt#lnesc totu"i într!un punct comun5 toate î"i propun să atină un

anumit scop- un anumit /ine. :=rice artă "i orice in&estia%ie- ca "i orice ac%iune "i orice decizie-

par să tindă spre un anumit /ine8 de aceea- pe /ună dreptate- s!a afirmat că /inele este cel spre

care aspiră toate. (pare însă o deose/ire în ceea ce pri&e"te scopurile urmărite5 uneori ele constau

1I1 (ristotel- 6tica <icomahică- Cartea a @!a- fr. 1141a 1G- ucure"ti- Editura Utiin%ifică "i Enciclopedică- 1MHH- p.14G.1I2 $bidem' fr. 113M- 2G- p. 13I :Aatura "tiin%ei- dacă luăm sensul strict al termenului...rezultă clar din cele ceurmează5 Cu to%i #ndim că ceea ce cunoa"tem prin "tiin%ă- nu poate fi altfel dec#t este8 c#t despre lucrurilesuscepti/ile de sc'im/are- dimpotri&ă- odată a)unse în afara c#mpului nostru de o/ser&a%ie- nu mai "tim dacă existăsau nu. Prin urmare- o/iectul "tiin%ei este... eternjiar realită%ile eterne sunt nenăscute "i indestructi/ile.;1I3 $bidem- fr. 114G a !2G.

M4



în acti&itatea însă"i8 alteori- dincolo de acti&itate sunt realizate operele finite... 0ar pentru că

există numeroase ac%iuni "i arte "i "tiin%e- există de asemenea "i numeroase scopuri...; 1I4

("adar- urm#nd #ndul lui (ristotel- scopul spre care tind ac%iunile particulare sunt doar

mi)loace în atinerea altor scopuri. Există- prin urmare- un lan% cauzal format din triada – scop!

mi)loc!scop etc.- în sensul că noi dorim "i ac%ionăm- producem în orizontul artei- pentru atinerea

unor scopuri exterioare artei. Cu alte cu&inte- arta "i cunoa"terea poietică urmăresc atinerea unor

scopuri exterioare "i nu interioare lor. (ltfel spus- scopul pe care!l urmăresc artele nu este artistic-

ci de altă natură. :0acă există un scop al actelor noastre pe care!l urmărim pentru el însu"i- iar pe

celelalte numai în &ederea acestuia... este e&ident că acest scop tre/uie să fie /inele "i anume

/inele suprem.;1I

Care este- a"adar- acel /ine suprem spre care tinde arta> *implu spus- acel /ine suprem

constă în atinerea fericirii1II. Pe de o parte- este &or/a despre fericirea indi&iduală- sur&enită din trăirea plenară a

&ie%ii... :dar dacă &ia%a însă"i este un lucru /un "i plăcut ?ceea ce reiese "i din faptul că to%i

oamenii o doresc "i mai ales cei &irtuo"i "i ferici%i- căci pentru ei existen%a este mai demnă de

dorit..., ... dacă a sim%i că trăie"ti se numără printre lucrurile plăcute în sine... atunci pentru

fiecare om propria!i existen%ă este de dorit...;1IN.

Pe de altă parte- dacă %inem cont că idealurile recită%ii &ec'i erau ci&ice – formarea

/unului cetă%ean1IH – "i că fericirea indi&iduală era leată intim de idealul colecti& pe care îl

culti&a cetatea- atunci acel suprem /ine este leat de dăruirea totală fa%ă de &alorile "i idealurile

1I4 $bdem- fr. 1GM4 a.1I $bdem- fr. 1GM4 a 2G.1II 9f# *imon laD/urn- "xford# .ic-ionar de filosofie- ucure"ti- 7ni&ers Enciclopedic- 1MMM- p. 133- :Cu&#ntulrecesc pentru fericire este eudaimonia. (cest cu&#nt mai însemna "i /unăstare- succes în a face /inele. 6udaimoniaînseamnă "i a trăi /ine- fericit- dar a face "i /inele. +ratatele de etică- &or/esc despre eudemonism ca despre moralaspecifică antic'ită%ii rece"ti care face din fericire /inele suprem al omului. Fericirea este scopul tuturor acti&ită%ilor noastre. (stfel- toate scopurile noastre sunt mi)loace în &ederea atinerii fericirii. Aumai fericirea este dorită pentru

ea însă"i- este completă "i autosuficientă- este urmărită pentru sine "i nu pentru alt scop- ea este strict indi&iduală însensul că nu poate fi lăsată mo"tenire copiilor. Ea include "i plăcerea- de"i nu se reduce al ea. (%i dori fericirea cascop suprem nu este identic cu a identifica fericirea în ce&a5 în /oă%ie- faimă- onoare- plăcere etc. (tinerea ei nueste posi/ilă- pentru reci- dec#t prin culti&area &irtu%ilor. Cum spune (ristotel- &irtutea este calea de mi)loc-culti&area unei medii între două excese. Fericirea coincide cu modelarea de sine prin culti&area sufletului către perfec%iune. 0e aceea- &irtu%ile intelectuale- numite "i dianoetice- culti&area păr%ii superioare a sufletului prin artă-morală "i filosofie- sunt identificate cu fericirea autentică.1IN (ristotel- 6tica <icomahică- ed. cit.- Cartea a @B- fr. 11NG/.1IH ( se &edea asile uscă- /ilosofia în cetate# Trei fabule de filosofie politică ,i o introducere- Clu)!Aapoca-i/lioteca (postrof- 1MMM- cap. @@@- pp. I3!H.

M



comunitare1IM. $n sf#r"it- fericirea este o proiec%ie- un ideal "i nu o normă de comportament- o

aspira%ie ce tinde către atinerea umanită%ii perfecte din om. (sta înseamnă ca la &er/ul :a trăi;-

recul "i apoi europeanul au adăuat anumite tipuri de &alori. Pentru reci &aloarea supremă a

&ie%ii este dată de culti&area &irtu%ilor 1NG- de atinerea stării interioare de MaloFagatia- în care

&alorile cardinale- Frumosul- inele "i (de&ărul- sunt în ec'ili/ru "i armonie1N1.

$n concluzie- pentru reci scopul pe care îl urmăre"te arta nu este artistic- ci eneral uman.

Ea este o formă de cunoa"tere complementară- dar "i inferioară cunoa"terii practice "i teoretice.

Este inferioară pentru că o/iectul ei este supus perisa/ilului- de&enirii- în &reme ce cunoa"terea

practică- într!o parte a ei cel pu%in- "i cea teoretică- speculati&ă- au ca o/iect di&inul. +otu"i arta

este o formă de cunoa,tere chiar dacă nu este ,tiin-ă ,i pentru acest fapt trebuie tratată în genul

ei. Cunoa"terea lumii prin me"te"uurile pe care le stăp#nim este inferioară cunoa"terii "tiin%ifice

dezinteresate- dar ea nu este pseudo!cunoa"tere- ci cunoa,tere în genul ei. 0esiur că nu toatăarta. Poezia- de pildă- nefiind un me"te"u- nu este nici formă de cunoa"tere. Poetul este inspirat

de zei c#nd scrie8 el nu posedă un me"te"u în&ă%at1N2.

+otodată- arta este "i un mi)loc de atinere "i să&#r"ire a /inelui indi&idual "i comunitar.

(rta nu!"i are scopurile în sine. Ea este un mi)loc pentru a trezi umanitatea din noi- desiur- tipul

de umanitate pe care recii îl credeau posi/il de atins – desă&#r"irea sufletească- modelarea de

sine prin culti&area &irtu%ilor cardinale5 în%elepciunea- cura)ul- cumpătarea- dreptatea.

III. 'eorii asupra artei în paradigma estetică grecească


0acă &rem să în%eleem #ndirea despre artă a lumii rece"ti în propriii termeni- tre/uie

să a&em în &edere- între altele- două lucruri – primul5 arta era #ndită independent "i în afara

frumosului "i- al doilea5 arta este parte a unei lumi dominate de ideea ordinii- a cosmosului- dar "i1IM ezi Platon- +părarea lui *ocrate- fr. 3I c- în &ol. "pere complete $' ucure"ti- Editura umanitas- p. 4G :...amîncercat să con&in pe fiecare dintre &oi să nu se înri)ească de lucrurile sale înainte de a se înri)i de sine – ca săde&ină c#t mai /un "i mai în%elept – "i nici să nu se înri)ească de cele ce sunt ale cetă%ii înainte de a se înri)i de

cetatea însă"i "i de toate celelalte – după aceea"i r#nduială;.1NG $n dialoul 9riton- Platon- opune ceea ce crede mul%imea despre drept- frumos "i /un "i ceea ce consideră *ocratedespre aceste &alori- în contextul în care prietenii îl sfătuiesc să!"i sal&eze &ia%a- fiind condamnat la moarte penedrept. – *ocrate5 :...răm#ne pentru noi ade&ărat sau nu că a trăi conform /inelui tre/uie să fie mai presus de a trăi pur "i simplu> – Criton5 ăm#ne ade&ărat. – *ocrate5 Ui răm#ne oare ade&ărat sau nu că a trăi conform /inelui esteunul "i acela"i lucru ca a trăi frumos "i /un> – Criton5 ăm#ne. ezi Platon- 9riton- fr. 4H/- în "pere complete- @-ucure"ti- Editura umanitas- p. .1N1 ezi Petru Comarnescu- MaloFagathon. 9ercetare a corela-iilor eticoestetice în artă ,i în reali!area desine -ucure"ti- Funda%ia reală pentru Siteratură "i (rtă- 1M4I- cap. @- pp. 131!14.1N2 Platon- $on- fr. 3Ia- în "pere- @@@ ' ucure"ti- Editura Utiin%ifică "i Enciclopedică- 1MN.

MI



de aceea a fracturării lumii în intelii/il "i sensi/il. (ltfel spus- c#nd &or/im despre artă în lumea

recească- tre/uie să plasăm aceste idei în ipostaza de premise- ori de c#te ori se a&ansează o

demonstra%ie cu preten%ii de &erosimilitate. 0e pildă- dacă nu a&em în minte ideea participării

lumii sensi/ile la lumea intelii/ilă- nu &om în%elee spiritul artei rece"ti. (stfel- pentru a

exemplifica- :recii nu situau artele plastice pe planul superior pe care situau operele arti"tilor

care creau su/ puterea \inspira%iei di&ine]5 muzicienii "i poe%ii. $ntre cele nouă muze 1N3- nici una

nu fiura ca protectoare a artelor plastice. (r'itectul- sculptorul- pictorul- se /ucurau de toată

considera%ia concetă%enilor lor- dar care îi stimau doar ca pe ni"te me"te"uari5 pricepu%i- talenta%i

– dar la fel ca me"terii olari sau iu&aerii;1N4. 0e pildă poezia nu era artă pentru că ea este

inspirată de muze- poetul fiind- cum remarca "i eel- mai aproape de profet dec#t de sculptor 1N.

Cum mai spuneam- lumea recească era #ndită în unitatea ei încă de la @liada "i =diseea lui

omer. $n această epopee sunt trasate leendele "i miturile de autoidentificare a poporului rec prin unificarea planului cosmic- zeiesc cu planul păm#ntesc al ac%iunii oamenilor.

Ei /ine- pentru a în%elee teoriile despre artă ale lumii rece"ti- tre/uie să a&em "i o /ună

reprezentare a felului în care reci în"i"i au produs anumite clasificări între arte. (stfel- putem

&or/i despre o hartă grecească a clasificărilor artei- un mod specific de &alorizare a produc%iei

artistice "i a pozi%iei artistului în &ia%a socială.

Cum se "tie- téchnē a&ea sensul eneral de pricepere- măiestrie- te'nică. $n cateoria de

téchnē intrau at#t meseriile- "tiin%ele ?eometria sau ramatica,- c#t "i o parte din ceea ce noi

numim arte frumoase1NI. Lrecii nu posedau un concept care să rupeze- a"a cum facem noi astăzi-

artele frumoase într!o anumită cateorie. (&#nd în &edere acest concept sincretic de artă- sofi"tii-

primii teoreticieni reci- au sim%it ne&oia unor clasificări. 7tiliz#nd criteriul utilitate versus

plăcere- ei deose/eau între artele ?meseriile, ce constituiau o necesitate &itală "i cele ce reprezintă1N3 uzele – fiicele lui Jeus "i ale nemosinei- personificarea emoriei – era c#ntăre%ele care îi înseninau "i îiîn&eseleau pe Jeus "i pe ceilal%i zei. Corul lor era condus de (pollo. Aumărul lor a fost fixat definiti& la nouă- însecolul @ î.e.n. Primul loc îl ocupa 9aliope muza poeziei epice- dar care patrona "i filosofia "i retorica. 9lio eramuza istoriei8 4olih0mnia – a poeziei lirice "i pantomimei. Euterpe era muza flautului "i a corului din traedii8 iar Terpsichora- a poeziei u"oare "i a dansului8 6rato era muza poeziei erotice- a liricii corale- precum "i a eleiei8

Aelponene- muza traediei8 Thalia- muza comediei8 iar Prania- muza astronomiei. ?9f# =&idiu 0rim/a- $storiaculturii ,i civili!a-iei ucure"ti- Editura *aeculum- 2GG3- p.12N,1N4 $bidem- p. 12H.1N Poezia nu era considerată artă pentru că- :înt#i – nu e produc%ie în sens material- apoi nu se fundamentează penorme. Au e produsul unei reuli enerale- ci al inten%iei indi&iduale8 nu al rutinei- ci al crea%iei8 nu al priceperii- ci alinspira%iei- &ezi- 9ladTslaK +atarDieKicz- $storia celor ,ase no-iuni- ucure"ti- Editura eridiane- 1MH1- pp. 133!134.1NI ezi 9ladTslaK +atarDieKicz- $storia celor ,ase no-iuni- ed. cit.- cap. :(rta. @storia clasificării;- pp. MI!1G2- "i $storia esteticii- @- 6stetica antică- ucure"ti- Editura eridiane- 1MNG- cap. :Postulatele estetice curente alerecilor;- pp. H!M.

MN



un adaos plăcut al &ie%ii. Platon "i (ristotel făceau distinc%ia între artele care produc efecti& o

realitate ?ar'itectura,- de cele care le imită ?pictura,.

Principala clasificare- preluată "i de clasicii filosofiei rece"ti "i- mai apoi- de E&ul ediu

"i ena"tere- a fost realizată după criteriul munca manuală versus muncă intelectuală. (rtele erau

împăr%ite astfel în arte vulgare- o/i"nuite- "i arte libere. (rtele li/ere erau- fire"te- considerate

superioare- de pildă- eometria sau astronomia apreciate a fi arte- "i nu "tiin%e- în timp ce artele

&ulare- inferioare- pictura- sculptura etc.- erau asimilate unor me"te"uuri mai rafinate.

0e re%inut este "i faptul că téchnē însemna unitatea între artele vie-ii' sau artele utile

?totalitatea me"te"uurilor producătoare de /unuri necesare &ie%ii,- artele : frumoase; ?cele care

imită &ia%a umană, "i ,tiin-a care se ba!a pe reguli evidente ?astronomia "i eometria,.

(ceste criterii "i clasificări pot părea /izare pentru noi. *ă nu uităm că suntem într!o

perioadă în care totul se realiza cu muncă fizică- fără ma"ini- iar timpul li/er pentru clasele producătoare "i pentru scla&i- practic nu exista. 0e aceea- recul antic pre%uia extrem de mult

timpul de săr/ătoare- timp pe care nu!l folose"ti pentru a produce ceea ce este necesar &ie%ii.

(ristotel- de pildă- sus%ine că oamenii s!au putut ocupa de filosofie "i "tiin%e numai atunci c#nd au

a&ut timp li/er. Pe de altă parte- societatea recească era scla&aistă- iar muncile fizice apar%ineau

scla&ului. ( munci constituia ce&a ce era su/ demnitatea unui om li/er- a unui cetă%ean.

(titudinea recilor fa%ă de arti"ti era /i&alentă. Pe de o parte- arta era extrem de pre%uită "i

considerată- cum am remarcat- un mi)loc specific de cunoa"tere ce nu putea fi su/stituit de alte

forme ale "tiin%ei. ai mult dec#t at#t- artistul era un demiur- iar ceea ce el făcea era un semn al

for%ei "i puterii cu care di&initatea l!a înzestrat pe om. Pe de altă parte- idealurile ci&ice- faptul că

omul este definit ca animal politic ce are ca principală datorie să se ocupe de tre/urile cetă%ii- deci

să fie om li/er de orice sarcini producti&e- îi îndemna pe &ec'ii reci să pri&ească cu dispre% pe

cei care!"i c#"tiau existen%a prin munca fizică. =r- o /ună parte dintre arte sunt rezultatul unui

efort fizic sus%inut- încordat.

Cum spuneam- în raport cu pre)udecă%ile noastre actuale- o serie de clasificări ale artelor

în lumea recească ne par astăzi /izare. 0ar ele deri&ă- în /ună măsură- din practica artistică

efecti&ă. =r- practica artistică a&ea- cum se "tie de)a- o pronun%ată turnură reliioasă "i- prin

consecin%ă- ci&ică. (r'itectura era su/ordonată construc%iei de temple- sculptura era orientată

reliios cu precădere. = /ună perioadă de timp- pictura nu fost considerată o artă de sine!

stătătoare- ci un auxiliar decorati& al sculpturii – se "tie că sculpturile erau colorate "i uneori

MH



pictate. 0ar pictura era mai /ine apreciată social. 0e pildă- o statuie de marmură era mai sla/

plătită dec#t o pictură. (poi- în practica artistică recească nu intra muzica instrumentală. Lrecii

pre%uiau doar muzica &ocală. Poezia nu era destinată lecturii- ci recitării. $n sf#r"it- pentru că

traedia- cuprindea deopotri&ă teatru- muzică "i dans- mult timp recii- c#nd &or/eau de muzică

se #ndeau la arta scenică- la dans.

0ar nu aceste c'estiuni tre/uie re%inute- c#t mai dera/ă faptul că nu practicile artistice

rece"ti au modelat decisi& cultura europeană- ci #ndirea artistică- marile teorii asupra artei "i

frumosului. 0in acest punct de &edere- teoriile despre artă ale recilor- au fost cu mult mai

pre%ioase pentru confiurarea &iitoarei culturi europene- dec#t realizările lor artistice.

3. 'eoria mimetică

(ceastă teorie asupra artei este un reflex al Weltanschauung !ului recesc "i anume al ideiică lumea este un cosmos rezultat din ordonarea de către zei a elementelor preexistente ale lumii.

Cum mai spuneam- prin cu&#ntul demiurgos ?:făuritor- me"te"uar;, &ec'ii reci îi desemnau at#t

pe zeii fondatori de lume- pe eroii mitici- c#t "i pe oamenii o/i"nui%i- cei care lucrează pentru

popor ?o/"te, sau cei care exercită o meserie. Prin Prometeu care a do/#ndit la r#ndul său

secretele artei de la (t'ena- omul imită comportamentul zeilor fondatori atunci c#nd produce un

o/iect exterior lui. Platon face continuu distinc%ia1NN dintre me"te"uarul di&in "i me"te"uarul

uman- su/liniind că demiurgos- me"te"uarul di&in- este cel care a creat originalele lucrurilor-

eidos- în timp ce me"te"uarul uman creează copii- eiFones- ale oriinalului. (rta poetului- a

sculptorului sau pictorului- a actorului etc. sunt toate forme de mimesis- de imitare a oriinalului.

(stfel- cum mai spunem- Platon produce marea ruptură- în acest context- dintre oriinal "i copie.

=mul produce asemeni demiuului di&in- dar el nu!"i poate depă"i condi%ia sa de om.

7n rol important în teoria mimesis!ului enun%ată de Platon l!au )ucat- desiur- "i

distinc%iile pe care omul rec le făcea în lim/ă. :$n lim/a reacă- de la omer încoace- eiFon %ine

de un c#mp de experien%ă optică "i trimite la o reprezentare dată &ederii- care reproduce o

asemănare cu realitatea... eiFone se aplică la fel de /ine reprezentărilor mintale ?imainea unui

lucru- &iziunea într!un &is, "i reprezentărilor materiale ale unor realită%i fizice ?portret- statuie,.

Pe l#nă termenii pro&eni%i din această rădăcină- ăsim "i al%ii- de oriini diferite. 0e pildă-

eidolon- în sensul de imaine... care are leătură cu irealitatea- în calitate de reflectare- îl ăsim

1NN ezi Platon- *ofistul - fr. 2I /- în &ol. "pere complete' @- ed. cit.- p. HM.

MM



asociat cu minciuna8 este apropiat prin sens de phantasma- &iziune- &is sau fantomă- pro&enit

dintr!o rădăcină- a face să strălucească "i deci a face &izi/il... (ceste reprezentări trimit la forme

imanente- mentale sau materiale- la morphe ?statură- ordine separată,- la schema ?mod în care

există un lucru,- t0pos ?urmă sau semn lăsat de o lo&itură,.; 1NH

@storia mimesis!ului este extrem de /oată "i contro&ersată1NM- c'iar în lumea recească. Pe

/aza lin&istică men%ionată "i pe con&inerea că există o ruptură ontoloică între lumea ideilor-

lumea intelii/ilă "i lumea chpiilor- lumea sensi/ilă- dintre "tiin%ă "i opinie- Platon i!a eliminat pe

poe%i "i pe pictori din cetatea ideală. (cest fapt i!a adus lui Platon numeroase critici "i astăzi. Au

pu%ini sunt cei care- pentru a!"i făuri o proprie imaine în acord cu pre)udecă%ile postmoderne

pri&ind arta ori democra%ia- îi aduc lui Platon critici nefondate 1HG. :Platon aduce artelor frumoase

două repro"uri5 de a fi neade&ărate "i de a fi ofensatoare. Ele sunt neade&ărate în sens ontoloic...

preten%iile lor de a reda realitatea sunt inconsistente- dat fiind că sunt imita%ii ale unor imita%ii? (epublica- MNe,. $n plus- ele se fac &ino&ate de falsitatea discursului- adică de minciună. Platon

)udecă în mod consec&ent arta prin exien%a la realism a propriei sale epoci "i ăse"te că

portretele de zei "i de eroi zură&ite de poe%i sunt inexacte "i că ace"tia înfă%i"ează ca fiind rău-

ceea ce este prin esen%a sa /un ? (epublica- 3NNd!e,. Ui apoi- arta are un scop eminamente moral

? $bid#4G1/,- astfel că- de"i există oameni e&ident ticălo"i pe care artele i!ar putea zură&i în mod

realist- ale#nd să!i zură&ească pe ace"tia ele produc un efect moral noci& în spectator- /a c'iar-

în cazul artei dramatice- "i în interpretul însu"i.;1H1

$n rezumat- Platon nu le ăse"te poe%ilor un loc în cetatea ideală- pentru că arta lor pe

l#nă faptul că este nereală ?o copie a chpiilor ideilor,- este prezentată "i cu dorin%a de a!i

con&ine pe cetă%eni că tocmai copia este realitatea autentică. =r- aici este &or/a de o artă a

ilu!iei- de o cunoa"tere a reulilor care produc ce&a noci& din punct de &edere politic "i- prin

urmare- o astfel de artă nu are ce căuta în cetatea ideală.

Există o consec&en%ă- a"adar- a lui Platon cu sine. 0in moment ce ideea de mimesis

implică o rela%ie de fidelitate între model "i copie- între ceea ce este real "i ceea ce este doar o

1NH ean acues 9unen/urer- /ilosofia imaginilor - @a"i- Editura Polirom- 2GG4- pp. 1I!1N.1NM Pentru o /ună reprezentare a teoriei mimesis!ului- de la Platon la erleau PontT "i Cassirer- se poate consulat cap.3- ean acues 9unen/urer- op# cit#- pp. 12M!1H4.1HG =ricine poate să!"i facă o impresie în cuno"tin%ă de cauză- citind dialoul (epublica' în mod special- Partea a !a-fr. M–IGHa. +otodată- o /ună analiză a raportului dintre &alorile cardinale "i cetatea ideală la Platon- poate fi ăsităîn iorel Cernica- 9etatea sub blocada ideii# *chi-ă fenomenologică a istoriei g)ndirii politice- @a"i- @nstitutuleuropean- 2GG- pp. IG!I.1H1 Francis Peters- op# cit#- pp.1N2!1N3.

1GG



reprezentare a lui- iar această rela%ie de fidelitate nu poate fi în principiu respectată- atunci- într!o

cetate ideală- artele imitati&e nu au ce căuta. epetăm- este &or/a despre teoria cetă%ii ideale. $n

realitate însă Platon pre%uia arta- el însu"i fiind un artist. $nainte de a se dedica filosofiei- el

c#"tiase c'iar un concurs ca autor de traedie.

(ristotel este principalul teoretician al artei ca mimesis- fiind primul autor al unui tratat de

estetică. Este &or/a despre lucrarea 4oetica- cum spune sir 0a&id oss- una dintre cele mai &ii

opere ale lui (ristotel1H2.

4oetica cuprinde o introducere- în care (ristotel enun%ă ideea că toate artele sunt

imitati&e. 7rmează apoi- un studiu despre traedie "i epopee. Ciudat pentru a"teptările noastre-

(ristotel nu "i!a pri&it acest tratat ca o contri/u%ie la în-elegerea "tiin%elor producti&e.

0impotri&ă- :scopul ei ?al 4oeticii, nu este să ne suereze cum tre/uie )udecată o operă de artă-

ci cum trebuie reali!ată ea; 1H3. 4oetica poate fi &ăzută- a"adar- "i ca un :manual de crea%ie; îndomeniul literaturii epice. (ristotel nu spune nimic în 4oetica despre artele &izuale. Explica/il-

pentru că acestea erau considerate :inferioare;8 ele se realizau cu m#inile- cu efort fizic- fiind

asimilate me"te"uurilor- artelor &ie%ii.

Cu toate că 4oetica a fost considerată- pe /ună dreptate- ca un tratat de teorie sau critică

literară- ea tre/uie pri&ită ca o lucrare de :estetică;- în sensul că propune prima teorie coerentă a

artei- arta ca mimesis- arta ca imita%ie a realită%ii. 0esiur- o teorie a artei în sens recesc – arta ca

téchnē - ca "tiin%ă producti&ă. :Epopeea "i poezia traică- ca "i comedia "i poezia ditiram/ică- apoi

cea mai mare parte din me"te"uul c#ntatului cu flautul "i cu cit'ara sunt toate- pri&ite laolaltă-

ni"te imita%ii. *e deose/esc însă una de alta în trei pri&in%e5 fie că imită cu mi)loace felurite- fie că

imită lucruri felurite- fie că imită felurit- – de fiecare dată astfel. Căci după cum- cu culori "i

forme- unii iz/utesc să imite tot soiul de lucruri... după cum mul%i imită cu lasul- tot a"a "i în

articolele pomenite5 toate să&#r"esc imita%ia în ritm "i rai "i melodie... arta dăn%uitorilor numai

ritmul fără melodie5 căci "i ace"tia- cu ritmuri turnate în atitudini- imită caractere- patimi- fapte.;1H4?s.n.,

Prin urmare- imita%ia se referă la realitatea sensi/ilă- o/iecte- lucruri- dar mai ales la &ia%a

omenească- la formele vi!ibile – caractere' patimi' fapte – prin care sufletul omului ?parte a

1H2 ezi sir 0a&id oss- +ristotel - ucure"ti- Editura umanitas- 1MMH- cap. @B- în care este propusă o excep%ionalăanaliză a teoriei mimetice a artei- pp. 2M!2N4.1H3 onat'an arnes- +ristotel - ucure"ti- Editura umanitas- 1MMI- p. 12M.1H4 (ristotel- 4oetica- ucure"ti- Editura @@- 1MMH- fr. 144Na 2G!2- p. I.

1G1



sufletului di&in, î"i dez&ăluie prezen%a în lume. Pentru (ristotel- diferen%a dintre artele imitati&e

constă în mi)loace- scopuri "i maniere de imitare.

(ristotel completează &iziunea lui Platon asupra mimesis!ului- deplas#nd accentul de la

imita%ia realită%ii sensi/ile a o/iectelor- la lumea ce există în mintea omului- cea care este trăită în

sufletul lui. (rta ca mimesis tre/uie să tindă- a"adar- către acurate%e- realism "i ade&ăr. (spira%ia ei

constă în a surprinde "i reproduce toate caracteristicile reale ale modelului imitat- omul cu trăirile

"i faptele sale.

4. 'eoria catharctică

Ui această teorie a artei se fundează pe supozi%iile Weltanschauung !ului recesc. $nainte de

fi o teorie a artei- cathatarsis!ul desemna un ritual de purificare a sufletului cu di&erse prile)uri

ritualice ori de săr/ătoare. 9athatarsis!ul era o ac%iune preătitoare intrării în comuniune cu zeii.$n fapt- ideea de purificare &enea din medicina lui ipocrate- cel despre care Platon spune în

dialoul 9harmides că poseda arta de a &indeca partea &ătămată prin tratarea oranismului ca

între. ipocrate sus%inea că secretul întreii medicini ?profilactice, contă în men%inerea unei

armonii între cele patru umori5 s#nele- flema sau limfa- fierea al/enă "i fierea neară.

9athatarsis!ul însemna ini%ial purificarea- punerea în armonie a acestor umori aflate în

coresponden%ă cu anumite trăiri suflete"ti8 m#nia- ura- melancolia- /ucuria etc. @ntrarea în transă a

profe%ilor specializa%i în arte di&inatorii- de prezicere a &iitorului- era precedată de o serie de acte

cat'arctice- de purificare. $n di&erse medii filosofice- de pildă în cele pitaoreice- trecerea în

starea de contemplare era precedată de opera%ii de purificare a sufleului prin di&erse ritualuri ori

prin muzică.

@ni%iatorii teoriei cathatarsis!ului au fost profesioni"tii artei retoricii- sofi"tii- cei care

descoperă puterea cu&intelor "i a discursurilor... :unele întristează- altele /ucură- unele

înspăim#ntă- altele dau cura)- altele intoxică "i &ră)esc sufletul cu o persuasiune rea;1H.

$n dialoul 9rat0los- fr. 4Ga!e1HI- Platon &or/e"te despre scopurile medicinii- ale

di&ina%iei- ale stropirilor rituale etc.- ca a&#nd drept menire purificarea sufletului "i a trupului.

(ceastă opera%ie este realizată- fire"tecu asisten%a di&inită%ii. (cest fapt se constituie pentru

Platon într!un /un prile) de su/tile incursiuni etimoloice în lumea atri/utelor zeită%ii. Platon

&or/e"te totodată despre cathatarsis- atunci c#nd are în &edere :izonirea răului din suflet; ori

1H 9f# L'eor'e lădu%escu- op cit .- art. 4urificare- p. 4II.1HI Platon- 9rat0los- în "pere complete- @@- ucure"ti- Editura umanitas- 2GG2.

1G2

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=S%C3%A2nge&action=edit

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Limf%C4%83&action=edit

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Bil%C4%83&action=edit


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=S%C3%A2nge&action=edit

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Limf%C4%83&action=edit





atunci c#nd caracterizează metoda socratică de căutare a ade&ărului5 cea care :purifică sufletul de

opinii false;1HN.

*ensurile cathatarsis!ul- existente în uzul lin&istic o/i"nuit- dar "i în%elesurile filosofice

sunt preluate de (ristotel în 4oetica. 0e re%inut este faptul că (ristotel &or/e"te despre traedie

ca imita%ie- dar "i despre traedie ca purificare- cathatarsis' atunci c#nd &izează scopul imita%iei.

:+raedia e- a"adar- imita%ia unei ac%iuni alese "i întrei- de o oarecare întindere- în rai

împodo/it cu felurite soiuri de podoa/e... imita%ie înc'ipuită de oameni în ac%iune- ci nu

po&estită- "i care st#rne"te mila "i frica- să&#r"e"te cură%irea acestor patimi.;1HH

Prin urmare- alături de mimesis- de reproducere a unei anumite realită%i- arta urmăre"te "i

scopuri de natură sufletească- eneric &or/ind- cat'arctice. (rta produce nu numai o imaine a

unei realită%ii- o asemănare cu natura proprie- ci "i trăiri interioare- tensiuni "i descărcări

emo%ionale- cum am spune noi astăzi- a&#nd "i efecte terapeutice- de stinere a pulsiunilor- deînăl%are- de ele&a%ie sufletească. (ristotel &or/e"te explicit în 4olitica despre anumite feluri de

muzică ce năzuiesc către catharsis "i nu către educa%ie ori relaxare. :*entimentul care ia unele

forme &iolente în unele suflete există mai mult sau mai pu%in în oricine – de pildă- mila "i teama-

la care se adauă entuziasmul. Căci "i emo%ia î"i are &ictimele ei printre oameni8 dar ca rezultat la

c#ntecelor di&ine- îi &edem pe ace"tia – după ce au sim%it influen%a melodiilor care incită sufletul

p#nă la furia di&ină – care se resta/ilesc ca "i cum ar fi ăsit un remediu "i o purificare... to%i

tre/uie într!un anumit fel purifica%i- iar sufletele lor purificate "i înc#ntate. 0oar în acest sens-

melodiile purificatoare le oferă oamenilor o plăcere inocentă.;1HM

5. 'eoria ilu+ionistă

Ui această teorie a artei &ăde"te c#t de acti&e sunt supozi%iile implicite ale

Weltanschauung !ului recesc care distine- cum se "tie- între lumea supralunară "i su/lunară între

lumea esen%elor "i a um/relor- a înc'ipuirii oamenilor. +eoria iluzionistă este o prelunire a

teoriei mimesis!ului- o &ariantă extremă "i neati&ă a ei. 0acă mimesis!ul este o :imaine a ce&a;-

iluzia este o imaine fără fundament- o imaine a :nimicului;. ai precis- arta ca iluzie- ca

fantasmă- se referea- cel pu%in la Platon- la imita%ii necritice- la o depărtare totală de o/iectul

1HN Francis Peters- op# cit#- p. 144.1HH (ristotel- 4oetica- fr. 144M/ 23!2N- ed. cit.1HM (ristotel- 4olitica- ed. cit. fr. 1341a21!2- /32!1342a1I.

1G3



imitat- de modelul &izi/illa o în"elătorie realizată de cele mai multe ori cu inten%ii imorale 1MG.

@luzia trece dincolo de faptul că arta este o imita%ie a unei realită%i secunde- o copie a chpiilor

?fenomenelor,. Ea elimină orice rela%ie între o/iectul sensi/il "i reproducerea formei lui-

propun#nd imaini care nu se reăsesc nici în lumea sensi/ilă- dar nici în lumea intelii/ilă.

+eoria iluzionistă se referă la fic%iuni- la cu&inte "i imaini care nu au referen%ial- care nu

desemnează nici o entitate corporală sau #ndită. $n termenii actuali- teoria iluzionistă a artei se

referă la o/iecte care în principiu nu au un referen%ial.

om în%elee acest lucru după c#te&a lămuriri terminoloice. +eoria iluzionistă se nume"te

"i apatetică- deri&at de la apate ?:iluzie;,. 0acă a&em în &edere că apate este o/%inut prin

prefixarea neati&ă a lui pathos – e&eniment- suferin%ă- emo%ie- atri/ut – atunci iluzia- pentru

&ec'ii reci- însemna ceea ce este static- ceea ce nu posedă un principiu al mi"cării- ce&a ce nu

are &ia%ă. 4athos!ul1M1 recesc se referea la :ceea ce li se înt#mplă corpurilor; "i la :ceea ce li seînt#mplă sufletelor; - în timp ce apate se referea la ceea ce este neafectat de nimic- la năluciri "i

fantasme. Pe scurt- teoria iluzionistă se referă la o /oală a artei – arta ca minciună- ca în"elătorie.

$n contextul artei rece"ti- a lui téchnē - această teorie iluzionistă- se referea la artele

&izuale – la pictură mai ales- la te'nica um/rei "i a perspecti&ei- la crearea iluziei de spa%iu

tridimensional pe o suprafa%ă plană- dar mai ales la artele cu&#ntului- în special la poezie "i

retorică. Cum am arătat- poe%ii nu!"i au loc în cetatea ideală a lui Platon pentru că imainile lor

despre zei sunt false ?nu sunt imita%ii fidele- ci rod al înc'ipuirii lor, "i- prin urmare- aceste

imaini deturnează trăirile sănătoase ale cetă%eanului cuprins în numeroase acti&ită%i ci&ice.

$n esen%ă- în mediul intelectual recesc &ec'i- teoria ilu!ionistă a artei este îndreptată

împotriva retorici1M2- a artei con&inerii prin folosirea me"te"uită a puterii cu&intelor. *ocrate-

dar mai ales Platon "i (ristotel au considerat că această artă este o minciună- o per&ertire cu /ună

"tiin%ă ?cu téchnē , a mesa)ului cu&intelor. *ofistica este în concep%ia lor o di/ăcie &er/ală

nedemnă de a fi numită "tiin%ă- o artă per&ersă care produce mult rău în cetate. ("a se explică de

ce întreaa operă filosofică a lui Platon "i (ristotel este îndreptată împotri&a sofisticii. Ei credeau

că sofi"tii- prin proceduri iluzioniste- &or să su/stituie "tiin%ei opinia- părerea su/iecti&ă- ar/itrară

1MG @deile de /ază ale teoriei iluzioniste a artei sunt exprimate de Platon în dialoul (epublica- în special în fr. MHa!IGG/.1M1 Francis Peters- op# cit#- pp. 3H!3M8 pp. 21N!221.1M2 0espre pozi%ia retoricii în lumea reacă &ec'e- despre principalii ei reprezentan%i- despre conflictul acestora cu*ocrate- Platon "i (ristotel- despre contri/u%ia sofi"tilor la modelarea &alorilor europene – toleran%ă- relati&ism-democra%ie etc.- se poate citi o excep%ionala lucrare5 9.R.C. Lutrie-*ofi,tii- ucure"ti- Editura umanitas- 1MMM.

1G4



"i- prin urmare- ac%iunile nefaste ale lor tre/uie com/ătute. $n acest context polemic- se

ela/orează "i teoria iluzionistă a artei.

Există "i un sement relati& acceptat al acestei teorii mai ales atunci c#nd se &or/ea în

mediile intelectuale rece"ti despre teatru "i traedie. +eatrul era considerat prin excelen%ă o artă

a iluziei- a ino&a%iei scenice "i lexicale- fapt acceptat "i de (ristotel. :...în domeniul artei cel ce

re"e"te în mod &oit este prefera/il celui care re"e"te în mod in&oluntar.; 1M3 Prin urmare-

depărtarea de realitate nu este- în anumite contexte artistice- neapărat un rău. (ristotel arată că

arta ?în contextul de fa%ă- teoria iluzionistă, se referă nu numai la mimesis- ci "i la capacitatea

omului de a produce realită%i din imaina%ie1M4.

+eoria iluzionistă nu a fost la mare pre% în lumea reacă &ec'e- întruc#t- pentru ei- iluzia

este un însemn al /olii artei "i- prin urmare- a sufletului. Proramul #ndirii rece"ti – un proram

antisofist- al o/sesiei fiin%ei "i căutării în lume a ordinii "i armoniei- a dreptei măsuri în culti&area&irtu%ilor etc.- nu putea pri&i cu simpatie dimensiunea iluzorie a artei. Ae reamintim că eidolon-

:imainea;- are "i leătură cu :irealitatea;- cu :minciuna;- fiind apropiată ca sens de phantasma-

:&iziune- &is sau fantomă;. ai ales că teoria iluzionistă a artei se corelează cu ideea de )oc

ratuit "i de plăcere urmărită pentru ea însă"i. =r- în lumea &ec'e a recilor ideea de plăcere este

un corelati& al &irtu%ii. Ea este #ndită împreună cu &irtutea. Culti&area plăcerii pentru ea însă"i

era acceptată doar în cadrul cunoa"terii speculati&e- a exercitării păr%ii ra%ionale a sufletului-

&irtutea cea mai de pre% a filosofului rec.

$n concluzie- cu referin%ă la cele trei perspecti&e distincte asupra artei- tre/uie spus că

teoria mimesis!ului s!a /ucurat de cea mai lară audien%ă. (cest fapt se explică prin două cauze.

$n primul r#nd- pentru că teoria catarsis!ului "i teoria apatetică sunt &ariante

complementare ale mimesis!ului- mai precis extinderi- într!un sens sau altul- ale acestei idei. *ă

nu uităm că în spatele téchnē !ului recesc se află sufletul. Prin urmare- imita%ia este o

caracteristică de profunzime a sufletului "i ea se află la :purtător; toată &ia%a. 0e latura imitati&ă

a sufletului este leată ideea de educa%ie la toate treptele de &#rstă. (rta îndepline"te "i ea- cum

am mai spus- roluri paideice- fiind resim%ită ca plăcere în sufletul omului. (cest fapt este su/liniat

"i de (ristotel atunci c#nd &or/e"te despre traedie. :$n eneral &or/ind- două sunt cauzele ce par 1M3 (ristotel- 6tica <icomahică- fr. 114G/2- ed. cit.- p. 13M.1M4 Este &or/a despre sensurile pe care &ec'ii reci le atri/uiau cu&#ntului phantasia- imaina%ie- reprezentare-impresie. :Platon desemnează prin termenul phantasia- o com/ina%ie între )udecată "i percep%ie ?Theait#KUd , Pentru(ristotel imaina%ia ? phantasia, este un intermediar între percep%ie ?aisthesis, "i #ndire ?noesis,... Ea este o mi"carea sufletului cauzată de senza%ie- un proces ce prezintă o imaine care poate să persiste "i după ce procesul de percepere s!a înc'eiat.; ?9f# Francis Peters- op# cit#- p. 222,

1G



a fi dat na"tere poeziei- am#ndouă cauze fire"ti. 7nul e darul înnăscut al imita%iei ?s.n.,- sădit în

om din &remea copilăriei ?lucru care!l "i deose/e"te de restul &ie%uitoarelor- dintre toate el fiind

cel mai priceput să imite "i cele dint#i cuno"tin%e &enindu!i pe calea imita%iei,- iar plăcerea pe

care o dau imita%iile e "i ea resim%ită de to%i. Că!i a"a o do&edesc faptele. Sucruri pe care în natură

nu le putem pri&i fără sc#r/ă – cum ar fi înfă%i"area fiarelor celor mai dezustătoare "i ale

mor%ilor – înc'ipuite cu oric#t de mare fidelitate ne umplu de desfătare. Explica%ia- "i de data

aceasta- mi se pare a sta în plăcerea deose/ită pe care o dă cunoa"terea nu numai în%elep%ilor- dar

"i oamenilor de r#nd8 at#t doar că ace"tia se împărtă"esc din ea mai pu%in. 0e aceea se /ucură cei

ce pri&esc o plăsmuire5 pentru că au prile)ul să în&e%e pri&ind "i să!"i dea seama de fiece lucru-

/unăoară că cutare înfă%i"ează pe cutare... 0arul imita%iei fiind prin urmare în firea fiecăruia- "i la

fel "i darul armoniei "i al ritmului... cei dintru început înzestra%i pentru a"a ce&a- desă&#r"indu!"i

pu%in c#te pu%in impro&iza%iile- au dat na"tere poeziei.;1M $n al doilea r#nd- suprema%ia teoriei mimesis!ului se explică "i prin orientarea prenant

realistă a artei rece"ti. :(rta reacă este atentă la realitatea imediată- directă- – nu se lasă sedusă

de tenta%ia suestiei- a unui mai îndepărtat sens transcendent- sim/olic- esoteric- mistic. Au

cedează mi)loacelor care ac%ionează mai mult asupra sensi/ilită%ii dec#t asupra ra%iunii. =mul

rec "i arta se &or certitudini – "i certitudinile le dau forma- ec'ili/rul- armonia- raporturile

loice. Este o artă care – în expresia ei perfectă- cea a clasicismului – reproduce natura a"a cum

se &ede- dar totu"i corect#nd!o- amelior#nd!o potri&it normelor #ndirii8 o artă care- fondată pe

ade&ărul exact al aparen%elor- le supune reulilor celor mai su/tile ale #ndirii ra%ionale.;1MI

+eoria mimesis!ului în artă a fost dominantă în lumea reacă- dar "i în lumea europeană

timp de secole- pentru că ea permitea o serie întreaă de a)ustări te'nice care să sporească

fidelitatea sau &erosimilitatea imita%iei fa%ă de model. +rmonia- ec'ili/rul contrastelor- simetria-

coresponden%a de elemente într!un ansam/lu "i propor-ia' dimensionarea elementelor în anumite

raporturi matematice- toate aceste elemente ce %in de subiectivitatea artistului ,i descoperite de

practicile artistice rece"ti sunt nu numai admise- ci c'iar stimulate de con&inerea că arta este

mimesis. $n alte cu&inte- con&inerea că arta este mimesis i!a stimulat pe arti"tii reci să caute

formule su/iecti&e de exprimare artistică- astfel înc#t făptuirile lor- în raport cu modelul- să fie c#t

mai fidele. (stfel- s!a născut "i cele/ra statuie a lui Polictet- în secolul @ î..- 9anonul - cum

1M (ristotel- 4oetica' ed. cit.- fr. 144H/H!2G.1MI 9f# =&idiu 0rim/a- $storia culturii ,i civili!a-iei ucure"ti- Editura *aeculum- 2GG3- pp.12N!12N.

1GI



spune Pliniu cel ătr#n- :în care caută reulile artei la care să ne raportăm ca la o ade&ărată lee.

Ui este considerat unicul om care a întrupat într!o operă de artă arta însă"i;1MN.

I. n&elesuri ale *rumosului în estetica grecească


$n mentalitatea europeană actuală orice discu%ie despre artă este leată de frumos- c'iar "i

atunci c#nd este neat. (ceastă sc'emă mintală ?unitatea între artă "i frumos, î"i are oriinea-

între altele- "i în proramul teoretic pe care aumarten l!a fixat esteticii5 in&estiarea naturii

artelor frumoase. =r- este limpede acum- după ce am analizat în%elesurile "i pozi%ia artei în lumea

culturii &ec'i rece"ti- că această sc'emă de #ndire nu există în Weltanschauung !ul recesc.

Paradoxal- în condi%iile în care ideea de cosmos- de unitate a lumii- a modelat fundamental

cadrele de #ndire &ec'i rece"ti- iar reliia- "tiin%a- arta "i filosofia erau percepute ca fa%etecomplementare ce alcătuiesc întregul reprezentărilor omene"ti despre lume. Cu alte cu&inte- cu

reu am putea sus%ine că arta "i frumosul nu sunt într!o unitate- din moment ce ideea de cosmos

adună lumea într!un principiu unitar- cel al sufletului ?di&in "i uman,.

0esiur- la ni&el ontoloic toate sunt una "i una sunt toate. Aumai că- pentru omul rec

arta ,i frumosul nu sunt concepte corelative . Cu alte cu&inte- atunci c#nd intelectualii &remii

doreau să pună în lumină sensurile artei nu se refereau- a"a cum procedăm noi astăzi- la frumos

"i- in&ers#nd rolurile- c#nd &or/eau despre frumos nu se #ndeau- în mod necesar - la artă.

(rta "i frumosul era #ndite ca entită%ii independente din punct de &edere conceptual- într!

un triplu sens5

$n primul r#nd- în%elesurile artei "i frumosului puteau fi sta/ilitate independent. 0efini%ia

unui concept nu se intersecta cu defini%ia celuilalt. (rta este téchnē - mod de a fi în lume al omului

ca demiur- ca producător de artefacte "i este definită- am remarcat- plec#nd de la &er/ul a face-

în timp ce frumosul- cum &or remarca- este definit plec#ndu!se de la eros- de la draoste- iu/ire-

ori de la &alorile circumscrise /inelui ?cunoa"terii practice,.

$n al doilea r#nd- arta "i frumosul- în calitate de concepte independente- desemnau entită%i

distincte ale lumii. (rta ca téchnē se referă deopotri&ă la produsele omului- la facultatea-

capacitatea omului de a făptui "i- totodată- la o anumită formă de cunoa"tere ? poietică,- în &reme ce

frumosul este o ipostază a di&inită%ii "i- prin analoie- o ipostază a sufletului omului în

1MN +pud 7m/erto Eco- op# cit#- p. N.

1GN



interalitatea sa – sufletul ca 7nu. +otodată- spre deose/ire de artă- frumosul este un o/iect al

cunoa"terii teoretice- speculati&e.

$n al treilea r#nd- arta "i frumosul apar%in enurilor distincte de realitate. (rta se referă la

lumea sensi/ilă- la morphe- la formele sensi/ile ale lumii- în &reme ce frumosul se referă la eidos-

la formele realită%ii intelii/ile. (lături de ine "i (de&ăr- Frumosul desemnează ceea ce este

uni&ersal- adică ceea ce se aplică la toate fenomenele naturale ale lumii "i- totodată- întreii clase

de acte "i comportamente umane.

$n consecin%ă- arta "i frumosul nu erau #ndite în cupluri de contrarii de tipul5 finit!infinit-

cauză!efect- relati&!a/solut- o/iect!su/iect- ade&ăr!eroare etc.

$n lumea reacă- frumosul este un concept corelati& al /inelui8 acesta este #ndit- definit "i

în%eles împreună cu /inele1MH. *emantica celor două concepte se întrepătrunde – frumosul este o

specie a /inelui- după care /inele este o specie a frumosului. Ele se unifică în tipul de personalitateumană culti&ată de recitate5 FaloFagathia. $n om- frumosul ?Falos, "i /inele ?agathon, sunt într!o

unitate &ie "i indestructi/ilă. (ceste idei care &in din mentalitatea populară- cea care leaă

frumuse%ea de /unătate- a fost prelucrată conceptual de către filosofi "i poate fi exprimată extrem

de simplu5 omul care %inte"te frumosul- cel care!l culti&ă constant în sufletul lui &a a)une ine&ita/il

"i la /ine. @ar împreună- dau con%inut ade&ărului.

0ar- din faptul că arta "i frumosul nu sunt concepte corelati&e- nu putem deduce că &ec'ii

reci nu le #ndeau împreună. Ele erau #ndite ,i împreună- dar nu în mod necesar . 0acă a&em în

&edere- Weltanschauung !ul &ec'i recesc dominat de ideea de cosmos- ordine "i armonie- atunci

&om &or/i- desiur- despre unitatea celor două concepte. Frumosul- în calitatea lui de predicat

uni&ersal- se aplică ,i la artă- prin urmare- putem &or/i necontradictoriu despre unitatea între artă "i

frumos- inclusi& despre ideea de arte frumoase.

Folosirea acestor distinc%ii se impune tuturor celor care &or să în%eleaă mesa)ul oriinal al

#ndirii estetice rece"ti- cu alte cu&inte celor care &or să în%eleaă estetica recească în proprii

termeni. Prin urmare- li/ertatea noastră de a opera cu nume "i defini%ii este limitată de tradi%ia

folosirii cu&intelor. 7n export al propriilor pre)udecă%i în lumea intelectuală reacă ar fi nu numai

1MH ezi nota lui (ndrei Cornea- în Plotin- "pere' @- ucure"ti- Editura umanitas- 2GG3- p. 1IG5 :Au tre/uie uitat căîn reacă- mai cu seamă în reaca elenistică- Falon înseamnă nu numai :frumos;- în sens propriu- dar "i :/un; din punct de &edere moral- ori :&aloros;. $n traducerea reacă a ec'iului +estament ?*eptuaginta, c#nd 0umnezeudeclara lumea pe care tocmai o crease :/ună; ?thob în lim/a e/raică,- formula utilizată de traducători este Falos – literar :frumos;.

1GH



un act neleitim din punct de &edere teoretic- dar "i o do&adă de inoran%ă metodoloică "i

"tiin%ifică- de amatorism "i lipsă de profesionalism.

3. #ensuri etimologice

Malos "i Falon erau cu&intele folosite de reci pentru a denumi frumuse%ea. $n lim/a latină-

pulcher - pulchra- pulchrum' dar "i honestus denumeau at#t o/iectul frumos- c#t "i proprietatea de

a fi frumos în enere. Lrecii- c#nd a&eau în &edere o/iectul frumos- foloseau ad)ecti&ul

su/stanti&izat tN Falon- în &reme ce pentru frumuse%e- frumos- foloseau Fallos1MM. 4ulchrum-

&arianta latină a frumosului a fost în uz p#nă în ena"tere- c#nd o fost înlocuit cu bellum

?diminuti&ul de la bonum- /un, "i care a dat beau- la francezi- bello- la italieni "i spanioli-

beautiful - la enlezi. 4ulchrum acoperea ideea de frumos din dez/aterile sa&ante ale E&ului

ediu latin- cu&#nt total rupt de mentalitatea populară- &ulară a frumosului. Sim/a ermană areun cu&#nt propriu pentru frumos- schVn- iar pentru frumuse%e- *chVnheit . Ciudat- în lim/a rom#nă

a trecut &arianta latină a lui formosus- care însemna deopotri&ă :formă; "i :frumos;- e&entual

frumuse%ea ca formă- "i nu Fallos- în condi%iile în care cultura reacă a dominat &reme de secole

spa%iul nostru de spiritualitate.

@n&estia%iile filosofilor reci asupra frumosului au plecat- fire"te- de la reprezentările

populare ale lui- de la practica de &ia%ă "i lin&istică a oamenilor o/i"nui%i- de la sensi/ilitatea

acestora- dar "i de la constatările lor de /un sim%. (ceste in&estia%ii au fost stimulate de cel pu%in

două cauze5 experien%a de &ia%ă a comunită%ii rece"ti "i faptul că extensiunea termenului de

frumos era atotcuprinzătoare.

0in experien%a de &ia%ă se putea constata că oamenii înzestra%i cu darul frumuse%ii fizice

iz/utesc mai /ine dec#t to%i în &ia%ă. :$n &reme ce un om &#n)os- tre/uie să se opintească de!a

/inelea ca să o/%ină cele dorite- un &iteaz să înfrunte pericolele- un în%elept să "tie să &or/ească-

frumosul c'iar nefăc#nd nimic do/#nde"te tot ce!i dore"te inima.; 2GG @deea că oamenii caută în

exclusi&itate compania oamenilor frumo"i era pentru omul rec ce&a ce %ine de domeniul

1MM 0istinc%iile în cauză nu sunt doar terminoloice- ci de în%eles- conceptuale. *ensul conceptului :frumos; seconfunda la reci cu ideea de :desă&#r"it;. : Malos este re"it interpretat prin frumos. Pro/a/il ne!am putea apropiamai mult de în%elesul cu&#ntului prin 0esă&#r"it sau 0esă&#r"ire- căci acestea pot fi folosite în ma)oritatea sensurilor pe care le a&eau cu&intele rece"ti. Este o eroare să spunem că Frumosul "i inele erau pentru reci unul "i acela"ilucru... 0esă&#r"irea includea automat superlati&ul- întruc#t ceea ce e desă&#r"it tre/uie să corespundă scopului său "i prin asta este /un... 0esă&#r"irea putea fi aloarea fundamentală- prin care toate celelalte alori putea fi măsurate.;?9f# 9.R.C. Lutrie- op# cit#- p. 14G,2GG Benofon- 8anchetul - în +mintiri despre *ocrate- C'i"inău- Editura iperTon- 1MMG- p. 1MM.

1GM



e&iden%ei2G1. $n plan filosofic- &om o/ser&a că toate de!baterile pri&itoare la frumos au ca punct

de plecare experien%a primordială a omului "i anume atrac-ia exercitată asupra noastră de către

oamenii frumo"i "i dorin-a noastră de a le sta în prea)mă- de a!i poseda ori de a!i iu/i.

(poi- cum spuneam- extensiunea termenului :frumos; în lim/a reacă &ec'e era

maximală. El cuprindea- într!o anumită ierar'ie a pre%uirilor- totalitatea o/iectelor frumoase-

naturale ori create de om- dar "i mul%imea de comportamente umane frumoase- inclusi&

a/strac%iile- cuno"tin%ele. (ceastă idee de ierar'ie a entită%ilor ce cad toate su/ inciden%a

frumosului- a fost impusă- în cultura filosofică reacă "i apoi europeană- de către Platon.

Fundamentul acestei ierar'ii este- fire"te- dat de experien%a umană fundamentală – trăirea

înt#lnirii cu un corp frumos – ca apoi- pe această /ază- să se producă :trezirea; sufletului doritor-

după parcurerea unor trepte ini%iatice- să do/#ndească frumosul în întreaa lui desă&#r"ire.

4. 'eorii ale frumosului

*pre deose/ire de alte culturi- cultura reacă &ec'e poate fi particularizată prin o/sesia pe

care ar manifesta!o pentru in&estia%ia sistematică- "tiin%ifică a marilor domenii de existen%ă a

lumii. (ceastă in&estia%ie începe în secolul al @!lea î..- odată cu +'ales "i continuă p#nă în

secolul al @!lea d..- respecti& p#nă c#nd paradima reacă de #ndire este înlocuită cu

paradima cre"tină. (cest moment al dispari%iei &ec'ii culturi rece"ti este datat în @!lea d..-

pentru că acum împăratul /izantin @ustinian a desfiin%at ultima "coală de filosofie recească

?neoplatonică,.

0ar ce înseamnă in&estia%ie "tiin%ifică- teoretică> $n primul r#nd- înseamnă o cercetare

care acti&ează principalul mi)loc de cunoa"tere pe care!l are omul la îndem#nă5 ra%ionarea- adică

mo/ilizarea capacită%ii min%ii noastre de a produce cuno"tin%e din prelucrarea datelor sim%urilor

sau de a deri&a noi cuno"tin%e din cuno"tin%e mai &ec'i. 0ouă au fost mi)loacele ra%ionale pe care

le!au mo/ilizat cu precădere &ec'ii reci pentru a in&estia "i explica lumea5 defini%ia "i teoria.

Prin defini%ie se surprinde esen%a unui lucru- adică caracteristicile ?proprietă%ile, lui in&ariante-

intransforma/ile în timp- enerale "i necesare- ceea ce răm#ne nesc'im/at "i identic cu sine. =r-

2G1 C#nd cine&a i!a pus lui (ristotel între/area5 :0e ce ne pierdem a"a de mult timp cu oamenii frumo"i>;- el ar firăspuns5 :(sta!i între/are de om or/;. ?ezi 0ioene Saertios- .espre vie-ile ,i doctrinele filosofilor - ucure"ti-Editura (cademiei- 1MI3- p. 2I2. +ot aici- 0iaone Saertios consemnează "i răspunsurile la între/area5 :Ce estefrumuse%ea>;. :Frumuse%ea- declara el ?(ristotel- n.n., este un spri)in mai /un dec#t orice scrisoare de recomandare...frumuse%ea este dar al zeilor8 *ocrate- o domnie de scurtă durată8 Platon- o superioritate fa%ă de natură8 +'eofrast- oîn"elăciune mută8 +'eocritos- o pedeapsă de filde"8 iar Carneades- o domnie fără paznici.;

11G



defini%ia este o )udecată care poate fi premisă sau concluzie într!un ra%ionament "i- prin urmare-

prin defini%ie desc'idem drumul către teorie.

Prin defini%ie "tim ce este un lucru. Ea încercuie"te notele caracteristice într!o unitate. Prin

teorie- ca ansam/lu de defini%ii- reuli "i ra%ionamente- aflăm de ce un anumit lucru este a"a "i nu

altfel- "i totodată- dacă îndepline"te- într!un ansam/lu- un anumit scop. $n rezumat- aceste

elemente- împreună- formează o explica-ie sistematică. Utim ce este- de ce este "i ce scop

îndepline"te un anumit lucru. 0esiur- în lumea intelectuală recească lucrurile nu sunt at#t de

simple. +eoriile nu sunt exprimate în lim/a)e specializate- ci în lim/a)ul natural. =r- se "tie-

cu&intele din lim/a)ul natural- o/i"nuit- sunt polisemantice. $n )urul lor ra&itează multiple

în%elesuri- ceea ce conduce "i la neclaritate- la am/iuită%i coniti&e- dar "i la o /oă%ie de

suestii. ai mult dec#t at#t- procedeul de a apela la nara%iuni mitoloice sau la aleorii în

scrierile filosofice era o practică curentă2G2. *pre deose/ire de artă care a&ea un statut am/iuu – era cunoa"tere- dar nu "tiin%ă precum

specula%ia teoretică- episteme- cunoa"tere exactă "i ade&ărată – "i care nu a primit explica%ii-

frumosul /eneficiază de alt tratament. :Platon nu poate da socoteala de fenomenul de arta. Exista

o "tiin%ă de tip o/i"nuit- prin cunoa"terea exactă a lucrurilor- exista una de tip mai ridicat- prin

cunoa"terea lor în @dee- adică o cunoa"tere nu doar exactă- ci "i ade&ărată. =pera de artă nu e

făcută nici din ade&ăruri de exactitate- nici din ade&ăruri de id^e. Frumosul poate fi explicat- arta

nu.;2G3

("adar- pentru &ec'ii reci despre frumos se putea &or/i în termeni de defini%ii "i teorii-

deci în termeni de cunoa"tere teoretică. 0esiur că în această cateorie de cunoa"tere intra "i

/inele "i ade&ărul. 0espre artă recii &or/eau- cum am remarcat- în spa%iul cunoa"terii poietice-

care era totu"i o cunoa"tere inferioară. (sta nu înseamnă că noi nu putem &or/i despre teorii "i în

orizontul artei. Aumai că tre/uie să fim con"tien%i de un lucru elementar5 atunci c#nd anali!ăm

tipuri distincte de cunoa"tere- ne plasăm tot în planul cunoa"terii teoretice. $n%eleerea artei- a

cunoa"terii poietice etc. se face- nici nu s!ar putea altfel- respect#nd standardele "i procedurile

cunoa"terii teoretice.

e&enind- cu toate că mul%i esteticieni fac diferen%a- firească pentru un stadiu matur de

cunoa"tere "tiin%ifică- între defini%ie "i teorie- în lumea intelectuală recească această distinc%ie nu

2G2 $n filosofia lui Platon- mitul prin puterile lui de suestie- nu de pu%ine ori- %ine loc de teorie- de explica%ie"tiin%ifică. ?ezi Cristian ădili%ă- Aiturile în filosofia lui 4laton' ucure"ti- Editura umanitas- 1MMI.,2G3 Constantin Aoica- $nterpretare la $on- în Platon- "pere' ed. cit.- p. 132.

111



este func%ională. 0efini%ia poate fi &ăzută "i ca o teorie implicită- în timp ce o teorie com/ină

înlăn%uiri de concepte- mituri- defini%ii- proceduri stilistice "i c'iar retorice.

$nainte de a trece la o prezentare sumară a teoriilor despre frumos- se impune încă o

precizare. 0iscu%iile despre frumos sunt în lumea reacă &ec'e- ca "i în cazul artei- dez/ateri

despre suflet- despre natura sufletului "i despre facultă%ile sale.

0acă în orizontul artei- referin%ele pri&esc sufletul în calitatea lui de modelator al lumii-

altfel spus- capacitatea lui de a face- de a realiza /unuri- în cazul frumosului- referin%ele pri&esc

facultatea de a dori a sufletului. Prima facultate %ine de cunoa"terea poietică8 cea de!a doua de

cunoa"terea teoretică- de contemplare.

Cu alte cu&inte- frumosul este dat totdeauna în facultatea de a dori- într!o trăire

personală ?o experien%ă personală, – este &or/a despre experien%a fundamentală a omului- cea

leată de eros – în &reme ce cunoa,terea teoretică a frumosului ?lămurirea naturii "i a structuriisale, se realizează prin #ndire ra%ională- prin specula%ie. Frumosul are- a"adar- o du/lă natură. Pe

de o parte- el este o trăire personală' legată intim de eros- ce&a incomunica/il &er/al- o trăire ce

poate fi doar relatată "i în%eleasă prin empatie- un fenomen apar%in#nd lumii sensi/ile- iar pe de

altă parte- frumosul este o proprietate a di&inită%ii- un nume al di&inului c'iar- o formă

intelii/ilă- ?eidos,- un uni&ersal aflat în sufletul nostru "i- prin urmare- ce&a ce poate fi cunoscut

prin contempla%ie. Frumosul- prin caracteristicile sale duale – de a fi în acela"i timp sensi/il "i

intelii/il – unifică lumea su/lunară "i cea supralunară- lumea omenească cu lumea di&ină.

a) *rumosul ca armonie9 teoria armonică sau -area 'eorie

Cum mai spuneam- în mentalitatea omului rec- lumea naturală este o lume dominată de

ordine- armonie "i frumuse%e. Au înt#mplător- între alte accep%ii- cosmosul însemna în lim/a

reacă &ec'e "i podoabă' ornament . +radi%ia doxorafică recească aminte"te de faptul că

uni&ersul a fost numit cosmos- adică armonie- de către Pitaora- cel care a creat "i termenul de

filosofie- respecti& cea mai influentă teorie estetică din cultura europeană. :(r fi arument ca

teoria aceasta să fie numită Aarea Teorie. Căci nu numai în istoria esteticii- ci "i!n istoria întreii

culturi europene există pu%ine teorii at#t de dura/ile "i!ndeo/"te recunoscute. Ui tot a"a- sunt

pu%ine teorii cu o sferă at#t de lară- domin#nd imensul domeniu al întreului frumos.;2G4

2G4 9ladTslaK +atarDieKicz- $storia celor ,ase no-iuni' ed. cit.- p. 1H3.

112



Aarea Teorie nu este numai o teorie estetică. Cum remarcă "i 7m/erto Eco 2G- Pitaora

este cel care adună :într!un sinur nod cosmoloia- matematica- "tiin%ele naturale "i estetica.

Pitaora k... este primul care a sus%inut că principiul tuturor lucrurilor este numărul ... =dată cu

Pitaora ia na"tere o &iziune estetico!matematică asupra uni&ersului5 toate lucrurile există pentru

că ele reflectă o ordine8 "i sunt ordonate pentru că prin ele se manifestă lei matematice- care

reprezintă condi%ia "i a existen%ei "i a Frumuse%ii totodată;2GI.

Aarea Teorie ilustrează poate cel mai /ine o/sesia pentru unitate a tuturor formelor de

existen%ă- cum spuneam- piesa de rezisten%ă a Weltanschauung !ului &ec'ilor reci. (ceastă

o/sesie a unită%ii contrariilor apare explicit în &iziunea pitaoreică asupra lumii. 0ioene Saertios

este cel care surprinde acest fapt în cu&inte de&enite cele/re5 :Principiul tuturor lucrurilor este

unitatea- iar din această unitate pro&ine doimea nedefinită- ser&ind ca suport material unită%ii care

este cauza. 0in unitate "i din doimea nedefinită se tra numerele- din numere punctele- din puncteliniile- din linii fiurile plane- din fiurile plane fiurile solide- din fiurile solide corpurile

sensi/ile ale căror elemente sunt patru la număr5 focul- apa- păm#ntul "i aerul. (cestea se

transformă "i trec pe r#nd prin toate lucrurile. (stfel se na"te din ele 7ni&ersul ? Mosmos,

însufle%it- înzestrat cu ra%iune- sferic "i cuprinz#nd la mi)loc păm#ntul.;2GN

Aarea Teorie nu este o teorie în sensul actual al cu&#ntului- adică un ansam/lu coerent de

enun%uri deri&ate dintr!un principiu unitar. Ea dă mai dera/ă anumite suestii pri&ind ce este "i

cum este frumosul cu a)utorul unor cu&inte fundamentale5 număr' ordine' raporturi matematice'

propor-ie' simetrie' euritmie "i- în sf#r"it- armonie. Aarea Teorie li&rează- pe de o parte- "i

defini%ii ale frumosului ?frumosul armonie sau frumosul simetrie- reularitate în dispunerea

păr%ilor,- dar "i explica%ii prind natura sa. :Conform tradi%iei pitaoreice ?o atare concep%ie fiind

transmisă mai departe E&ului ediu prin oet'ius,- at#t sufletul- c#t "i corpul omenesc sunt

supuse acelora"i lei care u&ernează "i fenomenele muzicale8 acelea"i propor%ii se reăsesc "i în

armonia cosmosului- astfel înc#t micro "i macrocosmosul ?lumea în care trăim "i uni&ersul între,

apar leate printr!o unică reulă- care este de ordin matematic "i estetic totodată. (ceastă reulă

se manifestă prin muzica uni&ersului5 e &or/a de ama muzicală produsă de planetele k... care

prin rotirea lor în )urul Păm#ntului cel nemi"cat- produc c#te un sunet aparte fiecare... din

2G ezi 7m/erto Eco- $storia frumuse-ii- cap. @@@- ed. cit.- pp. I1!MN- capitol ce prezintă "i o interesantă istorie a arii+eorii de la Pitaora p#nă în secolul al B@@@!lea- la Edmund urDe- principalul teoretician care a neat ideea că propor%ia ar fi criteriul exclusi& al frumuse%ii.2GI $bidem- p. I1.2GN /ilosofia greacă p)nă la 4laton' ed. cit.- @@- Partea a doua- p. 2N.

113



înemănarea acestor sunete se na"te o prea sua&ă muzică pe care noi nu o putem în%elee pentru

că sim%urile noastre nu sunt în măsură să le perceapă.;2GH

Prin urmare- Aarea Teorie este o conexiune de concepte ale căror în%elesuri se luminează

reciproc. (xul central al acestei teorii îl de%ine- fără îndoială- ideea de armonie- un concept cu

multiple sensuri "i reu de fixat într!o defini%ie.

$n primul r#nd- armonia era considerată o proprietate obiectivă- intrinsecă a lucrurilor. Cu

alte cu&inte- armonia "i propor%ia corectă %in de structura lăuntrică a o/iectelor- de ec'ili/rul

interior al lor. (poi- armonia însemna regularitatea "i ordinea de dispunere a lucrurilor. :+eoria

pitaoreică merea c'iar mai departe "i sus%inea... că armonia e o dispozi%ie matematică

numerică- dependentă de număr - măsură "i propor-ie#;2GM

0ar- armonia- c'iar etimoloic &or/ind- înseamnă îmbinare de contrarii21G- idee su/liniată

mai ales de P'ilolaos211- un cele/ru reprezentant al pitaorismului. :(rmonia se na"te exclusi&din contrarii5 căci armonia este o unitate a elementelor ce rezultă din multiple com/inări "i un

consens al sensurilor di&erente.;212

(rmonia reprezintă- a"adar- un ec'ili/ru între contraste- între entită%i opuse "i aflate într!

un conflict în care fiecare entitate o neutralizează pe cealaltă- ener#nd astfel simetrie. Fiind

&or/a despre un principiu cu extensie cosmică- armonia înseamnă dedu/larea oricărei entită%i

unice în contrarii care se neutralizează reciproc- inclusi& a sufletului.

Cu a)utorul armoniei- putem detecta prezen%a frumosului oriunde se află. $n muzică- prin

sta/ilirea unor propor%ii aritmetice între sunet "i lunimea corzii. $n artele &izuale- formele

frumoase erau detectate în raportul propor-ional al păr-ilor "i în respectarea simetriei. :+oate

păr%ile corpului tre/uie să se adapteze unele la altele- după un raport propor%ional în sens

eometric5 ( se raportează la tot a"a cum se raportează la C... itru&iu &a indica propor%iile

corporale )uste prin frac%ii raportate la întreaa siluetă5 fa%a &a tre/uie să fie 1O1G din înăl%imea

totală- capul 1OH din corp- "i tot a"a &a proceda cu lunimea toracelui "i cu toate celelalte.;213

$n ciuda unei influen%e dominatoare a Aarii Teorii în spa%iul recesc – dialoul lui Platon

Timaios este o aplicare a matematismului pitaoreic la întreul uni&ers – "i în spa%iul culturii

2GH 7m/erto Eco- op# cit#- p. H2.2GM 9ladTslaK +atarDieKicz- $storia esteticii- &ol. @- p. 12N.21G ezi Franscis Peters- op# cit#- p. 113.211 0espre &ia%a "i în&ă%ătura lui P'ilolaos- inclusi& framentele de operă- &ezi /ilosofia greacă p)nă la 4laton' ed.cit.- @@- Partea a doua- pp. NG!1MN.212 $bidem- p. MG.213 7m/etro Eco- op# cit#- p. N4.

114



europene214- ideea de armonie a fost contestată- de pe platforma ideii de nemurire a sufletului- de

către Platon "i (ristotel "i- mai t#rziu- de către Plotin- cel care propune o &iziune nouă asupra

frumosului.

Platon în dialoul 4haidon- prin &ocea lui *ocrate- critică teoria pitaoreică a sufletului ca

armonie- exprimată de *imias21. El consideră că sufletul este o armonie ce constă în ec'ili/rul

tuturor caracteristicilor trupului8 sufletul este ce&a compus din elemente contradictorii- aflate în

armonie "i- prin urmare- moare odată cu trupul tot a"a cum armonia unei lire dispare odată cu

distruerea ei. =r- *ocrate nu poate accepta teoria sufletului!armonie- pentru că ar fi tre/uit să

admită că sufletul di&in este muritor. Pentru aceasta- *ocrate mo/ilizează un arsenal teoretic

impresionant- arument#nd că sufletul este necompus "i simplu- de oriine di&ină "i- prin urmare-

nemuritor. *ufletul identificat de către Platon cu #ndirea nu poate să ai/ă determina%ii

?proprietă%i, similare lucrurilor compuse "i pieritoare21I. El este opusul lucrurilor. Ui (ristotel seîmpotri&e"te teoriei sufletului ca armonie- arument#nd că ideea unirii corpului cu sufletul p#nă

la indistinc%ie- nu este con&inătoare din punct de &edere loic21N.

Plotin- la sf#r"itul (ntic'ită%ii ?sec. @@@ d..,- ultimul mare filosof pă#n- fără să nee total

Aarea Teorie- afirmă că frumuse%ea lucrurilor nu sur&ine numai din armonie- din consensul-

acordul păr%ilor contradictorii. Sumina- stelele aurul etc.- sus%ine Plotin- nu sunt compuse "i totu"i

noi spunem despre ele că sunt frumoase21H. Frumuse%ea lucrurilor pro&ine din unitatea "i

indi&idualitatea lor care este ireducti/ilă la păr%i componente- din ceea ce Plotin nume"te

:sufletul; lucrurilor.

(ceastă &iziune dualistă asupra frumosului – frumosul ca armonie a păr%ilor &ersus

frumosul ca expresie a unită%ii- ca strălucire- lumină- a dominat cultura europeană p#nă în

ena"tere. ("adar- ideea lui Plotin- frumosul ca strălucire' a fecundat #ndirea medie&ală8 ea a214 ezi atila L'iDa- /ilosofia ,i mistica numărului- ucure"ti- Editura 7ni&ers Enciclopedic- 1MMH- în mod specialcapitolele- –@@- pp. 4N!M4.21 :Părerea noastră despre suflet este următoarea5 întruc#t trupul este încordat "i %inut în ec'ili/ru prin căldură- fri-secăciune- umezeală "i altele la fel- sufletul nu!i altce&a dec#t rezultatul acestui amestec8 el este armonia acestora dinclipa în care au fost amestecate unele cu altele cu artă "i măsură. 0acă deci sufletul nu este dec#t o armonie- urmarea

e limpede5 c#nd trupul se destinde sau- dimpotri&ă- e încordat peste măsură- fiind încercat de /oli sau de altenenorociri- atunci "i sufletul nostru- oric#t de di&in ar fi- tre/uie să moară.; ?ezi Platon 4haidon- fr. HIe!d- în "pere-@- Editura Utiin%ifică "i Enciclopedică ucure"ti- p. M4.,21I eel reface într!un mod maistral ra%ionamentul lui Platon în sus%inerea ideii că sufletul este identic cu #ndireafiind forma de existen%ă a uni&ersalului simplu "i necompus. ?ezi L. 9. F. eel- &ec-ii despre 4laton- ucure"ti-Editura umanitas- 1MMH- în mod special pp. 33!3M.,21N :0e"i armonia este o anumită propor%ie sau o com/inare a elementelor amestecate- totu"i sufletul nu seamănă niciunuia dintre aceste lucruri.; ezi (ristotel- .espre suflet' ed. cit.- fr. 4GH a. Pe lar- fr. 4GNa3G!4GHa1.21H Concluzia lui Plotin5 frumuse%ea *ufletului "i @ntelectului sur&in din faptul că sunt li/ere de orice amestec. ?eziPlotin- "pere @- .espre frumos- ed. cit.- pp. 1M!1I1.,

11



fost preluată de la Plotin "i interpretată de 0ionisie (reopaitul 21M "i de la el a fost preluată de

#ndirea scolastică- +oma d(uino etc.

Aarea Teorie nu a fost niciodată neată în totalitate. Ceea ce s!a contestat a fost preten%ia

ei de uni&ersalitate- ideea că frumosul este numai armonie. =r- frumosul este ,i armonie nu doar

armonie. Este ceea ce &a arumenta "i teoria erotică a frumosului.

/) 'eoria erotică a frumosului. *rumosul inteligi/il

+eoria erotică a frumosului este complementară teoriei frumosului ca armonie. 0acă

armonia unifica matematic- prin acordul păr%ilor- toate o/iectele lumii "i a&ea în &edere pre!en-a

frumosului în lume ?at#t frumosul natural- c#t cel creat de om,- teoria erotică se referă la frumosul

intelii/illa felul în care noi g)ndim frumosul. (ltfel spus- teoria erotică are în &edere sensurile

?în%elesurile, frumosului8 frumosul este in&estiat în această teorie în calitatea lui de concept demaximă eneralitate- de predicat &aloric uni&ersal. Perspecti&a de analiză este loică "i

metafizică- într!o încercare de răspuns la următoarele între/ări5 Ce este frumosul în calitatea lui

de predicat &aloric uni&ersal> Ce leătură există între o/iectele frumoase "i frumosul ca atare> Ce

statut are frumosul prin raportare la celelalte predicate &alorice uni&ersale5 /inele "i ade&ărul>

Cum spuneam- pro/lema discutată în teoria erotică este pro/lema sensurilor frumosului.

Este limpede pentru toată lumea că unele o/iecte sunt frumoase- dar că frumuse-ea nu este la

r)ndul ei un obiect . Prin urmare- frumosul există doar ca o proprietate comună o/iectelor> 0ar

ce înseamnă a fi proprietate comună> Proprietă%ile comune nu există într!un anumit fel> 0ar dacă

nu există- de ce le predicăm despre anumite o/iecte. Există frumos în sine- c'iar dacă acesta nu

este un o/iect &izi/il> 0acă ar exista numai o/iecte frumoase "i nu ar exista frumosul ca atare-

atunci cum de le raportăm la acesta>

ai mult dec#t at#t- frumosul există doar pentru om. Prin urmare- în a/sen%a omului nu

putem &or/i despre frumos. =/iectele sunt frumoase doar în rela%ia cu noi. Percepem o/iectele ca

fiind frumoase pentru că frumosul este o dimensiune sufletească- omenească. Frumosul este-

a"adar- în noi "i în felul în care noi sta/ilim raporturi suflete"ti cu lucrurile. Prin urmare-

răspunsurile tre/uie căutate în felul în care vorbim "i g)ndim despre frumos. Este &or/a- a"adar-

de frumosul intelii/il- de dimensiunea metafi!ică a frumosului- adică de acea dimensiune care

transcende corpurile frumoase. $n această analiză- frumosul este luat în sine- ca su/iect- cu scopul

21M *f#ntul 0ionisie (reopaitul- .espre numirile .umne!eie,ti- în "pere complete- ucure"ti- Editura Paideia- 1MMN-cap. @- pp. 14!12.

11I



de a!i afla esen%a- natura "i reimul lui de existen%ă. 0e faptul că frumosul există nu se îndoie"te

nimeni. 0ar care este reimul lui de existen%ă de &reme ce nu este un o/iect sensi/il- cu toate că

se predică despre o/iecte sensi/ile>

$n concluzie- teoria erotică este o teorie a frumosului în sine "i o ăsim expusă- în

principal- în cele/rele dialouri platoniciene 8anchetul "i 4haidros- în cuprinsul cărora frumosul

,i iubirea sunt g)ndite împreună. 0e unde "i numele de teorie erotică. Cum se explică această

conexiune pri&ileiată> = succintă incursiune în lumea în%elesurilor iu/irii ne!ar putea dumiri în

pri&in%a acestei op%iuni intelectuale.

Lrecii a&eau pentru iu/ire trei cu&inte5 eros- philia "i agaphe.

6ros!ul se referea la dorin%ele noastre înflăcărate- la acele stări interioare arzătoare-

îndreptate către ce&a anume. 0orim un lucru cu at#ta ardoare- înc#t suntem poseda%i de această

dorin%ă- suntem inunda%i "i o/seda%i. (stfel- într!o astfel de trăire de&oratoare- spa%iul min%ii estecontinuu ocupat să mo/ilizeze mi)loacele necesare stinerii dorin%elor. Forma cea mai cunoscută

"i sim%ită intens de toată lumea este dorin%a sexuală.

0esiur- erosul ca dorin-ă nu se reduce la sexualitate. Există dorin%e "i dorin%e. anii-

a&erea- notorietatea etc. sunt uneori dorin%e la fel de intense ca "i cele de ordin sexual. (poi- în

func%ie de intensitatea trăirii- există o ierar'ie a dorin%elor. 7nele dintre ele sunt acaparatoare8

altele au o intensitate mai redusă "i pot fi am#nate. 0orin%a este a"adar- o facultate a sufletului- o

putere- o dispozi%ie a lui. Ea este poten%ială sau în act. Poten%ială în sensul că noi a&em

capacitatea de a dori în enere. 0orin%a este în act atunci c#nd capacitatea de a dori este acti&ată

"i pusă într!o rela%ie cu un anumit o/iect. =/iectul dorin%ei nu mai este un o/iect oarecare- ci o

&aloare. Prin urmare- dorin%a desparte lumea în care trăim în două mari semente. *ementul

lucrurilor pe care le dorim- lumea &alorilor- "i sementul lucrurilor pe care nu le dorim- a

lucrurilor indiferente. ezultă că nu tre/uie să confundăm dorin%a cu o/iectul dorin%ei- starea

interioară îndreptată spre ce&a "i acel ce&a- lucrul dorit.

+re/uie spus- a"a cum am su/liniat de at#tea ori- că "i în modul în care &ec'ii reci

g)ndeau iu/irea putem constata existen%a unor coresponden%e între natura noastră omenească "i

planul di&in al lumii. Jeii reci- în această ordine interpretati&ă- pot fi &ăzu%i ca nume

personalizate pentru entită%i a/stracte cu un puternic rol explicati& în ordine omenească.

Aara%iunile în care sunt cuprin"i zeii pot sta pentru ceea ce numim re%ea conceptuală- iar

înt#mplările &ie%ii lor – conexiunile permanente pe care ei le realizează între lumea supralunară

11N



cu cea su/lunară – pot fi &ăzute ca explica%ii structurale pentru dorin%ele "i faptele oamenilor.

Prezen%a zeilor în lumea oamenilor- uneori în cele mai mici "i /anale înt#mplări- dădeau un spor

de familiaritate "i intelii/ilitate &ie%ii.

Faptul poate fi ilustrat de zeul Eros- cea de!a treia dintre puterile primordiale- după aos

"i Leea- despre care &or/e"te esiod în Theogonia. :Eros k... este de aceea"i &#rstă cu zeii

nemuritori- dar cel mai copilăros la înfă%i"are- care prin puterea lui stăp#ne"te totul furi"#ndu!se

în sufletele oamenilor.22G;

$n $liada' Eros!ul este numele dorin%ei care!i domină su&eran deopotri&ă pe zei "i pe

oameni. Eros treze"te "i aprinde în sufletul zeilor "i al oamenilor dorin%e ce nu pot fi stinse. *pre

deose/ire de al%i zei care denumesc stări- Eros reprezintă o for%ă. :Eros e o for%ă motrice

plăsmuită după un model sexual- folosită pentru a explica înso%irile "i na"terea elementelor

mitoloice- un fel de \Prim i"cător] k... alături de (frodita )oacă un rol fundamental în learea puterilor contrare.;221

= enealoie- c#t "i un :profil de personalitate; ale lui Eros ne propune "i Platon în

dialoul 8anchetul . (stfel- unul dintre participan%i- Pausanias- &or/e"te despre un Eros celest- cel

care inspiră o iu/ire îndreptată spre înalt- o iu/ire /ună- doritoare de suflet- "i un Eros o/"tesc-

o/i"nuit- leat de dorin%a trupească- în &reme ce Erixima'- un alt persona)- arată că Eros este un

principiu cosmic- o for%ă care operează în întreaa lume "i în toate alcătuirile păm#nte"ti "i

cere"ti5 oameni- animale- plante- zei. Prin urmare- Eros ar tre/ui &ăzut ca un nume pentru

principiul mi,cării interioare "i personalizare a diferitelor moduri de a exista în lume.

4hilia era nume pentru un alt tip de atrac%ie între oameni. Este &or/a despre atrac%ia

prieteniei. :$n contrast cu ideea arzătoare a erosului- philia reclamă o apreciere "i o admira%ie a

celuilalt. Pentru reci- semnifica%ia cu&#ntului philia cuprindea nu doar ideea de prietenie- ci "i pe

cea de loialitate fa%ă de familie "i polis- fa%ă de ocupa%ie sau disciplină.;222 (ristotel dedică un

între capitol prieteniei în 6tica <icomahică- Cartea a @@!a- consider#nd!o ca pe o formă

superioară de iu/ire dintre doi oameni care împărtă"esc acelea"i scopuri în &ia%ă5 culti&area

&irtu%ilor "i contemplarea. 4hilia se întemeiază pe o rela%ie de reciprocitate- pentru că oamenii-

sus%ine (ristotel- nu se pot /ucura în sinurătate de /unurile superioare "i atunci ele tre/uie trăite

în comun. 0ar- /aza prieteniei este eoismul- iu/irea fa%ă de propria persoană care tre/uie să!"i

22G Benofon ' op# cit#- p. 212.221 Francis Peters- op# cit#- p. MN.222 (lex oseleT- <atura dragostei5 6ros' 4hilia' +gape- în &ol. .ragoste ,i filosofie- coord. alentin ure"an-ucure"ti- Editura Punct- 2GG2- pp. 12!13.

11H



păstreze indi&idualitatea- starea de sinurătate pe care o dedică contemplării. Aumai pe această

/ază se pot lea prietenii care sunt :un suflet în două corpuri;.

+gape se referă la un alt en de iu/irela iu/irea fără reciprocitate. Este &or/a despre

iu/irea părintească ?copii- familie,. (poi- agape se referă "i la iu/irea celor di&ine. @u/irea către

0umnezeu sau a lui 0umnezeu către om. *ensurile lui agape au fost preluate "i de Rant pentru a

denumi iu/irea impar%ială- respectul pe care tre/uie să!l acordăm fiin%elor umane în imperati&ul5

"mul trebuie tratat totdeauna ca scop ,i niciodată ca mijloc.

ezum#nd aceste în%elesuri ale iu/irii ?eros- philia "i agaphe,- constatăm că în lumea

reacă frumosul este legat de iubire în sens de eros. $n eros- ca nume al dorin-ei- se află rădăcina

tuturor actelor omene"ti. =amenii se deose/esc de celelalte &ie%uitoare în func%ie de genul

dorin%elor. Există a"adar- prin raportare la animale- dorin-e umane. @ar acestea sunt identificate de

lumea reacă în năzuin%a către contemplarea frumosului- /inelui "i ade&ărului.Cu alte cu&inte- ceea ce pune în mi"care sufletul nostru este dorin%a noastră de a do/#ndi

ce&a anume223. 0orin%a declan"ează în noi imainea o/iectului dorit- ea ne fixează %intele de atins

"i ne îm/olde"te să ac%ionăm. Ui tot dorin%a se constituie în suport eneretic- %in#ndu!ne aten%ia

trează "i &oin%a încordată p#nă la atinerea scopului urmărit. =r- dorin%a îndreaptă fiin%a

omenească către ceea ce îi este specific ei5 înclina%ia către cunoa"tere "i frumuse%e- către

contempla%ie- căci zeii i!au dăruit omului sufletul nemuritor în care au fost înscrise toate aceste

înclina%ii.

$n rezumat- facultatea de a dori- ceea ce a pus zeul Eros în noi- iu/irea- ne direc%ionează

?orientează, sufletul către frumos. ădăcina frumosului se află- a"adar- în eros "i- prin urmare-

este complet )ustificat ca atunci c#nd &or/im despre frumos să &or/im despre eros. Erosul- ca

principiu cosmic- desemnează la ni&elul omului- cum spuneam- dorin%a- năzuin%a către cunoa"tere

"i frumuse%e.

Aumai că această năzuin%ă a sufletului este o capacitate a omului- o posibilitate. Ea este

&irtuală. Pentru a fi "i în act - tre/uie :trezită;- pusă în mi"care.

+re/uie spus- în acest context- că metafora :trezirii; este esen%ială în a în%elee natura

frumosului în #ndirea reacă- mai ales că ea este leată "i de metafora :căderii; ?o metaforă cu o

carieră impresionantă în filosofia cre"tină,.

223 ezi (ristotel- .espre suflet - ed. cit.- fr. 433a1G!433/1G.

11M



Ae reamintim- din capitolul dedicat în%elesurilor sufletului- că fiin%a umană în &iziunea

recească este asemănătoare zeilor- prin existen%a în corpul nostru a sufletului de sorinte di&ină-

a sufletului nemuritor. *ufletul înainte de :cădere;- de încarnare "i :încarcerare; în corp- a trăit în

reim di&in – printre ideile- formele pure ale lumii intelii/ile. Cum arată Platon în 4haidon224 '

încarcerarea sufleului în corp- înseamnă o întunecare a &iziunii pe care sufletul o a&ea înainte de

:cădere;. eamintirea stării anterioare de ra%ie- în fapt- încercarea de recucerire a stării de

dinainte de cădere- se realizează prin :trezirea; sufletului- enerată de emo%ia "i dorin%a

declan"ată de &ederea unui corp frumos. Corpul frumos declan"ează în suflet dorin%a "i îl

:treze"te;. Ca impuls ini%ial- dorin%a este carnală- de posesie a corpului frumos- de înso%ire a lui.

Sa început- cum spune Pausanias în 8anchetul ;;U- este acti&at în suflet Erosul o/"tesc ?o/i"nuit-

îndreptat spre dorin%e senzuale,- ca mai apoi să inter&ină Erosul celest ?îndreptat către dorin%e

spirituale,. +recerea de la :o/"tesc; la :celest; înseamnă- cum spunem noi astăzi- trecerea de laexperien%a estetică- act fundamental de trăire- la contemplare- la alte acte suflete"ti în care

#ndirea inter&ine în mod acti&. $n termenii #ndirii platonice- această trecere înseamnă accesul

de la lumea sensi/ilă- de la chpiile frumosului- la lumea intelii/ilă- la frumosul însu"i. Sumea

&izi/ilă ne pune în contact cu corpul frumos. 0ar corpul frumos pe care îl iu/im nu este frumosul

însu"i. El este o :copie; a frumuse%ii corpului omenesc în enere. =r- frumuse%ea corpului

omenesc este un însemn pentru o realitate in&izi/ilă- spirituală- care este sufletul acelui corp. $n

a/sen%a sufletului care!l animă- nu există corp frumos. Corpul fără suflet este un cada&ru care se

descompune.

Constatăm aici o :democra%ie; totală în accesul omului către frumos- căci calea

frumosului este calea erosului. Cu to%ii suntem m#na%i de dorin%e "i- poten%ial- cu to%ii suntem

înzestra%i- în mod natural- cu posi/ilitatea de acces la frumos. 0eclan"area emo%iei "i a trezirii

sufletului este posi/ilă pentru fiecare om în parte- pentru to%i cei care trăiesc experien%a

de&oratoare a erosului. (ceastă experien%ă- cum "tim cu to%ii- nu poate fi împlinită în totalitate.

$ntotdeauna răm#ne un rest nesatisfăcut "i- prin urmare- dorin%a nu este stinsă de posesia

o/iectului dorin%ei. Există o dispropor%ie uria"ă între dorin%ă "i capacitatea ei de a fi satisfăcută

complet. (ltfel spus- dorin%a nu cunoa"te marini- în &reme ce o/iectul posedat al acesteia este

finit. Exemplul de mai t#rziu al lui 0on uan- cele/rul persona) aflat în căutarea iu/irii perfecte-

este ilustrati&. $n ciuda multiplelor experien%e pe care le!a trăit în înt#lnirile sale de draoste cu

224 ezi Platon- 4haidon- fr.NIe!H4/- în "pere complete- @@- ucure"ti Editura umanitas- pp. 1H1!1M3.22 ezi Platon- 8anchetul - ed. cit.- fr. 1HGd!1Hc.

12G



mai multe femei frumoase- 0on uan nu a ăsit iu/irea "i a murit neîmpăcat. Persona)ul este- fără

îndoială- de inspira%ie platoniciană.

(ceastă dispropor%ie dintre dorin%a permanent acti&ă "i imposi/ilitatea stinerii ei de către

un o/iect sensi/il- în cazul nostru corpul frumos- %ine sufletul într!o stare permanentă de căutare.

(stfel- sufletul î"i caută o/iectul dorin%ei dincolo de lumea sensi/ilă- dincolo de lumea corpurilor

frumoase- într!o ierar'ie p#nă se a)une la frumosul intelii/illa frumosul în sine. Prin urmare-

se produce o trecere de la percep-ia corpului frumos la contemplarea frumosului- de la lumea

sensi/ilă la lumea intelii/ilă. *e trece- a"adar- de la iu/irea pentru o/iecte concrete la iu/irea

pentru cunoa"tere. 0oar cei pu%ini- desiur- parcur drumul înăl%ării sufletului de la frumosul

sensi/il ?corpul frumos dorit "i iu/it, către frumosul însu"i. ("a ar tre/ui să în%eleem spusele

0iotimei din dialoul 8anchetul - cea care îi dez&ăluie lui *ocrate cele "ase trepte ierar'ice ale

frumosului5 trecerea de la iu/irea unui corp frumos- la iu/irea tuturor trupurilor frumoase8trecerea de la iu/irea unui suflet frumos la iu/irea tuturor sufletelor frumoase8 iu/irea frumuse%ii

ac%iunilor "i leilor frumoase8 iu/irea de cunoa"tere- de în%elepciune8 în sf#r"it- intuirea frumuse%ii

în sine- a frumuse%ii di&ine "i eterne 22I.

+ot astfel tre/uie să în%eleem "i cele/ra defini%ie a frumosului intelii/il din 8anchetul 5

:$ncearcă acum k... să!%i %ii aten%ia c#t po%i de trează. Cine &a fi călăuzit metodic- astfel înc#t să

a)ună a pătrunde misterele draostei p#nă la această treaptă "i cine &a contempla pe r#nd "i cum

tre/uie lucrurile frumoase- acela- a)uns la capătul ini%ierilor în cele ale draostei- &a întrezări

deodată o frumuse%e cu caracter miraculos. E &or/a- *ocrate- de acel frumos către care se

îndreaptă mai înainte toate străduin%ele noastre5 un frumos ce trăie"te de!a pururea- ce nu se na"te

"i piere- ce nu cre"te "i scade8 ce nu!i în sf#r"it- într!o pri&in%ă frumos- într!alta ur#t8 c#teodată da-

alteori nu8 fa%ă de unul da- fa%ă de altul nu8 aici da- dincolo nu8 pentru unii da- pentru al%ii nu8

Frumos ce nu se!nfă%i"ează cu fa%ă- cu /ra%e sau cu alte întruc'ipări trupe"ti- frumos ce nu cutare

#nd- ce nu!i cutare "tiin%ă8 ce nu sălă"luie"te în altă fiin%ă dec#t sine8 nu rezidă într!un &ie%uitor-

în păm#nt- în aer- sau oriunde aiurea8 frumos ce răm#ne el însu"i întru sine- pururea identic sie"i

ca fiind un sinur c'ip8 frumos din care se împărtă"esc tot ce!i pe lume frumos- fără ca prin

apari%ia "i dispari%ia o/iectelor frumoase- el să sporească- să se mic"oreze ori să îndure a c#t de

mică "tir/ire.

22I $bidem- fr. 21G/!21Gd.

121



Calea cea dreaptă a draostei sau mi)locul de a fi călăuzit în ea- este să încep prin a iu/i

frumuse%ile de aici- de draul frumosului aceluia- pă"ind ca pe o scară pe toate treptele urcu"ului

acestuia. *ă trecem- adică- de la iu/irea unui sinur trup- la iu/irea a două8 de la iu/irea a două la

iu/irea tuturor celorlalte. *ă ne ridicăm apoi de la trupuri la îndeletniciri frumoase- de la

îndeletniciri la "tiin%e frumoase- p#nă ce!a)unem- în sf#r"it- de la diferitele "tiin%e la una sinură-

care este de fapt însă"i "tiin%a frumosului- "tiin%ă prin care a)unem să cunoa"tem frumuse%ea în

sine- a"a cum e. k... tocmai aici este rostul &ie%ii noastre. Căci dacă &ia%a merită prin ce&a s!o

trăiască omul- numai pentru acela merită- care a)une să contemple frumuse%ea însă"i;22N.

Prin urmare- iu/irea este scopul &ie%ii noastre pentru că ea procură maximum de trăire prin

contemplarea frumuse%ii înse"i. (ceastă contemplare a frumosului coincide- desiur- cu

contemplarea di&inului- pentru că fiin%a di&ină este unitatea dintre frumos- /ine "i ade&ăr.

ezum#nd- sensul &ie%ii omului constă în contemplarea di&inită%ii- iar drumul către aceasta esteini%iat de trăirea erotică. @deea cre"tină exprimată în cu&inte :0umnezeu este iu/ire; î"i are

oriinea în această teorie platonică a frumosului erotic.

c) 'eoria pragmatică 6 frumosului ca utilitate şi plăcere

Cum s!a putut remarca- în spa%iul intelectual recesc &ec'i- teoriile asupra frumosului sunt

ela/orate în a/sen%a conexiunii cu arta. Aici (ristotel- în primul tratat european de estetică-

4oetica- nu &or/e"te despre frumos- ci despre téchnē - artă- poiesis- cunoa"tere poietică- mimesis-

reprezentare ?artistică, ori Fatharsis' reac%ie afecti&ă- purificatoare.

Cu toate că se aplică "i la o/iectele artistice- în calitatea lui de uni&ersal- frumosul nu este

o valoare estetică' ci etică. Frumosul nu se aplică doar la lucruri- naturale sau produse de om- ci

la toate ac-iunile22H omului. El are în &edere totalitatea ac%iunilor omului îndreptate către un scop.

(c%iunile /une sunt "i frumoase în acela"i timp. :+oate cele drepte sunt "i frumoase. k... Aimic

din r#ndul celor frumoase- în măsura în care are parte de frumuse%e- nu este rău- "i nimic din

r#ndul celor ur#te- în măsura în care are parte de ur#%enie nu este /un... Constatăm deci din nou

că frumosul "i /inele sunt una.;22M

22N $bidem- fr. 211a!d.22H 9f# Platon- *tatul - cap. @B- fr. HMc!d- /ilosofia greacă p)nă la 4laton- &ol. @@- partea @- ed. cit.- cap. :Estetica prinDaloDaat'ia;- :(ctele frumoase ori ur#te- dacă astfel au fost statornicite de lei- oare nu le &om declara a fi astfel-dat fiind că cele frumoase sunt a"a- deoarece supun tot ce este animalic în natura noastră su/ autoritatea omului... iar cele rele- dimpotri&ă- deoarece înro/esc în noi ceea ce este senin...; p. 14. 22M Platon- +lcibiade- în /ilosofia greacă p)nă la 4laton- &ol. @@- Partea @- ed. cit.- p 13.

122



Frumosul %ine- a"adar- de reistrul etic al ac%iunilor omului- dar "i de ac%iunile îndreptate

către ceea ce este util23G. =r- o/iectele utile omului nu sunt numai cele produse de către om prin

téchnē - ci "i darurile naturii. Frumosul este identic ceea este util în enere. :Frumo"i- o/i"nuim să

spunem- nu sunt oc'ii care nu pot să &adă- ci aceia care o pot face "i care folosesc tocmai la

&ăzut... +ot astfel spunem "i despre trup că este frumos- a"a cum arată el potri&it pentru alerări "i

lupte8 animalele apoi- calul- coco"ul- prepeli%a- pe toate le numim frumoase8 să nu mai &or/im de

tot soiul de ustensile- care cu patru ro%i sau coră/ii... toate instrumentele folosite în muzică "i în

alte arte- /a... p#nă "i o/iceiurile "i leile – pe toate le numim frumoase... @ar despre ceea ce este

folositor- noi spune că este frumos tocmai în măsura în care este folositor- ser&ind unor scopuri

anume- "i în împre)urări anumite8 "i ur#t- îi spune acelui o/iect care în toate aceste pri&in%e se

do&ede"te a nu fi de folos.;231

Frumosul este- în consecin%ă- ceea ce este util. :Frumosul deci- a" spune eu- este utilul.; 232

Frumosul este adec&area produsului la scopul pentru care a fost conceput "i realizat. @lustrarea

acestei asocieri între frumos "i utilitate – cu c#t un lucru î"i &ăde"te mai deplin utilitatea- cu at#t el

este mai frumos – este ilustrată de dez/aterea din 8anchetul lui Benofon. Faptul acesta poate fi

perceput de noi în reistrul comicului. *ocrate- renumit pentru ur#%enia sa – între altele se "tie că

a&ea "i oc'ii extrem de /ul/uca%i – încearcă să demonstreze asisten%ei că el este mai frumos dec#t

Crito/ulos- un t#năr renumit prin frumuse%ea "i armonia corpului său. *ocrate sus%ine- fără ca

asisten%a să!l contrazică- că oc'ii lui /ul/uca%i sunt mai frumo"i dec#t ai preopinentului său de

&reme ce &ederea lui este mai aeră.

Prin urmare- utilitatea instan%iată în criteriu de analiză- desparte frumosul de ur#t. 7r#tul

este neutilul- ceea ce nu îndepline"te scop determinat- cum am spune noi astăzi- un re/ut.

7r#t@nutil. 7r#tul nu are demnitate ontoloică- el nu există ca atare- ci este o lipsă a frumosului.

Frumosul ca lipsă se nume"te ur#t. 7r#tul este priva-iune de frumos sau- in&ers#nd termenii-

frumosul ca pri&a%iune este ur#tul.

Constatăm că frumos–ur#t nu este un cuplu cateorial- cum spuneam- un /inom

conceptual. $n lumea reacă frumosul "i ur#tul nu sunt concepte corelative- a"a cum au fost

23G @deea că semnifica%ia unui concept poate fi deslu"ită prin raportare la o anumită utilitate )ustifică folosireatermenului de :pramatic;. C#nd &or/im despre teoria pragmatică a frumosului la &ec'ii reci- a&em în &edere doar dimensiunea utilitaristă a frumosului "i nu implica%iile estetice "i filosofice ale "colii pramatice americane de lasf#r"itul secolului al B@B!lea.231 Platon- Hippias Aaior - fr. 2Mc!d- în "pere- @- ed. cit.232 (ceasta este una dintre afirma%iile lui *ocrate în disputa sa cu ippias aior în pro/lema sta/ilirii naturiifrumosului- Hippias Aaior - fr. 2Mc.

123



în%elese de la ena"tere p#nă în plină modernitate. Frumosul este corelati&ul /inelui – în%elesurile

lor se întrepătrund "i se definesc conceptual împreună233.

ela%ia dintre frumos "i ur#t nu este o rela%ie loică de contradic%ie – afirmarea sau

nearea unuia implică nearea sau afirmare celuilalt –- ci de contrarietate- adică o rela%ie mediată

de un al treilea termen5 utilitatea. 7r#tul nu are- a"adar- numai &aloare estetică neati&ă

?pri&a%iune a frumosului artistic,- ci una de natură morală- eneral umană.

0educem din cele spuse că arta ca téchnē este e&aluată după criterii morale – ceea ce este

frumos este "i /un –- c#t "i după criteriul utilită%ii – ceea ce este frumos este util. 0ar ceea ce este

frumos "i util este "i plăcut. Prin urmare- frumosul în acest context este "i plăcut. :Ce /ine

define"ti acum- *ocrate- frumosul- în func%ie de plăcut "i /un.;234

0e re%inut că frumosul nu este- a"a cum îl &a defini Rant mai t#rziu- plăcere. El este ,i

plăcere- doar în contextul în care "i plăcerea este o formă a /inelui. Prin urmare- frumosul ca plăcere tre/uie )udecat în triada5 /un!util!plăcut "i nu ca plăcere23 în sine.

Contextul de în%eleere a frumosului ca /ine- util "i plăcut "i a /inelui ca frumos "i ade&ăr

este fixat de lumea reacă &ec'e- cum mai spuneam- într!un cu&#nt mirific ale cărui sensuri

caracteriza idealul omului rec de a fi în lume- FaloFagathia. :$n conceptul de FaloFagathia- toate

aceste sensuri se contopesc5 e înc)ntarea estetică enerată de /ine "i eleva-ia morală a

frumosului.;23I

$n consecin%ă- lec%ia teoretică pri&ind arta "i frumosul pe care &ec'ii reci ne!au transmis!

o ar putea fi sintetizată în c#te&a cu&inte5 la între/ările5 ce este arta> ori ce este frumosul> nu se

poate răspunde simplu. 0espre artă "i frumos se &or/e"te în mai multe feluri. @mportant este să

fim aten%i la contextele în care apar aceste cu&inte- să facem distinc%iile necesare- să e&aluăm

opiniile di&erente exprimate în leătură cu ele- să supunem aceste opinii unei )udecă%i critice- să

comparăm aceste )udecă%i cu stările de fapt la care ele se referă "i- în func%ie de această opera%ie-

să facem corecturile necesare. $n final- să fim critici cu propriile concluzii "i să solicităm "i altora

astfel de opinii.

233 9f# Platon- Aenon- fr. NN/- în "pere- @@- ed. cit.- :(tunci c#nd cine&a dore"te lucruri frumoase- nu spui oare prinasta că cine&a dore"te lucruri /une>;234 Platon- :orgias- fr. 4Na- ed. cit. 23 @deea de plăcere în mentalitatea recească- hedone' este #ndită corelati& cu eudaimonia- fericirea- dar "i cu&irtutea- arete. Ea nu este concepută în sine- ca ideal de &ia%ă "i- cu at#t mai mult- nici scopul artei "i frumosului nuconstă în plăcere.23I /ilosofia greacă p)nă la 4laton- &ol. @@- Partea @- ed. cit.- p. 1I.

124



d) ,sen&ialism versus consensualism. Dispute privind natura frumosului

$n lumea reacă &ec'e &alorile cardinale – ade&ărul23N- /inele "i frumosul – sunt percepute

"i trăite sincretic- în indistinc%ie. $n ordine ontoloică ele sunt uni&ersalii – definesc umanitatea

în interalitatea ei "i sunt aplica/ile tuturor actelor umane oriunde "i oric#nd. $n ordine loică ele

sunt concepte corelati&e- se definesc reciproc "i de&in intelii/ile prin intersec%ia permanentă a

în%elesurilor lor. $n planul idealului de &ia%ă- a aspira%iilor- a locului în care omul rec &rea să

a)ună- &alorile sunt trăite sincretic prin proiectul omului total surprins în conceptul de

FaloFagatia. Cu toate că idealurile de &ia%ă s!au sc'im/at în istorie – oamenii "i!au sc'im/at

continuu %intele de atins – sincretismul &alorilor &a domina cultura europeană p#nă în secolul al

B@@@!lea- respecti& p#nă la apari%ia celor trei critici ale lui Rant- opere ce fixează în con"tiin%a

europeană ideea autonomiei &alorilor 23H.

Faptul că aceste &alori sunt trăite "i percepute sincretic %ine de Weltanschauung !ul recesc-de tipul de #ndire al &ec'ilor filosofi care reduceau totul la unitate. (de&ărul- /inele "i frumosul

sunt expresii ale unită%ii- moduri de apari%ie a di&inului în sufletul omenesc nemuritor. Prin

urmare- nu putem &or/i- în sens Dantian- despre autonomie în lumea &alorilor.

Faptul are o deose/ită importan%ă pentru în%eleerea din interior a dez/aterilor pri&itoare

la natura frumosului- dez/atere interată în marea dispută ce a dominat aenda intelectuală

recească nu mai pu%in de două secole. Este &or/a despre antiteza nomosph0sis. :Ce doi termeni-

nomos "i ph0sis- sunt cu&inte!c'eie – în secolele al !lea "i al @!lea s!ar fi putut spune cu&inte de

ordine – ale #ndirii rece"ti... în atmosfera intelectuală a secolului al !lea au a)uns să fie în mod

o/i"nuit considerate opuse "i reciproc exclusi&e5 ceea ce exista :după; nomos nu era după ph0sis

"i &ice&ersa.;23M C#te&a lămuriri terminoloice pot lumina termenii acestei dez/ateri- cum &om

remarca- nici astăzi pe deplin stinse.

23N +l ctheia- numele recesc pentru ade&ăr ce poate fi tradus- urm#nd suestia lui eideer- prin :stare deneascundere;- nu tre/uie în%eles doar ca o proprietate loică a propozi%iilor- ca un tip de corectitudine dintre enun% "ifaptele descrise de propozi%ii. (de&ărul are "i o dimensiune ontoloică put#nd fi în%eles doar prin raportare lafiin%area specific umană- la .assein. ?ezi comentariul lui eideer la cele/rul mit al pe"terii din dialoul

(epublica- în artin eideer- .octrina lui 4laton despre adevăr - în &ol. (epere pe drumul g)ndirii- EdituraPolitică- ucure"ti- 1MHH.,23H Rant a fost cel care a produs temeiurile teoretice ale autonomiei &alorilor. (de&ărul- &aloarea teoretică cecircumscrie o/iectul de exerci%iu al "tiin%ei- este teoretizat în 9ritica ra-iunii pure. inele este o/iectul de exerci%iu aleticii "i îl ăsim teoretizat în 9ritica ra-iunii practice. $n sf#r"it- 9ritica facultă-ii de judecare instan%iază frumosul caexerci%iu de interoare pentru estetică. Epoca postDantiană este una de autonomie a &alorilor. (de&ărul- /inele "ifrumosul sunt concepute "i trăite în distinc%ie. Ele au confiurat uni&ersuri distincte de discurs- cu standarde teoretice"i criterii interne de e&aluare- "tiin%a- etica- estetica- model#nd- totodată- "i idealurile de &ia%ă- noile %inte pe care leurmăre"te "i astăzi omul european.23M 9.R.C. Lutrie- op# cit# ezi cap. :(ntiteza nomos!p'Tsis în morală "i politică;- pp. 1!111.

12



<omos era raportat- u"or de /ănuit- la cosmos- dar în dimensiunea etică "i politică a sa.

(ltfel spus- nomos!ul se referea la ordinea "i armonia lumii produse de om în calitatea lui de

animal social "i poate fi tradus prin cu&intele obicei' conven-ie sau lege. Prin urmare- nomos!ul

desemnează totalitatea raporturilor ordonate- constante etc. pe care oamenii în"i"i le sta/ilesc

între ei. Pe scurt- nomos se referă la reulile care sunt sta/ilite prin acord între oameni. $n acest

caz- reulile sunt conven-ii- ce&a născocit de om- ce&a artificial - ce&a care există numai prin

&oin%a "i ac%iunea omului trăitor în comunitate ?cetate,. <omos!ul se referă la obi,nuin-e

colecti&e- la credin-e- la simbolurile "i codurile adăpostite de tradi%ie- la leile scrise ori nescrise

?cutume,. $n consecin%ă- nomos!ul desemnează at#t ideea de varietate a modurilor de &ia%ă a

oamenilor- c#t "i ideea de relativitate a valorilor . alorile nu au o aplica%ie uni&ersală. Ele diferă

de la o comunitate la altă comunitate "i au luat na"tere prin practicarea &ie%ii în comun. Pozi%ia

nomos!ului este condensată în spusele lui Protaoras5 "mul este măsura tuturor lucrurilor . Aatura noastră omenească este rezultatul unui "ir neîntrerupt de experien%e leate de

supra&ie%uire. +oate &alorile leate de cetate- cum sunt leea ori ordinea- apoi o/iceiurile "i

credin%ele- e&aluarea actelor noastre între /une "i rele etc.- sunt rezultate ale coa/itării noastre-

con&en%ii- acorduri reciproce- instrumente utile de supra&ie%uire. C#nd &or/im despre nomos

a&em în &edere doar acele lucruri ce!"i au oriinea- cauza "i scopul în fiin%a omenească.

$ntr!un lim/a) familiar nouă- nomos!ul ar %ine de o rela%ie :contractuală; între oameni-

fiind o expresie a &oin%ei lor. =r- raporturile contractuale supra&ie%uiesc prin &oin%a păr%ilor. C#nd

partenerii nu mai doresc continuarea clauzelor contractului- atunci el se reziliază. Concluzia>

alorile cardinale- ade&ărul- /inele- frumosul- sunt con&en%ii- raporturi :contractuale; între

oameni "i- prin urmare- au o &aloare relati&ă.

Pericolul pe care!l camuflează această în%eleere a &alorilor este e&ident. +otul %ine de

/unul nostru plac- de felul în care noi stabilim ceea ce %ine de ade&ăr- /ine "i frumos. Au există

criterii obiective de la care să plecăm în definirea lor. *u/iecti&itatea noastră este unicul iz&or de

existen%ă "i criteriu de e&aluare a &alorilor. <omos!ul este ceea ce este omul în el însu"i- ceea ce

este al lui- ceea ce îi apar%ine ca posi/ilitate de exerci%iu al &oin%ei.

4h0sis!ul- dimpotri&ă- se referea la ceea ce este supramundan- la ceea ce există :ca

natură; "i a cărei oriine- cauză "i scop se situează în afara omului- în ce&a di&in. :(cest cu&#nt

însemna următoarele lucruri- diferite dar leate între ele5 1, procesul de cre"tere sau genesis... 2,

materialul fizic din care sunt făcute lucrurile... 3, un fel de principiu de oranizare- structura

12I



lucrurilor... acest :material; este &iu- a"adar di&in- a"adar nemuritor "i indestructi/il.;24G $n ciuda

unor în%elesuri contradictorii atri/uite conceptului ph0sis în lumea reacă 241- acesta tre/uie #ndit

corelati& cu nomos!ul. (stfel- ph0sis se referea la ceea ce apar%ine lumii în esen%a ei- la însu"irile

pe care lucrurile le au prin na"terea lor- independent de prezen%a sau a/sen%a omului- la felul

propriu de a exista al lucrurilor ce compun lumea. 4h0sis se referea la esen%a lucrurilor- la ceea ce

le este propriu "i caracteristic lor- la ceea ce este in&aria/il în timp- la proprietă%ile sta/ile ce

conferă identitate lucrurilor. +radus la ni&elul în%eleerii noastre- prin ph0sis recii în%eleeau

ceea ce există în realitate- o/iecti&- prin sine însu"i.

<omos "i ph0sis sunt- a"adar- cei doi poli între care lisa #ndirea conceptuală reacă

clasică. (ntiteza nomos3ph0sis domină de departe- cum spuneam- aenda intelectuală a lumii

rece"ti- întruc#t toate su/iectele aflate în dez/atere erau raportate la această antinomie.

:0ez/aterile despre reliie s!au îndreptat asupra pro/lemei dacă zeii există prin ph0sis – înrealitate – sau doar prin nomos8 despre oranizarea politică- dacă statele se nasc prin &oin%a

di&ină- prin necesitate naturală sau prin nomos8 despre cosmopolitism- dacă împăr%irile în cadrul

speciei umane sunt naturale sau sunt doar o pro/lemă de nomos8 despre ealitate- dacă stăp#nirea

unui om asupra altuia ?scla&ia, sau un popor asupra altuia ?imperiul, este naturală "i ine&ita/ilă

sau doar prin nomos "i a"a mai departe.; 242

$n aceste cadre de #ndire tre/uie să plasăm "i dez/aterea asupra naturii frumosului-

încercările de a răspunde la între/area :Ce este frumosul>;- dez/atere care aduce în prim!plan

antiteza nomos3ph0sis- respecti& pozi%ia relati&istă- consensualistă a sofi"tilor ?Protaoras-

Lorias- Prodicos- ippias- (ntip'on- Critias etc., "i pozi%ia esen%ialistă ?*ocrate- Platon-

(ristotel,.

Pozi%ia relati&istă- consensualistă- arumentează ra%ional con&inerea că realitatea este

ceea ce spunem noi că este. (stfel- realitatea se prezintă ca o rezultantă a su/iecti&ită%ii noastre-

fiind enerată de opiniile "i părerile oamenilor- de credin%ele "i aprecierile lor- de punctele lor de

&edere comune- de acordul "i identitatea de credin%e existente între ei etc. Cum spuneam-

propozi%ia fundamentală a relati&ismului este formulată de Protaoras în cele/rul adaiu5 :=mul

este măsura tuturor lucrurilor;. 0impotri&ă- pozi%ia esen%ialistă arumentează ra%ional că24G Francis Peters- op# cit#- p. 12.241 :Satinii au tradus q prin natura8 natura de la nasci- :a se na"te;- :a pro&eni;... natura – ceea ce lasă să pro&inădin sine.; Cu&#ntul :natură; este- de atunci- acel cu&#nt fundamental ce desemnează rela%ii esen%iale ale omuluiistoric occidental cu fiin%area- cu acea fiin%are care nu este el însu"i "i cu aceea care este el însu"i. ?ezi artineideer- .espre esen-a ,i conceptul lui ph0sis la +ristotel - în &ol. (epere pe drumul g)ndirii- ed. cit.- p. 24G.,242 9.R.C. Lutrie- op# cit#- p. 3.

12N



realitatea este ceea ce este prin sine. Esen%ialismul exprimă con&inerea că lucrurile au o esen%ă

a lor proprie- un mod de a fi- o anumită coeren%ă internă- ce&a ce există în sine "i urmăre"te

?îndepline"te, scopuri proprii. =pozi%ia fa%ă de relati&ism este manifestă. :Protaoras sus%ine că

omul este măsura tuturor lucrurilor- ceea ce re&ine la a afirma că ceea ce i se pare fiecăruia există-

în realitate. 0acă ar fi a"a- ar rezulta că acela"i lucru este "i nu este- că e rău "i e /un "i că toate

afirma%iile contradictorii sunt deopotri&ă de ade&ărate- pentru că adesea acela"i lucru îi pare

frumos unuia- pe c#nd altuia tocmai dimpotri&ă- "i ceea ce ne apare fiecăruia din noi este măsura

?criteriul, lucrurilor.;243

+re/uie spus clar că- cel pu%in în perioada clasică- lupta dintre relati&i"ti "i esen%iali"ti a

fost c#"tiată de cei din urmă. *ocrate- Platon "i (ristotel "i!au mo/ilizat toate resursele creati&e

pentru a se opune sofisticii- iar influen%a #ndirii lor a fost decisi&ă în cultura europeană p#nă în

perioada modernită%ii t#rzii. Cum au repurtat această &ictorie> ăspunsul este simplu. *ocrate-Platon "i (ristotel au in&estiat mecanismele interioare ale func%ionării #ndirii "i au ela/orat o

teorie a #ndirii corecte. (ltfel spus- succesul esen%iali"tilor s!a datorat cercetărilor cu metodă a

mecanismelor #ndirii îndreptate către scrutarea ade&ărului. =r- sofi"tii au fost interesa%i doar de

sondarea "i in&entarierea tipoloică a procedurile retorice ale #ndirii. Ei nu erau interesa%i de

ade&ăr- de acordul spuselor noastre cu faptele- ci de for%a de persuasiune a cu&#ntului- de

te'nicile de captare a acordului #ndirii indiferent de raporturile pe care ea le sta/ile"te cu

faptele. Pentru sofi"ti sunt suficiente aran%iile su/iecti&e ale ade&ărului sau falsului- ceea ce

credem noi că este ade&ărat sau fals. Esen%iali"tii- dimpotri&ă- sunt în căutarea unor aran%ii

o/iecti&e- impersonale a ade&ărului sau falsului. = opinie este ade&ărată sau falsă indiferent de

con&inerile noastre interioare.

$n pro/lema pe care o cercetăm- disputele enerate de natura frumosului- ilustrati& este

dialoul Hippias Aaior# Pro/lematica dialoului este circumscrisă de între/area :Ce este

frumosul>;244 pe care *ocrate o adresează cele/rului sofist ippias aior. (cesta- asimil#nd

între/area în cauză cu între/area :Ce este frumos>;- indică o/iectele purtătoare de frumuse%e5

:fata frumoasă;- :iapa frumoasă;- :lira frumoasă;- :cana frumoasă;. =r- *ocrate este nemul%umit

de această confuzie &oită "i arumentează că exemplele date nu epuizează ideea de frumos- c#t

mai dera/ă o ilustrează diferen%iat. Există între exemplele date o ierarhie a frumosului-

243 (ristotel- Aetafi!ica- ed cit.- fr. 1GI2/13.244 :0a de unde "tii tu- *ocrate- care lucruri sunt frumoase "i care ur#te> @a să &edem- ai putem să!mi spui ce!ifrumosul>;- Platon- Hippias Aaior - fr. 2HId- ed. cit.

12H



c'estiune care aduce în prim!plan "i pro/lema criteriilor . Căci nu toate o/iectele sunt la fel de

frumoase. 7nele sunt :mai frumoase;- altele :mai pu%in frumoase;. Prin urmare- dacă a&em în

&edere ce este frumos- tre/uie să in&ocăm perspecti&a- punctul de &edere. *ocrate nu poate

împărtă"i acest punct de &edere relati&ist- pentru faptul că- simultan- pentru pri&iri distincte- ceea

ce este frumos este ,i ur#t. @n&oc#ndu!l pe eraclit care afirma că cea mai frumoasă maimu%ă este

ur#tă în compara%ie cu omul- sus%in#nd totodată că fata frumoasă din exemplul lui ippias este

ur#tă în compara%ie cu o zei%ă- *ocrate face distinc%ia dintre aparen-ă ?ceea ce pare a fi frumos

fiecăruia dintre noi, "i esen-ă ?ceea ce este frumos independent de ceea ce oamenii socotesc că

este frumos,.

0ez/aterea este foarte complexă- întruc#t *ocrate recunoa"te- împreună cu ippias- că

pro/lema lămuririi naturii frumosului este extrem de dificilă pentru mai multe ipoteze luate în

discu%ie.$n primul r#nd- frumosul nu poate fi definit ca potri&ire- adec&are a lucrurilor la scopul pe

care ele le îndeplinesc sau în termeni de a&anta) ori util. Prin urmare- frumosul nu poate fi definit

prin utilitate- prin capacitatea de a produce ce&a /un- pentru că "i în pri&in%a utilită%ii există

puncte de &edere reciproc contradictorii. 0e pildă- &e"mintele "i încăl%ămintea frumoase %in nu de

ce&a o/iecti&- ci de preferin%ele sc'im/ătoare ale oamenilor- cum am spune noi astăzi- de mode.

$n al doilea r#nd- nici ipoteza că frumosul se identifică cu ceea ce produce plăcere-

desfătare a oc'iului "i urec'ii24- în ciuda &erosimilită%ii ei- nu poate fi admisă. oti&ele acestei

respineri sunt date de faptul că tre/uie să ana)ăm în această optică 'edonică – a frumosului ca

plăcere – numai natura su/iecti&ită%ii noastre. Frumosul în acest caz este o func-ie a senza%iei- o

proiec%ie a ei- ce nu are leătură cu o/iectul frumos. Prin urmare- frumosul nu este o proprietate-

un inredient al lucrurilor- ci o senza%ie su/iecti&ă proiectată de preferin-ele noastre asupra

lucrurilor. (poi- dacă a&em în &edere numai ceea ce produce plăcere în sim%uri- de ce nu am &or/i

despre frumos "i în leătură cu mirosurile sau cu senza%iile ustati&e> 24I 0e ce- preferin%ele

alimentare de pildă- nu ar fi frumoase>

24 $n framentul 2MHa- Hippias Aaior - se afirmă pentru prima dată existen%a unei rela%ii intime între artă "i frumos5:...dacă am spune că frumosul este ceea ce ne produce desfătarea- dar nu orice desfătare- ci una leată de auz "i de&ăz- cam în ce fel crezi că ar continua disputa> Căci oamenii frumo"i- ippias- "i podoa/ele- ta/lourile "i statuile-frumoase fiind- ne înc#ntă pri&indu!le. (poi sunetele plăcute "i muzica toată- discursurile "i po&e"tile au asupranoastră acela"i efect.;24I Rant &a prelucra această distinc%ie a lui Platon între sim%uri- inferioare "i superioare- transform#nd!o în distinc%iadintre area/il "i frumos. ?ezi @mm. Rant- 9ritica facultă-ii de judecare- Editura Utiin%ifică "i Enciclopedică-ucure"ti- 1MH1- Cartea înt#i- +nalitica frumosului- 3- *atisfac-ia produsă de agreabil este interesată- pp. MN!MM.,

12M



0ez/aterea din Hippias Aaior nu se înc'eie cu o defini%ie a frumosului. *ocrate

recunoa"te "i depl#ne starea în care se afla continuu – mereu ros de îndoieli "i incertitudini- în

&reme ce oamenii de felul lui ippias sunt lini"ti%i pentru că au certitudini- iar &ia%a îi răsplăte"te

pentru asta24N. $n fond- *ocrate face o o/ser&a%ie mereu &ala/ilă. $n practicarea &ie%ii noastre- noi-

oamenii o/i"nui%i- nu ne poticnim niciodată de defini%ia frumosului pentru că ,tim ce este frumos

"i ce este ur#t. C#nd însă suntem între/a%i "i soma%i să spunem ce este frumosul- atunci dăm peste

acelea"i nedumeriri pe care le!a scos la i&eală *ocrate.

$n consecin%ă- &aloarea dialoului Hippias Aaior nu constă în răspunsurile pe care le

formulează- c#t mai dera/ă în între/ările pe care le aduce în prim!plan. Prin urmare- &aloarea

acestui dialo este propedeutică în sensul că- ori de c#te ori punem între/area :Ce este

frumosul>;- &a tre/uie să reparcurem traseele de in&estia%ie pe care Platon ne suerează să le

urmăm pentru a afla ade&ărul. ("a se explică influen%a peste timp a acestui dialo. :0ialoul Hippias Aaior dez&oltă in nuce structura discursului filosofic despre frumos p#nă în secolul al

B@B!lea.;24H

e) n loc de conclu+ii

eferin%ele teoretice la lumea reacă sunt cople"itoare. Aimeni nu poate parcure- într!o

&ia%ă de om c'iar- lista de lucrări dedicate analizei fenomenului cultural recesc "i- prin urmare-

tot ceea ce se spune despre reci tre/uie luat cu relati&itate. (ceastă perspecti&ă relati&istă tre/uie

să fie mereu acti&ă "i atunci c#nd se citesc prezentele paini dedicate analizei artei "i frumosului

în lumea reacă &ec'e.

0acă lucrările tre/uiesc )udecate în enul lor- atunci prezentele paini tre/uie )udecate

doar dintr!o perspecti&ă pedaoică. @nten%iile care au ordonat /i/liorafia parcursă sunt de

natură formati&ă. ("a se explică de ce prezentarea dez/aterilor pri&itoare la artă "i frumos în

lumea reacă &ec'e sunt în multe pri&in%e simplificate. =r- se "tie că orice simplificare este- într!

24N :+u- draul meu ippias- e"ti un om fericit8 tu "tii ce se cade să facem- "i!o faci cu prisosin%ă- după c#te spui. ieînsă- se pare că o soartă amară îmi stă împotri&ă- căci rătăcesc fără răaz- ros &e"nic de îndoieli- iar c#nd &ă înfă%i"ez

&ouă- în&ă%a%ilor- nedumerirea mea- nici n!apuc /ine să sf#r"esc că mă trezesc cople"it de ocări... de îndată ce măaude &or/ind astfel- mă întrea/ă dacă nu!i lucru de ru"ine at#ta cutezan%ă5 \Cum oare %ii discursuri despreîndeletniciri frumoase- c#nd te!ai con&ins acum "i tu că n!ai nici o ideea despre frumosul însu"i> Ui dacă nu "tii ce!ifrumosul- cum ai să!%i dai seama că un discurs e /ine întocmit sau nu- ori altă ispra&ă deopotri&ă> @ar c#nd ară%i at#tde )alnic- mai are &ia%a- crezi- &reun pre%>] ...dar poate se cu&ine să le îndur pe toate8 "i n!ar fi de mirare ca de peurma lor să tra c'iar un folos. @ar dacă stau să mă #ndesc la cele discutate cu &oi doi- eu cred- ippias- că a"a s!a "iînt#mplat. Căci iată- pare!se că încep să "tiu ce &rea să spună &or/a *unt tare grele cele frumoase#; ?ezi Platon- Hippias Aaior - fr. 3G4 e!c- ed. cit., 24H `r Jimmermann- /rumosul - în &ol. /ilosofie# 9urs de ba!ă- editat de EDD'ard artens "i er/ert *c'ndel/ac'-Editura Utiin%ifică- ucure"ti- 1MMM.

13G



un fel sau altul- o falsificare. (stfel- există anumite simplificări enerate de tratarea lo/ală a

lumii rece"ti- respecti& nediferen%ierea teoretică în cunoscutele perioade ce tre/uie a/ordate

distinct. Este &or/a despre distinc%ia dintre ar'aic- clasic "i elenistic în lumea reacă &ec'e. (poi-

nici #nditorii nu sunt diferen%ia%i între ei. *istemele de #ndire ale lui Platon "i (ristotel sunt- se

"tie- concurente. =r- în aceste paini dedicate paradimei rece"ti a artei "i frumosului- aceste

puncte de &edere contrarii sunt estompate în fa&oarea complementarită%ii lor. $n sf#r"it- există o

dinamică internă a modului în care sunt #ndite arta "i frumosul în cultura reacă- dinamică ce nu

rezultă din painile de fa%ă. Sucrurile sunt su/tile "i complexe- iar parcurerea unor lucrări

specializate conturează un ta/lou pro/lematic ce nu rezultă din painile de fa%ă24M.

. Plotin şi sinte+a gândirii estetice greceşti

1. Preliminarii

L#ndirea estetică reacă "i dez/aterile de secole în )urul artei- frumosului "i trăirii

?experien%ei, estetice sunt împlinite "i desă&#r"ite de neoplatonici- orientare filosofică ini%iată de

Plotin ?2G–2NG d.., "i continuată de o serie de discipoli p#nă în anul 2M c#nd @ustinian @-

cunoscutul împărat al izan%ului- le!a interzis filosofilor orice acti&itate pu/lică. 0amascius-

:ultima &eriă a lan%ului de aur neoplatonic;2G- este cel care &a înc'ide cercul #ndirii filosofice

rece"ti început de +'ales în urmă cu un mileniu.

omentul de amur al #ndirii rece"ti nu este- cum s!ar putea crede la prima &edere-

ce&a decrepit. 0impotri&ă< Plotin "i "coala sa neoplatonică desă&#r"e"te orientarea metafizică a

#ndirii estetice rece"ti prin adi%ia unei noi axiome de construc%ie conceptual!filosofică5

existen%a unui sinur centru al lumii din care pro&in- prin crea%ie continuă- emana-ie-

multiplicitatea tuturor lucrurilor indi&iduale. (cest fapt implică o răsturnare a modului grec

clasic ,i elenistic de a #ndi natura principiului conceput ca o for%ă ce doar ordonează 'aosul

lumii – principiul pune în ordine :materiale; de)a existente – în condi%iile în care Plotin

filosofează în acelea"i cadre rece"ti de #ndire.

24M ezi 0umitru @sac- /rumosul în filosofia clasică greacă- Clu) Aapoca- Editura 0acia- 1MNG- o excep%ională lucrarece întreprinde o analiză "tiin%ifică- pe alocuri ex'austi&ă- a dez/aterilor pri&ind natura artei "i frumosului în lumeareacă de la esiod "i omer- la perioada clasică recească "i cea elenistică.2G ezi $ntroducere1 .amascius ,i tradi-ia neoplatonică- în &ol. 0amascius- .espre primele principii1aporii ,i solu-ii- traducere din reacă- introducere "i note de arilena lad- ucure"ti- Editura umanitas- 1MMI- pp. !.

131



Plotin- prin urmare- realizează o răsturnare a modului recesc ?clasic "i elenistic, de a

#ndi- dar în condi%iile reafirmării tradi%iei rece"ti de filosofare. Cum arătam într!o altă lucrare-

prin Plotin filosofia recească ?clasică "i elenistică- în mod special Platon "i stoicii, prime"te o

nouă modelare rezultată din înt#lnirea ei cu #ndirea orientală- în mod special- cu sinteza

filosofică iudeo!elenă a lui Filon din (lexandria. Aeoplatonismul este- a"adar- o nouă filosofie

c'iar dacă sursa de inspira%ie este Platon "i filosofia din .ialoguri. aportarea lui Plotin la Platon

este creatoare în măsura în care principiul ordonator al lumii- a"a cum era &ăzut de &ec'ii reci-

este transformat de Plotin în principiu creator- urm#nd suestiile filosofiei orientale21.

$n cele ce urmează ne &om concentra doar pe prezentarea #ndirii estetice plotiniene-

întruc#t discipolii săi principali- @am/licos- Proclos- *implicius- 0amascius- nu fac nimic altce&a

dec#t să rafineze în&ă%ătura maestrului lor prin exeeze "i comentarii.

Cu toate că- în mod expres- #ndirea estetică a lui Plotin se fundează pe un text explicit dec#te&a paini- .espre frumos;U;- importan%a sa este co&#r"itoare din cel pu%in două moti&e.

Primul5 estetica su/iacentă #ndirii lui Plotin poate fi &ăzută ca o placa turnantă între #ndirea

reaco!latină ?pă#nă, "i #ndirea cre"tină. Cu alte cu&inte- Plotin "i neoplatonismul stă la

intersec%ia culturii mozaicate ce a făcut trecerea de la Weltanschauung !ul reco!latin la

9eltansc'auun!ul cre"tin. ("a cum sus%in mai to%i istoricii filosofiei- orice încercare de analiză a

mecanismelor istorice de trecere de la paradima estetică a (ntic'ită%ii la paradima estetică a

E&ului ediu tre/uie să treacă prin #ndirea lui Plotin. (l doilea moti& %ine de influen%a de durată

a #ndirii filosofice "i estetice a lui Plotin. (ureliu (uustin- aister EcD'art- *pinoza- Sei/niz-

eel- *c'open'auer- erson- Sucian laa etc. sunt doar c#te&a dintre numele care s!au

inspirat din #ndirea lui Plotin ori i!au continuat spiritul de filosofare. $nsă în ordinea în%eleerii

mecanismelor istorice de continuitate "i discontinuitate în istoria ideilor estetice- de sta/ilire a

unor filia%ii tematice- importan%a cunoa"terii esteticii lui Plotin este 'otăr#toare pentru în%eleerea

ena"terii. = /ună parte a esteticii filosofice renascentiste este de extrac%ie plotiniană în

condi%iile în care Platon însu"i era citit- comentat "i în%eles printr!o rilă de lectură neoplatonică.

(cestea sunt în principal "i moti&ele pentru care am rezer&at esteticii lui Plotin un capitol separat-

în ciuda faptului că #ndirea sa apar%ine paradimei rece"ti de reflec%ie.

21 (m prezentat- într!o sinteză didactică- #ndirea filosofică a lui Plotin în Constantin (slam- 4roblema ontologicăîn g)ndirea europeană# Aodele conceptuale ,i interpretări semnificative- ucure"ti- Editura Pelican- 2GG2- pp. I4!N3. ezi "i5 KKK.caslam.ro 22 ezi .espre frumos în Plotin- "pere $ - traducere- lămuriri preliminare "i note de (ndrei Cornea- ucure"ti- Edituraumanitas- 2GG3- pp. 1N!1N4.

132

http://www.caslam.ro/

http://www.caslam.ro/



3. oordonate ale metafi+icii plotiniene

Estetica lui Plotin este- similar întreii #ndiri rece"ti- de sorinte metafizică. (ltfel spus-

temele fundamentale ale esteticii sunt dez/ătute în cuprinsul unor ample scenarii explicati&e ale

lumii &ăzute ca un între ordonat- similar unui oranism &iu- în care păr%ile îndeplinesc func%ii

precise în sus%inerea "i dăinuirea acestuia. $n fond- toate proiec%iile metafizice rece"ti de la

+'ales la Plotin – luate apoi ca model de întreaa filosofiei europeană p#nă la eideer "i

9ittenstein – propun o serie de %esături conceptuale ce unifică într!un între compre'ensi/il

lumea rela%iilor dintre o/iecte cu marile &alori care sus%in "i înflăcărează comportamentele "i

năzuin%ele omene"ti5 inele- (de&ărul "i Frumosul. (cest &alori- pe care fiecare dintre noi le

redescoperă în propria con"tiin%ă "i care sunt ca ni"te :autostrăzi imainare; prezente în parcursul

&ie%ii tuturor oamenilor de oriunde ar fi "i indiferent unde ar trăi- sunt interate ele însele însistemul lumii ce există dincolo de stările interne ale min%ii noastre. Cum se corelează în unitatea

lumii di&ersitate realită%ilor mentale "i extramentale> 7n scenariu metafizic încearcă să dea un

răspuns la o astfel de pro&ocare "i să explice în ce constă unitatea lucrurilor lumii "i- fire"te- a

fiin%ei noastre omene"ti- în condi%iile în care experien%a noastră ne permite doar un acces restr#ns

la di&ersitate cople"itoare de o/iecte "i comportamente.

$n rezumat- un filosof metafizician raportează a"adar continuu di&ersitatea cople"itoare a

lumii- la unitate- la eneral "i uni&ersal- încerc#nd să explice cum di&ersitatea lucrurilor- ca păr%i

încorporate într!o unitate sunt- în acela"i timp- diferite dar "i asemănătoare unele cu altele- "i-

complementar- cum unitatea lucrurilor- care nu este la r#ndul ei un lucru- î"i păstrează continuu-

în eternitate- pozi%ia sa de liant. Sucrurile sunt reu de arumentat în condi%iile în care unitatea

lucrurilor este "i nu este prezentă în lucruri. etafizica înseamnă- prin urmare- in&estiarea

modului în care 7nul "i ultiplul sunt- în acela"i timp- în unitate "i diferen%iere- "i a modului în

care toate lucrurile "i faptele lumii se adec&ează acestei dualită%i formale23.

+ema în%eleerii raportului dintre 7nu!ultiplu- ce apar%ine întreii metafizici rece"ti-

este tematizată de Platon în întreaa sa operă "i- într!un mod cu totul exemplar- în dialoul

4armenide# :Platon- cu a cărui #ndire începe metafizica- concepe fiin%area ca atare- adică fiin%a

23 ezi Constantin Aoica- Pnu ,i Aultiplu- în &ol. 6chilibru spiritual . *tudii ,i eseuri- K; KL - Edi%ie înri)ită dearin 0iaconu- ucure"ti- Editura umanitas- 1MMH- pp. 31H!32H.

133



fiin%ării- ca @dee. @deile suntde fiecare dată- 7nul în raport cu ultiplul. (cesta se face &ăzut

a/ia în lumina lor "i- apăr#nd astfel- a/ia acum este.;24

Cum men%ionam- în dialoul 4armenide Platon sintetizează pro&ocările ?aporiile, la care tre/uie

să facă fa%ă orice filosof dacă se simte c'emat să propună un scenariu metafizic 2. ("a se explică

de ce Plotin îl urmează pe Platon în #ndirea sa- consider#nd că piscul #ndirii filosofice

dintotdeauna se află în .ialoguri la care se raportează "i le comentează în raport cu propriile

o/sesii "i sensi/ilită%i reflexi&e.

Plotin- spre deose/ire de filosofii moderni de&ora%i de oroliul oriinalită%ii- se concepea

pe sine- în mod sincer- doar un comentator al metafizicii platoniciene- respecti& al ideii de ine

?agathNn,- piesă esen%ială în construc%ia teoriei ideilor expusă de Platon în dialoul (epublica. 0e

aceea- o rememorare a modului în care Plotin î"i construie"te propria &iziune despre lume este

esen%ială în în%eleerea #ndirii sale estetice.Cum se "tie- în dialoul (epublica Platon plasează inele în &#rful ierar'iei ideilor "i îl

asemuie"te cu principiul lumii. C#te&a framente extrase din (epublica sunt re&elatorii pentru

ceea ce înseamnă inele pentru Platon5 :Xideea inelui este cunoa"terea supremă- ideea prin

care "i cele drepte "i celelalte /unuri de&in utile "i de folosX eu îl numesc pe *oare odrasla

inelui- odraslă pe care inele a zămislit!o asemănătoare cu el însu"i. Căci ceea ce este inele

este în locul intelii/il- în raport at#t cu intelien%a- c#t "i cu intelii/ilele- acela"i lucru este

*oarele fa%ă de &edere "i de lucrurile &izi/ileX în domeniul intelii/ilului- mai presus de toate

este ideea ineluiX ea este ane&oie de &ăzut- dar că odată &ăzută- ea tre/uie concepută ca fiind

pricina pentru tot ce!i drept "i frumos8 ea zămisle"te în domeniul &izi/il lumina "i pe domnul

acesteia- iar în domeniul intelii/il- c'iar ea domne"te- produc#nd ade&ăr "i intelectX;2I

24 artin eideer- Aetafi!ica lui <iet!sche- traducere din ermană de @onel Jamfir "i Cătălin Cioa/ă- ucure"ti-

Editura umanitas- 1MMG- p. 3M.2 ezi Platon- "pere' 5$ - 4armenide- traducere de *orin ieru- ucure"ti- Editura Utiin%ifică "i Enciclopedică- 1MHM-în mod special kfr. 13Ia–1Ie- în care Platon pune în contrast loic cele opt aporii ?ipoteze, proramatice pentruorice metafizică a 7nului "i ultiplului- pp. M!13N. = analiză "i o e&aluare în context &ec'i recesc a aporeticii platonice leate de 7nu–ultiplu o propune L'eor'e lădu%escu în /undamentele grece,ti ale metafi!icii moderne-ucure"ti- Editura (cademiei om#ne- 2GGM- în mod special în cap. @- pp. M!3I- "i în &ol."ntologie ,i metafi!ică la greci# 4laton- ucure"ti- Editura (cademiei om#ne- 2GGN- cap. :area tăietură;- pp. M4!13. ezi "i L'eor'elădu%escu- " enciclopedie a filosofiei grece,ti- ucure"ti- Editura Paideia- pp. 3M!42.2I Platon- (epublica- fr. G4e!GMe- în "pere' 5 - Cu&#nt pre&enitor de Constantin Aoica- traducere- interpretare-lămuriri preliminare- note "i anexă de (ndrei Cornea- ucure"ti- Editura Utiin%ifică "i Enciclopedică- 1MHI.

134



$n paranteză fie spus- (ristotel- ca "i în cazul altor concepte- îl critică pe Platon fiind totu"i

de acord cu el în cazul următoarei defini%ii5 :inele este cel spre care aspiră toate; 2N în timp ce

stoicii identifică inele cu ceea ce este folositor.

E&ident că principală sursă de inspira%ie în modul de a concepe inele de către Plotin- o

constituie #ndirea lui Platon. 0ar încă o dată- Plotin nu se plasează pe pozi%iile unui simplu

exeet sau comentator. (ceasta "i pentru faptul că transformă ideea platonică a inelui ordonator

în ideea unui ine creator.

Pentru Plotin- inele este iz&orul creator al tuturor lucrurilor din lume- cum spunem noi

astăzi- din uni&ers. El este numit de Plotin "i cu termenii5 .umne!eu' 4rincipiul unic' Qeul

suprem' Pnul' 6ternul' 6xisten-a' $nexisten-a ><imiculB' $nfinitul' /iin-a absolută' /iin-a perfectă

etc. *pre deose/ire de cre"tinism care îl concepe pe 0umnezeu ca pe o persoană "i!l în%elee

plec#nd de la cunoa"terea domatică fundată pe credin%ă- Plotin are în &edere- ca să spunem a"a-urm#ndu!l pe Pascal- pe un 0umnezeu al filosofilor pe care!l în%elee apel#nd la arumente "i

demonstra%ii filosofice. Pentru Plotin :inele; este unul dintre numele diferite pe care le putem

atri/ui lui 0umnezeu în func%ie de contextele arumentati&e în care apare rela%ia formală 7nu!

ultiplu.

ecompun#nd în sinteză "i- fire"te- simplific#nd didactic scenariul metafizic plotinian-

inele este 7nul "i este perfect. Fiind perfect este "i /un. Ceea ce este rău actual &a fi /ine în

&iitor sau a fost /ine în trecut. 7nul ?inele, este Existen%a sinură. Ea este autoenerată "i

primordială. $nainte de 7nul "i fără el nu a fost nimic "i nu poate fi ce&a. +ot ce există este o

emana-ie a sa. Pentru a exemplifica intuiti& în%elesul ideii de emana%ie- Plotin apelează la o

experien%ă o/i"nuită. ("a cum lum#narea aprinsă poate răsp#ndi în )urul ei sau în depărtare

lumina- fără să se disloce "i să se amestece ea însă"i cu su/stan%ele concrete pe care le

iluminează- cu lucrurile luminate a"adar- tot astfel se înt#mplă "i cu emana%ia. Ea se împarte

pretutindeni fără să se di&idă pe sine- fără să!"i piardă unicitatea. +ot astfel "i inele – dacă "i!ar

pierde unicitatea n!ar mai fi perfect. Plotin- prin urmare- nu este panteist- întruc#t 0umnezeu nu

este prezent în interiorul lucrurilor.

0acă am admite acest fapt- atunci proprietatea sa fundamentală- perfec%iunea- s!ar pierde.

Principiul unic nu poate fi răsp#ndit în multiplicitatea lucrurilor fără a!"i ie"i din propria condi%ie-

fără a se pierde pe sine. ezum#nd- inele posedă proprietă%i pe care nu le au lucrurile

2N (ristotel- 6tica <icomahică- @- fr. 1GM4a- +raducere- studiu introducti&- comentarii "i index de *tella Petecel-ucure"ti- Editura Utiin%ifică "i Enciclopedică- 1MHH.

13



indi&iduale #ndite împreună. inele este unitatea oriinară ?7nul,- este perfect- a/solut-

uni&ersal- indi&izi/il "i nedeterminat. El nu poate fi #ndit ca fiind nici su/iecti&- nici o/iecti&.

inele este etern "i infinit "i nu este supus nici măsurii- nici numărului. El este simplu "i

nemărinit. Au are fiură nici păr%i "i nici formă. El este nimic- inexisten%ă în măsura în care

lucrurile lumii au existen%ă8 nici esen%ă nu este pentru că el este condi%ia esen%ei. inele în sine nu

este o fiin%ă intelientă "i nici nu i se poate atri/ui #ndirea. 0e ce> Pentru că a căuta lumina

cunoa"terii- sus%ine Plotin- este dat celui ce are ne&oie de ea. L#ndirea omenească caută această

lumină pe c#nd lumina nu caută lumină. inele fiind lumină "i necăut#nd lumină ?pentru că

numai #ndirea caută lumină, tre/uie să admitem că el nu este #ndire "i nici intelien%ă.

Constatăm- prin raportare la Platon- că Plotin epuizează parcă posi/ilită%ile loice de

descriere a inelui- pe care îl încercuie"te treptat în condi%iile în care inele în sine- în calitate de

Principiu unic- nu poate fi descris. Plotin creează o p#nză conceptuală în )urul inelui- o re%ea "iun sistem de concepte exprimate loic c#nd poziti&- c#nd neati&. Plotin anticipează astfel-

#ndirea cre"tină- respecti& cele două căi de cunoa"tere a fiin%ei di&ine mo"tenite din teoloia

patristică5 calea catafatică sau afirmati&ă ?ce indică ceea ce este 0umnezeu în raport cu realită%ile

create- &ăzute- luate ca sim/ol al său8 0umnezeu este cunoscut din prezen%a "i din lucrările sale în

crea%ie- atri/uindu!i!se însu"irile acesteia,- "i calea apofatică sau neati&ă ?este modalitatea de

cunoa"tere prin neare "i înaintare8 se afirmă ceea ce nu este 0umnezeu "i astfel do/#ndim o

:cunoa"tere de înaintare; p#nă la trăirea misterului di&in,. *pre deose/ire însă de Platon "i

(ristotel care afirmau că principiul unic este intelien%a în ipostaza ei supremă- Plotin afirmă că

0umnezeu fiind el însu"i #ndire el nu tre/uie să #ndească. (ceastă teză a a/sen%ei intelien%ei

din constitu%ia fiin%ei di&ine- a 7nului fără #ndire- este îndreptată polemic nu numai spre

filosofiile de tradi%ie "i prestiiu rece"ti- c#t "i împotri&a doctrinei cre"tine pentru care

0umnezeu este atot"tiutor- este intelien%a a/solută.

inele este- totodată- inaltera/il- perpetuu "i a/solut li/er. Este a/solut li/er pentru că nu

este supus la nimic altce&a dec#t la sine însu"i- at#t în ordinea exteriorită%ii- c#t "i în aceea a

interiorită%ii. inele este &e"nic "i nenăscut8 el nu poate fi produsul înt#mplării pentru că el nu a

fost produs de o altă cauză dec#t propria sa cauză. Eternitatea "i &e"nicia inelui se deduc din

perfec%iune. Perfect este o stare din care nu lipse"te nimic. $n această stare- sus%ine Plotin- fiin%a

nu aspiră la nimic "i nici nu poate rereta ce&a- prin urmare- ea este +ot- "i e +ot actualmente fără

13I



a c#"tia ce&a mai t#rziu "i fără a pierde ce&a acum fa%ă de trecut. Fiin%a 7nului fiind perfectă

este- prin consecin%ă- eternă. Eternitatea- a"adar- deri&ă loic din perfec%iune fiind întotdeauna.

inele- cum s!a mai spus- este creatorul lumii "i- într!un anumit fel- existen%a sa este

postulată plec#nd de la lucrurile sensi/ile- de la ceea ce există în mod concret. Aimeni nu poate

între/a "i căuta un sens lumii în care trăim cu to%ii- "i faptul are o &ala/ilitate permanentă- dacă nu

postulează că exista ce&a care este prezent pretutindeni "i nicăieri- un principiu al lumii după cum

sus%in &ec'ii reci "i- după ei- Plotin.

0ificultatea ma)oră a acestui scenariu explicati& constă- după cum se poate constata- în

deslu"irea mecanismelor de trecere de la 7nul la ultiplu- de la Creator la lucrurile create.

Pro/lema pe care o pune Plotin ?de fapt pe care o readuce în fa%a con"tiin%ei pentru că ea este

pro/lema capitală a întreii filosofii rece"ti – numită "i problema generării, este acesta5 Cum

0umnezeu ca fiin%ă perfectă creea!ă o lume diferită de el> Cum "i de ce perfec%iunea creeazăimperfec%iunea> E&ident că Plotin nu lasă fără răspuns această între/are dar- cum este de a"teptat-

arumenta%ia sa este la/orioasă "i foarte stufoasă ?dacă nu c'iar neclară,.

*implu spus- 7nul nu iese din condi%ia sa pentru a crea- întruc#t crea%ia este ce&a ce %ine

de propria natură. 7nicitatea sa nu se dizol&ă în multiplicitate pentru că 0i&inul creează prin

iposta!ele sale emanate "i nu în mod nemi)locit. (rumenta%ia lui Plotin este extrem de

inenioasă dacă a&em în &edere în%elesul termenului :ipostază;. (cest cu&#nt pro&ine din

recescul h0postasis "i înseamnă :mască;- fa%ă către fa%ă- fiind sinonim cu cu&#ntul prosopon-

persoană. (cest din urmă termen a pătruns în &oca/ularul trinitar cre"tin pentru a!l exprima pe

0umnezeu- Fiin%ă în trei persoane.

Ei /ine- Plotin sus%ine că inele emană într!o primă instan%ă $nteligen-a ? <ous!ul,- apoi că

într!o a doua etapă este emanat *ufletul . $n ce constă prima emana%ie> Pe scurt- prin emana%ia

$nteligen-ei inele ordonează lumea în conformitate cu @deile sau cu Formele despre care &or/ea

Platon- ?lumea de&enind astfel intelii/ilă- lu#nd forma unui ansam/lu ierar'ic- ordonat de

forme,- în timp ce prin emana%ia *ufletului putem explica de ce lumea este animată- într!o

mi"care "i rota%ie neostoită. 7nul este lipsit de însu"iri- e inefa/il- în sensul că însu"irea sa este de

a nu a&ea însu"iri. @ntelien%a este întoarsă intuiti& către 7nul ca primă ipostază a sa8 din ea

emană *ufletul lumii. 0in *ufletul lumii emană sufletele particulare – demonice- omene"ti-

animale "i &eetale care sunt la r#ndul lor întoarse către corpuri. 7nul- @ntelien%a "i *ufletul

13N



alcătuiesc cele trei ipostaze ?su/stan%e, ale 0i&inului- o trinitate după modelul căreia se &a forma

"i trinitatea cre"tină5 +atăl ?7nul,- Fiul ?@ntelien%a- Soosul, "i *f#ntul 0u' ?*ufletul,.

Crea%ia înseamnă a"adar- :co/or#rea; inelui prin emana%ie în ipostazele sale- proces numit

de către Plotin procesiune. (ceasta constă într!o :deradare; treptată a perfec%iunii. 0e pildă-

sufletul omului este o ipostază :deradată; a *ufletului întruc#t el este întemni%at în corp- în

materie. Există însă "i posi/ilitatea reîntoarcerii lui la perfec%iune- la 7nul- proces numit de Plotin

con&ersiune "i iz/ă&ire. *copul spre care se îndreaptă sufletul omenesc este re&enirea la

0umnezeu "i poate fi atins prin contempla%ie intuiti&ă- prin ceea ce Plotin nume"te extaz mistic.

(cesta este o stare de trăire ?cunoa"tere, a lui 0umnezeu care nu poate fi atinsă cu a)utorul

#ndirii o/i"nuite "i o/liate să opereze cu di'otomia su/iect!o/iect. *tarea de ra%ie poate fi

atinsă numai dacă ducem o &ia%ă &irtuoasă8 ea este- totodată- atinsă de cei care au o cultură

morală desă&#r"ită fiind apana)ul celor pu%ini dintre noi. Prin intui%ie- prin percep%ie directă "itrăire sufletească deplină putem do/#ndi- spune Plotin- o cunoa"tere a 7nului- fapt care ar tre/ui

să constituie ra%iunea de a fi a tuturor oamenilor.

4. *rumosul între sensi/il şi inteligi/il

(cesta este contextul metafizic în care tre/uie să plasăm #ndirea estetică a lui Plotin-

context ce se încadrează- cum arătam- în am/ian%a mai lară a paradimei rece"ti de #ndire.

Prin urmare- ceea ce spuneam în leătură cu Weltanschauung !ul recesc se aplică ne varietur "i la

Plotin. (nume că- în esen%ă- "i pentru Plotin- ca pentru întreaa lume elenică- lumea este

deopotri&ă di&ină "i însufle%ită- că între ra%iune "i mistică nu există o tensiune ireconcilia/ilă ca în

cre"tinism- respecti& că scopul filosofiei era :să!l &adă pe Jeu;- opera%ie intelectuală ce produce

o sal&area a sufletului de corporalitate- respecti& o transformare lăuntrică prin unirea cu

di&initatea. :$n esen%ă- theoria a&ea- în reaca &ec'e- două sensuri principale5 însemna pe de o

parte \pri&ire concentrată]- \contempla%ie]- "i de aici \pri&ire cu oc'ii min%ii]- deci "i \cercetare

teoretică]8 dar- pe de altă parte- semnifica "i \procesiune reliioasă]- \corteiu] demn de a fi

&ăzut- care înso%ea o ceremonie în cinstea zeilor.;2H Prin urmare- omul care cunoa"te t'eoretic-

care :&ede;- suferă o transformare lăuntrică prin c'iar actul acestei &ederi. :ederea; teoretică a

di&inită%ii produce un om :îndumnezeit;- mai mult suflet dec#t corp.

2H (ndrei Cornea- &ămuriri preliminare' în Plotin- "pere $' ed. cit.- p. 1.

13H



Perspecti&a nouă pe care o aduce Plotin în sistemul metafizic al frumosului recesc %ine

de cercetarea condi-iilor în care are loc experien-a frumosului. ai exact- Plotin este în lumea

reacă principalul teoretician al experien-ei estetice concepute ca o componentă distinctă a

experien-ei mistice- pe care a trăit!o- a"a cum specifică- discipolul "i /ioraful său Porfir- de patru

ori. @ată cum descrie Plotin însu"i una dintre experien%ele :ie"irii din corp;. :0e multe ori-

de"tept#ndu!mă eu din trup- re&enind la mine însumi "i a)un#nd în afara restului lucrurilor- însă

sosit înlăuntrul meu- am fost uimit de c#te frumuse%e am &ăzut +colo# (m crezut atunci cu tărie

că apar%in păr%ii mai /une a ealită%ii "i că trăiesc &ia%a cea mai /ună- atunci c#nd am a)uns la

identitatea cu zeiescul "i c#nd- sălă"luit în el- m!am îndreptat spre desă&#r"ita realizare de sine-

c#nd m!am întemeiat pe mine însumi deasupra tot restului intelii/ilului.;2M

Prin urmare- în interiorul acestei experien%e mistice- de unificare a sufletului omenesc cu

principiul lumii- cu 7nul- reprezentat- cum s!a &ăzut- de întreita sa formă de manifestare5*upremul ine ?un alt nume al 7nului- cum precizam,- @ntelect "i *uflet- sunt amplasate toate

celelalte trăiri omene"ti- inclusi& trăirea unitară a diverselor stări emo-ionale pro&ocate de

înt#lnirea omului cu frumosul din lucruri ?frumosul sensi/il, ori- cu totul excep%ional- cu

frumosul în sine ?frumosul intelii/il- 7nul inefa/il,.

Plotin este cel care &a anticipa cu mai /ine de un mileniu marea descoperire a filosofiei

sco%iene moderne de secol "aptesprezece- gustul ,i trăirea estetică- teoretizate ulterior de Rant în

conceptul sentimentul de plăcere ,i neplăcere' "i de *c'open'auer în teoria atitudinii

>experien-eiB estetice.

Estetica lui Plotin – în fapt- &iziunea sa metafizică pri&ind arta- frumosul "i experien%a

estetică – este expusă- cum men%ionam- în principal în :tratatul; .espre frumos2IG – un text scurt

dar extrem de dens – "i într!un su/capitol din :tratatul; .espre Pnivers- intitulat .espre

frumuse-ea inteligibilă2I1# (m/ele texte tre/uie citite împreună "i- fire"te- raportate împreună la

întreaa operă a lui Plotin care ne îndeamnă să pri&im lucrurile concrete ca interate în &asta

unitate a 7nului inefa/il.

$n termeni contemporani- Plotin promo&ează un punct de &edere 'olist- sistemic "i

rela%ional- în sensul în care păr%ile lumii sunt elemente ce interac%ionează între ele form#nd un

între cu proprietă%i diferite de cele ale elementelor sale. $ntreul ca atare nu este la r#ndul lui un

2M Plotin- "pere' $' [email protected] .espre cobor)rea sufletului în trupuri- ed. cit.- p. 2G.2IG Plotin- .espre frumos- K' $# - "pere $' ed. cit.- pp. 1H–1I4.2I1 Plotin- .espre frumuse-ea inteligibilă- "pere' $$' traducere- lămuriri preliminare "i note de (ndrei Cornea-ucure"ti- Editura umanitas- 2GGI- pp. 33!3I.

13M



element- ci o rezultantă a interac%iunii pe care el însu"i se între%ine în calitatea lui de principiu de

mi"care ori de &ia%ă. Sumea este #ndită de Plotin prin analoie – păstr#nd fire"te o perspecti&ă

relati&istă – cu modul în care #ndim noi astăzi unitatea personalită%ii omene"ti care tope"te într!

un eu lăuntric toate elementele constituti&e ale ei. Prin urmare- păr%ile tre/uie #ndite prin între

"i întreul prin păr%i- iar această reulă tre/uie aplicată consec&ent dacă dorim să în%eleem

#ndirea estetică plotiniană.

7nitatea esteticii lui Plotin este realizată- cum arătam- în )urul :experien%ei estetice;-

liantul care leaă într!un tot di&ersele perspecti&e ale frumosului cu feluritele moduri de a face

artă. (xioma în%eleerii acestei estetici se fundează un enun%ul paradoxal5 un lucru este frumos'

dacă mai înainte este pre-uit' adică trăit întrun suflet ce posedă' ca posibilitate' această trăire#

0ar ce în%elee Plotin prin :experien%a estetică;> *implu spus5 :experien%a estetică;

înseamnă reac-ia emo-ională a sufletului omenesc la formele de manifestare ale Pnului prin $ntelect ,i *uflet în vasta multiplicitate a lumii#

Sumea ce posedă lucruri nenumărate prin formele lor participă cu toate la 7nu după patru

principii5 :orice multiplicitate presupune o unitate care!i dă structura ?principiul unită%ii

sistematizante,8 orice unitate transcende multiplicitatea pe care o unifică ?principiul

transcenden%ei,8 orice multiplicitate e con%inută într!un anume mod în unitatea care o transcende

?principiul imanen%ei,8 orice realitate care- pentru a se realiza- tre/uie să iasă din unitatea în care e

cuprinsă- nu se poate realiza pe deplin dec#t printr!o reîntoarcere la unitatea din care emană

?principiul con&ersiunii,. (ceastă &iziune puternică a a&ut o influen%ă determinantă nu numai

asupra formării teoloiei cre"tine "i dez&oltării #ndirii medie&ale- dar "i asupra formulării

esteticii "i asupra practicării artei în ena"tere- îndeose/i în picturăX în plus- filosofia "i "tiin%a

modernă- marile sisteme ale idealismului erman "i c'iar #ndirea contemporană nu se pot

sustrae influen%ei sale;2I2.

Plotin îl urmează fire"te- în multe pri&in%e- "i în #ndirea estetică pe Platon- în mod

special ideile expuse în (epublica- 8anchetul "i 4haidros. $ntre altele- ideea principiului ierar'iei

lumii concretizat în participarea lucrurilor sensi/ile prin forma lor la entită%ile intelii/ile

?formele care sunt doar o/iect al #ndirii,- respecti& a participării frumosului sensi/il la frumosul

intelii/il- reprezintă o constantă ma)oră de continuitate. (poi- ideea că înt#lnirea cu frumosul în

2I2 Paul =li&ier- <eoplatonism- în Fr d̂eric Saupies ?su/ direc%ia,- .ic-ionar de cultură generală- traducere dearareta LTurcsiD- +imi"oara- Editura (marcord- 2GG1- p. 4II.

14G



sine- cu inele ?7nul inefa/il, este destinată doar în%eleptului- celui care a :în&ă%at; să vadă

realită%ile intelii/ile ascunse în spatele apari%iilor sensi/ile e tot de inspira%ie platonică.

Aumai că spre deose/ire de Platon care in&esti'ează unitatea lucrurilor de acela"i fel

prin apel la :)ocul; formelor- Plotin este în căutarea acestei unită%i plec#nd de la sufletul omenesc

care posedă în sine atri/utul inefa/il al frumuse%ii concepută- fire"te- ca specie a inelui.

$n ordinea sensi/ilă a lucrurilor- unitatea lumii este rezumată în sufletul omului aflat într

un corp care – în conformitate cu cele patru principii enun%ate mai sus – con%ine în sine trama

7nului inefa/il ce emană- radiază mijlocit - prin @ntelect "i *uflet în toate fiin%ele. ("a se explică

de ce Plotin î"i începe căutările- în acord cu principiile unită%ii sistematizante "i con&ersiunii-

pentru a sta/ili natura "i esen%a frumosul- de la sim%uri- de la :ferestrele; sufletului aflat în corp.

:Frumosul se află în &edere în măsura cea mai mare8 dar el există "i în auz – c#nd se fac îm/inări

de cu&inte – "i în între cuprinsul artei muzicale. Căci melodiile "i ritmurile sunt frumoase. $nsăcei care suie către înalt- după ce s!au despăr%it de senza%ie- constată că există "i îndeletniciri

frumoase- "i făptuiri- "i o/i"nuin%e- "i "tiin%e frumoase- iar apoi &ine frumuse%ea &irtu%ilor.;2I3

Prin urmare- într!o primă mi"care a sa- sufletul omenesc descoperă în sine o &arietate de

frumuse%i ordonate ierar'ic care posedă anumite grade din frumosul inefa/il al 7nului întreit ca

forme de manifestare. Frumosul %ine a"adar de sufletul nostru- de propria interioritate în care

*ufletul- @ntelectul "i inele se re&arsă. Pe treapta cea mai de )os a lumii- treapta lucrurilor

corporale- frumuse%ea este primită- fire"te- din exterior- prin :participarea; lor la între. :7nele

lucruri- precum corpurile- nu!"i iau frumuse%ea de la su/straturile lor însele- ci sunt astfel prin

participare.;2I4

ealită%ile suflete"ti însă- prin esen%ele lor- sunt frumuse%i în sine- cum exemplifică Plotin

prin esen%a &irtu%ii. Concluzia se impune de la sine5 sufletul omenesc î"i are su/stratul în c'iar

*ufletul uni&ersal- este omoloul lui- care la r#ndul său deri&ă din @ntelect ca primă ipostază a

7nului inefa/il. Pe scurt- sufletul omenesc este di&in "i ceea ce spunem despre di&initate

predicăm "i despre suflet. $n concluzie- sufletul este frumos prin simplitatea sa- frumuse%e

analoă celei a *ufletului- analoă @ntelectului a cărui frumuse%e e li/eră- în cu&intele lui Plotin-

de orice amestec. Frumuse%ile di&ine sunt date- a"adar- în sufletul nostru- cum am spune astăzi- ca

2I3 Plotin- .espre frumos- ed. cit.- p. 1H.

2I4 $bidem#

141



poten%ialită%i- iar accesul la ele se face prin medita%ie interioară "i culminează cu :ie"irea;

sufletului din corp prin metoda mistica de trăire a 7nului inefa/il în con"tiin%ă.

(cum în%eleem mai /ine de ce Plotin respine teoria frumosului armonie- area +eorie-

necontestată serios de nimeni p#nă la el. :*e spune de către toată lumea cam a"a5 /una propor%ie a

păr%ilor între ele- c#t "i în raport cu întreul- "i adaosul de culoare frumoasă produc frumosul la

&edere. Ui pentru orice lucru &izi/il- "i în eneral pentru orice lucru- faptul de a fi frumos

înseamnă a a&ea o /ună propor%ie "i a fi comensura/il.;2I

=r- nu lucrurile moarte – spune Plotin – fie ele "i artefacte artistice- de enul statuilor-

ilustrează ceea ce e- în sensul propriu- frumos. Frumuse%ea este ceva interior sufletului fiind intim

leată de dorin-ă- for%a motrice a ie"irii din sine către intelii/il- către 7nul inefa/il. :0e aceea "i

aici tre/uie afirmat că frumuse-ea este mai cur)nd ceea ce străluce,te pe deasupra propor-iei

dec)t propor-ia "i că aceasta- care străluce"te- este un lucru demn de iu/ire. 0in ce pricinăstrălucirea se ăse"te mai dera/ă la un c'ip &iu- dar e o urmă la cel mort- c'iar dacă c'ipul nu "i!

a pierdut propor%iile din carne. $ar făptuirile vii sunt mai frumoase dec)t statuile' c'iar dacă

ultimele sunt mai propor%ionate< Ui o fiin%ă &ie mai ur#tă este mai frumoasă dec#t frumosul din

statuie< 0e ce> Pentru că ceea ce e viu este mai de dorit# @ar asta se înt#mplă fiindcă are

*uflet.;2II

@deea frumuse%ii ca strălucire îi &a da posi/ilitatea lui Platon să unifice- prin natura

doritoare a sufletului- toate speciile frumuse%ii5 frumse%ea din corpuri- îndeletniciri- "tiin%e

frumoase etc. ecanismul de unificare este de inspira%ie platoniciană "i constă în ideea

participării formelor lucrurilor sensi/ile la Forma intelii/ilă prin asemănare la care- într!un mod

cu totul ino&ati&- Plotin propune o descriere a di&erselor trăiri ale sufletului ce anticipează- în

idee- proramul fenomenoloic contemporan de descriere a actelor de con"tiin%ă. :*ufletul- fiind

ca natură ceea ce este "i purces- fiind de o natură mai de pre%- atunci c#nd ar &edea ceva înrudit cu

sine sau c'iar o urmă a înrudirii- se /ucură- se umple de uimire "i se întoarce către sine8

reamintindu,i de sine "i de ceea ce!i al său. Care este- prin urmare- asemănarea dintre lucrurile

frumoase din lumea acesta "i frumuse%ile din lumea de (colo> =r- dacă există asemănare- să fie

ele asemenea> 0ar cum de sunt frumoase "i acelea- "i acestea. *punem că sunt a,a prin

participare la /ormă#2IND

2I $bidem- p. 1M.2II Plotin- 9um sa născut multiplicitatea formelor ,i despre 8ine- "pere' $$$' traducere- lămuriri preliminare "i notede (ndrei Cornea- ucure"ti- Editura umanitas- 2GGM- p. IH.2IN Plotin- .espre frumos- ed. cit.- p. 1I1.

142



$n filosofia frumosului Plotin produce- cum arătam- o ino&a%ie remarca/ilă de metodă prin

aplicarea consec&entă a principiului fenomenoloiei contemporane5 cunoa"terea începe de la

mine însumi- de la propria su/iecti&itate "i constă în descrierea riuroasă a actelor de con"tiin%ă la

care am acces nemi)locit prin faptul că trăiesc. Eul meu posedă o cunoa"tere preala/ilă pe care o

pot aduce în fa%a con"tiin%ei pentru a cunoa"te ceea ce deja "tiu. =r- în acest caz- cunoa"terea

reprezintă- cum ar spune C. Aoica- :mersul îndărăt;- adică ea începe cu faptele senzoriale "i se

:ridică; apoi prin descriere la c#mpul celorlalte fapte care fac posibile faptele senzoriale. E&ident

că în contextul unor practici reflexi&e de tip fenomenoloic :în sus; "i :în )os; nu au sens

eometric- ci existen%ial.

( te :ridica; către principiul unită%ii lumii înseamnă a :co/orî; în sinele lăuntric- a te

ad#nci în sine "i a :ie"i; din corp. *implu spus- Plotin pune în ac%iune o metodă transcendentală

avant la lettre prin faptul că cercetează faptele prin sta/ilirea condi%iilor lor de posi/ilitate.:*ui"ul; despre care &or/e"te continuu Plotin- :&ederea interioară;- este în fapt o permanentă

ad#ncire în sine- cum precizam- care redescoperă ceea ce preexistă în suflet pe măsură ce sunt

dez&elite- prin medita%ie "i contemplare- di&ersele înfă"urări ale eului indi&idual. :0ar tre/uie să

examinăm frumuse%ile aflate mai departe- pe care senza%ia n!a fost menită să o &adă- iar *ufletul

el &ede fără orane de sim% – pe acestea le &edem în sui"ul nostru "i să lăsăm )os- în urmă-

senza%ia.;2IH

$naintarea către sinele din mine însumi- cu alte cu&inte- ini%ierea drumului către condi%iile

care fac posi/il eul meu indi&idual – 7nul inefa/il în ipostazele sale de @ntelect "i *uflet – începe

pentru Plotin- suestia este preluată de la Platon- cu sentimentul iu/irii care pro&oacă dorin%a-

nelini"tea- în sufletului indi&idual. 0orin%a redirec%ionează înspre sine sufletul indi&idual care

descoperă în trăirile sale :lucrarea; *ufletului. $nsă- sufletul indi&idual poate sim%i în sine

:lucrarea; *ufletului doar dacă este ini%iată prin trăirea unor sentimente de atrac%ie ori respinere

ce apar împreună cu o/iectul ei. (stfel- la ni&elul frumuse%ilor senzoriale :nu e cu putin%ă să

&or/ească aceia care nici nu le!au &ăzut- nici le!au perceput ca fiind frumoase- după cum e cazul

or/ilor din na"tere- în acela"i fel nu e posi/il să &or/ească despre frumuse%ea ocupa%iilor cei care

nu au acceptat că există o frumuse%e a îndeletnicirilor- a "tiin%elor "i a altelor- asemenea; 2IM. Cum

arătam- în &iziunea lui Plotin un lucru este frumos- dacă mai înainte este pre%uit "i iu/it- adică

trăit într!un suflet ce posedă- ca posi/ilitate- această trăire. *ufletul indi&idual :se aprinde; "i se

2IH $bidem- p. 1I4.2IM $bidem#

143



întoarce asupra!"i pentru a!"i căuta oriinea sa – ceea ce e mai ad#nc în sine dec#t el însu"i- cum

zicea (ureliu (uustin ale căror idei filosofice sunt de inspira%ie plotiniană – printr!o serie de

sim%ăminte care înso%esc experien%a frumosului. :(semenea sim%ăminte cu&ine!se să a&em c#nd

ce&a e frumos – cutremur ,i înfiorare plină de bucurie' c)t ,i dor' iubire ,i uluire înso-ite de

plăcere#2NGD

$n rezumat- experien%a frumosului- ca act de trăire interioară "i de emo%ie sufletească- este

posi/ilă doar de cei care au de)a un preana)ament sufletesc- emo%ional prin raportare la lucrurile

corporale ori necorporale. anal spus- frumos este doar ceea ce pre%uim "i iu/im- întruc#t

entitatea respecti&ă- prin dorin%ă- se transformă dintr!un o/iect /anal într!o &aloare. $n termenii

lui Plotin- doar prin iu/ire "i dorin%ă- &ăzătorul se :înrude"te; cu o/iectul &ăzut. +oate lucrurile

frumoase sunt- prin urmare- &aloroase- pentru că sufletul nostru- prin dorin%ă- se une"te cu ele "i

de&in ca &alori- :o/iecte ale sufletului;. Prin urmare- sufletul se înt#lne"te cu sine însu"i prinmijlocirea o/iectelor exterioare lui transformate în &alori- în acte trăite- i!a cuno"tin%ă de sine prin

propriile sale :mi"cări; îndrept#ndu!se :în sus;- treaptă cu treaptă- către condi%iile care l!au făcut

posi/il.

Frumuse%ea este- a"adar- o proiec%ie interioară a eului nostru lăuntric oranizat formal "i

ierar'ic. Există rade de pre%uire "i- fire"te- rade ale frumosului at#t în lumea corporală- c#t "i în

cea necorporală. *ufletul este oranizat formal în sensul în care acesta e o formă care in!

formează8 este oranizat ierar'ic în sensul că :lucrarea; lui este în mod &irtual- poten%ial-

determinată de *ufletul uni&ersal- de @ntelect- în final- de ine- 7nul inefa/il. Frumuse%ea %ine-

fire"te- în ultimă instan%ă de ceea ce e incorporal în ceea ce e corporal- material- de formă.

Plotin )ustifică a"adar- prin conceptul trăirii "i al descrierii experien%ei interne o teorie

formală a frumosului ce începe cu formele corporale "i care continuă :mersul îndărăt; cu sui"ul

către formele frumuse%ilor necorporale- înc'eindu!se- într!o uniune mistică cu inele- forma

supremă a frumosului. :Prin urmare- tre/uie iară"i suit spre ine- spre care năzuie"te orice *uflet.

.acă cineva la vă!ut' ,tie ce spun- anume în ce fel este El frumos. El e de dorit ca fiind /un- "i

dorin%a!i pentru el8 iar înt#lnirea cu el este cu putin%ă pentru cei care au luat drumul în sus- care se

întorc spre el "i se dez/racă de &e"mintele pe care le!au îm/răcat atunci c#nd au co/or#t.; 2N1

@nfluen%a de durată a #ndirii estetice plotiniene în cuetarea europeană- mai precis-

actualitatea &iziunii sale asupra frumosului î"i are oriinea- în principal- în metoda sa reflexi&ă-

2NG $bidem- p. 1I.2N1 $bidem#

144



:fenomenoloică;- pe care Plotin o nume"te în mai multe locuri :&edere interioară;. =rice om are

acces- sus%ine în mod :democratic; Plotin- la această metodă reflexi&ă- introspecti&ă- dacă &a

culti&a &alorile sufletului- adică &irtu%ile &ăzute ca sisteme de a/%ineri- în detrimentul :cărnii;- a

corpului care &rea să :comande; "i să su/)ue partea di&ină din el. ("a se explică de ce lui Plotin

îi era ru"ine- după mărturisirea unei discipol- că are un corp- "i de ce recomandă pentru cei care

doresc să :vadă; să se comporte cu ei în"i"i a"a cum procedează sculptorul- metodic "i cu :oc'ii;

îndrepta%i către perfec%iune- către 7nul inefa/il. :Ce anume &ede- a"adar- acea &edere interioară>

C#nd a/ia e trezită nu poate să pri&ească strălucirile prea mari. *ufletul însu"i tre/uie să se

o/i"nuiască să pri&ească mai înt#i îndeletnicirile frumoase- apoi faptele frumoase – nu pe acelea

care le să&#r"esc artele- ci pe care le făptuiesc oamenii socoti%i /uni. (poi uită!te la *ufletul celor

care să&#r"esc fapte frumoase. 0ar cum ai putea &edea frumuse%ea unui *uflet /un> Xntoarcete

către tine însu-i ,i prive,te1 c'iar dacă încă nu te &ezi pe tine frumos- fă precum sculptorul uneistatui ce urmează să fie frumoasă8 el mai înlătură ce&a- mai "lefuie"te pe unde&a- neteze"te-

cură%ă- p#nă ce face &izi/ilă frumuse%ea pe c'ipul statuii.;2N2 Fire"te că sufletul prin această

&edere interioară :urcă; continuu către sinele său lăuntric- către frumosul prim- p#nă se unifică

cu condi%iile sale de posi/ilitate- în final- cu 7nul inefa/il – :punctul zero;- iz&orul întreii lumii

&izi/ile "i in&izi/ile. :(stfel- dacă ne exprimăm la modul eneral- Forma inelui este Frumosul

prim. @ar dacă &om di&iza domeniul intelii/ilului- &om declara că locul Formelor este Frumosul

intelii/il- în timp ce inele se află mai presus de acesta "i e iz&orul "i o/#r"ia frumosului. *au

&om a"eza în acela"i en inele "i Frumosul prim. =ricum- Frumosul se află (colo.;2N3

(ctualitatea #ndirii estetice a lui Plotin de&ine "i mai e&identă dacă ne raportăm la

&iziunea sa asupra artei "i a rela%iei de intimitate pe care o între%ine cu frumosul. $ntr!o lume

dominată de ideea uni&ersurilor paralele existente între artă ? téchnē ca o/iect sensi/il, "i frumos

?o/iect intelii/il,- Plotin produce o răsturnare de perspecti&ă prin impunerea unei rela%ii de

solidaritate între artă "i frumos. 0efini%ia care a dominat cultura europeană din ena"tere "i p#nă

la experimentele a&anardiste ale readT!made!ului- :arta este o formă de crea%ie ce realizează

frumosul în opere;- î"i ăse"te un fundament în #ndirea estetică a lui Plotin întruc#t- în &iziunea

sa- nu o/iectele sunt frumoase- ci reprezentările noastre despre astfel de o/iecte do/#ndesc

proprietatea frumuse%ii. $n alte cu&inte- înt#lnirea cu o/iectele artistice sunt :prile)uri; de a

declan"a în noi o înt#lnire cu noi în"ine- pentru că artistul a produs o/iectul de artă nu prin

2N2 $bidem- p. 1N3.2N3 $bidem- p. 1N4.

14



interioară indi&iduală :însufle%e"te; materia arăt#ndu!ne perfec%iunea di&inită%ii în opere lui-

pentru că el însu"i este :însufle%it; de :Frumos;- unul dintre numele 7nului inefa/il întreit.

*ufletul artistului este :inspirat; de frumos în măsura în care el se percepe pe sine frumos "i nu

ur#t- act ec'i&alent cu ceea ce Plotin nume"te în%elepciune. (m putea spune că artistul inspirat

este în acela"i timp filosof- în măsura în care are acces la ra%iunile intelii/ile ale lumii. $n fond-

lumina 7nului inefa/il se împarte eal pretutindeni fără să se împartă diferen%iat- inspir#nd doar

sufletelor preătite să primească acest dar. $n ordinea crea%iei inelui su&eran- sufletul omului

este mai aproape de frumuse%e dec#t orice altă entitate corporală. :$ntr!ade&ăr nu există mai multă

frumuse%e dec#t aceea proprie omului la care ai &edea în interior o în%elepciune pe care ai admira!

o. Ui nu te!ai uita la c'ip care poate fi ur#t. Ci lăs#nd deoparte orice aspect fizic- ai urmări

frumuse%ea sa interioară. @ar dacă ea încă nu te mi"că suflete"te- înc#t să!l declari pe acel om

frumos- nici pe tine nu te &ei plăcea ca frumos- dacă &ei pri&i în interiorul tău. Ui astfel- fiind tuînsu%i- în zadar ai căuta frumuse%ea. Căci o cau%i prin ur#%enie "i nu prin puritate. 0e aceea- aceste

&or/e nu se adresează tuturor. 0ar dacă tu te!ai &ăzut pe tine însu%i frumos- reaminte,te-i<;2NI

Prin urmare- ideea de inspira%ie "i de #ndire artistică inspirată ce se înrude"te cu orice

formă de crea%ie culturală – dincolo de fundamentele sale mistice – ar putea reprezenta un alt

moti& al actualită%ii #ndirii lui Plotin. Cum arată (ndrei Cornea în studiul său introducti&

+rti!anul' artistul ,i arhetipul 2NN ' Plotin este cel care temati!ea!ă inspira%ia în opera sa plec#nd în

fond de la propria experien%a personală prin care #ndirea :iese din corp; pentru a călători

imainar către tăr#murile ascunse care o fac posi/ilă. (ceastă #ndire experimentată de Plotin

prin trăire nemi)locită este sistematizată de (ndrei Cornea în "apte puncte distincte pe care le

&om sintetiza urm#ndu!l îndeaproape2NH.

Cum arată (ndrei Cornea #ndirea inspirată este5 a, originală' adică ea produce din

propriile sale resurse proiecte inedite pe care le realizează apoi în materia sensi/ilă8 /,

nondeliberativă- adică produce noul dintr!o dată- într!un mod intuiti&- fără ca efortul crea%iei să

fie precedat de acte teoretice de tipul ra%ionamentului sau al arumentelor de orice tip8 c,

holistică- adică produce o cunoa"tere a păr%ilor- plec#nd de la modul în care acestea sunt elemente

ale unui între ce func%ionează interat- "i!"i primesc proprietă%ile- determina%iile- în raport cu

modul în care contri/uie la sus%inerea acestui între8 d, infracon,tientă- adică în momentul

2NI $bidem- pp.33H!33M.2NN (ndrei Cornea- +rti!anul' artistul ,i arhetipul - în Plotin "pere' $$ - ed. cit.- pp. 1M!N.2NH $bidem- pp. 34!3I.

14N



inspira%iei omul este :pacient;- prime"te :de sus; o for%ă producti&ă ce nu e produsă de el însu"i8

e, certă- adică produce în su/iect certitudini ferme ce elimină orice îndoieli ori stări de

neîncredere8 e, incontinentă- adică se re&arsă cu asemenea rapiditate- /oă%ie "i enerozitate-

înc#t mi)loacele de expresie îi sunt insuficiente8 f, vie- adică are for%a de a impune sintetic

anumite &iziuni "i imaini enerale despre lume cu o putere irepresi/ilă- similară felului în care

&ia%a este prezentă în lume.

(cestea sunt- în mod sumar- moti&ele care!l fac pe Plotin un #nditor actual- apt să li&reze

în ordinea esteticii filosofice o serie de propuneri incitante pri&ind leătura intrinsecă dintre artă-

frumos "i experien%ă estetică. $ntr!un fel- #ndirea estetică a lui Plotin redă demnitatea artei at#t

de contestată de maestrul său Platon- propun#nd o serie de corecturi memora/ile în &ec'ea teorie

filosofică a artei din spa%iul recesc de reflec%ie. :indec#ndu!se proresi& de rana asprei

contestări platoniciene a artei- marea #ndire reacă- la capătul drumului ei- îi redă arteidemnitatea de a fi expresia totodată veridică ,i ideală a unei frumuse-i cu statut ontologic'

imanentă în lumea sensibilă "i se împacă astfel pentru noi- leatarii uni&ersali ai am#ndurora- cu

marea artă reacă.;2NM

(cest fapt explică de ce în istoria receptării esteticii rece6ti- încă din ena6tere- Plotin

oferă o rilă de lectură a lui Platon însu6i. :Principalele aporturi ale lui Plotin la desă&#r6irea

teoriei platonice pot fi reduse la trei. $n primul r#nd- pentru Plotin frumusețea este strălucirea

formei care stăp#ne6te materia. $6i face apariția în sensi/il- de preferință- prin intermediul

sunetelor 6i culorilor8 s!ar putea spune că e proporție8 însă sorintea ei se află la o ad#ncime mult

mai mare- în interiorul fiecărei ființe. Forma este principiul frumuseții- oriinea luminii care o

împresoară. +ocmai din această cauză- în al doilea r#nd- caracterul intelectual al frumosului.

Forma este intelii/ilă- are o condiție ideală. 0e aceea- frumusețea in&ită mereu la contemplare.

0e aici pro&in 6i dificultățile. E ne&oie de o purificare pentru a o surprinde. *ufletul e apt să &adă

formele față în față doar c#nd sensi/ilul este lăsat la o parte. [i- în sf#r6it- frumusețea se identifică

cu forma în ființele care au parte de ea- dar în 7nul se contope6te cu inele. 7nul este ine 6i

este Frumusețe.;2HG

L#ndirea lui Plotin depă"e"te cu mult interesul particular al unor speciali"ti pentru istoria

esteticii ori a ideilor. Cum arată Pierre adot- unul dintre cei mai /uni cunoscători din lume ai

2NM Petru Cre%ia- 4lotin1 frumuse-ea materiei ,i demnitatea artei- în Petru Cre%ia- *tudii filosofice- prefa%ă de Petruaida- ucure"ti- Editura umanitas- 2GG4- p. 2M.2HG (/elardo Som/ato- /iință și frumusețe- traducere din lim/a spaniolă de5 @linca @lian 6i eatrice arina- ucure6ti-Editura Lalaxia Lutem/er- 2GGN- p. 3N.

14H



#ndirii lui Plotin- acest ultim mare filosof pă#n a transmis "i o lec%ie de &ia%ă celor interesa%i de

a descifra misterul 7nului inefa/il- a indici/ilului "i inexprima/ilului care nu se lasă- în ciuda

eforturilor noastre disperate- pătruns de cunoa"tere. :=mul se află astfel într!o pozi%ie aproape

precară. @ndici/ilul &ine să rupă %esătura familiară "i conforta/ilă a cotidianului. =mul nu se poate

a"adar înc'ide în cotidian- nu poate trăi numai în el- nu se poate mul%umi doar cu at#t. 0ar dacă

se &a încumeta să de!a piept cu misterul- nu &a putea rezista în această atitudine5 cur#nd- &a tre/ui

să se întoarcă la e&iden%ele lini"titoare ale cotidianului. ia%a interioară a omului nu &a fi

niciodată pe deplini unificată5 nu &a fi niciodată nici pur extaz- nuci pură ra%iune- nici pură

animalitate. Plotin "tia toate acestea. El accepta cu /l#nde%e multitudinea de ni&eluri "i nu căuta

dec#t să reducă- pe c#t posi/il- această multiplicitate- a/ăt#ndu!"i aten%ia de la compus. +re/uia ca

omul să în&e%e să se suporte sinur. =mul modern este "i mai di&izat înăuntrul său dec#t omul

plotinian. Cu toate acestea- el poate auzi c'emarea lui Plotin. Au pentru a relua întocmai- în plinsecol BB- itinerarul spiritual descris de 6nneade. (r fi imposi/il sau iluzoriu. Ci pentru a accepta-

la fel de cura)os ca "i Plotin- toate dimensiunile experien%ei umane "i tot ce este misterios-

indici/il "i transcendent în ea.;2H1

) Paradigma artei şi frumosului în ,vul -ediu creştin

I. #pecificul esteticii medievale. ontet interpretativ

1. Preci+ări metodologice

= analiză a esteticii- deci a &or/irii despre artă "i frumos- în 6vul Aediu2H2 tre/uie să!"i

asume- ab initio- o serie de incon&eniente teoretice "i un punct de &edere relati&ist. oti&ele

acestei atitudini sunt multiple "i deseori in&ocate de autorii celor mai recente tratate de istorie

medie&ală ne&oi%i să admită- su/ rioarea definirii perspecti&ei de cercetare- că de la /un început

operează conceptual cu am/iuită%i2H3.

2H1 Pierre adot- 4lotin sau simplitatea privirii- traducere de Sauren%iu Joical- prefa%ă de Cristian ădili%ă- @a"i-Editura Polirom- 1MMH- p. 1MH.2H2 :0enumirea de E& ediu a fost dată pentru prima dată de Cristop'er Rellner ?1I34–1IHG,- într!un manual pu/licat în 1IIM. El clasifica istoria apuseană în trei păr%i. @storia antică înc'eiată în 32. @storia modernă î"i a&eaînceputul în 143- c#nd căderea Constantinopolului a cauzat o re&ărsare spre (pus de în&ă%a%i "i manuscrise rece"ti.El a caracterizat anii dintre aceste două date ca e& mediu...;?9f# Earle E. Cairns- 9re,tinismul dea lungul secolelor ." istorie a 8isericii cre,tine- *ocietatea isionară om#nă- 1MM2- p.1M.,2H3 ezi acues Se Loff- 4refa-ă' în &ol. 4entru un alt ev mediu. 5alori umaniste în cultura ,i civili!a-ia 6vului Aediu- ucure"ti- Editura eridiane- 1MHI- pp. 3N!4I.

14M



$n primul r#nd- c'iar conceptul :E&ul ediu; este- at#t în extensiune- c#t "i în intensiunea

lui- am/iuu2H4.

$n ordinea extensiunii- :E&ul ediu; este un :concept!um/relă; care mai mult încurcă

dec#t lămure"te ce&a2H- pentru că realită%ile istorice pe care le desemnează acesta sunt de

tranzi%ie. E&ul ediu ar fi- într!o optică "i azi prezentă- o perioadă de lună tranzi%ie între

(ntic'itate "i ena"tere2HI. (poi- expresia de :E&ul ediu; se referă la fenomene de cultură "i

ci&iliza%ie extrem de eteroene- corespunzătoare celor zece secole de :tranzi%ie;. Căci ce au în

comun secolele de decaden%ă ale (ntic'ită%ii t#rzii- @–@- cele ce coincid cu începutul E&ului

ediu- cu rena"terea caroliniană ori cu secolele ce au urmat anului 1GGG>

$n ordinea intensiunii- a con%inutului- :e& mediu; este un concept operant "i o di&iziune

culturală aplica/ilă cu rele&an%ă doar pentru parte estică a Europei. C'iar dacă se in&ocă ideea

de reliie cre"tină – elementul de unitate a întreii lumi medie&ale – partea de ăsărit a Europei-în mod special cultura "i ci&iliza%ia @mperiului /izantin ori cultura "i ci&iliza%ia specifică

=rientului (propiat nu pot fi în%elese plec#nd de la în%elesurile su/sumate conceptului :e&

mediu;2HN.

$n al doilea r#nd- perspecti&a relati&istă care tre/uie însu"ită atunci c#nd &or/im despre

estetica medie&ală sur&ine din imposi/ilitatea noastră- a omului postmodern- de a comunica

simpatetic cu lumea omului medie&al. *istemele noastre de con&ineri "i cadrele de #ndire

proprii omului secolului BB@- pe scurt Weltanschauung !ul specific omului actual- nu stimulează o

identificare afecti&ă cu omul medie&al. (ltfel spus- noi- cei de astăzi- care trăim într!o lume

secularizată2HH- putem accede cel mult la explica%ii "i teorii mai mult sau mai pu%in rele&ante

2H4 ezi L'eor'e lădu%escu- 9)nd începe 6vul AediuY .ar c)nd se sf)r,e,teY - în Teologie ,i metafi!ică în cultura 6vului Aediu- ucure"ti- Editura Paideia- pp. 1G!14.2H :Conceptul de \E& ediu] este foarte reu de definit "i însă"i etimoloia clară a expresiei ne spune cum a fost elin&entat pentru a adăposti &reo zece &eacuri cărora nimeni nu iz/utea să le ăsească locul- căci se afla la )umătateadrumului dintre două epoci \excelente]- una de care oamenii începeau de)a să fie foarte m#ndri "i alta de carede&eniseră foarte nostalici.; ?9f# 7m/erto Eco- +rta ,i frumosul în estetica medievală- ucure"ti- Edituraeridiane- 1MMM- p. H.,2HI :+ermenul \E& ediu] a fost creat în secolul B de către umani"tii ena"terii – istorici- filosofi- oameni de

litere. $n &iziunea acestora- între elean%a lim/ii lui Cicero pe care o culti&au "i latina medie&ală coruptă de termeni&ulari "i ermanici- între puritatea de linii a artei "i arta /ar/ară \otică] ?în special ar'itectura, a secolelor imediatanterioare- se plasa un lun interme!oo5 o epocă de mi)loc- un medium aevum- care tre/uia respins- ca fiind o epocăopacă "i sterilă- o perioadă de decaden%ă enerală "i de /ar/arie.; ?9f . =&idiu 0rim/a- op# cit#- &ol. @- p. I.,2HN Conceptul :e& mediu; nu poate fi aplicat nici :@mperiului /izantin- unde tradi%iile antice s!au men%inut &iuroase p#nă în secolul al @@!lea.. .nici =rientului (propiat- unde din sec. @@ se formează "i se extinde o nouă ci&iliza%iecare durează "i azi8 "i cu at#t mai pu%in îndepărtatei (sii- unde formele unei &ie%i medie&ale – ideoloie- mentalitate-institu%ii – s!au prelunit p#nă în secolul al B@B!lea.; ?9f# =&idiu 0rim/a- op# cit#- &ol. @- p. I.,2HH Pentru sensurile secularizării- =li&ier Cl^ment- 9e este seculari!area- în :+eoloie "i &ia%ă;- nr. –HO2GG2- înKKK.nistea.comOtraduceri.'tm

1G

http://editura.trinitas.ro/tv/cupr2002-05-08.php

http://editura.trinitas.ro/tv/cupr2002-05-08.php



despre arta "i frumosul caracteristice E&ului ediu- dar în nici un caz nu &om putea a)une la

în%eleere "i transpunere simpatetică. Cauza> Experien%ele de &ia%ă "i trăirile omului medie&al

erau cu totul diferite de ale noastre. :$n acea epocă oamenii nu cuno"teau dec#t prezen%a sau

a/sen%a- ei inorau acele prezen%e de a/sen%e cu care ne îm/ată astăzi mass!media- cu imainile "i

cu &ocile ei înreistrate. Aimic nu se interpunea între mine "i tine- în afara spa%iului "i a timpului5

comunicarea era fie directă- fie nu exista. $n această lume de prezen%ă de neînlocuit sau de

a/sen%ă insurmonta/ilă- rela%iile %ineau de iu/ire- de ură sau de disperare- "i nu de te'nică... natura

oferea spectacolul unei Crea%ii în stare c&asioriinară8 nici un /ara)- nici o autostradă- nici un

st#lp electric- nici o centrală atomică nu inserau în peisa) construc%ii iante"ti realizate de m#na

omului. = sacralitate- respectată sau profanată- scălda orice lucru. inele- ăul "i udecata de

(poi de care &or/eau *cripturile- c#ntările- tripticele confereau cu&intelor "i actelor o seriozitate

care excludea orice estetism ludic... (firma%ia- de&enită loc comun astăzi- potri&it căreia nu existănici (de&ăr- nici Fals- nici ine- nici ău "i că totul e permis pentru că totul nu are nici o &aloare-

era de neconceput în epocă.;2HM

$n al treilea r#nd- într!o analiză a esteticii medie&ale tre/uie însu"ită- în ordine metodică-

o perspecti&ă relati&istă de interpretare- întruc#t Weltanschauung !ul medie&al fundat pe

suprema%ia i/liei este exprimat într!o constela%ie de sim/oluri ale căror în%elesuri s!au pierdut

odată cu maturizarea modernită%ii. *implu spus- estetica medie&ală este o estetică a sim/olurilor-

iar noi nu mai a&em acces nemijlocit la în%elesurile originare ale acesteia. $ntreul context

interpretativ – formele de &ia%ă- sistemul de credin%e- stilistica #ndirii etc.- actualizate

întotdeauna într!o con"tiin%ă indi&iduală – a dispărut odată cu omul medie&al "i- totodată-

relevan-a interpretativă a instrumentelor 'ermeneutice ?exeetice, de analiză.

0eose/irea de fond între tipul de con"tiin%ă a omului medie&al "i cel al nostru- al lumii

?post,moderne- constă- între altele- în modul în care realizăm cunoa"terea "i raportarea la lume.

L#ndirea "i cunoa"terea omului medie&al este simbolică ,i hermeneutică- în &reme ce #ndirea "i

cunoa"terea omului ?post,modern este ,tiin-ifică ,i experimentală.

L#ndirea sim/olică2MG- este o unitate formată din trei elemente5 ea este totdeauna

indirectă ?se referă la ce&a- e&ocă ce&a,- stă ca prezen%ă figurată a transcenden%ei ?a ceea ce este

dincolo de om ca non!uman- di&in, "i ca în%eleere epifanică ?interpretare a ce&a ce apare mi)locit

2HM ean run- 6uropa filosofică. ;U de secole de g)ndire occidentală- ucure"ti- Editura Pandora- 2GG2- p. N3!N4.2MG Pe lar despre #ndirea sim/olică în Lil/ert 0urand- +venturile imaginii# $magina-ia simbolică# $maginarul -ucure"ti- Editura Aemira- 1MMM- pp. !12.

11



de anumite semne,. =r- pe urmele ena"terii- cunoa"terea actuală- "tiin%ifică "i experimentală-

este o cunoa"tere directă- despre fapte "i este &alidată experimental. Aoi- omenii lumii

?post,moderne- oric#t ar părea de paradoxal- suntem mai apropia%i- în ordinea structurilor acti&e

de cunoa"tere a min%ii- de lumea (ntic'ită%ii rece"ti "i latine dec#t de lumea medie&ală. Fără o

preătire teoretică specială- noi nu mai a&em acces- în mod natural- la mecanismele "i resursele

coniti&e ale #ndirii sim/olice.

(stfel- pentru a da un exemplu- omul medie&al utiliza pentru decodarea textului /i/lic

patru linii de interpretare- considerate ca eal îndreptă%ite "i deci complementare. Este &or/a

despre exeeza celor patru sensuri5 literal sau istorial tropoloic sau moral- aleoric "i anaoic.

*ensul literal sau istorial- îl trimitea cu #ndul pe interpret la folosirea textului /i/lic ca sursă

fundamentală de în%eleere a istoriei lumii "i omului. i/lia- din acest punct de &edere- este o

olindă a faptelor trecute- prezente "i &iitoare. +ropoloia este o lectură a&#nd drept c'eieînaintarea morală a omului spre desă&#r"ire- în timp se aleoria este o lectură a ec'iului

+estament a&#nd drept c'eie întruparea lui @isus. *pre deose/ire de acestea- anaoia propune o

lectură a E&an'eliilor- a&#nd drept c'eie &ia%a cre"tinilor după udecata de (poi. Pentru a

în%elee diferen%a- dar "i complementaritatea acestor lecturi- se recure de o/icei la exemple5 :de

pildă- untdelemnul- după sensul literal- este uleiul de măsline- folosit ca aliment- cosmetic-

medicament- com/usti/il8 după sensul aleoric- uleiul "i mirul de unere cu care sunt consacra%i

reii sunt o prefiură a 'arului di&in care prin ristos se &a re&ărsa asupra omenirii8 după sensul

moral- uleiul- care înmoaie "i &indecă- sim/olizează /l#nde%ea- iu/irea8 în fine- după sensul

anaoic- uleiul com/usti/il folosit în lămpi trimite la incandescen%a iu/irii de 0umnezeu- care

&a fi starea sufletelor m#ntuite;2M1

Prin urmare- orice demers teoretic ce dore"te să în%eleaă &or/irea despre artă "i frumos în

lumea medie&ală- tre/uie să adopte un punct de &edere relati&ist- pentru că omul medie&al a trăit

într!o altă lume dec#t a noastră. Cu toate acestea- :omul modern redescoperă plin de interes E&ul

ediu... nu cu un scop pur ar'eoloic ori restaurati&- nici cu inten%ia preluării pasi&e a unor

forme sau practici ce nu pot fi scoase din contextul care le!a enerat "i cărora le apar%in în c'ip

necesar- ci pentru că reprezintă un ar'etip existen%ial ?s.n.,- un mod fundamental de raportare a

omului la sine "i la uni&ers- un mod anume de a fi în lume- "i anume acela patronat de aspira%ia

spre spiritualitate- de interalitate a fiin%ei. $n această perspecti&ă- E&ul ediu este &ăzut nu ca un

2M1 9f# @oan P#nzaru- 4ractici ale interpretării de text - Polirom- @a"i- 1MMM- p. IG.

12



depozit de forme- de teme- de procedee- de tipare- de su/iecte- ci ca prototip al idealului

completitudinii ?s.n.,- a sintezei dintre &alorile materiale "i moral spirituale ale &ie%ii; 2M2.

(ceste precizări de ordin metodoloic de&in "i mai transparente dacă a&em în &edere

Weltanschauung !ul medie&al.

3. *undamente ontologico7religioase ale practicilor şi gândirii artistice medievale

or/irea despre artă "i frumos din E&ul ediu- altfel spus- ceea ce #ndirea estetică

medie&ală a exprimat explicit- poate fi în%eles- ca "i în cazul &ec'ii culturi rece"ti- prin in&ocarea

for%ei explicati&e a ideii de Weltanschauung - idee care permite reducerea "i corelarea păr%ilor la

unitate2M3. Ui în acest caz- practicile artistice- sistemele de con&ineri "i credin%e despre ceea ce

este frumos ori ur#t- teoretizările artei "i frumosului etc. actualizează ceea ce este dat implicit în

&iziunea despre lume a omului medie&al. Prin urmare- :nodurile; "i conexiunile re%elei de &alorice formează Weltanschauung !ul specific E&ului ediu- pot explica- din interior - &ala/ilitatea "i

credi/ilitatea unor teorii estetice acceptate- cum &om remarca- timp de mai /ine de un mileniu.

Cum mai spuneam- Weltanschauung !ul lumii medie&ale – sinteză a &alorilor reco!latine

cu cele specifice culturii iudaice – este t o t a l distinct de Weltanschauung !ul lumii rece"ti

pentru că sistemele de &alori "i credin%e care )oacă rolul de filtre selecti&e în acti&itatea de

producere- receptare "i #ndire a artei sunt consecin%e ale ideii de c r e a - i e di&ină a lumii2M4.

@deea de crea%ie di&ină ex nihilo ?crea%ie realizată din nimic, – conceptul fundamental al

tradi%iei e/raice a"a cum este el expus în Leneza- prima carte a ec'iului +estament 2M – este

principiul prim ce modelează Weltanschauung !ul medie&al. +oate celelalte idei preluate din

tradi%ia culturii pă#ne ?tradi%ia culturală reco!latină, sunt reinterpretate "i resemnificate în

conformitate cu :loica internă; a noului principiu de construc%ie- crea%ia di&ină ex nihilo. @deea

de ordonare de către zei a elementelor preexistente ale lumii- ideea fundamentală a

2M2

arin L'erasim- + patra dimensiune- Pite"ti- Editura Paralela 4- 2GG3- p. 1G.2M3 : Aici o focalizare a cercetărilor nu are o )ustificare dacă finalitatea ei nu este su/ordonată cu ri)ă unei perspecti&e enerale... =rice re&endicare de independen%ă a unui sector local tre/uie să fie eradicată- autonomia...tre/uind să!"i ăsească locul într!un sistem de ansam/lu;- (lain Luerreau- 5iitorul unui trecut incert >9e fel deistorie a 6vului Aediu în secolul al II$leaB- C'i"inău- Editura Cartier- 2GG3- pp. 243!244.2M4 Cu toate că poate fi considerat redundant- precizăm că expresia :lumea medie&ală; tre/uie în%eleasă ca fiindsinonimă cu expresia :lumea cre"tină;- iar expresia :E&ul ediu; poate fi înlocuită pentru zona europeană cuexpresia :E&ul Cre"tin;.2M ezi Edmond aco/- 5echiul Testament - ucure"ti- Editura umanitas- 1MM3- cap. :Sa oriinea ec'iului+estament5 tradi%ia &ie a unui popor;- pp. 2M!42.

13



Weltanschauung !ului recesc- este suprimată de ideea crea%iei di&ine ex nihilo- fapt care &a

sc'im/a radical imainea despre lume a oamenilor.

=mul medie&al trăie"te într!o altă lume- diferită de lumea (ntic'ită%ii- percepe altfel

lucrurile- întruc#t acestora le sunt asociate noi în%elesuri modelate de o nouă ta/lă de &alori.

inele- (de&ărul "i Frumosul ?&alorile cardinale- &alorile!scop, do/#ndesc prin raportarea lor la

ideea de crea%ie di&ină ex nihilo un alt în%eles- diferit de în%elesurile atri/uite de (ntic'itatea

reco!latină. (ltfel spus- c'iar dacă a&em de!a face cu acelea"i cu&inte – ine- (de&ăr- Frumos-

în%elesurile lor sunt total diferite. Prin urmare- a&em de!a face cu acelea,i cuvinte fundamentale-

dar care sunt folosite cu alte în%elesuri. =mul medie&al vede altceva în lume. *implu spus-

trecerea de la Weltanschauung !ul recesc la Weltanschauung !ul cre"tin a însemnat o schimbare a

modului de a vedea lucrurile; .

Cum precizam- în sens fizioloic- desiur- pri&irea omului a rămas aceea"i. $n sc'im/-modul de a :&edea; lucrurile s!a sc'im/at- pentru că- a"a cum mai spuneam- omul :&ede; în

lucruri sensurile pe care el însu"i le pune în acestea. =mul cre"tin vede altce&a în lucruri dec#t

omul pă#n- pentru că propriul Weltanschauung - :oc'elarii; prin care el pri&e"te lumea- s!au

sc'im/at. Exprim#ndu!ne metaforic- trecerea de la o paradimă estetică la o altă paradimă

estetică poate fi &ăzută ca o sc'im/are a tipurilor de lentilă a :oc'elarilor #ndirii;. L#ndirea

:&ede; lumea prin al%i :oc'elari;.

Faptul acesta poate fi cu u"urin%ă în%eles dacă &om proceda la o analiză comparati&ă.

Cum se "tie- Weltanschauung !ul recesc ra&ita în )urul ideii de ordine ?cosmos, care unifica

întregul lumii c'iar "i atunci c#nd- pe urmele lui Platon- &ec'ii reci făceau distinc%ie între lumea

intelii/ilă ?noumenală, "i lumea sensi/ilă ?fenomenală,. Au tre/uie să uităm faptul că pentru

&ec'ii reci lumea era deopotrivă însufle-ită ,i divină at#t în totalitatea ei- c#t "i în fiecare dintre

păr%ile ei2MN- fapt care a"eza eternele di'otomii – unu!multiplu- intelii/il!sensi/il- corp!suflet-

ra%ional!mistic- materie!formă- doxa!epsiteme- cauză!efect- indi&idual!uni&ersal- eneral!

particular ".a. în rela-ii de comunicare ,i complementaritate. Sumea sensi/ilă participa la

2MI Există autori care- plec#nd de la mesa)ul E&an'eliei- &or/esc c'iar despre o re&olu%ie cre"tină. :esa)ulE&an'eliei dă la i&eală o altă ordine5 transformă cu totul concep%ia anterioară despre di&initate5 o di&initate una "idoar una- desă&#r"ită- transcendentă- fără de sf#r"it- creatoare- ia locul cosmosului populat de zeii din (ntic'itateareco!latină. Crea%iare&ela%ia- transcenden%a di&ină- în&ierea din mor%i- ideea că istoria este liniară "i are o direc%ie-iată un "ir de cateorii necunoscute p#nă atunci- care &or sc'im/a &iziunea despre lume;- pe lar- acueline uss- (evolu-ia cre,tină- în +ventura g)ndirii europene. " istorie a ideilor occidentale- @a"i- @nstitutul European- 2GG2- p.IG.2MN 9f# (ndrei Cornea- &ămuriri preliminare- în Plotin- ucure"ti- Editura umanitas- 2GG2- p. 4N.

14



lumea intelii/ilă "i formau împreună un întreg - c'iar dacă acesta- întreul- era diferen%iat "i

conceput di'otomic. Cu alte cu&inte- marile dihotomii puteau fi g)ndite împreună pentru că ele

formau întregul - conceput ca armonie- ca îm/inare a contrariilor într!un tot oranic. Păr%ile

întreului erau cunoscute prin "tiin%ele- numite de (ristotel- practice "i poietice- iar întreul prin

theoria- cunoa"terea teoretică. Theoria însemna deopotri&ă :&ederea; reularită%ilor- a armoniei "i

unită%ii care se află în spatele di&erselor di'otomii- dar "i a principiului di&in al acestei unită%i- a

0emiurului. Pe de altă parte- fie că era &or/a despre ra%iune sau mistică- cunoa"terea se realiza

prin for-ele proprii ale omului. Cunoa"terea însemna aducerea în lumina con"tiin%ei a ceea ce

sufletul nemuritor poseda în mod implicit.

*pre deose/ire de paradima recească a complementarită%ilor- Weltanschauung !ul

cre"tin- prin ideea crea%iei di&ine ex nihilo- impune o lume a dihotomiilor radicale "i a

paradoxului incompre'ensi/il- corespunzător /inomului5 creator &ersus creatură- întruc#t principiul se află în afara lumii. *e instituie- astfel- o ruptură ontoloică radicală- pe care

întreaa #ndire cre"tină încearcă- fără rezultat- să o atenueze.

0umnezeu- existen%a ca atare2MH- existen%a fără determina%ii- nimicul - este prin actul

misterios al crea%iei principiu al existen%elor determinate- a ceea ce este temporal "i pieritor.

0umnezeu- principiul creator- este transcendent2MM lumii create "i se situează ca for%ă

deasupra acesteia. 0umnezeu este ceea ce există în sine- prin sine "i pentru sine- ceea ce fiin%ează

fără să fie ceva- eternul- di&inul- supranaturalul- incorporalul- spiritualul- perfec%iunea-

desă&#r"irea- acauzalul "i atemporalul- &e"nicul- necondi%ionatul- ceea ce este .incolo etc.

Creatura- reprezentată de om "i de lumea corporală în totalitatea "i &arietatea

manifestărilor ei- cuprinde tot ce există ca ceva- o realitate concretă- secundă- deri&ată "i

pieritoare- ce&a cauzat- corporal- natural- material- lumesc- temporal- decăzut- lumea lui +ici- cum

ar spune- Cioran- lumea ?de,căzută în timp.

Pe urmele lui aspers3GG- &om numi realitatea di&ină cu termenul :Aecondi%ionat;- iar

lumea naturală "i umană cu termenul :Condi%ionat;. Aecondi%ionatul "i Condi%ionatul sunt în

2MH $n ec'iul +estament- 0umnezeu se autodefine"te ca fiind Existen%a5 6u sunt cel ce sunt ?@e"irea- 3514!14,.2MM +re/uie să facem permanent distinc%ia dintre neoplatonism "i cre"tinism. Conceptul fundamental alneoplatonismului este emana-ia- întruc#t el mediază raporturile dintre .incolo "i +ici# C'iar dacă ac%ionează prin&erii intermediare- prin @ntelect "i *uflet- prin emana%ie fiin%a di&ină trece în lucruri. =r- cre"tinismul păstreazăneatinsă ideea de transcenden%ă. odul în care lumea de 0incolo comunică cu lumea de aici este o taină. Ea nu poatefi străpunsă de fiin%a omenească- c'iar dacă se poate apela la sim/ol- aleorie sau analoie.3GG ezi Rarl aspers- Texte filosofice- ucure"ti- Editura Politică- 1MHH- art. :Cuprinzătorul;- pp.1!23 "i 6xigen-anecondi-ionată- pp. 24!33.

1



raporturi de dis)unc%ie loică exclusi&ă5 afirmarea unui termen implică cu necesitate nearea

celuilalt. Ei nu pot fi #ndi%i împreună- dar nici nea%i împreună- pentru că ideea de crea%ie ex

nihilo- îi leaă într!o rela%ie contradictorie- paradoxală- care conduce- în acela"i timp- la o

corelarea a lor- dar "i la suspendarea func%iilor loice ale #ndirii. Căci- cum să în%eleem ceea ce

pare a fi contradictoriu în mod e&ident5 pe de o parte- să identificăm nimicul cu 0umnezeu- adică

cu existen%a în sensul autentic al cu&#ntului- cu ceea ce este fără a fi condi%ionat de nimic "i- pe

de altă parte- să sus%inem că lumea lucrurilor tre/uie identificată cu ceva care- fiind &remelnic- nu

este- deci- tot cu nimicul3G1.

@deea iudaică a crea%iei di&ine ex nihilo a lumii "i în&ă%ăturile cre"tine pline de paradoxuri-

dimpreună cu fanatismul primelor comunită%i care mărturiseau credin%a în ristos- au produs un

"oc intelectual în lumea cultă a &remii. :Lrecii nu au &ăzut în miracolele să&#r"ite de ristos

dec#t opera unui /anal taumatur sau Pasiunea unui zeu ne/un care î"i lasă fiul să moară8 pe dealtă parte... suntem aici în prezen%a unui paradox a/solut5 cel potri&it căruia 0umnezeu s!a

încarnat într!un om născut dintr!o femeie- într!un anume loc de pe Păm#nt "i într!un anumit

moment al istoriei. 0in punctul de &edere al ra%iunii- aceasta este scandalul în sine- pentru că nu

ne aflăm în domeniul loicii.;3G2

uptura dintre cele două paradime- reco!latină "i cre"tină- este exprimată plastic de

+ertulian3G3 ?1IG 24G d., în frazele5 :Ce este comun între (tena si @erusalim- între (cademie "i

iserică> Cu at#t mai rău pentru aceia care au dat la lumină un cre"tinism stoic- platonic-dialectic. Pentru noi- nu mai a&em ne&oie de curiozitate- după @isus ristos- nici de cercetare-

3G1 ezi iorel Cernica- /enomenul ,i <imicul . 4roiectul fenomenologic 3 concept ,i aplica-ii- ucure"ti- EdituraPaideia- 2GG4- în mod special- @ntroducere ' pp. N!2G. Sucrarea in&esti'ează- între altele- posi/ilită%ile min%ii de a#ndi pe cel!ce!nu!se!află!printre!lucruri. $n optica autorului- cunoa"terea lucrurilor sensi/ile nu este posi/ilă dec#t printr!o pozi%ionare fenomenoloică a min%ii. (ceastă pozi%ionare implică :nearea; modului de a fi al lucrului?punere în paranteze a modului senzorial de apari%ie a lui, pentru a putea trece :dincolo; de acesta- la sens- la altul

său :neati&;- către cel!ce!nu!se!află!printre!lucruri. (cest demers interoati& implică anumite trasee specificeontoloiei- a teoriei filosofice a fiin%ei care se &ăde"te a fi posi/ilă numai prin raportare la meontoloie ?în lim/areacă &ec'e- meon înseamnă :nimic;,. Prin urmare- ceea!ce!nu!se!află!printre!lucruri poate desemna deopotri&ă "ifiin%a "i nimicul. 7n fapt reu de admis dacă ne raportăm la modul în care noi folosim cu&intele în proceseleo/i"nuite de comunicare. Sa ni&elul con"tiin%ei comune între fiin%ă "i nimic există o rela%ie de excludere loicăreciprocă "i nu de identitate de sens.3G2 9f# ean rum- op# cit#' p. IG.3G3 ezi Claudio oresc'ini- Enrico Aorelli- &iteratură cre,tină din +frica# ;# Tertulian- în $storia literaturii cre,tinevechi grece,ti ,i latine# ol. @- .e la +postolul 4avel la 9onstantin cel Aare' @a"i- Editura Polirom- 2GG1- pp. 3I4!3HM.

1I



după E&an'elie3G4;- iar în i/lie- termenul filosofie apare o sinură dată într!un e&ident context

neati&3G.

$n consecin%ă- crea%ia di&ină ex nihilo a lumii- elementul central al Weltanschauung !ului

cre"tin- ne constr#ne să acceptăm misterul- taina- ca pe ce&a constituti& lumii- ce&a ce depă,e,te

puterea noastră de cuprindere ra%ională. =mul- în calitatea sa de creatură- de fiin%ă precară "i

limitată- nu poate- prin puterile sale ra%ionale- prin for%ele proprii ale #ndirii- să deslu"ească

misterul crea%iei- :înfrico"ătoarea taină;- în expresia lui udolf =tto. :Conceptual- misterul nu

desemnează altce&a dec#t ceea ce este ascuns- adică ceea ce nu este manifest- ceea ce nu este

conceput "i nici în%eles- ceea ce nu este o/i"nuit- ceea ce nu este familiar- fără a arăta- mai

îndeaproape- cum este acesta în sine.;3GI

Prin urmare- spre deose/ire de cultura reco!latină centrată pe ideea omului demiur-

capa/il prin sine să penetreze misterele lumii- Weltanschauung !ul cre"tin- prin misterul crea%ieidi&ine ex nihilo- îl a"ază pe om în totală dependen%ă de creator. Cunoa"terea "i sal&area

?m#ntuirea, &in din afară- pot fi do/#ndire prin har 3GN de omul credincios- iubitor de 0umnezeu "i

de oameni- iar mi)loacele atinerii lor sunt revelate de autoritatea supremă a i/liei- Seea

sf#ntă. $n această carte sf#ntă- 0umnezeu transmite- într!un mod sim/olic "i aleoric- mesa)ul de

cunoa"tere "i m#ntuire fiecăruia dintre noi.

*pre deose/ire de Weltanschauung !ul recesc pentru care cunoa"terea teoretică ?&ederea

zeului, î"i a&ea mo/ilul în sine- în cunoa"terea de draul de "ti- cunoa"terea ratuită- în

Weltanschauung !ul cre"tin cunoa"terea are ca scop m)ntuirea- sal&area sufletului de la moarte.

(sistăm acum nu numai la o modificare radicală de scop- ci "i de mi)loace. Credin%a "i iu/irea

3G4 9f . KKK.cre"tinism!ortodox.ro.3G :Prin urmare- a"a cum S!a%i primit pe ristos @isus 0omnul- a"a să um/la%i întru El- înrădăcina%i "i zidi%i într!$nsul- înt#ri%i în credin%ă a"a cum a%i în&ă%at!o "i prisosind în ea cu mul%umire. Sua%i aminte ca nu cum&a cine&a săfacă din &oi o pradă prin filosofie "i prin de"artă în%elepciune din predania omenească după sti'iile lumii "i nu dupăristos;- Epistola *f#ntului Pa&el către Coloseni- 25I.3GI udolf =tto- *acrul# .espre elementul ira-ional din ideea divinului ,i despre rela-ia lui cu ira-ionalul' ucure"ti-Editura umanitas- p. 4G

3GN @deea de 'ar di&in- necunoscută lumii antice- se referă la a)utorul gratuit pe care 0umnezeu îl acordă oamenilor.arul este- a"adar- ceea ce omul prime"te pe degeaba prin mila "i /unătatea fiin%ei di&ine- iar nu dintr!o rela%ie:tranzac%ională;- înc'eiată cu 0umnezeu. odelul acesta al dăruirii îl ăsim în Cartea lui @o&. =mul do/#nde"tenumai prin 'ar m#ntuirea- răscumpărarea- adică &ia%a &e"nică. $n ec'iul "i Aoul +estament- 'arul *f#ntului 0u' afost făăduit tuturor celor ce &or crede în @isus ristos ?@saia5 44- 38 M- 218 @ezec'iel5 3I- 2N8 Fapte5 2- 1N!1H,. 0ar 'arul Prea *f#ntului 0u' s!a dat cu deose/ire *fin%ilor (postoli ?@oan5 2G- 228 Fapte5 1- H8 2- 48 4- 318 I- 38 13- 2,.arul este semnul răscumpărării Efeseni5 1- 13!148 4- 3G,. =mul prime"te 'arul Prea *f#ntului 0u' mai înt#i laotez ?@@ Corinteni5 l- 21!228 @ @oan 2- 2N8 Fapte H- 1,. 0upă *f#ntul otez- 'arul *f#ntului 0u' se prime"te pe calearuăciunii ?Suca5 11- 13,. arul *f#ntului 0u' se dă celui ce crede în @isus ristos "i se pocăie"te ?Fapte5 2- 3H8 1G-43!448 Lalateni5 3- 148 @oan N- 3M,. Pe lar-'ttp5OO/iserica.or.

1N

http://biserica.org/

http://biserica.org/



de&in în Weltanschauung !ul cre"tin ?cum spuneam- structurat de di'otomia radicală

corespunzătoare /inomului <econdi-ionat &ersus 9ondi-ionat - 9reator &ersus 9reatură' .incolo

&ersus +ici, principalele mi)loace ale cunoa"terii "i sal&ării sufletului de la moarte.

(stfel- m#ntuirea poate fi o/%inută prin mi)locirea a două căi. Pe de o parte- prin

mi)locirea 'arului di&in- a asisten-ei di&ine a spri)inului din afară dăruit de 0umnezeu omului. Pe

de altă parte- omul prin devo-iune – credin%ă- iu/ire "i culti&area &irtu%ilor – poate accede la

m#ntuire. Prin urmare- &ia%a &e"nică este un dar – în o/%inerea ei lucrează 'arul di&in –- dar "i

ce&a cucerit de către om prin li/ertatea ?liberul arbitru, "i &oin%a lui de a lupta împotri&a

propriilor slă/iciuni3GH.

("a se explică de ce cre"tinul î"i reprezintă via-a ca o sarcină ,i ca un sistem de obliga-ii

fa-ă de .umne!eu ,i de semeni.

$n prim!planul &ie%ii interioare a omului medie&al se situa credin%a. Credin%a 3GM- în sensulcel mai eneral al termenului- înseamnă con&inerea trăită în mod plenar de sufletul omenesc fără

să simtă ne&oia de do&ezi ?pro/e, ale #ndirii 31G. $n sens cre"tin- credin%a este intim corelată cu

iu/irea- ca a&ersul "i re&ersul unei medalii- acestea fiind principalele instrumente de descoperire a

3GH +extele /i/lice sunt rele&ante în acest sens5 Credin%a este un dar al lui 0umnezeu ?omani5 12- 38 Efeseni5 2- H8Filipeni5 1- 2M8 @@ Petru 1- 1,. Credin%a este un lucru al lui 0umnezeu5 ?Fapte5 11- 218 @ Corinteni5 2- 8 Efeseni5 1- 1M8Coloseni5 2- 128 @@ +esaloniceni5 1- 118 @ +imotei 1- 14,. Credin%a este un dar al *f#ntului 0u'5 ?@ Corinteni5 12- M8Lalateni5 - 22,. Credin%a în 0umnezeu apar%ine "i &oin%ei omului5 ?atei H- 138 M- 228 arcu - 348 1G- 28 Suca N-

G8 1N- 1M8 1H- 42,.3GM :Credin%a este un asentiment sau o adeziune totală- neclintită "i necondi%ionată a sufletului la o realitate ultimăcare nu poate fi supusă cenzurii intelectului- sau în al%i termeni- la un ade&ăr indemonstra/il. =ric#te preten%ii dedemonstra/ilitate ar a&ea un cre!- el răm#ne- "i a"a "i tre/uie- în afara loosului. Ceea ce nu înseamnă că nu poate ficomunicat în termeni conceptuali "i oferit medita%iei. *au că nu este- îndeo/"te- rezultatul unei re&ela%ii. 0ar încredin%ă discursul este rostit în &ederea comuniunii- nu în aceea a comunicării reducti/ile la o structura loică.; ?9f#Petru Cre%ia- .espre credin-ă- în *tudii filosofice- ucure"ti- Editura umanitas- pp. 112!113.,31G Pentru a înlocui e&iden%ele ra%ionale care întemeiau principiul în &ec'ea filosofie reacă- părin%ii cre"tini au postulat existen%a domelor. $n Aoul +estament- cu&#ntul dogmă este folosit cu mai multe sensuri5 edict sau decretimperial ?Fapte 1N- N8 E&reii 2- 23,8 poruncă sau reulă a Seii iudaice ?Ef. 2- 18 Col. 2- 14,8 'otăr#re cu caracter o/liatoriu pentru credin%ă a comunită%ii apostolice din @erusalim5 :Ui c#nd treceau prin cetă%i- le predau în&ă%ăturile?domata, apostolilor "i pres/iterilor din @erusalim; ?Fapte- 1I- 4,. $n literatura patristică- dogma indică în&ă%ăturilefundamentale ale cre"tinismului- cele care au fost primite de la 0umnezeu însu"i- iar în &oca/ularul sinoadelor

ecumenice acest cu&#nt este sinonim perfect cu norma de credin%ă. 0oma se corelează intim cu credin%a. *ensurilecredin%ei sunt fixate de reci prin cu&#ntul pistis' iar de latini prin cu&intele credens ?credincios, "i fides ?cunoa"tere-încredere,. $n &iziune cre"tină- credin%a este facultatea omenească capa/ilă să primească re&ela%ia di&ină- să intre încontact cu lumea supranaturală- ?pentru a o :cunoa"te;,- de a trece într!o altă ordine de existen%ă. Credin%a este puntede leătură între di&in "i uman- este :temelia celor nădă)duite- do&ada celor ne&ăzute; ?E&r. 11- 1,. Pe scurt- princredin%ă se primesc domele- formulele prin care 0umnezeu s!a re&elat oamenilor- enun%uri ale căror ade&ăruri suntde natură extramundană. Ele nu sunt ade&ăruri omene"ti- "i- prin urmare- nu pot fi puse su/ semnul precarită%ii ?alinteroa%iei "i analizei critice,. 0oma este un ade&ăr rele&at- cu oriinea în principiul creator al lumii- "iinintelii/il- respecti&- doma este un ade&ăr de credin%ă.

1H



re&ela%iei di&ine. =r- cum se "tie- descoperirea lui 0umnezeu se nume"te revela-ie- iar aceasta

este cea mai înaltă treaptă de cunoa"tere pe care o poate atine omul.

Credin%a "i iu/irea a"ezate în inima Weltanschauung !ului cre"tin sunt exprimate într!o

formă clară în E&an'elia după atei. Sa între/area unui fariseu5 :$n&ă%ătorule- care poruncă este

mai mare în See>;- @isus a răspuns5 :*ă iu/e"ti pe 0omnul 0umnezeul tău- cu toată inima ta- cu

tot cuetul tău. (ceasta este marea "i înt#ia poruncă. @ar a doua- la fel ca aceasta5 *ă iu/e"ti pe

aproapele tău ca pe tine însu%i. $n aceste două porunci se cuprinde toată Seea "i prorocii; ?atei5

22-3I!4G,.

@u/irea- în această interpretare- de&ine instrumentul de cunoa"tere a lui 0umnezeu 311. (

cunoa"te înseamnă a te identifica cu o/iectul cunoa"terii- iar iu/irea este sinura cale de a scăpa

de con"tiin%a dualită%ii- su/iect versus o/iect.

Este u"or de în%eles acum că- spre deose/ire de paradima reco!latină- Weltanschauung !ul cre"tin aduce prin credin%ă "i iu/ire un nou mod de &ia%ă. El a modelat "i cucerit min%ile

oamenilor pentru că este o în&ă%ătură a păstrării "i culti&ării &alorilor &ie%ii. ia%a este un mister

care trece dincolo de orice posi/ilită%i de ra%ionare umană- iar cre"tinismul ne îndeamnă să

ocrotim &ia%a312. ia%a este o crea%ie ex nihilo a di&inită%ii – ea este c'iar suflare di&ină – fiind

dată omului spre a fi păstrată "i între%inută.

Prin aceste sc'im/ări în modul de percep%ie a lumii "i &ie%ii omului- Weltanschauung !ul

cre"tin propune o nouă ierar'ie a &alorilor- o nouă ta/lă de &alori- în &#rful cărora tronează

valoarea integrativă fundamentală313 ' m)ntuirea. 0acă nu a&em în &edere idealul de &ia%ă al

311 :@u/e"te pe 0omnul 0umnezeul tău- cu toată inima ta- cu tot cuetul tău... înseamnă că nimic din ceea ce sim%i "idin ceea ce #nde"ti să nu fie îndreptat în altă parte dec#t înspre 0umnezeu5 toată inima "i tot cuetul tău să fieorientate asupra lui 0umnezeu- adică să trăie"ti într!un fel atitudinea ecstatică în fa%a lui 0umnezeu care nu te lasă sămai "tii dacă mai există altce&a dec#t El... aceasta e caracteristica iu/irii5 iu/irea confiscă. @u/irea confiscă în ade&ăr "i face să &ezi tot ceea ce există printr!un anumit un'i5 tot ce există este su/sumat o/iectului iu/irii tale- nu trăie"tidec#t în func%ie de această iu/ire... asta însemnă că e"ti identificat cu o/iectul care este înaintea ta. (ceastăidentificare este în acela"i timp trăire' transformatio amoris- trăirea o/iectului care este înaintea ta5 îl trăie"ti în a"afel înc#t... ai posibilitatea ca ceea ce ai trăit atunci să dai în formule conceptuale1 ,i orice trăire traductibilă în forme conceptuale este cunoa,tere. Prin urmare- identificarea cu 0umnezeu prin a)utorul iu/irii este cunoa"terea lui0umnezeu.; ?9f# Aae @onescu- $ubirea' act de cunoa,tere- în Teologia. $ntegrala publicisticii religioase- *i/iu-

Editura 0eisis- 2GG3- p. 4I,312 iuros &or/ind ideea sanctificării &ie%ii este prezentă în mai toate reliiile omului ar'aic. ezi ircea Eliade-*acrul ,i profanul - ucure"ti- Editura umanitas- 1MM- cap. @- pp. 14G!1HI. Eliade su/liniază de mai multe ori că pentru omul reliios existen%a este desc'isă către cosmos. +otdeauna &ia%a este trăită pe două planuri5 ea sedesfă"oară ca existen%ă umană indi&iduală dar particip#nd în acela"i timp "i la o &ia%ă transumană- cerească- di&ină.313 :alorile reliioase sunt interati&e. Ele interează- unifică- constituie într!un tot solidar "i coerent toate &alorilecuprinse de con"tiin%a omului. Prin &alorile reliioase se înal%ă arcul de /oltă care une"te &alorile cele maiîndepărtate- adună "i adăposte"te pe cele mai &ariate. 7n indi&id poate cuprinde diferite &alori- pe cele mai multe dinele- dar leătura lor unificatoare &a lipsi- at#ta timp c#t &aloarea reliioasă nu li se adauă.; ?9f# +udor ianu- /ilo!ofia culturii ,i teoria valorilor - Editura Aemira- 1MMH- p. 11N,

1M



omului medie&al- respecti& dob)ndirea m)ntuirii- în calitatea de scop suprem "i criteriu de

e&aluare a tuturor celorlalte ac%iuni umane- atunci E&ul ediu pare o rătăcire de o mie de ani a

omului european. +oate eneriile cre"tinului sunt îndreptate către acest scop suprem5 do/#ndirea

m#ntuirii. Cum poate fi do/#ndită m#ntuirea> Cum pot comunica cele două lumi- lumea di&ină "i

lumea omenească> *unt între/ările ma)ore pe care tre/uie să le a&em în &edere ori de c#te ori

&or/im despre omul cre"tin. Prin raportare la scopul m#ntuirii- &or/irea despre artă "i frumos

pentru omul medie&al se situează- fire"te- pe un plan secundar.

0acă pentru etica reacă &irtu%ile cardinale erau- cum s!a putut remarca- în%elepciunea-

cura)ul- temperan%a- dreptatea- pentru lumea cre"tină &irtu%ile cardinale ?&irtu%i teoloale, sunt5

credin%a ?în 0umnezeu,- speran%a în m#ntuirea sufletului- iu/irea pentru 0umnezeu "i aproape.

=mul cre"tin- în drumul său pentru do/#ndirea m#ntuirii- a &ie%ii &e"nice- tre/uie să cucerească "i

să culti&e &irtu%ile înfr#nării. irtute înseamnă putere- tărie sufletească- /iruin%ă asupra răului.Pentru cre"tin aceste &irtu%i ce tre/uie atinse prin faptă sunt5 dreptatea- în%elepciunea- /ăr/ă%ia-

cumpătarea- smerenia- mila- iertarea- pacea- /unătatea- /l#nde%ea "i cununa tuturor &irtu%ilor5

sfin%enia. *u/tilită%ile trăirii "i #ndirii omului cre"tin sunt de!a dreptul impresionante. Cine

parcure- de pildă- fie "i par%ial- &oca/ularul cre"tin al celor douăsprezece &olume ale textelor

filocalice314- &a fi surprins de di&ersitatea "i profunzimea scrutării trăirilor cre"tine "i raportarea

acestora la uni&ersul specific de &alori. 0emn de re%inut este- mai ales pentru spiritualitatea

cre"tin ortodoxă- "i faptul că filosofia pă#nă este înlocuită cu filocalia. Prin urmare- iu/irea de

în%elepciune este înlocuită cu iu/irea de frumos- cunoa"terea profană cu cea re&elată- cunoa"terea

prin mi)loace proprii cu cunoa"terea prin a)utor di&in- seme%ia cu smerenia- atinerea

în%elepciunii cu m#ntuirea.

+re/uie re%inut- totodată- că în&ă%ătura cre"tină este o mărturisire a celor care trăiesc

credin%a cu toată fiin%a lor. (ceste &alori sunt experien%e trăite' nu doar idei ce numesc calită%i ori

defecte caracteriale.

Prin urmare- cele două ad&er/e .incolo &ersus +ici- ce despică uni&ersul cre"tin în

di'otomii loice- ireconcilia/ile ra%ional- sunt sim-ite împreună prin credin%ă- iu/ire "i speran-ă în

&ia%a &e"nică- în m#ntuirea sufletului. Cu alte cu&inte- ceea ce desparte #ndirea unifică trăirea "i-

prin urmare- universurile paralele corespunzătoare ad&er/elor .incolo &ersus +ici pot comunica

314 Filocalia ?iu/ire de frumuse%e care este totodată "i /unătate, este o mare colec%ie de scrieri ascetice "i misticerăsăritene- alcătuite de *fin%ii Părin%i "i scriitori /iserice"ti între &eacul al @!lea "i al B@!lea. Sucrarea a fost tradusăinteral în lim/a rom#nă de părintele 0umitru *tăniloae "i a apărut la mai multe edituri- printre care "i umanitas.Cele douăsprezece &olume ale Filocaliei pot fi accesate la adresa5 KKK.filocalia.ro.

1IG



între ele. Aumai că trăirea sufletească a di'otomiilor respinse de loica internă a #ndirii a creat

cu timpul în omul cre"tin stări de tensiune interioară- semn că sim%irea "i #ndirea noastră nu pot

fi într!un conflict perpetuu. ("a se explică- în parte- de ce în&ă%a%ii cre"tini au încercat să!"i

reprezinte într!un mod coerent ?necontradictoriu, această stare de tensiune dintre sim%ăm#nt "i

#ndire "i de ce pro/lema intervalului dintre .incolo "i +ici- a dominat reflec%ia cre"tină timp de

un mileniu31.

+oate z/aterile omului medie&al- inclusi& cele care %in de artă "i frumos- sunt leate de

o/sesia intervalului- de încercarea de conciliere a celor două reimuri ontoloice radical

distincte corespunzătoare ad&er/elor .incolo &ersus +ici.

0acă ar fi să traducem în termeni omene"ti- tensiunea internă a pro/lematicii inter&alului

putea fi formulată astfel5 cum se poate armoniza ceea ce este respins în ordine ra%ională- dar

acceptat în ordine sufletească>

e&enind- natura inter&alului – a :spa%iului; situat între cele două reimuri ontoloice

radical distincte a o/sedat- încă de la (ureliu (uustin- mintea reflexi&ă a omului medie&al-

constr#ns să pună în coresponden%ă ceea ce în principiu este incompati/il. Ca urmare a medita%iei

asupra inter&alului spa%ial "i temporal ce stă între cele două lumi- au apărut în reflec%ia medie&ală

teoria celor două cetă%i ale lui (uustin31I- ideea istoriei "i umanită%ii ?decăzute,- teoria treptelor

de existen%ă- pro/lematica incompati/ilită%ii celor două instrumente ale cunoa"terii credin%a

?re&ela%ia- iu/irea- mistica, "i ra%iunea omenească limitată "i- desiur- specula%iile aneloloice31N

etc.- c'estiuni la care &om face referiri mai ample atunci c#nd &om discuta raportul dintre

frumosul di&in "i frumosul sensi/il.

31 +ensiunea dintre .incolo &ersus +ici î"i are iz&orul în du/la oriine a Weltanschauung !ului cre"tin5 tradi%ia reco!latină "i tradi%ia iudaică. $n tradi%ia iudaică- lumea di&ină ? .incolo, este desemnată cu termenul de $mpără%ie. $nE&an'elia după atei se folose"te de 1 de ori cu&#ntul recesc basileia- care poate fi tradus prin :împără%ie;.:$mpără%ia lui 0umnezeu;- :împără%ia cerurilor;- :împără%ia +atălui; sau :împără%ie; denotă- toate- o conceptualizare

de tip iudaic.; ezi =scar Cullmann- <oul Testament - ucure"ti- Editura umanitas- p. 41.31I :0ouă iu/iri s!au întrupat a"adar în două cetă%i- iu/irea de sine p#nă la dispre%ul de 0umnezeu în cetatea păm#ntească8 iu/irea fa%ă de 0omnul p#nă la dispre%ul fa%ă de sine – în cetatea 0omnului. 7na î"i ăse"te sla&a în eaînsă"i- cealaltă "i!o află în 0umnezeu. 7na cere să fie slă&ită de oameni- cealaltă î"i află cea mai nepre%uită sla&ă în0umnezeu ca martor al con"tiin%ei... $n inima cetă%ii 0omnului- sinura în%elepciune este credin%a- care dă temeiînc'inării la ade&ăratul 0umnezeu "i îi asiură răsplata alături de sfin%i- acolo unde oamenii stau în prea)maînerilor.; *f#ntul (uustin- &a cité de .ieu - *eul- &ol. 2- cartea a B@!a- p. 1M1- apud acueline uss- op# cit .- p.I4.31N ezi (ndrei Ple"u- .espre îngeri- ucure"ti- Editura umanitas- 2GG3- în mod special- capitolul5 Xngerii# 6lemente pentru o teorie a proximită-ii- pp. 23!2HG.

1I1



Ei /ine- în acest context al Weltanschauung !ului cre"tin- respecti& în interiorul

pro/lematicii ontoloice a inter&alului- tre/uie să plasăm &or/irea despre artă "i frumos în E&ul

ediu- o preocupare teoretică ma)oră pentru în%eleerea condi%iei intelectuale a omului european.

4. #im/olul 7 dialectica dintre vă+ut şi nevă+ut

Cum spuneam- Weltanschauung !ul cre"tin- al cărui ax este crea%ia di&ină ex nihilo- aduce

cu sine o noutate ma)oră în lumea (ntic'ită%ii t#rzii. Este &or/a despre instituirea credin-ei ca

principiu al cunoa,terii- principiu din care decur toate celelalte facultă%i umane coniti&e5

intui%ia- intelectul- ra%iunea. Căci- a&#nd o oriine di&ină- numai credin%a poate face leătura între

cele două cupluri de contrarii ireconcilia/ile în planul #ndirii loice5 .incolo &ersus +ici.

Pentru cre"tini- credin%a este un dar al lui 0umnezeu- o &irtute supranaturală re&ărsată de0umnezeu în om- este a)utorul din afară dat omului pentru a putea în-elege mesajul di&inită%ii.

Prin urmare- pe temeiul credin%ei- pe ajutorul divin- pe revela-ie31H se clăde"te toată în&ă%ătura

cre"tină- căci 0umnezeu nu poate fi cunoscut de om numai prin propriile puteri. :Pe 0umnezeu

nimeni nu S!a &ăzut &reodată8 Fiul cel 7nul!Aăscut- care este în s#nul +atălui- (cela l!a făcut

cunoscut; ?@oan5 15 1H,. =mul nu poate să creadă în @sus Cristos fără a se împărtă"i din 0u'ul lui.

0u'ul *f#nt e acela care re&elează oamenilor cine este @sus. Căci :nimeni nu poate spune5 \@sus

este 0omn]- dec#t su/ ac%iunea 0u'ului *f#nt; ?1 Cor 12- 3,. :0u'ul cercetează toate- c'iar "i

ad#ncurile lui 0umnezeu. ?..., Aimeni nu cunoa"te cele ale lui 0umnezeu dec#t 0u'ul lui

0umnezeu; ?1 Cor 2- 1G!11,. Aumai 0umnezeu îl cunoa"te în întreime pe 0umnezeu. Aoi

credem în 0u'ul *f#nt pentru că este 0umnezeu.

("adar- credin%a este precondi%ia cunoa"terii "i astfel ne putem explica de ce to%i cre"tinii

împărtă"esc spusele lui (ureliu (uustin5 cred pentru a putea în-elege31M. (ctul cunoa"terii este

31H e&ela%ia în reliia cre"tină desemnează rela%ia credinciosului cu 0umnezeu instituită de 0umnezeu însu"i. Cualte cu&inte- re&ela%ia este o cunoa"tere supranaturală ce!"i are iz&orul în li/ertatea a/solut ratuită a lui 0umnezeude se comunica pe sine. 0e aceea- re&ela%ia este presupozi%ia a/solută a #ndirii teoloice "i ea întemeiază orice act

de cunoa"tere uman. ezi- 6nciclopedia de filosofie ,i ,tiin-e umane- ed. cit.- p. M33.31M :a%iunea nu are- pentru (uustin- o natură simplă "i unică- ci mai cur#nd una du/lă "i separată. =mul a fost creatdupă imainea lui 0umnezeu8 în stadiul ini%ial- în care ie"it din m#inile lui 0umnezeu- el era eal cu ar'etipul său.0ar această stare a fost pierdută cu totul prin căderea lui (dam. 0e atunci- întreaa putere oriinară a ra%iunii a fostîntunecată. @ar ra%iunea sinură- prin sine însă"i "i propriile!i facultă%i nu poate ăsi niciodată drumul îndărăt... 0acăo astfel de îndreptare e posi/ilă &reodată- ea se poate înfăptui numai prin a)utor supranatural- prin puterea ra%ieidi&ine. Aici +oma d(uino- discipolul lui (ristotel- care s!a întors la iz&oarele #ndirii rece"ti- nu a îndrăznit să sea/ată de la această domă fundamentală... (m a)uns aici la o răsturnare completă a tuturor &alorilor afirmate de cătrefilosofia reacă.; ?9f# Ernest Cassirer- 6seu despre om# " introducere în filosofia culturii umane - ucure"ti- Edituraumanitas- 1MM4- p. 23,

1I2



întemeiat pe credin%ă- deci pe un temei di&in- exterior - loicii interne a min%ii omene"ti. (ltfel

spus- prin ideea de suprema%ie a credin%ei- cre"tinismul a adus în prim!plan cunoa"terea prin

credin%ă- o cunoa,terea simbolică?;G pe care o opune cunoa"terii ra%ionale- discursive.

Cunoa"terea sim/olică- adică cunoa"terea semnelor pre!en-ei divinită-ii- o/%inută cu ajutor divin

prin faptul credin%ei- este considerată- pe /ună dreptate- superioară cunoa"terii ra%ionale o/%inute

discursi&.

$n concluzie- numai dacă a&em în &edere această premisă a suprema%iei credin%ei "i a

cunoa"terii sim/olice- &om a&ea "i posi/ilitatea de a în%elee din interior - confiura%ia stilistică a

culturii cre"tine- inclusi& &or/irea despre artă "i frumos- care a făcut din aleorie "i sim/ol

principalele mi)loace de expresie. Pe scurt- Weltanschauung !ul cre"tin- prin misterul total pe care!

l instituie ideea crea%iei di&ine ex nihilo "i- corelati&- prin ideea harului- a cunoa"terii prin

credin%ă- face din sim/ol instrumentul pri&ileiat în cunoa"tere. Prin intermediul sim/oluluimintea omenească poate :&or/i; despre ceea ce este .incolo- iar prin analogie î"i poate c'iar

repre!enta acea lume. $ntreaa lume cre"tină este dominată de lumea sim/olului "i

sim/olisticii321.

0ar ce este sim/olul322> @nteresant de "tiut este că termenul :sim/ol; &ine de la recescul

s0mbolon ?&er/ul s0mballein – a pune împreună, care însemna o/iect tăiat în două care ser&ea

drept semn de recunoa"tere. *0mbolon desemna în mediile orfice un frament dintr!un &as de lut

pe care fiecare dintre participan%i îl lua cu el ca semn al întreului dispărut. Prin urmare-

framentul repre!enta întreul care nu mai există ca atare ?&asul de lut era spart,- "i în această

32G C#nd &or/im despre :cunoa"tere sim/olică; în sens cre"tin- medie&al- facem a/strac%ie de în%elesurile filosofieisim/olice a lui Ernst Cassirer- care pleacă de la premisa că omul tre/uie &ăzut nu ca animal rationale- ci ca animal s0mbolicum. $n &iziunea lui Cassierer- omul nu trăie"te într!un uni&ers pur fizic- ci în unul sim/olic. :Sim/a)ul-mitul- arta "i reliia sunt păr%i ale acestui uni&ers. Ele sunt firele diferite care %es re%eaua sim/olică- %esătura înc#lcităa experien%ei umane. $ntreul prores uman în #ndire "i experien%ă speculează asupra acestei re%ele "i o întăre"te...$n loc să ai/ă de a face cu lucrurile înse"i- omul con&ersează- într!un sens- în mod constant cu sine însu"i. El s!aînc'is în a"a fel în forme lin&istice- imaini artistice- sim/oluri mitice sau rituri reliioase- înc#t el nu poate &edeasau cunoa"te nimic dec#t prin intermediul acestui mediu artificial;- Ernst Cassirer- 6seu despre om' ed. cit. ' pp .43!44.321 Este interesant de "tiu că puterea sim/olului este folosită pentru traducerea principiilor credin%ei c'iar din zorii

cre"tinismul. (cesta a apelat- în contextul persecu%iilor de tot felul- din pruden%ă- la sim/oluri cum ar fi pe"tele-cocosul- fenixul- mielul- &i%a!de!&ie. $n mai multe catacom/e- c'ipul #ntuitorului- de pildă- este ascuns în spateleimainii unui pe"te.322 :(ria semantică a termenului de sim/ol se întinde la fiurati&itatea "i concrete%ea proprii unei imainisemnificati&e p#nă la con&en%ionalitatea "i &idul intuiti& care prezidează lumea cifrelor "i literelor sau semnelor operatorii. Cu&#ntul \sim/ol] poate suscita în mintea fiecăruia o analoie em/lematică- un frament de realitatemitică sau un semn rafic care e&ocă un sunet- o mărime- o opera%ie sau o rela%ie. 0e la artă "i reliie p#nă la c'imie-lin&istică- loică!matematică- \sim/olul] su/#ntinde o realitate care este aceea"i în &irtutea unei sinulare însu"iri5su/stituirea.; ?9f# La/riel Siiceanu- "m ,i simbol# $nterpretări ale simbolului în teoria artei ,i filosofia culturii -ucure"ti- Editura umanitas- 2GG- p. 12,

1I3



calitate framentul conser&ă par%ial ceea ce a fost c#nd&a. *im/olul- a"adar- posedă un în-eles

?semnifica%ie, prin faptul că trimite ?denotă, la ce&a ce nu este el- ca frament. *implu spus-

framentul :spune; ce&a despre :altce&a;. *im/olurile sunt semne cu du/lu sens. Pe de o parte-

sim/olul este ce&a care %ine de ceea ce este fenomenal- ceea ce se arată ?corporal- material- fizic

etc., "i ceea ce este ascuns ?fiurat- existen%ial- ontoloic,. $n concluzie- sim/olul este purtător de

sensuri multiple- de pluri&ocită%i "i analoii323. $n fond- nu există artă care să nu fie de esen%ă

sim/olică- fapt de care era pe deplin con"tient c'iar Platon. espinerea mimesis!ului din cetatea

ideală este realizată de pe platforma unor preferin%e estetice ce se îndreptau spre arta sim/olică a

eiptenilor 324.

Cum se poate remarca cu u"urin%ă- sim/olul :reproduce; în fiin%a sa di'otomia .incolo

&ersus +ici# (m/ii termeni contradictorii se reăsesc deopotri&ă în natura sa. Pe de o parte- ideea

de sim/ol presupune existen%a unor elemente specifice lumii de +ici- adică un semn ?lat. signum,-un element corporal ?element material- estual- rafic- fonic- plastic etc., o entitate

?indi&idualitate, determina/ilă cu a)utorul sim-urilor - ce&a concret dispus în spa%iu "i timp- ce

posedă caracteristici "i proprietă%i fi!ice etc. Pe de altă parte- în ideea de sim/ol se presupuse

prezen%a în-elesului- a elementului spiritual caracteristic lumii lui .incolo. *emnul între%ine astfel

o rela%ie de la efect la cauza pentru care el este un semn a ceva ce există cu ade&ărat. Cum mai

spuneam- termenul de :existen%ă; desemnează doar ceea ce este spiritual- ceea ce nu are existen%ă

concretă. Pentru cre"tin- lucrurile corporale fiind &remelnice- nu există 32- ele sunt semne pentru

ceea ce există cu ade&ărat- 0umnezeu.

Elementele materiale ale lumii- dar "i cele produse de om- artefactele- inclusi& cu&intele

ori semnele iconice- sunt simboluri mandatare ale di&inită%ii- sunt arătări ale sale- ale căror

în%elesuri pot fi descifrate numai prin credin%ă- cu ajutor di&in.

323 :0e la început cunoa"terea sim/olică definită triplu- ca #ndire totdeauna indirectă- ca prezen%ă fiurată atrencenden%ei "i ca în%eleere epifanică- apare la antipodul... cunoa"terii ? savoir ,- a"a cum este ea instituită de zece

secole încoace în =ccident; ?9f# Lil/ert 0urand- +venturile imaginii# $magina-ia simbolică# $maginarul - ucure"ti-Editura Aemira- 1MMM- p. 2N,324 ezi "i 'ttp5OOKKK.ort'o!loia.com care prezintă pe l#nă o serie de incursiunii filoloice referitoare la istoriacu&#ntului :sim/ol; "i o analiză competentă a rela%iei dinte sim/ol "i icoane.32 +re/uie spus că una dintre marile supozi%ii ale #ndirii europene necontestate p#nă la mi)locul secolului al B@B!lea- este aceea ce plenitudinii fiin-ei lumii. @deea ra%ionalită%ii lumii "i a perfec%iunii fiin%ei di&ine a tra&ersat lumeaeuropeană încă din momentul ei recesc. $n conformitate cu acest principiu- tre/uie să &or/im despre :rade; deexisten%ă "i de perfec%iune. 0umnezeu se confundă cu existen%a autentică. Celelalte moduri de a fi sunt plasate îndi&erse ierar'ii ale existen%ei. ezi (rt'ur =. So&e)oT- Aarele lan- al /iin-ei. $storia ideii de plenitudine de la 4latonla *chelling - ucure"ti- Editura umanitas- 1MMN.

1I4

http://www.ortho-logia.com/

http://www.ortho-logia.com/



*im/olul substituie o realitate cu o altă realitate- fiind un :purtător de cu&#nt; al realită%ii

su/stituite în condi%iile în care el se prezintă "i pe sine. = icoană- de pildă- este un su/stitut al

di&inită%ii- o prezintă- o reprezintă- transmite un mesa) despre felul în care există di&initatea "i- în

acela"i timp- se prezintă "i pe sine ca o/iect făcut- ca artefact.

Pro/lematica teoretică pe care a pus!o sim/olistica cre"tină în fa%a min%ii umane este

foarte dificilă- căci .umne!eu sa arătat oamenilor prin ceea ce nu este el 32I# Prin urmare- actul

interpretării semnelor di&ine urmează un cerc &icios- numit mai t#rziu :cercul 'ermeneutic;- ce

constă într!un proces de în%eleere a ce&a ce este mai dinainte în%eles ?preîn%eles,. Cu alte cu&inte-

premisele interpretării sunt fundate de)a pe ni"te concluzii- în timp ce concluziile sunt &ăzute la

r#ndul lor ca premise. *implu spus- noi a)unem la ade&ărul textului /i/lic pe care noi deja îl

credem ca ade&ărat. @nterpretarea confirmă ca ade&ărat ce&a despre care noi deja "tiam că este

ade&ărat. Fire"te că între/area ce se impune este următoare5 în ce constă atunci rele&an%ainterpretării> ăspunsul cre"tin în această pri&in%ă este următorul5 credinciosul "tie ce este

ade&ărul pentru că el este un ade&ăr de credin%ă. (dică ceea ce este o/%inut prin 'ar di&in. Aumai

că postularea existen%ei ade&ărului nu înseamnă "i trăirea lui în suflet "i- totodată- în-elegerea lui-

adică learea ade&ărului di&in cu con-inuturi "i stări ale con,tiin-ei omene,ti. $n acest caz-

circularitatea interpretării enerează o &arietate multiplă de în%elesuri de cele mai multe ori- în

ordinea loicii umane- reciproc contradictorii- dar ec'i&alente ca ade&ăr prin actul mărturisit al

credin%ei.

Prin sim/ol- ceea ce este spiritual- a/stract- in&izi/il- ceea ce apar%ine lumii lui .incolo

poate fi :vi!uali!at ;- în timp ce lucrurile concrete- indi&iduale ?naturale sau artefacte,- apar%in#nd

lumii lui +ici- transcend &izi/ilul- sunt semene ale lui .incolo. *e creează astfel o lume a

coresponden-elor între cele două lumi radical diferite ce nu pot comunica nemi)locit-

coresponden%e mediate- cum spuneam- de sim/ol.

32I 9f# Pr. Prof. 0umitru (/rudan- 'ttp5OO'olTtrinitT!la.orOrom. :*ăr/ătorirea otezului 0omnului se mai nume"te cuun termen recesc "i epifanie adică \(rătarea 0omnului ]. Pe /ună dreptate i s!a dat acest nume- pentru ca acum0omnul se arată prima dată în pu/lic- ata de a îndeplini misiunea pentru care a fost trimis de către +atăl. ăz#ndu!S@oan- cel care /oteza- în @ordan- pe to%i cei ce &eneau din @erusalim "i din toata @udea- S!a &estit "i el "i S!a arătatlumii ca fiind \ielul lui 0umnezeu ce ridica păcatele lumii] [email protected],. 0ar- la o/otează- nu numai Fiul cel 7nul Aăscut s!a arătat- ci "i celelalte două Persoane treimice "i!au dez&ăluit în c'ip deslu"it existenta. \0esc'idereacerului] de care ne &or/e"te *f#nta E&an'elie ?t.3-1N, tocmai lucrul acesta îl suerează- anume că taina cea mai presus de minte "i de cu&#nt a +reimii de&ine acum cunoscută- /ineîn%eles at#t c#t este cu putin%ă creaturii să ocunoască;. ezi "i (ntoaneta =lteanu- 9alendarele poporului rom)n- ucure"ti- Editura Paideia- 2GG1- pp. 3H!4G.

1I

http://holytrinity-la.org/rom




.incolo "i +ici- cele două &oca/ule ale /inomului cre"tin sunt puse în coresponden%ă prin

sim/olurile revela-iei "i întrupării32N- :co/or#rea; lui .incolo către +ici " i a îndumne!eirii-

:ridicarea; lui +ici către .incolo. Con"tiin%a cre"tină sim/olică- a&#nd la dispozi%ie numai

mijloace indirecte de cunoa,tere- &ede în lumea de +ici semne pentru lumea de .incolo. Sumea

de +ici %ine locul literelor alfa/etului pe care le com/inăm pentru a forma cu&inte pentru a

în%elee lumea lui .incolo32H# (stfel- :omul medie&al trăia într!o lume populată de semnifica%ii-

trimiteri- suprasensuri- manifestări ale lui 0umnezeu în lucruri- într!o natura care &or/ea

neîncetat un lim/a) 'eraldic- în care un leu nu era doar un leu- un 'iporif era tot at#t de real ca

un leu pentru că la fel ca acesta era un semn... al unui ade&ăr superior. Este o &iziune sim/olico!

aleorică asupra uni&ersului32M;.

0esiur că între sim/ol "i aleorie33G ?fiură de stil ce presupune utilizarea unui "ir de

compara%ii- metafore "i personificări, există o serie de distinc%ii331 pe care orice tratat de stilisticăle face. 0ar- dacă plecăm de la ideea că at#t sim/olul- c#t "i aleoria apelează la analoie "i

32N Pro/lema $ntrupării- numită de *f#ntul Pa&el- un scandal "i o ne/unie- nu are ec'i&alent în sursele oriinare alecre"tinismului "i nici nu este de ăsit într!o altă reliie. @isus face leătura între 0umnezeu "i om pentru că estemediator :deoarece este 0umnezeu!om. Poartă în *ine tot uni&ersul intim al di&inită%ii- tot isterul trinitar "itotodată misterul &ie%ii în timp "i în nemurire. Este cu ade&ărat om. $n El di&inul nu se confundă cu umanul. ăm#nece&a esen%ialmente di&in;. ezi @oan Paul al @@!lea- *ă trecem pragul speran-ei- ucure"ti- Editura umanitas- 1MM- p. N1.32H ezi ean orella- 9ri!a simbolismului religios- @a"i- Editura @nstitutul European- 1MM- pp. 3G!31.32M 7m/erto Eco- +rta si frumosul în estetica medievală- ed. cit.- p.IN33G :$n Lrecia- opera%ia aleorică s!a numit mai înt#i h0ponoia- care prin opozi%ia cu discursul simplu- desemnează

\con)ectura] sau \/ănuiala]. H0ponoein însemna a sesiza su/în%elesul- semnifica%ia pe care o acoperă un &ăl... arosti altce&a- a declara pu/lic ?în agora, altce&a dec#t ceea ce se spune...kX. Pe de altă parte- ca fiură de stil-aleoria a fost definită retoric... Wuintilian o analizează ca pe o :metaforă continuă; care- prea o/scură fiind- alunecăîn enimatic. (stfel- interpretati&ă sau expresi&ă- aleoria constă întotdeauna într!o semnifica%ie potri&ită celuilalt8iar în lumea reacă "i latină rolul său nu era doar ornamental- ci "i moral "i coniti&. oral- pentru că permitecorectarea- într!un sens pios sau ra%ional- a ceea ce era re&oltător în mituri. Coniti&- pentru că i se dă sarcina de adez&ălui o structură secretă a lumii- prin intermediul lim/a)ului care o reflectă5 stoicii îndeose/i- care în%ele prinintellidere un intus legere ?o \lectură înlăuntru],- au descris cunoa"terea ca pe un fel de decriptare...kX. $niudaism... aleoria presupune în acela"i timp existen%a ade&ărului "i "i do&ada a/sen%ei lui8 omul de&ine aleoristtocmai pentru că este onit din ade&ăr. Pentru cre"tinism- dimpotri&ă- întruparea lui 0umnezeu este cea careu&ernează aleoreza8 ea apare posi/ilă "i necesară tocmai pentru că di&inul a de&enit &izi/il- în persoana lui @isusristos5 necesară pentru că a refuza aleoria înseamnă a refuza er/ul întrupat8 "i posi/ilă- pentru că dacă păcatuloriinar ne!a lipsit de ade&ăr- în sc'im/ $ntruparea – sau reiterarea ei eu'aristică – îl reintroduce în fiuri- făc#nd să

sur&ină- după expresia admira/ilă a lui ernadino din *iena- \Creatorul în făptură- ne!înc'ipuitul în c'ip- nerostitulîn spunere- neexplicatul în &or/ă- ne&ăzutul în &iziune]. Co/or#rea lui 0umnezeu în lume permite omului o înăl%are-al cărui mi)loc îl reprezintă aleoria;. Pe lar- Y&es ersant- +legoria- în *piritul 6uropei# :usturi ,i maniere- &ol. 3-ed. coord de (ntoine Companon "i acues *ee/ac'er- pp. 24!2I. ezi "i @oan P#nzaru- .espre alegorie- în :*tudii"i cercetări lin&istice; ' Ar. 4- (nul BBB@B- 1MHH.331 :(leoria pleacă de la o idee ?a/stractă, pentru a a)une la o fiură- în timp ce sim/olul este mai înt#i "i de la sinefiură "i- ca atare- sursă de idei între altele.; ?9f# Lil/ert 0urand- ucure"ti- Editura Aemira- 1MMM- +venturileimaginii# $magina-ia simbolică# $maginarul - p. 1N. ezi "i Tabelul nr# K' Aoduri de cunoa,tere indirectă- în celulelecărora autorul a"ază pe două coloane aleoria "i sim/olul pentru a se &izualiza cu mai multă u"urin%ă diferen%ele "iasemănările dintre cele două moduri de cunoa"tere indirectă.,

1II



su/stitu%ie putem- pentru a în%elee mentalitatea medie&ală- să le &edem ca proceduri similare de

punere în coresponden%ă a lui .incolo cu +ici. Faptul acesta ne &a permite să &or/im despre o

&iziune sim/olico!aleorică- a"a cum procedează "i 7m/erto Eco fără să fie ne&oie ca la tot pasul

să distinem între sim/ol "i aleorie. Con"tiin%a cre"tină &ede peste tot semnele criptice-

enimatice- ale prezen%ei di&inită%ii în lume- iar o/sesia ei ma)oră constă în încercarea de

decriptare a mesa)ului acestora.

Ei /ine- plec#nd de la aceste precizări teoretice- tre/uie spus că &or/irea despre artă "i

frumos în E&ul ediu este profund marcată de #ndirea sim/olică plină de analoii a omului

medie&al- de &iziunea sim/olico!aleorică pe care o propune Weltanschauung !ul cre"tin.

$n fapt- cheia în-elegerii tuturor repre!entărilor teoretice inclusiv a esteticii medievale se

află în structura dihotomică a 9eltansc'auunului cre,tin# 9orespun!ător dihotomiei +colo

&ersus +ici' toate repre!entările teoretice sunt cupluri de contrarii mediate' puse încoresponden-ă' de simbol ,i alegorie#

Faptul acesta de&ine cu at#t mai e&ident dacă ne raportăm la reprezentarea teoretică cea

mai răsp#ndită a frumosului în lumea cre"tină5 frumosul ca lumină.

II. 'eorii ale artei şi frumosului în lumea medievală

1. Preliminarii. aracteristici ale esteticii medievale.

Ca "i în cazul &ec'ii culturi rece"ti- nici în perioada cre"tină nu putem &or/i despre o

estetică în sensul propriu al cu&#ntului. Cauza este aceea"i. Ui în lumea cre"tină arta "i frumosul

sunt #ndite separat. 0esiur- sunt "i contexte în care frumosul este #ndit ca un predicat al artei-

dar faptul acesta nu contrazice ideea de /ază a cre"tinismului5 frumosul ca perfec%iune este un

nume al fiin%ei di&ine. Prin urmare- ca nume la fiin%ei di&ine frumosul este- ca "i la reci- un

predicat uni&ersal- care se poate aplica oricărui o/iect indi&idual ?ca prezen%ă ori a/sen%ă,. Pentru

Părin%ii /isericii ?"i ideea este transmisă cu consec&en%ă timp de un mileniu, întreaa crea%ie este

frumoasă332. Corespunzător di'otomiei Weltanschauung !ul medie&al- +colo &ersus +ici- frumosul

are o du/lă natură ontoloică. Pe de o parte- fiind nume al fiin%ei di&ine- frumosul este o entitate

metafizică- transcendentă fiin%ei umane "i poate fi cunoscut cu mi)loacele credin%ei- în ordine

umană- prin mistică. Pe de altă parte- lumea fiind o crea%ie a lui 0umnezeu "i purt#nd atri/utele

332 Cu&#ntul recesc care desemna această con&inere era panFalia- într!o traducere li/eră însemn#nd frumosul este prezent pretutindeni în lume.

1IN



acestei crea%ii- frumosul este o entitate sensi/ilă- prin faptul că toate lucrurile sensi/ile- corporale

ale lumii- în rade diferite- sunt purtătoare de frumuse%e. Fiind de naturi distincte- frumosul

metafizic "i frumosul sensi/il nu pot comunica. Frumosul metafizic este di&in- incorporal-

spiritual- în timp ce frumosul sensi/il este lumesc- leat de corporal- de materie. C'iar dacă nu

este posi/ilă comunicarea- cele două forme de frumos pot fi puse însă- într!un mod simbolic

?aleoric,- în coresponden-ă prin faptul că 0umnezeu s!a arătat oamenilor prin cea de!a doua

parte a treimii sale- prin @isus ristos. Xntruparea dă posi/ilitatea omului de a pune în

coresponden%ă cele două reimuri ontoloice +colo &ersus +ici "i- respecti&- frumosul metafizic

cu frumosul sensi/il. Sumea lui +ici corespunde lumii lui .incolo. Fiecare entitate î"i păstrează

statutul- nu comunică- dar î"i corespund. (ceastă distinc%ie între cele două reimuri ale

frumosului este un postulat deri&at din atri/utele fiin%ei di&ine dintre care ideea crea%iei ex nihilo

este primordială. $n treacăt fie spus- în /aza acestor con&ineri- distinc%ia dintre frumosul natural"i frumosul artistic era pentru omul medie&al a/surdă.

Pe de altă parte- nu putem &or/i despre o estetică medie&ală în sensul propriu al

cu&#ntului "i din cauza faptului că nu a&em de!a face cu o corela%ia sistematică între artă "i

frumos. (rta- &ăzută ca o plăcere pro&ocată de lucrurile frumoase sufletului- este- nu de pu%ine

ori- considerată a fi noci&ă. oti&ul este simplu. Pentru cre"tin- scopul suprem al &ie%ii terestre

este m#ntuirea "i nu do/#ndirea de plăceri lume"ti. alorile trupului sunt respinse în numele

&alorilor spirituale- iar &ia%a de pe păm#nt este un mi)loc în do/#ndirea m#ntuirii. ("a se explică

de ce interesul pentru artă este deri&at- mi)locit- întruc#t arta nu îndepline"te dec#t func%ii

soterioloice ?leate de m#ntuire- de do/#ndirea &ie%ii &e"nice,.

Prin urmare- &or/irea despre artă "i frumos în E&ul ediu nu a condus la o estetică

sistematică- c#t mai dera/ă la o &iziune a/stractă despre lume- su/ordonată paradimei cre"tine-

în cuprinsul căreia frumosul "i arta sunt componente din între. or/irea despre artă "i frumos

este implicită "i are loc numai în contexte exterioare esteticii. Explica/il- desiur- pentru că

Părin%ii /isericii cre"tine- cei care au fixat reperele fundamentale ale în&ă%ăturii- s!au referit la

frumos sau la artă ?în accep%iunea actuală, doar în măsura în care &eneau în atinere cu anumite

&ersete /i/lice. ("a se face că estetica medie&ală- cea ela/orată de Părin%ii /isericii- este un mod

de a &or/i nemijlocit despre 0umnezeu "i numai în plan secund - despre artă "i frumos în accep%ia

de astăzi a termenilor.

1IH



edie&alii nu pri&esc- a"adar- arta "i frumosul în natura lor oriinară "i- prin urmare- nu

putem &or/i despre estetică. Pe de altă parte- este tot at#t de ade&ărat că medie&alii discută foarte

aprins natura acestor entită%i- frumosul "i arta- "i de aceea- pe urmele lui 7m/erto Eco- putem

&or/i c'iar de existen%a unor teorii estetice ?desiur într!un sens sla/,- ela/orate c'iar "i atunci

c#nd dominanta intelectuală este reliioasă333.

$n esen%ă- tre/uie spus că fundamentele esteticii medie&ale se ăsesc în i/lie "i că orice

discu%ie despre artă "i frumos trimite la acest fundament. Faptul acesta- ce pare a simplifica

în%eleerea &or/irii despre artă "i frumos în E&ul ediu- complică ad infinitum reprezentările

estetice întruc#t mesa)ul /i/lic- cre"tin- cum se "tie- este desc'is tuturor interpretărilor. i/lia-

unific#nd într!un tot organic cele două tradi%ii- reaco!latină "i iudaică "i- apoi- pe acest

fundament- prelu#nd selecti& "i influen%ele culturii "i mentalită%ii popula%iilor ermanice- a produs

o muta-ie intelectuală în con"tiin%a omului european 334. =r- această unificare de tradi%ii diferiteîntr!un tot organic implică producerea de noi în-elesuri cu&intelor fundamentale apar%in#nd

tradi%iilor de dinainte de unificare. (ici- în eteroenitatea tradi%iilor unificate "i în

polisemantismul cu&intelor fundamentale iudaice- rece"ti "i latine- tre/uie căutat iz&orul

inepuiza/il de în%elesuri pe care i/lia îl aduce în lumea sensi/ilită%ii "i #ndirii europene 33.

333 9f# 7m/erto Eco- op# cit .- :om considera drept teorie estetică orice discurs care- în&eder#nd o oarecare inten%iesistematică "i pun#nd în )oc concepte filosofice- se ocupă de fenomene care pri&esc frumosul- arta "i condi%iile dezămislire "i de apreciere a operelor de artă- pri&esc raporturile dintre artă "i alte acti&ită%i- "i dintre artă "i morală- pri&esc misiunea artistului- no%iunea de area/il- ornamental- stil- pri&esc )udecă%ile de ust- precum "i critica acestor

)udecă%i ca "i teoria "i practica interpretării textelor &er/ale "i non&er/ale- adică pro/lema 'ermeneutică...;- p. N.334 :Ci&iliza%ia noastră s!a născut din înt#lnirea mai multor culturi- ale căror interpretări pri&ind existen%a umană erauat#t de diferite- înc#t a fost ne&oie de o enormă răsturnare istorică- înso%ită de o credin%ă fanatică- pentru a realiza osinteză dura/ilă. $n această sinteză- materiale de oriine di&ersă au suferit o recon&ertire "i o reinterpretare ce poartăurmele culturii dominante a timpului5 cultura unui popor în&ins- recii- reînsufle%ită de un popor cuceritor- romanii;-9f# @oan Petru Culianu- 6ros ,i magie în (ena,tere- K=- @a"i- Editura Polirom- 2GG3- p. 2M.33 Polisemantismul ideii de frumos- de pildă- deri&ă între altele "i din felul în care textul /i/lic- cu precădere ec'iul+estament- a cunoscut di&ersele &ariante de traducere. Cum se "tie- ec'iul +estament a fost redactat în e/raică- pedurata a douăsprezece secole ?se estimează că anul 12G î. r. este acela în care oise a primit ta/lele Seii pemuntele *inai,. @storia traică a poporului e&reu dus în capti&itate de mai multe ori "i- totodată- transformările lim/ii&ii- au produs modificări su/stan%iale ale lim/ii e/raice &ii. (stfel- în decursul secolelor lim/a e/raică a fost înlocuităcu dialectul aramaic ?lim/a în care a &or/im @isus ristos,. Pe de altă parte- e&reii afla%i în diaspora elenistică- cu precădere cei din (lexandria- "i!au propus să traducă ec'iul +estament din e/raică pe care nu o mai &or/eau în

lim/a cunoscută de ei- lim/a reacă. (stfel a luat na"tere *eptuaginta- după numele celor N2 de în&ă%a%i e&rei adu"idin Palestina în (lexandria- locul în care s!a înfăptuit această traducere în secolul al @@@!lea î. r. *eptuaginta-traducerea în lim/a reacă a ec'iului +estament- a do/#ndit o mare autoritate fiind folosită de *f#ntul Pa&el ca textde referin%ă "i de *fin%ii care au e&an'elizat at#tea popula%ii antice. *eptuaginta este considerată "i astăzi textulre&elat al =rtodoxiei. $n secolul al @!lea d. r.- *f#ntul @eronim ?Euse/ius *op'ronius ieronTmus- 34N–42G,traduce ec'iul +estament- par%ial din *eptuaginta- par%ial după textul e/raic- în latină- &ersiune cunoscută su/numele de 5ulgata. (ceastă &ariantă este textul fundamental pentru /iserica catolică. $n paralel cu *eptuaginta "i5ulgata- ec'iul +estament redactat în e/raică a supra&ie%uit "i a continuat să fie citit în sinaoă timp de mai multesecole. $ntre secolele @@@!B- d. r. s!a resim%it însă ne&oia de o canonizare a acestui text- întruc#t existau o serie deneîn%eleeri între ra/inii interpre%i ai acestui text sacru. Aeîn%eleerile pro&eneau din faptul că lim/a e/raică fiind

1IM



Faptul are o înseamnătate capitală. Weltanschauungul cre"tin cuprinde cu&inte fundamentale

rece"ti- cu&inte fundamentale latine- cu&inte fundamentale iudaice dar in&estite cu noi

în%elesuri33I. Prin urmare- cu&intele fundamentale ale culturii ?estetice, medie&ale au doar o

înrudire nominală cu cu&intele fundamentale ale tradi%iilor unificate. *implu spus- c'iar dacă în

lumea cre"tină numele cu&intelor fundamentale care desemnează frumosul "i arta- ori raporturile

dintre etc. sunt acelea"i- în-elesurile lor sunt diferite.

0in acest punct de &edere- estetica medie&ală nu tre/uie &ăzută- a"a cum se consideră

deseori în mod superficial- ca un comentariu al esteticii rece"ti. 0impotri&ă. 0e pildă- c'iar dacă

teoriile rece"ti ale frumosului sunt preluate în totalitate- estetica medie&ală propune un

comentariu propriu ,i original al lor "i- dincolo de comentariu- pe /aza acestora o serie de mari

ino&a%ii conceptuale.

e&enind- atunci c#nd &or/im despre estetica medie&ală- &or/im despre un discursinterat comentariilor /i/lice. Cine parcure textele estetice cre"tine cu scopul de a extrae o

teorie coerentă despre artă "i frumos- în felul în care procedăm noi astăzi- &a fi cu siuran%ă

dezamăit. 0iferen%a dintre realizările artistice de excep%ie ale lumii medie&ale "i teoria estetică a

acelor &remuri este "ocantă. $n alte cu&inte- capodoperele artistice nu sunt înso%ite- în ordine

explicati&ă- "i de capodopere teoretice. Practica artistică a surclasat total în%eleerea teoretică

consonantică- în%elesul era sta/ilit de cititorul textului care intercala &ocalele între consoanele din care era format uncu&#nt sau altul. =r- e/raica &ec'e- ca lim/ă &ie- nu mai exista "i era dificil de a intercala &ocalele în textul

consonantic. 0e pildă- consoanele !Fhr putea fi citite fie !echer - amintire- pomenire- fie !aFhar - /ăr/at. 0atorităacestor am/iuită%i- între secolele @@@B- d. r. s!a realizat o nouă &ersiune ebraică a ec'iului +estament prinintercalarea &ocalelor în textul consonantic existent. (stfel s!a născut textul masoretic ?masora – tradi%ie, al ec'iului+estament care stă la /aza i/liei protestante ?luterană "i cal&ină,. 0isputele filoloice în )urul acestor &ariante aleec'iului +estament sunt- u"or de /ănuit- prin su/tilitatea lor- reu de e&aluat. Cert este că în func%ie de canonizareaunui text sau altul din &ariantele enumerate ale ec'iului +estament- se optează pentru anumite în-elesuri ale unor cu&inte fundamentale- inclusi& cele leate de estetică. 0e pildă- pe cazul lim/ii rom#ne- dacă se optează pentru textulmasoretic- a"a cum a optat Lala Lalaction în 1M3I- atunci textul din Facerea- 153!4- are următoare &ariantă detraducere5 Zi a !is .umne!eu1 C*ă fie luminăD% *i a fost lumină# *ă a vă!ut .umne!eu că e bună lumina' ,i adespăr-it lumina de întuneric ?ezi i/lia sau *f#nta *criptură- ucure"ti- @nstitutul i/lic "i de isiune =rtodoxă alisericii =rtodoxe om#ne- Edi%ia din 1MIH,- 0acă se optează pentru textul *eptuagintei- a"a cum au optatartolomeu aleriu (nania în 2GG1- atunci textul din Facerea- 153!4- are următoare &ariantă de traducere5 Zi a !is .umne!eu1 C*ă fie luminăD% *i a fost lumină# Zi a vă!ut .umne!eu lumina că e frumoasă ' ,i a despăr-it lumina de

întuneric ?ezi i/lia sau *f#nta *criptură- ucure"ti- @nstitutul i/lic "i de isiune =rtodoxă al isericii =rtodoxeom#ne- 2GG1,. $n această ultimă &ariantă de traducere ni se propune următoarea explica%iei filoloică care a moti&attraducerea cu&#ntului recesc Falos prin frumos "i nu prin /ine a"a cum a optat Lala Lalaction. :Ca ad)ecti&- Falosînseamnă frumos- ca ad&er/ înseamnă /ine. Sumina frumoasă e op%iunea exeetică a *f#ntului asile cel are.Frumos "i /ine- laolaltă- induc ideea de armonie; ?p. 22,. Prin urmare- op%iunea pentru o anumită &ariantă detraducere a i/liei înseamnă- în acela"i timp- "i acceptarea unor principii- teze fundamente în orice act deinterpretare. @ată- plec#nd de la acest exemplu- că ideea polisemantismului textului /i/lic tre/uie a&ută în &edere înorice )udecată pri&itoare la cultura estetică medie&ală.33I :E ne&oie de trei inrediente pentru a face Europa5 oma- Lrecia "i cre"tinismul – căruia al^rT nu uita să!i punătemelia în ec'iul +estament.;?9f# ^mi raue- 6uropa' calea romană- Clu)- Editura 0esin V Print- 2GG2- p. 31,

1NG



specializată- un caz unic în istoria culturii europene. Faptul tre/uie în-eles "i nu condamnat sau

ridiculizat a"a cum s!a înt#mplat deseori în istorie. Cum spuneam- pentru omul medie&al-

primordială era m#ntuirea- care nu este reducti/ilă la nimic altce&a. #ntuirea este scopul

suprem a &ie%ii păm#nte"ti- idealul de via-ă al omului medie&al. +oate celelalte lucruri erau

secundare fiind #ndite ca mi)loace în do/#ndirea m#ntuirii. ("a cum arată "i ans *edlmaTr-

arta- frumosul "i- corespunzător- reprezentările teoretice- au stat timp de o mie de ani su/ semnul

dominant al fiin%ei di&ine. (stfel- prin raportare la acest criteriu- mai exact al raportului omului cu

0umnezeu- *edlmaTr distine nu numai două perioade distincte ale acestei estetici- ci "i deose/iri

sau asemănări- în ordine estetică- între cre"tinismul european "i cel /izantin33N.

Cum spuneam- fundamentele esteticii medie&ale se ăsesc în i/lie- iar principiul de la

care plecăm în orice discu%ie despre artă "i frumos în E&ul ediu tre/uie să facă referiri

o/liatorii la sim/olul luminii. $n fapt- noută%ile ma)ore în plan conceptual pe care le aduc cu sinereprezentările teoretice asupra frumosului "i artei în E&ul ediu sunt- simplific#nd desiur

lucrurile- leate de ela/orarea unei noi imaini asupra artistului "i producerea unei esteticii

oriinale- diferită de lumea &ec'e dar "i de cea a modernită%ii.

$n primul r#nd- lumea medie&ală propune- ceea ce &a de&eni un canon în &iziunea

europeană- imainea artistului creator ??=- a omului înzestrat cu har 33M- capa/il să creeze- similar

fiin%ei di&ine- o/iecte noi- diferite de cele date în ordine naturală. Cu alte cu&inte- ideea că artistul

creează- adică prin &oin%a "i ac%iunea sa produce un spor de fiin%ă- adauă la lumea o/iectelor

existente noi entită%i care nu ar fi existat în a/sen%a crea%ieieste plămădită în lumea medie&ală.

0esiur- din punct de &edere social artistul face parte- cum &om remarca în capitolul

destinat conceptului artei "i statutului artistului- din cateoria modestă a lui laboratores- a celor

33N ezi ans *edlmaTr- 4ierderea măsurii- ucure"ti- Editura eridiane- 2GG1- cap. B- (rta modernă. ( patra perioadă a artei occidentale- pp. 2G3!2GH.33H odelul artistului creator este îl ăsim reprezentat în ec'iul +estament- $e,irea- 353G!3 "i 3I51!2- în contextulalcătuirii cortului sf#nt care urma să adăpostească +a/lele leii pe care oise le!a primit de la 0umnezeu pe untele*inai. :(poi a zis oise către fiii lui @srael5 @ată 0omnul a c'emat anume pe e%aleel- fiul lui 7ri a lui =r- dinsemin%ia lui @uda8 Ui l!a umplut de duhul dumne!eiesc al în-elepciunii' al priceperii' al ,tiin-ei ,ia toată iscusin-a' Ca

să lucreze %esături iscusite- să facă lucruri de aur- arint "i de aramă8 *ă cioplească pietre scumpe pentru încrustar- săsape în lemn "i să facă lucruri iscusite. Ui priceperea de a învă-a pe al-ii a puso în inima lui a lui ='alia/- fiul lui('isamac- din semin%ia lui 0an8 + umplut inima acestora de în-elepciune' ca să facă pentru loca,ul sf)nt orice lucrude săpător "i de %esător iscusit- de cusător de p#nză de mătase &ioletă- staco)ie "i &i"inie- "i de in- "i de %esător în starede a face orice lucru "i a născoci %esături iscusite. Ui e%aleel "i ='alia/- "i to%i cei cu inimă iscusită- cărora .omnul le dăduse în-elepciune ,i pricepere' ca să ,tie să facă tot felul de lucruri' trebuitoare la lăca,ul cel sf)nt' vor trebui să facă cum poruncise .omnul#; 33M Cum am mai arătat- 'arul înseamnă ceea ce 0umnezeu dăruie"te ratuit- deci fără merit- omului. 0esiur că 'arul pe care 0umnezeu l!a dat tuturor oamenilor este &ia%a. +otodată- 0umnezeu a dăruit "i indi&idual- fiecărui om- unanumit 'ar- adică o capacitate de a face ce&a &enită din afară.

1N1



care muncesc cu /ra%ele. 0ar artistul- "i textul /i/lic precizează explicit- este diferit de

me"te"uar. (rtistul se pune în slu)/a di&inită%ii. =/iectul lui de exerci%iu este sacru- el este leat

de lăca"ul cel sf#nt. (rtistul posedă 'aruri di&ine – în%elepciune- pricepere- cunoa"tere "i "tiin%ă

etc. pentru că numai el- prin crea%ia sa- poate face leătura între cele două lumi5 .incolo +ici#

Faptul acesta nu tre/uie să!l pierdem niciodată din &edere. *untem într!o perioadă în care

conceptul artei în sens modern- crea%ie a artistului indi&idual care se exprimă pe sine- nu exista.

(r'itectura reliioasă- o/iectele de cult- icoanele etc. nu erau percepute ca artă- a"a cum ne

raportăm noi astăzi la realizările E&ului Cre"tin- ci ca imaini miraculoase ale transcenden%ei. $n

lumea medie&ală nimeni nu se îndoia de faptul că există icoane ale #ntuitorului care nu sunt

făcute de m#na omului. Prin urmare- nu indi&idualitatea artistul ca persoană explica putin%a de

reprezentare a di&inită%ii- ci faptul că acesta lucra su/ influen%a 'arului di&in- a ajutorului din

afară. (rtistul- su/ ac%iunea fiin%ei di&ine în sufletul lui- creea!ă ex nihilo#(stfel- E&ul Cre"tin înlocuie"te &iziunea reacă a artistului demiur care produce noul

prin "tiin%a de a ordona materiale existente- cu o &iziune enetică- creatoare ex nihilo de o/iecte

care nu sunt în natură. Crea%ia artistică este un spor' un adaos de fiin%ă. *ursa crea%iei se află în

har - în elementul spiritual care este ce&a dăruit - o gratuitate ob-inută din afară- "i pe care sufletul

artistului o poartă cu sine. Para/ola crea%iei este para/ola sporirii talan%ilor 34G dărui%i de

0umnezeu341. (rtistul tre/uie să!"i împlinească &oca%ia sa de om cu 'ar. (cest mod de a &edea

pozi%ia artistului în lume- artistul!creator- se &a eneraliza în ena"tere- de&enind- cum se "tie-

&iziunea canonică a modernită%ii "i postmodernită%ii. ( crea înseamnă a produce o existen%ă nouă.

*uestiile lim/ii latine sunt lămuritoare în acest sens5 existen%a este un compus din5 ex!în afară-

sistere!a sta- a exista înseamnă a ie"i în afară- iar &er/ul existere se traduce prin :a ie"i din- a se

na"te din;. (stfel- a crea e deose/it de acti&itatea rutinieră a lui a face. Crea%ia produce o operă-

ce&a ce este unic "i oriinal ?o existen%ă,.34G ezi atei- 2-14!3G.341 0esiur că termenul crea%ie ex nihilo era folosit cu precădere pentru ac%iunile lui 0umnezeu. =mul este fiin%adecăzută tocmai pentru că a &rut să a)ună ca 0umnezeu. (dam după ce a m#ncat din pomul cunoa"terii- ar fi dorit

să măn#nce "i din cel al nemuririi. =r- această condi%ie de muritor- de cădere în timp a omului- nu poate fi corelată cucrea%ia ex nihilo- atri/utul di&inită%ii prin excelen%ă. $n cre"tinism există un om du/lu – omul de dinainte "i cel dupăcădere. Prin cădere el "i!a pierdut puterea- iar ra%iunea "i &oin%a lui au fost corupte. ("a se explică de ce 0ionisie(reopaitul ori (ureliu (uustin nu &or/esc despre crea%ie- ci despre producere- ordonare- în sens recesc. Cu toateacestea textul /i/lic- prin in&ocarea 'arului- permite utilizarea termenului de crea%ie "i în ordinea faptelor ?artistice,omene"ti. Căci- aceste fapte î"i au eneza în liberul arbitru- în capacitatea omului de #ndi "i ac%iona înconformitatea cu propria sa voin-ă >putere,. Prin urmare- în actul crea%iei omul ac%ionează ca ,i cum ar fi 0umnezeu-li/er de condi%ionările exterioare "i înzestrat cu puterea imagina-iei "i &oin%ei proprii. Si/ertatea- puterea "iimaina%ia proprie sunt cele trei atri/ute ale omului care!l fac suscepti/il de crea%ie. $ndumnezeirea omului înena"tere nu înseamnă nimic altce&a dec#t atri/uirea maximală a acestor atri/ute- li/ertate "i putere- omului.

1N2



Cum spuneam- E&ul Cre"tin produce- în ordinea ino&a%iei conceptuale- o nouă concep%ie

asupra frumosului – frumosul ca lumină ,i formă frumoasă – numită- prin tradi%ie de)a- estetica

luminii- urm#nd suestiile celui mai important sim/ol al lumii medie&ale5 lumina.

3. ,stetica luminii

Corespunzător crea%iei di&ine ex nihilo- fundamentul Weltanschauung !ului medie&al- ce

face din taină "i sim/ol elemente constituti&e ale lumii- cre"tinismul a modelat- prin compara%ie

cu tradi%ia pă#nă- o nouă sensi/ilitate artistică- a indus noi căi de practicare a artei "i a

fundamentat un nou proiect axioloic "i estetic. Prin urmare- "i &or/irea despre artă "i frumos se

înscrie într!o nouă confiura%ie teoretică distinctă de lumea &ec'e. 0esiur că fundamentul noilor

reprezentări teoretice asupra artei "i frumosului tre/uie identificat în i/lie "i- totodată- în tradi%ia

de interpretare a ei- considerată de to%i cre"tinii *f)nta Tradi-ie ?reacă "i latină 342,.+re/uie spus limpede că spre deose/ire de (ntic'itatea pă#nă- estetica medie&ală este o

estetică a sim/olurilor. Faptul se explică prin cel pu%in două cauze. $n primul r#nd- pentru faptul

că arta în toate formele ei de expresie ?mai cu seamă artele &izuale, este dominată de sim/olul

reliios "i transmite un mesa) sim/olic ce poate fi decodat numai în uni&ersul de semnifica%ii al

în&ă%ăturii cre"tine343. $n al doilea r#nd- estetica medie&ală este o estetică a sim/olurilor- pentru că

ea î"i are iz&orul în i/lie344 "i- din acest punct de &edere- este o &or/ire despre 0umnezeu. =r-

cum arătam- coresponden%a dintre cele două reimuri de realitate- ontoloice- .incolo &ersus

+ici- se poate realiza numai prin intermediul sim/olului. Ui cum cel mai important sim/ol /i/lic

este lumina- nume al lui 0umnezeu- atunci desiur reprezentarea dominantă a frumosului

medie&al este leată de ceea ce am putea numi estetica luminii. $n alte cu&inte- cum remarca

extrem de pertinent un cunoscut medie&ist- estetica E&ului ediu este doctrina încarnării sla&ei

di&ine.

342 :0octrina isericii se spri)ină pe autoritatea *fintei *cripturi. Ce zice *criptura> este cea dint#i între/are ateoloului- dar *f#nta *criptura tre/uie citită "i în%eleasă în spiritul tradi%iei neîntrerupte a isericii. $n acest sensTradi-ia nu este o altă sursă a e&ela%iei- alături de *f#nta *criptură- ci principiul- criteriul "i mediul ei permanent.

i/lia "i +radi%ia formează un %esut sau două "u&i%e ale unei fr#n'ii de rezisten%ă- nu doar două &erii succesi&e aleunui lan%;. ezi sensurile termenului :tradi%ie; în Preot Prof. 0r. @on ria- .ic-ionar de teologie ortodoxă' Editura@nstitutului i/lic "i de isiune al isericii =rtodoxe om#ne- ucure"ti- 1MM4- pp. 4G1! 4G4.343 0e pildă- pe"tele- ichthus în lim/a reacă- este acronim cu $esous 9hristos Theou *oter - ori frunza de palmier indic#nd un martir care a murit pentru credin%ă- &ezi- $storia vi!uală a artei- ed. cit.- pp. NI!NM.344 :*im/olul este- în i/lie- carnea lim/a)ului. Sim/a e/raică se pretează foarte /ine la această întrupare- cu&#ntul0omnului put#nd fiu astfel proferat pe toate tonurile... 0omnul care a creat lumea prin Cu&#ntul său face din toatelucrurile cu&inte- put#nd astfel articula un mesa) care se adresează omului în întreul său- intelien%ei sale- a&#ntuluisău emo%ional- sim%ului său al frumosului.; ?9f# aurice Cocanac- *imboluri biblice# &exic teologic- ucure"ti-Editura umanitas- 1MMN- p. N,

1N3



*im/olul luminii se află în c'iar inima cre"tinismului- întruc#t .umne!eu este lumină34.

(t#t ec'iul c#t "i Aoul +estament "i- nu mai pu%in- Părin%ii "i +radi%ia- atunci c#nd se referă la

0umnezeu folosesc- de reulă- cu&intele :lumină; sau :foc; "i deri&ate sim/olice ale acestor

cu&inte. C'iar termenul :0umnezeu;- în ordine etimoloică- suerează ideea de lumină- de !i –

latinescul .eus pro&ine din rădăcina indo!europeană dei2o sau d0eu- care înseamnă luminos.

Pe l#nă celelalte splendori- lumina creatoare a 0omnului este mai presus de toate-

deoarece strălucirea ei răz/ate at#t pe tăr#mul /inelui- c#t "i pe cel al frumosului. Leneza /i/lică

este explicită în acest sens. Sumina este frumoasă "i- în eală măsură- /ună. $n ziua a "asea-

0umnezeu î"i pri&e"te retrospecti& crea%ia "i conc'ide că e /ună. Prin urmare- ca "i în cazul

recilor- dar pe un alt fundamental crea%iei ex nihilo frumosul este identificat cu /inele. Crea%ia

di&ină este frumoasă "i totodată /ună34I. Prin urmare- frumosul nu numai că nu este neutru în

raport cu /inele "i răul- el e c'iar /inele34N.0emn de "tiut este "i faptul că de lumină este leat "i 0ia&olul- Sucifer- înger de lumină34H

"i căpetenia celei de!a doua trepte înere"ti. (cesta- în loc să proreseze în sfin%enie- s!a m#ndrit-

&oind să fie asemenea cu 0umnezeu ?@saia 14-14,. 0umnezeu l!a /lestemat- i!a luat 'arul

0u'ului *f#nt "i astfel s!a transformat în dia&ol. $mpreună cu el au căzut "i înerii care i!au urmat

lui ?dia&olii,- care sunt supu"i *atanei ?Efes. I-12,. :(m &ăzut pe satana- căz#nd ca un fuler din

Cer...; ?Suca 1G-1H,.

@dentificarea fiin%ei di&ine cu lumina "i focul apare în multiple contexte /i/lice. @ată doar

c#te&a dintre ele5 0umnezeu se îm/racă în lumină ca "i cum ar purta o 'aină8 Sumina este o

34 +extele /i/lice a/undă în identificarea lui 0umnezeu cu lumina. @ndicăm o listă- desiur incompletă- a referin%elor.Psalmii- 23- 1G8 3- M8 4- H!1G8 1G3- 1!28 (&acum- 3- 3!48 @o&- 3I- 22!23- @ezec'iel 1- 2N!2H- 2-18 $n%elepciunea lui*olomon- N- 2I- 12- 1I8 2H!3G8 @oan 1- 4! "i M8 @ +imotei- I- 1!1I8 @aco&- 1-1N8 @saia- I!138 2I-1M. = listă completă poate fi ăsită în aurice Cocanac- op# cit .- pp. 13!4N.34I Crea%ia di&ină- eneza ex nihilo "i- după modelul ei- crea%ia omului- este în mod necesar /ună. 0eci nu orice produce omul este crea%ie. Aumai o/iectele care produc un /ine sunt demne de a fi numite crea%ii. Conceptul crea%ieieste diferit deci de ordine. =rice crea%ie aduce pe lume o nouă ordine bună. 0ar nu orice ordine instituită de fapteleomului merită nume de crea%ie. Ceea ce produce răul nu apar%ine crea%iei- ci 0ia&olului. Saărele de exterminare- de pildă- au instituit o ordine a lumii- dar ele nu pot fi &ăzute drept crea%ii pentru că scopul lor era producerea răului.(ceastă ideea a fundat întreaa cultură europeană. Crea%ia este pusă întotdeauna în slu)/a /inelui. (stfel- "i astăzi am

putea spune că orice operă de artă urmăre"te un /ine "i că frumosul este o specie a /inelui.34N 9f# SeszeD RolaDoKscDi- Horor Aetaphisicus- ucure"ti- Editura (ll- 1MMN- cap. :0espre crea%ia di&ină "i ceaumană;. :unătatea lui 0umnezeu este concepută de o/icei ca tripartită5 ca /ună&oin%ă "i draoste fa%ă de creaturilelui- ca sursă din care se nasc toate reulile /inelui "i ordinii "i ca /unătate intrinsecă independentă de actele creatoare.$n acest caz- /unătatea este ec'i&alentă c'iar cu fiin%a- astfel că 0umnezeu ar fi fost la fel de /un- c'iar dacă- în locsă creeze lumea ar fi rămas în solitudinea sa indiferentă... unătatea lui 0umnezeu nu se raportează la sine8 earadia!ă în mod firesc potri&it faimoasei formule a *f#ntului +oma binele se dăruie,te pe sine. E firesc să asociezicrea%ia cu propagarea luminii- ca în metafizica medie&ală a luminii;- pp. NM!HG.34H ezi enri!@r^n^e arrou- 4atristică ,i umanism- ucure"ti- Editura eridiane- 1MMI- cap. :7n îner decăzut- unîner totu"i; ' pp. 4M!11.

1N4



enerie infinită- impercepti/ilă- dar "i o strălucire percepti/ilă- comparată deseori cu curcu/eul-

prin &edere8 Sumina este &e"nică "i este un atri/ut di&in8 *trălucirea este principala proprietate a

lui 0umnezeu *a&aot- $mpăratul sla&ei- stăp#nul o"tirii cere"ti5 soarele- a"trii cei luminători8 Fa%a

lui 0umnezeu dea)ă o lumină înspăim#ntătoare pentru că arată ade&ărul "i dez&ăluie nimicnicia

"i păcatele omenirii8 Pri&irea 0omului înseamnă supra&e'ere- /inefacere "i dăruire de lumină8

0omnul este cel care dăruie"te &ederea dar care "i pedepse"te or/irea ?spirituală,8 intea "i inima

omului posedă :oc'i; proprii- discernăm#ntul- pentru a &edea lumina credin%ei8 Sumina este cea

care scaldă spa%iul locuit de cei &ii "i este mort cel ce nu mai are lumină8 Sumina lui 0umnezeu

străluce"te întru @isus ristos. @isus ristos este lumină5 :Eu sunt lumina lumii8 cine crede în

ine- nu &a um/la în întuneric- ci &a a&ea lumina &ie%ii;- ?@oan- H- 12,8 Credin%a întru @isus

ristos este o lumină care!l transformă pe credincios într!o fiin%ă luminoasă5 :C#t a&e%i lumina-

crede%i în Sumină- ca să fi%i fii ai luminii;- ?@oan 12- 3I,. 0e re%inut că în $n%elepciunea lui*olomon este dez&ăluită leătura dintre frumuse%e "i lumină. (lături de celelalte realită%i create-

$n%elepciunea care le în&ăluie în frumuse%e are o strălucire deose/ită. :Ea este mai frumoasă dec#t

soarele "i dec#t toată or#nduirea stelelor- dacă o pui alături cu lumina- în%elepciunea o întrece.

Fiindcă după lumină urmează noaptea- pe c#nd în%elepciunea răm#ne ne/iruită în fa%a răută%ii;-

?$n%elepciunea lui *olomon N- 2M!3G,. $n )urul luminii ra&itează- desiur- "i semnifica%iile

sim/olice ale o/iectelor de cult5 sfe"nicul ?candela/rul, sf#nt "i candelele- cununa de lumină

?diadema- tiara- tur/anul,- pietrele pre%ioase ?diamantul "i safirul, etc.

0umnezeu este- totodată- foc. Cu&#ntul "i faptele lui sunt înflăcărate – focul care nu

mistuie nimic ?este ceea ce &ede oise pe muntele *inai- ruul aprins care nu arde nimic în )ur în

mi)locul căruia este a"ezat 0umnezeu, este imainea &e"niciei di&ine. 0umnezeu este st#lpul de

foc din care!i &e'ează ocrotitor pe fiii lui @srael8 0e pe muntele *inai- 0omnul co/oară în foc8

0umnezeu &or/e"te din mi)locul focului- 0umnezeu este stăp#nul focului pentru că cu&#ntul

0omnului este de foc8 #nia 0omnului este un foc mistuitor8 Focul este *f#ntul 0u' pentru că el

i!a înflăcărat pe apostoli pentru a propo&ădui Cu&#ntul8 (pocalipsa- ultima carte a Aoului

+estament- con%ine cele mai dese referiri la focul )udecă%ii- focul mistuitor "i purificator. 0omnul

îi &a )udeca cu foc pe oameni după faptele lor.

Cu&#ntul fundamental al esteticii medie&ale este a"adar- lumina ?focul, sim/olul lui

0umnezeu "i al $ntrupării lui &izi/ile- @isus ristos.

1N



Sumina pune- a"adar- în coresponden%ă sim/olică cele două lumi .incolo &ersus +ici "i-

prin urmare- tot lumina face ca frumosul intelii/il să poată fi pus în coresponden%ă cu frumosul

sensi/il- să!"i corespundă unuia altuia. $n ordinea cu&intelor fundamentale- luminastrălucire

corespunde frumosului intelii/il ?metafizic- incorporal- spiritual etc.,- frumosul care apar%ine

lumii de .incolo- în &reme ce luminaculoare corespunde frumosului sensi/il ?fizic- corporal-

material,- frumosul care apar%ine lumii lui +ici. Pe de o parte- cele două moduri distincte de a fi

sunt plasate- fire"te- în reimuri ontoloice diferite- corespunzătoare di'otomiei .incolo &ersus

+ici. Pe de altă parte- frumosul intelii/il este pus în coresponden%ă cu frumosul sensi/il- întruc#t

sunt forme de manifestare ale luminii5 luminastrălucire 3 versus luminaculoare. Frumosul

intelii/il- ca nume al di&inită%ii- este frumosul care posedă existen%a autentică- în &reme ce

frumosul sensi/il- proprietate a o/iectelor lumii- se supune &iziunii cre"tine a ierar'iei existen%ei

?radelor de existen%ă34M,. +eoretizările pri&ind frumosul!strălucire este un ideal- iar idealul este-se "tie- locul în care &rei să a)uni. =r- acest fapt- condi%ionează în%eleerea artei "i frumosului în

E&ul ediu.

+re/uie spus clar că lumea medie&ală a &or/it în exclusi&itate despre frumosul intelii/il-

o/iect de reflec%ie teoloică "i filosofică "i numai în contexte marinale despre frumosul sensi/il.

$n sinteză- acum putem în%elee de ce E&ul ediu &or/ind despre frumos nu a produs o teorie

estetică- c#t mai dera/ă tratate de teoloie "i de metafizică cre"tină. Cu toate acestea- pentru a

în%elee &or/irea despre artă "i frumosul sensi/il- o /ună reprezentare a modului în care a fost

în%eles frumosul metafizic este o condi%ie de în%eleere a esteticii cre"tine. ai ales că dez/aterile

medie&ale în leătură cu natura frumosului metafizic a creat premisele de a defini frumosul ca

formă ,i de al lega de artă. (m putea spune că ideea de arte frumoase este preătită de

dez/aterile leate de natura frumosului metafizic "i de coresponden%a acestuia cu frumosul

sensi/il- în sinteză cu ideea de formă frumoasă. = idee care se &a impune în ena"tere pentru a

de&eni dominantă la începuturile modernită%ii.

4. Dihotomia frumosului în estetica medievală. *rumosul metafi+ic versus frumosul sensi/il

34M Lradele de existen%ă se referă la faptul că lucrurile au- prin compara%ie cu perfec%iunea di&ină care cuprinde ceeace este maximal ca fiin%ă- calită%i ?proprietă%i enerale, în anumite rade. Prin urmare- c#nd &or/im despre lucrurilesensi/ile- ele posedă rade diferite de frumos. 7nele sunt mai frumoase dec#t altele în func%ie de pozi%ia pe care oocupă în ierar'ia lumii. 0e pildă- oamenii sunt mai frumo"i dec#t animalele sau plantele pentru că sunt :maiaproape; de îneri "i de 0umnezeu.

1NI



Cum spuneam- estetica luminii este marea noutate pe care o aduce cu sine lumea

intelectuală medie&ală în &or/irea sa despre artă "i frumos "i- corespunzător polarită%ii +colo

&ersus +ici- distinc%ia tran"antă între frumosul metafizic "i frumosul sensi/il. oti&ul este simplu

– uni&ersul cre"tin este unul de natură morală- riorist "i orientat către cea mai importantă

a&entură spirituală – înt#lnirea cu 0umnezeu. Ceea ce pentru omul secular de astăzi pare o

rătăcire sau un mit- oricum ce&a de neîn%eles3G- era pentru cre"tin o moti&a%ie interioară care!i

mo/iliza "i focaliza eneriile întru!un sinur punct5 m#ntuirea- do/#ndirea &ie%ii &e"nice. Prin

urmare- &or/irea despre frumos este una despre 0umnezeu "i- în acest caz- scrutarea frumuse%ii

este o poartă către realitatea spirituală- pentru cre"tin- sinura reală cu ade&ărat.

Estetica luminii despre care &or/eam este- în esen%ă- o estetică a frumosului metafizic. Ea

este instituită de i/lie- a"a cum am remarcat- prin sim/olul luminii "i focului- ca moduri de

apari%ie a lui 0umnezeu- dar "i de Părin%ii /isericii rece"ti "i latine- de marii teoloi "i filosofi-sursa celui de!la doilea :plăm#n;31 al cre"tinismului5 *f#nta +radi%ie. $ntruc#t lumea cre"tină a

trăit- din moti&e istorice cunoscute- di&izată în două mari arii culturale distincte- corespunzătoare

celor două lim/i dominante- reaca "i latina- ăsăritul "i =ccidentul- &om trata separat specificul

&or/irii despre frumosul metafizic cu referire la fiecare dintre ele.

Cum mai spuneam- toate z/aterile omului medie&al- inclusi& cele care %in de artă "i

frumos- sunt leate de o/sesia intervalului- de încercarea de conciliere a celor două reimuri

ontoloice – radical distincte – corespunzătoare ad&er/elor .incolo &ersus +ici. Ui estetica

luminii- desiur- tre/uie interată în această încercare de conciliere- în structurile de sensi/ilitate

"i de #ndire ale omului medie&al preocupat de do/#ndirea m#ntuirii 32. Pro/lema comunicării

dintre frumosul metafizic "i frumosul sensi/il este- a"adar- un caz particular al z/aterilor omului

medie&al neputincios să răspundă la cele mai importante între/ări pe care "i le impunea con"tiin%a

sa: Cum poate omul păcătos- decăzut- locuitor la lumii lui +ici- să!"i răscumpere re"eala

să&#r"ită> Cum poate fi do/#ndită m#ntuirea "i cucerirea Paradisului pierdut> Cum poate fi

3G

:7n mit nu este întotdeauna o simplă fantasmă. El are o puternică enerie sim/olică ce poate acti&a "i în mod poziti& actele noastre.; ?9f# @onel u"e- &ogica pharmaFonului- ucure"ti- Editura Paideia- 2GG3- p. 22N,31 *e spune- pe /ună dreptate- că în&ă%ătura cre"tină are :doi plăm#ni;5 *f#nta *criptură "i *f#nta +radi%ie- adicăade&ărurile re&elate de @isus ristos "i transmise prin &iu rai de către (postoli "i urma"ii acestora- *fin%ii Părin%i.+radi%ia- în în%eles cre"tin- este considerată ca fiind aureolată de &reme "i nesc'im/ată. Ea nu are istorie pentru căeste &e"nic ade&ărată "i propo&ăduită încă de la începuturi. ezi arosla& PeliDan- Tradi-ia cre,tină- " istorie ade!voltării doctrinei- @a"i- Editura Polirom- 2GGI- &ol. @- <a,terea tradi-iei universale- cap. :C#te&a defini%ii;- pp.2!33.32 @storiile mai recente ale filosofiei medie&ale interează dez/aterile pri&itoare la frumos la capitolul :metafizicaluminii;. ezi L'eor'e lădu%escu- op# cit .- pp. 14!1M.

1NN



recucerită lumea lui .incolo> $n final- cum se poate armoniza ceea ce este respins în ordine

ra%ională- dar acceptat în ordine sufletească> Cum &om remarca- lumea medie&ală răspunde

diferit la aceste între/ări- corespunzător celor două mari tradi%ii cre"tine- tradi%ia reacă "i tradi%ia

latină.

+radi%ia reacă- în alte cu&inte- orizontul de cuprindere al Weltanschauung !ului cre"tin de

expresie greacă- ce a fundat @mperiul izantin "i mentalitatea cre"tină răsăriteană- propune- ca

răspuns la aceste interoa%ii o/sesi&e- calea mistică- primordialitatea credin%ei "i su/ordonarea

ra%iunii- contempla%ia- retragerea din lumea &alorilor păm#nte"ti- cură%enia sufletească "i- ca ideal

de om- sf)ntul 33. +extele fundamentale ale esteticii rece"ti- în acest în%eles- sunt textele

filocalice. @u/irea de frumos este iu/irea de 0umnezeu- cale de cunoa"tere- de atinere a

sfin%eniei "i m#ntuirii.

+radi%ia latină- cea care a fundat mentalitatea cre"tină occidentală- propune ca răspuns laaceste interoa%ii o/sesi&e fapta- implicarea în lume- orientarea ac-iunilor lume"ti în sens cre"tin-

calea ra%iunii împletită cu cea a credin%ei- iar ca ideal de om- Homo faber# @deea de li/er ar/itru-

de posi/ilitate de a alee- teoretizată de Părin%ii latini ai /isericii- &a stimula orientarea #ndirii

occidentale către ideea li/ertă%ii de crea%ie artistică "i mai apoi- a li/ertă%ii indi&iduale "i sociale.

Cu toate că estetica luminii este o estetică a frumosului nu "i a artei – cum &om remarca

arta este departe de a!"i do/#ndi autonomia "i con"tiin%a de sine estetică – dez/aterile din E&ul

ediu pri&ind natura frumosului preătesc terenul unificării moderne a ideii de :frumos; cu

ideea de :artă;. Căci- dacă frumosul metafizic este strălucire- adică ce&a în sine- neleat de

nimic- atunci frumosul sensi/il este culoare- deci leat de ce&a- de o anumită formă. *implu spus-

frumosul sensi/il este o formă frumoasă. 0ar- "i faptul tre/uie re%inut- frumosul sensi/il apar%ine

tot teoloiei "i nu esteticii- pentru că el este- cum se spune- teologie colorată. Căci numai în

ordine teoloică este posi/ilă leătura între .incolo+ici- prin ipostazele trinitare ale fiin%ei

di&ine. Cea de!a doua ipostază a di&inită%ii s!a întrupat prin persoana lui @isus ristos "i a co/or#t

în lumea omului. Prin urmare- Xntruparea face leătura dintre frumosul metafizic "i cel fizic.

0umnezeu- prin cea de!a doua ipostază a trinită%ii- a de&enit &izi/il- s!a arătat. El este cu&#nt "i

imaine- întrupate. 0u/la natură a frumosului!lumină – strălucire "i culoare – sunt moduri

teoloice de a &or/i "i sunt o/iect al credin%ei- nu al ra%iunii.

33 ezi CTril ano- *f)ntul - în &ol. "mul bi!antin' @a"i- Editura Polirom- 2GGG- pp. 2M3!32G- care cuprinde întrealtele "i interesante o/ser&a%ii asupra 'aiorafiei /izantine.

1NH



(ceste con&ineri au modelat mintea omului medie&al care #ndea totul în sim/oluri "i

semne ale m#ntuirii. ("a se explică de ce- &reme de mai /ine de un mileniu- arta sacră a dominat

lumea crea%iei artistice "i de ce teoloia este cea care a fixat canoane artei "i nu artistul.

eprezentările teoloice ale frumosului metafizic au ac%ionat precum oc'elarii prin care pri&eau

arti"tii lumii medie&ale. 0in acest punct de &edere- E&ul ediu se do&ede"te foarte interesant su/

aspectul mecanismelor de dirijare a practicilor artistice- influen%ei teoloiei ca teorie exterioară a

artei. ("adar- reprezentările teoretice asupra frumosului au modelat mintea arti"tilor în sensul că

le!a orientat crea%ia "i- totodată- criteriile de e&aluare a frumosului sensi/il. Faptul acesta

pro/ează încă o dată că fundamentele artei nu se află în uni&ersul artistic- ci în modul în care

oamenii se reprezintă pe ei în"i"i- pe scurt- în Weltanschauung !ul pe care!l împărtă"esc.

Cum mai spuneam- spre deose/ire de (ntic'itatea reco!latină- E&ul ediu leaă tot mai

mult arta de frumos pe care îl concepe ca formă. $n fond- distinc%ia dintre frumosul metafizic "ifrumosul sensi/il are la /ază ideea formei. 0in această perspecti&ă- 0umnezeu este formă

spirituală. Fiin%a sa nu are nimic corporal. El există în sine ca formă. Prezen%a Sui în lume o

sesizăm- între altele- "i prin existen%a formelor lumii- a :tiparelor; ei- a enurilor "i speciilor care

nu sunt lucruri materiale- corporale. Formele sunt crea%ii ale di&inită%ii. 0umnezeu- c#nd a făcut

lumea- nu a creat fiecare lucru indi&idual- ci formele acestora- tiparele- ar'etipurile. 0eci enurile

lucrurilor nu sunt con%inuturi- ci forme. 0e exemplu- enul :om; nu este tot un om- ci o formă. Ui

frumosul este tot astfel5 o formă "i nu un con%inut anume. Au există un lucru ca atare pe care să!l

fi numit :frumos;. Aumai 0umnezeu poate fi numit cu acest atri/ut. edie&alii- c#nd &or/eau

despre frumos- se #ndeau la forme. Aumai că pentru ei exista o ierar'ie a acestora. $n &#rful ei

se aflau- desiur- formele spirituale- teoloice. Ele erau cele mai pre%uite- pentru că se aflau în

&ecinătatea lui 0umnezeu. a%iunea omului- :inima;- sufletul lui erau considerate mai frumoase

dec#t toate celelalte forme de existen%ă. Frumuse%ea sufletului nu poate fi întrecută de nimic-

pentru că este suflare di&ină. @ar ceea ce este di&in este frumos. (rtele li/erale- expresie ce

desemna :"tiin%a medie&ală;- urmau imediat în ierar'ia frumuse%ii- pentru că partea spirituală-

intelectul- ra%iunea nu erau st#n)enite în exerci%iul lor de nimic material- corporal. (poi urmau

artele &ulare- mecanice etc.- care "i ele erau considerate frumoase- desiur- dar cu rezer&e.

Pentru că frumosul ca formă spirituală era corupt de partea de materialitate- de corporalitate a

artei.

1NM



+re/uie să admitem că o astfel de în%eleere a frumosului "i a leăturii lui cu arta este

extrem de îndepărtată de experien%ele noastre estetice. 0e aceea- o recompunere a sensurilor

cu&#ntului :formă; se impune pentru a în%elee mai /ine at#t lumea medie&ală- c#t "i modul

nostru de a )udeca estetic lumea. (dică de a percepe lumea din un'iul formelor frumoase.

III. 'eorii ale artei şi frumosului în lumea /i+antină. Ră+/oiul icoanelor

1. ultura europeană răsăriteană – caracteristici generale

Cum s!a putut remarca- lumea #ndirii "i sensi/ilită%ii medie&ale a fost enerată de

pierderea de sens a culturii antice- rece"ti "i latine. Sa cumpăna dintre cele două ere-

sentimentului existen%ei ca suferin%ă "i conturarea orientării soterioloice a #ndirii ca dominantă

a sa- cuceresc tot mai multe min%i care se con&ertesc la cre"tinism. Au drumul cunoa"terii pure

este urmărit acum- ci calea care duce la sal&are "i m#ntuire.@mperiul izantin ilustrează acest ade&ăr prin faptul că este- a"a cum se "tie- mo"tenitorul

nemijlocit al culturii antice rece"ti- pe fondul căreia s!a instituit noul Weltanschaung !ul cre"tin.

$n cele unsprezece secole de existen%ă- această parte a lumii dez&oltă un tip aparte de cultură "i

ci&iliza%ie- complementară lumii medie&ale europene "i- în multe pri&in%e- superioară acesteia cel

pu%in în secolele care au premers în =ccident perioada ?:ena"terea;, caroliniană. $n perioada

E&ului ediu timpuriu- @mperiul izantin a fost sinurul stat ci&ilizat cu o monar'ie a/solută "i o

administra%ie puternică- capa/il să conser&e "i să dez&olte forme de cultură pe care @mperiul

oman de (pus le!a pierdut su/ nă&ala popoarelor miratoare.

Expresia :@mperiu /izantin; apar%ine modernită%ii secolului al B@@!lea. $n realitate-

numele oficial al imperiului era :Aoua omă;- iar locuitorii s!au autoidentificat- cel pu%in între

anii 33G–I1G- prima etapă a culturii /izantine- c#nd lim/a oficială era latina- ca romani. $n ciuda

acestei autoidentificări "i a con"tiin%ei de urma"i leitimi ai omei- cultura /izantină este

eminamente recească. Cu alte cu&inte- trecerea de la cultura reacă clasică "i elenistică la cea

/izantină s!a realizat treptat- oranic- cu transformări insesiza/ile de la secol la secol. 0esiur că

apari%ia cre"tinismului a produs o dislocare profundă în toate formele culturii- dar procesul s!a

petrecut mult mai lin dec#t în =ccidentul european.

@mperiul izantin a fost- fapt de o importan%ă crucială pentru Europa- primul mare stat

cre"tin34. (ici s!au %inut primele două concilii ecumenice- s!au sta/ilit domele "i canoanele

34 :=rdinea terestră nu este altce&a dec#t imainea imperfectă a celei cere"ti... $nt#istătătorul ei era împăratul-loc%iitorul lui 0umnezeu- iar curtea era reflexul celei din ceruri.; ?9f# Lulielmo Ca&allo- $ntroducere- în "mul

1HG



cre"tinismului- sistematizate în secolul al @!lea de Părin%ii isericii orientale5 asile cel are-

Lriore din ATssa- Lriore din Aazianz "i @oan C'rTsostomul. *pre deose/ire de =ccident- unde

&ia%a ur/ană a fost părăsită din cauza nă&ălirii popoarelor miratoare- în @mperiul izantin- marile

ora"e- în frunte cu Constantinopolul- au a&ut în continuare o &ia%ă înfloritoare. P#nă la )umătatea

secolului al B@!lea- @mperiul izantin a fost cea mai mare putere economică din Europa- iar

Constantinopolul cel mai /oat ora". Constantinopolul era capitala elean%ei- a /oă%iei- a

luxului- a rafinamentului- iar comorile de artă pe care le poseda făceau din el cel mai /oat

muzeu al acelor timpuri. =ranizarea Constantinopolului era similară omei. =ra"ul era situat tot

pe "apte coline "i era împăr%it ca "i oma în paisprezece sectoare "i a fost înfrumuse%at de

Constantin cel are cu forumuri- palate imperiale- apeducte- cisterne- terme- coloane cu statui de

împăra%i- arcuri de triumf- 'ipodrom3 "i /i/lioteci. :Aenumărate statui- /usturi- capiteluri "i

coloane- frize "i felurite /asoreliefuri de marmură fuseseră aduse din între imperiul. iserica ceaare – cum numea poporul *f#nta *ofia- adunase cea mai importantă colec%ie de artă reliioasă

din întreaa cre"tinătate5 icoane pe lemn sau în mozaic- cruci sculptate în filde"- ferecate artistic

în aur "i arint "i încrustate cu pietre pre%ioase- o/iecte de uz lituric din aur "i arint- lucrate cu

te'nica email sau te'nica cloisonné8 &e"minte /iserice"ti de /rocart ornate cu /roderii din fir de

aur "i cu sute de perle8 căr%i liturice cu splendide miniaturi etc. (ltarul era din aur- împodo/it cu

pietre pre%ioase "i emailuri. $n fundul a/sidei se afla tronul de arint aurit al patriar'ului. @mpresia

puternică a ansam/lului era sporită de efectele luminii strecurată prin ferestre "i a miilor de plăci

decorati&e de marmură policromă.;3I

Constantinopolul a fost o /ună /ucată de &reme cel mai mare centru de cultură al lumii

medie&ale. $n secolul al !lea s!a fondat 7ni&ersitatea- reoranizată în secolul al @B!lea- în care

se studiau toate disciplinele timpului. ia%a omului /izantin este mozaicată "i plină de contradic%ii

interioare. =mul /izantin nu este atras doar de caracterul spiritual al cultului- ci "i de fastul

păm#ntesc- de "tiin%ă dar "i de dome "i canoane- de fidelitate fa%ă de credin%ă- dar "i fa%ă de

practici idolatrice. Pacea sufletească- sim%ul eternită%ii "i raportarea &ie%ii la el- aceste teme apar

frec&ent în arte- se îm/ină cu pasiunea pentru )ocurile "i plăcerile lume"ti oferite din plin de

cele/rul ipodrom.

bi!antin- ed. cit.- p. H,3 :Lăsim aici reprezentarea acelei sinteze dintre mo"tenirea omei "i reliiozitatea răsăriteană care... &a constituifactorul tipoloic- de fond al întreii ci&iliza%ii a izan%ului. ecinătatea 'ipodromului cu la&ra *fintei *ofia este unalt sim/ol... al depă"irii dualismului dintre tradi%ia romană "i credin%a cre"tină.;- ibidem- p. M.3I ezi =&idiu 0rim/a- $mperiul 8i!antin- în &ol. $storia culturii ,i civili!a-iei' ucure"ti- Editura estala- 2GG2- pp.2N!2I2.

1H1



$nsă lumea /izantină este de departe dominată de ideea de ierarhie- într!un triplu sens5

ierar'ie di&ină- ierar'ia /isericească- ierar'ie păm#ntească. +eoreticianul acestei idei este

0ionisie (reopaitul care a sintetizat într!o &iziune unică modul în care 0umnezeu î"i face

sim%ită &oin%a sa în lume prin intermediul cetelor înere"ti oranizate ierar'ic. Cetele înere"ti se

împart în trei rupe triadice3N5 din prima rupă fac parte- serafimii- 'eru&imii "i tronurile- apoi

din cea de!a doua rupă- domniile- stăp#niile "i puterile- "i în sf#r"it- a treia rupă triadică

înerească este compusă din înerii- ar'an'elii si începătoriile. 0umnezeu î"i descoperă &oin%a

*a înerilor din ceata superioară- iar ace"tia- la r#ndul lor- o comunică celorlal%i îneri. $n felul

acesta- tainele "i puterile lui 0umnezeu urmează în ordine descendentă- de la serafim la îner- "i

fiecare ierar'ie ulterioară este consacrată numai cu acele cuno"tin%e- pe care este capa/ilă să le

cuprindă la ni&elul respecti& al dez&oltării spirituale.

(ceastă &oin%ă este transmisă ierar'iei /iserice"ti "i apoi împăratului. Pozi%ia solară însocietatea /izantină este ocupată de împărat3H. 7nitatea sacră dintre puterea laică "i cea

eclesiastică este caracteristica principală a @mperiului /izantin. $mpăratul era persona) sacru-

unsul lui 0umnezeu pe păm#nt- împărat!preot- întruc#t izan%ul este pri&it ca o imaine a

împără%iei cerurilor pe păm#nt. Puterea împăratului pe păm#nt este asemenea di&inită%ii –

nelimitată "i necontestată de nimeni. @deea că împăratul era cel care realiza &oin%a lui 0umnezeu

pe păm#nt era o con&inere intimă a oamenilor de atunci "i constituia axa principală a mentalită%ii

/izantine. Faptul acesta este e&ident în arta imperială care a culti&at în toate formele posi/ile

imainea sacră a /asileului3M. (stfel reprezentările Pantocratorului3IG din cupolele /izantine-

3N ezi .ionisie +reopagitul despre $erarhia cerească dar "i *coliile *f)ntului Aaxim Aărturisitorul despre $erarhiacerească- în &ol. *f#ntul 0ionisie (reopaitul- "pere complete- ucure"ti- Editura Paideia- 1MMI.3H :*oarele e ca un împărat... 0upă cum soarele are prioritate în uni&ersul fizic al /izantinilor- tot astfel împăratuleste apoeul "i principiul suprem de oranizare a societă%ii lor. (idoma razelor soarelui mediteraneean- puterea "isplendida prezen%ă a împăratului cople"esc realitatea "i imaina%ia /izantinilor.; ?9f# Aichael Ac9ormicF - Xmpăratul -în &ol. "mul bi!antin' ed. cit.- p. 2I3,3M :(rti"tii însărcina%i cu reprezentările su/iectelor cre"tine s!au lăsat inspira%i de modele furnizate de arta palatului.(cesta a fost îndeose/i cazul arti"tilor din primele &eacuri ale cre"tinismului care- stimula%i de punctele de &edere aleunor anumi%i teoloi "i %in#nd cont de înrudirea temelor sim/olice- au între/uin%at adeseori imaini familiare din arta

imperială pentru a crea- după modelul lor- o serie de compozi%ii sim/olice ale lui ristos $mpărat al 7ni&ersului "i /iruitor asupra mor%ii.; ezi Eon *endler- $coana# 9hipul nevă!utului. 6lemente de teologie' estetică ,i tehnică-ucure"ti- Editura *ofia- 2GG- cap. 3- pp. 4!IN.3IG Pantocrator ? 4antoFrator (tot%iitorul, este denumirea care se mai dă turlei celei mari de deasupra naosului ?din /isericile ortodoxe de stil /izantin,- după pictura de pe fundalul turlei care reprezintă c'ipul lui 0umnezeu. +tot-iitorul ?Pantocrator, cum e numit în art. 1 din Crez5 :+atăl (tot%iitorul- Făcătorul cerului "i al păm#ntului;.Jura&ii îl înfă%i"ează de o/icei su/ c'ipul lui ristos numai /ust ?arăt#nd prin aceasta că noi nu cunoa"tem dec#t în parte cele ale lui 0umnezeu "i su/liniind unitatea fiin%ială "i insepara/ilă dintre 0umnezeu!+atăl "i 0umnezeu!Fiul,.ristos Pantocrator este înfă%i"at în icoana din turla cea mare- cu c'ipul se&er "i ra&- cu trăsături fine- oc'ii neri- pri&irea scrutătoare "i /ar/a neară8 cu m#na dreaptă /inecu&#ntează- iar în st#na %ine *f. E&an'elie desc'isă-

1H2



indiferent de spiritualizarea lor ulterioară- poartă amprenta mediului de &ia%ă dominat de pozi%ia

sacră a împăratului- considerat atot-iitorul lumii păm#nte"ti.

Sumea /izantină- modul de a trăi- de a crede "i a spera- formele socioloice de &ia%ă etc.

au nutrit din interior- prin mecanisme reu de pus în e&iden%ă cu rioare- "tiin%ific- practicile

artistice "i paradima teoretică asupra artei "i frumosului. C'iar dacă &alorile fundamentale

cre"tine sunt comune at#t ăsăritului- c#t "i estului- totu"i lumea /izantină "i!a construit o

identitate proprie ce poate fi pusă- în e&iden%ă- desiur între at#tea alte elemente- prin forma sa

caracteristică de expresie artistică5 icoana.

Cum se explică acest fapt> Taina Xntrupării este răspunsul- faptul că- din întreaa

în&ă%ătură cre"tină- sensi/ilitatea reliioasă /izantină rezona cel mai intens "i profund la ni&el de

trăire cu imitarea &ie%ii lui @isus ristos. :$n =rientul cre"tin- aspira%ia fundamentală răm#ne cea a

plenitudinii &ie%ii noastre în 0umnezeu- urmărită cu un fel de realism spiritual total. $ncă din zoriie&an'elici ăsăritul e a/sor/it de o sinură dorin%ă "i de o sinură e&iden%ă5 realizarea deplină a

&ie%ii lui 0umnezeu- acea &ia%ă nouă pe care El însu"i a &enit să o aducă. 0acă 0umnezeu s!a

întrupat- cre"tinul nu mai poate a&ea dec#t un sinur %el5 acela de a trăi în totală asemănare ?s. n.,

cu 0umnezeu încă din lumea de aici;3I1. ăspunsul particularizează lumea /izantină prin

raportare la lumea occidentală "i reprezintă- totodată- solu%ia oriinală la între/area enerică5 care

este calea spre m#ntuire> izantinul păstrează credin%a "i iu/irea ca mod de cunoa"tere- aspiră

spre sfin%enie "i duce mai departe proramul cre"tinismului primiti&- e&an'elic- apostolic.

Ciudat poate- în condi%iile în care omul /izantin se percepea pe sine ca un continuator leitim al

culturii rece"ti3I2.

înscrisul sim/olic al ini%ialelor (lfa "i =mea5 :$nceputul "i *f#r"itul;- prima "i ultima literă din alfa/etul rec-sim/oliz#nd eternitatea "i atotputernicia lui 0umnezeu ?după cum scrie în (pocalipsă 1-H5 :Eu sunt (lfa "i =mea-Cel ce este- Cel ce era "i Cel ce &ine- (tot%iitorul...;,. C'ipul Pantocratorului este zură&it în cadrul unui medalioncircular- încon)urat de un curcu/eu în )urul căruia sunt înscrise diferite formule /i/lice sau liturice5 :Cerul e tronuleu "i păm#ntul- scaun al picioarelor ele; ".a. $n )urul Sui sunt picta%i îneri "i serafimi- în reistre circulare.Pantocratorul reprezintă pe 0umnezeu a"a cum S!au &ăzut- în &iziunile lor- proorocii ec'iului +estament ?@saia I-1!3- Ezec'iel etc,. ezi Ene rani"te- Ecaterina rani"te- .ic-ionar enciclopedic de cuno,tin-e religioase' Editura

0iecezană- Caranse/e"- 2GG1.3I1 (ndr^ *crima- .espre isihasm- ucure"ti- Editura umanitas- 2GG3- pp. I4!I.3I2 :izan%ul n!a a&ut niciodată con"tiin%a clară a prăpastiei care se căscase- după mai /ine de un mileniu- între el "iLrecia antică. (ce"ti descenden%i ai recilor se mi"cau de acum într!o sferă spirituală complet diferită de aceea astrămo"ilor lor. Cele două sfere- ale lumii antice "i ale lumii cre"tin ortodoxe- erau aproape impenetra/ile una pentrualta. (rtele plastice sunt în această pri&in%ă re&elatoare. (r'itectura reliioasă a izan%ului... ascultă de ni"te reuliestetice total străine de spa%iul ar'itecturii antice. (ccentul nu se pune pe linia exterioară... ci pe :căldura; interioară- pe :&ra)ă;- pe mister. Esen%ialul unui templu recesc este efectul sensi/il al r#nduirii colonadelor sale. Esen%ialul unei /iserici /izantine este efectul insinuant al decora%iunii sale interioare- încărcată de semnifica%ii mistice.; ?9f# Aeau0)u&ara- 9ivili!a-ii ,i tipare istorice# Pn studiu comparat al civili!a-iilor - ucure"ti- Editura umanitas- 1MMM- p. MI,

1H3



e&enind- accentul pus pe asceză "i pe mona'ism – între secolele B@!B- în

numeroasele mănăstiri ale @mperiului- &ie%uiau 1HG.GGG mona'i "i mona'ii – pe solemnitatea

ritualurilor ce %ine de cultul ortodox plin de sim/oluri tainice "i pe spiritualizarea fiurilor

sfin%ilor ce împodo/esc canonic /isericile "i mănăstirile etc. au imprimat ăsăritului o &ădită

identitate fa%ă de =ccidentul cre"tin. 0e pildă- decora%iunea murală canonică a unei /iserici

/izantine ilustrează identitatea inconfunda/ilă a frumosului metafizic răsăritean care sintetizează

nu imaini ale lumii- ci marele plan di&in al m#ntuirii. (stfel- :în punctul cel mai înalt al cupolei

se &ede un /ust al lui ristos- stăp#nul 7ni&ersului ? 4antoFrator ,- cu *f#nta E&an'elie în m#nă-

pri&ind în )os cu o expresie mai cur#nd se&eră. Au departe de #ntuitor- mai )os- între ferestrele

cupolei- un rup de prooroci poartă suluri pe care sunt înscrise profe%iile rostite de fiecare dintre

ei "i fac semn înspre ristos- a cărui întrupare au prorocit!o. (ce"ti prooroci sunt sinurii

reprezentan%ii ai ec'iului +estament. $n a/sidă e plasată e icoană a Fecioarei aria- $mpărăteasaCerurilor- care %ine în poală Pruncul. *us- pe /ol%i- sunt înfă%i"ate sc'ematic episoadele – c'ei ale

Aoului +estament5 una!estire- Aa"terea- otezul... p#nă la $n&iere "i $năl%area 0omnului.

estul spa%iului este disponi/il în arcuri "i pe suprafe%ele &erticale ale pere%ilor exclusi& sfin%ilor...

care nu sunt ana)a%i în nici o ac%iune8 uneori sunt reprezentate numai /usturile- alteori ei apar în

întreime- dispu"i frontal în fa%a o/ser&atorului5 martiri- sfin%i- militari- episcopi- diaconi-

căluări... @storia umanită%ii de după &enirea lui ristos e una sinură5 ea e domnia arului

?charis,- opusă domniei Seii ?nomos, "i ilustrată de oameni care împărtă"esc credin%a în

0umnezeu... Elementul cronoloic e irela&ant;3I3.

(ccentul pus pe teoloia $ntrupării explică orientarea omului /izantin către anumite

enuri ale artelor &izuale- culti&area unora în :exces; "i estomparea altora- c#t "i fascina%ia pentru

imainea colorată- pentru icoană- (stfel- :izan%ul "i!a pierdut interesul pentru sculptură- în

eneral- "i statuară în special. (rtistul /izantin e foarte pu%in sensi/il la forma corpului uman- ea

find pentru el lipsită de semnifica%ie- poate c'iar impură. $n pictură trupurile sunt parcă

descărnate. Efectul de extaz reliios- care e căutat- tre/uia să pro&ină dintr!un între ansam/lu de

aran)amente- de esturi- de culoare- de con&en%ii... $n imainea unui sf#nt nu se caută

reprezentarea trăsăturilor lui- se caută iradierea sfin%eniei lui. (t#t în epicentru- c#t "i în periferie-

sinura crea%ie dura/ilă a ci&iliza%iei /izantine pare să fi fost arta reliioasă- mai ales arta

picturală;3I4.

3I3 CTril ano- *f)ntul - op# cit .- pp. 2M3!2M4.3I4 Aeau 0)u&ara- op# cit .- p. MN.

1H4



izan%ul transformă radical reprezentarea antică a omului- pentru că tot ce aminte"te de

lumea sensi/ilă tre/uie transfiurat- sim/olizat. (rta /izantină se îndreaptă spre c'ip- spre locul

prezen%ei du'ului di&in- spre oc'i "i pri&ire. Corpul- în sc'im/- răm#ne ascuns între faldurile

&e"mintelor. (cest fapt nu est înt#mplător pentru că în c'ip se concentrează for%a interioară- în el

se exprimă indi&idualitatea imainii. +endin%a spre spiritualizare este ce&a cu totul inconfunda/il

în arta /izantină. :(stfel- &reme de un mileniu- arta /izantină are ca principală preocupare

spiritualizarea formelor "i su/iectelor. Ceea ce ea urmăre"te să reprezinte nu este episodul

pasaer- ci &iziunea reliioasă- ade&ărul credin%ei. (ceste picturi nu reprezintă rodul medita%iei

indi&iduale a unui artist- ci o teoloie în imaini.;3I

(ceastă expresie a lui *endler- :teoloia în imaini;- caracterizează fidel ansam/lul

manifestărilor specifice artelor &izuale. (celea"i teme iconorafice de extrac%ie teoloică fixate în

reuli stricte sunt reconosci/ile at#t în frescele- c#t "i în mozaicurile care decorează /isericile /izantine "i- lucru demn de re%inut- pretutindeni ăsim acelea"i e&olu%ii ale iconorafiei. (stfel

0umnezeu!+ată nu este niciodată reprezentat ?$l &a reprezenta pentru prima data ic'elanelo în

Capela *ixtină,. ristos cunoa"te- în func%ie de di&ersele &#rste ale cre"tinismului- sc'im/ări ce

pot fi detectate în toate pro&inciile. :(stfel- în primele secole fiura lui este /l#ndă- milosti&ă-

plină de umanitate8 în epoca ereziilor "i după &ictoria /isericii ristos este înfă%i"at ca un luptător8

iar la urmă – după ce conciliul din Aicceea a sta/ilit doma unită%ii dintre +atăl "i Fiul într!o

atotputernică Fiin%ă di&ină – fiura lui este cea a unui triumfător "i autoritar su&eran al lumii

? 4antoFrator ,.;3II

(rtistului /izantin îi era modelată mintea "i orientată sensi/ilitatea de această teoloie în

imaini "i de suprema%ia :esteticii $ntrupării;. Faptul este ilustrat de te'nicile mozaicului care- se

"tie- reprezintă contri/u%ia cea mai de seamă a izan%ului în arta uni&ersală. 7tilizarea exclusi&ă a

frontalită%ii fiurii umane "i accentuarea pri&irii în oc'ii neo/i"nuit de mari- scoate în e&iden%ă nu

trăsături umane- caractere indi&iduale- ci randoare- solemnitate- sacralitate "i spiritualitate.

Prin urmare- arta /izantină este orientată decisiv de reprezentările frumosului metafizic- de

teoloia "i estetica luminii. Ea este într!ade&ăr- cum spune *endler- o teoloie în imaini.

@mainile tre/uia să zură&ească ade&ărurile &e"nice- marea taină a lumii- $ntruparea "i $n&ierea.

(ceste o/sesii artistice produc o sc'im/are a teoriei mimesisul antic- a asemănării reprezentării

picturale cu modelul real. =r- :pe 0umnezeu nimeni nu S!a &ăzut &reodată8 Fiul cel 7nul!Aăscut-

3I Eon *endler- op# cit .- p. I.3II =&idiu 0rim/a- op# cit .- p. 344.

1H



care este în s#nul +atălui- (cela l!a făcut cunoscut; ?@oan5 15 1H, "i- prin urmare- omul nu are

acces nemijlocit la modelul real al $ntrupării. Faptul acesta a enerat o serie de dez/ateri în lumea

cre"tină a ăsăritului mai ales prin in&ocarea :imaginii arhetipale?L - mitul fondator- după

expresia lui ean!acues 9unen/urer- al teoloiei icoanei. Aimesisul ca asemănare

neasemănătoare- ca experien%a unor lucruri care în fond depă"esc orice experien%ă omenească

nemi)locită- &a constitui su/iectul celei mai importante lupte cristoloice din @mperiul izantin5

lupta ?disputa icoanelor,.

$n sinteză- simplific#nd desiur lucrurile- arta /izantină posedă c#te&a caracteristici

proprii ale artelor &izuale3IH5

i, artele &izuale aspiră să pătrundă în lumea di&inită%ii "i să respină modelele lume"ti de

&ia%ă. 0e pildă- pictura /izantină neli)ează cu /ună "tiin%ă armonia- &iolent#nd leile propor%iei.

0ispropor%ia de&ine mi)loc de expresie artistică. *copul artei nu este reprezentarea mimeticăa&#nd modele naturale- ci etică "i teoloică. @mainea transmite un mesa) di&in8

ii, arta /izantină elimină formele "i &olumele- forma frumoasă "i corporalitatea modelului.

@mainile sunt plate- fără carna%ie "i fără relief. 0esenul nu &a mai urma în mod realist liniile

modelului- ci &a de&eni sc'ematic- a/stract- ced#nd locul luminii "i strălucirii culorilor care trimit

#ndul la ordinea spirituală a lumii8

iii, arta /izantină este impersonală "i tradi%ională. +otul fiind codificat în cadrul unor

reuli "i norme precise pri&ind compozi%ia scenelor ori aleerea su/iectelor- noutatea nu!"i

ăse"te locul. Există desiur sc'im/ări "i modificări raduale "i de detaliu -dar nu deroări sau

salturi.

iiii, arta /izantină este mistică "i sim/olică. (r'itectura reliioasă- mozaicul "i icoana-

marile crea%ii ale izan%ului doresc să emo%ioneze pri&itorul în sens cre"tin- adică să!i producă

stări de contempla%ie "i extaz pentru a trece de la sensi/il la intelii/il. $n reprezentarea fiin%ei

umane sunt urmări%i cu o/stina%ie :oc'ii sufletului;- pri&irea interioară orientată către înalt.

3IN *uferind de lepră- eele (&ar a trimis la ristos pe ar'i&arul său annan ?(nania,- cu o scrisoare în care!@

cerea lui ristos să &ină la Edessa pentru a!l &indeca. Cum annan era pictor- (&ar i!a recomandat să facă portretullui ristos "i să i!l aducă în cazul în care (cesta ar fi refuzat să &ină. (fl#ndu!S pe ristos încon)urat de mult popor-annan s!a urcat pe o piatră pentru a!S &edea mai /ine. ( încercat să!@ facă portretul- dar nu a reu"it- din pricina:sla&ei nerăite a c'ipului *ău care se sc'im/a mereu su/ puterea 'arului;. ăz#nd că annan de străduie"te să @is&odească portretul- ristos a cerut apă- *!a spălat- Ui!a "ters fa%a cu o maramă- pe care a rămas imprimat c'ipul*ău. ?(ceasta este prima icoană a lui ristos- numită în iserica =rtodoxă :nefăcută de m#na omenească; – acheiropoi[tos ., @!a dat marama lui annan pentru ca acesta să o poarte împreună cu scrisoarea către cel care îltrimisese. P#nza din Ramulia- Capadocia- ca "i iuliul din +orino %in de aceea"i în%eleere. ?9f# ean!acues9unen/urer- op# cit .- p. 143,3IH Pe lar- =&idiu 0rim/a- op# cit .- pp. 334!33N.

1HI



Personalitatea unică a indi&idului este a/andonată în fa&oarea imainii cre"tinului anonim "i

impersonal.

3. Ră+/oiul icoanelor

0ualitatea Weltanschauungului medie&al corespunzătoare ad&er/elor +colo versus +ici a

enerat în toate domeniile intelectuale medie&ale dez/ateri "i confruntări extrem de aprinse- unele

dintre ele conduc#nd c'iar la conflicte militare. Supta icoanelor este un astfel de episod în )urul

căruia s!a &ărsat s#ne s!au produs prioniri- nedreptă%i "i persecu%ii- mutilări- suferin%ă "i

moarte3IM. (&em de!a face- prin durată "i amploare- cu primul răz/oi reliios cre"tin de propor%ii.

*pre deose/ire de estetica reacă- reflec%ia teoloico!estetică medie&ală a impus- mai ales

în spa%iul ăsăritului- norme pentru crea%ia artistică. (rta tre/uia să fie ilustrati&ă "i didactică- să

înfă%i"eze ade&ărul- să!l propae "i să!l propo&ăduiască. Func%iile artei nu sunt estetice- ci

educati&e- modelatoare- formati&e. Pictură iluzionistă- cea care reproduce lumea &izi/ilă-frumuse%ea lumii sau a corpului uman este a/andonată în fa&oarea picturii sim/olice. Pictura

de&ine ce&a similar textului scris din i/lie transmite un mesa) sacru in&izi/il prin imaini

&izi/ile. Au înt#mplător pentru reci- la ni&elul reprezentărilor ac%iunii- a scrie era ec'i&alent cu a

picta. *e foloseau pentru am/ele acti&ită%i acela"i cu&#nt- gr\phein. @mainea- ca "i textul scris-

de&ine "i ea o formă de apropiere "i de :?re,cunoa"tere; a di&inită%ii. :eacuri de!a r#ndul- în

iserica =rtodoxă cea mai o/i6nuită formă de cunoa6tere a i/liei aflată la îndem#na

credincio6ilor au constituit!o icoanele. Soc al con&erențelor elementelor contemplati&e cu cele

artistice- icoana a mi)locit permanent înt#lnirea tainică dintre sufletul însetat de curăție 6i îneri-

proroci- apostoli- mucenici 6i sfinți.;3NG

E&ul ediu a îndrumat- orientat "i canonizat crea%ia artistică &izuală. Frumuse%ea sensi/ilă

tre/uia să se conformeze frumuse%ii intelii/ile- perfec%iunii di&ine- interioare. eprezentările

metafizice asupra frumosului au diri)at practicile artistice- crea%ia efecti&ă- iar faptul acesta

3IM

oti&ele de natură teoloico!filosofică- domatică "i estetică ale luptei icoanelor sunt analizate de doi cercetătoriconsacra%i- ladimir SossDT- renumitul filosof cre"tin rus- Seonid 7spensDT- fostul decan al @nstitutului +eoloic*aint!0enis din Paris "i de cardinalul C'ristop' &on *c'`n/orn- ar'iepiscopul ienei. ezi Seonid 7spensDi "iladimir SossDT- 9ălău!iri în lumea icoanei- ucure"ti- Editura *ofia- 2GG3 "i C'ristop' &on *c'`n/orn- $coana lui Hristos' ucure"ti- Editura (nastasia- 1MMI. (poi sinteza lui arosla& PeliDan- Tradi-ia cre,tină- " istorie ade!voltării doctrinei- mai ales- &olumul al @@!lea- *piritul cre"tinătă%ii răsăritene- ?IGG1NGG,- "i &olumul al @@@!lea-E&olu%ia teoloiei medie&ale ?IGG13GG,- apărute la Editura Polirom- @a"i- 2GGI- poate fi consultată cu profit teoreticîntruc#t propune o perspecti&ă comparatistă.3NG 9f# 9uv)nt înainte- în Aica 8iblie- Editura @nstitutului i/lic 6i de isiune al isericii =rtodoxe om#ne-ucure6ti- 2GG4- p. 4.

1HN



de&ine e&ident atunci c#nd &or/im despre imainea plastică a sacrului caracteristică pentru

@mperiul izantin5 icoana#

(cest mod de a în%elee arta fiurati&ă- reprezenta%ională- a fost contestat încă dinainte de

lealizarea cre"tinismului "i c'iar după Edictul de la ilan- de către o serie de teoloi "i în&ă%a%i

cre"tini considera%i eretici. 0isputele între adep%ii artei sacre fiurati&e- iconodulii- "i cei care

contestau leitimitatea acestei forme teoloice de expresie- iconocla"tii- au rămas în cadrul

/isericii- p#nă c#nd unii împăra%i /izantini iconocla"ti- pe moti& că fiin%a di&ină nu poate să ia

forme fiurati&e- au impus iconoclasmul cu for%a. ( urmat o perioadă de conflicte- ce au durat o

sută treizeci de ani cu &ictorii "i înfr#neri par%iale de am/ele ta/ere. $n final- răz/oiul reliios al

icoanelor s!a înc'eiat cu înfr#nerea iconocla"tilor. ("a se face că pro/lema reprezentării

sensi/ile a di&inită%ii prin imaini făurite de om a de&enit una dintre marile pro&ocări teoloico!

filosofice "i estetice ale cre"tinismului.=riinile acesteia î"i au iz&orul- desiur în i/lie- în ec'iul +estament- care interzicea

e&reilor să se înc'ine altor di&inită%i. :*ă nu ai al%i dumnezei în afară de ine< *ă nu!"i faci c'ip

cioplit "i nici un fel de asemănare a nici unui lucru din c#te sunt în cer- sus- "i din c#te sunt pe

păm#nt- )os- "i din c#te sunt în apele de su/ păm#nt; ?@e"irea52G-3!4,. @nterdic%ia era formulată

pentru că c'ipul lui 0umnezeu- după cădere- este întunecat în sufletul omului "i nici o imaine a

acestuia nu mai poate a&ea leătură cu 0umnezeu. Pe de altă parte- înclina%ia naturală a omului

spre idolatrie- spre &enerarea de idoli- de false realită%i- explică- odată mai mult- interdictul /i/lic.

Cre"tinismul primiti& respectă cu ardoare acest interdict- exprim#ndu!"i astfel manifest

dezacordul cu pă#nismul idolatru- exprimat mai ales în cultul împăratului. = /ună parte din

prioana primilor cre"tini se explică "i prin refuzul lor de a practica cultul di&in al împăratului.

$n&ă%ătura cre"tină ca mod de &ia%ă ce urmărea transformări interioare respine- totodată- "i

inealită%ile sociale /azate pe cultul /oă%iei care "i!a ăsit forme artistice de expresie. 0e aceea

arta catacom/elor- dincolo de accentul exclusi& pe sim/olistică- prezintă o mare simplitate a

mi)loacelor. :C#te&a trăsături într!o amă restr#nsă de culori- c#te&a pete de lumină sunt

suficiente pentru a exprima esen%ialul cu so/rietate.;3N1 Forme "i &olume sunt părăsite în fa&oarea

culti&ării prin imaine a sim/olurilor cre"tine5 &i%a!de!&ie- sim/olul pe"telui ?sim/olul 'ranei

mesianice, etc.

3N1 Eon *endler- op# cit .- p. 1H.

1HH



=dată cu lealizarea cre"tinismului- lucrurile do/#ndesc o întorsătură semnificati&ă.

Cre"tinismul tre/uie să se adapteze condi%iilor institu%ionale- politice- sociale "i mentale

preexistente. Puterea lui de asimilare s!a do&edit unică. $n decursul secolelor- arta cre"tină începe

să culti&e exien%e di&erse- uneori c'iar contradictorii cu fundamentele în&ă%ăturii ini%iale. Sa

oma "i Constantinopol- odată cu cre"terea puterii /asileului- arta de&ine reflectarea

atotputerniciei di&ine. (stfel- în secolul al @!lea- cre"tinismul adoptă formele artei imperiale- iar

iconorafia su/limează această influen%ă.

0e pe la începutul secolului al !lea "i p#nă la $mpăratul @ustinian ?2NI, se produce o

sinteză în arta &izuală /izantină între influen%ele elenistice "i orientale "i sim/olistica cre"tină.

:$ncep#nd cu această epocă- ristos &a fi înfă%i"at cu părul lun- cu /ar/ă "i cu oc'ii înc'i"i la

culoare. ălul- care acoperă părul femeilor "i cade p#nă la enunc'i ?ca în icoanele aicii

0omnului,- î"i are oriinea în ci&iliza%ia orientală... Prin interarea at#tor elemente diferite-această artă cre"tină de&ine un instrument perfect pentru a exprima plenitudinea credin%ei-

unific#nd "i sfin%ind di&ersitatea culturilor.;3N2

0upă patru secole de istorie li/eră- imainile sunt acceptate pretutindeni în iserică- se

identifică cu credin%a- sunt trăite de credincio"i "i se transformă în reprezentări de cult- de&in

icoane. +re/uie făcută precizarea că termenul :icoană; este o imaine ?de o/icei /i!dimensională,

reprezent#nd pe ristos- sfin%i- îneri- e&enimente /i/lice importante- pilde sau e&enimente din

istoria /isericii. Sa început icoanele au fost pictate pe pere%ii naosului. (poi- au fost prinse în

iconostas. Cu timpul au de&enit :porta/ile;. Erau &enerate acasă- în spa%iul intim "i familial "i îl

înso%ea pe cre"tin oriunde se afla.

Prin urmare- prezen%a icoanei făcea parte din &ia%a cre"tinului "i a&ea un impact asupra

credin%ei- de cele mai multe ori- c'iar mai important dec#t textele /i/lice. Explica%ia est simplă

analfa/etismul era eneralizat în lumea medie&ală- iar imainea sacră suplinea lectura textelor

sacre. Cum spunea *f#ntul Lriore cel are pictura oferă analfa/etului ceea ce scrierea exprimă

cititorului. @noran%ii &ăd ce tre/uie să urmeze- cei ce nu "tiu citi scrierile pot citi pictura. Prin

urmare- pe măsură ce spiritualitatea cre"tină se preciza prin scrierile :doctorilor; isericii

ăsăritului "i (pusului- a sinoadelor ecumenice "i iconorafia se maturiza a&#nd un impact ma)or

asupra maselor de credincio"i analfa/e%i. (m putea spune că icoanele au contri/uit la propaarea

"i men%inerea credin%ei în r#ndul maselor de cre"tini analfa/e%i la concuren%ă cu textul /i/lic.

3N2 $bidem- p. 2G.

1HM



@coanele de&in- pe măsura trecerii timpului- o/iectul pietă%ii populare. Popula%ia cre"tină

din zona orientală a @mperiului izantin "i c'iar "i cea din @talia /izantină au început să practice

idolatria fa%ă de icoane. Cum am spune noi astăzi- mul%i cre"tini confundau semnificatul

?con%inutul- sensul, cu semnificantul ?suportul,. Exista o fe/ră neostoită în a ac'izi%iona icoane de

toate tipurile- mai ales cele făcătoare de minuni- icoane care erau &enerate ca obiecte fi!ice#

0incolo de aceste aspecte doctrinare care atacau su/stan%a &ie a cre"tinismului- ideea

m#ntuirii prin ristos- disputa icoanelor are desiur "i cauze economice "i politice la care nu ne

&om referi. @mportante pentru estetică sunt dez/aterile pri&itoare la natura imaginii- dez/ateri

care au ana)at importante semente de estetică filosofică3N3. (&em de!a face- cum spune (lain

esanon- cu :cea mai profundă discu%ie de teoloie estetică3N4;.

ăz/oiul icoanelor a durat- cu mici întreruperi- mai /ine de o sută de ani ?între N2I H42,.

Cum spuneam- de o parte a ta/erei s!au aflat iconocla"tii ?eiFonicoană8 Flasomos!sfăr#mare B. 0ecealaltă parte erau iconodulii ?eiFonicoanăJ dulos!slu)itor- scla&- ro/,.

*u/ aspect teoretic- teoloico!filosofic- a&em de!a face cu o luptă între imagine "i simbol -

între prezen%ă "i reprezentare. *pre deose/ire de semn sau sim/ol- ca mandatar pre!ent al unor

di&erse realită%i ?sacre- di&ine,- imainea e locul sur&enirii sau apari%iei- a arătării- ?epifaniei, unei

prezen%e personale. 0acă sim/olul poate fi manipulat "i instrumentalizat în folosul unei alte

prezen%e- imainea este propriul ei sim/ol- propria ei reprezentare nemanipula/ilă.

*u/ aspect politic- a&em de!a face cu un răz/oi al sim/olurilor de putere- al reprezentării

acesteia pe păm#nt. 0acă di&initatea este reprezentată prin imaine- atunci împăratul nu are de

ales dec#t să împartă puterea "i să lupte pentru promo&area propriei imaini. =r- într!o astfel de

situa%ie- împăratul întotdeauna poseda o imaine de al doilea plan- primul plan fiind rezer&at

di&inită%ii. ("a se explică de ce împăra%ii iconocla"ti au recurs la reprezentarea di&inită%ii prin

sim/oluri nonfiurati&e- de reulă prin cruce.

Faptele înreistrate de istoria cronoloică sunt pline de persecu%ii- crime- asasinate "i

numeroase suferin%e. =riinea teoretică acestei lupte se află- cum arătam- în am/iuită%ile textului

/i/lic "i al di&erselor &ersete reciproc contradictorii din ec'iul "i Aoul +estament ori din

interiorul acelea"i E&an'elii3N.3N3 Pentru în%eleerea estetico!filosofică a disputei icoanelor "i a influen%ei asupra culturii europene actuale-consultarea lucrării lui (lain esanon- $maginea inter!isă# $storia intelectuală a iconoclasmului de la 4laton la MandiscF0 - ucure"ti- umanitas- 1MMI- este o condi%ie de /ună informare.3N4 $bidem- p. 12I.3N Pentru a ne limita la un exemplu ilustrati&- de pildă- porunca 0ecaloului de a nu!%i face c'ip cioplit "i de a nu i teînc'ina lui ?@e"irea- 2G- 48 0eut. - H, &ine în conflict cu E&an'elia după @oan- :Ui Cu&#ntul lui s!a făcut trup "i s!a

1MG



Au înt#mplător- desiur- iconoclasmul a început în pro&inciile orientale al @mperiului

izantin- unde monoph0sismul ?credin%a că natura lui @isus ristos este numai de ordin di&in- nu

"i uman, nu înăduia reprezentarea fiurati&ă a di&inită%ii. (u fost interzise reprezentările

sfin%ilor- a lui ristos- a Fecioarei su/ formă umană. ozaicurile fiurati&e "i icoanele au fost

distruse. (sistăm acum la o reîntoarcere la modelul recesc naturalist locul su/iectelor sacre a

fost luat de arta ornamentală5 animale- păsări- copaci- peisa)e. ( fost păstrată doar crucea ca

sim/ol reliios. ănăstirile au fost laicizate- căluării expulza%i- înc'i"i- exila%i.

$n spatele iconoclasmului nu stăteau numai armatele împăra%ilor- curtea- aristocra%ia ori

înaltul cler fidel puterii- ci "i o serie de mari în&ă%a%i cre"tini iconocla"ti- unii dintre ei declara%i

eretici ?=riene- de pildă,- al%ii admi"i în interiorul cre"tinismului. $ntre ace"tia- cunoscu%ii părin%i

"i scriitori /iserice"ti ca @ustin artirul- (t'enaora din (t'ena- +ertulian- Epifaniu de *alamina-

Euse/iu de Cezareea etc. care au formulat o/iec%ii iconoclaste întemeiate pe textele sfinte.$n esen%ă- iconocla"tii apărau punctul de &edere al transcenden%ei a/solute a lui 0umnezeu

"i- din acest punct de &edere- a&eau dreptate. .incolo este cauza lui +ici. Există în sine- nefiind

condi%ionat de existen%a lui +ici. $ntre cele două lumi există o diferen%ă de natură ontoloică "i nu

de rad. =r- a sus%ine că este cu putin%ă a picta c'ipul lui ristos- este a/surd- pentru că înseamnă

a :înc'ide în contur; di&initatea *a insesiza/ilă. Forma sensi/ilă- materială- nu poate fiura ceea

ce este incorporal "i spiritual. Partea di&ină din ristos este in&izi/ilă- căci după $năl%are- partea

umană este total a/sor/ită. $ntoarcerea la +atăl nu s!a realizat în calitate de om- ci de 0umnezeu.

Prin urmare- ristos ca element al trinită%ii fiind 0umnezeu- nu poate fi reprezentat fiurati&-

pictural- ci doar prin sim/ol. @coana în acest caz- nu are nimic di&in în ea pentru că este făcută de

m#na omului. ( &enera icoana înseamnă a ne întoarce la idolatrie "i pă#nism- la &enerarea

c'ipurilor făcute de oameni.

@conodulii- în sc'im/- apărau punctul de &edere al comunicării di&inită%ii cu oamenii.

.incolo are sens numai prin raportare la +ici. $nainte de crea%ie nu exista nici .incolo nici +ici.

0umnezeu era în sine. =r- datorită crea%iei suntem constr#n"i să facem această distinc%ie.

0umnezeu nu a ie"it din lumea sa- a rămas .incolo însă- prin crea%ie- este deopotri&ă prezent "i în

lumea lui +ici. 0umnezeu s!a arătat pe sine prin $ntrupare- prin @isus ristos- care a luat c'ip de

sălă"luit între noi- "i am &ăzut sla&a lui- sla&ă ca a 7nuia!Aăscut din +atăl- "i de 'ar "i de ade&ăr; ?@oan 1-14,- ori cualte &ersete care formulează prescrip%ia că 0umnezeu tre/uie cinstit numai în :du' "i ade&ar; ?@oan 1- 1H8 4- 248 -3N8 2G- 2M8 omani 1- 23- 28 1G- 1N8 @@ Cor. - N- 1I,.

1M1



om. Prin urmare- $ntruparea permite să &or/im despre posi/ilitatea realizării imainii lui

0umnezeu în icoane.

@nter&en%ia lui @oan 0amasc'inul ?INI–N4,- mare în&ă%at iconodul- este foarte

interesantă su/ aspectul distinc%iilor realizate în polisemantismul cu&#ntului :icoană;. (cesta

e&iden%iază "ase tipuri de imaini distin#nd între5 a, icoana – imaine naturală – copilul este

imainea părin%ilor8 în cazul cre"tinismului icoana naturala prin excelen"ă este Fiul lui

0umnezeu. (cesta poarta în întreime în El însu"i- pe +atăl ?Coloseni 1- 1,- "i se deose/e"te de

(cesta prin aceea că este cauzat- aceasta fiind sinura diferen%ă personala,8 /, icoana – imaine

ideala ?paradimatică exemplară, – proiectul unei case pe care îl are ar'itectul în minte8 în cazul

cre"tinismului ea se referea la ideile di&ine- la proiectul pe care 0umnezeu l!a a&ut în &edere. c,

icoana – imaine imitati&ă ?antropoloică, – imainea a :ce&a;- a unui lucru- a unui o/iect8 în

cazul cre"tinismului imainea umană a lui 0umnezeu. :Ui a zis 0umnezeu5 *ă facem om dupăc'ipul "i asemănarea noastră ca să stăp#nească pe"tii mării- păsările cerului- animalele domestice

toate &ietă%ile ce se t#răsc pe păm#nt; ?Facere 1- 2I ,8 d, icoana – imaine cosmoloică –

imainile ce folosesc analoiile sensi/ile pentru realită%i intelii/ile- spirituale5 ex. înerii au

oc'i- aripi8 e, icoana – imaine sim/olică – folosirea semnelor pentru a aminti cre"tinului

elementele cele mai importante ale credin%ei ?marea- apa- norul sim/olizează 0u'ul otezului8

ruul aprins o sim/olizează pe aica 0omnului care a %inut în p#ntecele ei Focul e"nic- etc.,8 f,

icoana – imaine artistică – ta/loul- pictura etc. $n sens cre"tin- imainile sunt realizate su/

influen%a 'arului di&in. Pozi%ia iconofilă a lui @oan 0amasc'inul a fost exprimată în cu&inte

memora/ile. :Au zură&esc 0umnezeirea ne&ăzută- ci zură&esc trupul care s!a &ăzut al lui

0umnezeu. Căci dacă nu se poate zură&i sufletul- cu c#t mai mult nu se poate zură&i Cel care a

dat "i sufletului un c'ip de materieX căci cinstirea dată icoanei trece asupra prototipului ei "i cel

ce se înc'ină icoanei se înc'ină persoanei zură&ite pe ea. $n felul acesta se &a întări în&ă%ătura

*fin%ilor no"tri Părin%i- adică predania isericii uni&ersale- care de la o marine a lumii p#nă la

cealaltă a primit E&an'elia.;3NI

0e ce au în&ins iconodulii> $n primul r#nd- pentru că erau ma)oritari. @conoclasmul a fost

sus%inut de cei asocia%i împăratului- de clerici "i slu)/a"i ai cur%ii- prin urmare- de cei pu%ini "i

puternici. C'iar "i în timpul marilor prioane marea masă a cre"tinilor a crezut totdeauna în

imainile credin%ei ei. ("adar- în această luptă- imainea a în&ins. Căci- a"a cum spune Lio&anni

3NI9f# *f#ntul @oan 0amasc'in- .ogmatica- Editura Si/răriei +eoloiei- ucure"ti 1MHH- p. 3IG.

1M2



*artori3NN- imainea are o mai puternică for%ă de penetrare "i de con&inere dec#t textul scris. =r-

cunoa"terea prin concept este elitisă în &reme ce cunoa"terea prin imaini este democratică. (poi-

pentru că iconodulii luptau împotri&a dorin%ei împăratului de a a&ea totul su/ control- asta l!a pus

ab initio în conflict cu &oca%ia uni&ersalistă a cre"tinismului. Au tre/uie neli)at nici faptul că de

partea iconodulilor au fost mari personalită%i cum ar fi @oan 0amasc'inul ori +'eodor *tuditul.

(stfel- următoarele arumente ale lui @oan 0amasc'inul au a&ut un puternic impact în lumea

eclesiastică5 iconodulia nu este idolatrie- cum sus%in ad&ersarii no"tri- sus%ine @oan 0amasc'inul-

pentru că tre/uie să distinem între latreia- adorarea care se cu&ine numai lui 0umnezeu- "i

venerarea respectuoasă ? prosF0nesis,- care se cu&inte la tot ce are caracter de sfin%enie. Pe scurt5

Xl adorăm pe .umne!eu ,i îi venerăm pe sfin-i. 0umnezeu- fiind 0u' *f#nt- nu poate fi

reprezentat. ec'iul +estament într!ade&ăr interzice idolatria- dar nu "i reprezentarea a ceea ce are

caracter de sfin%enie. ristos- *f#nta Fecioară- înerii "i sfin%ii s!au arătat însă su/ formămaterială "i prin urmare- pot fi reprezenta%i. Prin cultul icoanelor ne adresăm în fapt prototipului.

Prin acest fapt- rememorăm &ia%a "i faptele prototipului- ne instruim- ne întărim e&la&ia. Fiind

sfin%ite- icoanele co/oară 'arul asupra noastră "i se interpune între noi "i prototip. @coana

mi)loce"te- a"adar- între .incolo "i +ici.

$n sf#r"it- con&inerea credincio"ilor că icoanele reproduc prototipul- adică c'ipul lui @isus

imprimat de sine pe drumul Lolotei sau ca în cunoscutul episod la :iuliului;- cel nefăcut de

m#na omului- a constituit de asemenea un arument în plus în fa&oarea iconodulilor 3NH.

0upă ce în *inodul al @@!lea ecumenic ?Aiceea- NHN, se sta/ilesc reulile de producere a

artei sacre- a icoaneleor cu precădere – producerea artei sacre- cu mesa) di&in- este fixată prin

canoane "i extrasă din lumea su/iecti&ită%ii artistice "i a preferin%elor indi&iduale – :numai arta-

desă&#r"irea interală a execu%iei să apar%ină pictorului- însă tocmirea ?aleerea su/iectului, "i

dispozi%ia ?tratarea su/iectului, at#t din punct de &edere sim/olic c#t "i te'nic sau material să

apar%ină părin%ilor;3NM- la Constantinopol în anul H43 a fost con&ocat un *inod reional- su/

$mpărăteasa +eodora. enerarea icoanelor a fost solemn proclamată în Catedrala *f#nta *ofia.

Căluări "i preo%i au mers în procesiune si au restaurat icoanele la locul lor de cinste. Jiua

respecti&ă s!a numit :+riumful =rtodoxiei "i p#nă în prezent este săr/ătorită anual printr!o

slu)/ă aparte în prima duminică din Postul are :0uminica =rtodoxiei;.

3NN ezi Lio&anni *artori- Homo 5idens# $mbecili!area prin televi!iune ,i postgîndirea- ucure"ti- Edituraumanitas- 2GG- în mod special- Partea înt#i. Primatul imainii- pp. 1N!4H.3NH ezi cap. :Lenerarea de imaini- în ean!acues 9unen/urer;- op# cit .- pp. 142!144.3NM ezi Historical .iscover0 presents 9ouncils of the 9hurch- 'ttp5OOKKK.eocities.comOeartland

1M3



$n rezumat- &ictoria iconodulilor se datorează nu numai credin%ei celor care îl mărturiseau

pe @isus ristos- ci "i acti&ită%ilor reflexi&e ale teoloilor /izantini. Faptul acesta poate fi pus în

e&iden%ă dacă trecem în re&istă teoriile teoloico!estetice care au dominat lumea intelectuală

/izantină mai /ine de o mie de ani.

4. *rumosului metafi+ic versus frumosul sensi/il. 'eorii repre+entative

$n acest context de &ia%ă- desiur- creionat extrem de sumar- tre/uie să plasăm

reprezentările teoretice ale frumosului metafizic specific ăsăritului ?ortodoxiei reliioase, fixate

de Părin%ii reci- cei care interpretează cre"tin tradi%ia recească- printr!o raportare erudită "i

extrem de su/tilă a lui Platon- (ristotel ori Plotin- la textul i/liei. @lustrati&e în acest sens sunt

concep%iile lui asile cel are3HG "i 0ionisie (reopaitul 3H1.

a,asile cel are ?2NM–32M, "i teoria frumosului – adec&are

asile cel are a fost un /un cunoscător al filosofiei "i "tiin%ei antice- con&ertit lacre"tinism- în "milia despre crea-ie fixează aliniamentele enerale ale esteticii ortodoxe- ca

sinteză între teoria frumosului!armonie "i frumosului!strălucire cu 9artea /acerii în propozi%ia5

0umnezeu este cauza tuturor lucrurilor frumoase. Aimic din crea%ie nu este de prisos- totul este

armonic distri/uit prin faptul că păr%ile sunt adaptate la scopul întreului. Crea%ia este frumoasă în

totalitatea ei datorită finalită%ii ei. Prin urmare- asile cel are- propune ideea de frumos ca

adecvare la scop. 0esiur că ideea aceasta nu este nouă- iar rădăcinile se află în unitatea dintre

frumos "i /ine din lumea reacă. Aoutatea însă constă în aceea că frumosul ca adec&are a

lucrurilor la scopul lor este extins la întreul uni&ers. Sumea nu este frumoasă pentru că ne place-

ci pentru că este inten-ional construită.

Prin urmare- asile cel are sus%ine că frumosul este o perfec-iune9 o unitate desă&#r"ită

între existen%a unui lucru "i scopul său- ce rezultă din inten-iile lui 0umnezeu. .eci ideea de

frumos trebuie legată de inten-ie' de inten-ionalitate' de ceva subiectiv- de crea-ie# :Pă"im pe

păm#nt ca "i cum am &izita un atelier în care di&inul sculptor î"i înfă%i"ează operele minunate.

3HG ezi adresele5 'ttp5OOKKK.teonost.roOcarti8 KKK.crestinism!ortodox.ro 8 KKK.neKad&ent.orO cat'olicencTclopedia- 8asil of 9aesarea- care reproduc o /ună parte a operei teoloice semnate de asile cel are.3H1 ezi i'aela A. Palade- 6stetica# " abordare teologică- ucure6ti- Editura 7ni&ersității din ucure6ti- 2GGM- înmod special partea a treia- Concepții estetice specifice scriitorilor cre6tini 6i sfinților părinți- pp. 141!23. (utoarea prezintă- în scurte medalioane de personalitate- &iziunea estetică 6i concepțiile asupra artei 6i frumosului aparțin#ndcelor mai importante fiuri care au pus /azele teoloiei ăsăritului5 *f#ntul @ustin artirul 6i Filosoful- +ațian(sirianul- (tenaora (tenianul- *f#ntul @rineu- Clement (lexandrinul- *f#ntul asile cel are- *f#ntul Lriorie din ATssa- *f#ntul @oan Lură de (ur- *f#ntul 0ionisie (reopaitul- *f#ntul axim ărturisitorul.

1M4

http://www.teognost.ro/carti

http://www.crestinism-ortodox.ro/

http://www.newadvent.org/

http://www.teognost.ro/carti

http://www.crestinism-ortodox.ro/

http://www.newadvent.org/



0omnul marele făcător de minuni "i artist- ne!a c'emat să ne arate propriile opere; 3H2. Sumea

tre/uie pri&ită ca o operă frumoasă- iar predicatul frumos apar%ine ideii de operă. 0esiur că

asile cel are a&ea în &edere di&initatea "i că făcea distinc%ia între frumuse%ea di&ină a lumii- în

calitatea ei de crea%ie di&ină- "i cea umană. 0ar ideea că frumosul- prin raportare la 0umnezeu- la

inten%iile sale- %ine "i de o dimensiune interioară este o mare noutate. Există a"adar- un frumos ca

dispo!i-ie interioară care premere opera ce do/#nde"te predicatul frumos datorită acestei

inten%ionalită%i. E&ident că asile cel are a&#nd ca model di&initatea- considera că frumuse%ea

%ine de spiritualitate "i că sufletul este mai frumos dec#t trupul. 0ar- admi%#nd că lucrurile vi!ibile

sunt frumoase- în calitatea lor de crea%ii- opere a lui 0umnezeu- asile cel are transmite ideea

că putem predica frumosul despre orice lucru care este adec&at perfect scopului său.

@deea că frumosul este perfec%iune- cu alte cu&inte- este frumos ceea ce satisface în radul

cel mai înalt un anumit scop- &a enera cu timpul marea dez/atere5 frumosul natural &ersusfrumosul artistic.

Pentru estetica antică- frumosul natural este termenul prim. Aatura este frumoasă în sine-

ea este armonie- unitatea perfectă a păr%ilor. Soosul lumii este frumos. =mul produce o/iecte

care sunt frumoase pentru că ele imită o/iectele existente în natură. Frumosul artistic este o copie-

imita%ie a frumosului natural. Frumosul artistic este a"adar- termen secund- iar frumosul natural

termen prim.

Estetica cre"tină păstrează această &iziune asupra frumosului- dar o interpretează din

perspecti&a crea%iei ex nihilo. Frumosul natural nu este frumos prin sine- ci prin faptul că este

crea-ie a fiin%ei di&ine. Aatura este frumoasă pentru că 0umnezeu a a"ezat- cu inten-ie frumosul

în ea. Prin urmare- nu există frumos în absen-a crea-iei. Crea%ia înseamnă inten-ie' proiect'

structură subiectivă. 0upă cum spune (tanasie- :nu numai opera însă"i e &ăzută- ci "i artistul8 un

om re"e"te dacă- admir#nd un edificiu- nu!l e&ocă "i pe ar'itectul lui; 3H3. Cum se &a putea

remarca- odată cu începutul modernită%ii "i cu de/utul procesului de secularizare- fiin%a di&ină &a

fi înlocuită de om. (tri/utele di&inită%ii sunt transferate- odată cu ena"terea- către om. Frumosul

este leat de opera de artă "i de inten%ia li/eră a creatorului. =pera de artă este o crea%ie liberă a

omului "i este o func%ie a inten%iilor lui. Cum &a spune 0a&id ume- peste un mileniu "i )umătate

3H2 +pud 9ladTslaK +atarDieKicz- $storia esteticii- &ol. @@- ed. cit.- p. 3G. Cum mai semnalam- această lucrare- citatăîn marile sinteze estetice contemporane- este pre%ioasă nu numai datorită erudi%iei "i acurate%ii informa%iei autorului-c#t "i datorită antoloiei de texte care înso%e"te fiecare dintre cele patru &olume. =r- existen%a acestei antoloii detexte estetice extrem de /oate "i &ariate îi conferă un plus de &aloare documentară.3H3 $bidem' p. 3G.

1M



de la asile cel are- frumuse%ea nu e o calitate a lucrurilor în sine- ea există în spiritul celor care

o creează "i o pri&esc.

0upă asile cel are- lucrurile &izi/ile ca adec&are perfectă la scop au proprietatea de a

fi frumoase. 0ar aceasta nu înseamnă că frumuse%ea nu este o mărime scalară- raduală. Există o

frumuse%e trecătoare. Ea este leată de natură- de lucrurile care se sc'im/ă- de trupul omenesc

supus deradării. (de&ărata frumuse%e este cea interioară- a sufletului omenesc. 0esiur- a

sufletului cre"tin- doritor să!l ăsească pe 0umnezeu. *ufletul &irtuos este frumos. $n această

concep%ia ierarhică a frumosului- ăsim )ustificarea estetică a portretului- a icoanei despre care

am &or/it.

$n consecin%ă- prin asile cel are- frumuse%ea interioară "i sim/olică î"i face loc în inima

esteticii cre"tine. @ndiferent de dez&oltările ulterioare aceste idei sunt dominante p#nă la

ena"tere. /, Prin 0ionisie (reopaitul3H4 se face trecerea de la ideea de frumuse%ea crea%iei la ideea

frumuse%ii creatorului. 0acă pentru asile cel are frumuse%ea este o proprietate a crea%iei- a

lucrurilor &izi/ile- pentru 0ionisie (reopaitul creatorul însu"i este frumos. $n lucrarea .espre

numele divine3H- 0ionisie (reopaitul a introdus în estetica cre"tină cel mai a/stract concept de

frumos în contextul încercării de a determina atri/utele lui 0umnezeu. :Aoi spunem că

0umnezeu nu este nici suflet- nici minte. El nu are nici înc'ipuire- nici părere- nici ra%iune- nici

în%eles. Aici nu se opune- nici nu se în%elee. Au e nici ordine- nici micime- nici mărime- nici

ealitate- nici asemănare- nici neasemănare- nici nu stă- nici nu se mi"că... Este mai presus de

toată afirmarea- fiind cauză desă&#r"ită "i unică a tuturor.; 3HI Prin urmare- fiind transcendent

lumii- 0umnezeu nu poate fi identificat cu nimic. intea noastră nu!l poate identifica "i nici

numi- pentru că este inefa/il. $n sine este fiecare atri/ut în parte- dar în acela"i timp nici unul.

(semănarea cu Plotin este uimitoare "i to%i exee%ii sunt unanim de acord că 0ionisie (reopaitul

3H4 Personalitatea lui 0ionisie (reopaitul este "i astăzi extrem de contro&ersată. Cercetătorii cre"tini sus%in că ar fitrăit în secolul @ d. r. "i a fost contemporan cu *f#ntul Pa&el "i con&ertit de acesta la cre"tinism. (l%i cercetătoricare!l numesc Pseudo!0ionisie (reopaitul- sus%in că este un persona) ce nu poate fi identificat- că ar fi trăit prin

secolul al !lea. $n&ă%ătura lui a fost cunoscută deopotri&ă în ăsăritul "i =ccidentul Europei- fiind citat de multipleori c'iar "i de +oma. Este considerat cea mai mare autoritate in domeniul aneloloiei cre"tine. ezi L'eor'elădu%escu- Teologie ,i metafi!ică în cultura 6vului Aediu - ucure"ti- Editura Paideia- 2GG3- pp. H4!HH. = prezentareinterală a personalită%ii lui în &olumul lui Sout' (ndreK- .ionisie +reopagitul# " introducere' *i/iu- Editura 0eisis-1MMN.3H ezi *f#ntul 0ionisie (reopaitul- "pere complete ,i *coliile *f)ntului Aaxim Aărturisitorul - ucure"ti- EdituraPaideia- 1MMI- traducere- introducere "i note de Pr. 0umitru *tăniloae- Edi%ie înri)ită de Constan%a Costea- operă cecuprinde5 .espre $erarhia cerească- .espre $erarhia bisericească- .espre numirile divine' .espre Teologia mistică' 6pistolele' *coliile.3HI 9f#0ionisie (reopaitul- .espre <umirile .umne!eie,ti' ed. cit.- p. 2I.

1MI



este un neoplatonic cre"tin. Ei /ine- în acest context al imposi/ilită%ii numirii "i cunoa"terii fiin%ei

di&ine- 0ionisie (reopaitul sintetizează conceptul reliios de 0umnezeu deri&at din i/lie- cum

am remarcat- identificat simbolic cu lumina "i focul- cu conceptul despre 7nul ?(/solut, al

filosofiei rece"ti ?neoplatonice în special,. Pentru 0ionisie (reopaitul- frumosul este un

predicat absolut care poate fi atri/uit numai di&inită%ii. :@ar frumosul ca atotfrumosul "i

suprafrumosul "i pururea existent "i acela"i frumos- nu de&ine- "i nici nu se pierde- nici nu cre"te-

nici nu se &este)e"te- nici nu ia ce&a frumos în ce&a ur#t- nici nu e o dată- altădată nu- nici nu e

fa%ă de ce&a frumos- fa%ă de altce&a ur#t- nici nu e odată- altădată nuca uneori fiind frumos... Ci

acela"i e în sine cu sine- de acela"i unic c'ip- fiind pururea frumos "i a&#nd în sine- mai înainte de

tot frumosul- în mod superior- frumuse%ea iz&or#toare. Căci a preexistat prin firea simplă "i

suprafirească a tuturor celor frumoase- toată frumuse%ea "i tot frumosul în mod unitar- în calitate

de cauză. Căci din acest frumos le &ine tuturor celor ce sunt existen%a "i pentru frumos sunt toatearmoniile "i prieteniile "i comuniunile între toate "i toate- "i prin frumos s!au unit toate. Ui

frumosul e începutul tuturor sau cauza făcătoare a tuturor... Ui e capătul tuturor "i cauza iu/ită "i

finală ?căci toate se fac pentru frumos, "i exemplară- căci toate se definesc conform lui. 0e aceea

frumosul e acela"i cu /inele- pentru că toate se doresc după frumos "i /ine prin toată cauza. Ui nu

există ce&a din cele ce sunt care să nu se împărtă"ească de frumos "i de /ine.; 3HN

0in această contopire dintre &iziunea reacă- neoplatonică- frumosul este 7nul- (/solutul-

inele "i textul /i/lic- dintre Plotin "i Facerea- a rezultat conceptul cre"tin fundamental despre

frumos. El este un în exclusivitate predicat al lui 0umnezeu- mai mult- este c'iar unul dintre

numele di&inită%ii. +otodată- frumosul este mod de manifestare ?epifanică desiur- căci 0umnezeu

se arată prin ceea ce nu este el în mod nemi)locit, al di&inită%ii. El se :arată; pe sine în crea%ie- în

opera sa.

Frumosul :copiază; a"adar- atri/utele di&inită%ii. $n primul r#nd- frumosul este bine. (poi-

frumosul este perfec-iune "i putere "i- totodată- este adevărul . Fiind di&in- frumosul apar%ine

misterului- tainei- iar accesul către el este posi/il prin credin%ă- prin trăire mistică.

7nific#nd 7nul recesc- neoplatonic- inclusi& emana-ia- conceptul central al #ndirii

plotiniene- cu textele i/liei- cu sim/olistica cre"tină a lui 0umnezeu ca lumină "i foc- 0ionisie

(reopaitul produce &iziunea cre"tină canonică a frumosului5 frumosul este absolut' armonie'

adecvare ,i lumină# Frumosul este arhetip al di&inită%ii5 cre"tinul tre/uie să!l iu/ească- să!l

3HN $bidem' p. 14H.

1MN



contemple "i să tindă către el. (ceastă concep%ie- &a fi împărtă"ită- desiur asociată cu alte

elemente- prin +oma d(uino- "i de cre"tinismul occidental.

0ionisie (reopaitul identific#nd frumosul cu atri/utele di&inită%ii- desfiin%ează practic

estetica. Căci- frumosul sensi/il- ca predicat al lucrurilor ?formelor,- o/iect de in&estia%ie

estetică- nu are existen%ă autonomă. Frumosul este intani/il fiind o/iect de analiză al metafizicii.

Cu toate acestea- frumosul sensi/il este :sal&at;- pe o cale ocolită- pentru că materia- lumea

terestră- fiind o crea%ie di&ină- mai păstrează :urme;- semne ale creatorului. (ceste urme- ecouri

ale frumuse%ii di&ine întipărite în :memoria lucrurilor; confiurează frumosul sensi/il- &izi/il- ca

o copie imperfectă a frumosului ar'etipal. @ată 0ionisie (reopaitul asimilează cre"tinismului

platonismul fără reticen%e. 0in această perspecti&ă- estetica lui este aceea a unui Platon cre"tinat.

e&enind- cu toate că 0ionisie (reopaitul transferă pro/lematica frumosului din

domeniul esteticii în cel al teoloiei- &iziunea sa influen%ează arta /izantină în toate componenteleei – muzică- poezie- arte &izuale "i- în mod cu totul special- în ar'itectură3HH. (m putea spune că o

/ună parte a idelor lui 0ionisie (reopaitul au contri/uit la confiurarea căii (ăsăritului de

desc'idere către fiin%a di&ină inaccesi/ilă cunoa"terii ra%ionale. @ar una dintre aceste căi este

&enerarea icoanelor. Sumea occidentală- mai ales cea protestantă- este "i astăzi surprinsă de

comportamentul cre"tinilor ortodoc"i. $nc'inarea "i sărutul icoanelor par esturi mai dera/ă

idolatre dec#t comportamente cre"tine. 0ar- cine îi frec&entează pe Părin%ii reci- pe 0ionisie

(reopaitul- poate în%elee că icoana poate fi o cale de comunicare cu misterul lumii. Fascina%ia

artei /izantine constă tocmai în acest mesa).

I. 'eorii ale artei şi frumosului în lumea occidentală

1. ultura europeană apuseană caracteristici generale

Cum spuneam- lumea #ndirii "i sensi/ilită%ii medie&ale a fost enerată de pierderea de

sens a culturii antice- rece"ti "i latine. Sa cumpăna dintre cele două ere- sentimentului existen%ei

ca suferin%ă "i conturarea orientării soterioloice a #ndirii ca dominantă a sa- cucere"te tot mai

multe min%i care se con&ertesc la cre"tinism. Au drumul cunoa"terii pure este urmărit acum- ci

calea care duce la sal&are "i m#ntuire. (cest ade&ăr poate fi sesizat in&oc#nd nu numai cazul

3HH 0e pildă- catedrala din Edessa a fost făcută pe /aza unui sim/olism extras din ideile lui 0ionisie (reopaitul.Construc%ia /isericii reproduce un triplu sim/ol corespunzător ideii de *f#ntă +reime. Ea are trei fa%ade identice "iunica lumină pătrunde în cor prin trei ferestre- iar ca sim/ol al lui ristos pe păm#nt sunt înfă%i"a%i apostolii- profe%ii"i martirii. Pe lar- 9ladTslaK +atarDieKicz- $storia esteticii- &ol. @@- ed. cit.- pp. 1!2- "i în Eon *endler-op# cit#'cap. :@nfluen%a lui 0ionisie Pseudo!(reopaitul asupra icoanei;- pp. 1H3!1MG.

1MH



păr%ii ăsăritene a lumii medie&ale- zonă în care continuitatea lumii (ntic'ită%ii este preeminentă-

c#t mai dera/ă în partea ei (puseană- dominată de fracturi teri/ile "i discontinuită%i culturale "i

artistice ma)ore.

$n mod paradoxal- cu toate că @mperiul izantin pare a fi continuator al @mperiului oman

după pră/u"irea omei – Constantinopolul fiind numit :Aoua omă; – lim/a latină la mi)locul

secolului al @!lea este a/andonată în fa&oarea lim/ii rece"ti. Sim/a latină folosită doar în

administra%ie este înlocuită cu lim/a culturii- reaca. ("a se face că tradi%iile romane &or fi duse

mai departe nu de către cei care se considerau mo"tenitorii de drept ai omei- /izantinii- c#t mai

dera/ă de popoarele ermanice cuceritoare ale fostelor posesiuni romane din (pus- ori de sla&ii

occidentali. Ui pentru ca paradoxul să fie "i mai accentuat- aceste tradi%ii ale culturii romane au

fost continuate de lumea (pusului după ce :frumosul edificiu roman s!a năruit în întreime5

oranizarea politică este framentată în reate dominate de minorită%i de oriine /ar/ară-economia este pretutindeni redusă la :%ările; din )urul :/ururilor;- )usti%ia este primiti&ă-

mora&urile /rutale- confortul rudimentar- "tiin%ele cad în uitare- filosofia "i literatura sunt

plăp#nde- pentru a nu spune inexistente- artele se mul%umesc să repete timid modelele romane-

paleocre"tine sau /izantine. @storicii artei nu ăsesc nici măcar termenul potri&it pentru a

desemna stilul sau stilurile care anun%ă stilul romanic;3HM.

$n starea de derinoladă care a durat secole de!a r#ndul după căderea ci&iliza%iei romane

?o ci&iliza%ie prin excelen%ă a ora"ului- cu o economie de sc'im/ /azată pe munca scla&ilor, "i

trecerea la ci&iliza%ia medie&ală ?o ci&iliza%ie prin excelen%ă a satului /azată pe munca %ăranului

ser&,- elementul de unitate în lumea făr#mi%ată a lumii medie&ale a fost asiurat de lim/a latină

care s!a impus tuturor popoarelor ermanice cuceritoare "i de iserica (puseană- latină.

iserica latină a fost cea care a asiurat continuitatea de cultură cu &ec'ea lume romană.

Weltanschauung !ul cre"tin a fost cel care a unificat o lume extrem de eteroenă compusă din

popoarele de neam ermanic- &izio%i- /urunzi- ostroo%i "i &andali- alemani- con&erti%i de

timpuriu la cre"tinism- ori din popoare de neam sla&- ce'i- slo&aci- polonezi- croa%i etc.- iar mai

t#rziu- din popoarele &enite din Aord5 &iDinii- sue&ii- danezii etc. Părin%ii isericii latine –

(m/rozie de ilan- @eronim de *tridon- (uustin de +'aaste- Lriorie cel are "i @sidor de

*e&illa – au insistat ca preo%ii să folosească în predicile lor lim/a latină &ulară- &or/ită de popor-

ceea ce a a&ut o importan%ă decisi&ă în unificarea mentalită%ilor at#t de diferite ale popoarelor

3HM 9f# Aeau 0)u&ara- op# cit .- p. 12N.

1MM



miratoare. (stfel- acti&itatea culturală "i artistică se confundă cu cea a /isericii. Prin urmare- a

&or/i despre cultura medie&ală occidentală- inclusi& despre teoriile estetice- înseamnă a ne plasa

ab initio în orizontul de cuprindere al Weltanschauung !ului cre"tin de expresie latină.

Cum spuneam- Weltanschauung !ul cre"tin de factură latină s!a constituit pe fondul unor

multiple fracturi "i discontinuită%i ce au durat secole întrei. $n pofida unor elemente de &izi/ilă

continuitate cu &ec'e cultură reco!romană3MG- secolele ce au urmat căderii omei ?@!@@@, sunt

secole în care domină :/ar/aria;. Cu excep%ia unor mici insule de "tiin%ă de carte "i cultură înaltă-

inoran%a este eneralizată c'iar în interiorul /isericii. Cultura pă#nă era respinsă cu

con&inerea că nu poate exista un compromis între aceasta "i cre"tinism.

=dată cu Carol cel are ?N42 – H14,- ree al francilor - împărat al =ccidentului "i fondator

al @mperiului Carolinian ce cuprindea aproape toate teritoriile occidentale ale @mperiului oman-

încoronat de către Papă în anul HGG ca $mpărat al @mperiului oman- asistăm la un re&irimentcultural de an&erură. ("a se explică de ce istoricii E&ului ediu &or/esc despre :rena"terea

caroliniană; în sensul de a&#nt- de intensificare "i de prosperare a acti&ită%ii culturale.

:ena"terea caroliniană; este una leată de în&ă%ăm#ntul cre"tinde culti&area sistematică a

artelor li/erale- de traducerea operelor fundamentale ale (ntic'ită%ii latine- de corectarea textului

latin al i/liei lui @eronim- de reoranizarea litur'iei cre"tine- a mănăstirilor- de oranizarea de

/i/lioteci3M1 etc. +otodată- :ena"terea caroliniană; a fost una de tip artistic. (cum se pun /azele

culturii medie&ale în artele plastice. (stfel- sunt nota/ile sc'im/ările în ar'itectură- dar "i în

sculptura în piatră. ozaicul- arintăria- arta căr%ii – calirafie- miniatură- leături somptuoase cu

elemente de aur "i arint- filiran- perle "i pietre pre%ioase etc. 3M2

Carol cel are a atras din @talia "i (nlia mae"trii care au creat "colile de la +ours- Fulda-

STon- San- eims- C'artres. Profesorii era numi%i scolastici "i predau- la ini%iati&a lui (lcuin

?N3G–HG4,- ele& al Ucolii din YorD- creatorul în&ă%ăm#ntului medie&al- :artele li/erale; – trivium

"i 7uadrivium.

3MG (u existat c#%i&a mari autori care au mediat între cultura (ntic'ită%ii "i =ccidentul latin medie&al. (ce"tia autradus lucrări rece"ti de "tiin%ă "i filosofie în latină- au redactat opere de teoloie cre"tină în lim/a latină- au scrisramatici- muzică- opere literare etc. Cei mai importan%i au fost în a&ena- capitala reatului ostroot a lui+'eodoric- oet'ius ?4G–24, "i Cassiodor ?4H–NH,- în Lalia Lr^oire de +ours ?3H–MN,- @sidor din *e&illa?IGG–I4,.3M1 Costurile acestui re&iriment cultural sunt impresionante. 0e pildă- numai pentru preătirea peramentului pe careurma să fie copiat textul /i/lic – cum se "tie peramentul era o/%inut din prelucrarea pieilor de miei nefăta%i – eranecesară sacrificarea unei turme de aproximati& 3G de oi.3M2 ezi $storia vi!uală a artei- Enciclopedia Sarousse- ed. cit.- cap. :ena"terea caroliniană;- pp. MG!MM.

2GG

http://ro.wikipedia.org/wiki/742


http://ro.wikipedia.org/wiki/Franci

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Sf%C3%A2ntului_Imperiu_Roman&action=edit

http://ro.wikipedia.org/wiki/Imperiul_Carolingian



http://ro.wikipedia.org/wiki/Franci

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Sf%C3%A2ntului_Imperiu_Roman&action=edit

http://ro.wikipedia.org/wiki/Imperiul_Carolingian



:ena"terea caroliniană; coincide cu constituirea "i maturizarea Weltanschauung !ului

cre"tin de expresie latină- cu forma mentis a omului medie&al occidental- fapt care explică- în

ciuda unor e&enimente istorice neati&e3M3- na"terea unei noi perioade de a&#nt cultural- apari%ia

unei noi :rena"teri; în timpul reelui =tto @ cel are ?MI2–MN3,- întemeietorul @mperiului

omano!Lerman ?primul eic' erman,.

*e &or/e"te curent de :ena"terea ottoniană;- de un a&#nd al culturii "i artei- care

cuprinde perioada dominată politic de dinastia întemeiată de =tto @ cel are. Este &or/a despre

perioada domniilor lui =tto al @@!lea ?MN3–MH3,- =tto al @@@!lea ?MH4–1GG2, "i enric al @@!lea

?1GG2–1G24,- perioadă care coincide în planul artelor &izuale cu începutul stilului artei romanice

"i cu influen%a artei /izantine în (pus mai ales în domeniul artelor pre%ioase – orfe&rărie-

miniatură- filde".

aturizarea deplină a E&ului ediu occidental se realizează pe deplin odată cu Frederic @@?11M4–12G,- nepotul lui Frederic ar/arossa ?1123–11MG,- un spirit enciclopedist ce aminte"te

de omul ena"terii- cunoscător al mai multor lim/i- dotat cu un sim% artistic neo/i"nuit cu

multiple talente "tiin%ifice- cititor împătimit "i /un administrator "i oranizator cultural. =dată cu

el începe ceea ce s!a numit :ena"terea edie&ală;- care a cunoscut între secolele B@@@ – B@ o

perioadă de împlinire a E&ului ediu pentru a face loc ena"terii.

Caracteristicile acestei perioade sunt cunoscute. +oate tratatele de istorie medie&ală

&or/esc despre o serie de fenomene dinamice care se între%es "i care fac din =ccidentul medie&al

un factor de prores unic în întreaa lume5 continua prosperitate a isericii- formarea ora"elor-

consolidarea structurilor statale- constituirea primelor state /irocratice occidentale- sc'im/urile

intelectuale sporite între %ările nordice "i cele mediteraneene- contacte cu cultura "i ci&iliza%ia

=rientului (propriat prin rela%iile sta/ilite de repu/licile italiene cu izan%ul- ori prin expedi%iile

cruciadelor etc. Sim/a latină de&ine acum lim/a cultă a întreului =ccident. $n paralel- se

dez&oltă un interes pentru cultura clasică- pentru istoriorafie- literatură- "tiin%ă "i filosofie.

(r'itectura "i artele &izuale cunosc o înflorire spectaculoasă. Este perioada afirmării artei

romanice "i a artei otice- a in&entării unor noi lim/a)e ar'itecturale "i plastice- c'estiuni asupra

cărora &om re&eni în capitolul destinat teoriei frumosului sensi/il- a artei cre"tine occidentale.

3M3 :ena"terea caroliniană se înc'eie /rusc- pro/a/il din cauza ultimului "i teri/ilului &al /ar/ar- al normanzilor-care a fost mult mai de&astator dec#t precedentele "i care înc'eie sau precipită procesul de framentare feudală odatăcu ruina economică a statelor "i retraerea popula%iilor în )urul punctelor fortificate.; ?9f# Aeau 0)u&ara- op# cit#' p.12N,

2G1



Cum spuneam- de/utul ena"terii caroliniene coincide cu constituirea "i maturizarea

Weltanschauung !ului cre"tin de expresie latină- cu forma mentis a omului medie&al occidental.

0e re%inut este faptul că "i în lumea cre"tină occidentală- desiur- a&em de!a face cu aceea"i

reprezentare duală a lumii- specifică celor două ad&er/e5 .incolo &ersus +ici# Aumai că- în

această parte a lumii- în&ă%ătura cre"tină prime"te accente diferite.

(stfel- reprezentarea asupra omului "i a rela%iei lui cu 0umnezeu în lumea medie&ală

occidentală suferă sc'im/ări ma)ore pe măsură ce societatea se maturizează3M4. $n primele secole

cre"tine- at#t răsăritenii c#t "i apusenii îl &edeau pe om ca pe o fiin%ă condamnată la suferin%ă ca

urmare a să&#r"irii păcatului oriinar "i alunării lui din ai. (ceastă &iziune pesimistă asupra

omului căzut în timp "i condamnat iremedia/il la c'in "i moarte s!a păstrat continuu în lumea

izan%ului- p#nă la cucerirea lui de către turci. $n sc'im/- în lumea cre"tinismului occidental- pe

măsură ce înaintăm în timp- această &iziune este treptat a/andonată pentru a face locul uneiconcep%ii optimiste asupra omului. =mul poartă în sine sc#nteia di&ină- este părta" "i asociat la

crea%ie din moment ce (dam a fost pus de 0umnezeu să fie stăp#nul lumii terestre- să numească

realită%ile "i să facă cu ele tot ce!"i dore"te. Căci- se spune5 dacă 0umnezeu nu interzice- atunci

încu&iin%ează omului. @nterdic%iile di&ine au caracter de esen%ialitate "i nu se referă la orice

amănunt al practicării &ie%ii. =r- atunci c#nd tace 0umnezeu- &or/e"te omul. 0umnezeu l!a

înzestrat pe om cu li/er ar/itru. S!a lăsat să ac%ioneze- să aleaă între /ine "i rău- l!a dotat cu

discernăm#nt- cum &a spune 0escartes- cu /un sim%.

0acă în ăsărit- munca este percepută ca o condamnare- ca o suferin%ă "i ispă"ire a

păcatului oriinar- în =ccident munca &a fi concepută- odată cu maturizarea E&ului ediu- ca o

continuare a crea-iei pe păm#nt. Prin muncă omul î"i poate răscumpăra re"eala- se poate m#ntui.

ăsfr#nerea c'ipului di&in în om se materializează în acti&itate "i crea%ie. Cum mai spuneam-

=ccidentul latin interpretează altfel i/lia. Pentru cre"tinismul de expresie latină- fapta-

implicarea în lume- orientarea ac%iunilor lume"ti în sens cre"tin- &iziunea optimistă asupra omului

sur&in în prim!planul autoreprezentării sale. Aici urmă de pesimism /izantin.

Faptul acesta poate fi ilustrat prin sc'im/ările &izi/ile în iconorafia medie&ală

occidentală. 0acă- de pildă- în primele secole ale cre"tinismului domina fiura lui @o& ros de

ulcera%ii "i aflat la dispozi%ia /unului plac di&in al m#ntuirii- :de la sf#r"itul secolului al B@@@!lea-

arta ne propune dimpotri&ă- portretul omului- su/ trăsăturile realiste ale mai!marilor acestei lumi5

3M4 Pe lar- acues Se Loff- "mul medieval - @a"i- Editura Polirom- 1MMM- *tudiul introductiv- pp. !34.

2G2



papă- împărat- ree- prelat- mare senior- /ur'ez /oat- to%i încrezători- m#ndri de ei în"i"i-

etal#ndu!"i reu"ita- frumo"i dacă se poate... impun#ndu!i celui care îi pri&e"te admirarea

trăsăturilor lor indi&iduale;3M.

Ui mai este încă ce&a demn de re%inut. Cum arată acues Se Loff- :în perioada

caroliniană cre"tinismul latin a făcut o importantă aleere. El a preferat imainile- respin#nd

arta nonfiurati&ă a e&reilor "i musulmanilor- iconoclasmul cre"tinismului rec /izantin. ela%ia

dintre om "i 0umnezeu... este reprezentată prin trăsături umane... 0acă *f#ntul 0u' fiurat prin

sim/olismul animal al porum/elului- scapă antropomorfismului- primele două persoane

speculează opozi%iile complementare ale /ătr#ne%ii "i tinere%ii- ale realită%ii "i Pătimirii- ale

di&inită%ii "i umanită%ii... încep#nd din secolele B@@ "i al B@@@!lea @isus este ristosul Pătimirii- al

iciuirii- al at)ocurilor- la ăstinirii- al Pl#nerii. Printr!o tul/urătoare răsturnare de imaini-

de!acum încolo omul suferin%ei este prin excelen%ă 0umnezeul $ntrupării- este ristos... @ar mareataină a istoriei- pe care de!a lunul întreului E& ediu teoloii s!au străduit s!o explice- este de

ce 0umnezeu a acceptat- a 'otăr#t să se facă om- să se umilească în ristos; 3MI.

Sumea (puseană se deose/e"te de aceea a ăsăritului "i prin formele socioloice de &ia%ă.

0acă în izan% domină ierar'ia "i unitatea sacră dintre împărat "i /iserică- în =ccident- c'iar dacă

monar'ia de drept di&in este necontestată- &om a&ea de a face- pe între parcursul E&ului ediu-

cu o dualitate a puterii. Pe de o parte- Papa &rea să!"i su/ordoneze întreaa putere păm#ntească-

respecti& pe reii "i împăra%ii afla%i su/ influen%a catolicismului. (poi- împăra%ii doresc să

do/#ndească un control asupra Papei "i /isericii catolice- sim/olul autorită%ii medie&ale

necontestate. Pe de altă parte- în între E&ul ediu latin asistăm permanent la o luptă între

autoritatea centrală- ree sau împărat- dornică în impunerea totală a autorită%ii politice "i

administrati&e- "i no/ilii care!"i afirmă propria autoritate "i putere. $n al treilea r#nd- sistemul

ierar'ic /izantin /azat pe sistemul comandă!execu%ie este inopera/il în =ccident pentru că aici

oranizarea socială este tripartită "i dominată de ideea de solidaritate. $n această societate-

sc'ematic desiur- pot fi detectate trei componente socioloice5 oratores' bellatores' laboratores-

cei care se roaă- cei care luptă "i cei care muncesc. :*c'ema corespunde peisa)ului social de

după anul 1GGG. Există mai înt#i clericii "i în special căluării... a căror func%ie e ruăciunea ce îi

leaă de lumea di&ină "i le dă pe păm#nt o putere spirituală de excep%ie8 apoi... cea a ca&alerilor

3M $bidem- p. M.3MI $bidem- p. 1G.

2G3



care prote)ează celelalte două ordine prin for%a armelor8 în sf#r"it- lumea muncii- reprezentată de

%ărani care- prin produsul muncii lor- asiură &ia%a celorlalte două ordine.;3MN

$n sf#r"it- cam tot în această perioadă- se înfiripă în di&erse medii teoloico!filosofice-

ideea omului microcosmos- omul care posedă în sine propria centralitate. 0eparte de a fi o fiin%ă

decăzută- fiin%a umană se constituie într!un uni&ers propriu cu multiple posi/ilită%i de

autodeterminare. (ceastă idee culti&ată de cre"tinismul =ccidental &a face carieră în ena"tere.

3. *rumosului metafi+ic versus frumosul sensi/il. 'eorii repre+entative ale artei şi

frumosului

a) Aureliu Augustin ?34 43G,

$n acest context eneral al culturii medie&ale de expresie latină tre/uie să plasăm "i

dez/aterile estetice leate de frumos.

Malos "i Falon- cu&intele care desemnau în rece"te frumosul- frumuse%ea "i deri&atele lor din lim/a comună- au fost traduse în lim/a latină prin pulchrum' pulchere "i honestus. +ermenul

de honestum este teoretizat de Cicero "i era conceput ca unitate dintre plăcere "i utilitate.

+otodată- honestum era proprietatea unui lucru de a fi pre%ios "i demn de laudă independent de

utilitatea lui sau de răsplata "i roadele pe care ar putea să le aducă 3MH. Cu toate că sensurile

comune ale lim/ii latine3MM au imprenat în%elesurile rece"ti ale ideii de frumos ?ordinea- măsura-

onestitatea- desă&#r"irea- corectitudinea etc.,- paradima unită%ii dintre frumos "i /ine exprimată

de Platon "i surprinsă de (ristotel într!o cele/ră formulă

4GG

este- în esen%ă- păstrată "i în latinamedie&ală.

@eronim ?34N42G,- unul dintre Părin%ii isericii latine- cel care a tradus din reacă-

e/raică "i aramaică i/lia în lim/a latină- &arianta canonică a catolicismului cunoscută "i su/

numele de 5ulgata- a păstrat în textul /i/lic latin această unitate între /ine "i frumos. 0in acest

punct de &edere- E&ul ediu este un continuator fidel al (ntic'ită%ii- c'iar dacă perspecti&a

3MN $bidem- p. 14.3MH 9ladTslaK +atarDieKicz- $storia esteticii' &ol. @- ed.cit.- p. 2H.3MM

:Ceea ce este frumosul pentru noi astăzi- elinii numeau MalNn- iar latinii pulchrum# (cest ultim termen adispărut în latina renascentistă- lăs#nd locul unui cu&#nt nou bellum ?de la bonum- diminuti&at bonellum- a/re&iat bellum, de&enit în italiană bello' în franceză beau- iar în enleză beautiful . $n rom#nă s!a păstrat termenul frumosîn care se recunoa"te u"or latinescul formosus. $n orice caz- ceea ce este important este faptul că "i!n lim/ile &ec'i "i!n cele actuale sunt "i su/stanti&e "i ad)ecti&e deri&ate din aceea"i rădăcină5 Rallhs "i Ralon- pulc'ritudo "i pulc'er- /ellezza "i /ello- frumuse%e "i frumos. 0e asemenea- se "tie că recii utilizau ad)ecti&ul su/stanti&at th Ralon pentrufrumuse%e- iar MallNs l!au păstrat pentru no%iunea a/stractă- pentru frumos.; ? 9f# asile orar- 6stetica# $nterpretări ,i texte- Editura 7ni&ersită%ii din ucure"ti- p. 132,4GG 9f# (ristotel- (etorica' 1-M- 13IIa 33. :Frumosul este ceea ce este de preferat prin el însu"i "i de lăudat- sau ceeace- fiind /un- este plăcut pentru că este /un.;

2G4



asupra frumosului este interată Weltanschauung !ului cre"tin. Pentru cre"tinism această unitate

deri&a din unitatea fiin%ei di&ine- din modurile ei fundamentale de numire "i apari%ie. 7ni&ersul

este dominat de ordinea morală- de /ine. $nsă- orice /ine este "i frumos.

Ca "i pentru lumea (ntic'ită%ii rece"ti- "i pentru lumea cre"tină de expresie latină-

frumosul este un concept!:&aliză; care se referă la mai multe lucruri deodată. Cu toate că- în

calitate de en suprem- frumosul este nume al lui 0umnezeu- el apare totdeauna contextualizat în

ce&a corporal. 0eci frumosul metafizic este exprimat printr!o anumită formă de frumos sensi/il.

edie&alii- mo"tenitori ai tradi%iei reco!latine- au fost pe deplini con"tien%i de acest fapt pentru

că a&eau pentru a desemna feluritele contexte de apari%ie a frumosului mai multe cu&inte4G1.

Ui în scrierile lui (ureliu (uustin ?34–43G,- frumosul apare su/ diferite nume- dar

unitatea dintre /ine "i frumos este o piesă de /ază în &iziunea sa estetică. Ceea ce reprezintă

asile cel are pentru estetica cre"tină răsăriteană- reprezintă (uustin pentru partea apuseană.Ca "i asile cel are "i (uustin este fondator de &iziune estetică4G2. $n ciuda diferen%elor de timp

"i de loc în care au trăit- există o mare asemănare între cei doi. Ui unul "i celălalt erau /uni

cunoscători ai culturii pă#ne. (m/ii s!au nutrit de la acelea"i iz&oare intelectuale clasice pă#ne-

4G1 7nele contexte de apari%ie a frumosului au fost men%ionate de reci. :... s0mmetria sau frumuse%ea eometrică aformelor- harmonia sau frumuse%ea muzicală- eur0thmia sau condi%ionarea su/iecti&ă a frumosului. Sa oma s!ain&entat cateoria de sublim- mai ales datorită retorilor "i concep%iei înaltei eloc&en%e sublisim... 0in secolul al @@!lea- @sidor din *e&illa desprindea pe decus ?ales, din decor ?frumuse%e concretă,. ai t#rziu scolasticii dădură acestnume unei &ariante a frumosului- conforme cu norma8 iar venustas era pentru ei &arianta farmecului "i a ra%iei8 maicuno"teau "i cateoriile elegantia- magnitudo- adică măre%ia- variatio' &arietatea de aspecte- suavitas- adică dulcea%ă.Pentru &ariantele frumosului- latina medie&ală a&ea multe denumiri5 pulcher' bellus' decus' excellens' ex7uisitus'mirabilis' delectabilis' preciosus' magnificus' gratus#.. $n timpurile mai noi- au fost propuse pe r#nd diferite cateorii – cel mai adesea gratia- dar "i subtilitas' "i corectitudinea ?la bienséanceB.; ?9f# 9ladTslaK +atarDieKicz- $storiacelor ,ase no-iuni- ed. cit.- p. 22N,4G2 :=- 0oamne- +e iu/esc nu cu o con"tiin%ă plină de îndoială- ci cu una siură... 0ar ce iu/esc eu de fapt- c#nd +eiu/esc pe +ine> Au iu/esc frumuse%ea trupului- nici podoa/a timpului- nici strălucirea luminii- care- iată- e at#t de

draă oc'ilor acestora- nici dulcile melodii ale c#ntecelor de toate felurile- nici mireasma înc#ntătoare a florilor- niciuleiurile parfumate "i a aromelor- nici m#na "i mierea- nici mem/rele potri&ite pentru îm/ră%i"ările trupe"ti8 atuncic#nd eu îl iu/esc pe 0umnezeul meu- nu pe acestea le iu/esc8 "i totu"i eu iu/esc o anumită lumină- o anumită &oce- oanumită mireasmă- o anumită 'rană "i o anumită îm/ră%i"are- c#nd eu iu/esc pe 0umnezeul meu – lumina- &ocea-m#ncarea mireasma- m#ncarea- îm/ră%i"area fiin%ei mele lăuntrice- acolo unde- pentru sufletul meu- străluce"te olumină pe care spa%iul n!o poate cuprinde8 "i unde sună o melodie pe care timpul n!o ia cu sine8 "i unde adie un parfum pe care suflarea &#ntului nu!l risipe"te8 "i unde se simte ustul unei m#ncări- pe care lăcomia nu!imic"orează... +#rziu de tot te!am iu/it- o- +u- Frumuse%e at#t de &ec'e- "i totu"i at#t de nouă... Ui iată că +u +e aflaiînlăuntrul meu- iar eu în afară- "i eu acolo- în afară. +e căutam "i dădeam nă&ală peste aceste lucruri frumoase pe caretu le!ai făcut- eu cel lipsit de frumuse%e;- (uustin-9onfesiuni- ucure"ti- Editura umnaitas- 1MMH- pp. 33H!33M.

2G



concep pe 0umnezeu- trinitatea- crea%ia- 'arul "i m#ntuirea etc. "i mai apoi- ca ce&a deri&at- din

punctul de &edere al esteticii. Cu alte cu&inte- estetica- reprezentările teoretice asupra frumosului

"i artei au urmat cele două căi în cre"tinism5 calea ăsăritului &ersus calea (pusului.

0e pildă- dacă a&em în &edere crea%ia di&ină ex nihilo' at#t ăsăritul c#t "i (pusul

împărtă"esc acela"i punct de &edere. 0ar- dacă ne raportăm la crea-ia umană' ăsăritul are o

&iziune distinctă fa%ă de (pus.

Pentru ăsărit- cum spuneam- prin asile cel are- lumea este o operă de artă pusă

înaintea omului pentru a fi pri&ită "i contemplată. 0umnezeu a creat lumea ca pe ce&a deosebit de

sine "i care e altceva dec)t propria sa substan-ă# 0umnezeu s!a arătat în lume prin ceea ce nu

este el- prin crea%ia sa care este unică. Au pot exista două crea%ii. Prin urmare- omul nu poate

recrea ceea ce 0umnezeu a creat ex nihilo. Crea%ia omului este ce&a de ordin secund- ce&a de

ordinul lui poiesis ?termen folosit de asile cel are, "i nu crea%ie ex nihilo. =mul :creează; dinmateria preexistentă- cu&#nt sau di&erse su/stan%e materiale- după leile propriei sale firi de fiin%ă

?de,căzută. ( sus%ine că omul- prin crea%ia sa artistică- poate să!"i depă"ească condi%ia de fiin%ă

?de,căzută este o seme%ie "i un păcat de moarte. 0e aceea- omul ăsăritului cre"tin a accentuat

tema m#ntuirii- a răscumpărării păcatului oriinar prin fapte cre"tine"ti- prin retraere din lume-

prin ruăciune "i mistică- prin cură%enie sufletească "i umilin%ă. 7ciderea seme%iei din noi care ne

p#nde"te la tot pasul este norma fundamentală de &ia%ă a cre"tinului din ăsărit. Cum mai

spuneam- arta nu are o func%ie soterioloică "i prin urmare- ea nu!"i poate depă"i statutul de

mijloc în do/#ndirea m#ntuirii 4G.

Prin (uustin- (pusul pune accentul nu at#t pe ideea m#ntuirii omului ca fiin%ă

?de,căzută- c#t pe ideea omului îndumne!eit . 0umnezeu a făcut omul după c'ipul "i asemănarea

sa ?Facerea- 1- 2I!2N, "i prin urmare noi suntem- prin sufletul nostru- purtători de 0umnezeu.

:@nima;4GI- numele eneric al spiritului nostru lăuntric- iu/irea- cea pe care a a"ezat!o

0umnezeu în momentul crea%ieieste locul cel mai tainic al &ie%ii noastre interioare4GN "i este

4G ezi ircea ulcănescu- *tudii despre religie- ucure"ti- Editura umanitas- 2GG4- în mod special- &ogos ,i eros

în metafi!ica cre,tină- pp. 23!4- "i 0ora ezdrea- <ae $onescu' 8iografia- &ol. @@- Editura (c&ila- 2GG2- pp. 4HM!4M4.4GI $n i/lie sunt peste 2 de contexte în care apare termenul :inimă;. (uustin citează frec&ent Epistola cătreEfesieni- 3- 1I!1N- unde *f#ntul Pa&el &or/e"te de omul dinlăuntru întărit de *f#ntul 0u'. ristos sălă"luie"te îninima credincio"ilor.4GN 4neuma "i ps0che- cu&intele rece"ti care desemnau sufletul au fost traduse în latină prin animus ca putere amin%ii- prin anima' principiul &ie%ii- :materia; spiritului- sau prin mens- minte- :natura; min%ii. 0umnezeu ca o fiin%ăîn trei persoane- +atăl- Fiul "i *#ntul *pirit. Sim/a rom#nă a preluat pentru denumirea celui de!al treilea element al+rinită%ii- sla&ul 0u' "i nu latinescul *pirit. E&ident că cele două cu&inte sunt sinonime din moment ce desemneazăaceea"i entitate. Cit#nd următoarele framente din Aoul +estament- .omnul este .uh ,i unde este .uhul .omnului

2GN



cunoscută doar de către 0umnezeu. :@nima; fiecărui om este nelini"tită- îl caută pe 0umnezeu

c'iar "i atunci c#nd omul nu este con"tient de acest fapt. +oată z/aterea inimii- inten%iile ei- sunt

îndreptate către 0umnezeu. Aeostoirea aceasta a inimii- iu/irea ca ie"ire din sine- ca dorin%ă

irepresi/ilă- îl împine pe om la faptă. Aumai că omul trăie"te simultan în două lumi- două cetă%i8

civitas terrena- a/ilonia sau oma- rodul iu/irii de sine a omului- "i civitas .ei- rodul iu/irii de

0umnezeu- @erusalimul. Cea dint#i caută /unăstarea- cea de!a doua pacea &e"nică. $n cursul

istoriei- cele două cetă%i se amestecă- separarea celor /uni de cei răi a&#nd loc în lumea de

dincolo "i înc'eindu!se prin udecata de (poi.

Prin urmare- :inima;- sentimentul iu/irii- face leătura între lumile trasate de cele două

ad&er/e antinomice5 .incolo &ersus +ici. Ui cum :inima;- iu/irea- este principiul motor al faptei-

leătura între cei doi poli ai Weltanschauung !ului cre"tin este fapta. @ată cum (uustin- atunci

c#nd &or/e"te de m#ntuire- pune accentul pe faptă- pe ac%iune- pe crea%ie- pe înăl-area omului lacondi-ia sa divină. Prin urmare- noi suntem locui%i de un om lăuntric- de o natură diferită de

natura noastră omenească- prin intermediul căruia noi putem do/#ndi cunoa"terea- dacă este

înso%ită de actul credin%ei. Cred pentru a în%elee< (ceasta era formula fa&orită a lui (uustin-

care ne îndeamnă să ne folosim ra-iunea "i să!l urmăm în cunoa"tere pe $n&ă%ătorul lăuntric- pe

@isus ristos4GH.

@deea îndumnezeirii omului nu exclude la (uustin ideea de cădere a omului "i

posi/ilitatea m#ntuirii lui. Cu alte cu&inte- el împărtă"e"te- împreună cu asile cel are- doma

centrală a cre"tinismului5 căderea "i m#ntuirea. Aumai că spre deose/ire de Părin%ii /isericii

ăsăritului- (uustin concepe altfel raportul dintre ac-iunea ?li/ertatea, lui 0umnezeu asupra

omului "i ac-iunea ?li/ertatea, omului. =mul nu are în acela"i timp liber arbitru- capacitatea de

alee- "i libertate- puterea de a face ceea ce a ales. =mul fiind o fiin%ă ?de,căzută prin natura sa

nu poate să!"i sc'im/e această natură. 0eci nu există aleere. 0umnezeu ne!a condamnat pe to%i

prin păcatul oriinar. 0ar tot 0umnezeu acordă "i posi/ilitatea răscumpărării- ra%ia di&ină. =r-

0umnezeu fiind li/er- nu este constr#ns să acorde tuturor această ra%ie. 0umnezeu nu are

obliga-ii fa%ă de oameni. Că 0umnezeu acordă această ra%ie o "tim siur. Aumai că nu "tim "i

cui o acordă. =mul- prin sine- nu are nici un drept pentru a fi m#ntuit. 0acă 0umnezeu acordă

este liberate ?Corinteni @@- 3- 1N,- (uustin sus%ine că spiritul nostru este locuit de di&initate.4GH :0ar în pri&in%a tuturor lucrurilor pe care le în%eleem- nu ne lămurim de la cel care roste"te &or/e în afară- ci dela ade&ărul care domne"te în însu"i spiritul nostru... $nsă acela care ne lămure"te ne "i în&a%ă5 este Cristos- desprecare se spune că sălă"luie"te în omul lăuntric- adică nepieritoarea putere a lui 0umnezeu "i &e"nica în%elepciune5 dela acesta într!ade&ăr ia po&a%ă orice suflet ra%ional...; (urelius (uustinus- .e magistro' ucure"ti- Edituraumanitas- 1MM4- pp. 111!112. ezi "i capitolul B@@@- pp. 113!11H.

2GH



această m#ntuire o face din ra%iuni di&ine pe care noi nu le putem penetra. Prin urmare- indi&idul

uman este predestinat . El este fie m#ntuit- fie nu este m#ntuit. El nu poate să influen%eze cu nimic

aleerea lui 0umnezeu. 0ar asta nu afectează li/ertatea noastră. Lra%ia di&ină nu reduce

li/ertatea. Cre"tinul- a&#ndu!l pe ristos în inimă- este li/er. Aumai că el nu are certitudinea că

0umnezeu îi &a acorda ra%ia. El tre/uie să spere ca &a fi ales "i tre/uie să ac%ioneze în

consecin%ă. C'iar dacă nu are certitudini.

0acă adăuăm la doctrina predestinării – cum &om remarca- preluată de protestantism în

ena"tere – "i doctrina lui filio7ue- adică ideea că *f#ntul 0u' purcede "i de la Fiul nu numai de

la +atăl- atunci &om a&ea o /ună reprezentare a elementelor doctrinare care desparte ăsăritul de

(pus. Sa /aza acestei deose/iri se află &iziunea lui (uustin asupra în&ă%ăturii cre"tine4GM.

(m insistat asupra acestor elemente c'iar dacă ele nu %in strict de estetică. Cu toate

acestea- cum &om remarca- estetica cre"tină de expresie latină î"i formulează tezele în cadrele#ndirii auustiniene- mai /ine de o mie de ani. (poi- fenomenul ena"terii nu poate fi în%eles în

a/sen%a ideii îndumnezeirii omului ce!"i are sorintea în lucrările lui (uustin. $n sf#r"it- prin

recursul la &iziunea cre"tină a lui (uustin ne putem explica activismul omului occidental-

implicarea sa în lumea cetă%ii terestre- accentul pus pe ra-iune în propensiunea cunoa"terii- în

final- na"terea "tiin%ei "i răz&rătirea omului occidental împotri&a fiin%ei di&ine. +oate aceste

elemente sunt dez&oltări ulterioare ale &iziunii cre"tine auustiniene.

e&enind- în acest context tre/uie să plasăm "i ideile estetice ale lui (uustin. Cum

spuneam- (uustin- înainte de con&ertire s!a 'rănit cu în&ă%ătură pă#nă. Prin urmare- a păstrat

&iziunea reco!latină asupra frumosului pe care o interpretează cre"tin. Sa între/area clasică5

lucrurile plac pentru că sunt frumoase sau sunt frumoase pentru că ne plac> (uustin dă ini%ial un

răspuns specific (ntic'ită%ii – lucrurile sunt frumoase. Prin urmare- frumosul are o/iecti&itate-

este independent de noi. Aoi îl contemplăm- nu îl producem. Frumosul este o ordine. =rdinea este

armonia uni&ersului. El este ordonat pentru că reflectă leile &e"nice din mintea lui 0umnezeu.

El conferă /unătate "i frumuse%e crea%iei c'iar "i acolo unde oc'iul omenesc crede că percepe răul

"i ur#%enia.

Ca un &erita/il cre"tin- (uustin distine cele două specii ale frumosului corespunzător

di'otomiei- .incolo &ersus +ici# Frumosul se define"te prin unitate- ordine- armonie- măsură-

formă "i apar%in at#t lumii sensi/ile- c#t "i celei spirituale- intelii/ile. Sucrurile din lumea fizică

4GM Pe lar în enrrT C'adKicD- +ugustin- ucure"ti- Editura umnaitas- 1MMH- în special cap. H- pp. 122!133 "i cap.1G- pp. 1G!1IN.

2GM



sunt mai dera/ă plăcute dec#t frumoase. Cele mai frumoase lucruri- în sensul de plăcute- sunt

cele leate de &ia%ă "i de manifestările &ie%ii. 0easupra frumosului fizic stă- desiur- frumosul

spiritual- autentica frumuse%e. Frumuse%ea supremă- care transcende lumea este 0umnezeu. Prin

raportare la el a&em de!a face cu rade de frumos- corespunzător ierar'iei radelor de existen%ă.

Frumosul di&in poate fi contemplat numai de sufletele nepri'ănite- cum sunt înerii. =mului îi

este inaccesi/il accesul la acest frumos.

0ar cea mai importantă contri/u%ie la teoria frumosului o aduce (uustin prin ideea

dimensiunii lui su/iecti&e41G. Frumosul este o proprietate o/iecti&ă- dar el se răsfr#ne în sufletul

omului în func%ie de constitu-ia lui interioară. Cu alte cu&inte- (uustin- &or/e"te despre

experien-a estetică- de felul în care frumosul este o dimensiune interioară omului- ce&a trăit "i

#ndit. (stfel- (uustin anticipează preocupările de psi'oloie artistică întruc#t este interesat de a

sta/ili raportul dintre impresiile senzoriale- percep%ii "i intelect. Sucrurile î"i rele&ă frumuse%eadoar în înclina-ia unui suflet de a o percepe. Cei care sunt interesa%i de utilitatea lucrurilor nu!i

&ăd frumuse%ea. 0eci- sesizează frumosul cel care are o atitudine dezinteresată fa%ă de o/iecte.

("adar- tre/uie să existe o omoloie- o conruen%ă între suflet "i lucru- un element apar%inător

am/elor entită%i. (cesta este ritmul ?ritmul sunetului- al percep%ie- memoriei- ac%iunii "i al

discernăm#ntului intelectului,. =mul se na"te cu un ritm sădit în el de 0umnezeu însu"i. =mul

trăie"te ?simte, frumosul lumii "i pe cel al lui 0umnezeu- pentru că în c'iar sufletul lui există

:orane; care sesizează acest frumos. @ar totalitatea acestor :orane; sunt numite cu termenul

eneric de :sim%;.

0ar cum se explică existen%a ur#tului într!o lumea creată de 0umnezeu> (uustin nu

ocole"te pro/lema- cu toate că este foarte reu de dat un răspuns. Pentru orice cre"tin era limpede

că 0umnezeu nu putea crea ur#tul. (uustin sus%ine că ur#tul se rele&ă doar din punctul de

&edere al omului. Au există ur#tul ca atare- a"a cum există frumosul. 7r#tul este totdeauna

contextualizat. Ce este ur#t pentru unii este frumos pentru al%ii. Pe de altă parte- ur#tul înseamnă

lipsa unor calită%i care împreună conferă frumuse%e unui lucru. = lipsă de unitate- ordine- armonie

sau formă. =/iectele lumii nu pot a&ea toate aceste calită%i întrunite în su/stan%a lor. $n acest fel-

ur#tul este ce&a ce pune în e&iden%ă frumosul- este precum um/ra care pune în e&iden%ă lumina.

Cert este că ur#tul a/solut nu există- ci %ine de o anumită perspecti&ă. Cu mult mai t#rziu- os^

41G ezi +ugustine *ite- /T ames . = 0onnell- 'ttp5OOccat.sas.upenn.edu.

21G

http://ccat.sas.upenn.edu/

http://ccat.sas.upenn.edu/



=rtea T Lasset411- în secolul al BB!lea- &a sus%ine "i ela/ora perspecti&ismul- teoria punctului de

&edere din care pri&im lucrurile.

@nfluen%a esteticii lui (uustin timp de aproape un mileniu nu a &enit numai din &iziunea

sa asupra frumosului ci- complementar- "i din cea a artei.

Pe urmele anticilor de la care a preluat ideea- arta este me"te"u. Aumim artă ceea ce este

produs numai de către om. (rta înseamnă cunoa"tere- "tiin%a de a face. C#ntecul păsărilor nu este

artă "i nici muzică.

$n &iziunea despre artă a lui (uustin &om ăsi cea mai mare apropiere a acestora de

frumos. Prin urmare- (uustin sus%ine că ar tre/ui să &or/im despre artele frumoase- adică despre

acele me"te"uuri care produc frumos. (rumenta%ia sa este demnă de tot interesul5 0umnezeu "i

do/#ndirea m#ntuirii tre/uie să fie %elul suprem al fiecărui credincios- deci "i artistul plastic se

supune aceluia"i principiu. Prin urmare- artele &izuale nu mai tre/uie &ăzute ca arte imitati&e "iiluzioniste- ci ca aspira%ie de a zură&i lumea lui 0umnezeu. Ele tre/uie să aspire către frumosul

di&in- către frumosul intelii/il "i să renun%e la frumosul senzorial. Cu alte cu&inte- arta tre/uie să

transmită un mesa) de înăl%are sufletească "i nu de incitare a trăirilor "i poftelor lume"ti.

0ouă sunt consecin%ele acestei apropieri dintre artă "i frumos. Prima se referă la distinc%ia

dintre utilitatea lucrurilor realizate de me"te"uari "i frumuse%ea lucrurilor realizate de arti"ti.

7tilitatea unui lucru se referă la adec&area acestuia la un anumit scop. 7n lucru este util dacă î"i

atine scopul- dacă îl satisface plenar. $n acela"i timp- acela"i lucru destinat utilită%ii este "i

frumos. 7nitatea dintre /ine "i frumos era dată de al treilea element înlo/ator5 scopul. (uustin

însă mere mai departe. 7tilitatea unui lucru nu este însă acela"i lucru cu frumuse%ea lui. 7n

lucru poate fi util în raport cu un anumit scop "i inutil în raport cu altul. Prin urmare- utilitatea

este un concept relati&- fiind dependentă de scop. = 'aină roasă este utilă atunci c#nd este fri "i

inutilă c#nd este cald. =r- frumosul nu se corelează cu scopul care face ca un lucru să fie util sau

inutil. Frumosul place uni&ersal. =rdinea- armonia- ritmul sunt întotdeauna frumoase- fiind

admirate în sine "i pentru sine. Ui în aceasta consta utilitatea lui. Cu alte cu&inte- lucrurile

frumoase au o utilitate intrinsecă. Prin urmare- nu toate lucrurile utile sunt "i frumoase. $n

sc'im/- toate lucrurile frumose sunt "i utile. 0acă (uustin ar fi făcut pasul mai departe ar fi dat

de teoria ratuită%ii artei. Este ceea ce &a face Rant peste &eacuri.

411 ezi os^ =rtea T Lasset- Tema vremii noastre- ucure"ti- Editura umanitas- 1MMN- în mod special cap. B- pp.13I!143.

211



@mportant de re%inut că în această apropriere a frumosului de arte- (uustin face distinc%ia

dintre diferite tipuri de estetică ce tre/uie să corespundă specificului artelor 412. (stfel- plec#nd de

la o o/ser&a%ie elementară- el distine între estetica artelor &izuale "i estetica cu&#ntului scris- a

artelor cu&#ntului. (uustin constată că imainile plac "i transmit o stare "i un mesa) tuturor

oamenilor- indiferent dacă sunt sau nu educa%i. =ricine &ede o imaine- un ta/lou de pildă- poate

să emită spontan o )udecată. $n sc'im/- o operă literară poate fi în%eleasă numai de cel care "tie să

citească "i să în%eleaă ceea ce a citit. ("adar- în artele &izuale contează forma în timp ce în artele

cu&#ntului contează con-inutul . Prin urmare- o estetică a artelor &izuale tre/uie să fie o estetică a

formelor în &reme ce estetica artelor cu&#ntului tre/uie să fie o estetică a con-inutului. Sa

între/area- care ar tre/ui să fie func%ia picturii- (uustin dădea un răspuns extrem de familiar

nouă5 pictura tre/uie să producă forme frumoase. Func%ia picturii este aceea de a crea frumosul "i

nu de a produce imita%ii sau iluzii ale realită%ii.( doua consecin%ă a apropierii artei de frumos este la (uustin de!a dreptul surprinzătoare

prin raportare la premisele de la care a plecat. 0acă artele frumoase- în accep%ia de arte &izuale-

plac în mod uni&ersal "i dacă ele produc plăcere înseamnă că artele frumoase sunt noci&e.

Emo%iile pro&ocate de artă îl îndepărtează pe credincios de la scopul fundamental al &ie%ii5

m#ntuirea. Prin urmare- artele produc în om trăiri pe care acesta ar tre/uie să le reprime. ("adar-

premisa sa după care artele frumoase ar tre/uie despăr%ite de me"te"uuri- o premisă ade&ărată "i

de!a dreptul re&olu%ionară în ordine conceptuală- conduce la o neare enerală a artei "i- în mod

special- a artelor &izuale. Căci artele &izuale produc frumosul prin formă "i această formă se

adresează sim%ului &ăzului. =r- (uustin după ce teoretizează specificul artelor &izuale-

producerea de forme frumose- neaă utilitatea ei. Principiile sale teoloice "i pedaoice au

în&ins. 0ar cum să nei utilitatea unei arte- în condi%iile afirmării specificului ei> (uustin nu a

putut rezol&a această dilemă- pe care a transmis!o întreului E& ediu.

(rtele &izuale a&eau un statutul am/iuu. @z&orul am/iuită%ii este înscris c'iar în modul

lor de a fi- în statutul lor în lume. Ele au capacitatea mirifică de a se adresa nemijlocit - prin simpla

&edere a formei- sufletului omenesc. Prin urmare- ea este în întreime o artă senzorială. =r-

încercarea de transformare a mesajului sen!orial al acestor arte întrun con-inut spiritual'

religios' a constituit piatra de încercare a esteticii medievale . $n termeni teoloici- dilema artelor

&izuale în E&ul ediu este aceasta5 cum poate fi reprodusă în imagini sensibile frumuse-ea

412 ezi 9ladTslaK +atarDieKicz- $storia esteticii- &ol. @@- ed. cit.- pp. HN!HH.

212



inteligibilă> (uustin sesizează această pro/lemă- o trăie"te într!un mod dramatic "i o lasă

nerezol&ată. +o%i cărturarii cre"tini sensi/ili la arte care i!au succedat au încercat să rezol&e

această pro/lemă de fond5 cum poate fi spiritualizat senzorialul> $n rezol&area acestei pro/leme

estetice s!a ana)at cel mai strălucit reprezentant al #ndirii medie&ale- +oma d(uino.

/) 'oma d;A<uino (133= 13>5)

$ntre moartea lui (uustin "i na"terea lui +oma d(uino s!au scurs aproximati& HGG de

ani. $n tot acest răstimp- ideile estetice ale lui (uustin au fost dominante. 0esiur- pe măsura

trecerii timpului- estetica lui a fost rafinată din punct de &edere teoretic. (numite idei au fost

accentuate sau estompate de oet'ius- Cassiodorus "i @sidor din *e&illa- dar- în esen%ă- &iziunea

lui (uustin a rămas nesc'im/ată. Faptul este &ala/il "i în perioada :ena"terii carolininene;

sau a :ena"terii ottoniene;.

@nteresant de "tiut este că răz/oiul icoanelor din izan% a fost resim%it "i în lumea cre"tinălatină- dar nu a lăsat urme &izi/ile. Carol cel are de pildă "i- mai apoi- urma"ii lui- conser&ă

cunoscuta recomandare imainile pentru oamenii simpli sunt precum scrisul pentru în&ă%a%i a

lui Lriore cel are- papă al omei între MG IG4. *inodul din (rras din 1G2 sus%ine că pictura

e un fel de literatură pentru cei neîn&ă%a%i. @mainea este- a"adar- un su/stituent al scrisului "i are

menirea de a educa- de a păstra &ie memoria faptelor cre"tine"ti importante "i- cel mai important

lucru- imainile- artele &izuale au menirea de a înfrumuse-a casa 0omnului.

omentul culminant al esteticii medie&ale occidentale este atins odată cu +omad(uino- cel mai strălucit reprezentant al scolasticii medie&ale. Estetica acestuia tre/uie

interată încercării scolasticilor de a ăsi o cale de conciliere între ra%iune "i credin%ă- de a ela/ora

un sistem conceptual unitar apt să armonizeze contradic%iile intelectuale existente în interiorul

Weltanschauung !ului cre"tin#

Pentru a în%elee estetica produsă de +oma- recursul la (ristotel %ine de o strinen%ă

metodoloică- mai ales că +oma se considera- cu modestie- doar un comentator al lui (ristotel.

+ezele sale estetice erau îndreptate polemic împotri&a tradi%iei cre"tine de p#nă la el- tradi%ie

sus%inută ideatic de estetica lui Platon "i a lui (uustin. $n lumea scolasticii- ideile tradi%iei erau

reprezentate de căluărul franciscan ona&entura ?1221 12N4, în următoarele teze5 :1.

=ptimismul estetic sau ideea că lumea e frumoasă8 2. @nteralismul estetic potri&it căreea lumea e

frumoasă ca totalitate- adică nu în amănunt- ci datorită ordinii uni&ersale care domne"te în ea8 3.

+ranscendentalismul estetic sau opinia că ade&ăratul frumos tre/uie ăsit în 0umnezeu8 4. C#t

213



despre frumosul natural- frumuse%ea sufletului e superioară frumuse%ii corpului;413. +oma

asimilează aceste idei estetice acumulate de tradi%ie- le duce mai departe prin opera sa- dar

propune "i importante elemente de noutate.

$n primul r#nd- defini%ia frumosului pe care o propune +oma este de o importan%ă

fundamentală în în%eleerea esteticii din E&ul ediu matur "i o contri/u%ie ideatică importantă

pentru estetică în eneral.

:inele pri&e"te facultatea dorin%ei- fiind /ine ceea ce oricine dore"te- deci are caracter de

scop- de &reme de dorin%a este o mi"care către ce&a. Frumosul- în sc'im/- pri&e"te facultatea de

cunoa"tere- de fapt frumoase sunt numai acele lucruri care fiind &ăzute pro&oacă plăcere. 0e

aceea frumosul constă în propor%ia )ustă5 pentru că sim%urile noastre se desfată cu lucrurile /ine

propor%ionate- ca fiind în ce&a asemănător lor8 ca orice altă facultate de cunoa"tere- sim%ul este de

fapt o propor%ie. Ui cum cunoa"terea se face prin asimilare- iar asemănarea- pe de altă parte- pri&e"te forma- frumosul se leaă realmente de ideea de cauză formală.;414

+oma propune- cum se poate remarca- în această defini%ie a frumosului- mai multe

distinc%ii conceptuale5

i, frumosul se aplică la lucrurile care fac plăcere &ederii- pri&irii. Prin urmare- din clasa

tuturor lucrurilor existente sunt frumoase cele care produc plăcere &ederii. (ici se impun două

o/ser&a%ii. Prima5 :&ederea; este luată aici în sensul în care recii &or/eau de theoria- &ederea

lucrurilor- contempla-ie. :Pri&irea; este :&edere;- adică o reprezentare a min%ii su/ forma

oc'iului- sim/ol al cunoa"terii uni&ersale. Cum se "tie- su/ inspira%ia moti&elor orientale- "i în

iconorafia cre"tină 0umnezeu este reprezentat printr!un oc'i sim/olic. ( doua o/ser&a%ie5

termenul de :lucru; este aici luat ca indi&idual- ca o entitate materială sau spirituală. Prin urmare-

această defini%ie include at#t entită%ile intelii/ile- cele leate de frumosul spiritual- c#t "i

entită%ile sensi/ile- expresii ale frumosului corporal. 0acă aceste entită%i c#nd sunt privite' vă!ute'

produc ?instantaneu, plăcere- atunci suntem îndreptă%i%i să spunem că sunt frumoase. @mportan%a

413 ezi 9ladTslaK +atarDieKicz- op# cit .- p. 33G414 +pud +oma d(uino- *umma theologiae- @- - 4- Pmberto 6co- op# cit .- p. 1G4. (cest frament este selectat "icitat "i de +atarDieKicz- $storia esteticii- &ol. @@- ed. cit.- pp. 332!333- în următoarea &ariantă de traducere5 :inele?/onum, pri&e"te dorin%a... frumosul ?pulc'rum,- puterea coniti&ă8 se c'eamă frumoase acele lucruri care procură plăcere c#nd sunt pri&ite- de unde înseamnă că frumosul stă în cu&enita propor%ie- căci sim%urile ăsesc plăcere înlucrurile propor%ionate cum tre/uie "i asemănătoare propriilor propor%ii- deoarece at#t sim%urile c#t "i orice putereconiti&ă constituie un fel de ra%iune "i deoarece cunoa"terea se realizează prin asimilare- iar asimilarea %ine deformă. Frumosul %ine pe drept cu&#nt de conceptul de cauză formală.;

214



acestei precizări este ma)oră. Căci- dacă frumosul este leat intim de plăcerea enerată de vedere

de privire ? contempla-ie,- putem să!l distinem de /ine.

ii, +oma &or/e"te despre propor%iile interioare sim%urilor. Prin urmare- c'iar dacă

frumosul este o proprietate o/iecti&ă a unor lucruri care prin forma lor de manifestare induc

plăcere sufleului nostru- complementar- tre/uie să &or/im "i despre o anumită oranizare

interioară a sim%urilor. 0efini%ia dată de +oma frumosului lasă să se în%eleaă faptul că sim%urile

au propriile propor%ii- deci o anumită structură interioară ordonată- armonică. (sta înseamnă că

sim%urile posedă această structură în ele însele- independent- de pildă- de faptul efectiv al &ederii.

Există- a"adar- "i o dimensiune interioară a frumosului pe linie :formală;. Propor%iile interioare

ale sufletului intră în rela-ie cu propor%iile exterioare ale lucrurilor "i produc- prin intermediul

&ederii- plăcerea. Prin urmare- frumosul este o rela%ie între propor%iile- structurile interne ale

sim%urilor "i propor%iile- structurile efecti&e apar%in#nd o/iectelor.iii, @deea de a similare- din partea a doua a defini%iei- ne suerează că există o facultate-

:un fel de ra%iune;- ce sintetizează într!un tot datele ce sur&in din sim%uri "i din puterea

coniti&ă- putere care produce plăcerea prin pri&ire. (cest fapt ne îndreptă%e"te- sus%ine +oma- să

in&ocăm ideea de cau!ă formală atunci c#nd &or/im despre frumos. om re&eni asupra acestui

aspect.

iiii, +re/uie să deose/im /inele de frumos. inele se referă la facultatea dorin-ei- în

&reme ce frumosul se referă la facultatea de cunoa,tere# Prin urmare- fiin%a omenească posedă

facultă%i distincte- dispoziti&e ale min%ii care au func%ii specializate. 0orin%a- în calitatea ei de

facultate ?formă, interioară- imprimă o/iectelor proprietatea de a fi /une. 7n o/iect dacă este

dorit- atunci de&ine /un în măsura în care ser&e"te scopului dorin%ei. 0esiur că o/iectul

respecti& poate fi "i frumos- dar el nu este dorit pentru această proprietate- ci pentru că este

adec&at scopului. Prin urmare- lumea o/iectelor poate fi distri/uită în două clase ma)ore în

func%ie de cele două facultă%i ale min%ii. Cele la care se referă facultatea dorin%ei sunt /unuri. Cele

la care se referă facultatea cunoa"terii sunt frumoase. Prin această defini%ie- +oma distine ceea ce

a fost #ndit împreună timp de milenii- frumosul ca specie a /inelui. Frumosul este o formă pe

care o contemplăm- pe c#nd /inele este finalitatea către care năzuim.

+oma este cel mai importat :estetician; al E&ului ediu matur "i pentru faptul că- plec#nd

de la (ristotel- adică de la indi&idual- propune o anali!ă conceptuală a artei "i frumosului pornind

21



de la o/iectul estetic ?sensi/il,. (m putea spune că perspecti&a de analiză a lui +oma aminte"te de

in&estia%iile contemporane din domeniul esteticii analitice41.

$n termeni estetici- +oma- atunci c#nd &or/e"te despre frumos- pleacă de la frumosul

natural- de la felul în care el este actualizat într!un indi&idual. Pozi%ionarea min%ii sale este

aristotelică. Ae reamintim că- pentru (ristotel- indi&idualul- ceea ce există ca substan-ă- ca

su/strat- este constituit dintr!o materie :turnată; într!o anumită formă. @ndi&idualul constituie

punctul de plecare în cunoa"terea lucrurilor lumii. @ndi&idualul este întotdeauna su/iectul loic

într!o propozi%ie coniti&ă. 0e pildă- în propozi%ia :ta/loul acesta este frumos;- :ta/loul acesta; –

indi&idualul- cel care confiurează în forma ta/loului materialele date- p#nza- pimen%ii- culorile

etc. – este su/iectul loic la care se asociază un predicat uni&ersal :frumos;. :Frumos; este un

predicat uni&ersal în sensul că poate fi predicat nu numai pentru su/iectul :ta/loul acesta;- ci "i

pentru :sculptura aceasta;- :desenul acesta; - :icoana aceasta;.Prin urmare- frumosul poate fi predicat despre un su/iect sensi/il- corporal- ca proprietate

intrinsecă a lui. (stfel- +oma contrazice perspecti&a neoplatonică- a frumuse%ii ideale- dominantă

p#nă la el. Pentru neoplatonici- sinura formă de frumos autentic este frumosul intelii/il.

Frumosul sensi/il participă la frumosul intelii/il în calitatea lui de copie imperfectă- de um/ră.

=r- perspecti&a lui +oma este una :naturalistă;. Căci atunci c#nd &or/e"te despre frumosul

intelii/il- +oma îl #nde"te prin analogie cu frumosului sensi/il. ai precis- at#t lucrurilor

sensi/ile c#t "i lucrurilor intelii/ile li se aplică acela,i predicat5 :frumos;. 0e pildă- sufletul- ca

un o/iect intelii/il- este frumos- dar "i o sculptură- o/iect sensi/il- este frumoasă. Fiind un

uni&ersal- predicatul :frumos; se predică at#t despre o/iectele intelii/ile- c#t "i despre o/iectele

sensi/ile. $n am/ele cazuri- predicatul :frumos; desemnează o formă esen-ială- definitorie.

@ndiferent de natura lui- intelii/ilă sau sensi/ilă- frumosul denume"te esen%a unui o/iect5 acela

de a plăcea41I.

Pentru a în%elee latura ino&ati&ă a &iziunii despre frumos a lui +oma tre/uie să a&em în

&edere conceptul de formă substan-ială. Fără să intrăm în dez/aterea nici azi înc'eiată a

raportului dintre existen%ă "i esen%ă – conceptele fundamentale ale filosofiei tomiste41N – tre/uie

41 ezi- arT 0e&ereaux- The 4hilosophical *tatus of +esthetics' în 'ttp5OO KKK.aestetics!online.or 41I .!. o/inne ' $ntroduction ] la 4hilosophie thomiste# <otions fondamentales- 'ttp5OOKKK.sal&e!reina.com.41N Esen%ă – existen%ă este o perec'e de concepte specifică filosofiei scolastice. +oma sus%ine diferen%a reală dintreesen%ă "i existen%ă în cadrul lucrurilor sensi/ile. 0e pildă- orice lucru se define"te printr!o anumită esen%ă5 omul prinfaptul de a fi ra%ional. Existen%a unui lucru este diferită de esen%a sa. =r- în fiin%a di&ină- esen%a coincide cu existen%a.Esen%a lui 0umnezeu este c'iar existen%a lui. = /ună reprezentare a rafinamentului conceptual implicat de filosofiatomistă pe această temă este sintetic tratată în vtienne Lilson- $ntroducere în filosofia *f)ntului Thoma dO+7uino'

21I

mailto:[email protected]


http://www.aestetics-online.org/





men%ionat că la +oma ideea de esen%ă se identifică cu ideea de formă su/stan%ială. $n opera sa-

+oma folose"te- disting)ndule- toate celelalte accep%ii ale formei – forma în sens de contur- de

propor%ie a păr%ilor ori de aspect exterior – dar accentul este pus pe forma su/stan%ială- pe esen%ă-

pe forma în sens filosofic. Forma- în în%eles filosofic- este modelul- tiparul- ar'etipul ori structura

intimă a lucrurilor. *pre deose/ire de con%inut care este :materia; unui lucru- forma este ideală-

necorporală. *tructura unui lucru nu este materială- ci ideală.

a%ionamentul lui- în această pri&in%ă- este destul de simplu5 realitatea se oranizează în

unită%i oranice. Există structuri ale realită%ii sensi/ile- esen%e- care sunt forme de oranizare- în

care sunt ierar'izate "i dispuse lucrurile. (ceste structuri ale realită%ii materiale nu sunt la r#ndul

lor materiale- ci spirituale. Prin urmare- lucrurile care compun realitatea sensi/ilă sunt expresii

ale tipurilor- ale esen%elor care există nematerial "i pe care lumea medie&ală le!a numit realită%i

spirituale. Esen%ele preexistă lucrurilor sensi/ile pentru că ele sunt modele- ar'etipuri. Cum maispuneam- 0umnezeu nu a creat fiecare lucru indi&idual- ci modele- formele acestora.

+oma este un metafizician- un filosof interesat de determinarea realită%ii care stă dincolo

de uni&ersul naturii sensi/ile. Cu alte cu&inte- +oma &rea să determine formele uni&ersale-

nepieritoare- care într!un fel sau altul sunt prezente în su/stan%ele sensi/ile- pieritoare.

a%ionamentul lui +oma este con&inător "i astăzi. =rice lucru sensi/il se deose/e"te de alt lucru

sensi/il prin formă. 0ar forma nu este ce&a corporal. Forma este un fel de putere- capacitatea de a

%ine un o/iect în identitate cu el însu"i. 0e re%inut că identitatea pro&ine din identitas- un cu&#nt

compus din pronumele id - care înseamnă :sine;- "i su/stanti&ul ens- :fiin%ă;. @dentitatea este

a"adar- ceea ce se manifestă în sine ,i se manifestă exist)nd . 0eci- identitatea este esen%ă- formă-

+oma- cum mai spuneam- #nde"te aristotelic- plec#nd de la recescul evlos. Ui acest &er/

desemna ceea ce este înăuntru- interiorul sau con%inutul unui lucru- ceea ce îl face să fie ceea ce

este "i nu altce&a. $n concluzie- forma su/stan%ială %ine de ceea ce e înăuntru- de tot ce este în

identitate cu sine "i se manifestă în afară- ca existen%ă.

(m putea în%elee mai /ine su/tilită%ile #ndirii lui +oma dacă a&em în &edere omul.

Forma de om este dată de sufletul lui. El se manifestă înăuntrul omului "i îi conferă acestuia

identitate cu sine. +ot astfel- prin analoie- tre/uie să în%eleem "i forma lucrurilor- un fel de

:suflet; al lor- o :putere; care le %ine în marinile propriei lor firi. Forma este un principiu &ital-

ucure"ti- Editura umanitas- 2GG2- cap. :Pro/lema existen%ei lui 0umnezeu;- pp. M!NI "i (nt'onT RennT-Thomad(uino ucure"ti- Editura umanitas-1MHH- cap. :Fiin%a;- pp. M!1G.

21N



un fel de enerie internă- care este #ndită prin analoie cu 0umnezeu- forma su/stan%ială a

lumii.

0ar forma su/stan%ială a lucrurilor nu conferă numai identitate lucrurilor- ci "i ra%iunea lor

de a fi- scopul pe care!l îndeplinesc. Fiind crea%ie di&ină cu scop- întreul uni&ers medie&al era

conceput ca animat. 7ni&ersul este asemenea unui oranism. Fiecare oran al acestuia

îndepline"te o anumită func%ie- un scop determinat. $ntreul există prin faptul că păr%ile sale

îndeplinesc func%ii specializate. Sucrurile sunt toate orientate către 0umnezeu- către creator-

respecti& către desă&#r"ire.

$n consecin%ă- forma su/stan%ială conferă nu numai identitate lucrurilor- ci dez&ăluie

totodată "i scopul pentru care acestea există. 0umnezeu- prin actul crea%iei a sta/ilit- pri&itor la

fiecare lucru- at#t forma lucrurilor- c#t "i scopul pe care!l au de îndeplinit. Planul di&in al lumii

poate fi descifrat mai /ine dacă corelăm forma su/stan%ială a lucrurilor cu scopul lor. 0in acest punct de &edere- forma oricărui lucru este adaptată la scopul său. 0e pildă- omul- prin esen%a-

forma sa- prin sufletul său- este orientat către /ine. 0umnezeu este cauza ultimă a omului- spune

+oma- "i în această orientare a lui tre/uie să!i &edem esen%a. $n fapt- întreaa lume este orientată

către 0umnezeu- dar cel mai :aproape; de fiin%a di&ină este omul.

0acă aplicăm acest mod de a #ndi esen%a lucrurilor &ăzute ca forme su/stan%iale la

estetică- nu ne &om mira de ce +oma este cel mai de seamă teoretician al domeniului din între

E&ul ediu. $ntr!o lume dominată de ierar'ia instituită de cele două ad&er/e ontoloice .incolo

&ersus +ici- în care frumosul autentic era doar frumosul intelii/il- +oma impune ideea că

lucrurile sensi/ile posedă o frumuse%e intrinsecă# Sucrurile sensi/ile sunt frumoase prin ele

însele- prin forma lor. Ele nu primesc frumuse%ea de unde&a din exteriorul lor- ci din esen%a lor

lăuntrică- din :sufletul; lor. Pe scurt- unele lucruri sensi/ile sunt frumoase prin c'iar esen-a lor.

=r- dacă acestea sunt frumoase prin esen%a lor- atunci scopul pe care!l urmăresc %ine de propria lor

interioritate- de ceea ce sunt. Prin urmare- frumuse%ea de&ine c'iar scopul pe care!l îndeplinesc

aceste lucruri în lume. Ui dacă 0umnezeu a creat lucruri care sunt frumoase prin esen%a lor- atunci

plăcerea pe care ne!o procură nu mai tre/uie să fie 'ulită. Prin urmare- plăcerea este un /ine "i nu

un rău. 0umnezeu însu"i ne!a îndemnat să ne /ucurăm de plăcerea pe care ne!o pro&oacă

lucrurile frumoase.

Concluziile lui +oma sunt- cum se remarcă- surprinzătoare. 0acă în lumea filosofiei

rece"ti- formele- în sens aristotelic- erau in&ocate în contexte ontoloice ?ca proprietă%i enerale

21H



ale lucrurilor, "i noseoloice ?leate de mecanismele formale de cunoa"tere,- în E&ul ediu-

+oma propune un în%eles estetic formelor artistotelice.

Formele su/stan%iale #ndite estetic – ino&a%ia conceptuală capitală a lui +oma – au indus

idei în contradic%iei cu &iziune tradi%ională asupra raportului dintre artă "i frumos. Pe de altă

parte- frumosul poate fi predicat despre lucrurile sensi/ile. Sucrurile sunt frumoase prin esen%a

lor- prin forma lor. Forma frumoasă este un principiu în sine "i coaulează în )urul ei toate

celelalte proprietă%i ale lucrurilor. Pe de altă parte- +oma consideră că este leitimă asocierea

dintre frumos "i plăcere. 0in moment ce există lucruri care sunt create pentru a ne face plăcere-

atunci plăcerea nu este un rău. Cu astfel de idei- +oma se desparte de uni&ersul reprezentărilor

medie&ale "i se apropie de lumea ena"terii.

Cum arată "i 7m/erto Eco41H- +oma face un pas 'otăr#tor către ena"tere întruc#t

leitimează folosirea ra%iunii ca instrument de cunoa"tere- atunci c#nd este &or/a despre uni&ersulfaptelor sensi/ile. Cu toate că ra%iunea este supusă credin%ei- ea î"i exercită puterile în mod

autonom pentru a în%elee lumea faptelor &izi/ile "i- totodată- lumea faptelor omului. a%iunea

apelează la mi)loacele ei :modeste;- la facultatea critică de )udecare "i la ra%ionament. Prin

urmare- aleoria "i sim/olul răm#n pri&ileiate în a în%elee lumea de .incolo# Pentru în%eleerea

lumii de +ici- ra%iunea este suficientă. ena"terea nu &a face dec#t un mic pas înainte- atunci c#nd

&a despăr%i discursul teoloic de cel "tiin%ific. (/ia atunci se &or fi creat premisele unificării ideii

de artă cu ideea de frumos.

@mportan%a ideilor estetice ale lui +oma trec dincolo de interesul pur filosofic. (ceste idei

pe care tre/uie să le încadrăm- cum spuneam- în curentul ideatic specific scolasticii- &or influen%a

practicile artistice leate de ceea ce numim astăzi stilul otic.

. ondi&ia artei şi artistului în lumea medievală. Repre+entări teoretice.

1. Artele li/erale 7 preci+ări terminologice şi conceptuale

odul în care a fost reprezentată teoretic arta în lumea E&ului ediu cre"tin este

influen%ată- în /ună măsură- de concep%iile specifice (ntic'ită%ii elenistice "i romane 41M. omanii

au tradus recescul téchnē cu termenul de ars- :îndem#nare;- opera%ie care a implicat- în ordine

semantică- at#t o pierdere- c#t "i un c#"ti. Pe de o parte- prin traducere s!au pierdut o parte dintre

41H 7m/erto Eco- +rta ,i frumosul în estetica medievală- ed. cit.- cap. :+'oma d(uino "i lic'idarea uni&ersuluialeoric;- pp. M1!MI.41Mezi enri!@r^n^e arrou- 4atristică ,i umanism- ucure"ti- Editura eridiane- 1MMI- cap. :(rtele li/erale înantic'itatea clasică;- pp. 2!G.

21M



sensurile conferite de lim/a elină "i de multiplele "i su/tilele dez/ateri filosofice. Pe de altă parte-

actul traducerii lui téchnē cu ars a însemnat conferirea de noi sensuri rezultate din mentalitatea

romană orientată pramatic42G. Cu toate acestea- sensurile dominante ale lui téchnē s!au

conser&at în cu&#ntul ars c'iar "i atunci c#nd el a fost asociat cu epitetul liberale. *implu spus-

ideea de arte liberale care a dominat at#t lumea romană- c#t "i cea cre"tină p#nă t#rziu în

ena"tere sunt de pro&enien%ă recească.

(titudinea depreciati&ă a &ec'ilor reci fa%ă de munca fizică- de efortul ce implică

consum de enerie musculară a constituit- cum "tim- un criteriu de tipoloizare a artelor. (stfel-

ace"tia distineau între artele li/ere "i artele ser&ile. Cele care nu implicau trudă- efort fizic- erau

li/ere. uzica- de pildă "i- mai t#rziu- pictura au fost considerate de unii ca fiind arte li/ere.

(r'itectura "i sculptura erau considerate arte ser&ile. Ui Platon "i (ristotel împărtă"eau acest mod

de a &edea lucrurile.*toicii reci- "i pe urmele lor- cei romani- împăr%eau artele în vulgares ?comune,- în

cateoria cărora intrau toate îndem#nările ce implicau efort fizic- "i liberales' cele care erau rodul

acti&ită%ii intelectului- #ndirii. :Posidonius zice că sunt patru feluri de arte5 artele &ulare "i

)osnice- artele de arement- cele educati&e "i cele li/erale. (rtele vulgare sunt meseriile manuale

care au ca scop u"urarea traiului8 la acestea nu ăse"ti nici um/ră de demnitate sau de frumuse%e.

(rte de agrement sunt acelea care au ca scop desfătarea oc'ilor "i urec'ilor. (rtele educative sunt

acelea care au ce&a asemănător cu artele li/erale propriu!zise... &iberale însă- sau ca să mă

exprim mai /ine- li/ere- nu sunt dec#t artele al căror scop este &irtutea.;421

Cele/rul medic roman de oriine reacă Lalenus a asociat acestei tipoloii a artei

distinc%ia dintre artele me,te,uguri "i artele intelectuale. $n cateoria artelor intelectuale includea

următoarele preocupări "tiin%ifice5 retorica- eometria aritmetica- dialectica- astronomia-42G :omanii erau un popor care au culti&at ra%iunea practică- adică ra%iunea str#ns leată de ac%iunea strictrelementată. *pre deose/ire de lumea reacă- a diferen%elor de la cetate la cetate- lumea romană era o societateacontractualistă. +otul era relementat. (c%iunea înseamnă o dez&oltare "i relementare a comportamentului exterior al omului- o reflec%ie asupra posi/ilită%ii aplicării moralită%ii eficiente la &ia%a practică. ("a se explică orientareaculturii latine către ceea ce poate fi relementat- către drept- )usti%ie- ci&ism "i morală. =mul roman era un om

pramatic "i ritualist. eliia ilustrează din plin această orientare. Aici o urmă de mistică. (ccentul cădea peelementele sociale al reliiei- pe relementarea "i comportamentul cerut de oranizarea cultelor. Func%iile reliieierau interati&e5 sociale "i politice. ("a se explică de ce timp de secole a dominat cultul împăratului- un cult care nua&ea nimic esoteric în el. =mul roman a culti&at o artă asemeni lui. 0omeniul în care au excelat a fost ar'itectura "iîn care- te'nic &or/ind- i!au întrecut pe reci. Au înt#mplător cea mai e&oluată artă este teatrul- iar dintre "tiin%eretorica- ce /eneficia de tratate care furnizau reuli "i te'nici ale elocin%ei pentru că romanii preferau să &adă cu oc'iilor desfă"urarea fic%iunii- "i nu să "i!o imaineze în urma lecturii unor opere literare.; ?9f# Euen CezeD- $storia (omei- ucure"ti- Editura Paideia- p. H4,421 *eneca- *crisori către &uciliu- ucure"ti- Editura Utiin%ifică- 1MIN- apud 9ladTslaK +atarDieKicz- $storia esteticii-&ol. @- ed cit.- p. 2M.

22G



ramatica "i muzica. (ceste arte intelectuale erau considerate ca fiind fundamentale în educa%ie-

indiferent de :specializarea; aleasă ulterior. Constatăm că artele &izuale nu sunt considerate

intelectuale- ci arte ale me"te"uului.

Pentru lumea recească clasică- dar mai ales elenistică- artele li/erale erau considerate

enF0Flios paideia- un fel de :tur de orizont; intelectual formati& în lumea "tiin%elor. =mul li/er-

cetă%eanul- filosoful tre/uie să cerceteze propedeutic aceste discipline. ai precis- înainte de a

întreprinde studiile filosofice o/liatorii în forma%ia intelectuală- omul li/er tre/uia să parcură

mai înt#i domeniul artelor li/erale care confereau o educa%ie enciclopedică. *uestiile

etimoloice sunt lămuritoare. $n rece"te F0Flos însemna :cerc;- deci a&em de!a face cu o

educa%ie în cerc – parcurerea tuturor disciplinelor prinse în sistemul unic al cunoa"terii. 0upă

parcurerea acestui ciclu formati& de :arte ciclice;- în :cerc;- mintea era capa/ilă- #ndeau

anticii- să opereze cu a/strac%ii filosofice "i realită%i intelii/ile.(rtele li/erale sunt li/ere pentru faptul că ele nu &izau nici un interes particular- material.

(cestea sunt li/ere de constr#nerile &ie%ii materiale "i- cum spunea Posidonius- scopul culti&ării

lor este atinerea virtu-ii# Prin urmare- artele li/erale nu se referă la artă în sensul în care #ndim

noi lucrurile- ci la în&ă%ăm#nt- la formarea intelectuală. Prin artele li/erale se urmărea atinerea

unui ideal intelectual- o anumită modelare a min%ii "i nu o educa%ie artistică în sensul în care noi

#ndim astăzi arta.

(ceste în%elesuri ale artei "i distinc%iile aferente ei au pătruns în cultura E&ului ediu prin

(uustin care- înainte de con&ertire- le!a teoretizat "i le!a conceput în acord cu tradi%ia5 artele

li/erale sunt propedeutice- ele preătesc mintea "i sufletul t#nărului înainte de a studia filosofia422.

*apientia desemna cu un cu&#nt întreaa cultură "i în&ă%ătură de la sf#r"itul (ntic'ită%ii

latine "i începutul E&ului ediu. Căutarea în%elepciunii era considerată drept cea mai înaltă

formă de &ia%ă din c#te poate să aleaă sufletul omenesc. 0o/#ndirea în%elepciunii era considerată

cea mai înaltă &irtute- iar artele li/erale preăteau împlinirea acestui ideal. Prin urmare- studium

sapientiae- studiul filosofiei ?în%elepciunii, era idealul formati& pe care îl propunea (uustin

înainte de con&ertire.

0upă con&ertirea sa la cre"tinism- adică după redefinirea idealului de umanitate –

su/stituirea idealului căutării în%elepciunii cu cel al do/#ndirii m#ntuirii – (uustin redefine"te

pozi%ia artelor li/erale în con"tiin%a cre"tină. (stfel- cu unele rectificări- (uustin păstrează

422 arrou enri @r^n^e- *f)ntul +ugustin ,i sf)r,itul culturii antice- Editura umanitas- ucure"ti- 1MMN- cap. @@@- pp.1H1!1MM.

221



a"a cum le considerăm noi astăzi. $n mod normal- ne!am a"tepta- prin raportare la principiul

ter%ului exclus- ca toate celelalte acti&ită%i ce implicau talent "i îndem#nare- inclusi&

me"te"uurile de toate felurile- să fie prezente în di&ersele ta/ele la capitolul arte vulgare sau

mecanice. Ei /ine- nu este a"a. Contrar înclina%iei min%ii omului medie&al de a respecta leile

loice ale #ndirii c'iar "i atunci c#nd se plasa în domeniul tainic al credin%ei- de reulă artele

&izuale- în în%elesul de astăzi- nu puteau fi încadrate cu certitudine. Există o fluctua%ie e&identă

de!a lunul istoriei. (stfel- artele &izuale erau plasate c#nd la capitolul arte li/erale- c#nd în

ta/elul artelor &ulare. (u existat situa%ii în care aceste arte nu fiurau în nici o listă ca "i cum ar

fi fost inexistente.

Cum se explică acest fapt contradictoriu> 0esiur- in&oc#nd polaritatea Weltanschauun!

ului cre"tin- imposi/ilitatea reconcilierii depline a realită%ilor pe care le desemnau cele două

ad&er/e .incolo &ersus +ici.(rtele li/erale erau li/ere- pentru a!l cita din nou pe Posidonius- pentru că ele &izau

culti&area &irtu%ilor- preătirea necesară pentru a do/#ndi în&ă%ătura cre"tină predată oral# Este

surprinzător pentru noi- cei care identificăm cultura cu cu&#ntul scris- să aflăm că în întreul E&

ediu în&ă%ăm#ntul era oral- că existau în&ă%a%i care nu "tiau să scrie424. Au tre/uie să uităm un

fapt elementar. Cultura medie&ală este o cultură a manuscriselor "i nu a căr%ii. Sectura acestor

manuscrise nu se realiza în tăcere- ci cu glas tare- fapt care conducea la formarea unei sinestezii-

adică la o interac%iune între &izual "i auditi&- pierdută odată cu in&entarea tiparului în ena"tere.

Preeminen%a culturii orale- auditi&e- pentru ma)oritatea co&#r"itoare a oamenilor "i a interalită%ii

&izual!auditi& pentru pătura cultă- reprezintă una dintre caracteristicile ma)ore ale sensi/ilită%ii

artistice ale omului medie&al.

odelarea min%ii omului medie&al era diferită de a omului modern "i pentru faptul că

oralul- auditivul 42"i- asociat acestuia- unitatea sineste!ică au!vă! de%in un rol dominant. $n

424 :=ric#t de onorate erau căr%ile- scrierile nu de%ineau dec#t un rol secundar- rolul de prim!plan era acordatcu&#ntului rostit. =mul medie&al se instruia ascult#nd. $nc'eierea unei în%eleeri între două păr%i nu era marcată printr!o semnătură pusă pe un act scris- ci de ana)amentul verbal luat în fa%a unor martori. 7n examen la

uni&ersitate- care conferea un titlu sau un drept- nu era o teză scrisă- ci discu%ie- o dez/atere pu/lică... Predica %ineaun rol extrem de important în lumea medie&ală- "i era %inută peste tot- în /iserici- în pie%e- la /#lciuri sau larăsp#ntia drumurilor. = predică ac%iona considera/il asupra mul%imii8 putea mo/iliza numaidec#t o cruciadă- putea să propae o erezie- putea să dezlăn%uie o răscoală.; ?9f# =&idiu 0rim/a- $storia culturii ,i civili!a-iei- &ol. @-ucure"ti- Editura estala- pp. 1!1I,42 Prin raportare la celelalte sim%uri- auzul este pri&ileiat. i/lia este cu&#ntul lui 0umnezeu. (postolul Pa&el spunetextual5 :Credin%a &ine prin auz- iar auzul din cu&#ntul lui 0umnezeu; ?omani 1G- 1N,. Cunoscutul episod cu +omanecredinciosul su/liniază primordialitatea credin%ei fa%ă de &ăz. :Pentru că m!ai &ăzut- +omo- ai crezut- ferici%i ceicare nu au &ăzut "i au crezut; ?@oan 2G-2M,. Cum se "tie- @isus ristos nu a scris nimic. Prin cu&#ntul său- El s!aadresat tuturor oamenilor "i le!a transmis mesa)ul esen%ial5 omul poate do/#ndi m#ntuirea numai prin credin%ă. +oată

223



modelarea min%ii omului modern un loc fundamental l!a a&ut tiparul. $n sc'im/- modelarea min%ii

omului medie&al s!a realizat sinestezic- oral - prin cu&#ntul rostit- "i prin imaine. e&enind-

pentru a ilustra sinestezia auz!&ăz "i asocierea sim/olurilor do/#ndite separat- dar percepute ca un

tot- &om face apel la manuscrisele anluminate :sursa ma)oră a iconorafiei cre"tine în E&ul

ediu42I. Cum se "tie- încă din (ntic'itate- utilizarea peramentului a permis apari%ia :căr%ii;

leate. 9odexurile- cartea leată- o/%inută prin asam/larea mai multor :caiete; din piele- erau

îm/răcate în plăci de filde" sau metal pre%ios- ilustrate cu numeroase viniete inserate în text care

transpuneau vi!ual cele mai mici detalii ale scriiturii. (stfel- existau manuscrise anluminate în

care numai pentru Leneza- prima carte a i/iliei- erau peste 3GG de ilustra%ii. Citirea cu las tare

concomitent cu &izualizarea imainilor crea în sufletul lectorului stări de înaltă ele&a%ie spirituală.

+reptat- imainea de&ine o afirmare a domei sau un comentariu teoloic la fel de important ca "i

textul scris.Prin urmare- cu toate că artele &izuale împărtă"eau oarecum acela"i scop cu artele li/erale-

anume tot o do/#ndire a &irtu%ii- dar prin mi)locirea educati&ă a imainilor- ele nu au fost

acceptate în corpusul acestora din cel pu%in trei moti&e. $n primul r#nd- pentru că producerea

imainilor implica o acti&itate de îndem#nare fizică- anumite mi"cări ce apropiau aceste arte de

me"te"uurile &ulare- mecanice. (poi- pentru faptul că artele &izuale nu operau cu a/strac%ii. Ele

fiind leate de ceea ce este material "i fiurati&- de o formă corporală- nu puteau fi trecute în

r#ndul artelor &izuale- care erau prin excelen%ă arte intelecti&e. $n sf#r"it- studiul artelor li/erale

era leat de m#ntuire. (rtele li/erale îl preăteau pe cre"tin să se înal%e la ceruri. =r- Părin%ii

isericii- deopotri&ă reci "i latini- au detectat înclina%ia naturală a arti"tilor de a produce opere

urmărind frumuse%ea aspectului exterior- forma "i ornamentul. *tatuile erau at#t de frumoase înc#t

oamenii au a)uns să le adore- spune un istoric antic. $nclina%ia naturală spre idolatrie a oamenilor

a fost consemnată de mai multe ori în i/lie42N- ceea ce i!a determinat pe *fin%ii Părin%i să nu

includă pictura "i sculptura printre artele li/erale. Prin urmare- artele &izuale nu puteau a&ea

statutul de arte li/erale pentru că prin frumuse%ea lor produc desfătare- plăcere- ceea ce îl

îndepărtează pe credincios de &alorile morale.

cultura pă#nă de&ine astfel inutilă. ai mult c'iar ea este o rătăcire- o amăire. $n i/lie există doar o referin%ă lafilosofie- sinteza în%elepciuni pă#ne- "i aceasta este neati&ă. Sua%i aminte ca nu cum&a- cine&a să facă din &oi cufilosofia o pradă- prin de"arta în%elepciune care &ine după tradi%ie cu sti'iile lumii "i nu cu ristos ?(postolul Pa&el-Epistola către Coloseni- 2. H,. 0ar cu&#ntul este mi)locit de &edere. 0umnezeu a &or/it oamenilor prin @isus întrupat.@sus s!a arătat apostolilor- iar la faptele sale au fost &izi/ile. Prin urmare- c'iar credin%a de întemeiază pe auz "i &ăz.42I 9f# $storia vi!uală a artei' ed. cit.- p. 13G.42N ezi- @e"irea- 32- 4!H.

224



Caracterul acesta am/iuu al artelor &izuale pro&eneau din faptul că ele se situează în

interval - în spa%iul dintre cel două lumi decupate de ad&er/ele .incolo &ersus +ici# Ele apar%in

deopotri&ă- în acela"i timp "i su/ acela"i raportat#t lumii de .incolo- c#t "i lumii de +ici. Fiind

a/ilitate "i cunoa"tere- artele &izuale erau asemănătoare artelor li/erale- adică posedau

universalitate# $n du/lu sens. $n primul r#nd- ele sunt un semn- un substitut - al lumii de .incolo' a

lumii intelii/ile. (poi- artele &izuale produc mesa) universal - accesi/il oricui. @mainea este

uni&ersală. +o%i oamenii în%ele- fără preătire- natural "i instantaneu mesa)ul artelor &izuale. Pe

de altă parte- arta apar%ine lumii de +ici. Ui tot în du/lu sens. Ea este- în primul r#nd- leată de

corporal- de frumosul sensi/il- de ceea ce este materie. Pe de altă parte- artele &izuale sunt copii-

mimesis!uri- ale lumii de +ici.

*uspiciunile leate de artele &izuale au fost exprimate de (uustin într!un mod plastic5

imainile îl leaă pe om de o/iecte "i îl depărtează de creator. Cu toate aceste reticen%e- /isericanu numai că a tolerat ?ceea ce în fond nu poate fi interzis, prezen%a imainilor- a formelor

frumoase în &ia%a cotidiană a omului- dar a trasat "i canoane ale artei.

*tatutul artei este surprins de +atarDieKicz în cu&inte demne de re%inut5 :(rta tre/uia să!i

prezinte pe sfin%i- ca modele de imitat pentru oameni- "i e&enimente de seamă ca mărturii ale

'arului "i minunii 0omnului. 0in acest moti&- arta a do/#ndit caracteristici pe care nu le a&usese

în (ntic'itate. 0eoarece a&ea de înfă%i"at pilde de /unătate "i de atestat ade&ărul- ea a de&enit

ilustrati&ă "i didactică. +re/uie nu numai să înfă%i"eze ade&ărul- ci "i să!l propo&ăduiască "i să!l

propae8 astfel func%iile ei nu mai erau doar coniti&e- ci "i educati&e.;42H

Prin urmare- zămislirea "i aprecierea operei de artă în E&ul ediu era su/ordonată

credin%ei. (rta- cum arată "i +oma- era asociată cunoa,terii "i nu plăcerii- satisfac%iei estetice-

artistice. Pentru omul medie&al imainea %inea loc de cu&#nt rostit. @mainea este în acest în%eles

cuv)ntul întrupat . 0umnezeu este Cu&#ntul- iar prin întruparea sa în @isus ristos- acesta de&ine

imaine. 0umnezeu s!a arătat prin Fiul su/ c'ip sim/olic- dar "i omenesc. Cum mai spuneam-

cu&#ntul rostit "i imainea de&in împreună aleorie- alcătuiesc un imperiu aleoric plin de

paradoxuri logice despre care &or/esc to%i cercetătorii E&ului ediu.

*implu spus- paradoxurile culturii "i artei cre"tine medie&ale aici î"i au sorintea- în

epifanie- în arătarea lui 0umnezeu- în $ntruparea lui 0umnezeu în realită%i care nu sunt în mod

nemijlocit ES ?loos- cu&#nt rostit "i imaine,- fapt exprimat de ernardino din *iena ?13HG–

42H 9ladTslaK +atarDieKicz- $storia esteticii- &ol. @@- ed cit.- p. 33.

22



1444, în cu&inte memora/ile5 :Creatorul în făptură- ne!înc'ipuitul în c'ip- nerostitul în spunere-

neexplicatul în &or/ă- ne&ăzutul în &iziune.;

*pre deose/ire de (ntic'itate unde arti"tii nu %ineau cont în nici un fel de opiniile

filosofilor – recomandările lui Platon în materie de artă nu au fost luate în serios de practicienii

artei- ci doar de teoreticieni – în E&ul ediu exercitarea artei era su/ controlul /isericii42M.

(rta medie&ală ilustrează consec&en%a cu sine a omului medie&al. *uprema a&entură a

omului este una de natură spirituală- înt#lnirea cu 0umnezeu- iar arta poate doar mi)loci această

înt#lnire. (rta este deci mijloc' "i nu scop. (/ia ena"terea îi sc'im/ă statutul artei. 0in mi)loc în

atinerea unor scopuri de natură spirituală- ea este transformată în scop în sine. enirea artei este

să placă- să producă /ucurie de a trăi. Pe scurt- arta îndepline"te o func%ie 'edonică "i în această

func%ie constă "i scopul ei. $n sc'im/- pentru omul medie&al- cine înt#rzie în lumea plăcerii- a

esteticului sensi/il- riscă să rateze m#ntuirea. (rta nu conduce la m#ntuire- nu are func%iesoterioloică. 0in cauza aceasta nu se află în prim!planul &ie%ii. (rta- prin frumuse%ea ei- te poate

rătăci- te depărtează de la &irtu%i. Au strălucirea podoa/elor tre/uie culti&ată- ci edificare de sine.

Au frumosul lumesc se află în prim!plan- ci frumosul di&in. =r- cine "i!ar fi permis o deturnare de

la scopul fundamental al &ie%ii pe acest păm#nt>

4. ,stetica artelor vi+uale

Sa începuturile cre"tinismului- &iziunea recească- pă#nă- asupra frumosului intelii/il "i

a leăturii acestuia cu frumosul sensi/il este respinsă ab initio pentru că fundamentele ei sunt

pederastice43G. Ae reamintim că pentru reci contemplarea frumosului în sine prile)uit de dorin%a

pentru un trup frumos este un scop al &ie%ii431. Cum am remarcat- pentru cre"tini arta nu poate

îndeplini aceste func%ii. Cre"tinul pre%uie"te frumuse%ea interioară- &alorile pasi&e "i proiecti&e –

pacea- supunerea- cumpătarea- ră/darea- /unătatea- năde)dea etc.- "i nu frumuse%ea exterioară

asociată ne varietur cu seduc%ia- slă/iciunile trupe"ti- pe scurt cu plăcerea carnală.

42M $n paranteză fie spus- ideea că arta se autodetermină estetic nu rezistă la o analiză istorică. Fundamentele artei nu

sunt la r#ndul lor artistice- ci politice- sociale "i culturale. Au proramele estetice î"i spun ultimul cu&#nt înorientarea crea%iei artistice- ci cele extra!estetice. Platon a întreprins o critică a artei nu din interiorul ei- deci nu dinun'i estetic- ci din exterior. Critica lui este moral!politică. El aplică un ideal politic asupra artei. E&ul ediu aplicăartei un proram spiritual.43G ezi (ndrei Cornea- 4ederastie ,i homosexualitate la +tena- în &ol. Platon# /ilosofie ,i cen!ură- ucure"ti-Editura umanitas- 1MM- pp. HG!HI- "i Petru Cre%ia- .espre iubire >*tudiu introductiv la 8anchetulB- în &ol. *tudii filosofice- ucure"ti- Editura umanitas- 2GG4- pp. 12H!1M3.431 ezi Platon- 8anchetul - fr. 211d- :(ici este- iu/ite *ocrate- răi străina din antineia- tocmai aici e rostul &ie%iinoastre. Căci dacă &ia%a merită prin ce&a s!o trăiască omul- numai pentru acele merită- care a)une să contemplefrumuse%ea însă"i.;

22I



Prin urmare- este respins "i frumosul sensi/il pă#n- frumosul leat de o/iectele frumoase

ori de di&ersele forme de manifestare artistică- pentru că el producea trăiri- pasiuni "i plăceri care!

i pertur/au pe oameni de la culti&area &irtu%ilor. $nsă- odată cu trecerea timpului- se instaurează o

anumită înăduin%ă enerată de încercarea erudi%ilor cre"tini de a diri)a trăirile pro&ocate de artă

către formele superioare de &ia%ă spirituală. Frumosul fizic este- după o expresie deseori folosită-

teologie colorată- iar arta aferentă lui reprezintă un mod de a!l arăta pe 0umnezeu prin imaine.

@mainea- cuv)ntul întrupat - este- de cele mai mult ori- la concuren%ă cu cu&#ntul rostit . (m/ele

însă- cu&#ntul rostit "i imainea- cum spuneam- au modelat- prin sineria lor- mintea artistului-

dar "i a teoreticianului artei în E&ul ediu.

*tatutul teoretic incert al artelor &izuale se reflectă "i în faptul că în întreul E& ediu nu

s!a ela/orat un tratat specific a"a cum (ntic'itatea a realizat!o- de pildă- prin (ristotel. Cu toate

acestea- pot fi extrase indirect - din două surse principale- reprezentările teoretice asociate artelor plastice. Pe de o parte- textele filosofice "i teoloice- cronicile "i di&ersele aprecieri ce au &izat

artele &izuale constituie- desiur- sursa principală de reconstituire a teoriei artelor &izuale. Pe de

altă parte- realizările artistice efecti&e :trădează; o anumită &iziune teoretică- o concep%ie asupra

artelor &izuale432. 0esiur că istoria "i teoria artei se apleacă asupra teoriei incorporate de realizări

artistice efecti&e prin acte de interpretare a lim/a)ului plastic- a iconorafiei sau stilisticii

picturale. Estetica are în &edere mai dera/ă prima cateorie de resurse interpretati&e.

@nteresant de "tiut- medie&alii atunci c#nd &or/eau despre frumos o făceau în contextul

operelor produse de artele &izuale. Frumosul era pus- a"a cu procedau "i recii- într!o rela%ie cu

lumea &izi/ilă. Frumosul sensi/il- &izi/il- %inea de lumea o/iectelor frumoase create de arti"tii

plastici- fiind extrem de pre%uite de omul medie&al433.

432 ezi ErKin PanofsDT- +rhitectură gotică ,i g)ndire scolastică- ucure"ti- Editura (nastasia- 1MMM- o lucrareclasică în teoria artei care analizează modul în care scolastica a influen%at ar'itectura otică. PanofsDT arumenteazăcă ar'itectura otică- dincolo de alte determinări de ordin practic- este transpunerea ar'itecturală a dorin%ei teoloilor din perioada medie a scolasticii de a sistematiza "i armoniza summele senten%iare- reoaie "i opace- ale ilu"trilor

predecesori. Cu alte cu&inte- trecerea de la stilul ar'itectural romanic la cel otic este reproducerea în alt plan atrecerii de la Petru Som/ardus la +oma d(uino. Ca "i stilul otic- scolastica se întemeia pe tradi%ie. (rta otică păstra propor%iile tradi%ionale8 #ndirea scolastică se /aza pe concordan%a autorită%ilor. (poi- orientarea către realism"i estomparea elementelor de idealism.433 (ceastă pre%uire poate fi pusă în e&iden%ă de terminoloia estetică extrem de /oată. :Frumosul &izi/il primeadiferite nume... Cel mai adesea era numit pulchritudo- dar se între/uin%au "i alte nume ca formositas sau speciositas-care însemna fiin-ă corect formată sau alcătuire frumoasă. 5enustas a&ea o nuan%ă specială "i desemna fieatracti&itatea- farmecul- aspectul ra%ios- fie manificien%a "i /oă%ia aparen%ei. .ecor era înrudit cu decorum decens-desemn#nd ceea ce este adec&at- conform unei norme "i- prin urmare- perfect... compositio denumea frumosul pur formal al construc%iilor. ?9f# 9ladTslaK +atarDieKicz- $storia esteticii- &ol. @@- ed cit.- p. 223,

22N

http://www.dol.ro/pagina_cautare.php?cautare_avansata=1&sectiune=carte&c_av_autor=Panofsky%20Erwin#cautareavansata






(rta medie&ală este leată intim de /iserică. Au există cu&inte pentru a su/linia rolul

cultural "i ci&iliza%ional fondator al /isericii în condi%iile pră/u"irii ci&iliza%iei oră"ene"ti latine. $n

lumea occidentală- /iserica răm#ne în fostele ora"e sinura structură administrati&ă- iar noile

a"ezăminte încep cu construirea lor. Ea a reu"it să impună idealul moral leat de m#ntuirea

sufletului unor popoare care trăiau din cuceriri s#nerose "i pradă. (stfel- pe ruinele fostului

@mperiu oman- episcopii ?re,construiesc /azilici- /aptiserii sau ospicii. $nfiin%area unor "coli

episcopale sau monastice permit sal&area culturii clasice "i a lim/ii latine. $ntr!o societate

analfa/etă- în care popula%ia se exprimă în dialecte amestecate- /iserica "i lim/a latină au a&ut

sinurul rol unificator. iserica impune încă de timpuriu propria sa concep%ie despre artă. 0acă

ar'itectura se inspiră din construc%iile ci&ile romane- statuara prea leată de cultele pă#ne este

interzisă.

$n fazele de început- modelul teoretic reco!latin a fost imitat în toate c'ipurile. @deea deoriinalitate "i paternitate a ideilor a lipsit cu desă&#r"ire acestei lumi 434. Pe măsură ce arta

&izuală cre"tină se maturizează "i de&ine mai rafinată se produc "i primele ino&a%ii conceptuale

importante "i- totodată- sunt alimentate "i o serie de dispute teoretice. Contrar opiniei comune ce

consideră că- în materie de creati&itate teoretică- E&ul ediu nu a excelat- :cultura medie&ală are

sim%ul ino&a%iei- dar se sile"te să o ascundă su/ în&eli"urile repetării- contrar culturii moderne

care simulează ino&area "i atunci c#nd repetă;43.

(u existat- cum spuneam- o serie de contro&erse teoretice leate de administrarea tradi%iei

pă#ne "i de mesa)ul cre"tin al artei. Punctele de &edere contrare erau exprimate- de reulă- de

teoloii erudi%i care rafinau continuu în&ă%ătura cre"tină în concordan%ă cu principiile ce au fundat

întemeierea di&erselor ordine reliioase. Prin urmare- o /ună cunoa"tere a acestor contro&erse

implică o precunoa"tere a principiilor culti&ate de ordinele căluăre"ti care î"i disputau între ele

înt#ietatea "i fidelitatea fa%ă de credin%ă. epetăm încă o dată< 0isputele estetice în E&ul ediu

au fost formulate în lim/a)ul teoloiei. Ele s!au consumat în interiorul Weltanschauung !ului

cre"tin- în uni&ersul lim/a)ului teoloic "i nu într!un uni&ers conceptual specific numai

esteticii43I.

434 $bidem- p. 1G- :E&ul ediu este o epocă a autorilor care se copiau în lan%- fără a se cita... într!o epocă a culturiimanuscrise – cu manuscrise reu accesi/ile – copierea acestora era unicul mi)loc de a face posi/ilă circula%ia ideilor. Aimeni nu se #ndea că aceasta ar constitui o infrac%iune8 trec#nd din copie în copie- adesea nimeni nu mai "tia cui îire&ine paternitatea unei formulări "i- la urma urmei- se considera că dacă o idee este ade&ărată- ea apar%ine tuturor...medie&alii... #ndeau că oriinalitatea este păcatul trufiei...;43 7m/erto Eco- +rta ,i frumosul în estetica medievală- ucure"ti- Editura eridiane- 1MMM- p. M.43I ezi 9ladTslaK +atarDieKicz- $storia esteticii- &ol. @@- ed cit.- pp. 22!244.

22H



Pro/lema estetică fundamentală a artei pe care au dez/ătut!o sute de ani erudi%ii medie&ali

poate fi rezultată în între/area5 0acă artele &izuale tre/uie pre%uite numai pentru mesa)ul lor

cre"tin- pentru referin%ele /i/ice- pe scurt pentru calitatea lor de a fi teologie în culori- sau "i

pentru frumuse%ea sensibilă' artistică- prin care transpare mesa)ul credin%ei> Cu alte cu&inte5 $n ce

rela%ie se află imainile care transmit mesa)ul credin%ei "i idealul m#ntuirii cu frumosul sensi/il-

cu ceea ce produce plăcere "i înc#ntare>43N

0e!a lunul timpului s!au formulat multiple răspunsuri care pot fi rupate- desiur făc#nd

a/strac%ie de nuan%e- în două mari rupe.

$n prima rupă îi putem plasa pe adep%ii esteticii neati&e5 artele &izuale tre/uie să

minimizeze prezen%a frumosului sensi/il pentru că acesta se adresează sim%urilor "i stimulează

culti&area &alorilor lume"ti. $n acest caz- arta cre"tină ar fi deturnată de scopurile ei fire"ti "i ar

cădea în păcatele artelor făurite de pă#ni. 0in cea de!a doua rupă fac parte adep%ii esteticii poziti&e- optimiste- care considerau că mesa)ul cre"tin este poten%at cu c#t operele de artă sunt

mai frumoase. *ufletul cre"tinului tre/uie ele&at "i pus permanent în situa%ia să!"i dorească

m#ntuirea. =r- aceste trăiri pot fi pro&ocate de randoarea "i /oă%ia casei 0omnului- a /isericii-

care suerează aici- pe păm#nt cum &a fi- dincolo- aiul.

Fără să intrăm în amănunte- tre/uie spus că această pro/lemă fundamentală a luat di&erse

forme- între altele- cum mai spuneam- sta/ilirea unor reuli pri&ind estionarea trecutului pă#n.

(stfel- unii teoloi erudi%i considerau că arta pă#nă- în mod special sculptura- tre/uie admirată

pentru frumuse%ea ei- dar condamnată pentru mesa)ul ei pă#n. Cum arată "i +atarDieKicz- primii

cre"tini nu au dăr#mat statuile zeilor reci sau romani- dar au asistat cu indiferen%ă la deradarea

lor. ai t#rziu- unii în&ă%a%i cre"tini considerau că statuile pă#ne pot fi pri&ite ca opere de artă-

deci au o &aloare estetică c'iar dacă nu au &aloare reliioasă.

(poi- o altă contro&ersă leată de pro/lema fundamentală a esteticii medie&ale5 Cum

tre/uie să fie ar'itectura> *implă sau randioasă>

Estetica neati&ă a diferitelor ordine reliioase care doreau să trăiască a"a cum au trăit

primii cre"tini- considerau că lăca"ul 0omnului nu tre/uie să ai/ă podoa/e. Lrandoarea "i /oă%ia

sunt forme ale &anită%ii. Prin urmare- simplitatea estetică este recomandată ca fiind în acord cu

actul credin%ei "i năde)dii m#ntuirii. :Picturile frumoase- diferitele sculpturi- toate împodo/ite cu

aur- 'ainele alese "i scumpe- tapiseriile minunate- lucrate cu mul%ime de culori- ferestrele

43N (ceastă formulare medie&ală ascunde de fapt una dintre cele mai importante teme de reflec%ie estetică5 raportulîntre con%inutul "i forma artei. Este arta doar formă frumoasă>

22M



împodo/ite "i costisitoare- eamurile colorate cu safir- capele "i odă)dii %esute cu aur- potirele din

aur /ătut cu pietre... toate acestea sunt cerute nu din ne&oia folosin%ei lor- ci din pofta oc'ilor.;43H

0impotri&ă- estetica poziti&ă- optimi"tii- sus%ineau contrariul. 0e pildă- a/atele *uer- cel

care a ini%iat reforma a/a%iei "i a corului /azilicii *aint!0enis ?sec. B@@,- primul monument de artă

otică în Europa- î"i )ustifica astfel op%iunile pentru ornament- frumuse%e "i /oă%ie5 :(m

împodo/it altarul minunat ca operă "i /oă%ie cu un /asorelief demn de admira%ie pentru forma "i

materialul lui... Ui deoarece prin tăcuta lucrare a &ăzului nu poate fi u"or în%eleasă din descrierea

feluritelor materiale între/uin%ate5 aur- eme "i mărăritare – îm/inate pe în%elesul doar al

în&ă%a%ilor – am făcut să fie explicat prin cu&inte scrise toată strălucirea plăcutelor aleorii.

0esfătat de podoa/a casei 0omnului- de înfă%i"area multicoloră a nestematelor- mă simt sustras

ri)ilor exterioare "i purtat de la cele materiale spre cele nemateriale- căci pioasa medita%ie mă

îndeamnă a ză/o&i în contemplarea feluritelor &irtu%i. i se pare că mă &ăd pe mine însumia"ezat pe o străină întindere care nu era nici pe de!a întreul în întinarea lumii- nici cu totul în

puritatea cerului "i că- prin îndurarea lui 0umnezeu- mă puteam înăl%a în mod analoic din acea

lume inferioară către acea superioară.;43M

$n ciuda dez/aterilor "i a &arietă%ii punctelor de &edere- for%a esteticii medie&ale a constat

în caracterul ei colecti&. Ceea ce s!a înt#mplat în E&ul ediu este- prin analoie- similar cu

comportamentul intelectual al sa&an%ilor care lucrează în paradima "tiin%elor mature. $n ciuda

di&ersită%ii punctelor de &edere- a &arietă%ii etc. există un acord unanim în pri&in%a fundamentelor.

Aimeni nu mai c'estionează astăzi- în lumea fizicii de pildă- dacă principiul iner%iei este &alid ori

dacă leea a doua a termodinamicii nu este cum&a falsă. Ca "i în lumea "tiin%ei actuale- unde

proresul este colecti&- tot astfel "i în lumea medie&ală- în&ă%a%ii cre"tini au lucrat în mod

constant pe /aza acelora"i postulate "i cu acelea"i inten%ii "i scopuri. *ute de în&ă%a%i- enera%ie

după enera%ie- au rafinat postulatele cre"tine "i au realizat un sistem uniform de #ndire "i

sensi/ilitate "i- ca un corolar- un acord între elitele intelectuale pe care nici o epocă nu l!a mai

cunoscut. @mpresia de monotonie &ine din acest acord formida/il. Sumea medie&ală este

monotonă nu pentru că este prin sine monotonă- ci pentru faptul că noi am pierdut sim%ul

detaliului "i a al su/tilită%ii. Aoi nu mai a&em acces la rafinamentele artei "i esteticii pentru că ne

raportăm altfel la timp. +impul pentru lumea medie&ală se scurea uniform. El începea odată cu

43H Pierre (/^lard- 6pistola a opta către Heloisa- apud - 9ladTslaK +atarDieKicz- $storia esteticii- &ol. @@- ed cit. p.2G.43M (/atele *uer- /rumuse-ea înal-ă cugetul către sfera imaterială- apud - 9ladTslaK +atarDieKicz- $storia esteticii-&ol. @@- ed cit. p. 22.

23G



crea%ia "i sf#r"ea la udecata de (poi. =mul nu se ră/ea. Era /ine a"ezat în timp. =mul medie&al

a&ea sim%ul eternită%ii înscris în mintea "i sensi/ilitatea lui "i nu era interesat de economia de timp

pe care noi &rem s!o facem. $n consecin%ă- di&ersitatea esteticii "i practicii artistice medie&ale

implică o unitate stilistică "i modelare unică a min%ii. (cest element de unitate în di&ersitate a

esteticii cre"tine poate fi pus în e&iden%ă prin c#te&a scurte considera%ii asupra celor două stiluri

artistice caracteristice E&ului ediu matur5 romanic "i otic.

(t#t stilul romanic ?secolele B@!B@@,- c#t "i stilul otic ?sec. B@@@!B@,- ilustrează

specificul esteticii cre"tine- unitatea "i di&ersitatea ei- sensul "i scopul &ie%ii formulat în cadrele

mentale ale Weltanschauung !ului cre"tin.

(stfel- arta &izuală din perioada E&ului ediu matur- în acord cu Weltanschauung !ul

cre"tin a aspirat la propor%ii supraumane- supraterestre. 0imensiunile umane "i normele naturale

sunt părăsite sau adaptate principiilor esteticii teoloice. (ceasta este- în fond- principala trăsăturăa artei medie&ale. =mul "i natura nu mai sunt teme de inspira%ie ma)oră în artă- ci fiin%a di&ină "i

lumea aferentă ei.

$n raport cu această fundamentală sursă de inspira%ie arta cre"tină a pornit de la trei direc%ii

estetice complementare5 a, direc%ia iconoclastă- cea care sus%ine- in&oc#nd interdic%iile /i/lice- că

0umnezeu nu poate fi reprezentat în nici un fel. (ceastă direc%ie caracteristică cre"tinismului

timpuriu a fost responsa/ilă- cum am &ăzut- de răz/oiul icoanelor8 /, 0umnezeu poate fi

reprezentat doar sim/olic- prin semnele care trimit către realitatea lui supranaturală. (ceastă

direc%ie este caracteristică tuturor perioadelor cre"tinismului "i totodată- caracteristica de /ază a

artei E&ului ediu44G8 c, 0umnezeu poate fi reprezentat prin operele sale- prin formele crea%iei

sale. (ceastă direc%ie începe să fie culti&ată în perioada E&ului ediu matur "i t#rziu "i este

specifică stilului otic. Ea a enerat o artă realistă cre"tină- caracterizată prin redări de forme

corporale. :ealismul; cre"tin sintetizează în lim/a)ul artistic plastic- unitatea dar "i ierar'ia celor

două realită%i5 corporală "i spirituală441. Este &or/a- desiur- despre un realism :supra&e'eat; de

44G *im/olistica spiritualului "i transcendentului domină confiura%ia artelor &izuale. iserica era trupul lui ristos.

Ferestrele- permi%#nd intrarea luminii- îi sim/oliza pe *fin%ii Părin%i8 colanele care sus%ineau clădirea îi sim/oliza peepiscopi. olta /isericilor sim/oliza cerul. Florile "i copacii erau imaini ale faptelor /une ce cre"teau din rădăcinile&irtu%ii. Candela/rele aminteau de coroana &ie%ii &e"nice do/#ndite în ai. ezi 9ladTslaK +atarDieKicz- $storiaesteticii- &ol. @@- ed cit.- pp. 21G!22.441 :$n conformitate cu filosofia timpului- nu se considera că arta tre/uie să redea lumea reală de draul ei însă"i- ci casă demonstreze că în%elepciunea "i puterea Creatorului. Ea nu s!a oprit- a"adar- la aparen%a tranzitorie- accidentală alucrurilor- ci a pus în e&iden%ă trăsăturile esen%iale- dura/ile "i cele mai apropiate de perfec%iune. (rti"tii romanicidistorsionau fără nici un scrupul fiurile umane în scopul de a realiza forme decorati&e- după cum "i arti"tii otici leidealizau fără nici un scrupul- ceea ce este- în felul său- tot o distorsiune. Ei încercau să insufle corpului omenesc unmai mare "i mai înalt rad de frumuse%e ?mai cu seamă dacă era corpul unii sf#nt,- dec#t se poate &edea în natură...

231



canoane. Propor%iile naturale au de&enit propor%ii ideale- a"adar- sim/oluri442. Cu toate acestea-

arti"tii se inspirau copios din formele sensi/ile- corp omenesc "i natură- pe care le luau ca modele

"i pe care le prelucrau în conformitate cu cerin%ele. Corporalitatea de&ine astfel un semn pentru

ceea ce este în :spatele; ei. 0e aici "i p#nă la realismul ena"terii mai era doar un pas de făcut.

+re/uie spus că estetica teoloică specifică cre"tinismului medie&al orienta ?'ida, nu

numai crea%ia artelor &izuale- ci "i receptarea operelor plastice. Cu alte cu&inte- a&em de!a face "i

cu o modelare a min%ii receptorului nu numai a creatorului. $n fapt- omul medie&al în eneral

a&ea o sensi/ilitate fasonată de credin%ă "i de suprema%ia scopului final al &ie%ii5 do/#ndirea

m#ntuirii.

(r'itectura era admirată pentru măre%ia ei. Catedralele a&eau dimensiuni care depă"eau cu

mult resursele economice ale unei enera%ii de oameni. Efortul constructi& perpetuat de la o

enera%ie la alta- mo/ilizarea unor resurse precare pentru a finaliza edificii impunătoare încondi%iile unei sărăcii aproape eneralizate- pot fi în%elese numai dacă a&em o /ună reprezentare a

Weltanschauung !ului cre"tin. +otul este direc%ionat către lumea de .incolo- către do/#ndirea

m#ntuirii. (poi- claritatea "i strălucirea /isericilor otice- cu ferestrele lor uria"e erau de

asemenea admirate. Sumina- sim/ol al di&inită%ii "i o/iect de &enera%ie mistică- era cu at#t mai

pre%uită cu c#t &itraliile erau mai /oate "i mai rafinate. ăre%ia- propor%ia- /oă%ia "i calitatea

rară a materialelor- metalele rare "i /i)uteriile prelucrate miniatural etc.- tot ceea ce amintea

omului medie&al de Paradisul promis era extrem de pre%uit de lumea medie&ală 443. Exista- am

putea spune- o uniformitate pronun%ată în exprimarea )udecă%ilor de &aloare. (t#t în actul crea%iei-

c#t "i în cel al receptării. (cest lucru explică perpetuarea pe distan%a de mai /ine de o mie de ani a

acelea"i imaini nu numai fa%ă de artă- ci "i fa%ă de artist.

5. ondi&ia artistului plastic

Corpurile erau făcute frumoase prin reliefarea frumuse%ii sufletului.; ?9f# 9ladTslaK +atarDieKicz- $storia esteticii-&ol. @@- ed cit.- p. 214,442 0e re%inut că acolo unde arta nu adoptă într!un mod expres mimesius!ul- de altminteri nici nu există imita%ie înforme pure- orice modificare a propor%iilor naturale este un însemn de inten%ie sim/olică. $ntr!un sens foarte eneral-orice formă de crea%ie artistică este sim/olică- întruc#t opera de artă este sim/ol ?unitate dintre semn- sens "ireferin%ă,.443 ezi ean 0elumeau- :rădina desfătărilor . " istorie a 4aradisului- în mod special capitolul @@- ce surprindeînfriurarea "i speran%a de nezdruncinat a omului medie&al că cei drep%i &or a&ea parte de în&iere- pp. 24!3I.

232



Condi%ia artistului plastic în E&ul ediu este similară artelor pe care acesta le ilustrează5

una paradoxală. Ui în acest caz- ca în at#tea altele- E&ul ediu ni se înfă%i"ează ca o lume

dominată de contraste444.

0acă în lumea (ntic'ită%ii reco!latine filosoful constituia pi&otul "i sursa acti&ită%ilor

intelectuale- "tiin%ifice- iar idealul de om era identificat cu fiura în%eleptului- lumea intelectuală a

E&ului ediu este dominată de căluăr- de preot- de :slu)itorii 0omnului;. @dealul pe care omul

medie&al &oia să!l atină era :sf#ntul;44. $ntr!o lume dominată de &iolen%e- cruzime "i

insecuritate păm#nteană- proiectele de &ia%ă anelică- de retraere din lume- de adoptare a unei

&ie%i penitente care să sporească "ansa m#ntuirii dominau imainarul medie&al. Ei /ine- în această

lume de reprezentări specifice Weltanschauung !ului cre"tin- tre/uie să plasăm "i condi%ia reală-

socială "i reprezenta%ională a artistului. Cum spuneam- pozi%ia sa în lumea medie&ală este

paradoxală din cauze multiple.$n primul r#nd- din punct de &edere social "i mental- omul medie&al î"i reprezenta lumea

prin sistemul ierar'iei "i o/lia%iilor ce!i re&in. Pentru noi- cei care pri&im lumea prin sistemul

drepturilor- este dificil să în%eleem că ideea de ierar'ie nu era contestată de nimeni. oti&ul este

simplu – în con&inerea omului medie&al 0umnezeu a aran)at astfel lucrurile pe păm#nt. $n

această optică- &ia%a omului "i misiunea lui pe păm#nt corespunde unui plan di&in. C'iar dacă

omul nu cuno"tea interal acest plan – i/lia îl dez&ăluie doar par%ial "i în conformitate cu

în%eleerea limitată a omului – de existen%a lui nu se îndoia nimeni. Planul lumii mundane- lumea

corespunzătore ad&er/ului +ici- corespundea- într!un fel sau altul- planului di&in- lumii lui

.incolo.

$ncă din secolul al @B- societatea medie&ală este &ăzută ca o piramidă stratificată pe trei

eta)e ierar'ice "i &alorice. (ceastă ierar'ie tripartită îi a&ea în frunte pe clerici- oratores- deci cei

ce se roaă- urma%i de ca&aleri- belatores sau cei ce se luptă- pentru ca pe ultimul loc să fie plasa%i

%ăranii- neustorii- me"te"uarii- arti"tii- laboratores- cei ce muncesc44I. em/rii fiecărei

cateorii îi pri&eau pe ceilal%i prin sistemul o/lia%iilor reciproce. Preo%ii a&eau o/lia%ia să

acorde asisten%ă pentru do/#ndirea m#ntuirii- ca&alerii asiurau paza "i securitatea terestră- iar cei

care munceau asiurau 'rana- ser&iciile "i celelalte mi)loace de supra&ie%uire. 0esiur că această

444 ezi 7m/erto Eco- $storia frumuse-ii- ed. cit.- cap. :Sumină- /oă%ie- sărăcie;- pp. 1G!1GM.44 ezi Lio&anni icoli- 9ălugărul' "i (ndr^ auc'ez- *f)ntul în &ol. "mul medieval - coordonat de acues SeLoff- ed cit .- pp. 3H!IH "i respecti& pp. 2HH!314.44I ezi <otă asupra societă-ii tripartite' a ideologiei monarhice ,i a reînoirii economice din secolul al $Ilea păn)în secolul al I$$lea' în acues Se Loff- 4entru un alt 6v Aediu- ed. cit.- p. 13!142.

233



sc'emă simplifică excesi& realitatea. Existau stratificări în interiorul fiecărei cateorii "i- desiur-

pozi%ii de rani%ă. =ricum- pentru a în%elee statutul artistului- este suficient să a&em această

imaine tripartită. Fie că pri&ea :în sus;- spre ierar'ia păm#ntească "i- deopotri&ă- spre cea

di&ină- fie că pri&ea :în )os;- către cei care a&eau o/lia%ii către sine- omul medie&al #ndea totul

prin sistemul responsa/ilită%ilor.

0in această ierar'ie- a"adar- face parte artistul- ocup#nd- cu toate celelalte cateorii

sociale producătoare- pozi%ia cea mai de )os a societă%ii. 0in punct de &edere social- artistul era

asimilat me"te"uarului- pentru că munca sa implică efort manual. Ui el este un laboratores.

eprezentările asupra artistului plastic- cum spuneam- sunt contradictorii. $ntruc#t nu

desfă"oară exclusi& o muncă conceptuală- mentală- acesta nu se diferen%iază social de

me"te"uarul o/i"nuit. :$n textele medie&ale nu ăsim nici un termen care să!i desemneze pe cei

numi%i astăzi :arti"ti;8 artifices sunt îndeo/"te numi%i artizanii "i împreună cu ei arti"tii.;44N

Constatăm că cei care produc- artifices ? artifex, sunt percepu%i la fel cum îi percepeau

&ec'ii recii pe demiurgoi. e"te"uarii posedă "tiin%a reulilor producerii- a capacită%ii de a

face- de a produce. :(rta nu este expresie- ci construc%ie- operare în &ederea o/%inerii unui

rezultat. Construc%ie a unei na&e sau a unei case- a unui ciocan sau a unei miniaturi5 artifex este

potco&arul- retorul- poetul- pictorul "i cel care tunde oile... ars este un concept foarte cuprinzător-

care se extinde "i la ceea ce noi am numi artizanat sau te'nică- iar teoria artei este înainte de toate

o teorie a me,te,ugului. +rtifex produce ce&a care ser&e"te la corectarea- completarea sau

prelunirea naturii.;44H Prin urmare- arti"tii sunt în posesia "tiin%ei "i reulilor făptuirii- a

supra&ie%uirii pe păm#nt. 0ar "tiin%a acestora "i reulile de producere cunoscute de artifex nu

sunt capa/ile să asiure m#ntuirea. Prin raportare la artele ?"tiin%ele, li/erale- intelectuale- artele

mecanice- &ulare- fizice- sunt arte inferioare.

(cest mod curent de reprezentare a pozi%iei artistului &enea însă în conflict cu imainea

/i/lică a omului înzestrat cu 'ar. (rtistul este dăruit cu duhul dumne!eiesc al în-elepciunii' al

priceperii' al ,tiin-ei ,ia toată iscusin-a' priceperea de a învă-a pe al-ii ca să ,tie să facă tot felul

de lucruri trebuitoare la lăca,ul cel sf)nt etc.44M 0eci artistul este mai mult dec#t un me"te"uar.

El este posesorul unui dar di&in special care îl sinularizează în lumea celorlal%i artifex. :Aoul

element cre"tin rezidă în interpretarea formei "i artei ca daruri ale lui 0umnezeu- care le conferă

44N Enrico Castelnuo&o- +rtistul - în &ol. "mul medieval - p. 2GG.44H 7m/erto Eco- +rta ,i frumosul în estetica medievală- ed. cit.- p. 12N.44M $e,irea- 353G!3 "i 3I51!2.

234



arti"tilor un caracter de di&initate în ceea ce fac "i &ăd. (rta creatorului constă într!o anumită

stare de spirit- o posedare a unor numere- care- dacă se poate spune a"a- /at tactul ca un "ef de

orc'estră- în &ederea plăsmuirii imainilor "i mi"cărilor musculare. (rtistul &ede înăuntru lumina

aprinsă acolo de 0umnezeu "i efectele acestei lumini sunt exteriorizate de către el- în lemn-

piatră- corzi sau piele întinsă. Sumina "i numărul datorită cărora lucrează arti"tii sunt partea

nemuritoare din ei. @nten%ia artistului- de"i el mi"că mem/rele sau lemnul sau piatra- este imo/ilă

în sine "i în afara fluxului temporal. 0umnezeu e artistul naturii "i artistul omenesc îi urmează

procedările- lu#nd seama la tiparul răsădit în el de în%elepciunea eternă- cu sinura deose/ire că el

e limitat la condi%iile mediului său material- pe c#nd 0umnezeu omnipotent nu este. *pre

deose/ire de 0umnezeu!creatorul- artistul produce prin urmare- corpuri cu corpuri- în

conformitate cu ideea din sufletul său- în timp de 0umnezeu creează formă cu formă.; 4G

Pe de altă parte- munca artistului este- prin rezultatele sale- diferită de a me"te"uaruluicare producea lucruri utile. Cum am remarcat- pe urmele lui @sidor din *e&illa "i a lui +oma-

medie&alii făceau distinc%ia dintre frumos "i utilitate. Prin urmare- o astfel de distinc%ie implica "i

să&#r"irea unei deose/iri similare în r#ndurile celor considera%i artifex# (rtistul plastic este "i nu

este în acela"i timp artifex. 0acă a&em în &edere faptul că munca lui se /aza pe efort fizic- el

tre/uia asimilat me"te"uarului care produce lucruri utile. =r- artistul plastic produce în acela"i

timp "i lucruri frumoase. @mainile produse de el comunică- prin ele însele "i- în acela"i timp-

două stări pe care un lucru util nu le posedă5 o afectare cuceritoare a :inimii;- o stare de

înc#ntate- de plăcere "i concomitent- o stare coniti&ă- stimularea unei interes de cunoa"tere. Prin

urmare- opera artistului a&ea ceva deose/it în ea. (cel ceva era tainic- a&#nd posi/ilitatea de a

desc'ide pe loc- fără nici un fel de intermedieri- sufletul omului. C#nd era &or/a despre icoane-

de pildă- acel ceva necunoscut era numit 'ar ' a)utorul di&in- din afara omului. (cest a)utor era

permanent in&ocat- pro&ocat prin ruăciuni "i a"teptat în stări de peniten%ă;41.

Prin urmare- artistul posedă ce&a deose/it- el produce nu numai lucruri utile- ci "i lucruri

frumoase care împodo/esc casa 0omnului. (m putea spune că arti"tii în"i"i se considerau pe sine

deose/i%i fa%ă de marea masă a me"te"uarilor. 0e unde "i permanentele dispute "i conflicte cu

comanditarii operelor plastice consemnate în documentele &remii. Cum se "tie- /isericile-4G Rat'arine E&erett Lil/ert "i elmut Ru'n- $storia esteticii- ed. cit.- p. 1.41 :@conarii- erau căluări care- înainte de a porni la lucru- se preăteau prin post- ruăciune- spo&edanie "iîmpărtă"anie8 se înt#mpla c'iar să fie amestecate culorile cu apă sfin%ită "i cu făr#me de moa"te- ceea ce nu ar fi fostcu putin%ă dacă icoana nu ar fi a&ut un caracter sacramental.; ?9f# Frit')of *c'uon- .espre unitatea transcendentă areligiilor - ucure"ti- Editura umanitas- 1MM4- p. HN. ezi interal cap. @- pp. HN!1G3- care prezintă rela%ia dintreformele artei sacre "i sim/olurile di&ine exprimate prin icoane.,

23



picturile- sculpturile a&eau o semnifica%ie sim/olică imprimată de teoloi "i nu de arti"ti. (ici

ăsim- de cele mai multe ori- una dintre sursele ma)ore ale permanentelor neîn%eleeri. Clericii-

nu numai că &oiau ca arta să fie pusă în slu)/a mesa)ului di&inită%ii. Pretindeau c'iar o

reprezentare a lui 0umnezeu- c#t "i a lumii di&ine ce ra&ita în )urul trinită%ii fiin%ei di&ine.

Prela%ii a&eau la îndem#nă +radi%ia5 textele /i/lice- scrierile Părin%ilor- iconorafia primelor

comunită%i cre"tine. (rti"tii posedau talentul- imaina%ia- secretele /ran"ei din care făceau parte-

pe scurt- "tiin%a de a produce. =r- în timp ce prela%ii a&eau la dispozi%ie lim/a)ul conceptual- pe

care!l transformau în canon de crea%ie- arti"tii erau în posesia secretelor lim/a)ului artei.

(m putea spune că principala pro/lemă a artistului plastic consta în căutarea mi)loacelor

de traducere a lim/a)ului conceptual "i sim/olic al comanditarului în lim/a)ul "tiin%ei sale- în

lim/a)ul imainilor plastice- artistice. 0acă a&em în &edere această preocupare ma)oră a

artistului- putem explica din interior mult contro&ersata pro/lemă a li/ertă%ii de crea%ie. =piniacurentă este că artistul E&ului ediu a trăit într!un mediu estetic tiranic- într!o lume care impunea

canoane artistice "i- prin urmare- li/ertatea lui de crea%ie a fost inexistentă. Faptele par a sus%ine o

astfel de opinie. area ma)oritate a capodoperelor artei romanice "i otice sunt realizate de

anonimi. ("a să fie oare>

0acă nu pri&im lumea medie&ală din perspecti&a pre)udecă%ilor proprii- ci din interiorul

propriei mentalită%ii- din interiorul Weltanschauung !ului cre"tin- constatăm că arti"tii- în ciuda

pozi%iei lor sociale inferioare- erau stima%i "i pri&i%i cu in&idie pentru talentul "i 'arul lor. Pe de

altă parte- artistul nu!"i dorea o li/ertate despre care nici nu /ănuia că ar putea exista. El nu se

concentra pe o crea%ie care să!l exprime pe sine. (cest lucru era ec'i&alentul seme%iei- cum "tim-

un păcat capital- de moarte. (rtistul medie&al era preocupat să caute mi)loacele pentru a reda mai

/ine i/lia în imaini. Pro/lema lui era leată- să spunem- de "tiin%a "i cunoa"terea mi)loacelor.

Care sunt mi)loacele pe care le are la îndem#nă artistul pentru a exprima sacralitatea> Aici

ena"terea nu a depă"it interal această mentalitate Ca to%i ceilal%i oameni care au trăit în

sementul medie&al "i artistul era cu oc'ii îndrepta%i către &e"nicie. Prin urmare- starea de

anonimat este o stare specifică- nici artistul nu dore"te să se lee de lucruri trecătoare.

Prin urmare- pentru a în%elee din interior condi%ia artistului plastic medie&al- tre/uie să

plecăm de la :axiomele; acestei lumii. Ele sunt reconosci/ile în Weltanschauung !ul cre"tin- mai

precis în exprimarea idealului de &ia%ă "i- str#ns corelat- în modul de reprezentare a idealul

artistic. espinerea artei senzoriale a recilor- considerată noci&ă- "i in&estirea imainii cu

23I



sacralitate a a&ut un rol modelator asupra sensi/ilită%ii artistice. +re/uie re%inut că sensi/ilitatea

este totdeauna modelată cultural- în ciuda faptului că rădăcinile ei sunt /ioloice "i psi'oloice.

Cum po%i reda cu mi)loace concrete- materiale- spiritualul> (ceasta a fost pro/lema artei

medie&ale. Ea s!a dez&oltat nu prin in&estia%i estetice asupra experien%ei artistice- deci a unei

teorii iz&or#te din analiza faptului artistic- nici ca o eneralizare a datelor de o/ser&a%ii ale

creatorilor în"i"i- deci a teoriile produse în atelier ?a"a cum s!a realizat în ena"tere,- ci prin

aplicarea unor canoane teoloice la artă. (rta medie&ală este îndrumată de teoloie "i nu de

estetică. (rtistul executa comenzi ale felului în care teoloii îl #ndeau pe 0umnezeu. 0esiur că

/iserica nu a exercitat un control a/solut. P#nă la urmă- /iserica este a oamenilor- iar punctul de

&edere uman este prezent în totalitate. Aumai că el este filtrat printr!un ideal artistic. @ar acest

ideal este teoloic "i cuprinde aspira%ia fiin%ei umane către &alorile spirituale- către trancendent-

către 0umnezeu. Weltanschauung !ul este cel care orientează arta. El se transformă în idealartistic.

e&enind- artistul medie&al nu se percepea pe sine ca fiind lipsit de li/ertate c'iar dacă

reulile exterioare artei- de natură teoloică- erau desiur- tiranice. 0impotri&ă. Si/ertatea de a

căuta mi)loacele îi re&enea în totalitate- deci "i responsa/ilitatea actelor sale. @mainile create de

el erau apoi &enerate de to%i credincio"ii. (rtistul se considera un pri&ileiat. 7n om ales de

0umnezeu care posedă un mandat di&in exprimat- cum am &ăzut- explicit- de i/lie. 0e aceea-

nu tre/uie să &edem în artist un persona) umil "i :exploatat; de celelalte cateorii sociale situate

social "i economic deasupra lui42. (rtistul era în căutarea mi)loacelor unei arte care să!l

predispună pe om la e&la&ie "i contempla%ie. = sarcină dintre cele mai dificile a&#nd în &edere că

mi)loacele lui erau doar corporale.

Cum arată Enrico Castelnuo&o- a&em încă o imaine sc'ematică a artistului medie&al-

imaine care intră în contradic%ie cu documentele &remii. @ndiferent dacă era cleric sau laic-

artistul plastic- mai ales din secolul al B@!lea- începe treptat să do/#ndească un prestiiu care nu

mai poate cuprinde cateoria umilă de laboratores. 0esiur că ierar'ia socială medie&ală nu s!a

sc'im/at "i- prin urmare- neexist#nd alte di&iziuni sociale- artistul nu poate e&ada din tradi%ia

dată. $nsă modul de percep%ie al lumii medie&ale se sc'im/ă treptat pe măsură ce artistul de&ine

un persona) indispensa/il într!o societate care îl preamărea pe 0umnezeu printr!o extrem de mare

&arietate de forme artistice. $n @talia- la Pisa "i la odena- înscrisuri extrem de eloioase

42 ezi Enrico Castelnuo&o- +rtistul - în vol# cit .- pp. 1MM!2G.

23N



a"ternute pe zidurile noilor catedrale îi cele/rează pe arti"tii care lucrau acolo. $n +oscana-

morm#ntul sculptorului a fost încastrat în fa%ada catedralei. Aumeroase nume de sculptori

romanici sunt de asemenea ra&ate în di&erse catedrale din Lermania. @mportan%a artistului

începe să crească pe măsură ce în societatea medie&ală se dez&oltă "i înfloresc ora"ele. (cum se

produce o sc'im/are semnificati&ă în pri&in%a comenzilor. (pare un nou comitent pe pia%ă.

iserica- curtea reală "i papalitate încep să fie concurate de un comitent colecti&5 conducerea

ora"elor. (rti"tii sunt acum disputa%i. *e creează ierar'ii &alorice în s#nul fiecărei specializări

artistice. *e oranizează "i primele corpora%ii medie&ale ale arti"tilor- /reslele- care au a&ut un rol

fundamental în apărarea indi&idualită%ii profesionale- a ad#ncirii di&iziunii sociale a muncii- în

asiurarea proresului te'nic. Fiecare /reaslă adăpostea anumite secrete de fa/rica%ie care sunt

păzite cu stră"nicie "i predate după complicate ritualuri de ini%iere care sporeau solidaritatea între

mem/rii. Aumele străzilor ora"elor s!au dat ulterior %in#nd cont tocmai de această dispozi%ieeorafică a /reslelor. Ele s!au transformat treptat în &erita/ile institu%ii de în&ă%ăm#nt practic. *!

au sta/ilit reuli formati&e stricte "i ierar'ii precise de &aloare. +recerea de la un stadiu inferior

de cunoa"tere a artei la un altul superior a&ea loc prin pro/e se&ere care erau trecute pu/lic.

(rtistul acumulează treptat pre%uire "i notorietate. Au este ealul social al comanditarului-

dar întotdeauna î"i neociază condi%iile muncii sale. Prezen%a artistului în &ia%a societă%ii

medie&ale de&ine- mai ales între secolele B@@@!B@- indispensa/ilă. $ncepe să!"i afirme oroliile

"i superioritatea care deri&au din talentul "i cunoa"terea sa. ("a se explică de ce artele fiurati&e

încep să do/#ndească demnitate în oc'ii sa&an%ilor specializa%i în artele li/erale. 0in secolul al

B@@@!lea- unii arti"tii sunt considera%i doctori' titlu acordat înainte doar sa&an%ilor ce se

îndeletniceau cu artele li/erale. ai mult c'iar- unii arti"ti sunt înno/ila%i- semn că a&em de!a

face cu un merit cucerit prin for%e proprii "i cu ceea ce este do/#ndit prin na"tere- fără efort

personal.

Sa sf#r"itul E&ului ediu- în a doua )umătate a secolului al B@!lea- în anumite ora"e din

@talia ?Floren%a este un /un exemplu, arti"tii plastici de&in eali cu mae"trii artelor li/erale.

0iscriminările se apropiau de sf#r"it. (rtele fiurati&e sunt cotate la fel cu artele li/erale. (rta

fiurati&ă posedă un caracter intelectual similar artelor li/erale. Ele nu sunt acti&ită%i exclusi&

mecanice precum me"te"uurile. (rtele fiurati&e se fundează nu pe efort fizic- ci pe

ineniozitate- pe "tiin%ă "i cunoa"tere. ai mult c'iar- arti"tii sunt posesori de talent- ceea ce!i

face c'iar superiori mae"trilor în artele li/erale. Petrarca- 0ante- Liotto reprezintă doar &#rful

23H



ais/erului unei lumi artistice care se autopercepe ca eală cu celelalte cateorii sociale. Pozi%ia

excep%ională a artistului în lume este- a"adar- o crea%ie a E&ului ediu- pe care ena"terea o

rafinează "i o impune definiti& în con"tiin%a europeană.

Sumea medie&ală a dispărut- lăs#nd loc unei noi lumi pe care a născut!o- a crescut!o "i a

maturizat!o în s#nul ei- ena"terea. 0ar ideile ei estetice nu au murit. :ulte dintre ideile

fundamentale ela/orate de estetica medie&ală &or supra&ie%ui în secolele următoare "i p#nă în

zilele noastre. Se &om ăsi reafirmate- de'izate- citate ca recurs la ni"te autorită%i indiscuta/ile-

c'iar dacă &or fi inserate de fapt în alte contexte "i &or fi profund modificate.; 43

D) Paradigma artei şi frumosului în Rena0tere

1. Renaştere şi Renaşteri. A/ordări teoretice complementare

ena"terea exercită asupra noastră o tot mai mare fascina%ie- întruc#t aproape toate temele

"i ideile culturale ale modernită%ii "i postmodernită%ii par a fi prezente "i culti&ate în această

epocă. (6a ne putem explica- pro/a/il- permanentul nostru recurs la această perioadă enimatică

din istoria culturii europene care este luată continuu ca martor 6i arument pentru multiple

proiecte culturale- 6tiințifice 6i artistice actuale.

0acă pri&im din un'iul istoriei culturii europene- termenul :rena"tere; este un calc după

recescul palingenesia- cu&#nt ce desemna- în &iziunea &ec'ilor filosofi elini- capacitatea păr%ii

nemuritoare a sufletului omului de a se reîncarna44. @deea palinenezei trece în cre"tinism cu o

semnifica%ie nouă. ena"terea :nu &rea să însemne neapărat o reîn&iere- nici o întoarcere- ci o

reîncepere pe /aze noi. $n special în contextul mistic- rena"tere "i reenerare sunt sinonime. Prin

iertare- purificare ?/otez sau peniten%ă, sau c'iar prin asceză se începe o altă &ia%ă- mai /ună5 se

rena"te întru ia%ă;4. Prin urmare- în sens cre"tin :rena"terea; are un sens spiritual "i se referă

43 7m/erto Eco- +rta ,i frumosul în estetica medievală- ed. cit.- p. 1IG.44 Paternitatea doctrinei reîncarnării îi apar%ine lui Pitaora care sus%inea că î"i amintea de ultimele sale patrureîncarnări. Forma clasică a acesteia o înt#lnim în opera lui Platon- în special în dialourile Aenon- fr. H1a- 4haidors-fr. NGc!N2e- Timaios- 42/!c. Cea mai ela/orată formă a doctrinei o ăsim în Aitul lui 6r - din (epublica' fr. I14/!I21/. Platon considera că sufletul este nemuritor "i că el se separă de corpul omului după moarte pentru a rena"te- prin transmirare- în alte corpuri.4 Paul Faure- (ena,terea- traducere 6i note de Cristina ina- prefață de ictor izescu- ucure"ti- Editura Corint-2GG2- p. M.

23M



at#t la o nouă &ia%ă păm#ntească condusă în /aza &alorilor propo&ăduite de @isus- c#t "i la

speran%a în via-a ve,nică do/#ndită după moarte 4I.

(ceste sensuri cre"tine ale ideii de :rena"tere; se pierd atunci c#nd &or/im despre

Renaştere- ca o epocă distinctă- cu trăsături 6i particularități identitare proprii- pe care o putem

decupa din fluxul continuu al istoriei culturii europene- pe scurt- ca o nouă formă de con"tiin%ă de

sine colecti&ă.

$n ordine istorică- Liorio asari ?111–1N4, se situează printre cei dint#i arti6ti cu

formație enciclopedică care au folosit termenul de ena"tere cu un sens apropiat de cel pe care îl

în%eleem noi astăzi- în cele/ra lucrare 5ie-ile celor mai de seamă pictori' sculptori ,i arhitec-i

apărută în anul 1G. (stfel- asari aplică cu&#ntul la rinascita artelor &izuale pentru a desemna

o perioadă de trezire a con"tiin%ei acelor arti"ti care produc opere inspirate din natură. :Cu&ine!se-

după părerea mea- ca arti"tii pictori să ai/ă "i fa%ă de pictorul florentin Liotto aceea"i îndatorire pe care o au fa%ă de natură- pildă &e"nică pentru aceia care – împrumut#nd de la ea tot ce!i mai

/un "i mai frumos – se silesc- fără încetare- s!o imite "i s!o copieze8 căci- după ce cuno"tin%ele cu

pri&ire la pictura "i desenul de /ună calitate stătuseră at#%ia ani înropate su/ calamită%ile pe care

le aduseseră răz/oaiele- el sinur – de"i născut printre arti"ti neînzestra%i – a reîn&iat arta picturii-

îndrept#nd!o- de pe drumul re"it pe care apucase- "i aduc#nd!o- cu a)utorul 0omnului- spre

forma care se poate c'ema /ună.;4N

$n Fran%a- ce&a mai t#rziu "i independent de @talia- ernard de Fontenelle ?1IN1NN,-

prin renaissance des lettres în%elee o reîn&iere a ra%iunii "i a /unului ust artistic- iar prin Pierre

aTle ?1I4N1NGI, autorul .ic-ionarului istoric ,i critic- se fixează conceptul de rena"tere

literară pe care îl &a adapta iluminismul secolului al B@@@!lea4H.

+ermenului (ena,tere ? (enaissance, rafiat cu ma)usculă a fost eneralizat în cultura

europeană a/ia din secolul al B@B!lea de istoricul francez ules ic'elet ?1NMH 1HI4,- prin

lucrarea &a (enaissance ?1H, "i impus definiti& ca un concept ?cateorie, de analiză culturală

4I ezi- @oan- 3.3- 9onvorbirea lui $isus cu <icodim. $oan mărturise,te despre Hristos#4N Liorio asari- 5ie-ile celor mai de seamă pictori' sculptori ,i arhitec-i- traducere 6i note de [tefan Crudu- Edituraeridiane- ucure"ti- 1MI2- &ol. @- cap. :Liotto- pictor- sculptor "i ar'itect florentin;- p. 214.4H Pierre aTle este adeptul ideii că rena"terea literară este datorată sa&an%ilor reci care s!au refuiat în =ccidentdupă cucerirea Constantinopolului cu o serie de opere literare "i filosofice despre care estul Europei nu a&eacuno"tin%ă. ezi +'e Pierre aTle ome Pae- .ictionnaire histori7ue et criti7ue >KLGB- Complete electronic&ersion of t'e 1N4G- (msterdam edition- în 'ttp5OOKKK.lett.unipmn.it

24G

http://ro.wikipedia.org/wiki/Jules_Michelet

http://www.lett.unipmn.it/


http://ro.wikipedia.org/wiki/Jules_Michelet



europeană prin lucrarea clasică a istoricului el&e%ian aco/ urcD'ardt ?1H1H 1HMN,- 9ultura

(ena,terii în $talia- apărută în 1HIG4M.

0e la lucrarea lui urcD'ardt "i p#nă astăzi ena"terea a fost pri&ită din multiple

perspecti&e de interpretare. i/liorafia în domeniu este impresionantă "i- ca în at#tea cazuri pe

care le semnalăm- poate fi cu reu parcursă într!o &ia%ă de om. Există actualmente "i re&iste

specializate cum sunt 8iblioth[7ue dOHumanisme et (enaissance' (enaissance ^uarterl0 "i

(enaissance *tudies- inclusi& cu edi%ii on!line- care pu/lică cercetări aplicate "i intens

specializate4IG.

Proiectul Europei 7nite a produs "i produce 6i azi un mai mare interes pentru studiul

ena"terii- mai ales pe linia descifrării tainicelor mecanisme ale ino&a%iei "i crea%iei. $n *7( "i

Canada există- pe l#nă mari uni&ersită%i- centre de studii specializate în in&estiarea

fenomenului ena"terii. :*tudierea ena"terii este o întreprindere interna%ională- în aceea"imăsură ca "i ena"terea însă"i. =rice /i/liorafie în limite umane rezona/ile este- ine&ita/il-

selecti&ă la modul /rutal- dar tre/uie să fie cel pu%in interna%ională "i interdisciplinară.;4I1

$n mod paradoxal- odată cu înmul%irea lucrărilor "tiin%ifice fenomenul ena"terii de&ine

tot mai enimatic. Punctele de analiză sunt di&erse "i nu de pu%ine ori reciproc contradictorii- fapt

care îi determină pe cercetătorii dornici de sinteze să se limiteze la descrierea "i tipoloizarea

acestor contro&erse. 0e pildă- pro/lematica încadrării ena"terii în dinamica culturii europene se

află "i astăzi în dez/atere- după cum pro/lematica cronoloiei nu a produs încă un punct unanim

de &edere.

Ce realită%i desemnează "i care este sementul- spa%ial "i temporal- de cultură europeană

pe care!l acoperă ena"terea> 0i&ersele răspunsuri pot fi tipoloizate în conformitate cu trei

perspecti&e de analiză a ena"terii conturate încă din secolul al B@B!lea4I2.

4M ezi aco/ urcD'ardt- 9ultura (ena,terii în $talia- traducere L'. @. Cioroaru- ucure"ti- Editura pentru

Siteratură- 1MIM- &ol. @!@@. urcD'ardt propune prima analiză complexă asupra ena"terii- concepută ca un "ir derede"teptări "i descoperiri. +itlurile capitolelor lucrării sunt suesti&e pentru perspecti&a sa de analiză5 *tatul' caoperă de artă- .e!voltarea individului- (ede,teptarea antichită-ii' .escoperirea lumii ,i a omului' 5ia-a în societate ,i reuniunile festive' Aoravuri ,i religie.4IG ezi indica%iile de lectură în o/ert ole- (ena,terea în $talia- traducere de 0iana *tanciu- ucure"ti- Editura (ll-2GG4- pp. 1N1!1N3.4I1 Peter urDe- (ena,terea europeană. 9entre ,i periferii- traducere de (lina adu- @a"i- Editura Polirom- 2GG- p.3G3.4I2 = sinteză a perspecti&elor :clasice; de analiză a ena"terii poate fi ăsită în lucrarea lui 9allace R. Feruson-The (enaissance in historical thought' five centuries of interpretation' oston!Cam/ride- 1M4H.

241

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Jacob_Burckhardt&action=edit








Există- în primul r#nd- curentul sau perspecti&a continuită%ii- cea care su/liniază ideea că

nu putem &or/i despre o sinură ena"tere ca un fenomen de sine stătător "i cu o identitate

monolitică- c#t mai dera/ă de o serie de ena"teri succesi&e petrecute în s#nul E&ului ediu.

ena"tere caroliniană ori ena"terea ottoniană anun%ă- într!un fel sau altul- fenomenele care se

împlinesc în ceea ce se nume"te- propriu!zis- ena"tere. @deea de /ază a acestei perspecti&e

interpretati&e este că fenomenele istorice sunt cauzale "i- prin urmare- ceea ce este ulterior în

ordine temporală are o cauză în fenomenele petrecute în trecut. @storia omului- sus%in adep%ii

acestui mod de a #ndi- are o e&olu%ie oranică. Ceea ce pare a fi fractură ori supremă noutate

%ine- mai dera/ă- de felul în care noi percepem lucrurile "i mai pu%in de loica lor internă-

intrinsecă. 0a&in ume o/ser&a- de pildă- că :nimeni nu poate să introducă o sc'im/are /rutală

în felul de a #ndi al oamenilor.;4I3 @deea de sc'im/are punctuală "i raduală pe un fond de

continuitate neîntreruptă l!a călăuzit pe "i o'an uizina care "i!a intitulat cele/ra sa lucraredespre începuturile ena"terii într!un mod suesti&5 +murgul 6vului Aediu.

ai mult c'iar- accentul pus pe continuitate "i pe apărarea tradi%iei i!a determinat pe unii

autori să pri&ească ena"terea :ca o continuitate a E&ului ediu- afirm#nd că a existat o

ade&ărată rena,tere medievală ?C. . asDins,- că umanismul a fost o mi"care născută în Fran%a

E&ului ediu ?E. Faral,- sau că filosofia modernă a luat na"tere odată cu filosofia medie&ală- pe

care #nditorii ena"terii nu fac altce&a dec#t s!o continue ?vt. Lilson,. Aici între "tiin%a

scolastică "i cea a ena"terii n!a existat o fractură- ci doar o continuitate – afirmă istorici ai

"tiin%ei de talia unor S. +'orndiDe sau L. *anton;4I4. (dep%ii acestei strateii de analiză restr#n-

de reulă- fenomenele leate de fenomenele ena"terii doar la @talia "i Europa =ccidentală-

pri&ileiind aspectele de ordin artistic sau cultural!"tiin%ific. @lustrati&ă este- de pildă- pozi%ia lui

Fred ^rence4I- care &or/e"te despre ena"tere folosind metafora anotimpurilor. Trecento sau

primă&ara ena"terii coincide cu acti&itatea papei onifaciu al @@@!lea- 0ante (li'ieri- Liotto-

familia Pisano- Petrarca "i occaccio. ^uattrocento sau &ara ena"terii- ce su/întinde temporal

secolul al B@!lea- începe cu asacio "i continuă apoi cu marii ar'itec%i "i pictori italieni care au

trăit în această perioadă. 9in7uecento sau toamna ena"terii- perioadă corespunzătoare secolului

al B@!lea- îi cuprinde pe papii protectori 6i pe cei care au prionit arta ena"terii- marile familii

4I3 0a&id ume- &imitele puterii- coordonatori5 (. P. @liescu- . . *olcan- ucure"ti- Editura (ll- 1MM4- p. 2M.4I4 =&idiu 0rim/a- $storia culturii ,i civili!a-iei- ucure"ti- Editura estala- 2GG2- &ol. M- pp. 11!12.4I ezi Fred ^rence- (ena,terea $taliană' traducere de aria Carpo&- cu&#nt către cititor de @on Pascadi- ucure"ti-Editura eridiane- &ol. @!@@- 1MIM.

242



protectoare c#t "i o serie de arti"ti cele/ri ai perioadei între care +i%ian "i +intoretto- Seonardo da

inci- ic'elanelo "i afael.

Cealaltă perspecti&ă de analiză a ena"terii- pe care am putea!o numi agonală' sus%ine că

între E&ul ediu "i ena"tere există o discontinuitate ma)oră- similară celei a diferenței între

lumină 6i întuneric. (rumentele aduse de această perspecti&ă sunt simple 6i- de reulă-

cunoscute. (stfel- ena"terea este considerată ca perioada ce a creat fundamentele culturii elitiste

europene. ena"terea înseamnă- deopotri&ă- lunul "ir de arti"ti de eniu- apăruți miraculos-

oameni de 6tiință- cărturari enciclopedi6i 6i exploratori ai unor lumi ne/ănuite- responsa/ili de

producerea- într!o perioadă foarte scurtă- de doar două secole- a canonului artei- culturii "i "tiin%ei

europene moderne. $n această perspecti&ă- accentul este pus de reulă pe apari%ia eformei "i a

consecin%elor ei asupra sc'im/ării mentalită%ii europene- pe marile cuceriri "tiin%ifice "i

descoperiri eorafice- inclusi& pe apari%ia ideii de indi&id "i li/ertate personală. ena"terea- înaceastă &iziune- caracterizează doar cultura %ărilor din estul Europei.

$n sf#r"it- a treia perspecti&ă pe care o putem numi aurorală- proresi&istă- concepe

ena"terea ca pe o perioadă de tranzi%ie de la E&ul ediu la modernitate. ena"terea este astfel

studiată din perspecti&a apari%iei in nuce a ideilor ce s!au maturizat în plină modernitate. @deile

"tiin%ifice- ideile politice "i sociale- transformările te'noloice- sc'im/urile comerciale "i apari%ia

institu%iilor specifice modernită%ii etc. sunt dominante ale acestei perspecti&e interpretati&e.

ena"terea de&ine astfel placa turnantă a sc'im/ărilor sociale- intelectuale- artistice "i culturale

ce au condus la apari%ia modernită%ii. = astfel de perspecti&ă este proresi&istă- întruc#t &rea să

determine confiurațiile culturale lo/ale ale lumii moderne- pe care le!am putem detecta- într!o

formă em/rionară- în ena"tere.

(ceste trei perspecti&e teoretice de analiză a ena"terii sunt- desiur- simple idealizări

metodoloice care- de6i apar%in mai dera/ă trecutului- sunt 6i astăzi de lară circulație

culturală4II.

4II Există- desiur- "i alte modele de analiză "i în%eleere a ena"terii. 0e pildă- Peter urDe trece în re&istă modelele:standard; care explică difuzarea ena"terii în afara @taliei- adică acele modele explicati&e la care cercetătorul- într!un fel sau altul- face referin%e. Este &or/a- cum se exprimă urDe- despre modelul impactului- în care mi"carea:penetrează; o reiune după alta8 urmează- apoi- modelul epidemic- în care zone diferite ale Europei :se molipsesc;de ena"tere ca în cazul unei molime8 al treilea este modelul comercial al :împrumutului;- cu îndatorări- exporturi "iimporturi – unele în sens literal- ca în cazul picturilor "i al căr%ilor- altele în sens metaforic- ca în cazul ideilor. $nsf#r"it- modelul hidraulic- &ede răsp#ndirea ena"terii în termeni de răsp#ndire- influen%ă- canale- a/sor/%ie. ?9f#Peter urDe- op# cit .- p. 1H,

243



$n ciuda faptului că propun itinerare di&erente de analiză- perspecti&ele enumerate sunt

complementare 6i- tre/uie spus clar- par%ial producti&e în măsura în care admitem că fenomenul

studiat poate fi &ăzut deopotri&ă "i din perspecti&a continuită%ii- dar "i a rupturii dintre faptele

istorice "i- totodată- din perspecti&a proresului istoric. $n măsura în care aceste perspecti&e de

analiză au fost pe r#nd a/solutizate – cum s!a înt#mplat nu de pu%ine ori – atunci 6i în%eleerea

ena"terii s!a do&edit a fi contrafăcută "i sc'ematică.

*tudiile recente dedicate ena"terii com/ină analiza cu sinteza- studiile de caz focalizate

pe anumite fenomene caracteristice- cu comentariul eneralist ori cu istoriile sintetice4IN. ecursul

la textele oriinare- călătoriile de documentare la fa%a locului- cercetarea ex'austi&ă a resurselor

din /i/liotecile lumii etc. au sc'im/at fa%a studiilor dedicate ena"terii. ezultatul> @mpunerea

unei &iziuni unitare asupra ena"terii- perspecti&ă ce este împărtă"ită de ma)oritatea co&#r"itoare

a cercetătorilor. @ată c#te&a dintre aliniamentele acestei &iziuni5 a, ena"terea este un fenomeneneral european ?nu doar italian,8 /, ena"terea circumscrie nu numai un fenomen cultural-

artistico!literar- ci o epocă determinată a istoriei- a ci&iliza%iei "i culturii europene4IH8 c, factorii

economici- sociali ?morali, "i te'nici- cei lea%i de mentalită%i "i mod de &ia%ă- do/#ndesc statutul

de &aria/ile explicati&e ale ena"terii8 d, ena"terea a a&ut un rol unificator între toate zonele

Europei ?estul- Centrul "i Estul Europei,4IM.

$n ordine ontoloică 6i metodoloică- ena"terea tre/uie a/ordată- a6adar- 'olistic- ca

între- ca fenomen unitar cu identitate "i fizionomie proprii4NG. Ea reprezintă o muta%ie ?re&olu%ie,

în modul de a fi al omului european similarw ca profunzime cu sc'im/area lumii &ec'i din pă#nă

în cre"tină. $n ciuda scurtimii ei temporale – secolele B "i B@ – ena"terea este în%eleasă

4IN Există în acest concert al studiilor internaționale dedicate di&erselor aspecte ale culturii renascentiste 6i contri/uțiirom#ne6ti de primă mărime. ezi 0an!Euen ațiu- &a .octrine classi7ue de lOart# 4rincipes de la production et du jugement des ouvres dOart en $talie d[s la (enaissance au néoclassicisme- Clu) Aapoca- Casa Cărții de [tiință-lucrare ce ne!a 'idat- în /ună măsură- în ela/orarea capitolului 6stetica artiștilor# 4IH =&idiu 0rim/a- op# cit .- pp. 12!13.4IM :ena"terea î"i are unitatea sa 6i aceasta este ceea ce îi asiură draostea pentru o extremă independen%ă- su/toate formele sale. Căutarea "i cultul /oă%iei- indi&idualismul artistic sau reliios- na%ionalismul- curiozitatea

erudită- recursul la textele care se eli/erează de losă- de rit sau de rutină- draostea pentru lux "i carnal- pe scurt pentru &ia%ă- nu sunt dec#t manifestări di&erse ale acestui spirit unic de li/ertate.; ?9f# Paul Faure- op# cit .- p. 14,4NG $n ordinea unei perspecti&e ontoloice asupra culturii- identitatea este o structură în care se plasează- cu &ecinătă%i"i înrudiri- di&ersele forme autonome de creație. *uestia etimoloică a acestui concept este rele&antă pentrudecuparea unui înțeles ontoloic. Etimoloic- identitatea pro&ine din termenul latin identitas- un compus din id "i ens?un pronume "i un su/stanti&,- "i desemnează însă"i esen%a unui lucru- ceea ce se manifestă în sine "i se manifestăexist#nd. $dentitas traduce în latină cu&#ntul recesc evlos- &er/ care desemna ceea ce este înăuntru- interiorul saucon%inutul lucrurilor. @dentitatea este- a"adar- ceea ce se află înăuntru "i se manifestă ca atare ca rezultat al unor posi/ilități. Prin urmare- ena6terea tre/uie înțeleasă ca o entitatea de sine stătătoare- ca o unitate în di&ersitate- 6i nuca un ansam/lu de fenomene culturale 6i mentale eteroene.

244



astăzi- într!un mod fundamentat- ca o epocă istorică distinctă în cultura "i ci&iliza%ia europeană- o

epocă ce posedă un Weltanschauung specific din care putem deduce- după principiul că

di&ersitatea este o manifestare a unită%ii- toate manifestările de &ia%ă ale oamenilor- inclusi& cele

leate de reprezentările teoretice ale artei "i frumosului. Estetica renascentistă- adică &or/irea

despre artă "i frumos este- nici nu se poate altfel- intim leată de constela%ia &alorică ce compune

"i exprimă noul Weltanschauung .

BBB

ena"terea s!a născut în s#nul E&ului ediu. Ea este rodul- fructul E&ului ediu "i- într!

un anumit fel- împlinirea- ra%iunea sa de a exista. Folosind o expresie ce aminte"te de eel-

ena"terea este de&enirea E&ul ediu într!un +ltul său prin mi)locirea cu sine. (dep%ii

principiului continuită%ii despre care &or/eam au- par%ial- dreptate în măsura în care tre/uie să

admitem că transformările intrinseci E&ului ediu au produs ena"terea. 0eopotri&ă- tre/uieadmis că ena"terea este concomitent "i un moment de ruptură- altceva- radical diferit de E&ul

ediu. ena"terea înseamnă în fond- prin comparație cu E&ul ediu- o altă con"tiin%ă- un alt

mod de a &edea lumea- un alt stil de &ia%ă- o altă constela%ie de &alori- alte priorită%i ale &ie%ii "i

alte interese economice "i de cunoa"tere- alte speran%e "i moti&a%ii de a trăi- o nouă sensi/ilitate

estetică 6i artistică- pe scurt un nou Weltanschauung .

$n alte cu&inte- ena"terea înseamnă un mod propriu de a fi al omului în lume- diferit de

toate celelalte moduri de a fi 6i- pe cale de consecință- c#nd &or/im despre ena"tere tre/uie să

a&em în &edere un tip specific de umanitate 6i de modelare a min%ii omene"ti- posesoare a unor

sisteme de &alori "i credin%e care!i sunt specifice "i care!i conferă identitate în raport cu toate

celelalte forme de con6tiință cunoscute de cultura europeană.

Conc'iz#nd- identitatea cu sine a ena"terii "i deose/irea fa%ă de toate celelalte epoci

istorice anterioare sau ulterioare ei deri&ă dintr!un Weltanschauung propriu- în centrul căruia se

află omul total' suflet și corp împreună' omul îndumne!eit' ce a primit' prin mandat divin'

4ăm)ntul în stăp)nire. :Fiura conducătoare a epocii este omul de seamă- divinul - at#t în sfera

spirituală c#t 6i în cea lumeascăX =mul nu este numai un c'ip după asemănarea lui 0umnezeu-

ci 6i un reflex al splendorii di&ine 6i asemănător cu ea prin puterea de creațieX =mul di&in-

sf#ntul 6i- în alt mod- principele reprezintă trecerea de la om la di&initate. Corpul uman trăie6te o

24



puternică transfiurare- de neînțeles fără credința în în&ierea trupului# Perfecțiunea trupului este

luată drept semn al perfecțiunii spirituale- nuditatea ca imaine a purității 6i ade&ărului.;4N1

iziunea asupra lumii propusă de ena6tere este fire6te comună- prin raportare la

modernitatea 6i la felul în care noi astăzi ne autopercepem ca ființe aparțin#nd naturii- at#t

(ntic'ității- c#t 6i E&ului ediu- dacă a&em în &edere postulatul di&inității omului. *utem di&ini<

(ceasta credință incontesta/ilă- care a tre&ersat milenii- &a constitui 6i axul înțeleerii de sine a

omului renascentist. 0iferențele dintre diferitele epoci istorice stau în modul în care oamenii au

#ndit tipul de relație dintre om 6i di&initate. Pentru lumea (ntic'ității- partea di&ină din om

constă în faptul că suntem purtători ai unui suflet nemuritor. Pentru cre6tini- partea dumnezeiască

din noi este dată de :suflarea di&ină; ce l!a însuflețit pe (dam- cel modelat de 0umnezeu din lut.

$n &iziunea ena6terii însă- di&initatea omului este înțeleasă plec#nd de la natura teandrică a lui

@isus- faptul că este- deopotri&ă- 0umnezeu 6i om. $n rezumat- ena6terea propune o raportare aomului la di&initate cu accent pe latura omenească a divinității- mai precis pe partea umană a lui

@isus ristos.

Fire6te că în acord cu modul de #ndire sincretic specific ena6terii- ideea di&inității

omului este arumentată at#t prin doctrina sufletului nemuritor &enită pe linie pă#nă- pitaoreică

6i platonică- c#t 6i pe linie creaționistă- însă cu a/ateri semnificati&e de la linia canonică-

spirituală- a E&ului ediu.

(ceastă postură a omului asimilat unui &erita/il principiu de reconstruc%ie ontoloică a

lumii este ilustrată- între altele- "i de un text cele/ru al ena"terii apar%in#nd lui Lio&anni Pico

della irandola4N2 ?14I3 14M4,- .espre demnitatea omului5 :Părintele 0umnezeu- supremul

ar'itect- construise de)a după leile tainicei în%elepciuni această casă a lumi- pe care o &edemX

0ar- după terminarea lucrării- făuritorul dorea ca să existe cine&a care să cerceteze cu aten%ie

în%elesul unei at#t de mari înfăptuiri- să!i îndrăească frumuse%ea- să!i admire măre%ia. 0in

această cauză- după ce toate celelalte lucruri au fost create- 0umnezeu s!a #ndit la sf#r"it să

creeze "i omul. 0ar- printre ar'etipuri nu mai a&ea &reunul după care să plăsmuiască un nou

neam8 nici printre /oă%ii nu mai a&ea ce&a ca să!i dea mo"tenire noului fiu- "i nici printre locuri

nu mai a&ea &reunul în care să "adă acest contemplator al uni&ersuluiX ("adar- a conceput omul

ca pe o lucrare cu un aspect care nu îl diferen%iază "i a"ez#ndu!l în centrul 7ni&ersului i!a &or/it

4N1 ans *edlmaTr- op# cit .- pp. 2GH!2GM.4N2 Felul în care ena"terea- prin Lio&anni Pico della irandola- îl define"te pe om seamănă uimitor cu &iziunea luieideer despre fiin%a umană. ezi ic'el arr- Heidegger ,i esen-a omului- ucure"ti- Editura umanitas- 2GG3-cap. @@@- pp. 23G!2HI.

24I



)urul căruia ra&itează întreaa lume de reprezentări a omului ena6terii- posesorul unei minți

sincretice- o/sedat să unifice- după principiul coexistenței oranice- cele două uni&ersuri de

reprezentări reciproc contradictorii5 credință ?reliie- cunoa6tere 'ermeneutică 6i sim/olică-

perfecționare lăuntrică- retraere în sine etc., 6i rațiune ?cunoa6tere 6tiințifică 6i experimentală-

proiecte terestre de &iață- căutarea leitimă a plăcerii- culti&area rafinamantului artistic etc.,.

(m putea spune- folosind rezultatele cercetărilor psi'oloice de astăzi- că omul ena6terii

trăia din plin traumele unei disonanțe coniti&e- întruc#t dorea să unifice oranic ceea ce- de

reulă- se înfăți6ează drept contradictoriu4N4- ener#nd astfel un spectacol fascinant tipic pentru

ceea ce actualmente- urm#nd!ul pe Lra'am Priest- se nume6te #ndire dialet'eistă4N. *pre

deose/ire de #ndirea noastră comună care este u&ernată de principiul loic al non!contradicției

– ce ne contr#ne să admitem că afirmația 6i neația- în acela6i timp 6i su/ acela6i raport- nu pot

coexista- omul ena6terii considera că unele dintre marile contradicții sunt ade&ărate. $n altecu&inte- acolo unde noi &edem astăzi realități care se respin reciproc – de pildă acti&itățile leate

de maie- interesată de diri)area în scopuri pramatice a :erosului; ce u&ernează su&eran natura

6i ființa omenească- 6i cercetarea 6tiințifică experimentală – omul ena6terii &edea unității 6i

sinteze accepta/ile. aia 6i cercetarea 6tiințifică erau pentru acesta- su/ raportul &eracității-

am/ele ade&ărate.

Fire6te că idealul armoniei- a unități contrariilor- care a dominat arta 6i estetica

renascentistă- reprezintă o expresie a acestei confiurații suflete6ti sincretice.

ena"terea înseamnă- a"adar- prin raportare la celelalte epoci istorice- o nouă re&olu%ie în

planul con"tiin%ei- o sc'im/are în modul în care omul s!a perceput pe sine în lume- "i!a &ăzut

rosturile "i sensul de a trăi. @z&orul acestei răsturnări de perspecti&ă asupra lumii îl ăsim- cum

arătam- în modul în care omul s!a raportat la!sine pentru a ăsi în!sine noi resurse de &ia%ă "i

speran%ă. Prin urmare- din ideea omului ca axis mundi- nucleul dur al Weltanschauung !ului

renascentist- tre/uie să deri&ăm toate celelalte &alori- inclusi& practicile artistice- sistemele de

4N4 +eoria disonan%ei coniti&e apart%ne psi'oloului american Seon Festiner care a descris clinic starea de tensiune

psi'oloică a unei minți care încercă să unifice opinii reciproc contradictorii. ezi Seon Fastiner- + Theor0 of#9ognitive .issonance- lucrarea este disponi/ilă pe /ooDs.oole.ro.4N ezi Lra'am Priest- .incolo de limitele g)ndirii- traducere din lim/a enleză de 0umitru L'eor'iu- ucure"ti-Editura Paralela 4- 2GGN- o lucrare de istorie a #ndirii dialetheiste- adică a acelor propuneri filosofice care auîncercat să!"i asume contradic%ia în structura intimă a arumentării "i- pe această /ază- &iziuni ce au :scurtcircuitat; principiul clasic al non!contradic%iei ?numit principiul :Exploziei;,- în încercarea de ela/orare a unor loici paraconsistente- cu mai multe &alori- opuse loicii clasice aristotelice "i principiilor sale de &aliditate. $n acest fel-#ndirea se plasează la limitele ei "i încearcă să #ndească natura acestor limite- plec#nd de la premisa că termeniiunei contradic%ii loice- dialetheii- pot fi accepta%i ca ade&ăra%i. Pentru Lra'am Priest #nditorul care a dat modelul#ndirii dialet'eiste specifice ena6terii a fost Aicolaus Cusanus.

24H



con&ineri despre ceea ce este frumos ori ur#t 6i- fire6te- teoretizările asupra artei "i frumosului.

:(ceastă poziție filosofică &a a&ea consecințe nu numai în #ndirea metafizică8 practic &or/ind-

noțiunea de omcentru al universului pune în plină lumină ființa umană- cu trupul- simțăm#ntele-

ideile 6i pasiunile sale 6i- aproape în aceea6i măsură- tot ce!o încon)oară 6i se raportează la ea.

Ceea ce în pictura medie&ală se petrecea în ceruri co/oară pe păm#nt8 e de tre/uință deci ca

lucrurile păm#nte6ti să fie înfăți6ate a6a cum suntX 0rept rezultat- se &a acorda o importanță

considera/ilă elementelor pri&ite mai înainte ca secundare 6i socotite acum preponderente

datorită leăturii lor cu omul!centru ?am fi tentați să spunem5 omul!zeu,5 portretul- decorul &ieții-

peisa)ul.;4NI

Weltanschauung !ul renascentist reprezintă- în mod e&ident- un moment de ruptură prin

raportare la Weltanschauung !ul medie&al- întruc#t principiul lumii se află în interiorul lumii- în

umanitatea omului- "i nu în exteriorul lui. =mul- umanitatea- fiin%a umană sunt plasate acum în postura de principiul ontologic. +oate celelalte forme de existen%ă sunt deri&ate- deduse- din acest

principiu. Consecin%ele acestui mod de a &edea "i în%elee lumea a fost- fără îndoială-

re&olu%ionar. Ceea ce pentru E&ul ediu era principiu de&ine acum consecin%ă- ce&a secundar-

dedus. @nclusi& 0umnezeu< Fiin%a di&ină este pri&ită acum din perspecti&a omului "i nu omul din

perspecti&a di&inită%ii.

Weltanschauung !ul medie&al care unifica întreul lumii plec#nd de la 0umnezeu "i de la

ideea crea%iei ex nihilo- di'otomia .incolo &ersus +ici "i tot ceea ce deri&a din situarea

principiului lumii în transcenden%ă etc. sunt respinse de plano. Plas#nd omul în inima propriului

ei Weltanschauung - ena"terea in&este"te ad&er/ul +ici cu func%ie de axiomă # Aoii :oc'elari ai

min%ii; pri&esc lumea din acest punct unificator. (d&er/ul +ici are o pozi%ie solară fa%ă de tot ceea

ce există.

$n func%ie de lumea de +ici- adică de via-a păm)ntească a omului- este #ndit "i &alorizat

întreul uni&ers- natural "i uman. Cunoscutul adaiu al lui Protaoras transcris de către Platon în

dialoul Theaitetos 4NN 5 :omul este măsura tuturor lucrurilor- a celor ce sunt- în măsura în care ele

sunt- "i a celor ce nu sunt- în măsura în care ele nu sunt; de&ine acum principiu de construc%ie

ontoloică pe temeiul căruia ena"terea ela/orează un nou concept al &ie%ii. Cum "tim- omul

medie&al c#nd &or/ea de &ia%ă a&ea în &edere &ia%a de după moarte- &ia%ă &e"nică de .incolo. =r-

4NI arcel rion- Homo pictor - traducere de aria odă Căpu6an 6i ictor Felea- prefață de 0umitru atei-ucure6ti- Editura eridiane- 1MNN- p. 1H4.4NN Platon- Theaitetos'- fr. 11e!12a.

24M



ena"terea respin#nd rele&an%a strictă a di'otomiei .incolo &ersus +ici- plasează &ia%a

păm#ntească în centrul lumii "i nu &ia%a de după moarte. 0e aici nu tre/uie să deducem că

ena"terea este atee- ori că omul ena"terii neaă existen%a &ie%ii de după moarte. Aicidecum<

=mul ena6terii pri&e6te m#ntuirea din perpecti&a faptelor păm#nte6ti- a muncii 6i &ocației

pentru o anumită profesie- în condițiile în care grația di&ină este &ăzută ca o taină inaccesi/ilă

minții omene6ti. 0incolo de excep%ii izolate "i nesemnificati&e- omul ena"terii este- tre/uie

afirmat cu tărie- un om credincios.

C#nd spunem că ena"terea plasează &ia%a de +ici în centrul lumii- a&em în &edere modul

de raportare la &alori- ierar'ia acestora- felul în care sunt direc%ionate actele de pre%uire- de

&alorizare. ena"terea pre%uie"te mai mult &ia%a păm#ntească situ#nd într!o pozi%ie secundară

&ia%a de după moarte. *implu spus- via-a păm)ntească posedă o valoare intrinsecă . Ea este

scopul suprem al tuturor ac%iunilor omului. 0acă pentru E&ul ediu &ia%a păm#ntească era unmijloc pentru a do/#ndi &ia%a &e"nică- pentru ena"terea trăirea &ie%ii păm#nte"ti este scopul

existen%e omului. Cum ar spune Rant- &ia%a păm#ntească este un scop în sine.

ia%a de +ici este criteriul după care toate celelalte lucruri "i fapte sunt :măsurate; în

ena"tere- metaforic &or/ind- aceasta este :patul lui Procust;. +otul prime"te &aloare în func%ie

de apropierea sau distan%area de acest principiu al &ie%ii păm#nte"ti- rezultat dintr!o remodelare a

în&ățăturii cre6tine în care @isus- cea de!a doua Persoană a +rinității- 6i nu 0umnezeu +atăl- este

luat drept model de &iață.

@deea că @isus prin $ntrupare a îndumnezeit corpul este axioma de înțeleere a omului

ena6terii care se &ede pe sine ca fiind de oriine di&ină nu doar prin suflet- ci 6i prin trup. Prin

urmare- 0umnezeu însu6i- prin cea de!a doua Persoană a +rinității- a instituit corpul cu o

demnitate ontoloică fără precedent în tradiția culturii europene.

3. *undamente ontologico7religioase ale practicilor şi gândirii artistice renascentiste

a) Destruc&ia Weltanschauung 7ului medieval: factori eterni 0i interni

Cum se explică această transformare radicală a min%ii omului E&ului ediu care s!a trezit

/rusc că locuie6te într!o altă lume> Care au fost mecanismele prin care ena"terea a pus #ndirii

al%i :oc'elari; "i a înzestrat sensi/ilitatea cu noi capacită%i de sim%ire "i rezonan%ă interioară>

*implu spus- cum s!a trecut de la Weltanschauung !ul cre"tin la Weltanschauung !ul ena"terii>

$nainte de a răspunde nemi)locit la aceste interoa%ii- c#te&a o/ser&a%ii metodoloice se impun.

2G



( sus%ine că există o sinură cauză- ma)oră- de trecere de la E&ul ediu la ena"tere

înseamnă a ne plasa în eroare. Aoua modelare a min%ii omului a fost enerată de un 'em de

cauze care au ac%ionat împreună "i s!au influen%at reciproc. (ceste cauze tre/uie căutate în stilul

de &ia%ă al omului medie&al ne&oit să facă fa%ă unor noi pro&ocări "i experien%e care de/utează cu

prima )umătate a secolului al B@!lea "i se înc'eie cu sf#r"itul ultimelor decenii ale secolului al

B!lea4NH. Este perioada numită- în func%ie de pozi%ia cercetătorului- fie de sf#r"it al E&ului

ediu- fie de început al ena"terii. 0esiur- cele două expresii decupează acela"i inter&al

temporal c'iar dacă nominal sunt diferite. Prin urmare- setul de cauze responsa/ile at#t de

destruc%ia min%ii omului medie&al- c#t 6i- complementar- de restructurare a modului nou de a pri&i

"i simți caracteristic omului ena"terii- tre/uie căutat în acele experien%e "i pro&ocări care nu!"i

au iz&orul în tradi%ia cre"tină- ci în exteriorul ei.

(poi- tre/uie spus clar că mecanismele trecerii de la E&ului ediu la ena"tere sunttainice "i că nu le &om putea cunoa"te niciodată pe deplin. @storia omului nu poate fi deplin

ra%ionaliza/ilă pentru că ea nu este produsul ra%iunii- ci al &ie%ii interale a oamenilor. Factorii

ra%ionali se împletesc cu cei lea%i de interese "i sensi/ilitate- de trăiri "i sentimente etc. "i

ac%ionează împreună fără să!i putem distine "i deta"a cu exactitate. Cunoa"terea noastră este

totdeauna mi)locită. Ceea ce noi putem cunoa"te sunt aproximări do/#ndite din di&erse scenarii

interpretati&e "i din prelucrarea li&rescă a documentelor &remii sau a imensei /i/liorafii. =r-

căr%ile se scriu după căr%i- iar fenomenul ena"terii răm#ne tainic în ceea ce a fost el ca stare de

con"tiin%ă "i sensi/ilitate. Aoi nu putem trăi dec#t propria &ia%ă. Ceea ce spunem despre ena"tere

sunt opere de imaina%ie "i deduc%ie. Prin urmare- "i în cunoa"terea ena"terii tre/uie să ne

însu"im un relati&ism sănătos "i o perspecti&ă autocritică pentru a nu cădea în trufia celui care

sus%ine că dacă lucrurile nu sunt a"a cum le consideră el- cu at#t mai rău pentru lucruri.

$n sf#r"it- este de /un!sim% să admitem că remodelarea min%ii omului medie&al "i

transformarea lui într!un alt om- în omul ena"terii- s!a făcut treptat- su/ impactul noilor

experien%e- cu sc'im/ări punctuale "i nesesiza/ile de!a lunul a mai multor enera%ii. Pentru a

în%elee empatic această remodelare a min%ii am putea face recurs la experien%a om#nei de după

anul 1MMG "i la marile pro&ocări postre&olu%ionare. +inerii care "i!au modelat mintea su/ impactul4NH Au &om intra în polemica cronoloiei ena"terii- cum spuneam- extrem de disputată "i astăzi. =rice autor al unuistudiu despre ena"tere î"i exprimă o anumită preferin%ă cronoloică în func%ie de propriile interese de arumentare"i de metoda aleasă. Personal optez pentru &arianta propusă de Peter urDe- care distine între (ena,terea timpurie?13GG14MG,- Aarea (ena,tere sau 6poca emula-iei ?14MG 13G,- (ena,terea t)r!ie sau 6poca diversită-ii?13G1I3G,. = &ariantă cronoloică similară propune "i 0enTs aT în $tal0 in the +ge of the (enaissance'?K?=GKU?G,- Edin/ur'- 7ni&ersitT Press- 1MHM.

21



&ideo!culturii- a internetului "i industriei distrac%iei- a turismului "i comunicării neînrădite- a

li/ertă%ii de expresie- a respectului fa%ă de drepturile "i li/ertă%ile specifice- sunt diferi%i de părin%ii

sau /unicii lor crescu%i într!un mediu dominat de comunism- de tiranie "i înc'istare. Este unanim

admis astăzi că actuala enera%ie de tineri crede în alte &alori "i pri&e"te altfel lumea- uneori-

radical diferit față de părin%ii ori /unicii lor.

e&enind- plec#nd de la tipoloia suerată de o serie de căr%i dedicate analizei sintetice a

ena"terii- putem împăr%i în două mari rupe noile pro&ocări "i experien%e responsa/ile de

deconstruc%ia "i dislocarea mentalită%ii medie&ale. $n prima rupă putem include a"a!zi"ii factorii

exteriori- materiali sau o/iecti&i- în &reme ce în a doua cateorie sunt inclu"i factorii interiori-

mentali sau su/iecti&i. Au există- fire"te- o rani%ă riidă între ace"ti factori destructuran%i. $i

putem distine în mod relati& plec#nd de la distinc%ia- relati&ă "i ea- dintre &ia%ă exterioară

?comportamente ale corpului indi&idual "i social, "i &ia%ă interioară ?comportamente ale #ndirii"i sensi/ilită%ii,.

a, *actorii eterni. 0acă a&em în &edere factorii care %in de exterioritatea con"tiin%ei-

tre/uie spus că E&ul ediu a intrat în declin pe fondul unor catastrofe /ioloice- demorafice-

politice "i sociale care au produs /re"e în continuitatea &ie%ii "i tradi%iei medie&ale. $nceputurile

acestui complex de crize de/utează la începutul secolului al B@!lea ?1313–131N,- din cauza unor

/ru"te sc'im/ări climatice ?a&ansarea proresi&ă a 'e%arilor alpini "i polari,- cu o foamete care

s!a eneralizat în întreul continent european "i care a pro&ocat moartea a sute de mii de oameni.

*tarea /ioloică "i demorafică a întreului continent este în continuă deradare în primele trei

decenii ale acestui secol al B@!lea "i culminează cu epidemia de :ciumă neară; din 134N.

Epidemia a re&enit în anii 13IG "i 13N1- depopul#nd drastic întreaa Europă4NM.

Consecin%ele au fost dramatice. ii de sate au rămas complet pustii cu consecin%e

catastrofale asupra produc%iei aricole. Criza a fost resim%ită "i în celelalte ramuri ale economiei

"i comer%ului "i a atins- fire"te- celelalte planuri ale &ie%ii omene"ti- social- politic "i cultural.

Puterea feudală începe să se erodeze- căci seniorii care au supra&ie%uit epidemiilor repetate de

ciumă s!au &ăzut fără m#nă de lucru. Ao/ilii încep să!"i piardă nu numai pozi%iile economice "i

sociale pri&ileiate de%inute timp de secole- ci "i func%iile militare îndeplinite în E&ul ediu încă4NM :ănăstirile din reiunile mediteraneene au rămas practic pustii... popula%i din +oscana s!a redus la un sfert sauc'iar la o cincime8 în timp ce popula%ia (nliei a scăzut – în numai 2H de ani – de la patru milioane la două milioane"i )umătate de locuitori... $n @slanda- întreaa popula%ie a fost secerată de molimă... Sa scară na%ională- în 14G- decila un secol după iz/ucnirea marelui flael- popula%ia %ărilor europene scăzuse cu 3H în Fran%a "i yările de os- cu33 în (nlia- cu 2N în @talia- cu 2I în Peninsula @/erică- cu 2 în Lermania "i în *candina&ia.; ?9f# =&idiu0rim/a- 9ivili!a-ia (ena,terii- în $storia culturii ,i civili!a-iei- ucure"ti- Editura estala- &ol. @B- p. 34,

22



de la Carol artel. =dată cu ăz/oiul de 1GG de ani ?133N143,- ca&aleria no/ilimii cedează

locul infanteriei ca mai apoi- prin utilizarea armelor de foc- no/ilimea să fie înlocuită de

mercenari.

Pe acest fundal de profundă criză economică "i socială- de stanare a produc%iei

manufacturiere "i a comer%ului- de decădere a &ie%ii ora"elor "i- ca un corolar- de pauperizare

enerală- se produc "i însemnate dezec'ili/re politice. @mperiul erman dar "i papalitatea –

principalele for%e politice care aspirau spre uni&ersalitate – sunt isto&ite "i în plin proces de

pierdere a autorită%ii. =ranizată într!un stat pontifical de sine!stătător alături de alte principate

din @talia- iserica catolică î"i pierde autoritatea spirituală uni&ersală- fiind acuzată că se ocupă cu

administrarea &ie%ii păm#nte"ti. (utoritatea catolicismului este pusă su/ semnul îndoielii odată cu

:marea sc'ismă din =ccident; c#nd- între 13NH "i 141N- iserica catolică a&ea c#te doi sau trei

papi care se excomunicau reciproc- situa%ie conflictuală exportată "i în marile a/a%ii "i mănăstiri.(ceste elemente de criză slă/esc solidaritatea socială specifică E&ului ediu "i- totodată-

autoritatea institu%iilor politice ce!l susțineau.

Pe de altă parte- elementele care au contri/uit la disolu%ia treptată a lumii medie&ale au

făcut loc unor fenomene cu caracter profund ino&ator ce &esteau apari%ia unei noi lumi- lumea

ena"terii. $n fond- după toate perioadele de criză pe care le!a cunoscut p#nă acum umanitatea-

ulterior au a&ut loc re&irimente rapide "i- mai apoi- cre"teri "i salturi în dez&oltare. ("a s!a

înt#mplat "i la sf#r"itul E&ului ediu "i începutul ena"terii.

0upă perioada de stanare de care &or/eam- în a doua )umătate a secolului al B- &ec'ile

centre comerciale re&in la &ia%ă- drumurile comerciale sunt din nou populate cu transportul

di&erselor mărfuri. *e produc muta%ii în domeniul te'noloiei- în special în extrac%ie "i industria

textilă- în postă&ărit "i morărit- di&erse mecanisme ac%ionate de for%a apei- dar "i în te'nica

militară ?armele de foc- /om/ardele "i tunurile,. Perfec%ionarea te'nicii na&ia%iei ?cartorafie-

coră/ii- /usolă,- apari%ia tiparului "i a industriei '#rtiei a împlinit seria de in&en%ii te'noloice

care au sus%inut ena"terea în permanentul ei conflict cu lumea medie&ală4HG.

Pe de altă parte- /ur'ezia oră"enească începe să in&estească în aricultură- fiind dornică

în a transforma munca păm#ntului într!o acti&itate renta/ilă. 7nele ora"e mai pu%in atinse de

ciumă "i foamete au prosperat îm/oă%indu!se din me"te"uuri "i comer%. =ra"ele de la area

altică "i area Aordului- o /ună parte dintre ora"ele italiene- Leno&a- Floren%a "i ene%ia etc.

4HG Pe lar despre :re&olu%ia economică; în ena"tere în acues eers- &O"ccident aux I$5 e et I5 e si[cle# +spectséconomi7ues et sociaux' Paris- 1MI3.

23



de%in pozi%ii economice solide. *e creează astfel premisele apari%iei un nou mod de &ia%ă

economică specific ena"terii- economia de sc'im/ "i- prin intermediul ei- a /oă%iei4H1.

(ceste acumulări economice au creat ne&oi sporite de lic'idită%i- de masă monetară "i-

implicit- de aur- de produse ce tre/uiau importate sau exportate în lumea orientală. Cucerirea

Constantinopolului de către turci în 143 "i înc'iderea drumului clasic către =rientul $ndepărtat a

impus cu acuitate ăsirea unor noi drumuri către :@ndii;- sursa mirodeniilor- a pietrelor pre%ioase

"i esen%elor de parfum. 0incolo de spiritul de a&entură tipic oamenilor ena"terii- cauzele marilor

descoperiri eorafice le reăsim- fără îndoială- în rezultatul înnoirilor "i prefacerilor care au

sc'im/at modul de &ia%ă tradi%ional al lumii europene4H2.

Cum mai spuneam- prefacerile de ordin economic produc prosperitate "i /oă%ie în

r#ndurile unor noi cateorii sociale numite eneric :/ur'ezi;- cu&#nt ce!i desemna pe locuitorii

ora"elor. Ei se ocupau de comer% "i administra%ie- de acti&itatea /ancară ori erau oameni ai leii-func%ionari reali- ofi%eri superiori etc.- oameni acti&i- educa%i "i talenta%i care au luat locul

no/ililor care considerau- în conformitate cu tradi%ia medie&ală- că munca este o în)osire. :$n

secolele al B!lea "i al B@!lea- apărea un fapt social nou- pe care l!am putea numi capitalismul

erudit . Aoua /ur'ezie considera arta- "tiin%a- filosofia- nu doar ni"te ornamente ratuite- ci

mi)loace suplimentare de ac%iune "i putere. L#nditorii "i arti"tii sunt cele/ra%i de o clientelă

/oată "i preten%ioasă- care %ine să!"i uluiască ri&alii. (ceasta apreciază meritul personal- fiindcă

ea însă"i datorează &ictoria meritului personal.;4H3

:Capitalismul erudit;- pentru a folosi inspirata expresie a lui Paul Faure- a enerat

cunoscutul fenomen al mecenatului în a/sen%a căruia ena"terea artistică "i intelectuală este de

neconceput. Ca amploare- este o perioadă unică în istoria omenirii- căci /oă%ia nu produce- prin

sine- artă "i cultură. Cunoa"tem în istorie perioade de decaden%ă artistică "i intelectuală pe un fond

indiscuta/il de /oă%ie "i c'iar de opulen%ă. =r- în ena"tere mecenatul este o caracteristică

generală a Europei. arile familii- papii- principii- între care ontefeltro din 7r/ino- *forza din

4H1 ezi Paul Faure- op# cit .- cap. @- pp.1!34- care arumentează cu zeci de exemple concrete leătura dintreena"tere "i acumularea de /oă%ie în principalele ora"e ale Europei.4H2 :arile descoperiri eorafice nu au fost înt#mplătoare. ealizarea lor în secolele B–B@- într!o epocăfrăm#ntată în care s!au pus temeliile e&ului modern- ale erei capitaliste- într!o epocă de titani ai #ndirii- ai artelor "iai faptelor eroice- a fost preătit de întreaa e&olu%ie istorică a continentului european din perioada E&ului ediudez&oltat. Ele au fost posi/ile datorită premiselor economice fa&ora/ile "i în special datorită noului a&#nt industrial "icomercial din a doua )umătate a secolului al B!lea- proresului "tiin%ei "i al te'nicii- îndeose/i în arta na&ia%iei. Eleau de&enit posi/ile datorită călătoriilor precursorilor "i- nu în ultimă instan%ă- rena"terii intelectuale.; ?9f# *.Lolden/er- *. elu- 6poca marilor descoperiri geografice- ucure"ti- Editura umanitas- 2GG2- pp. !I,4H3 Paul Faure- op# cit .- p. 1.

24



ilano- Lonzaa din anto&a- Este din Ferrara- edici din Floren%a- 9elser în (us/ur- Papa

Pius al @@@!lea- Carol al !lea- Francisc @ etc. au spri)init marile enii creatoare cu con&inerea că

/anii sunt un mi)loc pentru propă"irea artei- "tiin%ei "i filosofiei "i nu un scop în sine.

$n sf#r"it- pentru a înc'eia această sc'i%ă simplificatoare a factorilor :externi; ce au

sus%inut la ni&el de :infrastructură; ena"terea- nu tre/uie omisă rela%ia dintre proresele te'nice

"i realizările artistice. :Proresele "tiin%ifice sunt direct responsa/ile de faptele artistice.

ecenatul însu"i depinde- în mod str#ns- de re&olu%ia materială care a precedat ustul pentru lux-

pentru confort- pentru frumuse%e. Au a&em preten%ia să explicăm capodoperele artei italiene sau

căr%ile #nditorilor francezi prin istoria lentilelor sau a &opselelor5 există o prăpastie între materie

"i eniu. ealismul- perspecti&a- efectul trompelO_il' deradeul- "tiin%a modelului existase cu

mult înainte de 14GG- dar turnarea marilor opere de /ronz- faian%a- emailul- sicati&ele fuseseră- în

eneral- necunoscute.;4H4 /, *actorii interni. Weltanschauung !ul medie&al este treptat erodat de o serie de factori

care %in de interioritatea con,tiin-ei- respecti& de ceea ce noi numim astăzi :stil de &iață;- mai

precis de ansam/lul codurilor de &aloare ce diri)ează comportamentul omenesc.

Cum mai arătam- &alorile sunt axe ce orienteză într!o anumită direcție &iața noastră-

d#ndu!i înțeles sau sens. (ceste sunt sau &alori!scop- adică ținte către care ne îndreptăm- sau

&alori!mi)loc- adică instrumente- te'nici ori procedee- puse în slu)/a atinerii scopurilor. 0e

pildă- menținerea sănătății este o &aloare!scop- în &reme ce e&itarea exceselor alimentare

reprezintă o &aloare!mi)loc. *ănătatea la r#ndul ei este o &aloare!mi)loc prin raportare la

do/#ndirea fericirii care e &aloare!scop. $n termenii lui (ristotel- &alorile!scop sunt acele &alori

care sunt dorite pentru ele însele 6i nu pentru altce&a. Fire6te că un :stil de &iață; implică

existența unor relații in&aria/ile- constante în timp- între &alorile!scop 6i &alorile!mi)loc- în ciuda

permanentei dinamici a &ieții. (stfel- cele zece porunci- &alorile!scop care fixează ta/la de &alori

morale cre6tine- răm#n nesc'im/ate prin raportare la &aria/ilitatea mi)loacelor prin care pot fi

atinse.

Ei /ine- aceste raporturi constante între &alorile!scop 6i &alorile!mi)loc- numite de

socioloi- rutine- 'a/itusuri ori paternuri ale #ndirii- enerate de practicarea cotidiană a &ieții- au

suferit sc'im/ări radicale în trecerea de la E&ul ediu la ena6tere. +re/uie su/liniat faptul-

/anal de altminteri- că aceste sc'im/ări au fost raduale 6i silențioase- ino/ser&a/ile 6i

4H4 $bidem- p. 4.

2



insesiza/ile oamenilor trăitori ai acelor &remuri. Ele s!au petrecut discret a6a cum este- spre

exemplu- procesul de maturitate sau îm/ătr#nire pe care!l trăim cu toții fără să!l remarcăm

cotidian. Ae trezim dintr!o dată maturi ori /ătr#ni 6i ne între/ăm c#nd s!a înt#mplat acest lucru.

Plec#nd de la aceste precizări este limpede că factorii externi care au destructurat

Weltanschauung !ul medie&al sunt întrepătrun"i cu cei interni. $n fond- a fi :intern; sau :extern;

con6tiinței ține mai dera/ă de o con&enție lin&istică- dec#t de modul real în care funcționează

mintea noastră. iuros &or/ind- întreaa :realitate; este interioară con6tiinței 6i- prin urmare-

:interior; sau :exterior; sunt semnificații 6i raportări ale acesteia la lume. C#nd &or/im despre

:factori externi; a&em în &edere &ia%a interioară pro&ocată de condițiile o/iecti&e ale &ieții- în

&reme ce :factorii interni; se referă la &ia%a interioară însă"i 6i la mediul ei intrinsec.

*c'ematiz#nd într!o ordine didactică lucrurile- tre/uie să spus că trecerea de la

Weltanschauung !ul medie&al la Weltanschauung !ul ena6terii s!a produs prin remodelareadiscretă- impercepti/ilă- a 'ărții minții omului medie&al care s!a trezit- la ni&elul con6tiinței de

sine- un alt om- cu alte reprezentări asupra sensului &ieții. =mul medie&al a început- la un

moment dat- să acorde semnificații diferite acelea6i &ieți cotidiene- pentru că &alorile!scop ale

lumii lui s!au erodat continuu pierz#ndu!6i semnificația de idealuri- de ținte imainare către care

tind toate comportamentele cotidiene. (stfel- înțelesurile sta/ile ale lumii fixate într!o scară de

&alori ce părea eternă au începtut să fie contestate- fapt ce a enerat efecte destructurante la

ni&elul proiecțiilor de &iitor pe care se fundează orice sens al &ieții.

Preeminența lui +ici- specific Weltanschauung !ului ena6terii- prin raportare la .incolo-

specific lumii medie&ale a produs o re&alorizare a multitudinii faptelor omene6ti- economice-

sociale- culturale 6i reliioase 6i- fire6te- artistice. Putem ilustra acest fapt cu c#te&a exemple alese

la înt#mplare. (stfel- spre deose/ire de idealurile ascetice ale E&ului ediu- ena"terea a

de/locat spiritul de curiozitate- mirarea- dorin%a de a cunoa"te natura 6i lumea întreaa- fapt cu

totul indiferent omului medie&al o/sedat de do/#ndirea m#ntuirii. @dealul lui Pico della

irandola de a "ti tot ceea ce se poate "ti "i încă ce&a pe deasupra- caracterizează eroismul

cunoa"terii enciclopedice a omului ena6terii.

E&ul ediu a culti&at- cum su/liniam de mai multe ori- un stil de &ia%ă care implica

deta"area de &alorile păm#nte"ti- de &alorile corpului. oă%ia- luxul 6i plăcerea procurate de ele

erau 'ulite "i incompati/ile cu &alorile cre"tine. (cum &ia%a laică de&ine din )osnică "i ordinară-

ce&a ce este socotit no/il "i un scop moral. +ici de&ine fundalul esen%ial în suma atitudinilor "i

2I



presupozi%iilor de &ia%ă a ena"terii. @dealul &ie%ii mona'ale este înlocuit cu cel al unei &ieți

acti&e- înclinate să exploreze noi teritorii eneratoare de experiențe externe 6i interne. =rientarea

către ac%iune- acti&itatea lucrati&ă eneratoare de c#"ti- a&ere- faimă 6i lorie postumă este

stimulată de c#6tiarea /anilor ce de&in- dintr!un :oc'i al dracului;- un instrument al

perfec%ionării fiin%ei umane prin educație 6i culti&area rafinamentelor artistice ce potențează

/ucuria de a trăi. ena"terea înlocuie"te ideea de asisten%ă di&ină cu /izuirea "i încrederea în sine-

în for%ele proprii. =mul poate prin sine să atină ceea ce "i!a propus. #ntuirea este trea/a

di&inită%ii. Pentru ena"tere- pro/leme metafizice "i etice deri&ate din credin%ă nu mai ocupă

prima scenă. =rientarea min%ii este- cum arătam- către natură- considerată ca o prezență efecti&ă a

lui 0umnezeu ce se arată prin creația sa. Aatura începe să fie di&inizată- întruc#t ea adăposte6te

secretele după care 0umnezeu a făcut lumea. Prin urmare- ea tre/uie studiată sistematic cu

mi)loacele riuroase oferite de matematică 6i de te'nica măsurării.0in totalitatea fenomenelor care au a&ut funcții de erodare ma)oră în destruc%ia

Weltanschauung !ului medie&al două par a do/#ndi un caracter de esențialitate.

Primul fenomen se referă la slăbirea autorității bisericii- a culturii eccleziastice fundată

pe manuscrise 6i pe ritualuri sacramentale- at#t în ce pri&e6te practicarea &ieții de zi cu zi a

oamenilor- c#t 6i în diri)area culturii elitiste- erudite 6i enciclopedice. (ceastă erodare de

autoritate &a produce- cum &om remarca- sc'im/ări semnificati&e în imaginarul social și cultural

al perioadei de tranziție supusă analizei. Faptele care au condus la aceste sc'im/ări sunt puse

admira/il în lumină- de lucrarea cele/ră a lui o'an uizina- +murgul 6vului Aediu.

(l doilea fenomen &izează trecerea treptată de la cultura orală 6i a analfa/etismului

eneralizat ce domina marea masă a oamenilor trăitori în E&ului ediu- la cultura scrisă 6i

tipărită. *tudiile recente ale [colii de la +oronto asupra te'noloiei scrisului- inițiată de ars'all

cSu'an prin cele/ra sa lucrare :alaxia :utenberg - ne a)ută să înțeleem mai /ine aceste

procese su/tile de remodelare a minții 6i a conexiunii acesteia cu simțurile. ena6terea- odată cu

iz/#nda eformei 6i a tiparului- a adus în prim!plan cultura cu&#ntului în dauna culturii imainii-

modific#nd prin aceasta c'iar structura internă a percepției omului medie&al 6i leăturile dintre

di&ersele structuri interne ale minții. (m/ele fenomene au dat na6tere culturilor paralele 6i

autonome în enul lor- ceea ce a făcut posi/ilă 6i aparția artei într!un sens foarte apropiat de

înțelesurile cu care noi operăm astăzi.

2N



Ae &om opri asupra acestor două lucrări pentru a face c#te&a remarci menite să aducă un

plus de înțeleere asupra su/tilelor mecanisme de sc'im/are a 'a/itatului mintal- respecti& a

datelor interne ale minții- ale leăturii acesteia cu simțurile- dar 6i cu practicile curente de &iață

din c#mpul cărora fac parte 6i practicile artistice.

esa)ul fundamental al lucrării lui o'an uizina4H este fundat pe ideea esențială- cu rol

de axiomă e&identă prin ea însă6i- că arta este o parte a culturii 6i- deopotri&ă- o olindă a ei.

L#ndul lui uizina poate fi exprimat astfel5 Cine &rea să cunoască felul în oamenii care au trăit

în epoci istorice re&olute tre/uie să le cerceteze arta pentru că ea este o olindă a &ieții. eciproc-

cine &rea să înțeleaă modul în care arta s!a confiurat în anumite tipuri de expresie ori stiluri-

tre/uie să cerceteze faptele istorice 6i culturale- în interalitatea lor- pentru că arta e un reflex al

acestor fapte.

Cu această axiomă transformată 6i în principiu metodoloic- uizina- pentru a înțelegemai /ine arta fraților an ETcD- întreprinde o cercetare istorică 6i critică a mentalităților- a

imainarului social 6i cultural implicate în mecanismele de restructurare a ta/lei medie&ale de

&alori îndreptate către confiurația renascentistă a acestora. (naliza este complexă 6i unitară

pentru că are în &edere multiple forme de &iață ale lumii medie&ale corespunzătoare cunoscutei

ierar'ii tripartite oratores- belatores laboratores - în dinamica lor temporală 6i felul în care

acestea sunt trăite în planul con6tiinței- at#t la ni&el emoțional- c#t 6i reprezentațional.

$n eală măsură- analiza are în &edere formele de expresie ale #ndirii- cunoa6terii 6icredinței- marile teme ale &ieții omului- na6terea- iu/irea- moartea etc.- c#t 6i comportamentul

cotidian al maselor populare. :Pentru a înțelee spiritul medie&al ca o unitate 6i un tot- tre/uie să

studiem formele de /ază ale #ndirii sale- cercet#nd nu numai manifestările credinței 6i ale

meditației superioare- ci în eală măsură 6i pe cele ale înțelepciunii &ieții de toate zilele 6i ale

practicii pure. Căci acelea6i orientări mari ale #ndirii domină 6i în exteriorizările sale superioare

6i în cele inferioareX $n &iața de toate zile- omul medie&al #nde6te în acelea6i forme ca 6i

teoloia lui. aza este în am#ndouă- acela6i idealism ar'itectural- pe care scolastica l!a numit

realism5 ne&oia de a separa fiecare noțiune 6i de a!i da formă ca unei entități- de a rupa în

sisteme ierar'ice- de a clădi din ea temple 6i catedrale- cum se )oacă un copil de!a clăditul din

4H o'an uizina- +murgul 6vului Aediu. *tudiu despre formele de viață și de g)ndire din secolele al I$5lea și al I5lea în /ranța și în `ările de @os' traducere din olandeză de .. adian- ucure6ti- Editura umanitas- 2GG2.

2H



cu/uri. +ot ceea ce î6i cucere6te în &iață un loc fix- tot ce de&ine formă de &iață contează ca

ordonat5 at#t cele mai /anale o/iceiuri 6i date- c#t 6i lucrurile cele mai ele&ate pe planul di&in.;4HI

Erodarea Weltanschauung !ului medie&al- arumentează uizina- se produce printr!o

trecere de la static la dinamic în sistemele de reprezentare ale lumii. L#ndirea medie&ală este

statică- ordonată- ierar'ică 6i anistorică pe temeiul că- într!un fel sau altul- tot ceea ce se petrece

pe păm#nt este 'otăr#t în ceruri fără ca omul să poată inter&eni în cursul desfă6urării

e&enimentelor esențiale ale lumii. Sumea se află cuprinsă între Leneză 6i (pocalipsă- iar &oința

di&ină este 'otăr#toare pentru tot ceea ce se înt#mplă pe păm#nt. Cu toate că omul are li/er

ar/itru- adică capacitatea de a alee să facă sau să nu facă ce&a- el decide doar în pro/leme leate

de morală- de /ine 6i rău. =rdinea 6i ierar'ia lumească se întemeiază pe &oința di&ină 6i- prin

urmare- ea este eternă. =r- odată cu secolul al B@!lea 6i cu trecerea timpului- putem detecta

anumite /re6e în această mentalitate eternalistă pe linia unui spor interpretati& &enit din partealumească- istorică 6i &remelnică a omului. @deea transcendenței 6i a lumii de .incolo începe să!6i

piardă din prestiiu pe măsură ce fenomenele din lumea de +ici încep să fie trăite laic- înțelese 6i

explicate prin ele însele ?prin cauze 6i determinări naturale- prin apel la experiența prelucrată

matematic- cantitati&ist,.

Constatările pe care le face uizina- analiz#nd în detaliu această perioadă de trecere de

la E&ul ediu la ena6tere- sunt prețioase din cel puțin două moti&e.

$n primul r#nd- pentru că su/liniază ideea că nu există o ruptură totală între mentalitatea

medie&ală 6i cea renascentistă a6a cum susțin 6i azi- pe urmele lui urcD'ardt- mulți cercetători.

Există- arată uizina- 6i multiple elemente de continuitate între cele două mentalități- astfel înc#t

nu i se poate atri/ui omului renascentist caracteristici ce i!ar aparține în exclusi&itate doar lui. Pe

de altă parte- la ni&elul mentalității ena6terea italiană nu are un caracter de excepționalitate față

de celelalte zone ale Europei occidentale. :(m/iția personală 6i dorința de lorie personală- care

apar /a expresia unui înalt simț al onoarei- /a mai dera/ă rezultatul unui oroliu neînno/ilat-

sunt înfăți6ate de urcD'ardt drept însu6irile caracteristice ale omului ena6teriiX (m impresia

că acesta este unul dintre punctele în care urcD'ardt a exaerat distanța dintre E&ul ediu 6i

ena6tere- dintre Europa occidentală 6i @talia. (ceastă sete de lorie 6i de onoare a ena6terii

este- în esența ei- am/iția ca&alerească a unei epoci anterioare- este de oriine franceză 6i este

onoarea de clasă- extinsă- dez/răcată de simțăm#ntul feudal 6i fecundată de #ndirea antică.; 4HN

4HI $bidem- p. 32N.4HN $bidem- p. M3.

2M



$n al doilea r#nd- tre/uie să reținem finețea înțeleerii pe care uizina o a&ansează în

pri&ința raportului dintre continuitate 6i discontinuitate între marile epoci istorice ce compun

cultura Europei =ccidentale. ena6terea este- cum arată uizina- o perioadă distinctă- cu

particularități inconfunda/ile- în istoria culturii europene.

0ar în multiple pri&ințe ena6terea duce mai departe tradiția neîntreruptă a culturii 6i a

stilului de &iață european at#t prin faptul că este un moment de sinteză între cultura pă#nă-

reco!latină- 6i cultura medie&ală- cre6tină- dar 6i prin faptul că ea propune un sens perfecționist

deopotri&ă specific- dar 6i european al &ieții. Este &or/a despre :năzuința spre o &iață mai

frumoasă;- pentru a folosi expresia lui uizina- o constantă a culturii europene 6i- pro/a/il- a

multor altor culturi ale lumii. $n funcție de această dorință amelioristă- de autoperfecționare

continuă a &ieții omului- a /ucuriei că e6ti în &iață 6i că &iața ne este dăruită cu un anumit rost-

putem înțelee mai /ine modul de raportare la &iață a diferitelor epoci ce au marcat temporalcultura europeană.

uizina detectează- în cultura europenă- existența a trei căi principale de realizare a

idealului proiectării 6i do/#ndirii unei &ieți frumoase.

Prima este calea renunțării la lume- la +ici- culti&#nd speranța că &iața &iitoare- .incolo-

&a fi mai /ună 6i mai frumoasă. (ceasta a fost calea pe care a propus!o- din moti&ele cunoscute-

cu o maximă tărie- cre6tinismul.

:( doua a fost calea care duce spre îndreptarea 6i împlinirea acestei lumi. E&ul ediu nua cunoscut această tendință aproape de locX năzuința către o &iață mai frumoasă este semnul cel

mai caracteristic al ena6terii. (ici &edem cea mai deplină armonie între satisfacerea setei de

frumos în opera de artă 6i în &iața însă6i- aici arta ser&e6te &iața 6i &iața ser&e6te arta ca niciodată

înainte;4HH ?s.n.,. $n ciuda faptului că de6i acest ideal e caracteristic ena6terii- atrae atenția

uizina- rădăcinele lui se află în E&ul ediu în reprezentările 6i aspirațiile &ieții ca&alere6ti de

înno/ilare a &ieții prin fapte /une 6i carita/ile- de întra)utorare a celor sla/i 6i fără apărare. Aumai

că acest ideal era marinal 6i nu s!a exprimat la ni&elul unui proiect interal de &iață a6a cum s!a

petrecut în ena6tere.

$n sf#r6it- a treia cale de atinere a unei &ieți frumoase poate fi realizată printr!o fuă din

realitate în iluzii 6i &ise frumoase- în imainație 6i fantasme. :Cum acționează asupra &ieții a treia

atitudineX> Prefăc#nd formele &ieții în forme artistice. 0ar nu!6i exprimă &isul ei de frumuse%e

4HH $bidem- p. 2.

2IG



numai în opere de artă ca atare- ci &rea să înno/ileze însă6i &iața prin frumuse%e 6i umple

societatea cu )ocuri 6i forme. (ici- tocmai artei personale de a trăi- i se pun cele mai rele

condiții- care nu pot fi îndeplinite dec#t de o elită- într!un )oc artistic al &ieții.;4HM

(m insistat asupra acest acestor trei di&iziunii pentru a pune în lumină un fapt esențial în

înțeleerea specificului esteticii renascentiste care unifică ideea de frumos 6i artă în conceptul

:&iață frumoasă;- fapt ce o deose/e6te at#t de estetica (ntic'ității reco!latine- a esteticii E&ului

ediu- c#t 6i a lumii moderne. om re&eni pe lar asupra acestei c'estiuni în capitolul destinat

descrierii specificului esteticii renascentiste.

Cum spuneam- analizele pe care ni le propune uizina sunt complexe- rafinate- erudite

6i detaliate. +oate sementele de &iață ale lumii medie&ale primesc o tratare aproape ex'austi&ă

în centrul analizei situ#ndu!se- fire6te- modul în care societatea medie&ală- structurată de

oranizarea ierar'ică cunoscută- se manifesta ca un oranism social 6i cultural &iu- produc#nd&alori 6i coduri de &iață. *unt analizate r#nd pe r#nd- instituția ca&alerismului cu ordinele 6i

leămitele ca&alere6ti- felul în care acesta a modelat &alorile răz/oiului- eroismului 6i politicii- a

draostei 6i solidarității reciproce- apoi instituția preoției 6i căluăriei- ordinele căluăre6ti-

tipurile de &iață reliioasă dimpreună cu multiplele aspecte ale &ieții de zi cu zi- cu accent pe

marile rituri de trecere- na6tere 6i /otez- căsătorie 6i moarte p#nă la aspectele :fri&ole; leate de

practici ale &ieții sexuale- adulter- îm/răcăminte 6i modă. +oate aceste analize fac din lucrarea lui

uzina o capodoperă de necontestat a enului de lucrări ce se am/iționează să prezinte

ex'austi& o perioada istorică esențială în înțeleerea dinamicii culturii europene.

0acă acestea sunt faptele- important pentru analiza noastră este să răspundem la

între/area elementară5 Care sunt mecanismele de su/stituție a preeminenței lui .incolo cu +ici>

+re/uie spus clar că lumea medie&ală adăpostea în c'iar intimitatea ei- respecti& în

oranizarea &ieții păm#nte6ti după postulatul existenței lumii de .incolo- cauzele propriei

destrucții. +ensiunea loică dintre lumea de +ici 6i lumea de .incolo putea fi atenuată prin

intermediul credinței- dar cu mai dificil de :slă/it; din perspecti&a practicării &ieții în cotidian.

Credința cre6tină se fundează pe o serie de dome at#t de a/stracte- înc#t ele sunt imposi/il de

înțeles de oamenii simpli care urmăreau- ca 6i noi- interese multiple de ordin pramatic. Cum

6tim- /iserica a transpus în narațiuni 6i imaini noțiunile sacre astfel înc#t cre6tinul analfa/et să

ai/ă acces- prin intermediul :teoloiei colorate;- la tainele pe care se fundează în&ățătura

4HM $bidem- pp. 1!2

2I1



cre6tină. 0ar- a6a cum semnalează o'an uizina referindu!se la reprezentarea morții- tendin%a

sf#r"itul E&ului ediu de a reprezenta toate no%iunile sacre prin imaine a produs o infuzie

ma)oră de element laic- de &ia%ă desacralizată- în lumea de .incolo. :eprezentarea morții poate

consta ca exemplu al &ieții spirituale din epoca de sf#r6it a E&ului ediu în eneral5 este ca o

ie6ire din matcă a #ndului 6i o împotmolire a lui în imaine. $ntreul conținut al #ndirii &rea să

fie exprimat în reprezentări8 tot aurul este presc'im/at în mărunți6. *e simte o ne&oie neînfr#ntă

de a fiura toate noțiunile sacre- de a da fiecărei reprezentări de natură reliioasă o formă precisă-

astfel înc#t să se instaleze în minte ca o poză puternic întipărită. 0atorită tendiței de a se

concretiza în imaini- orice noțiune sacră este în permanen%ă expusă prime)diei de a se riidiza

sau de a de&eni exterioară.4MG;

Prin urmare- polisemantismul cu&#ntului ori am/iuitățile lim/a)ului plastic au produs de!

a lunul timpului- cu necesitate- o de&alorizare a acelor reprezentări considerate a fi sacre. 7ncu&#nt- atunci c#nd este folosit- poate trimite prin semnificația sa către o realitate sacră- însă de

reulă se află în leătură cu un aspect concret de &ia%ă. (ceastă coresponden%ă ini%ial posi/ilă-

de&ine asimentrică cu timpul. *itua%iile de &ia%ă ale oamenilor- experien%ele lor laice nu mai pot fi

cuprinse de no%iunile sacre care- într!un fel sau altul sunt finite. Cu&intele încep să fie dez/răcate

de în&eli6ul emoțional al credinței fiind înțelese prin intermediul contextului de &iață concretă în

care apar "i sunt folosite. *ensul lor este sta/ilit în a/sența unei corespondențe cu ce&a di&in- iar

cu trecerea timpului perspecti&a laică î"i de&ine sie"i suficientă- fiind explicată prin mecanisme

proprii.

(ltfel spus- cu&intele nu mai actualizează- ascunz#ndu!l- un mister- ci o realitate data.

isterele sunt o/iecte de credin%ă "i nu de cunoa"tere. Ui imainile do/#ndesc acela"i statut. Ele

nu mai sunt- cum spuneam- :i/lie colorată;- a6adar- imainile nu mai sunt sim/oluri ale

realită%ilor sacre- ci reprezentări ale o/iectelor reale. *acră de&ine c'iar îndeletnicirea de a

cuprinde în toate amănuntele o realitate care depă"e"te capacitatea noastră de cuprindere- de

descriere conceptuală sau de reprezentare imaistică. @mainea este acum factor de cunoa"tere a

lumii. Ea are acces acolo unde cu&#ntul nu are. +ransmite un mesa) nemi)locit sufletului. $n

imaini- dacă pri&im cu aten%ie- &edem mai mult dec#t ne poate da conceptul. @mainea operează

cu amănuntul- cu detaliu. @mainea &or/e"te- ea poate fi lecturată. Ea este o nara%iune- o po&este.

@dealul imaistic al ena6terii este fiura umană5 aici se acund toate secretele – cele păm#nte"ti

4MG $bidem- p. 231.

2I2



dar "i cele di&ine. *ensul 6i pasiunea de&oratoare a studiilor lui Seonardo despre fiurile umane

pot fi înțelese mai lesne acum- dacă a&em în &edere potențial de cunoa6tere al imainilor.

$n concluzie- la sf#r6itului E&ului ediu- pe măsură ce autoritatea 6i preeminența lui

.incolo se erodează continuu- lumea de +ici do/#nde6te- analo principiului &aselor

comunicante- o autonomie din ce în ce mai prenantă cu o tendință e&identă către sinularitate 6i

independență.

Cum arătam- al doilea fenomen care a a&ut un rol ma)or în destruc%ia Weltanschauung !

ului medie&al 6i în iz/#nda definiti&ă a Weltanschauung !ului renascentist l!a constituit- a6a cum a

arumentat decisi& ars'all cSu'an în lucrarea :alaxia :utenberg - in&entarea tiparului-

respecti& trecerea de la cultura orală 6i manuscrisă- scri/ală- la cultura tipărită 6i- potențial-

accesi/ilă oricui.

+ezele acestei lucrări semnate de cSu'an susțin că mecanismele sc'im/ării culturale înenere tre/uie înțelese plec#nd de la sc'im/ările pe care te'noloia le exercită asupra

interacțiunii dintre minte 6i simțuri. +recerea de la o epocă istorică la alta se realizează- susține

cSu'an- prin diferitele modalități de interacțiune între structurile loico!matematice 6i

structurile senzorio!percepti&e 6i emoționale al minții. (entul sc'im/ării acestor raporturi pe

care mintea o are cu propriile structuri este te'noloia- o prelunire artificială a simțurilor-

enerarea continuă de instrumente ale producerii 6i reproducerii &ieții omene6ti.

cSu'an împărtă6e"te &iziunea standard la ora actuală- că ființa umană se deta6ează de

celelalte forme superioare de oranizare a &ieții situ#ndu!se în &#rful ierar'iei renului :animale

superioare; prin producerea uneltelor 6i te'noloiei. (stfel- într!un sens comun- te'noloia

înseamnă aplicarea de cuno6tințe într!un anumit domeniu- un ansam/lu de metode- te'nici 6i

procedee- respecti& sisteme de reuli care îndrumă coerent acțiunile omului în &edere producerii

de artefacte 6i- în plan mai eneral- de efecte utile. +e'noloia &izează în primul r#nd producerea

automatizată a unor instrumente ?unelte, cu a)utorul altor instrumente- adică de mi)loace prin care

noi ac%ionăm asupra lumii. Ea este- prin urmare- un mi)loc de ac%iune 6i de înstăp#nire a omului în

natură 6i societate. Cum ar spune- eideer- te'nica 6i te'noloia ne slu)esc- fiind la îndem#na

noastră.

$n sc'im/- cSu'an propune un punct de &edere mult mai nuanțat. +e'nica 6i te'noloia

nu sunt doar simple preluniri ale m#inii- cum se crede de o/icei- ci exteriorizări 6i preluniri ale

2I3



tuturor simțurilor noastre. Prin urmare- între minte- facultatea de a #ndi 6i structura noastră

percepti&ă 6i emoțională se interpun di&ersele te'noloii.

:ocul; elementelor din interiorul acestui cerc- circumscris de #ndire- te'noloie-

structuri percepti&e- explică dinamica culturii omene6ti- iar mecanismele sc'im/ării sunt 'otăr#te

de tipul de te'noloie creat de om care are efecte retroacti&e- de tip feedbacF - asupra modelului

de interacțiune dintre #ndire 6i aparatul senzorial. arta minții noastre răm#ne constantă- at#t

timp c#t între #ndire 6i simțuri există o relație de armonie 6i conlucrare silențioasă. Pe măsură

însă ce experința umană se extinde prin descoperirea 6i folosirea de noi 6i noi te'noloii- se

creează o serie de dezec'ili/re între simțuri 6i- respecti&- pertur/ări în pri&ința conexiunii acestora

cu mintea. +recerea de la o epocă la altă epocă se fundează pe remodelările structurii noastre

perceptuale enerate de producerea 6i asimilarea de te'noloie.

Pentru cSu'an tot ceea ce face omul în ordine culturală este- în ultimă instanță-te'noloie- respecti& o prelunire- prin exteriorizare 6i instrumentalizare- a unui oran de simț. *e

produce astfel o asimetrie în folosirea oranelor de simț- o utilizare inegală a unui simț în dauna

altor simțuri- ceea ce la ni&el mintal produce dezec'ili/re. =r- ființa noastră- în mod natural- tinde

către ec'ili/ru 6i armonizarea simțurilor- către ceea ce cSu'an nume6te sinestezie. Prin urmare-

producerea de te'noloii creează nu doar dezec'ili/re la ni&elul funcționării simțurilor- ci 6i la

ni&elul în care aceastea interacționează cu #ndirea. Permanentul dialo dintre :exteriorizarea

simțurilor;- adică producerea de te'noloie- 6i :interiorizare;- adaptarea minții la dezec'i/rul

dintre simțuri enerat de in&entarea 6i folosirea de te'noloii- explică dinamica culturii 6i

mecanismele sc'im/ării culturale. (ceasta este în esență- simplificată în ordine didactică-

&iziunea lui cSu'an despre sc'im/area culturală 6i socială a&#nd ca motor te'noloia- respecti&

conexiunea minte!simțuri.

0e ce tiparul este- între altele- responsa/il- de producerea unui rupturi ma)ore între omul

medie&al "i cel renacentist> Fraza c'eie a înțeleerii marilor mutații petrecute în istoria culturii

europene 6i- mai apoi- a lumii- deci 6i a perioadei pe care o analizăm este următoarea5 :0iferența

dintre omul tiparului 6i omul culturii scri/ale este aproape tot at#t de mare ca cea dintre omul

alfa/etizat 6i cel nealfa/etizat.;4M1

Pentru a înțelee această frază!c'eie- tre/uie recompusă pe scurt istoria marilor modelări

ale minții omului su/ impactul producerii te'noliei- adică a exteriozării simțurilor.

4M1 ars'all cSu'an- :alaxia :utenberg . "mul și era tiparului- cu&#nt!înainte de icotr Ernest a6eD- traduceredin lim/a enleză S. 6i P. Aă&odaru- ucure6ti- Editura Politică- 1MN- p. 13N.

2I4



@storia începe cu omului oral 6i cu principala sa te'noloie de cucerire a lumii- limbajul'

prin intermediul căreia structura auditi&ă a percepției umane de&ine preemintă în raport cu

celelalte simțuri- reordon#ndu!le 6i pun#ndu!le în poziție secundă în ansam/lul experienței. +oate

celelalte experiențe ale lumii exterioare- leate de tactil- &izual ori Dinestezic împreună cu

experiențele interioare leate de emoțiile fundamentale- /ucurie- frică- dezust etc.- ori de trăiri 6i

sentimente- sunt de fapt traduse în lim/a) care :este metaforă în sensul că nu se limitează să

înmaazineze experiența- ci o 6i transpune dintr!o formă în altaX Principiul însu6i al acestui

fenomen de înlocuire 6i traducere sau metaforă rezidă în capacitatea noastră rațională de a traduce

toate simțurile unul într!altul- ceea ce 6i facem în fiecare clipă a existenței noastre. Prețul pe care

însă!l plătim pentru unelte te'nice speciale- fie că este &or/a despre roată- alfa/et sau radio- este

că aceste masi&e prelungiri ale simțurilor- constituie sisteme închise. *imțurile noastre nu sunt

sisteme înc'ise- ci sunt fără încetare traduse unul într!altul- în acea experiență numităcon6tiință;4M2.

( doua eră te'noloică este leată de omul alfabeti!at' un produs istoric al spațiului

culturii mediteraneene. (pariția te'noloiei alfa/etului- spre deose/ire de toate celelalte forme de

scriere- cuneiformă- 'ierolifică sau ideorafică- a exteriorizat simțul &ăzului care a restructurat

celelalte simțuri în funcție de el. Faptul că alfa/etul este un fel de :pictură a sunetelor; a a&ut

consecințe ma)ore asupra auzului care este su/stituit de acti&itatea lecturii. :Xscrierea este o

înc'idere &izuală a unor spații 6i simțuri ne&izuale. Ea este- de aceea- o a/straere a &izualului

din interacțiunea o/i6nuită a simțurilor. $n timp ce cu&#ntul este o extensiune ?sau o expresie, a

tuturor simțurilor noastre deodată- scrisul a/strae ce&a din &or/ire.;4M3

Sumea urec'ii structurată în fundal de momente ale temporalității &a face loc oc'iului-

oran eminamente spațial. Cum spune cSu'an- c#mpul acustic este simultan- în &reme de

modul &izual este succesi&. +imp de mai multe &eacuri- din (ntic'itate p#nă în E&ul ediu-

cultura europeană se fundează pe o interacțiune conflictuală dintre auz 6i &ăz- respecti& o ruptură

a realităților senzoriale între cele auzite 6i cele &ăzute. (ceastă tensiune este oarecum atenuată-

arată cSu'an- prin faptul că at#t în (ntic'itate- c#t 6i în E&ul ediu lectura textelor manuscrise

se făcea cu &oce tare- ceea ce produce o interacțiune armonică a simțurilor- tactilitatea- auzul 6i

&ăzul împreună- o sinestezie calmă 6i dătătoare de ec'ili/ru interior. :(cest aspect oral al culturii

manuscrisului nu numai că a influențat profund modul de redactare 6i scriere- ci a impus- de

4M2 $bidem- pp. 3G!31.4M3 $bidem- p. H3.

2I



asemenea- ca scrierea- cititul 6i ruăciunea să răm#nă indisolu/il leate între ele multă &reme

după in&entarea tiparului.;4M4

Ei /ine- odată cu in&entarea tiparului- cu ena6terea- interacțiunea conflictuală între

modurile scrise 6i modurile orale ale structurii percepti&e s!a stins în fa&oarea unei culturi prin

excelență &izuale. Cum arată cSu'an- făc#nd referințe la o serie de autori care au cercetat în

detaliu fenomenul- in&enția tiparului a sc'im/at radical fața ci&ilizației orale 6i scripturale

europene prin stimularea fără precedent a &izualului prin mecanizare enerată de scrierea tipărită.

:ecanizarea artei scrierii a fost- pro/a/il- prima reducere a unei munci manuale la o formă

mecanică. (dică a fost prima transformare a unei mi6cări într!o serie de instantanee sau imaini

statice. +iporafia are o mare asemănare cu cinematorafia5 lectura unui text tipărit îl pune pe

cititor în poziția unui aparat de proiecție cinematorafică. Cititorul mi6că seriile tipărite dinaintea

lui cu o &iteză ce!i este necesară înțeleerii #ndirii autorului. Cititorul literei tipărite se află deciîn cu totul al raport cu scriitorul dec#t cititorul de manuscrise. +reptat- tiparul a făcut inutilă

citirea cu las tare 6i a accelerat actul citiriiX a6a cum o/iectul tipărit a fost primul o/iect produs

în masă- el a fost 6i prima marfă uniformă 6i repeta/ilă.; 4M

Efectele reducerii experienței umane la un sinur simț 6i :rescrierea; tuturor celorlalte

simțuri prin simțul &izual a a&ut consecințe asupra modului lo/al de oranizare a culturii- artei 6i

societății renascentiste- cu preluniri p#nă în ziua de azi. Este interesant de 6tiut- su/liniază

cSu'an- că în E&ul ediu cultura scri/ală nu cuno6tea nici autori 6i nici pu/lic- di&iziuni

sociale produse exclusi& de tiporafie. @deea de proprietate intelectuală- de exprimare a

oriinalității indi&iduale- de faimă 6i lorie cărturărească- de citare fidelă etc. sunt creații ale

tiporafiei. :Xtiparul a&ea să fie prile)ul 6i instrumentul indi&idualismului 6i exprimării

personale în societate.;4MI

$n concluzie- ena6terea 6i!a do/#ndit propria identitate- respecti& marca sincretismului 6i

a transformărilor lăuntrice- fiind terenul de înt#lnire între moduri diferite de experiență- de sinteză

a principalelor ac'iziții culturale ?contradictorii, ale trecutului- promo&#nd totodată noul cultural-

creati&itatea în toate domeniile &ieții omene6ti 6i plant#nd astfel săm#nța din care &a răsări Epoca

odernă. := epocă de transformare rapidă este o epocă plasată la 'otarul dintre două culturi 6i

dintre te'noloii contradictorii. Fiecare clipă de con6tiință de sine a epocii constituie un act de

4M4 $bidem- p. 1I.4M $bidem- p. 21G.4MI $bidem- p. 21M.

2II



transpunere a fiecăreia din aceste culturi în cealaltăX $n secolul al B@!lea- ena6terea a fost o

epocă la 'otarul dintre două milenii de cultură alfa/etică 6i de manuscris- pe de o parte- 6i o nouă

te'nică de repeta/ilitate 6i cuantificare pe de altă parte. (r fi fost straniu- într!ade&ăr- dacă epoca

acesta n!ar fi a/ordat noul cu noțiunile în&ățate de la epoca &ec'e.;4MN

/) Particularită&i ale Weltanschauung-ului renascentist

!manismul

ena6terea a intrat în con6tiință europeană ca un moment de sinteză între cultura pă#nă-

reco!latină- 6i cultura medie&ală- cre6tină. Pe de altă parte- această epocă- dominată de enii

incontesta/ile- a produs modelul creati&ității eneralizate de la care cultura europeană a a&ut 6i

are 6i astăzi de în&ățat. $ntre/area pe care ne!o punem continuu este leată de identificarea

cauzelor care au produs fenomenul- p#nă la urmă miraculos- al ena6terii. Cine a inițiat procesulde sc'im/are 6i cum se explică ire&ersi/ilitatea acestuia- pe urmele ena6terii- în întreaa cultură

europeană>

Punctul de &edere al lui urcD'ardt- în ciuda multiplelor critici de su/stanță- a în&ins în

această pri&ință5 umani6tii italieni sunt cei care au creat modelul cultural al ena6terii din întreul

cuprins european 6i tot ei au a&ut un rol 'otăr#tor în coaularea formei mentis specifice acestei

perioade- prin faptul că au altoit cultura creștină pe valorile culturii păg)ne' grecești și latine4MH.

Cine sunt ace6ti umani6tii 6i care sunt faptele culturale 6i intelectuale ce au contri/uit la

sc'im/area culturală de proporții produsă de ena6tere în Europa>

$nainte de toate- tre/uie precizat că :am/ii termeni ?umanism 6i umani6ti, deri&au din

cu&#ntul clasic humanitas 3 care exprima o idee scumpă (ntic'ității5 era cu&#ntul pe care Cicero

îl folosea pentru a traduce termenul recesc paideia – în sensul de educație- cultură indi&iduală-

procesul de formare a personalității umane;4MM. Prin urmare- umani6tii au unificat- pe urmele

recilor 6i romanilor- actele educaționale- de formare a personalității- cu actele specifice creației

culturale 6i intelectuale.

$n fapt- paideia- acest cu&#nt elen maic- punea în con)unc%ie ideea de educație cu ideea

de cultură- fapt care i!a impresionat pe romani care n!au ăsit în lim/a latină un ec'i&alent

traducti/il perfect. :0in paideia – educa%ia care îl diferen%iază pe rec de /ar/ar- pe aristocrat de

4MN $bidem- pp. 234!234.4MH aco/ urcD'ardt- op# cit#' &ol. @- cap.- pp. 242!24M.4MM =&idiu 0rim/a- $storia culturii ,i civili!a-iei- &ol. 11- ucure"ti- Editura *aeculum @.=. Editura estala- ucure6ti-2GG3- p. I.

2IN





omul de r#nd- pe omul educat de inorant "i care desemna un proces "i totodată rezultate sale –

apar- într!ade&ăr- multe succedanee ! educatio' doctrina' disciplina' eruditio' studia' litterae'

humanitas – ce do&edesc dificultatea lim/i latine de a traduce această idee- păstr#nd întreaa

&aloare expresi&ă a cu&#ntului rec.;GG

(stfel- &ec'ii reci "i- după exemplul lor- romanii au formulat idealul formării 6i edificării

de sine în numele culturii- astfel înc#t omul să!"i poată atine propria umanitate. Cu&#ntul

paideia- c'iar asta desemna5 :modelarea omului în spiritul ade&ăratei sale forme- al ade&ăratei

fiin%e umaneX recii l!au &ăzut pe om întotdeauna ca educator- poet- artist- sa&ant; G1. 4aideia

desemna totodată "i actul înt#lnirii dintre t#năr "i /ătr#n dintre maistru "i discipol- dintre omul

matur- :mai "tiutor; "i t#năr- :mai pu%in "tiutor;- dar doritor să afle- să "tie- să cunoască "i să se

desă&#r"ească prin cultură. :E neîndoielnic că- în reacă- ideea de cultură a fost- în ma)oritatea

cazurilor- exprimată prin termenul paideia. Paideia este- propriu!zis- ansam/lul înri)irilor necesare dez&oltării copilului- dar accentul era pus pe elementele intelectuale "i spirituale ale

formării omuluiX. e &or/a la propriu de educa%ie8 dar cu&#ntul e folosit "i pentru a desemna

rezultatele educa%iei- scopul pe care îl are în &edere- idealul pe care %inte"te să!l atină- adică

tocmai ceea ce noi numim cultură.;G2

("adar- actul paideic era un act de formare în "i prin cultură "i- cum ar spune mai t#rziu

Rant- actul paideic are drept scop de"teptarea- trezirea umanită%ii din noi. +re/uie spus clar-

totodată- că în acest &ec'i în%eles antic "i medie&al- prin cultură se în%eleeau manifestările

expresi&e- specifice crea%iilor umaniste- filosofice "i literar!artistice. Prin cultură se în%eleea în

exclusi&itate ceea ce în%eleem noi astăzi prin cultură umanistă. :Ca urmare- leătura aceasta

dintre umanism "i cultura literar!artistică- a fost de la începuturi- a"a de str#nsă în Europa- înc#t

ele au format aproape o identitateX $n educa%ia umanistă- &or/irea "i scrierea- cu&#ntul-

preătesc "i dez&oltă nu numai intelien%a "i puterea de )udecată- dar formează "i caracterul "i

rela%iile sociale dintre oameni.;G3

7mani6tii au reîn&iat- a6adar- idealurile formati&e 6i culturale- laice 6i ci&ice- ale lumii

antice- pă#ne pe care le!a altoit ?refat, într!o lume dominată de cunoscuta scară de &alori a

lumii medie&ale. *teaua călăuzitoare către care ei au pri&it continuu a fost (ntic'itatea pe care au

GG ernard alade- 9ultura- în aTmond oudon- Tratat de sociologie- ucure6ti- Editura umanitas- 1MMN- p. 23.G1 9erner aeer- 4aideia- &ol. @- traducere de aria!adalena (n'elescu- ucure6ti- Editura +eora- 2GGG- p. 1H.G2 9f# arrou enri @r^n^e- op# cit .- p. 43MG3 Aicolae *acali"- 5ino' bunule $bis% 9ultură ,i 6duca-ie Pmanistă' 9ultură ,i 6duca-iei Tehnologică - Editura @/is-ucure"ti- 2GG3- p. 131.

2IH



luat!o ca model de cultură- de educație 6i de &iață. *implu spus- umaniștii au >reB descoperit viața

păm)ntească- &alorile &ieții de (ici- de pe păm#nt5 sănătatea- /oăția- plăcerea- /ucuriile de toate

felurile cu accent- fire6te- către culti&area &irtuților 6i a rafinamentelor enerate de cultură-

lectură- meditație 6i educație înaltă. @dealul atinerii unei :&ieți frumoase;- ce fixează decisi&-

cum remarca uizina- modul de a fi al omului renascentist este- tre/uie su/liniat- o creație a

umani6tilor.

Pe scurt- umani6tii au adus în prim!plan &iziunea amelioristă asupra ființei omene6ti

susțin#nd că omul- prin natura sa ontoloică- se poate construi pe sine în mod li/er în

conformitate cu un ideal pe care el însu6i 6i l!a prescris. Pentru noi- cei de astăzi- această opțiune

de &iață sună foarte familiar. :=mul ena6terii pune accentul pe atitudinea acti&ă față de

existență. 0acă &iața aceasta tre/uie trăită pentru /ucuriile pe care ni le poate oferi- atunci ea

tre/uie îm/unătățită prin acti&itateX 0atoria omului este să acționeze pentru a!6i ameliora &iața.iața acti&ă – corespunz#nd acti&ității ci&ice- politice- mondene – este considerată de umani6ti

superioară ?6i de preferat, &ieții contemplati&e consacrată doar interesului pentru realitățile

supranaturale- supraterestre.;G4

7mani6tii sunt oamenii faptei intelectuale 6i culturale 6i- prin aceasta- idealul omului

studios su/stituie idealul medie&al al ascetului. Pe de altă parte- idealul ca&alerismului este

erodat- fiind înlocuit cu cel al curteanului sfătuitor 6i al omului desă&#r6it care se pune în slu)/a

su&eranilor 6i principilor luminați- at#t în folosul lor- c#t 6i al celorlalți. :El ?umanistul n.n., este

propriu!zis omul de lume ideal- a6a cum îl postulează cultura acelei epoci- ca o c'intesență a ei-

întruc#t curtea pare să fie făcută pentru el- mai dera/ă dec#t el pentru curte. Cumpănind /ine

lucrurile- un astfel de om n!ar putea fi folosit la nici o curte- căci el însu6i are calitățile 6i ținuta

unui prinț desă&#r6it- 6i fiindcă superioritatea sa neafectată- &irtuozitatea sa calmă 6i firească în

toate lucrurile exterioare 6i spirituale- presupun o natură mult prea independentă.;G

7manismul este- cum se 6tie- un fenomen european ce!6i are oriinile în @talia. =pera de

cultură 6i educație a acestora au fost 6i sunt 6i astăzi in&estiate 6i analizate din perspecti&a

multiplelor specializări ale cercetătorilor din întreaa lume. Cum mai spuneam- nimeni nu poate

de unul sinur să acopere /i/liorafia internațională a acestor lucrări 6i studii interesate de

decelarea contri/uției fiecărei personalități la confiurarea spiritului renascentist. $ntruc#t lista

umani6tilor e lună- în scopuri didactice- reamintim doar c#te&a dintre numele de prim!plan

G4 =&idiu 0rim/a- op# cit .- &ol. 11- p. N4.G aco/ urcD'ardt- op# cit .- &ol. @@- p. 133.

2IM





pentru a ilustra unitatea- dar 6i di&ersitatea de preocupări care au fixat profilul de personalitate a

umanistului ena6terii. Francesco Petrarca- Lio&anni occaccio- Poio racciolini- Sorenzo

alla- Seon attista (l/erti- arsilio Ficino- Lio&anni Pico della irandola- Sorenzo de edici-

Lirolamo *a&onarola- Sudo&ico (riosto- Seonardo da inci- Aiccol ac'ia&elli- Pietro

Pomponazzi- aldesar Castilione- ic'elanelo uonarroti- en&enuto Cellini- Liordano

runo- +ommaso Campanella- Lalileo Lalilei- Erasmus din otterdam- artin Sut'er- arareta

de Aa&arra- Franois a/elais- ean Cal&in- Carol al @B!lea- +'omas orus- 9illiam

*'aDespeare etc. sunt doar c#te&a dintre numele despre care a auzit orice om trecut prin 6coală.

Ce constatăm consult#nd această listă> $n primul r#nd- faptul că aceste nume ilustrează

preocupări din toate domeniile culturii- de&enite odată cu modernitatea c#mpuri de specializare

6tiințifică- artistică- filoloică- politică 6i administrati&ă. =amenii ena6terii sunt precursorii

tuturor specializărilor 6i di&iziunii muncii intelectuale 6i culturale esențiale de azi. Aumai că spredeose/ire de lumea modernă- c#t 6i de cea actuală dominate de specializări 6i ultraspecializări-

umanistul ena6terii era erudit 6i enciclopedist- adică profesionistul mai multor domenii deodată.

(cest model de cărturar- pe care nici o altă epocă istorică nu l!a mai cunoscut este- cum se 6tie-

între at#ția alții- Seonado da inci.

Aoutatea pe care o aduc cu sine umani6tii ena6terii- în ordinea formației lor intelectuale-

ține de faptul că ei a&eau în primul r#nd o preătire filoloică- 6tiințifică- politică 6i ci&ică5 6tiau

cu toții lim/ile clasice- unii dintre ei inclusi& e/raica- erau traducători 6i cercetători ai

manuscriselor (ntic'ității- in&estiau în mod nemi)locit natura cu a)utorul experimentelor- erau

curteni 6i sfătuitori- cum am spune astăzi consilieri 6i politoloi- unii erau c'iar principi 6i

reformatori sociali- filosofi 6i teoloi interesați de #ndire li/eră 6i critică- retori o/sedați de

stilistica 6i expresi&itatea lim/ilor clasice. = /ună parte a acestor umani6ti sunt- dacă ar fi să

&edem dominanta acti&ității- arti6ti în sensul modern al cu&#ntului5 poeți- scriitori- ar'itecți-

sculptori 6i pictori.

*pre deose/ire de cărturarul (ntic'ității care a&ea o formație exclusi& filosofică 6i de cel

al E&ului ediu care era preot 6i teolo- cărturarul ena6terii este enciclopedist 6i desc'is spre

cercetarea întreii lumii cu scopul desă&#r6irii personalității 6i indi&idualității proprii- a cuceririi

demnității 6i loriei postume. :C#nd această tendință de a culti&a personalitatea în cel mai înalt

2NG



rad se înt#lnea cu o natură într!ade&ăr puternică 6i multilaterală- care stăp#nea totodată toate

elementele culturii din acea &reme- atunci lua na6tere omul uni&ersal- &Ouomo universaleX;GI

$n esență- acti&itatea umani6tilor nu este leată doar de producerea unei culturi alternati&e

la &alorile E&ului ediu prin dislocarea scolasticii- a autorității isericii catolice ori a lui

(ristotel 6i a imainii eocentrice a lumii etc.- c#t mai dera/ă de trezirea 6i eneralizarea unui

nou profil de om care se ia pe sine drept măsură a lumii. Pe scurt- umanismul a creat premisele

cultural!&alorice ale eformei. :7mani6tii au încercat să concilieze lumea (ntic'ității pă#ne 6i

cea cre6tină8 o făceau Petrarca- arsilio Ficino- cu (cademia platonică din Florența- pictorii care

înfăți6au persona)e /i/lice în frumoase trupuri omene6ti. ena6terea înseamnă sinteză a unor

idealuri crezute antaoniceX Prin studiul filoloic 6i exiența de a mere la surse 6i prin

atitudinea critică față de inconsec&ențele 6i a/uzurile /isericii- umani6tii preătesc terenul

eformei.;GN

Reforma

Weltanschauung !ul renascentist in&este"te- cum arătam- ad&er/ul +ici cu func%ie de

axiomă- astfel că în funcție de via-a păm)ntească a omului- de reușita lui personală- se

ordonează toate celelalte reprezentări asupra lumii- inclusi& relația cu di&initatea- cu +colo.

Fenomenul spiritual 6i cultural care a contri/uit decisi& la întipărirea acestei paradime în mintea

omului ena6terii a fost eforma- e&eniment de importanță fundamentală care a sc'im/at

definiti& dominația &ec'iului iz&or al autorității5 iserica catolică 6i scolastica. ai mult dec#t

at#t- eforma a fost 6i un simptom al &ocației uni&ersale a culturii europene care 6i!a diseminat

treptat- odată cu epoca marilor descoperiri eorafice- &alorile în întreul lo/ păm#nesc GH.

Pentru a putea e&alua corect consecințele transformărilor radicale pe care le!a produs-

tre/uie precizat că eforma nu a fost doar o mi6care sprituală protestatară a unor clerici

GI $bidem- &ol @- pp.1IH!1IM.GN Cornelia Comoro&sDi- op# cit .- p. BS@@.GH ezi ax 9e/er- 6tica protestantă și spiritul capitalismului- ucure6ti- Editura umanitas- 1MM3. $n introducerealucrării autorul arată că o serie de fenomene economice- sociale 6i culturale pe care le putem repera ca prezență înc#mpul tuturor culturilor lumii – ceea ce înseamnă o afirmare a elementelor de unitate a culturii umane – în =ccidentaceste elemente au do/#ndit nu doar un specific exclusi&- ci 6i o dimensiunea uni&ersală încep#nd cu iz/#ndaeformei. $ntre aceste :specificități; occidentale- un loc de prim!plan îl ocupă 6tiința- producția eneralizată demărfuri fundată pe munca liberă- respecti& capitalismul 6i transformarea indi&idului într!un cetățean cu drepturinaturale imprescripti/ile. (ceste fenomene sunt expresii ale modului de viață occidental fundat la r#ndul său pe&aloarea raționalității 6i aplicarea acesteia în toate compartimentele administrati&e ale societății. Prin urmare- specificitatea "ccidentului a de&enit- prin diseminare- un atri/ut cu caracter de uni&ersalitate pe măsură ce acestmodel specific de &iață a fost internalizat- fire6te într!un mod propriu- de toate celelalte culturi ale lumii.

2N1



îndreptată împotri&a isericii catolice 6i a supremației Papei- ori o alternati&ă de raportare la

0umnezeu ce a primenit din interior credința cre6tină. eforma a însemnat cu mult mai mult-

întruc#t a produs o sc'im/are de proporții la ni&elul tuturor componentelor societății- a sc'im/at

textura uni&ersalistă a culturii medie&ale fundată pe lim/a latină- su/stituind!o cu lim/ile

&ernaculare- &or/ite de popor- 6i pe această /ază- a stimulat producerea culturilor naționale 6i a a

națiunii în sens politic- model#nd- totodată- 6i mentalitatea indi&idualistă pe care s!a fundat apoi

modernitatea europeană. Pe scurt- eforma a produs un nou mod de viață ce a destructurat

&ec'ile mentalități medie&ale- complementar- a structurat din interior felul de a #ndi al omului

ena6terii 6i- pe cale de consecință- a preătit na6terea omului modern occidental.

Fenomenul eformei este unul dintre cele mai cercetate e&enimente petrecute în Europa

pentru că a de/utat ca o mi6care spirituală contestatară- o disidență în interiorul isericii catolice-

pentru a lua apoi proporții europene 6i- mai t#rziu- prin consecințe- planetare. Au ne &om opriasupra cauzelor care au enerat eforma. Ele sunt tratate în orice manual de 6coală 6i cuprind în

enere o descriere a cauzelor economice- social!politice- spirituale 6i mentale- dar 6i o listă a

a/uzurilor pe care le făcea iserica catolică- inclusi& o descriere a ipocriziei clerului catolic înalt

care se depărtase semnificati& de la principiile ascetice ale credinței cre6tine e&an'elice. Suxul

6i desfr#ul clerului erau condamnate pu/lic- iar diferențele uria6e dintre cu&intele 6i faptele

preoților catolici oripilau clasa producti&ă a societății. (na)amentele spirituale 6i de celi/at ale

preoților catolici &eneau într!o contradicție flarantă cu stilul mirean de &iață- a'tiat după a&eri 6i

plăceri lume6ti. (6a se explică- fire6te în parte- de ce ideile reformiste au înflăcărat- cu mult

înainte de apariția eformei- semente întrei de credinci6i catolici 6i de preoți cu &ocație-

însetați cu toții de reinstaurarea cre6tinismul autentic- adică a în&ățăturii comunicată de

0umnezeu în textul e&an'elic.

eforma a fost un răspuns spiritual la criza de sistem a societății medie&ale. :Xeforma

nu are o sinură latură- /a dimpotri&ă5 politică dar 6i morală- mistică dar 6i erudită- ea este voința

de a vedea limpede într!o lume complexă 6i di&ersă- cum nu mai fusese niciodată p#nă atunci.

Aelini6tea sufletească a indi&izilor- nu este dec#t reflecția anoasei întreii Europe.;GM

$n ordine spirituală eforma a produs- cum se 6tie- :protestantismul;- o noua &ariantă

ma)oră a în&ățăturii credinței- alături de cre6tinismul ortodox 6i cel catolic. atrin Sut'er 6i- mai

apoi- ean Cal&in sunt principalii doctrinari protestanți care au fixat principiile tripartite ale noii

GM Paul Foure- op# cit .- p. 112.

2N2



credințe5 numai .umne!eu' numai *criptura' numai harul >grațiaB. Primul principiu se referă la

faptul că 0umnezeu nu a mandatat pe nimeni- nici pe oameni 6i nici instituții ale acestora- pentru

a fi reprezentat. elația omului cu 0umnezeu este- a6adar nemi)locită 6i- în acest caz- iserica î6i

pierde menirea5 ea nu mai este un intermediar între 0umnezeu 6i omul credincios. iserica- în

acest caz- este doar un loc de înt#lnire al celor care î6i împărtă6esc în comun credința. *fințenia

isericii 6i a însemnelor nu mai au semnificații- iar :*f#nta +radiție; este olită de sens. (l doilea

principiu- numai *criptura' indică faptul că fiecare credincios are acces la în&ățătura sf#ntă fără

intermediar du'o&nicesc. Preotul de slu)/ă- în sens catolic- considerat a a&ea acces la 'arul di&in

pe care!l distri/uie 6i credincio6ilor- este înlocuit cu pastorul de cult care propune anumite

interpretări ale *cripturii- urm#nd ca fiecare credincios să decidă pentru sine 6i să propune el

însu6i o interpretare. $n fond- nici nu există &reo deose/ire între preot 6i credincios. (ltarul

catolic- adăpost al 'arului di&in prezent în /iserică- este înlocuit cu am&onul- locul în care secite6te i/lia 6i se comentează prin predică. Credința este- a6adar- esențială- pentru că doar prin

credință 0umnezeu &or/e6te prin textul /i/lic. Cel care este necredincios &a fi surd 6i nu &a auzi

în sufletul său &ocea 0omnului. $n sf#r6it- numai harul >grațiaB se referă la faptul că nu faptele

omului sunt 'otăr#toare în m#ntuirea sa- ci doar credința &ie care este un semn pe care 0umnezeu

o trimite celui ales1G. Prin urmare- retraerea din lume- mortificarea trupului ori ruile fier/inți

nu produc m#ntuirea- &iața &e6nică- pentru că 0umnezeu nu se află într!o relație contractuală cu

omul. (cordarea rației este un act tainic pe care 0umnezeu- din rațiunii ce depă6esc capacitatea

noastră de a înțelee 6i alee- îl acordă anumitor oameni. Prin urmare- m#ntuirea nu este dată

tuturor 6i teama că s!ar putea ca tu să nu fii ales tre/uie să te însoțească toată &iața. +eama de

0umnezeu- ce tre/uie să fie normă cotidiană de comportament- tre/uie însoțită continuu de actele

de lorificare a lui 0umnezeu pentru &iața pe care ai primit!o în dar- fără ca s!o meriți în &reun

fel. Au a&em nici un merit că suntem în &iață 6i fiecare dintre noi a apărut pe lume pentru că

0umnezeu are un plan cu fiecare.

ezultatul reformării /isericii în conformitate cu aceaste principii a condus la suprimarea

papalității 6i a întreii ierar'ii /iserice6ti- a celi/atului preoților- &enerării icoanelor etc.- ceea ce a

simplificat actul reliios 6i a redus radical fastul litur'iei.

Cum e posi/il ca o mi6care cu caracter spritual- reliios- să ai/ă o influență planetară>

Sucrarea lui ax 9e/er- 6tica protestantă și spiritul capitalismului- a oferit la începutul

1G Pe lar- în ean au/^rot- 4rotestantismul - traducerea de (nela Pau- în ean 0elumeau- (eligiile lumii-ucure6ti- Editura umanitas- 1MMI- pp.1N4!1MN.

2N3



secolului trecut un răspuns care 6i astăzi este reiterat5 modul de &iață capitalist- cel care a unificat

di&ersitatea culturilor lumii- este )ustificat spiritual prin &alorile promo&ate de protestantismul

cre6tin. @mportanța ena6terii depă6e6te- a6adar- cadrele culturii occidentale- prin faptul că în

aceeastă perioadă se plămădesc &alorile unificatoare ale lumii lo/alizante de azi.

+eza lui 9e/er este fundamentală pentru înțeleerea condiției noastre omene6ti. Aoi trăim

pe păm#nt- dar înțelesul &ieții noastre se află într!o str#nsă corelație cu cerul- cu modul în care

trăim 6i #ndim relația noastră cu ființa di&ină. =ranizarea modului nostru de &iață este un

reflex al acestei relații- după principiul că ceea ce e :material; în &iața omului tre/uie corelat cu

:spiritualul;- cu textura &ieții sale interioare- suflete6ti. 0estinul omului este încifrat în modul în

care el se raportează la :cer;- iar acest mod de raportare este deopotri&ă ontoloic "i moral. Este

ontoloic pentru că a&em de!a face cu raportarea &ieții noastre finite 6i temporale la ce&a

transuman- la o di&initate infinită 6i eternă. aportarea este morală pentru că pri&e6teresponsa/ilitatea omului pentru faptele sale- inclusi& modul în care concepe recompensa 6i

pedeapsa di&ină. :*pune!mi în ce crezi- ca să!ți spun cine e6ti<;- acesta pare a fi principiul de la

care tre/uie să plecăm în înțeleerea faptelor omului.

Cum se 6tie- modul medie&al de &iață &enea în prelunirea unei economii rurale- iar timp

de mai /ine de un mileniu satul a fost centrul &ieții economice. Ci&ilizația medie&ală a fost prin

excelență rurală. =dată cu :rena6terile; succesi&e petrecute în s#nul E&ului ediu- ora6ul 6i

acti&itatea me6te6uărească- comerțul 6i primele forme de acti&itate finaciară 6i /ancară propun

un mod de &iață complementar supremației muncii păm#ntului. $ncep#nd din secolul al B!lea

ora6ul 6i economia acestuia- fundate pe raporturi de sc'im/- încep să c#6tie treptat teren- numai

că producția de mărfuri intra- în extrem de multe pri&ințe- în conflict cu princiiple spirituale pe

care se funda iserica catolică. 0e pildă- împrumutul de /ani cu do/#ndă- c'eia tuturor

in&estițiilor lucrati&e- &enea în conflict cu &iziunea /isericii care susținea că cel ce oferă astfel de

împrumuturi cu do/#ndă &inde timp- adică o &aloare ce nu!i aparține lui- ci lui 0umnezeu.

Ce demonstrează în esență 9e/er> Că ethosul >spiritulB activităților de tip capitalist este

similar și' în multe privin-e' compatibil cu ethosul protestant 11- că &alorile modului de &iață

capitalist nu sunt doar compati/ile cu &alorile spritualității protestante ci- mai mult c'iar- aceste

&alori sunt )ustificate spritual 6i teoloic printr!o sc'im/are su/tilă a doctrinei rației di&ine.

11 Prin :et'os; ax 9e/er înțeleea- pe urmele &ec'ilor reci- modul 'a/itual de &iață. Et'osul este un rezultat alo/i6nuințelor în&ățate- fiind sursa pre&izi/ilă a comportamentului uman. $n esență- et'osul ține de faptul omenesc allocuirii împreună- respecti& setul de &alori fundamentale ce!i adună pe oameni într!o comunitate solidară- în ciudafaptului că dez/inarea ține de comportament cotidian.

2N4



ax 9e/er atrae continuu atenția că între eformă 6i capitalism- ca mod de &iață

specific omului occidental- nu există o relație cauzală după principiul că ideile protestante au

produs această formă de &iață economică a sc'im/ului eneralizat. Aicidecum< Pe de o parte-

sc'im/ul de mărfuri 6i acti&ități între oamenii de pretutindeni este de c#nd lumea. Pe de altă

parte- în =ccident ermenii capitalismului au apărut înaintea 6i independent de ideile de

reformare a isericii catolice- încă din secolul al B!lea- odată cu :mi6carea ora6elor;. $n sf#r6it-

9e/er nu &or/e6te despre capitalism- ci despre spiritul capitalismului- adică de sistemele de

credințe 6i &alori care )ustifică în planul con6tiinței faptul că modul de &iață /azat pe producția de

mărfuri 6i pe sc'im/uri eneralizate de acti&ități economice 6i ser&icii este /un 6i moral.

(rumentele lui susțin ideea că spiritul capitalismului este intrinsec etic :Xam încercat să

a/ordez într!un sinur punct important- latura cel mai reu de pătruns a pro/lemei5 condi%ionarea

apari%iei unei mentalită%i economice- a et'osului- a unei forme economice- prin anumitecon%inuturi ale credin%elor reliioase- "i anume- pe /aza leăturilor dintre et'osul economic

modern "i etica ra%ională a protestantismului ascetic.;12

Fundamentul &aloric al capitalismului este ascetismul ?în fond- &aloarea fundamentală a

protestantismului cal&inst,- a/%inerea de la consum- economisirea- in&estirea- permanentizarea

acti&ită%ii- c#"tiul de /ani ca măsurare a eficien%ei &ie%ii. Produci mai mult dec#t consumi pentru

a!l lorifica pe 0umnezeu prin fapta ta- ca un act de mulțumire că te!a adus în &iață cu un anumit

scop pe care!l afli ascult#ndu!ți con6tiința- 6i nu pentru a c#6tia c#t mai mulți /ani. (cest lucru îl

scoate pe om de su/ puterea instinctelor "i îl face liber de determinări emoționale ori /ioloice.

=mul este li/er pentru că rațiunea- ca dar di&in- îi dă posi/ilitatea să aleagă rațional - /az#ndu!se

pe arumente uni&ersale- între /ine 6i rău. (6a se explică de ce în fruntea protestantismului stă

ideea de datorie ca efect al &oin%ei li/ere care se spri)ină la r#ndul ei pe ideea de iu/ire

necondiționată față de 0umnezeu.

(stfel- în locul &ec'ii artistocrații medie&ale fundată pe raporturi ierar'ice de tip no/iliar-

de :s#ne;- se na"te o nouă aristocra-ie a spiritului- a celor care se recunosc între ei prin faptul

că îl lorifică pe 0umnezeu prin muncă "i prin ură pentru cei care sunt căzu%i în păcat- adică a

celor care sunt lene6i 6i care pierd cea mai importantă a&uție a &ieții lor5 timpul. iața este timp

pentru lorificarea 0omnului. Pierderea de timp este cel mai ra& păcat- întruc#t omul risipe6te

12 ax 9e/er- op# cit .- p. 1N.

2N



sinura resursă pe care o are- &iața lui păm#ntească- pentru a!l lorifica pe 0umnezeu prin muncă

neîntreruptă- aducătoare de folos pentru sine 6i pentru semenii aflați în suferință.

Prin urmare- 9e/er constată că eforma produce- la ni&elul constela%iei de &alori etice "i

comportamentale ' alian-a între religie ,i muncă. Cele două et'osuri tre/uie #ndite împreună

pentru că enul lor proxim- munca' datoria profesională' vă!ută ca vocație' ne constr#ne loic

să acceptăm acest fapt. (stfel- leătură dintre 0umnezeu 6i om- dintre cer 6i păm#nt- se face prin

intermediul &ocației. 8eruf' calling' vocation c'emare- meserie- profesie- &oca%ie- talent- 'ar-

misiune- predestinare- înzestrare- predispoziție- aptitudine etc.- iată cu&intele care traduc în marile

lim/i de circulație această leătură dintre 0umnezeu 6i om. @nter&alul dintre +ici 6i +colo este

stă/ătut acum nu de cetele de îneri- ca în tradiția cre6tină catolică 6i- mai ales- ortodoxă- ci de

munca cotidiană laică- ce do/#nde6te astfel o semnifica%ie reliioasă de cea mai înaltă prețuire.

unca nu este nici c'in 6i nici /lestem. Ea este împlinirea a ceea ce 0umnezeu a 'otăr#t pentruom- după un plan ce depă6e6te posi/ilitățile înțeleerii noastre. Fiecare om simte în sufletul său

această c'emare a lui 0umnezeu- simte o &ocație pentru ce&a- ia act în sinele său de faptul că e

pasionat- că îi place să facă ce&a anume. Cum am spune noi astăzi- orice om are un talent din

naștere' simte o c'emare sau o pasiunea pentru o anumită profesie. 0umnezeu a6ază în sufletul

omului această &ocație pe care tre/uie s!o duci la /un sf#r6it- dacă speri să fii m#ntuit. Profesia

înseamnă în acest caz că omul se ocupă cu îndatoririle laice prescrise de 0umnezeu prin &ocație-

c'emare- pe care le simțim fiecare dintre noi în propria con6tiință. iața noastră poartă sarcina propriei &ocații pe care tre/uie s!o urmăm necondiționat.

or/ind despre 8eruf ?profesie, 9e/er spune că de6i acest cu&#nt &ine din elenistica

t#rzie- înțelesul pe care!l dă eforma este cu totul nou :Xaprecierea îndeplinirii datoriei în

profesiile laice ca fiind conținutul suprem pe care l!ar fi putut adopta autodeterminarea etică.

+ocmai aceasta a a&ut drept consecință ine&ita/ilă ideea că munca laică de zi cu zi a&ea o

semnificație reliioasă 6i a produs pentru prima dată acest sens al termenului de profesie. (6adar-

în conceptul de \profesie] î6i ăse6te expresia doma centrală a tuturor &ariantelor protestante

care respine distincția catolică dintre praecepta ?în&ățăminte, 6i consilia ?sfaturi,- 6i care

cunoa6te ca sinur mi)loc de a trăi cum îi este plăcut lui 0umnezeu nu o surpralicitare a

moralității laice prin asceză mona'ală- ci exclusi& îndeplinirea datoriilor laice- a6a cum rezultă

ele din poziția de &iață a indi&idului 6i care tocmai astfel de&ine \eruf] ?profesia sa,.;13

13 $bidem- p. IG.

2NI



Profesia laică 6i et'osul capitalist- perse&eren%a- ra%ionalitatea- cumpătarea în consum-

e&itarea ostenta%iei celor care s!au îm/oățit din muncă- înlăturarea risipei 6i a c'eltuielilor sunt

într!o e&identă relație de simetrie cu et'osul protestant care consideră că munca este &ocație- o

c'emare a 0omnului. $n treacăt fie spus- astăzi există multiple dificultăți în a folosi ideea de /ună

practică a profesiei sau de de&otament fa%ă de o profesie- în condițiile în care munca a fost

preluată de ma6ini. 0oar acti&itatea artistică mai păstrează ce&a din parfumul înțelesului

protestant al &ocației.

e&enind- unitatea dintre muncă 6i reliie enerată de eformă pe care o reăsim în

conceptul de &ocație- a produs nu doar raționalismul ena6terii- ci 6i indi&idualismul- &aloarea

centrală a modernității europene de mai t#rziu. ai precis- cum arată 9e/er- indi&idualismul

european î6i are o susținere exemplară mai ales în doctrina lui ean Cal&in- care propo&ăduia că

principala îndatorire a credinciosului tre/uie să fie preamărirea lui 0umnezeu- c'iar dacă acestanu &a 6ti niciodată dacă a primit sau nu rație di&ină. 0umnezeu e total li/er în actele sale. Fiin%a

umană e păcătoasă. 7nii primesc ra%ia- al%ii nu. Cei care "i!au primit!o nu "i!o pierd- cei care nu

au primit!o- nu o &or primi. Prin urmare- omul este sinur "i fiecare are un destin indi&idual pe

care nimeni- în afară de 0umnezeu- nu!l "tie. (ceasta e marea singurătate5 omul e pentru

0umnezeu- nu 0umnezeu pentru om. 0estinul e fixat pentru eternitate 6i nimeni nu te poate

a)uta. Prin urmare- 0umnezeu nu poate fi înduplecat cu nimic. Au mai există nici o um/ră de

cooperare a cerului cu păm#ntul14. 0ar- în ciuda marii sinurătă%i- 6i acest fapt nu e un paradox-

cal&inismul este optimist "i utilitarist. =mul tre/uie să!l lorifice pe 0umnezeu< 0ar de unde "tie

că el este alesul lui 0umnezeu> Credinciosul tre/uie să creadă că este ales8 el tre/uie să se

considere ales din moment ce 0umnezeu l!a adus în &iață- fără ca personal să fi contri/uit în

&reun fel la acest act. $n caz contrar- dacă nu credem că suntem ale6i- a&em de!a face cu o lucrare

a 0ia&olului ce &rea să slă/ească credin%a "i posi/ilitatea de a!l preamări pe 0umnezeu. $n fiecare

zi tre/uie să!%i do/#nde"ti certitudinea su/iecti&ă că e"ti ales. (ceasta e o datorie prin care tu

sim%i c'emarea lui 0umnezeu. 0umnezeu lucrează în tine în clipa în care te!a ales să fii în &iață5

îl sim%i- fie că e"ti recipient' fie că e"ti instrument în m#inile lui. 0umnezeu îi &or/e"te omului- îl

c'eamă înlăuntrul lui. *im%i că 0umnezeu %i!a acordat m#ntuirea prin felul în care î%i mere în

&iața cotidiană prin sănătate- familie- copii- /unuri- /el6u etc.- astfel înc#t să!i po%i preamări

loria.

14 ezi Reit' andell- @ean 9alvin și (eforma t)r!ie- traducerea *imona Ceau6u- ucure6ti- Editura (ll- 1MMI- înmod special- cap. 4- pp. 41!IG.

2NN



$ncrederea în sine se dob)nde,te prin munca profesională- prin succesele pe care le ai prin

ea- prin de&otament "i dăruire- prin a/%inere "i culti&are a &irtu%ilor. (leerea e confirmată-

a6adar- pe /aze o/iecti&e 6i măsura/ile. 9ertitudinea gra-iei este dată în semnele efecti&e ale

practicării &ie%ii- su/liniem- ce are drept scop lorificarea lui 0umnezeu. +eama e- fire6te-

continuu prezentă5 ales sau respins> Au faptele /une sunt cele esen%iale- ci autocontrolul

permanent. Faptele /une le faci sistematic- nu c#nd "i c#nd8 aici e un mod de &ia%ă dominat

ra%ional de fapte care pot fi cuantificate prin fructele do/#ndite prin profesie- rezultate ce &in

doar dacă ele sunt reflexe ale evlaviei ,i ascetismului. Este &or/a despre un control continuu al

stării de ra%ie8 existau ta/ele ale păcatelor- ispitelor "i proreselor către ra%ie- ta/ele pe care

credinciosul le consulta cu înfriurare 6i teamă. :#na lui 0umnezeu; e pretutindeni prezentă-

ideea ce &a fi preluată apoi de orietarea economică 6i politică li/erală su/ cunoscuta formă a

:m#inii in&izi/ile; ce potri&e"te lucrurile în acord cu un principiu de ra%ionalitate ce nu poate fi pre&ăzut de către oameni.

Protestantismul a fixat- a6adar- plec#nd de la relația cu 0umnezeu- fundamentele culturii

occidentale moderne5 individualismul ?sinur cu 0umnezeu,- ,tiin-a ?0umnezeu se dez&ăluie în

natură- nu numai în i/lie "i teoloie,- capitalismul – lorifici pe 0umnezeu prin profesie 6i te

compor%i ca "i cum ai a&ea ra%ia di&ină. (ceste &alori au creat ci&ilizația planetară de astăzi 6i au

solidarizat o unitate reconosci/ilă în di&ersitatea popoarele 6i culturiilor lumii. 0e aceea

înțeleerea fenomenelor petrecute în ena6tere ne pune la îndem#nă anumite c'ei interpretati&e

pentru studiul stării actuale al lumii europene 6i- cum am su/liniat de mai multe ori- planetare.

Fără să propunem concluzii sau e&aluări lo/ale ale celor două mărci care structurează

din interior Weltanschauung !ul renascentist- 7manismul 6i eforma- tre/uie spus că aceste

fenomene nu au fost unitare 6i- în multe pri&ințe- au fost concurente. 7mani6tii a&eau o/sesia

lim/ilor clasice 6i a modelelor antice de cultură- la care se raportau cu &enerație- dorind o

reîntoarcere în timp- în &reme ce adepții eformei sunt purtătorii culturii naționale. *ă nu uităm

că traducerea i/liei în lim/ile &ernaculare- &or/ite de popor- este prima realizare a marilor

reformatori protestanți. Cum se 6tie- literatura ermană începe cu i/lia tradusă de Sut'er în

lim/a &or/ită de popor. 7mani6tii scriau în latină- în &reme ce pastorii protestanți î6i redactează

predicile tipărite în lim/ile &or/ite de popoarele europene. (u existat 6i polemici cele/re între

umani6ti 6i protestanți- cum a fost cea dintre Sut'er 6i Erasmus1- ceea ce arată că în&ățății

1 ezi ircea Eliade- $storia credințelor și ideilor religioase# .e la Aahomed la epoca (eformelor' C'i6inău-Editura 7ni&ersitas- 1MM3- pp. 22!2I.

2NH



pri&eau în direcții diferite 6i că a&eau opinii concurente despre ceea ce înseamnă trecut 6i &iitor în

&iața omului.

Cu toate acestea- există cel puțin două puncte de incidență între 7manism 6i eformă.

Primul5 am/ele fenomene au împlinit tradiția cre6tină latină ce a fundat mentalitatea occidentală-

în ansam/lul ei- pe faptă 6i prin implicare în lume. @dealul de om al acestei lumii a fost 6i a rămas

Homo faber - iar persona)ul literar care l!a încarnat este doctor Faust- a cărui leendă &ine din

secolul al B!lea. :+ema lui Faust- ramatician- teolo- )urist... "i /inefăcător al =landei prin

diurile "i instala%iile sale mecanice- nu este doar un mit născut din imaina%ia lui Loet'e. Este

c'iar mai mult dec#t o realitate- este sim/olul unei secol.;1I

(l doilea punct de incidență constă în faptul că 7manismul 6i eforma au contri/uit-

fiecare în felul lor- la erodarea #ndirii sim/olice medie&ale 6i preătirea terenului #ndirii

6tiințifice 6i experimentale. Cum mai arătam- #ndirea "i cunoa"terea omului medie&al era simbolică ,i hermeneutică- în &reme ce #ndirea "i cunoa"terea omului renascentist tinde să

de&ină ,tiin-ifică ,i experimentală. (cest fapt implică o :Xtrecere de la un proces mintal care

operează cu asemănări- la unul ce folose6te un sistem de identități 6i de diferențe măsura/ile. $n

uni&ersul anterior lucrurile participau unele la altele- la lim/a care le descria 6i la persoanele care

&or/eau despre ele8 în uni&ersul de mai t#rziu ele erau introduse prin clasificare în sertăra6e

separate- de unde erau extrase- pentru a fi expuse la &edere de un lim/a) alcătuit de semne

con&enționale;1N. Pe de altă parte- ideea că 0umnezeul su&eran asupra a tot ceea ce se înt#mplă a

ăsit cu cale să se re&eleze omului nu numai în teoloie- ci "i în leile naturii- a condus la

acceptarea "tiin%ei ca disciplină :distinctă- dar nu separată;- în cu&intele lui Cal&in- în domeniul

cunoa"terii lumii.

Prin urmare- cele două fenomene care au dat consistență 'a/itatului mintal al omului

ena6terii au preătit terenul apariției cunoa6terii 6tiințifice de tip modern- mai ales prin Lalileo

Laliei care este- a6a cum se 6tie- creatorul paradimei 6tiințifice europene. Prin apariția 6tiințelor

în sens modern- dar 6i prin iz/#nda sistemului 'eliocentric a lui Copernic :...spiritul uman sau

cel pu%in spiritul european a suferit – sau a efectuat – o re&olu%ie mentală foarte profundă-

re&olu%ie care a modificat înse"i fundamentele "i cadrele #ndiriri noastre8 "tiin%a modernă

constituie rădăcina "i- în acela"i timp- fructul acestei #ndiri kXX sc'im/ărileX ar putea fi

1I Paul Faure- op# cit .- p. . ezi 6i @oan Petru Culianu- 6ros și magie în (enaștere# K=- traducere din franceză de0an Petrescu- @a6i- Editura Polirom- 2GG3- cap. B- pp. 2M!2NI.1N o'n ossT- 9reștinismul în "ccident' KGG KLGG' traducere din enleză de 0orin =ancea- ucure6ti- Edituraumanitas- 1MMH- p. 22G.

2NM



reduse la două elemente principaleX distruerea cosmosului "i eometrizarea spa%iului adică5 a,

distruerea lumii concepute ca un între finit "i /ine ordonatX "i înlocuirea acesteia cu un

uni&ers indefinit- c'iar infinit- care nu mai comportă nici o ierar'ie naturală "i este unit doar de

identitatea leilor care îl u&ernează în toate păr%ile sale- ca "i de cea a componentelor sale ultime

situate- toate- la acelea"i ni&el ontoloic8 "i /, înlocuirea concep%iilor aristotelice ale spa%iului-

ansam/lu diferen%iat de locuri intramundane- cu cea a spa%iului din eometria euclidianăX

considerat de!acum ca identic- în structura lui- cu spa%iul real al uni&ersului. Ceea ce a implicat- la

r#ndu!i- respinerea de către #ndirea "tiin%ifică a tuturor considera%iilor /azate pe no%iunile de

&aloare- perfec%iune- armonie- sens sau scop- "i- în cele din urmă- de&alorizarea completă a

Fiin%ei- di&or%ul total între lumea &alorilor "i lumea faptelor;1H.

(cest proces de scoatere a lumii de su/ puterea &ră)ii- pentru a face un calc după

cunoscuta expresie a lui Aietzsc'e- :dez&ră)irea lumii;- este însoțit de &ec'ile moduri dereprezentare ne6tiințifice ale lumii în care omul ena6terii credea necondiționat. (6a se explică

de ce în ena6tere se culti&ă alături de matematică- astronomie- fizică- eorafie- anatomie-

medicină etc. 6i toate 6tiințele oculte1M- astroloia- alc'imia- maia 6i #ndirea 'ermetică- ceea ce

ilustrează încă o dată setea de sinteză 6i textura mentală specifică a omului ena6terii care a făcut

din #ndirea dialet'eistă o marcă a propriei sale personalități.

4. #pecificul esteticii renascentiste

$nțeleerea 'a/itatul mintal al omului ena6terii ce pri&ileiază mai dera/ă o loică a

con)uncției- a lui 6iX6i- plas#nd în plan secund loica dis)uncției- a operatorului sauXsau-

caracteristică omului modern- reprezintă o c'eie în descifrarea aspectelor intime ale practicilor

artistice efecti&e- dar 6i a reprezentărilor teoretice asupra acestora. $n alte cu&inte- estetica în

calitatea ei de teorie filosofică a artei- frumosului 6i trăirii estetice 6i artistice- este un produs al

acestui 'a/itat mintal dialet'eist prin care se manifestă- în forme de &iață 6i cultură- sensi/ilitatea

6i modul de a fi al oamenilor ce au trăit în &eacurile ena6terii. *implu spus- dacă a&em în &edere

prefacerile care au produs Weltanschauung !ul renascentist- atunci practicile artistice 6i estetica

aferentă lor nu sunt dec#t un capitol al acestor sc'im/ări 6i un reflex al unei minți sincretice ce

1H (lexandre RoTre- .e la lumea închisă la universul infinit - traducere de asile +onoiu "i (nca ălu%ă *DultelT-ucure"ti- Editura umanitas- 1MMN- pp. !N.1M ezi @oan Petru Culianu- op# cit#' în mod special- Partea a @@!a- Aarele Aanipulator' capitolele - @- @@ .

2HG



unifica oranic- după principiul coincidentia oppositorum' uni&ersuri de reprezentări reciproc

contradictorii.

$n esență- încercarea enciclopedi6tilor ena6terii de a produce o alianță între rațiune și

credință- între principiul ordonator al filosofiei rece6ti 6i principiul creator al în&ățăturii cre6tine-

constituie o c'eie de înțeleere a dez/aterilor leate de frumos- artă 6i trăire estetică.

(6a se explică de ce în ena6tere sunt coexistente at#t reprezentări estetice ale prezentului

istoric- c#t 6i ale trecutului leat de (ntic'itatea reco!latină 6i de lumea E&ului ediu. Prin

urmare- atunci c#nd &or/im despre :estetica renascentistă; tre/uie să folosim această expresie la

plural. Au există doar o anumită dominantă interpretati&ă asupra fenomenelor artistice- prin

urmare nu putem &or/i despre o sinură estetică- ci despre o pluralitate de reprezentări 6i

interpretări ale o/iectului esteticii. (ceste reprezentări sunt- fire6te- fațete ale dominantelor

epocii- cum ar fi de pildă reformarea isericii catolice- pe care le recunoa6tem inclusi& în cultura populară- a6a cum remarca inspirat 6i Petru Culianu. :Au există o cale mai /ună pentru a în%elee

eforma- cea mai mare cotitură în istoria omenirii moderne- dec#t analiza 9ăr-ii populare despre

Faust "i a deri&atelor ei.;2G

7rm#nd suestia lui +atarDie&ici- în principiu- putem &or/i despre coprezența a trei rupe

de estetici diferite corespunzătoare specializărilor :profesionale;- disciplinare- ale cărturarilor 6i

arti6tilor renascenti6ti ce contextualizează dez/aterile pri&itoare la frumos- artă 6i trăire estetică.

$n prima di&iziune putem repartiza estetica filosofilor- tri/utară în mare măsură tradiției

&ec'i rece6ti de #ndire 6i- de cele mai multe ori- indiferentă la practicile artistice ale

prezentului. 0ominanta de cercetare a acestei esteticii este dată de in&estiațiile întreprinse

asupra tradiției filosofice antice- cu precădere asupra lui Platon- Plotin- neoplatonici- 6i

pri&ileierea temei frumosulului reconosci/ilă- de pildă- în operele lui Aicolaus Cusanus 6i

arsilio Ficino- esteticienii filosofi reprezentati&i pentru această lume.

(l doilea rup este format de esteticienii umani6ti care s!au exersat teoretic în domeniile

poezie 6i poeticii- a literaturii 6i- fire6te- a retoricii. Estetica implicită a umani6tilor a pendulat

între modelul platonic ?plotinian, de înțeleere a fenomenelor leate de sensi/ilitatea artistică 6i

un model 'edonic centrat pe ideea de corp 6i de plăcere senzorială ?estetică,.

$n al treilea rup de esteticieni îi &om plasa pe arti6tii practicieni- respecti& pe acei

creatori de artă ce 6i!au ela/orat- în paralel cu creația lor de opere paradimatice pentru arta

2G @oan Petru Culian- .r# /aust' mare sodomit ,i necromant# (eflec-ii asupra mitului- în &ol. ocurile min%ii. @storiaideilor- teoria culturii- epistemoloie- @a"i- Editura Polirom- 2GG2- p. 23I.

2H1



ena6terii- sisteme proprii de reprezentări teoretice asupra tuturor temelor care indi&idualizează

estetica în c#mpul preocupărilor cunoa6terii. (ceastă estetică a arti6tilor reprezintă cel mai

ino&ati& sement conceptual- întruc#t arti6tii 6i!au )ustificat- apel#nd la cele mai inenioase

arumente- ideea că în corpusul artelor li/erale tre/uie incluse 6i practicile artistice- fundate pe

priceperi 6i îndem#nări- nu numai pe acti&itățile contemplati&e 6i rupte total de manualitate.

Faptul acesta are o importanță co&#r6itoare. ena6terea este- în datele ei esențiale- un produs al

arti6tilor care- pentru prima dată în istoria culturii europene- a6ază într!o relație de simetrie

practica artistică cu teoriile asupra artei- frumosului 6i trăirii estetice. (rti6tii practicieni de&in

astfel teoreticienii propriilor fapte creati&e- înlătur#nd astfel supremația de milenii a filosofilor ori

a teoloilor E&ului Cre6tin care au deținut apana)ul #ndirii 6i reflecției contemplati&e 6i care s!au

raportat cu înăduință- uneori c'iar cu dispreț- la acti&itățile ce implicau manualitate 6i efort fizic.

(m putea accepta- p#nă la urmă- că ena6terea însă6i- ca perioadă distinctă în istoria noastră- estemodelată de operele eniilor artistice ce au coaulat în )urul acti&ității lor toate celelalte forme ale

culturii5 reliie 6i teoloie- filosofie 6i 6tiință.

a) ,stetica filosofilor

C#nd &or/im despre estetica filosofilor nu a&em în &edere nici înțelesul antic- recesc 6i

latin- de iu/itor de înțelepciune al termenului :filosof;- 6i nici cel actual- de profesionist al unui

domeniu distinct al culturii pe care!l numim :filosofie;. $n această pri&ință- ena6terea este

tri/utară unui în&ățăm#nt /azat pe loica internă a artelor li/erale păstr#nd ciclurile de instruire

trivium ?ramatica- retorica- dialectica, 6i 7uadrivium ?aritmetica- eometria- astronomia "i

muzica, din rupul celor "apte arte li/erale propedeutice la studiul teoloiei- medicinei 6i

dreptului. 7lterior- în perioada de maturizare a ena6terii- în rupul artelor li/erale &or intra apoi

6i disciplinele artistice- dar nu 6i filosofia. Prin urmare- atunci c#nd &or/im despre :filosofi; în

ena6tere- a&em în &edere o serie de cărturari care au studiat 6i comentat cu pasiune filosofia

antică- în ciuda faptului că erau preoți- arti6ti- filoloi- istorici ori oameni care dețineau funcții

pu/lice etc.- în enere umani6ti de formație enciclopedică.

Pe de altă parte- :filosofii; acestei perioade premoderne propun o stilistică a #ndrii reu

de acceptat pentru pre)udecățile intelectuale actuale. (ce6tia nu!6i afirmau explicit niciodată un

punct de &edere personal- într!o c'estiune sau alta- ci comentau autori deja consacrați- autorități

din &ec'ime recunoscute de întreaa lume cultă- cum ar fi Platon- Plotin- (ristotel- stoici- *eneca-

Cicero etc. (ceastă paradimă interpretati&ă de #ndire- în care filosofia se practică prin

2H2



comentarii erudite asupra autorităților recunoscute- se &a înc'eia odată cu 0escartes 6i acon-

#nditorii cu care începe filosofia modernă. Prin urmare- atunci c#nd &or/im despre esteticienii

filosofi îi a&em în &edere pe comentatorii tradiției pă#ne 6i cre6tine- care fac trimiteri la

cateoriile de interes ale esteticii5 frumosul- arta- trăirea estetică. 0in r#ndurile acestora opera lui

Aicolaus Cusanus- teolo- cardinal 6i consilier al papei- dar iu/itor de filosofie 6i 6tiințe- 6i a lui

arsilio Ficino- umanist- traducător din reacă în latină 6i exeet a lui Platon- se deta6ează ca

importanță pentru istoria esteticii cu toate că- riuros &or/ind- ei nu sunt esteticieni.

?pera lui "icolaus usanus ?14G1 14I4, este importantă pentru studiul tuturor

domeniilor umaniste renascentiste- inclusi& pentru estetică- întruc#t aici ăsim cadrele de g)ndire

ale tuturor dez/aterilor &remii fixate în paradima lui coincidentia oppositorum- o &erita/ilă

filosofie a minții inspirată de metafizica implicită a în&ățăturii cre6tine care propunea- prin doma

+rinității- o paradoxală leătură între 7nu 6i ultiplu. 0umnezeu este- în acela6i timp 6i su/acela6i raport- 7nu 6i ultiplu8 El este 7nul- în sensul că un alt 0umnezeu nu poate exista- 6i

ultiplu- în sensul în care El este +atăl- Fiul 6i *f#ntul 0u'. C'iar dacă această conexiune

paradoxală între 7nu 6i ultiplul depă6e6te puterea noastră de înțeleere- fiind un mister de

nepătruns- ea ne comunică că întreaa di&ersitate a lumii este un reflex al 7nului- numele lui

0umnezeu- ca sinteză a unității 6i di&ersității. Prin urmare- raționează Cusanus- toate reliiile nu

fac nimic altce&a dec#t să!l &enereze pe 0umnezeu- 7nicul- în moduri diferite 6i- pe cale de

consecință- conflictele dintre ele sunt enerate de rătăcirile minții noastre- de propria inoranță.

(6a se explică de ce Cusanus "i!a dedicat întreaa &iață recuperării unității di&erselor reliii- a

7nului di&in- ascuns su/ diferite forme cultice între care există- din cauza inoranței- o nefirească

competiție21.

Pe acest fundal de #ndire teoloică- Cusanus ela/orează o surprinzătoare filosofie a

minții care- fire6te prin analoie- ne poate duce cu #ndul la a/ordările actuale de tip

fenomenoloic unificate de expresia :&ederea dinăuntru;. :$n pri&ința facultăților sale mintea

constă în facultatea de a înțelee- de a raționa- de a imaina 6i de a simți- astfel înc#t ea în

21 :0ar +u- atotputernice 0umnezeule- care e6ti ne&ăzut oricărei minți- te poți face &ăzut cui &oie6ti- într!un fel încare să poți fi înțelesX 0acă &ei /ine&oi să faci astfel- &or înceta sa/ia 6i &itreia urii 6i toate relele8 6i &or cunoa6tetoți că ne e dec#t o sinură reliie în di&ersitatea riturilor. Poate că această deose/ire de rituri nu se &a putea înlăturasau nu este de folos să se înlăture- pentru ca deose/irea să sporească e&la&ia- de &reme ce fiecare ținut se străduie6tecu mai multă ri)ă pentru slu)/e plăcute ție- $mpăratului8 însă măcar- a6a cum +u e6ti unul sinur- una să fie 6i reliia6i unul sinur cultul de preamărire.; ?9f# Aicolaus Cusanus- 4acea între religii- prefață de (nca anolescu-traducere din latină de 9il'elm +auKinDl- pp. 43!4. (ceastă scriere a apărut în traducere rom#nească- în acela6i&olum- împreună cu lucrarea .espre .umne!eul ascuns- traducere din latină 6i note de odan +ătaru!Caza/an-ucure6ti- Editura umanitas- 2GGH.,

2H3



întreime se nume6te \facultate de a înțelee]- \facultate de a raționa]- \facultate de a a

imaina]- \facultate de a simți]8 de unde rezultă că este alcătuită din ele ca din elementele ei

proprii 6i că mintea atine- în modul ei- toate în toate. [i fiindcă \ea le atine] pe toate în act- în

simțuri toate lucrurile sunt prezente ca într!o sferă 6i în mod nediferențiat- pe c#nd în rațiune ele

sunt prezente în mod diferențiat. 0e aceea- există o asemuire foarte marcantă între modul de a fi

al tuturor lucrurilor a6a cum sunt ele în act 6i a6a cum sunt în minte- căci facultatea de a simți este

în noi o facultate a minții- deci ea este minte- tot a6a cum orice parte a unei linii este o linie.;22

Prin urmare- mintea noastră este sediul în care unitatea se înt#lne6te cu di&ersitatea. Ea

este unitară- este o sinură minte- dar este di&ersă prin actele 6i facultățile sale. (ceste puteri ale

minții de a fi în acela6i timp unitate 6i di&ersitate sunt explica/ile- consideră Cusanus- pentru că

:neîndoielnic- mintea noastră a fost pusă de 0umnezeu în corpul acesta pentru a proresa.

+re/uie deci ca ea să fi primit cele fără de care n!ar putea proresa.;23 Cusanus #nde6te- cum se remarcă- în cadrele cre6tine ale creației lumii de către

0umnezeu- dar atunci c#nd &or/e6te despre minte 6i facultăți de cunoa6tere- se inspiră din

filosofia lui Plotin. Aumai că el face un pas mai departe &or/ind despre mintea omenească ca

imagine a minții di&ine- eterne- ca punct de coincidență între cele două :&ederi;5 di&ină 6i umană.

:0e aceea mintea noastră- imaine a inții eterne- se străduie6te să!6i caute măsura proprie- în

însă6i mintea eternă8 asemuire fiind se străduie6te să!6i caute măsura în ade&ărul odelului. Căci

mintea aceasta a noastră- în calitate de asemuire a minții di&ine- tre/uie socotită o facultate înaltă-

în care putința de a fi asimilat 6i de a se asimila pe sine- precum 6i conexiunea dintre cele două

sunt- în esență- unul 6i acela6i lucru. 0e aceea mintea noastră n!ar putea înțelee nimic dacă n!ar

fi una în treime- la fel ca 6i mintea di&ină.;24

intea omenească are darul di&in al &ederii. Aumai că spre deose/ire de 0umnezeu care

:&ede; întreaa lume atemporal- mintea noastră &ede ceea ce ea însă6i pune în actul &ederii. Pe

de o parte- mintea omenească este indi&iduală- finită 6i- prin suflet- leată de corp 6i- din cauza

acestui fapt- ea cunoa6te în timp perspecti&e &ariate asupra lumii. Pe de altă parte- înaint#nd către

sine însu6i- mintea descoperă în sine- prin intermediul intelectului- principiul ei constituti& al

unității di&ine. Ea descoperă în sine- în multiplicitatea &ederilor ei- nu numai o &arietate

22 Aicolaus Cusanus- <eștiutorul despre minte- în &ol. 9oncidenția "ppositorum- @- ediție /ilin&ă- studiuintroducti&- traducere 6i note de i'nea oroianu- @a6i- Editura Polirom- 2GGH- p. 3H3.23 $bidem- p. 2M3.24 $bidem- 3N3.

2H4



incomensura/ilă a lucrurilor- ci 6i ce&a mai ad#nc- unitatea care le adună într!un tot- 7nul di&in al

lumii.

Cum arată (nca anolescu- Cusanus propune un înțeles perspecti&al asupra minții- fundat

pe ideea de :perspecti&ă in&ersă; folosită în icoanele /izantine în care :spațiul imainii e

confiurat a6a cum e &ăzut de persona)ul din icoană- nu de pri&itorul exterior. Cel din urmă e pus

în fața unui real oranizat 6i pri&it de Celălalt transcendentX Cusanus transpune te'nica

perspecti&ei in&erse în metodă de meditație 6i cunoa6tere;2.

iziunea despre frumos 6i artă a lui Cusanu este parte a acestor cadre de #ndire rezultate

din încercarea de conciliere ale celor două lumi dis)uncte- cea antică cu cea medie&ală. Cusanus

este un teolo care pri&e6te datele credinței cu oc'ii filosofiei antice 2I- fapt care este 6i mai

&izi/il dacă a&em în &edere concepția sa estetică fundată pe ideea creati&ității 6i producti&ității

artistice.Pentru a ilustra concepția sa estetică &om recure la exemplul me6te6uului linurarilor de

care Cusanus însu6i se ser&e6te. :Sinura nu are nici un model în afara ideii din mintea noastră.

Căci în &reme ce un sculptor 6i un pictor î6i împrumută modele de la lucrurile pe care se

străduie6te să le reprezinte- eu- care scot linuri din lemn 6i produc farfurii 6i oale de lut- nu fac

a6a. Căci- prin lucrurile pe care le produc- eu nu imit confiurația &reunui o/iect natural- formele

acestea ale linurilor- farfuriilor 6i oalelor nefiind făcute dec#t de me6te6uarul omenesc. (6a

înc#t arta mea este mai dera/ă desă&#r6itoare dec#t imitatoare a fiurilor create- 6i prin aceasta

mai asemănătoare cu (rta infinită.;2N

0istincțiile pe care le face Cusanus- se remarcă din textul citat- sunt surprinzătoare pentru

a6teptările noastre estetice- întruc#t unifică- într!un mod paradoxal- &iziunea platonică 6i

plotiniană- după care arta e o copie sensi/ilă a @deii intelii/ile- cu cea cre6tină care &ede arta

după modelul personalizat al creației di&ine. emarcăm că artefactele- o/iectele non!artistice sunt

exteriorizări ale ideilor- formelor- aflate în mintea me6te6uarului 6i prin aceasta ele sunt mai

apropiate de modelul di&in al creației producătoare de :(rta infinită;. Prin urmare- artefactele

2 (nca anolescu- Aisiunea elitei în 6uropa lui <icolaus 9usanus- în &ol. <icolaus 9usanus' 4acea între religii'ed. cit. ' pp. 23!2.2I *ecretarul lui Aicolaus Cusanus- Lio&anni (ndrea dei ussi- su/liniază într!un paneiric pasiunea pentru filosofiea maestrului său în cu&inte impresionante. Cusanus îl studia continuu pe Platon 6i doctrinele pTt'aoreicilor- a tradusdin reacă în latină dialoul 4armenide a lui Platon 6i a corectat texte manuscrise din #ndirea lui Proclus- editorul 6i /ioraful lui Plotin. ezi 4anegiricul lui :iovanni +ndrea dei 8ussi' în Aicolaus Cusanus- 9oncidenția"ppositorum- ed. cit.- &ol. @@- pp. 441!44.2N Aicolaus Cusanus- <eștiutorul despre minte- ed. cit.- p. 2N3.

2H



sunt :creații; analoice- după formă- creației di&ine. Pe de altă parte- arti6tii- sculptorii 6i pictorii-

produc operele lor prin acte imitati&e ale lucrurilor deja create de către di&initate- fiind copii ale

modelelor- formelor ce reprezintă esența lucrurilor 6i care răm#n nesc'im/ate de prefacerile

materiei.

Prin urmare- Cusanus unifică cele două concepte fundamentale leate de eneza artei-

:producere; 6i :creație;- în ciuda faptului că ele aparțin unor lumi ce se fundează pe

Weltanschauung !uri dis)uncte. Faptul nu este surprinzător dacă a&em în &edere- cum mai arătam-

că modelul #ndirii renascentiste este dialet'eist- iar autorul acestuia este Cusanus. @ată o mostră

de sinteză contradictorie5 :*ocot că Platon nume6te \*ufletul lumii] ceea ce (ristotel nume6te

\natura]8 eu însă presupun că nici sufletul acela- nici natura nu sunt altce&a dec#t 0umnezeu-

Care lucrează toate în toți – pe care noi îl numim 0u' al tuturor];2H. $n paranteză fie spus-

o/ser&ația lui Cusanus este corectă pentru că termenul recesc de ph0sis este tradus de romani cunatura- el desemn#nd at#t ansam/lul lucrurilor &izi/ile- c#t 6i oriinea 6i puterea care le!a

enerat.

Sumea este în &iziunea lui Cusanus o unitate di'otomică de lucruri5 unele sunt :natură;

?în sensul citatului de mai sus- \0u' al tuturor],- iar alte sunt :arta;- în condițiile în care am/ele

aparțin- într!un mod distinct- :(rtei di&ine;- adică creației dumnezeie6ti. Sucrurile care aparțin

:naturii; sunt creații din @dei- di&ine sau omene6ti- ?acti&ități producti&e- :(rta creatoare; în

lim/a)ul lui Cusanus,- o/iectele naturale 6i artefactele- iar cele care aparțin :artei;- picturii-

sculpturii etc. sunt acti&ități reproductive care imită lucrurile naturale ?:(rta reproducătoare;,.

(cti&itățile producti&e 6i cele reproducti&e- de6i diferite- sunt la r#ndul lor unificate de formele și

modele după care se conduc conferind unitate di&ersității lumii.

Cum arată 6i +atarDieKicz 2M- arta pentru Cusanus este opera minții ?mens adică măsură-,

care nu doar ordonă m#inilor ce se facă- ci care impune 6i măsura lucrurilor. :ăsura; lucrurilor

este- a6adar- măsura minții- cea care produce ficțiuni' adică anticipări 6i aproximări imaginate ale

lucrurilor care nu există încă- 6i idei- adică forme călăuzitoare care informea!ă 6i produc ordine

în di&ersitatea cople6itoare a lucrurilor indi&iduale. +oate acestea sunt leate de ceea ce noi

numim azi :creati&itate;- adică de puterea minții noastre de a face ce&a nou ce nu preexistă în

natură- ori de a produce ce&a ce nu are antecedente temporale. :intea este totdeauna călăuzită

2H $bidem- p. 3M1.2M ezi 9ladTslaK +atarDieKicz- $storia esteticii- &ol. @@@- ucure"ti- Editura eridiane- 1MNH- cap. :Estetica lui Aicolaus Cusanus;- pp.1G2!11G.

2HI



de un anumit fel de idee pe care o conține at#t în artă- c#t 6i în cunoa6tere. @deea de care e

călăuzită mintea în artă este ideea de frumos. ulțumită acestei idei mintea poate plăsmui lucruri

frumoase 6i le poate da proporții frumoase- împără6indu!le strălucirea ideii 6i strălucirea

frumosului.;3G

?pera lui -arsilio *icino ?1433–14MM, este mai prenant filosofică dec#t a lui Aicolaus

Cusanus- cu toate că 6i el a fost preot 6i teolo. Educația sa a început cu medicina- dar a fost o

&iață întreaă traducător 6i interpret al #ndirii antice. Ficino a fost cel mai de seamă cunoscător

al filosofiei antice din întreaa perioadă renascentistă. ( tradus din reacă în latină dialourile lui

Platon- 6neadele lui Plotin- opera neoplatonicilor 6i cele/rul 9orpus Hermeneuticum- traduceri

pe care le!a comentat încerc#nd să arumenteze că scrierile pă#ne pot fi armonizate cu i/lia 6i

cu datele credinței cre6tine. Ficino- precum Cusanus 6i co&#r6itoare ma)oritate a enciclopedi6tilor

ena6terii- a a&ut o/sesia metafizică a :sintezei imposi/ile; a celor două Weltanschauung !uri- pă#n 6i cre6tin- fapt care- dacă nu facem o lectură a ena6terii în termeni proprii- ne poate

conduce la ideea re6ită că ace6ti sa&anți trăiau în mari confuzii teoretice- filosofice 6i teoloice.

@ată o mostră de :sinteză imposi/ilă;5 :$naintea tuturor lucrurilor este 0umnezeu- Cel care pe

toate le!a înfăptuit- pe care noi îl numim inele. 0umnezeu creează mai înt#i intea (nelică8

apoi *ufletul Sumii- cum susține Platon8 în sf#r6it Corpul 7ni&ersului. (cest 0umnezeu *uprem

nu se c'eamă Sume- deoarece Sumea înseamnă podoa/ă alcătuită din multe lucruri compuse8 iar

el tre/uie înțeles drept ceea ce este cu totul simplu. 0ar afirmăm că acest 0umnezeu este

începutul 6i sf#r6itul tuturor lucrurilor. intea (nelică este cea dint#i lume făcută de 0umnezeu8

a doua este *ufletul 7ni&ersului8 a treia este între acest edificiu pe care!l &edem;31. emarcăm

faptul că doma +rinității- esențială în confiurarea 0umnezeului cre6tin- este interpretată într!o

paradimă ce trimite deopotri&ă la Platon 6i la Plotin. Leneza /i/lică care instituie cezura

ontoloică dintre creator 6i creatură prin păcatul oriinar este su/stituită de ideea cosmosului ca

ordine 6i podoa/ă.

( unifica datele filosofiei antice cu în&ățătura cre6tină- rațiunea cu credința- era pentru

Ficino un act aproape de la sine înțeles întruc#t am/ele &iziuni asupra lumii a&eau un fundament

comun5 iu/irea. (stfel- Ficino crede că poate exista o alianță intimă între mesa)ul filosofiei de

inspirație platonică sintetizată de expresia :erosul desc'ide calea către 0i&initate; cu mesa)ul

3G $bidem- p. 1G.31 arsilio Ficino- +supra iubirii sau 8anchetul lui 4laton- în rom#ne6te de *orin @onescu ?Aina Faon,- +imi6oara-Editura de est- 1MM2- p. MH. (cest &olum a apărut împreună cu 8anchetul lui Platon în &arianta rom#nească a luiCezar Papacostea.

2HN



transmis de @isus 6i consemnat în E&an'elia după atei 2253I!4G32- dimpreună cu în&ățătura

*f#ntului Pa&el sintetizată în $nt#ia Epistolă către Corinteni a *f#ntului (postol Pa&el- cap. 13-

0raostea 6i /unurile ei.

*pre deose/ire de Cusanus care este- cu precădere- un teoretician al artei- Ficino are în

&ederile sale- mai cu seamă- frumosul. @nfluența #ndirii sale estetice asupra lumii renascentiste a

fost considera/ilă- trec#nd cu mult ranițele Florenței- ora6ul în care a întemeiat cele/ra sa 6coală

de inspirație platonică 6i c'iar a @taliei. Explicația este simplă pentru că traducerile sale filosofice

din reacă în latină au fost însoțite de propriile interpretări- iar felul în care Ficino i!a înțeles pe

filosofii antici s!a răsp#ndit în întreaa lume renascentistă. Ficino este cel care l!a interpretat pe

Platon prin Plotin 6i neoplatonici- iar această lectură a produs o rilă interpretati&ă pentru toți

sa&anții ena6terii atra6i de teoria ideilor- de doctrina sufletului nemuritor- a facultăților tripartite

a sufletului ori a teoriei erotice a frumosului.Prin urmare- Ficino a fost ca tip de personalitate un cre6tin fer&ent- cu multiple accente

mistice- 6i un cărturar con&ins că platonismul se împline6te în plotinism- iar împreună în

în&ățătura cre6tină. Elementul comun care face aceste trei în&ățături să fie părți ale aceluia6i en

proxim este- în &iziunea lui Ficino- iu/irea- draostea care prin natura 6i mi6carea sa lăuntrică

produce Frumosul 6i frumusețea lucrurilor sensi/ile. :(propierea de 0umnezeu este a&#ntul

iu/irii8 forma pe care o prime6te este perfecțiunea @u/irii- iar totalitatea tuturor formelor 6i ideilor-

Satinii o numesc Sume- iar Lrecii Cosmos- ceea ce înseamnă podoa/ă frumos alcătuită. Farmecul

acestei lumi 6i acestei podoa/e este Frumusețea- spre care @u/irea- de a/ia născută- a atras 6i a

călăuzit intea (nelică8 aceasta era ur#tă- dar pe această cale a ea a de&enit frumoasă. (ceasta

este a6adar natura @u/irii5 ea răpe6te lucrurile spre frumuse6te- iar pe cele ur#te le face asemenea

celor frumoase.;33

Ficino propune- cum se remarcă- o metafizică a frumosului tri/utară liniei platonice în

care frumosul "i iu/irea sunt #ndite împreună. :C#nd spunem iu/ire- tre/uie să înțeleeți dorință

de frumuse6te. (ceasta este definiția iu/irii la toți filosofii.;34

32 ezi atei 2253I! 4G5 :3I. $n&ățătorule- care poruncă este mai mare în See> 2N. El @!a răspuns5 \*ă iu/e6ti pe0omnul 0umnezeul tău cu toată inima ta- cu tot sufletul tău 6i cu tot cuetul tău] 3M. (ceasta este marea în înt#ia poruncă. 3M. @ar a doua la fel ca aceasta5 \*ă iu/e6ti pe aproapele tău ca pe tine însuți]. 4G. $n aceste două porunci secuprind toată Seea 6i proorocii.;33 asilio Ficino- op# cit .- p.1G1.34 asilio Ficino- 9omentarium in 9onvivium- @- 4- ?"pera- 1I1- p. 1322- apud 9ladTslaK +atarDieKicz- $storiaesteticii- &ol. @@@- ed. cit.- p. 1N3.

2HH



Ficino împărtă6e6te- în datele ei esențiale- cunoscuta teoria erotică a frumosului- numai că

spre deose/ire de &arianta clasică- platonică- el îi adauă 6i elemente &enite din #ndirea lui

Plotin- dar 6i din perimetrul în&ățăturii cre6tine arument#nd că *finții Părinți l!au numit pe

0umnezeu iu/ire. Pe de o parte- Ficino păstrează ideea lui Platon că iu/irea este principiul

mi6cării uni&ersale- forța irepresi/ilă de atracție 6i de respinere între lucrurile lumii 6i că în om

ea se manifestă ca dorință ce poate fi con&ertită în cunoa6tere. Cel care iu/e6te se desc'ide către

altul 6i- treptat- prin &erticalizare- se a)une la di&in. Calea erosului este calea de a a)une radual

la perfecțiune 6i- în final- la di&in. Pe de altă parte- Ficino aduce 6i un element de noutate &iziunii

iu/irii producătoare de frumuse6te- accentu#nd ideea de pedaoie a frumosului &enită pe filieră

platonică 6i neoplatonică- prin faptul că iu/irea 6i frumuse6tea sunt leate de &alorile cre6tine ale

&irtuții 6i cumpătării. Ficino face o distincție clară între modurile frumuseții. :(6adar-

Frumusețea se înfăți6ează în trei moduri5 adică ea este frumusețe a sufletelor- a corpurilor 6i alasurilor. (cea a *ufletului poată fi cunoscută doar cu intea8 aceea a corpurilor- cu oc'ii- aceea

a lasurilor nu o poți cuprinde dec#t prin urec'iX @u/irea în aceste trei lucruri î6i ăse6te

împlinirea- @ar 0orința care ascultă de celelalte simțuri nu se c'eamă @u/ire- ci mai cur#nd poftă

desfr#nată sau tur/areX @u/irea nu dore6te altce&a dec#t acele lucruri care sunt cumpătate-

modeste 6i demne de a fi onorate.;3 Ficino exclude din lista simțurilor eneratoare de iu/ire 6i

frumusețe- plăcerile ustului 6i plăcerile tactile- mai ales plăcerea sexuală- consider#ndu!le

&oluptăți care nelini6tesc 6i tul/ură mintea deturn#ndu!i scopul pentru care a fost creată5 unirea

mistică cu 0umnezeu- cu inele *uprem. $n esență- Ficino accentuează- pe urmele în&ățăturii

cre6tine- mesa)ul fundamental al teoriei erotice a frumosului5 m#ntuirea omului stă în culti&area

neostoită a frumuseții.

Au este de mirare că Ficino a)une 6i la artă tot pe calea frumosului. :Ae!a mai rămas

acum să arătăm în ce fel @u/irea este maestra 6i stăp#na tuturor (rtelor. om înțelee că ea este

maestra tuturor artelor dacă ne #ndim că nimeni nu poate descoperi 6i în&ăța &reo artă dacă nu

este m#nat de plăcerea de a căuta ade&ărul. Ui dacă acel care îi în&ață pe ceilalți nu!6i iu/e6te

discipolul- 6i de asemenea dacă discipolii nu simt draoste fată de acea în&ățătură. @u/irea este

numită totodată 6i *tăp#nă 6i C#rmuitoare a (rtelor- deoarece acela poate duce la desă&#r6irea

operelor artei- care iu/e6te acele opere 6i iu/e6te pe aceia pentru care le face. (dăuăm că arti6tii

nu caută în orice artă dec#t @u/irea.;3I

3 asilio Ficino- +supra iubirii sau 8anchetul lui 4laton- ed. cit.- p.1G2.3I $bidem- p. 12M.

2HM



Ficino este- cu ade&ărat- un maestru al sintezelor- fapt care se remarcă prin faptul că el

acordă o eală îndreptățire teoriilor frumosului care se află în tensiune- teoria frumosului!armonie

6i teoria frumosului!strălucire. $n acela6i timp el este- cum se remarcă- un adept fer&ent ale teoriei

erotice a frumosului. Elementul de unitate între aceste teorii- relati& concurente- este dat de

*ufletul lumii- centrul întreii realități dinamice- un fel de liant care face ca lucrurile indi&iduale

să fie leate între ele- prezent în plenitudinea 6i di&ersitatea manifestărilor lor în ființa omului.

*ufletul este de oriine di&ină 6i- prin urmare- prin el toate o/iectele î6i primesc o &aloare 6i se

situează- în raport de aceasta- în anumite ierar'ii. $n acest caz- nu o/iectele sunt frumoase- c#t mai

dera/ă modul nostru de a ne raporta la ele. (m putea spune că suntem prizonierii propriului

nostru suflet pentru că iu/irea ce se manifestă ca dorință scoate lucrurile din indiferența lor

de&enind plăcute- dorite- într!un cu&#nt frumoase. Frumosul este a6adar tentație- seducție.

iuros &or/ind- suntem sedu6i de noi în6ine- de structura lăuntrică a propriului suflet pe care!lcunoa6tem pe măsură ce el se manifestă ca iu/ire. $n consecință- lucrurile sunt frumoase doar

pentru o un suflet aflat în starea de desc'idere prin iu/ire. $n rest- o/iectele lumii sunt indiferente.

ecunoa6tem aici influențele esteticii lui Plotin 6i- fire6te- o preferință pentru linia su/iecti&istă în

înțeleerea frumosului ca simplitate 6i strălucire.

/) ,stetica umani0tilor

7mani6tii- ca 6i filosofii ena6terii- au lăsat în patrimoniul culturii reflexi&e europene o

estetică implicită. (ltfel spus- reflecțiile filosofilor 6i umani6tilor asupra frumosului- artei 6i trăirii

estetice au a&ut un caracter circumstanțial- fiind leate de o serie de practici culturale 6i

6tiințiifice cu caracter enciclopedic5 at#t filosofii c#t 6i umani6tii nu au ela/orat- din multiple

moti&e asupra cărora nu &om insista- tratate speciale de estetică- respecti& a/ordări sistematice 6i

articulate asupra temelor care intră în compunerea esteticii. omentul istoric renascentist nu

înăduia astfel de a/ordări sistematice pentru că nu erau întrunite anumite condiții de fundal care

fac posi/ile astfel de a/ordări. Pe de altă parte- estetica în calitatea ei de disciplină autonomă s!a

născut odată cu descoperirea teoriei ?filosofiei, ustului 6i a ideii atinerii plăcerii ?estetice,-

concepută ca unul dintre scopurile fundamentale ale &ieții oamenilor. $n sf#r6it- at#t filosofii c#t 6i

umani6tii au fost stri&iți su/ reutatea tradiției culturale- artistice 6i filosofice reco!latine- pe care

au luat!o ca model imitati& în propriile creații culturale. Putem sesiza 6i la unii 6i la alții o

e&identă timorare &enită din ideea că a face cultură înseamnă acceptarea deli/erată 6i

2MG



proramatică a unei anumite autorități din &ec'ime- ce tre/uie luată ca aloritm de producere

culturală. (6a se explică de ce :imitația; a de&enit un element central în )urul căruia au ra&itat

celelalte concepte estetice particulariz#nd- în mare măsură- estetica ena"terii.

:@mitația;- cum &om armenta mai t#rziu- a&ea în acela6i timp trei înțelesuri strict

conexate între ele5 era un termen pentru ceea ce noi numim astăzi :creație;- producere a noului

într!un context determinat. $n acest înțeles :imitația; era creație după modele de realizare artistică

concepute ca o realizare e perfecțiunii- fundament pentru teoria artei expresie ela/orată de

umani6ti 6i- mai ales- de arti6tii plastici. (l doilea sens este preluat din (ntic'itate ca raport între

ar'etip ?idee- formă, 6i :copie; 6i- în sf#r6it- cu toții- at#t filosofii- umani6tii- c#t 6i arti6tii &or/eau

despre :imitația naturii;- respecti& a lumii &izi/ile care dez&ăluie prezența ascunsă a lui

0umnezeu. (m putea spune că teoria fiurati&ă asupra artei- poate cea mai importantă ac'iziție

estetică &enită din ena6tere- este fundată pe prezența contextuală a termenului :imitație;.$nainte de a trece în re&istă c#te&a dintre elementele care particularizează estetica

umani6tilor în contextul celorlalte tipuri de estetici renascentiste- se impun două precizări

clarificatoare. $n primul r#nd- termenul de :umanist; este- ca 6i cel de :filosof;- am/iuu. El

cuprinde în extensiunea sa întreaa elită renascentistă. arile personalități ale ena6terii pot fi 6i

tre/uie #ndite ca aparțin#nd clasei :umani6tilor;. $n acest sens- pentru a lua doar două exemple-

Seonardo da inci- Seon attista (l/erti percepuți de toată lumea ca mari arti6ti- sunt în acela6i

timp 6i umani6ti în acest înțeles lar. Prin urmare- c#nd &or/im despre :umani6ti; a&em în &edere

sensul restr#ns- precizat didactic încă de urcD'ardt- 6i anume de :oameni ai literelor;- editori-

profesioni6ti a ramaticii- retoricii 6i literaturii clasice- în primul r#nd poeți- scriitori- traducători

6i interpreții ai literaturii reco!latine- oameni pasionați de cunoa6terea prozatorilor 6i poeților

(ntic'ității5 esiod 6i omer- Cicero- Wuintilian- *alustiu 6i +erentiu 6i de poeți precum5

eriliu- =&idiu- orațiu- u&enal- artial- Sucian etc. Sista umani6tilor începe cu Petrarca 6i

occaccio- continuă cu racciolini- Sorenzo alla etc. pentru a poposi asupra fiurii

reprezentati&e a acestui fenomen- Erasmus din otterdam. :7nii umani6ti au de&enit fanatici ai

cu&#ntului. (u apărut două tipuri de umani6ti cu două tradiții 6i două linii de dez&oltare5 pentru

un rup care deri&a din Petrarca- studiile literare erau un mi)loc- țelul răm#n#nd ameliorarea

omului8 pentru celălalt rup- studiile literare au de&enit însă un scop în sine. Pentru ei retorica era

divină- culmea artelor li/erale.;3N

3N 9ladTslaK +atarDieKicz- $storia esteticii- &ol. @@@- ed. cit.- pp. 113!114.

2M1



Au &om insista asupra contri/uțiilor pe care umani6tii le!au adus domeniului esteticii

întruc#t- cum arătam- exemplificările acestor idei estetice sunt realizate în &olumul de față- din

moti&e pedaoice- prin recurs la artele plastice. $n esență- umani6tii- ca 6i filosofii ena6terii- au

pus în circulație &ec'i idei estetice în noi &e6minte lin&istice 6i stilistice- ceea ce nu le

diminuează cu nimic efortul 6i oriinalitatea comentariilor lor. emarca/ilă este &oința lor de

sinteză 6i capacitatea de a ăsi alianțe 6i leături- acolo unde noi ăsim diferențe 6i c'iar rupturi.

Aoutatea interpretati&ă pe care o propun erudiții acestei lumii- în toate domeniile- inclusi& în

estetică- sur&ine- cum precizam- din aplicarea consec&entă a principiului #ndirii dialet'eiste ce

susține că unele contradicții sunt ade&ărate.

Estetica umani6tilor a pendulat între modelul platonic ?plotinian, de înțeleere a

fenomenelor leate de sensi/ilitatea artistică 6i un model 'edonic teoretizat încă din (ntic'itate

de (ristip ?433G,- unul dintre cei mai contro&ersați discipoli ai lui *ocrate 6i- mai t#rziu- deEpicur. 0e fapt în dispută s!au aflat- simplific#nd lucrurile- teoria ideilor platonice 6i a sufletului

impur din cauza relației sale cu trupul- cu teoria corporalității- doctrina &irtuții cu doctrina

'edonică a plăcerii. (ristip împărtă6ea ideea maestrului său *ocrate că filosofia este o "tiin%ă a

fericirii. 0ar- spre deose/ire de acesta- care susținea că filosoful este omul care î"i desprinde

sufletul c#t mai mult de prietenia cu corpul- (ristip considera că sufletul tre/uie să fie prietenul

corpului- consider#nd că plăcerile trupe"ti sunt superioare celor suflete"ti 6i de aceea corpul

tre/uie tratat cu ri)ă. Au există nici un moti& să tratăm corpul cu asprime- după cum nu existănici un arument natural al a/stinen%ei. Cel care nu alee satisfacerea plăcerii corporale are o

minte per&ertită- întruc#t culti&area exaerată a a/ținerilor este tot o formă de plăcere. +e a/ții de

la m#ncare- /ăutură 6i sex- de pildă- pentru a arăta celorlalți c#t de &irtuos e6ti- ceea ce implică tot

culti&area unei plăceri pe care o ții ascunsă5 &anitatea. +rupul are înt#ietate față de suflet- întruc#t

durerea trupească este mai intensă dec#t cea sufletească- moti& pentru care pedepsele corporale

sunt uni&ersal folosite. *pre deose/ire de toți ceilalți filosofi care preamăreau &ederea- ca

facultate superioară de cunoa6tere- (ristip rea/ilitează sim%urile :minore;- ustul "i mirosul-

iz&oare ale plăcerilor corporale su/tile.

Punctul central al acestei teorii 'edonice- a corporalității- este exprimat de ideea că :o

plăcere nu se deose/e"te de altă plăcere- nici nu există o plăcere mai plăcută dec#t alta;3H- în

&reme ce Epicur susținea că :senza%iile- anticipa%iile "i sim%irile noastre sunt criteriile

3H 0ioene Saertios- .espre vie-ile ,i doctrinele filo!ofilor - ed. cit.- p. 1H2.

2M2



ade&ărului3M;. Prin urmare- nu rațiunea uni&ersală 'otără6te în pro/lemele leate de &iață- ci

simțurile ce particularizează personalitatea fiecăruia dintre noi. $n locul unor :ade&ăruri

uni&ersale;- 'edonismul pune :ade&ărurile relati&e;- particulare- încura)#nd stilul de &iață

exprimat de poetul latin orațiu în expresia carpe diem- :+răie6te clipa;. :(rta de trăi; pe care o

propuneau 'edoni6tii implica- într!un fel sau altul- renunțarea la proiectele eternaliste leate de

do/#ndirea m#ntuirii- accentu#nd trăirea în prezentul etern.

Este e&ident că această filosofie de &iață propusă de o serie de umani6ti- printre care

Sorenzo ala- ocupa un loc de frunte- are o prenantă dimensiune :estetică;- din moment ce în

)urul simțurilor 6i a trăirii nemi)locite a datelor lor producătoare de plăcere se ordonează întreaa

lume. *im%urile ne dau un acces la lumea reală- nu la lumea înc'ipuită- imainată de către

#ndire. Educarea simțurilor este mai importantă dec#t orice preătire filosofică pentru că doar

prin ele a&em acces la plăcerile delicate 6i &oluptă%ile rafinate ce stau în :adormire; în simțuri.Prin urmare- simțurile tre/uie trezite- iar instrumentul pri&ileiat al acestei treziri este arta-

operele care ne seduc 6i ne constr#n la reacții suflete6ti. (rta tre/uie concepută ca a&#nd drept

finalitate plăcerea- în condițiile în care frumosul însu6i tre/uie redefinit ca satisfacție 6i plăcere.

$n consecință- umani6tii pun /azele teoriei ustului 6i a redefinirii frumosului ca plăcere pe care

modernitatea o &a desă&#r6i odată cu opera lui Rant.

+re/uie spus clar că perspecti&a 'edonistă promo&ată de umani6ti 6i- deopotri&ă- de marii

arti6ti ai lumii ena6terii- a constituit fundalul eneral al unificării conceptuale a artei și

frumosului în aspirația omului renascentist către o Cviață frumoasăD# Faptul acesta reprezintă

una dintre mărcile esențiale ale esteticii renascentiste- &iziune teoretică ce reprezintă un reflex

clar al considerări &ieții ca cel mai de preț dar pe care 0umnezeu l!a făcut omului. Cum arătam-

cit#ndu!l pe uizina- :năzuința către o &iață mai frumoasă este semnul cel mai caracteristic al

ena6terii. (ici &edem cea mai deplină armonie între satisfacerea setei de frumos în opera de artă

6i în &iața însă6i- aici arta ser&e6te &iața 6i &iața ser&e6te arta ca niciodată înainte;4G.

ucuria de a trăi 6i potențarea acestei /ucurii prin intermediul artei face din &iața omului

ce&a ce aparține deopotri&ă /inelului 6i frumosului. $nfrumusețarea &ieții înseamnă culti&area

plăcerilor într!un mod plenar- fără teama păcatului 6i a pedepsei di&ine- fiind- prin urmare- o

formă a /inelui. Sectura- muzica- artele plastice- confortul 6i /oăția- călătoriile- săr/ătorile

c#mpene6ti- întrecerile sporti&e- îm/răcămintea luxoasă 6i culti&area însemnele exterioare ale

3M $bidem- p. 4N2.4G o'an uizina- op# cit .- p. 2.

2M3



opulenție etc. erau trăite pu/lic fără )ena omului modern care face disticția tran6antă între

comportamentul pu/lic 6i cel pri&at. @deea de păstrare a aparențelor era străină- pare!se- omului

acelor &remuri care &oia să experimenteze toate zonele plăcerii- inclusi& cele leate de /eția

simțurilor- ținute su/ o/roc de mentalitatea medie&ală &reme de secole. :ena6terea s!a eli/erat

de ideea că tre/uie os#ndită plăcerea de a trăi ca păcătoasă în sine- dar n!a adus încă o nouă

separație între plăcerile superioare 6i cele inferioare ale &ieții8 &oia să uste nestin'erit întreaa

&iață.;41

7nificarea frumosului 6i artei în orizontul de înțeles al aspirației unei :&ieți frumoase;

ilustrează încă o dată supremația lui +ici față de .incolo# +ici de&ine autonom 6i este înțeles

plec#nd de la sine însu6i8 acest ad&er/ cu semnificație ontoloică nu mai este un reflex al lumii de

.incolo. Prin urmare- totul este :păm#ntesc;< Ce înseamnă acest lucru> *implu spus- /rumosul

ca nume al di&inității este înțeles acum tot mai mult ca frumuse6te a lucrurilor- în &reme ce artadesemnează un o/iect înzestrat cu darul seducției- pe scurt un o/iect care produce plăcere. Prin

urmare- leătura dintre frumos 6i artă este terestră- ține de lumea lui +ici- de &iața păm#ntească ce

tre/uie să de&ină :frumoasă;- de o/iectele sensi/ile- perceptuale ?ce pot fi &ăzute- mirosite-

atinse- auzite etc., 6i nu de o/iectele intelii/ile care doar pot fi #ndite- dar nu 6i simțite.

=/iectele înzestrate cu frumuse6te au drept țină stimularea /ucuriei de a a trăi 6i a netezi drumul

către fericire.

Pe de altă parte- ideea de :&iață frumoasă; este sinonimă cu ideea de :&iață /ună;- astfel

înc#t :esteticul; &ieții tre/uie &ăzut în unitate cu :eticul; ei. (6a se explică de ce ena6terea- prin

aspirația către o :&iață frumoasă;- trăie6te 6i azi în con6tiința noastră- cel puțin prin faptul că

mulți filosofii- aflați actualemnte în prim!planul dez/aterilor de idei- au propus o serie de

contrucții conceptuale plec#nd de la unitatea dintre etic 6i estetic42.

$n final- tre/uie precizat că umani6tii- în calitatea lor de :oameni de litere;- au fost mai cu

seamă sensi/ili la poezie 6i retorică. Contri/uțiile ena6terii la conturarea modernă a domeniului

poeticii este remarca/ilă- pentru că în această arie înt#lnim peste douăzeci de tratate explicite43.

Au ne &om opri asupra acestui capitol din moti&ele arătate. *emnalăm doar în treacăt că în marea

lor ma)oritate împărtă6eau &iziunea (ntic'ității după care poezia este intim leată de :ne/unia41 $bidem- p. 3.42 ezi ic'ard *'usterman- 6stetica pragmatică# +rta în stare vie- traducere de (na aria Pascal- @a6i- @nstitutulEuropean- 2GG4- cap. - ce cuprinde un amplu comentariu la la framentul I.421 din Tractatus logicophilosophicus-:etica 6i estetica sunt unul 6i acela6i lucru;- c#t 6i la poziția lui ic'ard ortT- :estetizarea eticului; în postmodernitate- pp. 22!2I.43 ezi 9ladTslaK +atarDieKicz- $storia esteticii- &ol. @@@- ed. cit- cap. :Poetica în secolul al B@!lea; ' pp. 2G!2MI.

2M4



di&ină;- o expresie care desemna factorii inefa/ili ai creației ce nu pot fi cunoscuți prin proceduri

conceptuale. $nțelesul acestui cu&#nt este mai apropiat de cel de :inspirație; de astăzi- 6i foarte

îndepărtat de ideea de patoloie- de /oală neuroloică ori psi'ică. Paradima :ne/uniei; este

intim corelată de teoria erotică a frumosului- iar modelul de #ndire al acestui mod prin care omul

sta/ile6te anumite relații su/tile cu di&initatea îl ăsim în dialoul 4haidros a lui Platon ?fr. 244

a!24 c,- dar 6i cu teoria artei expresie. Poetul este cel care se exprimă pe sine în cel mai înalt

rad. $n sf#r6it- tre/uie amintită în aceste context 6i contri/uția umani6tilor la dez&oltarea retoricii

în toate cele trei paliere de5 arta de a con&ine cu a)utorul discursului- arta de a &or/i 6i scrie /ine-

arta de a &or/i 6i scrie fiurat 6i ornat44.

c) ,stetica arti0tilor

$n &reme ce umani6tii 6i filosofii ena6terii au pus în circulație culturală &ec'i ideiestetice în noi &e6minte lin&istice 6i stilistice- arti6tii creatori ai perioadei reprezintă un iz&or

nesecat de idei estetice noi pe care le!au afirmat în contextul preluării selecti&e a tradiției. (rti6tii

ena6terii de&in ei în6i6i teoreticieni- calitate în care propun o nouă lectură a tradiției reco!latine

din un'iul de &edere al practicilor lor artistice- iar acolo unde nu au ăsit &ec'i concepte sau

reprezentări lămuritoare pentru arta lor- au produs noi concepte 6i confiurații teoretice în acord

cu ceea ce făceau efecti&- cu propria creație. (rti6tii ena6terii ne!au lăsat o du/lă mo6tenire5 prin

creația lor artistică ace6tia sunt modelatorii sensi/ilității actuale ale omului european- în &reme ce

prin lucrările lor teoretice au produs paradima cercetării 6tiințifice a artei.

Prin urmare- arti6tii renascenti6ti sunt- deopotri&ă- continuatori 6i înnoitori ai tradiție.

Pentru noi- cei de astăzi- care a&em perspecti&a lunii durate în istorie- odată cu arti6tii ena6terii

se pun 6i /azele unei noi tradiții nu doar în practicile artistice- ci 6i în practicile teoretice leate de

practicile artistice. $ntr!un fel sau altul- cum spuneam- ideile estetice de azi î6i ăsesc continuu un

precursor în ena6tere. $n &reme de umani6tii- ca 6i filosofii ena6terii- a&eau pri&irea îndreptată

către trecut - idealiz#nd tradiția pe care o lua ca model în acti&itatea lor- arti6tii perioadei au

pri&irea îndreptată către viitor' fiind selecti&i la &alorile tradiției. 7mani6tii 6i filosofii erau legați

de tradiție- în &reme ce arti6tii au transformat tradiția într!un instrument )ustificati& pentru propria

creație. (ceastă atitudine de libertate față de tradiție explică de ce arti6tii- prin &arietatea

44 Pe lar în 6nciclopedie de filosofie și științe umane- ed. cit. ' pp. 341!341 6i pp. M31!M32.

2M



preocupărilor lor creati&e- au a&ut cea mai importantă contri/uție la modelarea Weltanschauung

ului renascentist.

Cum se remarcă- :tradiția;- adică sistemele de &alori conser&ate în timp- este :fixă;- în

&reme de atitudinile față de aceasta diferă. :+radiția; de&ine- în cazul am/elor atitudini –

:learea de tradiție; 6i :li/ertatea față de tradiție; – un punct de reper- o constantă comună pentru

toate elitele renascentiste. Că :tradiția; este un model demn de urmat era at#t pentru umani6ti- c#t

6i pentru arti6ti o axiomă at#t de e&identă- înc#t nimeni nu a supus!o dez/aterii. $n discuție s!au

aflat doar căile prin care tradiția tre/uie continuată 6i modalitățile concrete prin intermediul

cărora ea tre/uie să fie respectată 6i imitată.

+re/uie reținut faptul elementar că :a imita tradiția;- un ideal permanent al ena6terii-

înseamnă :creație după model;. +ermenul :imitație; nu are în ena6tere înțelesul peiorati& de

:copie; lipsită de &aloare- ce imită oriinalul- a"a cum îl numim noi astăzi. Pe de altă parte-:imitația; nu are nici conotațiile ontoloice ale platonismului- de copii sensi/ile ale lumii

intelii/ile. Cu&#ntul :imitație; este sinonim cu :creație;. @mitația după model – natură-

realizările exemplare ale artei (ntic'ității- corpul uman – era considerată forma cea mai înaltă de

creație. Canonul ideii de :creație; în ena6tere este :imitația;.

$nțeleerea imitației drept creație îi conferă artei un du/lu statut. Pe de o parte- arta este

un mi)loc de expresie a personalității artistului care propune o :lectură; su/iecti&ă modelului

după care se inspiră8 pe de altă parte- arta este un mi)loc de cunoa6tere pentru că ea re!prezintă-

într!un fel sau altul- un model asimilat deseori cu perfecțiunea. =r- se 6tie- perfecțiunea este un

ideal spre care ne îndreptăm- o aspirație la care :&isăm;- 6i nu o realitate materială. Cum &om

remarca- tensiunea dintre expresie 6i reprezentare- su/sumate conceptului mai lar al :imitației;-

&a fi o dominantă a disputelor arti6tilor ena6terii- doritori să definească c#t mai precis o/iectul

preocupărilor lor5 arta.

e&enind la estetica arti6tilor teoreticieni- tre/uie su/liniat că fapta teoretică cea mai de

seamă a lor poate fi exprimată simplu- prin recurs la cunoscuta metafora Dantiană a :re&oluției

copernicane;- în cel puțin patru sensuri.

Primul sens se referă la faptul că arti6tii ena6terii au produs o răsturnare de proporții- în

lim/a) Dantian- o re&oluție copernicană în pri&ința reprezentărilor estetice ce au însoțit- de la

&ec'ii reci 6i p#nă la ei- arta 6i practicile artistice. +eoriile propuse de către toți arti6tii au

răsturnat raportul dintre practicile artistice 6i practicile lin&istice- teoretice. ec'ea tradiție a

2MI



esteticii- mai precis a filosofiei artei- este a/andonată în sensul că arta nu se mai mișcă în jurul

teoriei' ci teoria se mișcă în jurul artei. (rti6tii ena6terii au creat standardul #ndirii actuale-

:canonul esteticii;5 teoriile despre artă- frumos 6i trăire estetică tre/uie să fie în acord cu

practicile artistice efecti&e. (ceste practici au o dinamică proprie- nu sunt 6i nici nu tre/uie să fie-

a6a cum solicitau &ec'ii esteticieni- filosofii (ntic'ității 6i teoloii E&ului ediu- aplicații ale

unor teorii a/stracte pri&itoare la natura di&inității 6i a relației ei cu omul. (rta este un domeniu

autonom- alături de 6tiință- reliie 6i filosofie- întruc#t ea întreține o relația intimă cu frumosul 6i-

prin aceasta- ea 6i!a fixat 6i scopuri proprii ce nu pot fi suplinite de celelalte forme ale culturii. =

filosofie a artei este &aloroasă dacă 6i numai dacă propune un înțeles creației artistice- prin

urmare- filosoful teoretician se află- prin raportare la artistul practician- într!o poziție secundară.

(ceastă formida/ilă răsturnare între teoria filosofică 6i practica artistică pare a fi miraculoasă

dacă a&em în &edere că în ena6tere nici măcar nu se folosea termenul de :artist; pentru creatoriiartelor plastice- în sensul în care!l folosim azi4- ci expresia unificată de :mae6trii ai desenului;

precizată- cum &om arăta- de Liorio asari.

(l doilea sens are în &edere faptul că arti6tii sunt- încep#nd de acum- 6i teoreticienii

propriilor creații. Cu alte cu&inte- artistul î6i atri/uie un du/lu statut5 de creator 6i- deopotri&ă- de

teoretician- astfel că între practicile artistice 6i practicile teoretice se sta/ilesc leături tipice

pentru ceea ce înseamnă :cerc 'ermeneutic;. +eoria estetică se fundează pe o practică artistică 6i

nu pe considerente filosofice 6i teoloice a/stracte- în &reme ce creația efecti&ă este diri)ată de o

serie de perspecti&e teoretice 6i de idealuri pri&ind atinerea frumosului 6i perfecțiunii pe care

artistul însu6i le propaă. :ai de preț ca orice pentru &iața noastră este ca teoria 6i practica să

meară împreună- at#t pentru că arta – cu a)utorul 6tiinței – se îm/oățe6te 6i se desă&#r6e6te- c#t

6i pentru că sfaturile 6i scrierile arti6tilor în&ățați se /ucură de mai multă încredere 6i dau rod mai

/un dec#t &or/ele sau lucrările celor care nu cunosc altce&a dec#t o simplă meserie pe care o fac

c#nd /ine- c#nd rău.;4I +eoriile arti6tilor &or fi- cel puțin în acest caz- prescripții ori reuli

euristice de creație- altfel spus- sisteme metodoloice de producere a noului în artă- o/ser&ații

sistematice ale demersului artistic făcute pu/lice. ena6terea creează tradiția :esticii măiestriei;-

interesată nu at#t de dez/ateri a/stracte- c#t mai dera/ă de conser&area unor :secrete de creație;-

4 ezi (ndre C'astel- +rtistul - în &ol. Euenio Larin ' "mul (ena,terii' traducere de 0rao" Co)ocaru- prefa%ă deăria Carpo&- @a6i- Editura Polirom- 2GG2- pp. 211!23H4I Liorio asari- pictor 6i ar'itect- op# cit .- &ol. @- p. 42.

2MN



cuno6tințe 6i deprinderi ce pot fi însu6ite doar prin practici de :atelier; su/ îndrumarea unui

maestru4N.

(l treilea sens &izează faptul că arti6tii ena6terii au sc'im/at definiti& statutul ontoloic

al artelor plastice- &izuale pe care le!au transformat 6i propulsat- din condiția umilă de

me6te6uuri- în cateoria artelor li/erale. ec'ea alianță între artă 6i teoloie este denunțată în

fa&oarea unei noi alianțe- cea între artă 6i 6tiință. odelul noii alianțe îl dă ar'itectura 6i- prin

eneralizare- o ăsim prezentă în pictură- sculptură. :Cei mai mulți dintre marii ar'itecți sunt- în

mod eal- sculptori- pictori sau 6lefuitori. Aici unul nu copiază modele antice 6i toți mer mai

departe printr!un efort al spiritului de sinteză- printr!o alianță st#nsă între 6tiință 6i artă.;4H

Prin urmare- ena6terea produce un nou model de in&estiație a artei- ce!l are în centru pe

artistul!cercetător- ce îm/ină creația artistică cu o/ser&ații experimentale eneralizate în tratate

estetice. +re/uie spus clar că toate tratatele teoretice ela/orate de arti6ti- fără excepție- )ustifică cuarumente extrem de inenioase ideea că arta este 6tiință 6i- prin urmare- o formă de re&elare a

ade&ărului. ai precis- tratatele estetice ela/orate de arti6ti sunt exemplificări ale modului în care

arta poate fi cercetată 6i interpretată 6tiințific. ( iniția in&estiații de tip 6tiințific înseamnă-

deopotri&ă- mai multe acti&ități unificate în mintea artistului!cercetător5 cercetări de tip

o/ser&ațional în atelier 6i în afara atelierului- în natură8 eneralizări empirice ale unor experiențe

personale 6i experimente- adică punerea la pro/ă a ideilor cu faptele o/ser&aționale8 încercarea de

prelucrare matematică a datelor de o/ser&ație cu scopul ela/orării unor reuli uni&ersale de

producere a o/iectelor artistice.

$n esență- artistul!cercetător renascentist produce modelul paradigmei științifice de

cercetare a artei care constă în unificarea experienței externe- a datelor de o/ser&ație eneralizate

în anumite reularități- cu principiile uni&ersale ale matematicii. (ceastă cercetare- cum &om

remarca mai încolo- se &a desfă6ura în două direcții diferite- dar complementare 6i- de cele mai

multe ori- în intersecție. Prima direcție pri&ileiază cercetările nemi)locite asupra naturii 6i asupra

corpului omenesc- eneraliz#nd empiric datele de o/ser&ație în anumite reuli te'nice de

producere a o/iectelor artistice. $n acest caz- artistul de&ine un cercetător al naturii 6i corpului

omenesc. Cealaltă direcție propune o a/ordare eometrică 6i matematică- cantitati&istă- asupra

fenomenului artistic. (m/iția acestei cercetări ține de ela/orarea unor lei ale creației artistice

4N ezi oKard isatti- + theor0 of craft# /unction and aesthetic expression- +'e 7ni&ersitT of Aort' Carolina Press-2GGN- disponi/ilă 6i în format electronic5 'ttp5OOuncpress.unc.edu.4H Paul Faure- op# cit .- p. NH.

2MH

http://uncpress.unc.edu/




formulate în lim/a) matematic. $n acest caz- artistul de&ine un matematician 6i eometru. (ceste

direcții se înt#lnesc de reulă în tratatele estetice ela/orate de arti6ti în care o/ser&ațiile asupra

naturii 6i corpului omenesc sunt împletite cu cele leate de a/ordările matematice- de teoria

proporțiilor 6i a perspecti&ei.

$n sf#r6it- ela/orarea unui concept re&oluționar- cel al :desenului; 4M- apt să unifice- în

intensiunea 6i extensiunea lui- deopotri&ă- con6tiința de sine a artistului 6i alianța dintre artele

plastice pictura- sculptura 6i ar'itectura cu frumosul- reprezintă o altă contri/uție de prim

ordin al arti6tilor teoreticieni. Liorio asari ?1111N4,- un cărturar tipic pentru uni&ersalismul

renascentist- discipol 6i admirator a lui ic'elanelo- este cel care a sintetizat în cu&inte

memora/ile con6tiința de sine- deseori difuză- a artistului ena6terii- fix#nd deopotri&ă în

mentalul colecti& statutul profesional- menirea culturală 6i socială- demnitatea intelectuală 6i

proramul estetic al artei create de ace6ti oameni înzestrați cu o creati&itate miraculoasă- di&ină.

:(&#ndu!6i iz&orul în inteliență- desenul- părintele celor trei arte ale noastre – (r'itectura-

*culptura 6i Pictura – scoate din multe lucruri o )udecată uni&ersală- asemănătoare cu o formă sau

cu o idee- despre toate lucrurile din natură- sinura desă&#r6ită în măsurile sale8 de unde reiese că

el cunoa6te proporția care există între între 6i părți- între părți 6i între acestea 6i între- nu numai

în trupurile oamenilor 6i animalelor- ori în plante- ci 6i în clădiri- în sculpturi 6i în picturi. [i

pentru că din această cunoa6tere se na6te o părere sau )udecată- form#ndu!se în minte o nu 6tiu ce

imaine- care- redată apoi prim mi)locirea m#inilor – se nume6te desen- se poate trae concluziacă desenul nu ar fi altce&a redarea &izi/ilă 6i mărturisirea părerii pe care o a&em în minte 6i a

acelei nu 6tiu ce imaini care a luat na6tere în minte 6i s!a întruc'ipat în ideeX atunci c#nd

inteliența dă na6tere unei idei /ine #ndite 6i pline de înțelepciune- m#inile acelea care s!au

îndeletnicit- ani întrei- cu desenul- fac cunoscută desă&#r6irea 6i frumusețea artelor- dar- odată cu

aceasta- 6i 6tiința artistului.;G

4M :ena6terea nu a fost doar o \rena6tere]- ea a produs 6i \na6teri]. 7na dintre acestea a fost desenul - a6a cum îl percepem în mare parte 6i astăziX 0e la asaccio la afael se &a sta/ili o ramatică a desenului- cu exaltareasolidului 6i a eometriei care &or forma reuli ce &or persista două secole în academii. $n enere- linia de contur- ceacare circumscrie 6i \nume6te] o formă- este rezultatul unui proces de a/stractizare /azat pe o #ndire eometrică pecare Seonardo "i 0brer o &edeau la /aza tuturor reulilor arteiX $n ena6tere desenul este un mi)loc de cunoa6tere-de înreistrare a unor date- un a)utor cu rol preătitor în ela/orarea unei picturi sau sculpturi ?sc'ița- studiul- proiectul- cartonul,. Este ne&oie deci ca desenul să cuprindă c#t mai multe detalii extrase după modelul naturiiX fărăa pierde însă eneralul.; @on *tendl- .esenul# 6stetica# *uporturi# Aateriale# " paralelă între (enaștere și secolul II - ucure6ti- Editura *emne- 2GG4- pp. 1G!11.G Liorio asari- op# cit .- &ol. @- pp. 113!114.

2MM



+extul lui asari e- cum se poate remarca- extrem de dens- fapt explica/il pentru că în el

se rezumă o experiență artistică 6i teoretică ce de/utează în artă odată cu Liotto 6i continuă cu

cele/rele tratate de pictură- la care &om face referire- semnate de Cennino Cennini- Seon attista

(l/erti- Seonardo da inci etc.

$n primul r#nd- asari fixează statutul ontoloic al desenului ca formă mintală- alături de

noțiune- )udecată 6i raționament- 6i tip distinct de cunoa6tere. 0esenul este- a"adar- un :o/iect

mintal;- o formă- o idee- o reulă- un :utila) mintal; prin intermediul căruia cunoa6tem- adică

aducem la unitate- a6a cum facem 6i cu conceptul- di&ersitatea lumii senzoriale. Ca 6i celelalte

forme de cunoa6tere- iz&orul desenului se află în inteliență- facultatea de creație- înțeleere 6i

sinteză a minții- 6i constă în capacitatea ei de a sta/ili proporții între di&ersele zone de realitate

?natură- corp uman 6i artefacte,- care sunt suscepti/ile să fie a/ordate sistemic 6i 'olistic după

principiul că întreul este făcut din părți- că acesta- întreul- produce reula de funcționare a părților- în &reme ce părțile sunt su/sumate întreului- dar că 6i ele sunt oranizate su/ formă de

între. *ta/ilirea acestor proporții- adică a unor relații cantitati&e exprima/ile matematic- produce

o :)udecată uni&ersală;- adică propo!iții de relații de tipul a/- adică \a] este într!o relație cu

\/] purtătoare de ade&ăr 6i aplica/ilă oriunde în natură.

$n al doilea r#nd- asari arată că o/iectul de exercițiu al cunoa6terii artistice este :natura;-

7nul tuturor întreurilor multiple 6i sim/ol al perfecțiunii ce poate fi exprimată matematic.

$n al treilea r#nd- asari indică specificul desenului care este deopotri&ă formă decunoa6tere- fundată pe raporturi matematice- dar 6i expresie artistică su/iecti&ă- tainică 6i

inefa/ilă- cele/ra de mai t#rziu je ne sais 7uoi% 0esenul este- prin urmare- o unitate &ie între

contrarii- între imainea aspectelor o/iecti&e ale lumii- ce țin de proporții 6i ordinea părților dintr!

un între- exprima/ile matematic- 6i aspectele su/iecti&e ce țin de trăirea interioară 6i de modul în

care artistul î6i exteriorizează- în desen- particularitățile &ieții sale emoționale.

$n sf#r6it- în al patrulea r#nd- asari indică no/lețea spirituală a artelor plastice- su/liniind

sc'im/area de statut ontoloic. Plasate istoric în r#ndul me6te6uurilor- se 6tie- datorită

componentei leate de efort fizic- artele plastice do/#ndesc statut de arte li/erale pentru că ele

sunt mai înainte de toate proiecte ale minții 6i- mai apoi- acti&ități operaționale ale m#inilor. $n

alte cu&inte- arta nu este doar produsul unei dexterități manuale- ci o creație li/eră a minții

artistului care produce- concomitent- o reprezentare asupra lumii cu &aloare de ade&ăr 6i-

3GG



deopotri&ă- o imaine a personalității artistului ce!6i exprimă date ale experienței interne. $n

lim/a)ul de azi- desenul unifică experiența externă 6i internă a artistului.

$n esență- conceptul :desen; do/#nde6te în estetica renascentistă o poziție c'eie pentru că

el însemna- în acela"i timp- proiect' idee' formă' model' inten-ie. 0esenul este o structură a minții-

un principiu transcendental- pe care artistul îl introduce în lume- din el însu"i- "i care unifică ceea

ce era despăr%it în istoria culturii europene. Principiul lucrurilor din artă nu consistă în natură- ci

în sufletul artistului. (ici este &or/a despre su/iecti&itate în sens filosofic- adică de aport al

artistului la o/iectul său. ădăcina lucrurilor naturii se află în natura însă"i- în &reme ce rădăcina

artelor se află în subiectivitate în proiect' inten-ie' desen. =r- c#t desen este într!o lucrare at#ta

frumuse%e posedă.

Prin raportare la statutul modest ocupat în lumea medie&ală1- poziția solară ocupată în

&iața societății renascentiste de către artist pare a ține de domeniul miracolului inexplica/il.(stfel- pictorului renascentist trăie6te într!o altă lume- c'iar dacă 6i el este anrenat în arta de a

traduce în imaini marile mistere ale credinței. (rtistul ena6terii este o/sedat de creati&itate 6i

oriinalitate- de afirmarea propriei personalități- con&ins fiind că doar prin artă poate do/#ndi

lorie eternă. El nu mai urmăre6te în exclusi&itate sal&area sufletului prin artă ?funcția

soterioloiă a artei este mult diminuată,- ci are pentru a folosi un oximoron- simțul :eternității

terestre;. :oința de înnoire a/solută;- după o expresia inspirată a lui arcel rion- surprinde

dinamica sufletească neostoită de căutare a noului expresi& în artă. :$n ce!i pri&e6te pe arti6tii

timpului- suntem frapați de oriinalitatea- puterea născocirii 6i imainației- 6i eniul lor creator de

forme a/solut noi- mai dera/ă dec#t întoarcerea la trecut- oric#t de frumos- de plin de farmec 6i

de în&ățăminte ar fi el. Pictorii ena6terii nu sunt ni6te nostalgici- ci pasionați de nepre&ăzut- de

inedit- de necunoscut8 ei sunt con6tienți că trăiesc unul din momentele cele mai minunate 6i mai

fecunde ale istoriei umanității- fiind capti&ați de pro/leme de orice fel- estetice- intelectuale-

te'niceX;2

BBB

1 :Pictorul medie&al e un om cu o credință fier/inte- fie că e sa&ant sau nai&- execut#nd o pictură reliioasă pentruînălțarea morală a poporului 6i pentru propria sa m#ntuire8 el nu!6i semnează lucrărileX el nu are am/iția ca numelesău să fie cunoscut 6i lăudat8 îi place c'iar să fie anonim8 Xom la imainației- ca orice artist ade&ărat- pictorulmedie&al î6i punea 6tiința- cultura- fantezia 6i arta de a repre!enta în slu)/a reliiei. El e un slujitor 5 6i de aceia nudo&ede6te în sarcina sa nici am/iție- nici aplecare către c#6ti- nici trufie.; ?9f# arcel rion- Homo pictor - traducerede aria odă Căpu6an 6i ictor Felea- prefață de 0umitru atei- ucure6ti- Editura eridiane- 1MNN- pp. 1I!1N,2 $bidem- p. 1H2.

3G1



(rti6tii ena6terii au a&ut o contri/uție ma)oră la modelarea Weltanschauungului

renascentist at#t prin creațiile lor care au reorietat trăirea artistică 6i sensi/ilitatea estetică a

omului european- de&enite cu timpul &erita/ile :canoane; ale artei în enere- c#t 6i prin prezența

pu/lică a sistemelor de reprezentări teoretice ce au însoțit 6i )ustificat realizările artistice. (rtistul

în ena6tere este at#t teoretician al propriei acti&ități de creație- c#t 6i om de 6tiință pluri&alent-

cercetător al naturii- matematician- ininer 6i in&entator- filosof 6i c'iar- la ne&oie- :teolo;.

Faptul acesta rezultă cu toată tăria din cele/rele tratate de pictură- sculptură 6i ar'itectură semnate

de nume reprezentati&e de arti6ti enciclopedi6ti- din multiple scrisori de corespondență- din istorii

ale &ieții arti6tilor- cum e cea a lui asari- din di&erse alte scrieri de tipul memoriilor ori a

mărturiilor ocazionale etc.

om exemplifica această poziție de prim!plan a artistului!teoretician ?artistului!

cercetător,- unică în istoria culturii europene- prin scurte descrieri ale unor tratate de creațieartistică- unele cele/re încă din perioada redactării lor- altele rămase inedite 6i pu/licate decenii

sau secole mai t#rziu- dar considerate astăzi- în mod unanim- drept em/leme ale perioadei

renascentiste 6i modele de cercetare 6tiințifică a artei. Ae &om opri la teoriile artistice promo&ate

de către Cennino Cennini- Seon attista (l/erti- Seonardo da inci- (l/rec't 0brer pentru că

lucrările lor au fixat datele esențiale ale con6tiinței artistice 6i estetice ale ena6terii.

+ratatele estetice ela/orate de arti6ti sunt- cum arătam- exemplificări ale modului în care

arta poate fi cercetată 6tiințific- prin cele două direcții de in&estiație. Prima direcție este cea a

cercetărilor nemi)locite asupra naturii 6i asupra corpului omenesc ?sta/ilirea de proporții 6i

disecții,- în &reme ce cealaltă direcție propune o a/ordare eometrică 6i matematică-

cantitati&istă- asupra fenomenului artistic. (m/ele direcții se intersectează în atitudine 6i scopuri-

în sensul că pri&ileiază calea 6tiințifică de analiză 6i dore6te să ela/oreze reuli 6i metode- :lei;

ale creației artistice.

$n esență- tratatele la care facem referire sunt aloritmi de creație plastică 6i deopotri&ă-

autoportrete profesionale ce!6i iau iz&orul în dorința autorilor de a transmite &iitorimii o imaine

poziti&ă despre sine. (cestea sunt redactate pentru autolămurirea profesională a autorului-

deopotri&ă- pentru prieteni 6i discipoli- fiind scrise 6i din dorința explicită de a reface

continuitatea cu tradiția artistică reco!latină- considerată a fi semnificati&ă 6i pentru prezentul lor

punctual. *crierile în cauză de&oalează un acut simț al istoriei- dar 6i o &alorizare a tre/uințelor

prezentului.

3G2



0eopotri&ă- tratatele sunt redactate cu &izi/ile intenții pedaoice 6i arumentează cum

poți do/#ndi succes în profesie indic#nd serii de prescripții te'nice- ade&ărate :rețete;- care

eneralizează anumite experiențe efecti&e de lucru în atelier 6i de cercetări matematice sau de

explorări în natură. Ele sunt- deopotri&ă- :manuale;- după care poți în&ăța cum să practici efecti&

artele plastice- dar 6i &erita/ile :estetici ale măiestriei; ce aspiră să răspundă la între/area5 cum

poate fi creat ce&a nou în artă> (6a se explică de ce tratatele arti6tilor marc'ează trecerea de la

concepția &ec'e- producti&ă- asupra artelor plastice- fundată pe me6te6u 6i dexteritate a m#inilor-

la concepția nouă- creati&ă- respecti& la ideea că artele &izuale sunt creații li/ere ale minții-

similar tuturor artelor li/erale- 6i- deopotri&ă- forme de cunoa6tere expresi&ă3.

(ceste scrieri- cuprind- de o/icei- date enerale pri&ind artele plastice- raportul cu 6tiința

6i celelalte arte- în mod special cu poezia8 pri&iri retrospecti&e 6i eloiul trecutului8 e&aluări ale

prezentului decăzut8 )ustificări teoretice 6i morale pentru efortul întreprins. 0e asemenea- tratateleîn cauză ilustrează modul în care frumosul a co/or#t din ceruri pe păm#nt de&enind din intelii/il

ce&a sensi/il. (nonimatul intelii/ilului medie&al este su/stituit de un nume omenesc real care

desemnează excepționalitatea- indi&idualitatea 6i personalitatea unui om5 eniul artistic ce poartă

totdeauna un nume care s!a dăruit celorlalți semeni pentru a fi lorificat după moarte. (rtistul

de&ine astfel sim/olul omului desă&#r6it- al omului total- ce sintetizează- prin lucrările sale-

ade&ărul- /inele 6i frumosul. El este sim/olul excelenței umane. (stfel- tratatele semnate de arti6ti

instanțiază loria 6i nemurirea păm#ntească în locul promisiunii de m#ntuire cerească. Creația

artistică de&ine &aloarea fundamentală 6i scopul &ieții trăite cu rost.

+ratatele sunt- cum arătam- mărturii ale con6tiinței artistice 6i estetice ale arti6tilor în6i6i

care 6i!au impus propria &iziunea despre lume- arument#nd că aspirația către o &iață frumoasă-

trăită din plin pe acest păm#nt- este o alternati&ă mai /ună dec#t &iața de :dincolo; despre care

&or/eau teoloii 6i- de cele mai multe ori- filosofii.

edactarea tratatelor de/utează cu începutul ena6terii- cu Cennino Cennini- continuă cu

Seon attista (l/erti- Sorenzo L'i/erti- (ntonio (&erlino- Piero della Francesca- Suca Pacioli-

Francesco di Liorio artini- Pomponius Lauricus- Seonado da inci- Liorio asari 4. Sista e-

fire6te- incompletă.

3 Cu toate că termenul :creație; este folosit pentru a desemna producerea noului în arta- în sens nominal- a/ia însecolul al B@@!lea- deci la începuturile modernității- ăsim înțelesurile termenului în forme perifrastice în ena6tereîncep#nd cu Ficino 6i (l/erti. ezi 9ladTslaK +atarDieKicz- $storia celor șase noțiuni- ed. cit. ' p. 32.4 ezi 9ladTslaK +atarDieKicz- $storia esteticii- &ol. @@@- ed. cit. ' pp. MG!M2.

3G3



om exemplifica- cum arătam- contri/uția tratatelor arti6tilor la modelarea esteticii

renascentiste ca etapă distinctă în istoria acestui domeniu care ilustrează ideea unei estetici de

dinainte de estetică.

ennino ennini ?13NG 144G, este cel care redactează primul tratat de pictură al

ena6terii- într!o perioadă în care lumea europeană încă nu se înt#lnise decisi& cu tradiția

artistică 6i filosofică reco!latină. *untem într!o perioadă de :tranziție;- în zorii ena6terii- fapt

e&idențiat de textul tratatului care se înscrie în tradiția medie&ală a 'idurilor practice de

producere a artei – cum să produci- să amesteci 6i să folose6ti culorile- cum să preăte6ti

materialele pe care pictezi- cum să folose6ti aurul 6i alte materiale- cum să lucrezi pe zid- care

sunt te'nicile coloritului etc. –- dar care 6i anunță- concomitent- marile idei estetice ale ena6terii.

$n primul r#nd- faptul că pictura este :Xun me6te6u care co/oară din 6tiință- care!6i are o/#r6ia

într!însa 6i care se deprinde lucr#nd cu m#ineleX;I8 apoi ideea că pictura este o acti&itatea ceține de fantezie- implică un proiect li/er al minții 6i produce lumi posi/ile :Xpentru a te

îndeletnici cu ea ?cu pictura n.n., se cere să ai fantezie 6i iscusință în m#ini- să ăse6ti lucruri

nemai&ăzute ?ascunse su/ um/ra celor din natură,- 6i pe care să le înfăți6ezi apoi- cu a)utorul

m#inilor- &oind să do&ede6ti că ceea ce nu există – este; N. $n al treilea r#nd- anticiparea forței

unificatoare a conceptului :desen; în cu&inte simple de enul :/aza artei 6i începutul tuturor

acestor lucrări făcute cu m#na- află că sunt desenul 6i culoarea;- în sf#r6it- în al patrulea r#nd-

Ceninni intuie6te- tot în cu&inte simple- conceptul central al esteticii renascentiste :imitarea

naturii;. :Fii cu luare aminte. Cea mai desă&#r6ită călăuză pe care o poți a&ea- ca 6i cea mai /ună

direcție pe care o poți urma spre poarta săr/ătorească a desenului- este natura. Ea întrece toate

modelele 6i numai pe ea tre/uie s!o urmezi cu înflăcărare- să te încrezi totdeauna în eaX; H

@eon %attista Al/erti ?14G4–14N2, a încarnat alături de Seonardo da inci modelul

artistului teoretician 6i practician al ena6terii 6i- deopotri&ă- pe cel al enciclopedistului

pluri&alent care realizează performanțe nota/ile în toate domeniile cunoa6terii 6tiințifice 6i

practicii artisticeM. (l/erti este primul enciclopedist care a unificat în acti&itatea sa creația

artistică în toate domeniile artele plastice cu cercetări teoretice specifice fiecărui domeniu. Cele

Cennino Cennini- Tratatul de pictură- traducere- note 6i indice de A. (l. +oscani- prefață de ictor @eronim*toic'iță- ucure6ti- Editura eridiane- 1MNN.I $bidem- pp. 3!3I.N $bidem- p. 3IH $bidem- p. G.Mezi 9ladTslaK +atarDieKicz- $storia esteticii- &ol. @@@- ed. cit.- care surprinde personalitatea enciclopedică a lui(l/erti într!un capitol special- pp.12M!1H.

3G4



trei tratatele ale sale dedicate fiecărui mare domeniu al artelor &izuale- pictură- sculptură 6i

ar'itectură- cuprind- în esență- toate ideile estetice ale ena6terii fapt semnalat de asari însu6i.

:Seon attista (l/ertiX a lăsat după el cărți- datorită cărora nici unul din arti6tii de astăzi nu l!au

putut întrece în ce pri&e6te scrisul- de6i mulți la număr sunt cei care l!au întrecut în ce pri&e6te

practicaX Au!i deci nici o mirare că &estitul Seon attista (l/erti este mai cunoscut prin scrierile

dec#t prin lucrările sale manuale.;IG

Ae &om opri- pentru c#te&a comentarii 6i interpretări- asupra tratatului .espre pictură-

redactat în lim/a latină în 143I 6i tradus tot de (l/erti în toscană- pentru a fi citit 6i corectat de

runellesc'i căruia îi dedică 6i prefața ce specifică- între altele- intențiile 6i structura lucrării. :ei

&edea trei cărți. Cea dint#i cuprinde numai cuno6tințe de matematică- iz&orul din care natura dă

na6tere picturii- acelei frumoase 6i at#t de no/ile arte. Cartea a doua pune în m#na artistului arta

însă6i- distin#ndu!i părțile ei componente 6i arăt#ndu!i tot ce tre/uia. Cartea a treia îl instruie6te pe artist a!l face cum poate 6i tre/uie să capete o îndem#nare 6i o cunoa6tere perfectă a întreii

arte a picturii.;I1

emarcăm- dintr!o simplă pri&ire doar- sinteza pe care o face (l/erti marilor teme 6i

con&ineri estetice ale ena6terii5 natura este iz&orul picturii8 matematica este lim/a)ul uni&ersal

prin care natura se exprimă în artă8 pictura este artă frumoasă 6i no/ilă8 arta este un între ce

poate fi descompus- pentru a fi cunoscută- în părți componente8 arti6tii pot deprinde arta prin

instrucție- cunoa6tere 6i deprindere.

Ceea ce impresionează c'iar de la primele paini de lectură este actualitatea acestui tratat

care seamănă- cel puțin în prima carte- cu un manual actual de educație &izuală care începe cu

descrierea elementelor de lim/a) plastic5 punct- linie- suprafață- formă- &olum- teoria fiurilor

eometrice- triun'iul &izual- dreptun'iul- teoria culorilor 6i nonculorilor- &aloarea 6i &alorația

etc. +re/uie spus că această a/ordare matematică- eometrică- a lim/a)ului plastic ce de/utează

cu (l/eri &a fi continuată de Piero della Francesca "i Seonardo da inci- de&enind cu timpul un

loc comun în ena6tere. oti&ația acestei opțiuni o &a surprinde tot (l/erti. :0ar- &a spune-

poate- cine&a5 la ce folose6te unui pictor at#ta cercetare> *ă fie con&ins- însă- orice pictor- că

poate fi un maestru desă&#r6it numai dacă înțelee /ine proporțiile 6i leăturile suprafețelor- pe

care prea puțini le cunosc.;I2 0e reținut este 6i definiția picturiifereastră- creație exclusi&ă a

IG Lioio asari- op# cit .- pp. 42!43.I1 Seon attista (l/erti- .espre pictură- traducere 6i note de Leore Săzărescu- ucure6ti- Editura eridiane- 1MIM- p. N.I2 $bidem- p. 2G.

3G



ena6terii- loc de înt#lnire între perspecti&ism- iluzionism 6i reprezentaționalism. :Pictura nu &a

fi altce&a dec#t intersecția piramidei &izuale la o distanță dată- cu centrul fixat 6i cu luminile /ine

determinate într!o suprafață cu linii 6i culori- reprezentată cu artă.;I3

(l doilea capitol al tratatului este la fel de em/lematic pentru estetica renascentistă-

întruc#t acesta indică alianța pri&ileiată dintre artele plastice 6i frumos- fixează poziția ierar'ică

a picturii față de celelalte arte &izuale- sta/ile6te funcțiile multiple ale picturii 6i identifică

elemente expresi&e ale compoziției- prin apel la arumente extrem de familiare practicienilor

artei care au în&ățat să folosească analize de lim/a) plastic. (l/erti posedă un simț &iu al istoriei

6i &aste cuno6tințe de istoria artei. +ratatul impresionează prin faptul că fiecare teză pe care o

a&ansează (l/erti este ilustrată cu fapte istorice- cu nume de filosofi- poeți- pictori- sculptori 6i

ar'itecți- persona)e istorice cele/re- împărați etc.- dar 6i cu realizări artistice exemplare. Cultura

lui enciclopedică este transformată astfel în arument- iar multe din o/ser&ațiile sale sunt de oactualitate perpetuă. $n ordinea ideilor expuse- acest capitol este extrem de dens- moti& pentru

care &om cita doar acele pasa)e ce ilustreză- deopotri&ă- credințele estetice ale ena6terii- dar 6i

actualitatea ideilor lui (l/erti.

Pictura pentru (l/erti :are în ea o putere di&ină;I4 pentru că ser&iciile ei aduse umanității

sunt unice 6i de neînlocuit. $n termenii de astăzi- pictura produce un ser&iciu cultural- de

neînlocuit- întreii umanități. (stfel- :mulțumită priceperii demne se admirat a artistului;- istoria

trecută- cu momentele ei lorioase 6i cu fiurile ei de seamă- este conser&ată în imaini făc#nd ca

ceea ce e departe să ne fie aproape. Prin urmare- pictura are o funcție testimonială. (poi- pictură

prin fantezia artistului produce sim/oluri- adică imaini despre lumile ne&ăzute în care oamenii

cred fără tăadă5 puteri supranaturale 6i în zei. $n această calitate pictura mi)loce6te contactul cu o

realitate profundă care nu se arată- dar care- prin talentul artistului- poate fi întrezărită 6i in&ocată

prin ritualuri 6i alte forme cultice. 0e asemenea- pictura are- pentru sufletele curate- o funcție

desfătătoare pentru că ea aduce un spor de frumusețe lucrurilor naturale. :X nu 6tiu dacă poate fi

ce&a mai rațios 6i mai înc#ntător realizat dec#t de pictură;I. $n sf#r6it- în concertul celorlalte

arte &izuale- ar'itectura 6i sculptura- pictura deține o supremație incontesta/ilă. :Au &ei ăsi nici

o artă care să nu pri&ească pictura în a6a fel înc#t oriunde există un aspect frumos să nu poți

afirma că acolo s!a născut 6i pictura.;II +oate aceste considerații se împlinesc în ideea că alianța

I3 $bidem- p. 21.I4 $bidem- p. 32.I $bidem- p. 33.II $bidem- p. 34.

3GI



dintre pictură 6i frumos este indestructi/ilă- pentru că pictura este o imainea a omului care se

&ede pe el însu6i în această artă- a6a cum Aarcis- s!a îndrăostit de sine pri&indu!6i c'ipul în apă.

:=/i6nuiam să spun între prieteniX că Aarcis- cel con&ertit în floare- a fost creatorul picturii8 că

atunci c#nd pictura este socotită floarea oricărei arte- mitul lui Aarcis este- fără îndoială- prezent.

Ce credeți că ar fi pictura dacă nu reflectarea c'ipului cu artă a apei aceleia în care s!a olindit

el>;IN ai mult dec#t at#t< (rta 6i frumosul se înt#lnesc împreună în trăirile 6i satisfacțiile

suflete6ti intense comune at#t artistului creator- c#t 6i pri&itorului. :0eci această artă oferă o

intensă &oluptate celui care o exercită /ineX dacă pictura este o at#t de minunată 6i de &ec'e

podoa/ă a o/iectelor- demnă de oameni li/eri- plăcută în&ățaților 6i neîn&ățaților- tinerii studio6i

tre/uie să!i acorde multă atenție pentru satisfacția pe care le!o dă.;IH

Cel de!al doilea capitol are în &edere- cum sinur îl recomandă (l/erti- pro/lematica

structurii interne a unei picturi- respecti& a raportului dintre unitatea de mesa) a operei 6i modul încare această unitate deri&ă din părțile ei componente. Fără să urmărim îndeaproape arumentația-

tre/uie spus că (l/erti- lu#nd drept criteriu natura- consideră că unitatea unei picturi poate fi

descopunsă în trei elemente5 desenul ?circumscrierea în termenii lui (l/erti,- adică reprezentarea

lucrurilor &ăzute 6i notarea fidelă a datele din natură ce cad în raza &izuală- compoziția

:rațiunea de a picta îm/in#nd în pictură părțile lucrurilor &ăzute laolaltăX o parte din compoziție

sunt corpurile- o parte din corpuri sunt mem/rele 6i o parte din mem/re suprafața; IM 6i

culoarea- :recepția luminilor;- cum am spune noi- &aloarea 6i &alorația- adică raportul dintrelumină 6i um/ră- radul de luminozitate sau întunecime a unei suprafețe sau a tonurilor în cazul

culorii. Precum capitolul anterior 6i acest capitol este foarte dens 6i extrem de dificil de prezentat

pe scurt.

ezum#nd doar- filosofia artei pe care o promo&ează (l/erti poate fi numită cu termenul

de :naturalistă; în sensul că natura este termen prim- în &reme ce artele &izuale- pictura în cazul

de față- ocupă o poziție secundară 6i deri&ată. 0eseori natura se comportă ca un artist. :Aatura

însă6i pare să se distreze pict#nd8 pri&iți crăpăturile marmurii în forme de centauri sau de fețe de

rei /ăr/o6i 6i cu plete /oate.;NG

*u/liniem faptul că prin :natură; nu tre/uie să înțeleem ce&a fizicalist 6i reducționist a6a

cum am în&ățăt la fizică- în "coală. Conceptul 6tiințific de :natură; este un ela/orat de secolIN $bidem#IH $bidem- p. 4G.IM $bidem- p. 4ING $bidem- p. 3M.

3GN



B@@@ 6i aparține fizicii clasice- fiind impus definiti& culturii europene prin lucrările lui @saac

AeKton. *ă nu uităm că suntem în prima )umătatea a secolului al B!lea- c#nd dominantă era

&iziunea panteistă despre ceea ce noi numim azi :natură;. Panteismul susține că 0umnezeu este

prezent pretutindeni în creația sa. El se arată prin ceea ce nu este în esența sa- *pirit a/solut- fiind

însă reconosci/il în perfecțiunea creației sale. Aatura este u&ernată de leile di&ine ce pot fi

cunoscute doar de oamenii în&ățăți care au studiat- în primul r#nd- 6tiințele matematice. Prin

urmare- natura- ca nume al perfecțiunii- este o îm/inare armonioasă de elemente care!6i

corespund reciproc- iar pictorul tre/uie continuu să fie atent la acest mod de a fi al naturii. :$n

compoziția de suprafețe se caută rația 6i frumusețea lucrurilor8 pentru cine &rea să le respecte-

calea cea mai potri&ită de a afla- pentru mine- este aceea do&edită de natură- arăt#nd în acest fel

că natura- artista minunată a lucrurilor- 6tie să compună frumos suprafețele corpurilorX;N1

Capitolul al doilea ilustrează în întreime această poziție de prim ordin pe care o arenatura în raport de cerințele compoziționale ale unei picturi. +otul tre/uie în&ățat din natură-

susține (l/erti- dar în primul r#nd- proporțiile fixe existente în anumite părți ale corpului

omenesc- apoi proporțiile ce se sta/ilesc în mi6care 6i- cel mai important lucru- modul în care se

produce corelația expresi&ă trup!suflet. :*e cu&ine- deci- ca pictorii să cunoască toate mi6cările

trupului- în&ățate de la natură- c'iar dacă le &a fi foarte reu8 în plus- să imite 6i multiplele

transformări ale sufletului.;N2

Există un număr important de paini ale tratatului lui (l/erti în care autorul dez&ăluie cu

enerozitate propriile o/ser&ații pri&ind anumite proporții pe care le!a cercetat de unul sinur 6i

pe care le transformă în criterii de )udecată estetică pentru a analiza o &arietate de picturi. (poi-

datele pentru ceea ce noi numim &aloare în pictură- radul de luminozitate a nonculorilor- sunt de

asemenea nota/ile 6i- cum se 6tie- reținute de teoria artelor plastice. :reau să su/liniez- pentru

cei în&ățăți- că înalta iscusință 6i artă constă în a 6ti să folose6ti al/ul 6i nerul- iar pentru a le

folosi /ine- tre/uie să depui toată silința 6i ră/darea- pentru ca lumina 6i um/ra să facă în a6a fel

ca lucrurile să iasă în relief.;N3 Pe de altă parte- considerațiile sale asupra folosirii tonului

culorilor au de&enit memora/ile- mai ales că exiența sa răm#ne oric#nd &ala/ilă5 :reau ca unui

desen /un să!i corespundă o compoziție /ine colorată.;N4

N1 $bidem- p. 4N.N2 $bidem- p. 4.N3 $bidem- p. IG.N4 $bidem- p. I1.

3GH



+oate considerațiile teoretice 6i o/ser&ațiile personale ale lui (l/erti din cel de!al doilea

capitol al tratatului .espre pictură &or fi sintetizate- la începutul celui de!al treilea capitol- într!o

definiție a picturii fiurati&e ce merită să fie reținută5 :e6te6uul pictorului tre/uie să fie acesta5

să descrie suprafețele oricărui corp cu linia 6i să le zură&ească cu culoarea- pe orice întindere sau

pe orice perete- astfel înc#t acestea să pară că ies în relief 6i că sunt foarte asemănătoare cu

oriinalele înse6i.;N

Capitolul al treilea propune- între alte elemente- 6i un profil intelectual 6i moral al

artistului!cercetător- pe care (l/etri îl dore6te respectat 6i tratat de semeni- pentru calitățile pe

care le posedă- ca un :zeu;. $n opinia sa- eneralizată apoi la scara întreii ena6teri- artistul

tre/uie să de&ină un sim/ol al excelenței umane- o personalitate înzestrată cu atri/ute creati&e-

intelectuale 6i morale maximale. (stfel- artistul tre/uie să!6i exercite talentul :pentru rație-

no/lețe 6i laude- nu pentru /oăție;. El tre/uie să fie :un om desă&#r6it în toate 6i mai ales cult;8 pictorul tre/uie să ai/ă o ținută politicoasă 6i să inspire multă omenie 6i adapta/ilitate8 el tre/uie

să fie în&ățăt în toate artele li/ere- dar mai ales să 6tie eometrie8 pictorul tre/uie să fie in&enti& 6i

:să fie familiarizat cu poeții- cu oratorii 6i ceilalți oameni ai culturii;- iar pentru a a)une maestru-

pictorul tre/uie să cucerească arta treaptă cu treaptă- :prin silință- perse&erență 6i studiu fără

măsură; etc.NI

@nfluența lui (l/erti asupra patrimoniul de idei al ena6terii a fost uriață. El a confiurat-

în aliniamentele lui fundamentale- modul de #ndire 6i de cercetare specific esteticii arti6tilor.

*implu spus- (l/erti este creatorul paradimei esteticii arti6tilor care a propus- pentru prima dată

în cultura europeană- o analiză 6tiințifică a procesului de creație artistică 6i înțeleere a artei în

enere. (ceastă paradimă a fost continuu rafinată de cei care i!au urmat lui (l/erti- într!un mod

cu totul semnificati& de Seonadro da inci- p#nă în zorii modernității- respecti& p#nă la

descoperirea facultății ustului 6i a &alențelor explicati&e ale lui sensus comunis de către filosofii

enlezi de secol B@@@- în frunte cu 0a&id ume 6i cu cele/rul său studiu The *tandard of Taste.

$n centrul acestei paradime de cercetare- ela/orate pe parcusul întreii ena6teri de către

arti6tii teoreticieni- se află o estetică a demersului creativ centrată pe elaborarea unor principii

și reguli ale creației artistice.

Aucleul esteticii practicienilor artei este o/iectul artistic focalizat de un fascicul complex

de perspecti&e de cercetare 6i analiză. =/iectul artistic ocupă- astfel- o poziție solară pentru că în

N $bidem- p. II.NI $bidem- pp. II!NH.

3GM



funcție de modul în care este conceput se aliniază 6i celelalte concepte fundamentale ale esteticii

arti6tilor5 natura ca model- imitația- asemănarea cu modelul- proporțiile- perspecti&a- statutul artei

6i artistului etc. Pe scurt- arti6tii ena6terii ne propun nouă- celor de azi- o ontoloie a o/iectului

artistic.

@eonardo da inci ?142–11M,- prin acti&itatea 6i opera sa enciclopedică- reprezintă

sim/olul omului renascentist care a transformat principiul de oranizare mintală a lumii-

coincidentia oppositorum enunțat de Aicolaus Cusanus- într!un mod de &iață intelectuală 6i

artistică. Seonardo da inci este posesorul acelei :minți sincretice; despre care spuneam că este

pasionată să unifice- după principiul coexistenței oranice- cele două uni&ersuri de reprezentări

reciproc contradictorii5 credință ?reliie- cunoa6tere 'ermeneutică 6i sim/olică- perfecționare

lăuntrică etc., 6i rațiune ?cunoa6tere 6tiințifică 6i experimentală- proiecte terestre de &iață-

căutarea leitimă a plăcerii- culti&area rafinamentului artistic etc.,- care ne permite să susținem căena6terea este o perioadă istorică distinctă în dinamica con6tiinței de sine europene.

7nificarea &alorică a întreii tradiții reco!latine 6i cre6tine este realizată de Seonardo da

inci în spiritul umani6tilor 6i- deopotri&ă- a ideilor lui (l/erti- pe care le!a condus la perfecțiune

într!o confiurație de&enită :clasică; 6i em/lematică pentru ceea ce înseamnă ena6tere.

Seonadro este cel care articulează cel mai /ine con6tiința de sine a ena6terii prin ceea ce am

putea numi :spirit 6tiințific;- noutatea supremă pe care o aduce acestă epocă culturală în raport cu

tradiția. Prin :spirit 6tiințific; &om înțelee folosirea sistematică 6i metodică a atitudinii naturale

a minții noastre de a explora realitatea plec#nd de la ea însă6i- respecti& de la datele de o/ser&ație

ale simțurilor- prelucrate apoi prin calcul matematic 6i prin măsurători eomentrice.

Pentru Seonardo a face 6tiință înseamnă o între/uințare sistematică 6i riuroasă a acestei

atitudini naturale exploratorii. Căci- se 6tie- a fi om de 6tiință nu înseamnă o profesie- ci un mod

de între/uințare a minții- a resurselor de cunoa6tere a #ndirii. 0ar- atenție< or/im despre :spirit

6tiințific;- adică despre maniera de a #ndi în genul științei' 6i nu despre :6tiință; ca domeniu

autonom al culturii- care este- cum se 6tie- in&enția exclusi&ă a Europei secolului al B@@@!lea.

:*pirit 6tiințific; înseamnă o manieră de explorare a realității plec#nd de la datele de

o/ser&ație prelucrate matematic. Pe scurt- :spiritul 6tiințific; implică prelucrarea cantitati&ă- prin

aplicarea 6tiințelor matematicii- la datele experienței. 0ar ce anume caracterizează :spiritul

6tiințific; pe care!l antrenează Seonardo în explorările enciclopedice pe care le face> $n primul

r#nd- Seonardo cercetează :cum sunt făcute lucrurile; pentru a le înțelee mecanismele intrinseci

31G



de funcționare. Prin urmare- între/ările lui sunt 6tiințitifice- de tipul :cum>;- :în ce fel>;- :de ce

a6a 6i nu altfel>;- 6i nu între/ări filosofice de tipul5 :ce este>;. Seonardo raportează natura la

natură 6i nu la creatorul ei pentru că natura posedă- pentru omul ena6terii- atri/utele di&inității5

eternitate- plenitudine- perfecțiune 6i ordine. eliia lui Seonardo este- ca a tuturor arti6tilor!

cercetători- reliia naturiiNN.

Pe de o parte- Seonardo crede că resta/ile6te o comunicare cu natura- părăsită în &remurile

:/ar/are;. Seonardo iu/ea natura similar iu/irii cre6tinului pentru 0umnezeu. $nt#lnirea cu

natura are pentru el ce&a din trăirea mistică a marilor pelerini 6i solitari. Aatura îl umple de

înc#ntare 6i admirație- fiind perfecțiunea pe care- pur 6i simplu- o poți pri&i. (6a se explică- cum

&om remarca- de ce oc'iul- pri&irea- &ederea sunt termenii c'eie ai felului în care Seonardo

înțelee cunoa6tere. Aatura- nume al lui 0umnezeu- este creatoare de opere. =c'iul reproduce în

minte aceste opere ale naturii pe care pictorul le ia ca model- pentru a realiza cu m#inile repliciale operelor di&ine. :=c'iul prin care frumusețea 7ni&ersului este olindită în cei ce!l contemplă-

e de cea mai mare înt#ietate- înc#t cel ce s!ar în&oi să!i piardă- s!ar lipsi de înfăți6area întreii

opere a naturiiX Prin mi)locirea oc'ilor- sufletul î6i reprezintă felurimea lucrurilor din naturăX

frumusețea lucrurilor constă în înfăți6ările lucrurilor- at#t cele accidentale c#t 6i cele naturale-

răsfr#nte în oc'iul omenesc.;NH

0e reținut este că atitudinea de iu/ire față de natură este du/lată de o perspecti&ă

exploratorie- analitică- fundată pe con&inerea că ea este autonomă- adică se conduce după o

ordine proprie deterministă 6i cauzală- in&aria/ilă în timp. Aatura studiată astfel- dez&ăluie o

ordine de succesiune cauzală 6i temporală- ce&a ce răm#ne in&aria/il- în ciuda faptului că toate

lucrurile se nasc 6i pier. Seonardo este con&ins de faptul că această ordine este de natură

matematică 6i eometrică 6i că între lucruri există anumite raporturi constante- anumite proporții

ce pot fi cunoscute prin cercetări sistematice. Pri&ind permanent natura 6i experiment#nd!o în

toate felurile- Seonardo a recompus desen)nd întreuri- dar plec#nd de la acele componente ce țin

de structură 6i funcție. Procedura lui de analiză este- simplific#nd lucrurile- următoarea5 într!o

primă instanță- Seonardo identifică 6i determină o/ser&ațional marile structuri pe care dore6te să

le studieze8 apoi- aceste structuri sunt descompuse în componente din ce în ce mai mici p#nă laNN :*ufletul entuziast al ena6terii – o/ser&ă o/ert Seno/le – a&ea cu at#t mai multă ne&oie de natura!mumă cu c#tîncerca mai tenace să se dispenseze de 0umenzeu!+atăl al cre6tinismuluiX eliia naturii se constituie- prin urmare-ca un 6rsat! al reliiei propriu!zise în declin. Aatura însă6i de&ine un 6rsat! al dumnezeirii 6i îi preia- treptat- toateatri/utele.; ezi (ndrei Ple6u- 4itoresc și melancolie. " anali!ă a sentimentului naturii în cultura europeană -ucure6ti- Editura 7ni&ers- 1MHG- p. 3M.NH Seonardo da inci- Tratat despre pictură' traducere de . L. Paleolo- Editura eridiane- ucure6ti- 1MN1- p. 22

311



atinerea unei ultime di&iziuni nedecompoza/ile- la entități simple 6i indi&izi/ile8 se a)une-

astfel- la ceea ce Seonardo nume6te :principii prime;. (ceasta este cunoscuta procedură a

analizei5 pleci de la între pentru a!l descompune analitic p#nă a)uni la principii prime- la ce&a

nedecompoza/il. 7rmează- apoi- drumul in&ers al sintezei5 se pleacă de la principii prime 6i se

recompune în minte întreul- structural 6i funcțional. esta/ilirea ordinii în care interacționează

elementele permite 6i o serie de a/ordări cantitati&e- matematice- de tipul proporțiilor ori a

măsurătorilor. (stfel- Seonardo- între at#tea altele- face trecerea la 6tiința calitati&istă de tip

aristotelic- fundată pe esențe 6i propoziții de predicație- la propoziții de relație ce permit

determinări cantitati&e 6i matematice.

+re/uie precizat însă- în acest context interpretati&- că Seonardo nu este ateu 6i nici

anostic. El nu neaă existența di&inității pe care o asumă- în fond- ca ipoteză de fundal. Pentru

Seonardo lucrurile sunt deja făcute- iar 0umnezeu nu sc'im/ă ordinea lumii pentru că- lumea-creația sa- e perfectă. Pe această /ază- Seonardo încercă să facă el însu6i lucruri noi- a&#nd

continuu în minte modelul în care lucrurile lumii sunt deja făcute. (cesta este- în fond- 6i

conținutul :imitației;5 să faci ce&a în genul în care natura însă6i a făcut de una sinură. $n acest

context tre/uie să plasăm 6i inițiati&a experimentelor sale în multiple domenii- pentru că

Seonardo era con&ins că natura tre/uie :pro&ocată; să se :arate; a6a cum este. $n rezumat- natura

se arată doar celui care 6tie s!o pri&ească 6i s!o pro&oace. ai mult dec#t at#t< Cunoa6terea

naturii este c'iar 6i sursa imainației creatoare- artisticeNM.

$n consecință- pri&irea lui Seonardo asupra lumii este instrumentală- utilitară 6i practică-

nu filosofică. Cercetezi natura ca să afli cum e de)a făcută cu scopul de a face 6i tu- lu#nd!o ca

model- lucruri folositoare at#t în ordine pramatică- dar 6i artistică. Cunoa6terea pe care o

propune Seonardo este :te'nică;- dacă prin acest cu&#nt înțeleem că a 6ti înseamnă a cunoa6te

mecanismele de funcționare a lucrurilor. Au 6tii cu ade&ărat un lucru p#nă nu îl re!construie6ti în

minte ca un mecanism ordonat- rațional. ațiunea în acest caz înseamnă calcul- mod de

oranizare- manieră ordonată de funcționare.

0e reținut e că Seonardo nu propune o cunoa6tere teoretică- conceptuală sintetizată în

)udecăți- raționamente 6i sisteme de enunțuri- într!un cu&#nt- teorii. Cunoa6terea 6tiințifică pentru

NM asari po&este6te un episod leat de împre)urările- destul de 'azlii- în care Seonardo a fost pus în situația să picteze un scut într!o manieră în care presupusul du6man din față să fie înspăim#ntat5 :$n acest scop- Seonardo aadus- într!o încăpere în care nu pătrundea dec#t el- tot felul de 6op#rle- reieri- 6erpi- fluturi- lăcuste- lilieci 6i alteasemenea )i&ine- care mai de care mai ciudate 6i lu#nd 6i de la unele 6i de la altele c#te ce&a- a scos un monstrucumplit 6i înspăim#ntătorX; ezi Liorio asari- op# cit#- &ol. @@- p. M.

312



Seonardo e leată de imaine. $n multe pri&ințe- Seonardo face 6tiință- precum (l/erti- ca pictor.

El cunoa6te lucrurile- desen#ndu!le. :i)loc infaili/il de in&estiare a realității 6i în acela6i timp

mi)loc de a/stractizare 6i armonizare a lucrurilor disparate- desenul său făurit de intelect iese din

experiență 6i se întoarce în experiență. 0esenul este pentru Seonardo un lim/a) interior al

cuetării 6i exterior al fiurației- în acela6i timp- operă artistică 6i intrument te'nic de cercetare

6tiințifică.;HG

Cunoa6terea 6tiințifică e- pentru Seonardo- în primul r#nd- fenomen de apariție- imaine-

reprezentare. Cunoa6terea prin cu&#nt 6i concepte este ce&a secundar- deri&at. =mul are acces la

cunoa6terea lumii prin imaini desenate- pentru că mintea omenească funcționează ca o :olindă;

lucrurile lumii se răsfr#n în con6tiința care :&ede;. @mainile sunt similare lucrurilor- sunt

aidoma lor. @deea de asemănare este esențială în procesul de comparare a :lucrurilor deja făcute;

6i a :lucrurilor făcute de om;. Cele două ordini ale lumii- ordinea naturii 6i ordinea omului seînt#lnesc prin asemănare. :Cunoa6terea – imaine; propune olindiri ale naturii- reprezentări ale

modelului lumii. Cunoa6terea esteastfel- intim leată de ceea ce e &izi/il- o/ser&ațional. =ranul

care cunoa6te este :oc'iul; 6i nu :inima; a6a cum- urm#ndu!l pe (ureliu (uustin- au susținut

toți marii teoloi cre6tini. *copul cunoa6terii nu este m#ntuirea- ci acțiunea eficientă de dominare

a naturii- producerea de ci&ilizație prin te'noloie- deopotri&ă- de artă- opere artistice. (ceastă

cunoa6tere poate fi predată- în&ățată 6i experimentată. Prin Seonardo- ena6terea produce o

răsturnare a modului în care se realizează cunoa6terea. Ea trece de la ceea ce e metafizic- pur 6iesențial- la păm#ntesc- experimental 6i instrumental.

Cu&#ntul!c'eie al acestui model de cunoa6tere este experiența în cel puțin trei sensuri

ma)ore5 de iz&or al cunoa6terii- criteriu de discriminare 6i ierar'izare între anumite tipuri de

cuno6tințe 6i- în sf#r6it- metodă de &erificare- de punere la pro/ă 6i &alidare a cuno6tințelor. :*e

nume6te mecanică orice cuno6tință iz&or#tă din experiență- 6i 6tiințifică aceea care se na6te 6i ea

sf#r6it în mintea omului8 sunt pe )umătate mecanice cuno6tințele care se nasc din 6tiință 6i se

ispră&esc în me6te6uul m#inilor. $n ce mă pri&e6te- ăsesc că sunt zadarnice 6i furnicare de

re6eli acele 6tiințe care nu se tra din experiență- această mumă a oricărei certitudini- precum 6i

cele care nu!6i ăsesc sf#r6itul într!o experiență /ine c#6tiată – cu alte cu&inte nici c#nd o/#r6ia

lor- nici mi)loacele- nici ținta lor nu trece prin &reunul dintre cele cinci simțuri.;H1

HG L'eor'e L'ițescu- &eonardo da 5inci și civili!ația imaginii- cu&#nt!înainte de Corneliu a/a- prefață de (dina Aanu- ucure6ti- Editura (l/atros- p. HI.H1 Seonardo da inci- op# cit .- p. 2N.

313



emarcăm faptul simplu că Seonardo are o preferință exclusi&ă pentru :experiența

externă; fundată pe datele simțurilor. +ot ce nu pro&ine din această experiență externă 6i nu se

întoarce la ea- enerează dispute sterile care au doar aparența cunoa6terii. Practica medie&ală a

cele/relor dispute dintre teoloii!filosofi- cunoscutele :turniri &er/ale;- sunt respinse de

Seonardo- su/liniind faptul elementar că :6tiințificitatea; unei cunoa6teri ține de ceea ce e

intersu/iecti& testa/il. Prin urmare- cunoa6terea 6tiințifică întrune6te- în interiorul comunității

oamenilor de 6tiință- o unamitate de &ederi fundate pe e&aluările o/iecti&e ale experiențelor

externe la care cu toții a&em acces. :(de&ăratele 6tiințe sunt cele în care experiența a fost însu6ită

prin simțuri 6i a înc'is astfel ura certăreților 6i nu 'rănesc cu &ise pe cei care cercetează 6i mer

pas cu pas către ade&ăratele cuno6tințe dint#i- a6a cum se petrec în principiile matematicilor- în

număr 6i măsură- adică în aritmetica 6i eometria ce se ocupă cu supremul ade&ăr al cantității

discontinue 6i continue.;H2 Prin Tratatul de pictură Seonardo aduce în prim!plan pro/lema criteriilor ade&ărului în

artă. 0acă arta este o formă de formă de cunoa6tere 6i produce ade&ăr- atunci cum distinem între

ade&ărul ?frumusețea, 6i falsul ?ur#tul, unei opere de artă> Seonardo nu insistă asupra acestei

c'esiuni consider#nd!o de la sine înțeleasă. (rta produce imaini ale naturii 6i omului 6i prin

urmare criteriul este asemănarea cu modelul imitat- iar operația intelectuală implicată în acest

proces de raportare a imainii la oriinal este compararea. 0acă o operă :imită; natura cu

fidelitate- adică dacă :re!produce; structural datele ei matematice- atunci opera este frumoasă.

0ar Seonardo nu se opre6te asupra mecanismelor de comparare- pro/a/il 6i a&#nd con&inerea

că oc'iul are capacitatea de a distine instantaneu asemănarea sau neasemănarea unei imaini cu

o/iectul ei. Aumai că pro/lema asemănării 6i neasemănării- c#t 6i a criteriiilor după care se face

compararea este extrem de complexă 6i conto&ersată. Ea e desc'isă- cum se 6tie- de către Platon

în dialoul 4armenide 6i reluată de (ristotel în Aetafi!ica în cele/rul arument al celui de!al

treilea om- fără să se propună rezol&ări consistente. odelul 6i imainea- oriinalul 6i copia-

seamănă între ele în raport de ce&a anume- de un criteriu ce aparține în comun entităților

comparate. =r- ăsirea acestui element comun este plină de aporii. Pe de altă parte- asemănarea 6i

adec&area la oriinal a copiei- este totdeauna raduală. (l/rec't 0brer cum &om remarca-

redesc'ide această pro/lemă propun#nd o soluție inenioasă de rezol&are.

H2 $bidem- p. 2H.

314



:*piritul 6tiințific; pe care!l încarnează Seonardo- ca em/lemă a lumii renascentiste- are 6i

o particularitate ce tre/uie continuu luată în seamă. (cesta unifică- în aceea6i con6tiință a

artistului!cercetător- cele trei &alori cardinale transformate- la ni&elul întreii umanități- în

aspirații 6i direcții către care ne îndreptăm5 ade&ărul- /inele 6i frumosul. *pre deose/ire de

perioada modernă- postDantiană- a culturii europene care a trasat &erita/ile ziduri între domenii

preocupările 6tiințifice leate de ade&ăr au fost despărțite de in&estiațiile etice leate de /ine 6i-

în acela6i timp- de cercetările estetice- leate de frumos &alorile cardinale în lumea ena6terii

sunt într!un dialo continuu în interiorul :spiritului 6tiințific;. Con&inerea lui Seonardo era că

omul poate să!6i edifice o &iață /ună 6i frumoasă- plină de /ucurii 6i desfătări- doar prin

cunoa6terea ade&ărului 6i a transformării lui în principii de acțiune. Cunoa6terea este instrumentul

fericirii- desfătării 6i iu/irii semenilor. @norantul nu poate a&ea nici o &iață /ună 6i nici una

fericită.

(cestea sunt elementele ce dau conținut ideii de :spirit 6tiințific; promo&at de Seonardo

în întreaa sa operă 6tiințifică- te'noloică 6i artistică. Ele sunt- cum se spune astăzi- datele de

fundal ale #ndirii lui Seonardo- con&inerile lui intime- ce pot fi transformate într!o rilă de

lectură a celei mai importante lucrări aparțin#nd esteticii arti6tilor din întreaa ena6tere-

respecti& Tratat despre pictură a lui Seonardo- apărut postum în 1I1.

Tratatul despre pictură este o lucrare re&oluționară- cu o &aloare epistemoloică-

filosofică 6i estetică ce o plasează în r#ndurile capodoperelor scrise ale ena6terii. Prin Seonardo-ena6terea afirmă că realitatea &izi/ilă- o/ser&ațională- cea care poate fi detectată cu simțurile-

este superioară celei in&izi/ile care poate fi doar imainată 6i #ndită. Prin urmare- distincția

dintre sensi/il 6i intelii/il- dintre superioritatea intelii/ilului asupra sensi/ilului- cea care a

constituit nucleul dur al tradiției de inspirație platonică- a fost mult slă/ită- iar în cercetarea

naturii a/andonată. Seonardo este cel care instituie definiti& supremația lui +ici. $n acela6i timp-

lucrarea ilustrează din plin ideea că- în esență- Weltanschauung !ul renascentist este modelat de

către arti6ti 6i nu de filosofi ori teoloi. $n sf#r6it- Tratatul despre pictură inauurează 6i o nouă

tradiție în cultura europenă- tradiția modernă- care se fundează pe simțul &ăzului 6i nu pe cel al

auzului. Cultura medie&ală a fost dominant- cum arătam- o cultură orală- îndatorată urec'ii. @isus

6i!a propaat în&ățătura prin predici 6i nu prin texte scrise. =r- odată cu Seonardo- cultura orală

intră în declin pentru a face loc culturii oc'iului- c'iar dacă Seonardo se referă strict la pictură 6i

consideră că poezia 6i literatura sunt inferioare artelor &izuale. Exaerarea lui Seonardo nu

31



minimalizează o/ser&ația lui profetică. :=c'iul- căruia i se zice fereastra sufletului- este calea cea

mai de seamă prin care poate cine&a să pri&ească de!a dreptul- 6i din plin opera nesf#r6ită a

Aaturii. 7rec'ea &ine în al doilea r#nd8 ea se înno/ilează ascult#nd po&e6tile lucrurilor pe care

oc'iul le!a &ăzut.;H3

(xiomele pe care se spri)ină întreul tratat formează un între coerent5 pictura- în calitatea

ei de artă li/erală- este cea mai înaltă formă de cunoa6tere 6tiințifică pentru că încorporează în ea

6tiințele matematice ?eometria 6i aritmetica,- 6tiințele experimentale ?optica- /ioloia cu părțile

ei componente- anatomia 6i fizioloia- fizica 6i c'imia, 6i aplicațiile te'noloice aferente 6tiinței8

pictura produce cunoa6tere 6i ade&ăr cu &ala/ilitate uni&ersală8 iz&orul acestei cunoa6teri se află

în procesul o/iecti& al &ederii naturale8 oc'iul deține o supremație coniti&ă prin raportare la

toate celelalte simțuri auzul- mirosul- tactilul 6i ustul li&rează o cunoa6tere incertă8 cunoa6terea

prin imaine este superioară cunoa6terii prin cu&inte8 pictura este superioară poeziei- dar 6isculpturii8 pictura se identifică cu 6tiința 6i cunoa6terea însă6i- fiind o/iect de adorație similar cu

adorarea naturii di&ine. :(ceastă 6tiință se află în acela6i raport cu di&ina natură ca 6i operele ei

cu ale naturii însă6i8 iată pentru ce ne înc'inăm ei.;H4

iuros &or/ind tratatul lui Seonardo nu este doar despre picură- ci despre 6tiință 6i

cunoa6tere. (6a cum AeKton- mai t#rziu cu aproape două secole- a identificat 6tiința în enere cu

fizica- tot astfel 6i Seonardo a identificat pictura cu 6tiința în enere. Pictura nu este o 6tiință-

alături de celelalte forme de cuno6tere 6tiințifică5 pictura este [+@@AQ(.Tratatul de pictură are opt părți. Prima parte- 4aragone ?în italiană- :comparare;, este un

ela/orat teoretic în care Seonardo fixeaxă- în patruzeci de mici su/capitole- statutul ontoloic 6i

epistemoloic al picturii- în calitatea de 6tiință supremă- pe care o compară cu poezia 6i sculptura.

Celelalte 6apte capitole urmează modelul al/ertian de a/ordare a strateiilor de creație prin

formularea de o/ser&ații 6i eneralizări ale experiențelor profesionale proprii sau preluate prin

tradiție- c#t 6i o serie de prescripții :te'nice; leate de teoria proporțiilor ori a perspecti&ei. Ae

&om opri pentru c#te&a scurte comentarii la primul capitol pentru a su/linia importanța

re&oluționară a esteticii lui Seonardo în articularea con6tiinței de sine 6tiințifice 6i artistice a

ena6terii- urmărind loica internă a arumentației sale.

4aragone este un text em/lematic pentru estetica renascentistă :clasică;- de&oal#nd at#t

datele esențiale ale arumentelor care au transformat pictura 6i sculptura în arte li/erale- c#t 6i

H3 $bidem- p. 1N.H4 $bidem- p. 2.

31I



modul de articulare a paradimei 6tiințifice de a/ordare a demersului artistic. Seonardo î6i asumă-

în mod explicit- rolul de teoretician al artei fiind con&ins că pictura a fost de&alorizată social

pentru că pictorii nu au pledat în propria cauză prin scris. :0acă pictorii ar fi fost în stare să!6i

laude ispră&ile lor prin scrisX de /ună seamă- cred eu- că n!ar a&ea pictura un nume at#t de

prost.;H

(rumentarea lui Seonardo- de6i repetiti&ă tematic- este sistematică 6i poate fi lesne

rezumată. (stfel- pictura este o formă de cunoa6tere ce produce un ade&ăr uni&ersal- o acti&itate

6tiințifică pentru că ea deri&ă- susține Seonardo- din principii prime indu/ita/ile 6i pe deplin

asiurate. (ceste principii- ce!6i au iz&orul în minte- sunt comune eometriei euclidiene 6i posedă

o recunoa6tere uni&ersală5 punctul- linia- suprafața- &olumul etc. Cu a)utorul lor- experiența este

sintetizată- ordonată 6i asimilată- în )udecăți de cunoa6tere pe care tot mintea le produce. elația

de cunoa6tere se produce- a6adar- în cercul minții- al con6tiinței omene6ti- alcătuită din suflet-rațiune ?Seonardo nu distine între :suflet; 6i :rațiune;, 6i :ferestrele sufletului;- cele cinci

simțuri producătoare de experiență. 0oar unitatea dintre aceste :trude ale minții; ?în italiană

discorso mentale, cu experiența :cea fără de care nimic nu se poate do&edi ca cert; produce

cunoa6tere 6tiințifică.

Prin urmare- în funcție de experiența instituită drept criteriu al cunoa6terii certe- Seonardo

propune o ierar'ie a cunoa6terii. Pictura- cunoa6terea prin imaine- este superioară cunoa6terii

prin cu&#nt- similar relației dintre corpul real 6i um/ra acestuia. :Pe c#nd poezia î6i întemeiază

exprimarea pe înc'ipuirea unor litere- pictura se exprimă c'iar în afara oc'iului ce prime6te

asemuirile ca 6i c#nd ar fi fost realeX; HI Cunoa6terea prin pictură este superioară poeziei pentru

că ea produce un lim/a) uni&ersal pe care!l înțele nu numai oamenii de pretutindeni- indiferent

de lim/a pe care o &or/esc- ci c'iar 6i animalele. ai mult dec#t at#t- pictura este olinda naturii

însă6i- ea arată nemi)locit opera di&inității- în &reme ce poezia lucrează cu &or/ele 6i cu&intele

făcute de oameni. (poi- superioaritatea picturii se manifestă prin unicitatea ei. $n &reme ce cărțile

se multiplică- pictura răm#ne :unică 6i no/ilă 6i prin unicitatea ei aduce omaiu autorului8 răm#ne

sinură 6i niciodată nu dă na6tere la copii cu aceea6i &aloare cu ea însă6i;HN. *pre deose/ire de

poet care!6i folose6te doar imainația proprie pentru a crea- pictorul produce deopotri&ă at#t

opere de imainație- c#t 6i de imitație a naturii nemărinite. ederea nemi)locită este superioară

H $bidem- p. 1H.HI $bidem- p.12.HN $bidem- p.13.

31N



înc'ipuirii 6i imainației. 0i&ersitatea lucrurilor &ăzute cu oc'iul depă6e6te cu mult puterea de

imainație a poetului. $n ordine ontoloică- faptele de oser&ație- experiențele nemi)locite ce!6i au

iz&orul în natură- sunt superioare asocierii cu&intelor 6i raționamentelor a/stracte. 0isputa dintre

pictură 6i poezie se înc'eie în fraze antoloice. :+oate lucrurile ce se află în cosmos prin esență-

prezență sau ficțiune- pictorul le are mai înt#i în minte- apoi le trece în m#ini- iar acestea sunt într!

ade&ăr în stare să alcătuiască o armonie îm/răți6ată de &ăz cu însă6i realitatea. Pictura slu)e6te

unui înțeles mai înalt dec#t poezia 6i e în stare să redea cu mai mult ade&ăr dec#t poetul

înfăți6ările operelor din natură8 mai multă demnitatea au operele naturii dec#t cu&intele- opere ale

omului8 între operele omului 6i acelea ale naturii se află tot at#ta îndepărtare c#t este de la om la

0umnezeu.;HH

0e asemenea- pictura este superioară poeziei pentru că o/iectul ei de exercițiu este similar

cu al filosofiei naturale. Pictura e filosofie- susține Seonardo- pentru că 6i ea are ca o/iect naturaîn mi6care 6i transformare. 0ar- pictura este superioară 6i filosofiei pentru că ea are o leătură

intimă cu natura prin intermediul oc'iului care deține- prin raportare la celelalte simțuri- o

supremație coniti&ă pentru că el se în6ală cel mai puțin. 0atorită acestei nemi)lociri a &ăzului

:pictura e 6tiință 6i fiică leitimă a naturii- pentru că toate cele &ăzute sunt născute din natură- de

unde se trae pictura. = &om numi deci- pe /ună dreptate- nepoata naturii 6i înrudită cu

0umnezeu;HM. @dentitatea de o/iect dintre pictură 6i filozofia naturală natura în mi6care 6i

transformare

arată că Seonardo era un /un cunoscător al filosofiei lui (ristotel- în mod specialal lucrării /i!ica- în curpinsul căreia *tairitul a propus cea mai complexă &iziune a (ntic'ității

asupra lumii naturale- folosindu!se de concepte precum5 principii prime- materie- formă-

pri&ațiune de formă- cauză- sc'im/are- mi6care- loc- &id- timp- etc.- concepte la care Seonardo- în

calitate de pictor - face dese referiri. Pro/a/il că acestă realitate compusă – o/iectul picturii este

comun cu cel al filosofiei naturale – i!a inspirat lui Paul al^rT cele/rele fraze5 : Seonardo e un

pictor8 afirm că pictura e filosofia lui. $ntr!ade&ăr- o spune el sinur8 iar el &or/e6te de pictură

cum se &or/e6te de filosofie5 adică raportează totul la aceasta. El î6i face despre această artă ?ce

pare- față de #ndire- at#t de particulară 6i incapa/ilă să satisfacă întreaa inteliență, o idee

nemăsurată8 o consideră ca pe un ultim scop al strădaniilor unui spirit uni&ersal.;MG

HH $bidem- pp.14!1.HM $bidem- p.1.MG Paul al^rT- &eonardo și filosofii- K;' >*crisoare lui &éo /erreroB în &ol. $ntroducere în metoda lui &eonardo da5inci- ediția a @@!a re&izuită- traducere 6i adnotări de [er/an Foarță- Pite6ti- Editura Paralela 4- 2GG2- p. HI.

31H



Seonardo arumentează cu aceea6i consec&ență nu numai superioritatea picturii asupra

poeziei- ci 6i asupra muzicii 6i sculpturii. *premația coniti&ă a &ederii față de auz 6i a

experienței senzoriale față de imainație este in&ocată 6i în cazul muzicii- inferioară picturii 6i din

perspecti&a duratei în timp. :Pictura întrece muzica 6i domne6te asupra ei pentru că ea nu piere de

îndată ce se na6te precum nefericita muzică.;M1 $n sc'im/- arumentarea suremației picturii față

de scuptură l!a pus pe Seonardo în dificultate- întruc#t ceea ce se spune despre pictură- faptul că

este o 6tiință fundată pe &ăz 6i experiență- tre/uie să se spună 6i despre sculptură. Cu toate

acestea- Seonardo susține că :sculptura nu este o 6tiință- ci un me6te6u foarte mecanic- deoarece

trupe6te îl face să asude pe cel care o îndepline6te; M2 .

emarcăm felul în care 6i Seonardo împărtă6e6te pre)udecata tradițională care deose/ea-

după criteriul efortului fizic- între artele li/erale 6i artele mecanice. Cu toate acestea- Seonardo

tre/uie să conceadă că 6i sculptura este artă li/erală. :$ntre sculptură 6i pictură nu ăsesc altădeose/ire- în afară de aceea că sculptorul î6i duce p#nă la capăt opera cu o mai mare o/oseală

trupească dec#t pictura.;M3 $n multe pri&ințe- Seonardo tre/uie să se contrazică pe sine pentru că

atri/utele esențiale ale picturii aparțin 6i sculpturii. Con6tient de acest fapt- Seonardo in&ocă c'iar

experiența personală de sculptor. :!am îndeletnicit nu mai puțin cu sculptura dec#t cu pictura8

făc#nd 6i un 6i alta deopotri&ă- cred că pot 'otărî care este superioară 6i la care dintre ele este mai

reu de lucrat 6i care este mai desă&#r6ită.;M4 Fire6te că in&ocarea unei experiențe proprii nu ține

loc de arument. @n&enti&itatea arumentati&ă a lui Seonardo – faptul că pictorul are la îndem#nă

:zece feluri de a!6i duce opera la /un sf#r6it;- faptul că pictorul utilizează lumina 6i culoarea ori

că mesa)ul picturii este mai ad#nc etc. – nu a con&ins lumea artistică renascentistă- fapt care i!a

adus critici acer/e din partea multor sculptori- inclusi& din partea lui ic'elanelo. $n mod

special- următoarea frază a lui Seonardo a fost continuu contestată5 :Pictura e de mai multă

)udecată- mai mare me6te6u 6i mai mare mare minunăție dec#t sculptura- pentru că ea cere ca

mintea pictorului să pătrundă în însă6i esența naturii 6i să de&ină tălmaci între natură 6i artă-

discut#nd cu ea pricinile imainilor ei- iz&or#te din leitatea ei- precum 6i despre c'ipul în care

asemănarea o/iectelor încon)urătoare concordă cu ade&ăratele imaini din pupila oc'iului.;M Au

&om insista asupra acestui episod- în )urul căruia- datorită potențialului pu/licistic- încă mai cure

M1 Seonardo da inci- op# cit .- p. 2N.M2 $bidem- p. 2M.M3 $bidem#M4 $bidem- p. 3G.M $bidem- p. 33.

31M



multă cernealăMI- pentru că dez/aterea este- din perspecti&a esteticii- sterilă su/ aspect teoretic.

Cert este că estetica lui Seonardo oferă :trăsăturile principale ale esteticii ena6terii. Ea este un

eloiu adus frumuseților naturii- căreia rațiunea omenească îi adauă &alori noi;MN.

Pri&it din perspecti&a propriei noastre paradime de înțeleere a artei- frumoului 6i trăirii

esetice- tratatul lui Seonardo este plin de inexactități 6tiițifice- pre)udecăți culturale 6i filosofice.

+eoria asupra oc'iului 6i &ăzului- piesa cea mai importantă a arumentației tratatului- este

reducționsită pentru că Seonardo se concentrează doar pe aspectele leate de pri&irea naturală-

făc#nd totală a/stracție de pri&irea culturală. Cu alte cu&inte- oc'iul nostru funcționează ca o

lentilă deformată- în sensul că noi &edem lucrurile în funcție de ceea ce noi în6ine punem în ele.

(ctul pri&irii este un act de intepretare extrem de complex- ce poate fi cunosctul doar de pe

platforma unei #ndiri reflexi&eMH. Pe scurt- Seonardo nu intuie6te c#te aporii ascunde #ndirea

naturală pe care el o consideră :di&ină; 6i pe deplin asiurată din punct de &edere 6tiințific.Criticile ar putea continua- fire6te- 6i în alte direcții. 0ar nu acest fapt este important pentru

a/ordarea de față care 6i!a propus să înțeleagă epoca ena6terii plec#nd de la ea însă6i 6i să

surprindă prin arumente teoretice modul de articulare a paradimelor estetice c#t 6i mecanismele

de trecere de la o paradimă estetică la alta.

Tratatul despre pictură a lui Seonardo rezumă- cum arătam- imainea despre sine a

ena6terii 6i în această calitate el se instituie ca unul dintre cele mai importante documente de

epocă. Aimeni nu poate înțelee din interior această epocă fără să citească 6i să mediteze pe

marinea tratatului lui Seonardo. Pe de altă parte- &aloarea acestui tratat este sistematică- nu doar

istorică- at#t pentru practicianul artei- pentru artist- c#t 6i pentru teoretician- fie el istoric al artei

sau filosof. 0emersul artistic al oricărui pictor fiurati&- de pildă- se poate îm/umătăți su/stanțial

urm#ndu!l pe Seonardo- în &reme ce teoreticinaul ăse6te aici datele fundamentale ale paradimei

6tiințifice de analiză a artei. Au am re6i dacă am susține că paradima analitică de înțeleere 6i

a/ordare a fenomenului artistic datorează extrem de mult :spiritului 6tiințific; – sinteză între

MI ezi 6i lucrarea recentă ce propune o e&aluare :finală; a acestei dispute pictură &s. sculptură- inclusi& prin apel laun excepțional material iconorafic- onat'an ones- The &ost 8atlles. &eonardo' Aichelangelo and the artistic duel that defined The (enaissance- (lfred (. Rnope- AeK YorD- 2G12.MN L'eor'e L'ițescu- op# cit .- p. MM.MH :Prelucrarea &izualului de către creier 6i minte conduce la o modelizare a datelor externe al cărui rezultatcorespunde unui o/iect fără a fi totu6i replica lui exactăX @mainea- odată cu a/ordarea 6tiințifică a &ăzului- estedeterminată a6adar de)a ca presupun#nd totodata asemănare 6i neasemănare- un (cela6i 6i un (ltul.; ?9f# ean!acues 9unen/urer- /ilosofia imaginii- traducere de uura6 Constantinescu- înri)ire 6i postfață de *orin(lexandrescu- @a6i- Editura Polirom- 2GG4- pp. 23!24,

32G



matematică 6i experiență – propus 6i culti&at de Seonardo într!un mod exemplar pentru întreaa

cultură europeană modernă.

Al/recht Drer ?14N1– 12H,- prin personalitatea sa enciclopedică- similară la ni&elul

curiozității- preocupărilor 6i realizărilor sale artistice 6i teoretice cu Seonardo- ilustrează în spațiul

culturii ermane- dominată de protestantism- ideea că ena6terea este un fenomen eneral

european- c'iar dacă centralitatea artistică a @taliei- prin exemplul ora6elor!muzeu- Florența-

eneția- oma etc. nu poate fi neată. :@talia 6i Aordul- secolul al B!lea medie&al 6i secolul al

B@!lea modern- oticul 6i ena6terea- talent spontan 6i natură reflexi&ă- cunoa6tere 6i

experiență- instinct artistic 6i supunere deli/erată față de reulile eometriei 6i opticii- artist 6i

#nditor- pictor 6i scriitor- te'nician 6i estetician – iată elementele disparate care s!au com/inat în

persoana lui 0brer.;MM

0acă enciclopedismul preocupărilor îl apropie de Seonardo- tipul de personalitate a lui0brer are mai dera/ă elemente comune &enite pe linia lui (ureliu (uustin- în sensul că

&or/e6te despre artă din interiorul credinței 6i- totodată- anticip#ndu!l pe 0escartes- &or/e6te

continuu despre sine 6i despre propriile experiențe de &iață 6i artistice. Pe de altă parte- 0brer este

primul teoretician al ena6terii care promo&ează consec&ent eul artistic- indi&idualitatea proprie5

î6i datează 6i semnează lucrările- iar &iziunea sa teoretică este redactată- într!un stil so/ru 6i clar-

la persoana înt#i. 0brer î6i asumă ermanitatea sa 6i lucrează nu doar în folosul său ci- țin#nd

cont de :firea ermanilor;- a6a cum mărturise6te de mai mule ori- pentru comunitatea în care s!a

născut. Se#nd arta de moralitate 6i de naționalitate- 0brer are fața îndreptată mai dera/ă către

&iitor- către modernitate- de &reme ce tradiția reco!latină este &ăzută doar ca instrument ce te

a)ută să parcuri un drum propriu at#t în &iață- c#t 6i în artă. $n sf#r6it- 0brer a fost o personalitate

interculturală. ( călătorit în @talia cu scopul de a!6i desă&#r6i te'nica artistică 6i de a în&ăța

a/ordarea 6tiințifică a artei de la marii arti6ti ino&atori italieni. ( &izitat mai multe curți princiare

europene 6i a călătorit în Qările de os. ( fost la curent cu toate ideile estetice care circulau în

epocă- fiind atras mai ales de teoria perspecti&ei- a6a cum o teoretiza Suca Pacioli- 6i a proporților

a lui itru&iu- conduc#ndu!le însă într!o direcție proprie- în acord cu experiența sa indi&iduală de

artist 6i teoretician al artei- cu datele personalității sale omene6ti 6i artisticeIGG.

MM 9ladTslaK +atarDieKicz- $storia esteticii- &ol. @@@- ed. cit. ' p. 3NI.IGG ezi $ntroduction b0 +lfred Werner - în &ol. The Writings of +lbrecht .rer' P'ilosop'ical Si/rarT- AeK YorD-1MH- pp. $I 3 I5$$ .

321



=pera sa artistică- pictură- ra&ură- desen- a fost du/lată de preocupări teoretice dominate

de înțeleerea proporțiilor corpului uman- a perspecti&ei matematice 6i a leăturii acesteia cu

mesa)ul artistic- precum 6i cu cercetări nemi)locite asupra naturii IG1. ( pu/licat în &iață doar o

parte dintre proiectele sale teoretice enciclopedice- între care 6i un tratat despre măsurători. (

plecat din &iață lăs#nd o serie de manuscrise cu &aloroase idei estetice tipice pentru lumea

ena6terii- dar 6i cu o/ser&ații perene asupra artei 6i frumosului.

0brer tematizează arta 6i frumosul- cum spuneam- din interiorul credinței cre6tine

catolice- dar 6i protestante. @deea creaționistă- lumea este făcută de 0umnezeu- sinteză a tuturor

atri/utelor maximale- frumuse6te- /unătate- cunoa6tere etc.- dimpreună cu ideea de rație di&ină-

de factură protestantă- fac parte din lumea datelor de fundal ale #ndirii lui 0brer pe care le

ăsim prezente 6i în &iziunea sa estetică. 0brer- precum (uustin altădată- î6i asumă credința ca

fundament pentru cunoa6terea naturii- opera perfectă prin care 0umnezeu arată oamenilor fațeteleade&ăratei frumuseți. Prin urmare- fundamentele cunoa6terii estetice se află în opera di&inității pe

care artistul tre/uie s!o ia drept sursă de cunoa6tere a ade&ărului- iz&or de inspirație 6i scop al

creației artistice.

0rumul pe care!l recomandă 0brer arti6tilor este de la cunoa6tere la creație artistică. 0oar

cel care cunoa6te ade&ărul este în măsură- prin talentul său- să producă opere asemănătoare cu

operele lui 0umnezeu. (de&ărul 6i cunoa6terea 6tiințifică premer acti&itatea de creație artistică.

:Fără o 6tiință ade&ărată- oare cine ar putea să ne lămurească asupra frumuseții> Căci socot că nu

există nici un omcare să poată cuprinde cu mintea frumusețea supremă ce se află în cea mai

măruntă creatură în &iață- ca să nu mai &or/esc despre omcare este o făptură ose/ită a lui

0umnezeuX *unt de acord că cine&a poate să #ndească 6i să facă un ta/lou mai frumos 6i poate

să facă 6i să înțeleaă temeiurile frumuseții mai /ine ca un altul. $nsă niciodată în asemenea

măsură- înc#t să nu ăsească ce&a 6i mai frumos. Căci pentru asemenea operă minea omului nu e

de a)uns. 0oar 0umnezeu sinur cunoa6te a6a ce&a- iar acela căruia îi &a dez&ălui taina &a 6ti "i el

de asemenea. *inur ade&ărul arată care ar putea fi cea mai frumoasă înfăți6are 6i proporție a

omului- 6i nu alta.;IG2

IG1 Cunoscuta ra&ură în lemn .esenator desen)nd un portret reprezintă o ilustrație a felul în care complexa teorie a perspecti&ei poate fi realizată într!o picturăfereastră. 0brer- deseori- lasă imainile să &or/ească con&ins- ca 6iSeonardo- că forța acestora are un mai mare impact emoțional dec#t orice cu&inte 6i raționamente &alide.IG2 (l/rec't 0brer- Tratatul despre proporții' în &ol. Hrana ucenicului pictor' antoloie- introducere 6i note de (dina Aanu- în rom#ne6te de Aicolaie eiter- ucure6ti- Editura eridiane- 1MNG- p. 14.

322



(6a se explică de ce 0brer î6i suspendă )udecata în ceea ce pri&e6te definiția Frumosului-

prefer#nd să &or/ească despre :frumusețe; ca proprietate a lucrurilor create de către 0umnezeu.

:Ce este frumusețea eu nu 6tiu- de6i ea este o însu6ire a multor lucruri.;IG3 :Etalonul; acestei

frumuseți este fire6te omul- scopul creației di&ine. Prin urmare- discuția despre Frumosul în

enere este a/andonată în fa&oarea :frumuseții; 6i a etalonului acesteia- ființa omenească. 0ar

cum putem determina acest etalon> 0brer- consec&ent cu sine- î6i suspendă 6i aici )udecata- pe

moti& că 0umnezeu nu a mărturisit nimănui care este etalonul frumuseții omului. 0e aici

tre/uința unor cercetări proprii. Ceea ce a&em noi la dispoziție sunt opiniile omene6ti despre

frumusețe unele mai îndreptățite- altele mai puțin îndreptățite. :Căci cercetezi adesea două sute

sau trei sute de oameni fără să ăse6ti dec#t una sau două părți frumoase- ca să poate fi folositeX

Căci din multe lucruri frumoase se adună frumusețea- în acela6i fel cum 6i mierea este str#nsă de

la mai multe flori.;IG4 (ceste opinii î6i au iz&orul în &edere- oranul nostru coniti& cel mai de preț influența lui Seonardo este e&identă - dar 6i în cunoa6terea noastră omenească leată de

6tiința proporțiilor 6i a transpunerii acesteia în practici de &iață 6i practici artistice.

( &or/i despre frumusețe în mod con&inător implică- a6adar- cunoa6tere- 6tiință. :(rta

picturii nu poate fi )udecată cum tre/uie dec#t de către aceia- care ei în6i6i sunt pictori /uni. $nsă

celorlalți le este ascunsă- ca o lim/ă străină.;IG Frumusețea poate fi :calculată; 6i descifrată prin

intermediul proporțiilor 6i a tipului de demers creati&. =r- arată 0brer- din păcate 6tiința marilor

mae6trii ai trecutului picturii a fost pierdută ori distrusă de :du6manii artei care disprețuiescaceste lucruri;. Plec#nd de la această realitate tristă- 0brer î6i propune să facă pu/lice propriile

cercetări 6i să scoată la lumina zilei :tot ceea ce 6tiu 6i asta de draul tinerilor iscusiți care iu/esc

arta mai presus dec#t aurul 6i arintul;IGI.

+re/uie spus clar că asemănarea de &iziunea estetică pe care o putem sta/ili între

Seonardo 6i 0brer nu tre/uie )udecată simplist 6i epional. 0brer nu este un epion al lui

Seonardo- c'iar dacă 6i el împărtă6e6te paradima 6tiințifică de cercetare a artei- în mod special

modelul de in&estiare riuroasă a demersului artistic- desă&ăr6it de Seonardo în Tratatul despre

pictură# 0brer &or/e6te plec#nd de la experințele sale artistice 6i de reflecție 6i o face c'iar mai

prudent dec#t Seonardo. ai mult dec#t at#t- 0brer a&ansează un punct de &edere relati&ist

asupra cercetării su/liniind- de multe ori- că există în orice pro/lemă mai multe opinii uneori la

IG3 $bidem- p. 1GG.IG4 $bidem# IG $bidem- p. MH.IGI $bidem- p. MM.

323



fel de îndreptățite- îndemn#ndu!i pe cititorii lui să )udece sinuri cu mintea lor o pro/lemă sau

alta. :Căci sinură mintea mea nu e destulă ca să pătrundă o artă at#t de mare- de întinsă 6i de

nesf#r6ită cum este cea a picturii /une.;IGN

:Pro/lema picturii /une; este o preocupare teoretică centrală a lui 0brer- în condițiile în

care :/inele este sinonim cu :frumosul; în accepția comună a epocii. :Aumesc aici \frumos] cu

sensul pe care unuii îl dau \/inelui]5 deci ceea ce toată lumea prețuie6te că e /ine să socotim 6i

noi că este /ine.;IGH Prin urmare- 0brer este interesat să sta/ilească criteriile după care noi putem

sta/ili că o pictură este frumoasă sau nu ?în termeni sinonimi dacă este :/ună; sau :ade&ărată;-

adică adec&ată- conformă cu modelul,. Seonardo- cum arătam- a desc'is această pro/lemă 6i a

lăsat!o nerezol&ată. Este meritul lui 0brer de a fi preluat!o 6i de a oferi o soluție pe care o &om

recompune în termeni proprii- dar urmărind- fire6te- înlănțuirea ideilor lui 0brer.

*oluția propusă de 0brer ar putea fi rezultatul următorului raționament5 pentru a spune căo pictură este :frumoasă; tre/uie să 6tii mai înainte ce înseamnă frumusețea- ceea ce nu e posi/il

pentru că iz&orul ei prim este 0umnezeu- iar întreaa noastră cunoa6tere este omenescă. Ce 6tim

noi> Că natura este opera lui 0umnezeu 6i că- în această calitate- ea e frumoasă. Frumusețea este

o proprietatea enerală a lucrurilor. +oate lucrurile- în calitatea lor de creații di&ine- posedă- în

rade diferite- frumusețe. =mul este standardul- modelul- etalonul frumuseții- el fiind scopul

creație. =mul tre/uie- a6adar- luat ca etalon al frumuseții- pentru că di&initatea însă6i a produs

această ierar'ie prin opera creației. 0ar cum tre/uie luat omul ca etalon al frumuseții> 0brer

răspunde- fire6te- ca un pictor5 plec#nd de la practicile artistice- de la ceea ce fac 6i spun arti6tii-

în calitatea lor de plăsmuitori de imaini frumoase ale operelor naturii.

Elementul care le unifică pe toate la un loc – lucrurile naturale frumoase 6i operele

omene6ti frumoase – este proporția- adică existența unor anumite tipuri de raporturi numerice

dintre parte 6i între. Ele sunt prezente în întreaa opera a naturii 6i se împlinesc- în ordinea

perfecțiunii- în corpul omenesc. Prin urmare- proporțiile naturale ale corpului omenesc tre/uie

studiate 6i luate apoi ca etalon al sta/ilirii 6i măsurării celorlalte proporții din natură 6i din artă. $n

consecință- cercetăm corpul omenesc- îl in&estim cu etalon al frumuseții 6i în funcție de acest

etalon- sta/ilim 6i radele de frumusețe ale corpurilor naturale 6i a artefactelor- a operelor de artă.

(6adar- proporția este o măsură a frumuseții. Aumai că pro/lematica etalanoului însu6i este

contro&ersată. Aoi a&em at#tea proporții c#te au sta/ilit oamenii care se pricep- arti6tii. Aimeni nu

IGN $bidem- p. HM.IGH $bidem- p. 1GG.

324



6tie ce e frumusețea omenească în sine- moti& pentru care 0brer su/liniază continuu că ceea ce

se spune despre ea este doar o opinie proprie ce tre/uie urmată dacă nu a&em o opinie mai /ună

ca a lui. Prin urmare- tre/uie să întreprindem o cercetare colecti&ă 6i să extraem împreună datele

etalonului. *ta/ilirea lui nu este ar/itrară- ci este contextuală 6i consensuală- iar fiecare pictor

tre/uie să!6i facă pu/lice propriile cercetări 6tiințifice asupra frumuseții care se exprimă

matematic.

0brer- a6adar- propune un criteriu o/iecti& de e&aluare a frumuseții- proporțiile ființei

umane- criteriu care la r#ndul său tre/uie cercetat 6i o/iecti&at în practici artistice 6i- la fel de

important- în practici teoretice ce se rafinează de la o enerație la alta. emarcăm faptul că- prin

raportare la Seonardo- 0brer aduce un spor de înțeles asupra conceptului :frumusețe; 6i a

modului în care el tre/uie #ndit în alianță cu arta fiurati&ă. (semănarea orinalului cu copia are

sens pentru că proporția este comună at#t elementului comparat- c#t 6i modului în care este creatăimainea lui- iar etalonul care face posi/il acest proces de înțeleere este corpul uman- model al

perfecțiunii 6i frumuseții pe păm#nt. Ceea ce Protaoras rostea enimatic în enunțul aforistic-

:=mul e măsura tuturor lucrurilor; a primit prin 0brer- acest pictor filosof- un plus de &iziune 6i

aplica/ilitate.

5. 'eorii ale artei şi frumosului în lumea Renaşterii

*etea de unitate 6i încercarea de sinteză a două lumi reciproc contradictorii- lumea

&alorilor pă#ne 6i lumea &alorilor cre6tine- caracteristica fundamentală a Weltanschauung !ului

renascentist- este poate cea mai e&ident ilustrată în teorile despre artă 6i frumos ale acestei lumi-

teorii care încercau să armonizeze o serie întreaă de dileme producătoare de :disonanță

coniti&ă;. +oate lucrările de sinteză su/liniază faptul că în ena6tere există un amalam de idei

antice 6i medie&ale amestecate într!un creuzet ideatic din care au apărut idei noi în 'aine &ec'i

sau au fost perpetuate idei &ec'i în 'aine lin&istice noi. $n ciuda acestui fapt- ena6terea este

aceea ca a creat modelul culturii europene actuale 6i- deopotri&ă dinamica istorică a ceea ce

arold loom numea inspirat- pentru creația artistică- :canonul occidental;. (cest model- pe

care!l trăim cu toții în mod cotidian- face din tradiția continuu revi!uită un mod de &iață ce

constă în producerea noului în toate domeniile culturii 6i adoptarea unei atitudini de continuă

confruntare cu &ec'iul. +oți cercetătorii acestei perioade susțin- cu arumente irefuta/ile- că

excepționala capacitate de producere a noului- în primul r#nd- de creație artistică- a fost at#t de

/oată 6i intensă- înc#t a depă6it cu mult posi/ilitățile de prelucrare teoretică 6i de înțeleere a

32



omului renascentist. Cert este că ena6terea reprezintă pentru noi- cei de azi- exemplul

paradimatic în care continuitatea culturii europene se fundează pe multiple fracturi 6i rupturi

istorice.

Efortul istoric de unificare despre care &or/im- imposi/il de realizat p#nă la capăt- a

produs ermenii unei noi tradiții estetice pe care a desă&#r6it!o modernitatea 6i postmodernitatea

actuală. +ermenii!c'eie ai acestei noi tradiții- produs al ena6terii- sunt5 noutate 6i oriinalitate-

afirmarea li/eră a su/iecti&ității 6i indi&idualității artistului- expresi&itate personală 6i cunoa6tere

prin intermediul artei. <ouă tradiție estetică instituită de ena6tere a unificat arta cu frumosul

prin aspirația către o :&iață frumoasă; 6i- în mod riuros- prin intermediul teoriei desenului.

(xioma de construcție a acestei noi tradiții poate fi rezumată simplu5 frumosul produce arta sau'

invers)nd termenii' scopul artei este să producă frumosul în opere# $n alți termeni- ceea ce

distine un o/iect artistic de orice alt o/iect ține de faptul că acesta e înzestrat cu frumusețe.+oate celelalte considerente leate de utilitate 6i funcționalitate sunt plasate în plan secund.

(stfel- frumosul metafizic este- metaforic &or/ind- co/or#t din ceruri pentru a se unifica cu

lucrurile sensi/ile- în mod pri&ileiat- cu o/iectele ce exercită asupra noastră o seducție

emoțională 6i pe care le numim- su/ afectul acestei presiuni psi'oloice- :o/iecte artistice;.

Frumosul intelii/il de&ine astfel- prin su/iecti&izare- un /anal predicat ce califică lumea

o/iectelor 6i a faptelor omene6ti- fiind exprimat deseori în mult prea păm#nteana expresie :$mi

place<; Pe scurt- :estetica intelii/ilului;- fundată pe ideea că :Frumosul; este un nume al

di&inității- este su/stituită de :estetica sensi/ilului;- în care :frumusețea; de&ine un atri/ut al

o/iectelor ce cad su/ simțurile noastre.

(cestea sunt )ustificările pentru care teoriile asupra artei 6i frumosului stau acum

împreună pentru că ele sunt- încep#nd cu ena6tere- realități ce aparțin acelea6i lumi mundane.

(rta 6i frumosul &or fi #ndite de acum încolo- în întreaa cultură europeană- solidar- c'iar dacă

expresiile :frumos; 6i :frumusețe; do/#ndesc în contextele o/i6nuite de &iață o extensie 6i o

aplicație uni&ersală faptele morale- o/iectele naturale ori artefactele de toate enurile sunt 6i ele

certificate tot cu determinații de tipul :frumos; 6i :frumusețe;. ai mult dec#t at#t- deose/irea

dintre arte 6i marile teorii se realizează după modul în care este realizat frumosul în o/iecte

denumite :opere de artă;. Frumosul- predicatul loic :frumos;- este instanțiat într!un criteriu de

anali!ă a artelor 6i- deopotri&ă- de evaluare a reali!ărilor artistice- iar teoriile asupra artei sunt

fire6te și teorii asupra frumosului. (rta 6i frumosul se mi6că- prin urmare- pe o traiectorie comună

32I



circumscrisă de sfera conceptului- numit mai t#rziu de a/atele atteux 6i impus de Rant5 :arte

frumoase;- concept opus celui de :arte mecanice;.

Este limpede- a6a cum am arătat- că noutatea ma)oră pe care o aduce ena6terea în

estetică este paradima 6tiințifică de cercetare a demersului artistic 6i a naturii artei în raport de

celelalte domenii ale culturii. (ceastă paradimă este- se 6tie- fixată de pictorii teoreticieni 6i

asumată exemplar de Seonardo da inci. :Cei ce se îndeletnicesc cu pictura ca 6tiință 6i cu

ade&ăratele ei principii- se întrea/ă mai înt#i ce este un corp care aruncă o um/ră- ce este o um/ră

primă 6i ce e um/ra deri&ată- ce înseamnă lumină- întuneric- strălucire- culoare- trupul omenesc-

trăsături- pri&eli6ti îndepărtate sau apropiate- mi6carea 6i odi'na toate lucrurile care se înțele

prin minte 6i nicidecum prin munca m#inilor. (ceasta este 6tiința picturii- care răm#ne însă în

mintea celor care o #ndesc- urm#nd apoi na6terea operei prin munca m#inilor- lucru mai de preț

dec#t #ndirea ei sau dec#t 6tiința preătitoare;IGM.Forța de unificare a acestei paradime de cercetare a artei 6i frumosului a fost at#t

puternică- înc#t toate dez/aterile în care au fost implicate personalitățile reprezentati&e ale

ena6terii- indiferent că au fost filosofi- umani6ti ori arti6ti!teoreticieni- au loc în interiorul

acestui model de înțeleere a faptelor emoționale ale omului. $n acest patern 6tiințific sunt

unificate- dilematic' cele două &iziuni di&erente ale înțeleerii artei 6i frumosului datorate

tradiției- &iziunea producti&ă a reco!latinității cu &iziunea creaționistă ex nihilo' tipică în&ățăturii

cre6tine- respecti& aspirația către instituirea de sisteme de reuli- dar pe fondul recunoa6teriitalentului- a înzestrărilor nati&e 6i spontaneității creatoare. Cum 6tim- recii 6i latinii concepeau

arta pe linia me6te6uului- a producerii pe /ază de reuli- în &reme ce tradiția cre6tină a instituit

ideea de creație ex nihilo- după modelul creației di&ine- dar- restr)nsă la :arta sacră;- ce face

leătura dintre sufletul credinciosului 6i 0umnezeu. *ă nu uităm că 0umnezeu îi dăruise 'ar

di&in lui ețalelel ori ='olia/- :cu înțelepciune 6i iscusință întru a 6ti să facă tot felul de lucruri

pentru loca6ul cel sf#nt; ?@e6irea- 3I.1,. =r- ena6terea- a eneralizat această capacitate di&ină de

a crea o/iecte de cult 6i la o/iecte laice- la artefacte concepute cu scopul explicit de a produce

înc#ntare 6i desfătare estetică- c'iar 6i în condițiile artei cu mesa) sacru- reliios. Prin urmare-

asistăm la o reluare- într!un context cu totul nou de dez/atere- a &ec'ii dileme a esteticii reco!

latine5 téchnē &ersus enthousiasmos' respecti& ars &ersus ingenium- în traducere li/eră- me6te6u

versus inspirație

IGM Seonardo da inci- Tratatul despre pictură- ed. cit.- p. 2H.

32N



arti6tii teoreticieni care susțineau că arta are o funcție de cunoa6tere a lumii externe- deci ea re!

reprezintă lumea în imaini artistice- 6i arti6tii adepți ai teoriei artei expresie- conform căreia

o/iectul artistic este reprezentati& pentru formula de personalitate a artistului însu6i- care

transpune într!o formă sensi/ilă unicitatea de trăire 6i de &iziune personală. Pe scurt- termenii

înfruntării sunt5 arta ca imaine o/iecti&ă a lumii versus arta ca proiecție su/iecti&ă a artistului.

+re/uie spus clar că 'emul de pro/leme leate de principalele teorii ale artei 6i

frumosului în ena6tere sunt rezultante ale modului în care o/iectul estetic este supus unei

analize teoretice. (m putea spune că estetica ena6terii pune pentru prima oară- într!un mod

decisi&- toate pro/lemele leate de ontoloia o/iectului artistic5 eneză- relația cu o/iectele utile-

cu o/iectele naturale 6i cu ustul pu/lic- mecanismele de întrepătrundere ale acestuia cu di&ersele

cateorii estetice etc. $nsă- indiferent din ce direcție am pri&i dilemele estetice ce ra&itează în

)urul ideii de o/iect artistic- în prim!plan &om ăsi continuu încercarea de determinare a naturii frumosului reali!at în arta figurativă.

=mul renascentist era interesat nu de pro/lema metafizică a definirii frumosului- ci de

pro/lema iz&orului 6i determinării 6tiințifice a lui. Care sunt mecanismele de producere a

operelor de artă ?o/iectului artistic,> Care este iz&orul frumuseții o/iectului artistic> Ce mi)loace

a&em la îndem#nă pentru a determina această frumusețe> Creația artistică poate fi aloritmizată-

altfel spus- există un :canon artistic; ce poate fi transmis în relația paideică maestru!ucenic> Cum

poate fi modelat de către arti6tii cunoscători- ar/itrariul ustului pu/lic- în alte cu&inte- cum poate

fi formatat :/unul ust;> *unt c#te&a dintre între/ările pe care arti6tii teoreticieni le!au formulat

în încercarea lor de a sta/ili leăturile ce pot fi sta/ilite între anumite o/iecte ale lumii- naturale 6i

artefacte- 6i &iața afecti&ă omenească. $n fond- care sunt mecanismele prin care o/iectele artistice-

at#t cele naturale- c#t 6i cele create de om- produc su/tile 6i intense trăiri sufle6ti>

ăspunz#nd acestor interoații- ena6terea reprezintă un punct de cotitură în dez/aterile

estetice ale tradiției culturii europene 6i- deopotri&ă- un model clasic de cercetare 6i interpretare a

artei fiurati&e. (xiomele după care se conduc aceste dez/ateri poate fi rezumate în enunțuri

simple5 a, ordinea minții creatoare a artistului se conduce după o ordine exterioară ei'

extramentală' mai profundă și de esență nonumană1 divinitatea sau natura vă!ută ca opera de

artă a lui .umne!eB8 /, arta 3 mai ales pictura și sculptura' av)nd ca instrument imitația acestei

realități exterioare omului' repre!intă cea mai înaltă formă de cunoaștere8 c, creația de opere

artistice nemuritoare repre!intă scopul suprem al unei vieți pline de sensJ d, faima' notorietatea

32M



în timpul vieții' gloria după moarte etc# și nu beneficiile materiale sunt idealurile vieții unui

artist desăv)rșitJ

(ceste axiome ale dez/aterilor particularizează estetica renascentistă- c'iar- dacă- cum

arătam- ena6terea păstrează- în mult pri&ințe- datele tradiției reco!latine. 0e pildă-

reprezentările leate de oriinea creației sunt reluări ale unor &ec'i idei expune de Platon în mai

multe dialouri- cu precădere în $on. etafora folosită de Platon pentru a explica oriinea di&ină

a artei 6i a mecanismelor de propaare a forței ei emoționale este cea a manetului I11. 0i&initatea

îi :însuflețe6te; pe arti6ti – cu&#ntul folosit de Platon este enthousiasmos – cu puterea de a

produce prin creația lor stări emoționale 6i- deopotri&ă- de a le transmite semenilor această stare

de rație prin simplă contaminare. (rta este- prin urmare- purtătoarea unui mesa) di&in- adică a

unei anumite intenții- ce se dez&ăluie în sufletului unui artist. (cesta interpretează- prin opera sa

de creație- mesa)ul primit 6i!l transmite celorlalți. (ura di&ină care încon)oară arta este de fapt ointerpretare pe care o dă artistul semnelor di&ine pe care le prime6te. Propriu!zis artistul pune în

fața noastră- prin opera sa- o interpretare a intențiilor di&inității in&it#ndu!ne 6i pe noi să

participăm la interpretarea sa. (rta se mi6că- a6adar- într!un cerc 'ermeneutic dominat de

interpretări ale interpretării mesa)ui oriinar- di&in- primit de arti6ti c'iar de la na6tere.

Frazele exaltate ale lui asari cu care!6i începe capitolul despre ic'elanelo sunt

ilustrati&e pentru această idee platonică că înzestrările arti6tilor sunt de oriine di&ină. :$n &reme

ce spiritele iscusite 6i alese de pretutindeni – cu toate că osteneala era în zadar – folosindu!se de

lumina preafericitului Liotto 6i a urma6ilor săi- se sileau să de!a lumii o do&adă a frumoaselor

însu6iri cu care firea 6i /ună&oința le înzestrase mințile 6i țineau din tot sufletul să imite- prin

strălucirea artei- măreția naturii- spre a a)une c#t mai aproape de acea înaltă cunoa6tere căreia

mulți îi spun inteliență- atotmilosti&ul Părinte 6i!a îndreaptat îndurător pri&irile către păm#nt... a

I11 :0arul acesta al tău de a &or/i frumos despre omer esteX nu un me6te6u- ci putere di&ină care te pune înmi6care- o putere ca aceia a pietrei pe care Euripide o nume6te anesiaX piatra aceasta nu numai că atrae inelele

de fier- ci le transmite 6i lor puterea de a să&#r6i acela6i lucru- adică a a trae la r#ndul alte ineleX+ot astfel- uza îiumple ea însă6i pe c#te unii de 'ar di&in- iar prin mi)locirea acestora 'arul di&in pătrunde 6i în alții- alcătuindu!seastfel un 6ir în care fiecare depinde de un altul. $ntr!ade&ăr- nu în &irtutea unui me6te6u poeții epiciX dau lasacestor frumoase poeme- ci fiind pătrun6i 6i de 'arul di&in8 la fel stau lucrurile 6i cu /unii poeți lirici8 la fel cum ceicuprin6i de frenezia cori/antică nu sunt- c#nd dansează- în mințile lorX [i e ade&ărat ce spun5 poetul e o făpturău6oară- înaripată 6i sacră- în stare să creeze ce&a doar după ce!l pătrunde 'arul di&in 6i î6i iese din sine- părăsit de )udecată. C#t î6i păstrează )udecata- nici un om n!are puterea să creeze poezie sau să de!a las- în &ers- unei preziceri.; ezi Platon- $on- fr. 33 d!34 a!/- traducere de 0an *lu6ansc'i 6i Petru Creția- în &ol. @- Platon- "perecomplete- ediția înri)ită de Petru Creția- Constantin Aoica 6i Cătălin Partenie- ucure6ti- Editura umanitas- 2GG1- pp. 311! 312.

33G



luat 'otăr#rea ca- pentru a scăpa de at#tea re6eli- un spirit care să fie la fel de iscusit în oricare

artă 6i me6te6uX;I12

+re/uie spus că asari- în /iorafiile pe care le trasează arti6tilor- sintetizează doar seria

de cu&inte :maice;- folosite de ena6tere- :talent;- :eniu;- :'ar di&in;- :inspirație; etc.- &enite

prin tradiția latină de înțelesuri ale su/stanti&elor enthusiasmus' ingenium ori talentum' ce stau la

/aza denumirii oriinii non!umane a artei. $n tradiția culturii latine- genius desemna numele unei

zeități particulare- un fel de îner păzitor- pe care fiecare om îl primea la na6tere pentru a!i suera

sau inspira idei 6i soluții noi la pro&ocările &ieții.

$nsă- spre deose/ire de antici care atri/uiau di&erselor muze :inspirația; ?faptul de a fi

entuziasmat de zei, ori :ne/unia di&ină; de care erau posedați arti6tii atunci c#nd înfăți6au lumii

înfăptuiri artistice de excepție- acum- în ena6tere- :natura; ori :rația di&ină; sunt c'emate să

suplinească imposi/ilitatea de a determina pe calea cunoa6terii experimentale capacitățile 6iînzestrările de excepție ale arti6tilor. (rti6tii teoreticieni ai ena6terii nu fac nici un fel de

in&estiații de :psi'oloia creației;- întruc#t erau con&in6i că leătura dintre cer 6i păm#nt- dintre

0umnezeu 6i oameni- are loc într!un mod miraculos. (ceastă leătură se arată doar- fără a putea

fi cunoscută- în faptele de creație ale arti6tilor- fapt admis- cu mult mai t#rziu- c'iar de Rant

însu6iI13. Fire6te că :inspirația; nu explică nimic. 0ar- cum su/liniam- oamenii ena6terii nu

erau atei. Con&inerea lor ontoloică fundamentală era că planul di&in al lumii se află într!o

corelația cauzală- misterioasă cu proiectele 6i faptele oamenilor de excepție. ai mult dec#t at#t-

nici cu&#ntul :creație; nu era folosit în sens nominal- ci doar exprimat în idee I14. Prin urmare-

este reu să folosim termeni estetici consacrați azi- cum ar fi :creație;- fără continue precizări-

pentru că lumea ena6terii este- ca orice perioadă de inter&al- am/iuă 6i în6elătoare.

0acă capacitatea de a crea opere de artă este atri/uită di&inității- mecanismele efecti&e de

produce ale operei de artă sunt atent cercetate experimental ori in&estiate conceptual. $n )urul

I12 Liorio asari- op# cit#' &ol. @@- p. 331.I13 :Leniul este talentul ?darul naturii, care prescrie reulile artei. $ntruc#t talentul însu6i- ca facultate producti&ăînnăscută a artistului- aparține naturii- am putea spune că geniul este dispoziția înnăscută a sufletului >ingeniumB princare natura prescrie reuli artei.; ?Cf # @mmanuel Rant- 9ritica facultății de judecare- ed. cit.- p. 2G2,I14 (stfel- în mai multe r#nduri +atarDieKicz su/liniază că oamenii ena6terii nu foloseau termenul :creație; apel#ndcontinuu la perifraze de enul5 :Ficino spunea că artistul î6i \cuetă] opera- \rod al plăsmuirii]- S. . (l/erti-teoretician al ar'itecturii 6i picturii- pretindea că artistul î6i sta/ile6te anticipat opera "i afael susținea că 6i!oformează propriei idei8 Seonardo – că alcătuie6te forme care nu sunt în natură- ic'elaelo – că artistul mai dera/ăî6i realizează &iziunea dec#t să imite natura- asari – că natura e /iruită de către artă8 Paolo Pino din eneția-teoretician al artei- că pictura e o \descoperire a ceea ce nu este]. Paolo eronese – că pictorii /eneficiază de aceea6ili/ertate precum poeții 6i ne/unii etcX; ?9f# 9ladTslaK +atarDieKicz- $storia celor șase noțiuni- ed. cit- p. 32,

331



acestor căutări teoretice ra&itează 6i cele două mari &iziuni estetice ale ena6terii care

circumscriu uni&ersul de înțeleere a artei fiurati&e.

Prima &iziune- pe care o putem denumi con&ențional :calea lui Seonardo;- pleacă de la

premisa că oc'iul artistului înzestrat &ede c'iar felul în care este constituită natura însă6i 6i- pe

această /ază de cunoa6tere experimentală a leilor naturii- se clăde6te întreaa creația artistică

omenească. 0rumul pe care!l prescrie această &iziune este direcționat unilateral5 artistul tre/uie

să plece de la actul vederii naturii- de la opera de artă a lui 0umnezeu- prin imitație- către propria

creație artistică. (rta este imitație a unui frumos de sorinte extraumană pe care artistul îl

descoperă în natură.

( doua &iziunea- pe care o putem denumi con&ențional :calea lui ic'elanelo;-

dimpotri&ă- susține că oc'iul artistului &ede în natură ceea ce este în&ățăt să &adă 6i- prin urmare-

arta tre/uie înțeleasă plec#nd de la artistul însu6i- de la ceea ce oc'iul său pune în actul pri&irii- 6inu de la simpla &edere a naturii. 0rumul pe care!l prescrie această &iziune este direcționat

multiplu5 artistul intuiește formele 6i leile uni&ersale ale naturii 6i apoi- pe această /ază de

cunoa6tere- artistul transpune propria &iziune în artă. (rta este creație a artistului ?in&enție a

minții, care intuie6te în sine o frumusețe in&izi/ilă- de sorinte di&ină- o/iecti&ată într!o operă de

sine stătătoare.

@nteresant este de reținut faptul că aceste &iziuni estetice- între care există multiple

tensiuni- se înt#lnesc în con&inerea unanim împărtă6ită că arta fiurati&ă este expresia cea mai

înaltă a artei 6i că :imitația;- respecti&- :radul de asemănare; cu natura- cu opera de artă de

oriine di&ină- reprezintă criteriul de e&aluare a realizării frumuseții în lucrări artistice. $n ciuda

faptul că în multiple contexte de dez/atere :imitația; a&ea în &edere operele exemplare ale

(ntic'ității- ori creația lui Liotto – artistul care a inițiat canonul artei fiuratice renascentiste –

c#t 6i a altor mari mae6trii recunoscuți- :imitația naturii; deținea o înt#ietate ontoloică

indiscuta/ilă. :(tunci c#nd arti6tii no6tri nu urmăresc- în operele pe care le execută- dec#t să

imite stilul maestrului lor- ori pe al altui maestru de seamăX nu &or iz/uti însă niciodată să

capete desă&#r6irea în artăX pentru că imitarea naturii este sinura doar în opera acelui artist care

6i!a c#6tiat o manieră proprie printr!o îndelunată practică. =ricum ar fi- imitarea este arta de a

reda ce&a întocmai – cum a ar fi de pildă lucrurile cele mai frumoase din natură- însu6indu!ți!le

332



a6a cum sunt fără maniera maestrului tău- sau a altora- care au supus 6i ei manierei lor lucrurile pe

care le!au împrumutat de la natură.;I1

$ntruc#t :calea lui Seonardo; a fost descrisă în capitolul anterior- &om face c#te&a

o/ser&ații pri&itoare la ceea ce con&ențional numim :calea lui ic'elanelo;.

Fără să insitsăm asupra ri&alității mai mult sau mai puțin reale dintre cei doi mari titani ai

ena6terii- tre/uie spus că acti&itatea artistică 6i teoretică a lui ic'elanelo se înscrie într!un alt

timp istoric al ena6terii- cu toate că diferența de &#rstă față de Seonardo- a fost doar de aproape

două decenii. Aumai că ritmul sc'im/ărilor în ena6tere era at#t de accelerat- înc#t c'iar de acum

putem &or/i de diferențe între enerații de arti6ti ori intelectuali.

-ichelangelo %uonarroti ?14N 1I4, nu a lăsat- precum Seonardo- lucrări în care să

teoretizeze în mod expres arta 6i frumosul cu toate că- nemulțumit de ideile lui 0brer- a a&ut în

intenție acest lucru. ic'elanelo 6i!a exprimat &iziunea sa estetică într!o serie de scrisori- încele/rele sale sonete- traduse pretutindeni în lume. Pe de altă parte- mărturiile unor arti6ti care l!

au cunoscut pe ic'elanelo îndeaproape- în principal discipolii săi (scanio Condi&i 6i Liorio

asari- constituie- de asemenea- o /ună sursă de cunoa6tere a ideilor estetice pe care

ic'elanelo le!a afirmatI1I.

ic'elanelo era un om cult 6i cu interese de cunoa6tere enciclopedice. (6a cum

mărturise6te (scanio Condi&i- ic'elanelo recita din 0ante- pe care!l 6tia :aproape în întreime

pe dinafară; 6i!l admira pe Petrarca. Citea nu doar *fintele *cripturi ci 6i filosofie- purt#nd

deseori discuții cu cei în&ățăți. ( studiat anatomie- mecanică- perspecti&ă etc. 6i a fost poet

inspirat. :Puterea înc'ipuirii lui e at#t de mare- înc#t nu e prea mulțumit de lucrările sale- pe care

le!a criticat totdeauna- păr#ndu!i că m#na lui nu a)une niciodată să redea ideea care se iscă.; I1N

(xioma de construcție a idelor sale estetice exprimă con&inerea că între artă 6i frumos

există o unitate indisolu/ilă- în sensul că arta are drept scop cuprinderea frumosului. (rta

captează frumosul din lumea externă 6i internă omului. Prin urmare- imitația nu este scopul artei-

ci unul dintre mi)loacele sale. :( imita; este doar una dintre multiplele căi ale artei de a produce

I1 Lioio asari- op# cit .- &ol. @- p. 12.I1I i/liorafia primară referitoare la perspecti&a estetică promo&ată de ic'elanelo cuprinde următoarele titluri lacare a&em acces 6i în lim/a rom#nă5 ic'elanelo uonarroti- *crisori urmate de 5iața lui Aichelangelo de +scanio9ondivi' &ol. @ 6i &ol. @@- traducere- antoloie- note 6i postafață de C50. Jeletin8 Francisco de ollanda- .ialoguriromane cu Aichelangelo- traducere de ictor @eronim *toic'iță- ucure6ti- Editura eridiane- 1MN48 ic'elanelo- 4oe!ii'traducere- prefață- ta/el cronoloic- note 6i comentarii de C50. Jeletin- Lioio asari- op# cit .- &ol. @@- pp.331!3M1.I1N ezi *crisori urmate de viața lui Aichelangelo de +scanio 9ondivi- în op# cit#' &ol. @@- p. H4.

333



frumosul. Există însă 6i alte mi)loace de producere a frumosului în operele de artă leate în

principal de imainația artistului 6i de posi/ilitățile sale de introspecție 6i meditație. $n calitatea

lor de creații ale di&inității- frumosul nu se află doar în natură- ci 6i în sufletul omenesc. Frumosul

preexistă- iar artistul tre/uie să!l intuiască cu mintea 6i apoi să!l realizeze în operă cu m#inile. $n

astfel de cazuri- natura ca model de frumusețe este suspendată. :=/i6nuia să dea statuilor sale

înălțimea de nouă- zece sau douăsprezece capete- fără să caute altce&a dec#t ca întreaa operă să

ai/ă o anumită rațieI1H pe care natura nu i!o putea da- spun#nd că artistului tre/uie să ai/ă

compasul în oc'i 6i nu în m#nă- căci m#inile lucrează- dar oc'ii )udecă8 la fel a făcut 6i în

ar'itectură.;I1M

:Calea lui ic'elanelo; este mai dera/ă platonică 6i plotiniană în sensul în care artistul

admite că frumosul preexistă în propriul suflet 6i că el tre/uie trezit 6i ținut &iu în toate

împre)urările &iețiiX :căci cel care dore6te să lucreze frumos tre/uie să se țină departe de oriceri)ă 6i orice necaz- talentul a&#nd ne&oie de #ndire ad#ncă- de sinurătate 6i de &iață plăcută-

fără a!6i lăsa mintea să 'oinărească fără rost;I2G. *implific#nd lucrurile- am putea spune că

Seonardo era mai apropiat de (ristotel în ceea ce pri&e6te con&inerea că mintea se conduce după

simțuri- în &reme ce ic'elanelo susținea ideea că mintea este cea care face selecția

e&enimentelor date natural. (6a se explică de ce ic'elanelo nu este de acord cu Seonardo

atunci c#nd acesta in&oca fidelitatea imitației pentru a susține supremația picturii față de

sculptură. =pera de artă posedă &aloare prin ea însă6i- prin felul în care produce în sufletul

pri&itorului anumite stări 6i nu printr!o relație imitati&ă cu natura. Prin urmare- sinularitatea

operei se oferă spre e&aluare 6i presupusele raporturi de corespondență cu un model sau altul nu

sunt rele&ante. elația de intimitate a operei ține de modul în care realizează frumosul 6i nu de

c#t de fidelă este imitația modelului. :Fire6te că această sinurătate a operei plastice este ce&a cu

totul diferit de sinurătatea ființei reprezentate – întocmai cum frumusețea unei sculpturi nu

include neapărat 6i frumusețea o/iectului reprezentat. Aumai că în creația lui ic'elanelo acest

contrast nu există. Fiurile sale nu &or/esc ca un portret sau un ta/lou istoric- despre o existență

I1H :Lrația este o noțiune care nu diferă mult de cea de frumusețe8 ea constă c'iar din acelea6i elemente. Lrația seleaă de atitudini 6i mișcare# $n am#ndouă aceste domenii- pentru a fi rațios- e ne&oie să dispară orice aparență de greutate# E ne&oie de oricare mlădiere a trupului 6i de un ec'ili/ru al părților componente- în a6a fel înc#t să nu sest#n)enească una pe alta- 6i nici să nu pară despărțite de un'iuri ascuțite 6i a/rupte.; ?9f . Edmund urDe- .espre sublim și frumos# 9ercetarea filosofică a originii ideilor - traducere de (nda +eodorescu 6i (ndrei anta6- prefață de0an Lriorescu- ucure6ti- Editura eridiane- 1MH1- p. 1II,I1M Liorio asari- op# cit .- &ol. @@- p- 3M2.I2G $bidem#

334



în afara lor8Xaceste sculpturi sunt imaini ale &ieții care stau dincolo de între/area \a fi sau a nu

fi]X aceste sculpturi sunt ceea ce ele repre!intă- neimit#nd ce&a care- în afara aceste imitații- ar

tre/ui inclus în altă cateorie.;I21

Cele două :căi;- :calea imitației; 6i :calea creației; ?in&enției,- despre care &or/im

reprezintă extremitățile în c#mpul cărora au loc dez/aterile estetice din ena6tere interesate în a

sta/ili 6i înțelee complexele raporturi dintre artă- frumos 6i trăire artistică. Fire6te că tensiunea

reală dintre cele două căi nu este at#t de prenantă. Seonardo &or/e6te continuu în TratatEde

faptul că puterea artistului se află în #nd 6i nu în m#ini 6i- din această perspecti&ă el este su&eran

în a!6i alee su/iectele 6i te'nicile de creație artistică. Cu alte cu&inte- :imitația; nu posedă o

su&eranitate a/solută din moment ce ea depinde de anumite contexte.

Cele două :căi; se intersectează- iar deose/irea dintre ele ține de anumite contexte în care

se afirmă o dominantă sau alta din cuplul imitațieOcreație ?in&enție,. $n alte contexte- :imitația; 6i:creația; ?:in&enția;, sunt cu&inte sinonime. :@mitația; este :creație; ?:in&enție;, în măsura în

carede pildă- o pictură fiurati&ă reproduce un frament din natură dar- în acela6i timp- prin

folosirea unor metode de reprezentare- de pildă a perspecti&ei- punctul de &edere al artistului este

de prim!plan 6i nu imitația. = spune c'iar Seonardo în frazele cele/re5 :Pictura este cea mai mare

lucrare a minții- ?discorso mentale, 6i artificiu- care constr#ne spiritul pictorului să se transpună

în propriul spirit al naturii 6i să se facă interpret între această natură 6i artă- studiind împreună cu

ea din ce cauză ne apar o/iectele 6i după ce lei.;I22

Prin urmare- opera de artă este rezultatul înt#lnirii dintre anumiți factori o/iecti&i 6i-

deopotri&ă- su/iecti&i. (cest fapt era atunci- ca 6i astăzi- unanim admis. 0ificultatea însă constă

în a numi ace6ti factori 6i a le determina ponderea. Cert este că toate dez/aterile estetice din

această perioadă mențin tensiunea dintre :o/iecti&; 6i :su/iecti&;- relaxată total a/ia în secolul al

B@@@!lea- c#nd modelul 6tiințific al artei este înlocuit în estetică de teoria ustului 6i a

pro/lematicii întemeierii )udecății de ust.

emarcăm faptul elementar că punctele de &edere care se înfruntă în pri&ința artei au în

&edere natura frumosului- conceput ca o proprietate interioară obiectelor artistice. (6a cum

o/iectele posedă proprietăți fizice intrinseci- masă- formă- &olum etc.- tot astfel 6i o/iectele

I21 Leor *immel- .espre personalități artistice# Aichelangelo- în &ol. 9ultura filosofică# .espre aventură' sexe șicri!a modernului. 9ulegere de eseuri- traducere din ermană de Aicolae *toian 6i edalena Popescu!arin-ucure6ti- Editura umanitas- 1MMG- pp. 143!144.I22 Seonardo da inci- /ragmente alese- traducere de =&idiu 0rim/a- studiu introducti& de C. @. Lulian- ucure6ti-Editura de *tat- 1M2- p. 1.

33



artistice posedă ca proprietate interioară frumusețea. (ceasta e #ndită ca o rezultantă sur&enită

din anumite structuri lăuntrice- interne o/iectului artistic- sinteză a unei intenții- dar 6i a unor

raporturi pe care le sta/ile6te acest o/iect special- &ăzut ca între- cu sine însu6i 6i cu părțile sale

componente. $n )urul acestor două aspecte- o/iecti& 6i su/iecti&- ce intră în alcătuirea intimă a

o/iectului artistic- se aliniază 6i cele două mari teorii estetice ale ena6terii5 teoria proporției 6i

teoria perspecti&ei.

'eoria propor$iei

Cum spuneam- arti6tii teoreticieni reprezentati&i pentru ena6tere erau extrem de sensi/ili

în a sta/ili anumite criterii o/iecti&e de e&aluare a o/iectului artistic. oti&ația unor asemenea

cercetări era- cum arătam- multiplă5 formularea unor reuli de îndrumare a demersului artistic-

sta/ilirea radului de iz/#ndă artistică- a :ni&elului; de frumusețe atins de opera de artă 6i- de

asemenea- modelarea ustului pu/licului. 0acă în pri&ința sta/ilirii oriinii artei ena6terea esteîndatorată tradiției rece6ti- îndeose/i lui Platon 6i Plotin care au propus ideea de :inspirație;- în

pro/lema deslu6irii unor standarde o/iecti&e de e&aluare a frumuseții unui o/iect- ena6terea este

îndatorată tradiției latine- în mod special lui itru&iu 6i tratatului său .espre arhitecturăI23#

itru&iu a trăit la cumpăna dintre cele două milenii- pă#n 6i cre6tin- 6i a fost ar'itectul lui

=cta&ian (uustus. +ratatul său- o sinteză a ar'itecturii sacre 6i laice rece6ti 6i romane-

reprezintă unul dintre puține tratate ale (ntic'ității pe care l!am mo6tenit interal. .espre

arhitectură- redactat inițial pro/a/il prin )urului anului 2 î.r- a fost puțin cunoscut în E&ul

cre6tin- fiind descoperit în manuscris la m#năstirea onte Casino a/ia la începutul secolului al

B!lea- după care a cunoscut mai multe editări. +ratatul lui itru&iu a fost citit 6i admirat de toți

mari arti6tii- pictori- sculptori 6i ar'itecți ai ena6terii- 6i constituie principala sursă de inspirație a

teoriei proporției în artă- cu toate că o/iectul lui de analiză este ar'itectura.

.espre arhitectură este o lucrarea enciclopedică- redactată de un ar'itect foarte cult.

+rimiterile lui itri&iu la cultura reacă sunt impresionante. Pe de o parte- itri&iu face-

pretutindeni în lucrare- trimiteri filoloice la lim/a reacă care a produs- prin traducere în latină-

terminoloia ar'itecturii din &remea sa. (poi- el este cel care descrie cele trei ordine ?stiluri,

ar'itecturale rece6ti- doric- ionic 6i corintic- 6i propune importante considerații estetice asupra

lor. $n sf#r6it- cuno6tințele sale &ariate sunt asemănătoare marilor enciclopedi6ti din toate

timpurile5 era matematician 6i eometru- era la curent cu dez/aterile filosofice 6i frec&enta cu

I23 itru&iu- .espre arhitectură- traducere de L. . Cantacuzino- +raian Costa- Lriore @onescu- Editura (cademieiepu/licii Populare om#ne- 1MI4.

33I



competență 6tiințele ale naturii. Sa toate acestea tre/uie adăuată modestia- cinstea- dar 6i tăria

interioară specifică oricărui om cu înzestrări excepționale. :Căci nu m!am străduit a scrie ca mare

filosof- nici ca retor elec&ent- nici ca rămătic &ersat în foarte înaltele teorii ale me6te6uului- ci

ca un ar'itect pătruns de aceste în&ățături.;I24 (6a se explică 6i marea sa notorietate în lumea

tuturor enciclopedi6tilor ena6terii care au preluat din capodopera sa părți pe care le!au dez&oltat-

în funcție de interesele lor de cunoa6tere 6i creație- pe cont propriu.

Aucleul de influență pe care itri&iu l!a a&ut asupra întreii arte 6i teorii estetice

renascentiste- nu doar în domeniul ar'itecturii- î6i are iz&orul în Cartea a @@@!a- "rdinul $onic- cap.

@- 0e unde pro&in simetriile în edificiile sacre- în care itru&iu sta/ile6te că simetria edificiilor

deri&ă din proporțiile corpului uman. :Compoziția edificiilor constă în simetrie- de ale cărei

raporturi ar'itecții tre/uie să țină seama cu multă ri)ă. *imetria se na6te din proporțieX

proporția este su/ordonarea la un modul- în părți alicote- a mem/relor unei lucrări 6i a lucrării înansam/lu. 0e aici rezultă raportul simetriilor. $ntr!ade&ăr- nici un edificiu nu poate fi în mod

rațional compus fără simetrie 6i proporție- ci numai dacă mem/rele sale se ăsesc într!un raport

/ine c'i/zuit- a6a cum e cazul 6i cu un om /ine făcut.;I2

@nstituirea corpului uman într!un canon cu aplicație uni&ersală l!a făcut pe itru&iu o

sursă pri&ileiată de inspirație pentru (l/erti- un mare admirator al ar'itectului latin. +oate

lucrările teoretice ce i!au urmat lui (l/erti s!au inspirat din itri&iu. Seonardo însu6i- se 6tie- a

reprezentat :omul &itru&ian; în cele/rul să desen- păstrat la (cademia din eneția- în care corpul

uman este înscris într!un cerc 6i într!un pătrat- iar textul care însoțe6te desenul păstrează cu

fidelitate canonul marelui ar'itect latinI2I.

Prin urmare- arti6tii ena6terii s!au &ăzut pe ei în6i6i în lucrarea lui itru&iu în sensul în

care acesta propune un canon uni&ersal al frumuseții plec#nd de la corpul omenesc. Prin itri&iu

se o/ținea confirmarea matematică că :=mul este măsura tuturor lucrurilor;- cum se 6tie- axioma

de /ază a uni&ersului renascentist. (stfel- frumusețea a do/#ndit un caracter o/iecti&- rațional 6i

controla/il din moment ce ea poate fi măsurată cu precizie 6i luată ca punct de reper în toate

procesele creati&e. =/iectele naturale- repre!entate de corpul omenesc' scopul creației divine și

canonul perfecțiunii la care avem un acces nemjlocit posedă pers se anumite proporții

I24 $bidem- p. 42.I2 $bidem- p. 1GG.I2I +extul care însoțe6te cele/rul desen al lui Seonardo- 4roporțiile corpului' este tradus în rom#nă de L'eor'eL'ițescu 6i poate fi comparat cu textul lui itru&iu din .espre arhitectură# ezi L'eor'e L'ițescu- op# cit .- pp. 11I!11H.

33N



exprima/ile matematic 6i eometric- 6i- prin urmare- natura ne dez&ăluie o :frumusețe o/iecti&ă;-

de sorinte extraumană. 0ar- arti6tii teoreticieni ai ena6terii nu au rămas la itru&iu pe care l!

au criticat deseori pentru &iziunea sa statică - ci i!au continuat cercetările sale de sta/ilire a unor

raporturi în uni&ersul de necuprins al corpului uman. =mul ena6terii era interesat de corpul

însuflețit - în mod special de descifrarea misterului prin care sufletul se une6te cu trupul 6i

enerează anumite tipuri de comportamente. +oți arti6tii cercetători ai ena6terii- fără excepție-

au fost interesați de mișcările expresive ale corpului- considerate c'eia înțeleerii

comportamentelor 6i caracterului oamenilor.

(l/erti este cel care dă tonul unor astfel de cercetări. :7n lucru rețin5 6i anume că pentru a

măsura o ființă însuflețită tre/uie să utilizăm un mem/ru pe care îl au toate celelalte de acela6i

fel. itru&iu măsura lunimea omului cu picioarele8 după mine este /ine ca 6i alte mem/re să ne

ser&ească pentru a măsura capul8 pentru asta am /ăat de seamă că de o/icei la toți oamenii talpa

piciorului este tot at#t de lună c#t distanța de la /ăr/ie la cre6tetul capului.;I2N 0brer de pildă- ia

pe cont propriu cercetările pri&ind sta/ilirea unor proporții ale corpului aflat în mi6care căci-

spunea acesta :Xeste lipsită de înțelepciune în&ățătura care o urmează întotdeauna pe alta 6i nu

&rea să caute nimic mai /un 6i mai reu6it prin propria sa iscusință ;I2H.

Cazul cel mai ilustrati& pentru felul în care ena6terea ameliorează în mod su/stanțial

teoria proporțiilor lui itri&iu îl &edem în cercetările lui Seonardo. :(natomist 6i fiziolo-

Seonardo a leat studiul proporțiilor 6i de structura anatomică a corpului 6i de proceselemecanice ale mi6cării. Ca anatomist- a căutat unitatea oranică în ealitatea dimensiunii

sementelor- exprim#nd constatările sale în corespondențe ale dimensiunilor. El a unit- pe de altă

parte- proporțiile cu teoria mi6cărilor- consemn#nd modificările dimensionale aduse de mi6cările

articulare sau de contracțiile musculare. (ceastă explicație fizioloică a modificărilor proporțiilor

o/iecti&e- împreună cu explicația prin perspecti&ă a deformațiilor optice date de racursiuri prin

situația corpului în spațiu- au însemnat )ustificarea 6tiințifică a experienței &izuale artistice.;I2M

+eoria proporțiilor a do/#ndit în ena6tere- prin di&erse o/ser&ații 6i măsurători asupra

operelor (ntic'ității- dar mai ales asupra naturii 6i corpului omenesc &iu- plasat în di&erse

contexte de &iață 6i trăire emoțională – corpul aflat în mi6care 6i în repaus- ori în funcție de alte

&aria/ile5 sex- &#rstă- reutate etc.- o serie de rafinamente teoretice- astfel înc#t cercetările

I2N Seon atista (l/erti- op# cit .- p. 4H.I2H (l/rec't 0brer- op# cit .- p. 131.I2M L'eor'e L'ițescu- op# cit#- pp. MN!MH.

33H



ulterioare au considerat că în această perioadă s!a ela/orat :teoria cadru; de analiză a artei

fiurati&e. 0escoperirea secțiunii de aur datorată lui Suca Pacioli- deri&area de către (l/erti a

unui sistem zecimal extras din dimensiunile omene6ti- sta/ilirea de proporții tipoloice de către

0brer ori de către Seonardo etc. sunt doar c#te&a dintre contri/uțiile arti6tilor teoreticieni la

rafinarea teoriei &itru&iene.

= prezentare completă a teoriei proporțiilor nu este posi/ilă doar apel#nd la analize

terminoloice 6i conceptuale- fără să fie însoțită de desene ilustrati&e ori exemplificatorii. 0e

aceea nu ne &om lansa în compilații inutile- mai ales că scopul fundamental al acestei lucrării este

să de&oaleze mecanismele de sc'im/are prin ruptură care se petrec în istoria reală a ideilor

estetice.

$nainte de a înc'eia această scurtă incursiune în teoria proporților- două o/ser&ații se

impun. Prima se referă la faptul că odată cu ena6terea- ca un efect esențial al teoriei proporțiilor-:frumosul; 6i :frumusețea; se autonomizează prin aplicarea lor preferențială la o/iecte naturale

6i artefacte. Prin urmare- ena6terea a renunțat de unitatea de monolit a :Frumosului; pentru

&arietatea 6i pluralitatea :frumuseților;. +oți arti6tii teoreticieni- în frunte cu Seonardo- &or/esc

despre :frumuseți; 6i :ur#țenii;- prin urmare- despre Frumosul contextualizat. +ratatele de pictură

recomandă la unison modalități di&erse de surprindere a frumuseții omene6ti în funcție de &#rstă-

sex 6i împre)urări. :Frumosul; nu apare ca atare- ci doar corpurile care posedă :frumusețe;.

:Frumusețile c'ipurilor pot apărea la fel de mari- la feluriți oameni- dar niciodată întru totul

aidoma8 /a c'iar &or fi de tot at#tea feluri c#t 6i numărul oamenilor de care sunt leate.; I3G

Consecință5 &ec'ea unitate dintre /ine 6i frumos- dintre etic 6i estetic se destramă- iar apariția

6tiinței moderne a produs mirația ade&ărului din zona filosofiei- reliiei 6i teoloiei- către

cercetarea cantitati&ă 6i experimentală a naturii.

( doua o/ser&ație are în &edere faptul că cercetările pe care arti6tii teoreticieni ai

ena6terii le!au realizat în pri&ința teoriei proporțiilor nu au sc'im/at însă radical axiomele arii

+eorii a frumosului care 6i!au păstrat &ala/ilitatea deplină p#nă la de/utul modernității.

ala/ilitatea principiilor leate de proporție 6i armonie- respecti& ideea că o/iectele posedă în ele

însele proprietatea frumuseții au fost de prim!plan- p#nă ce teoria ustului a propus o alternati&ă

explicati&ă mai /ună a raportului dintre o/iecti& 6i su/iecti& în creația 6i receptarea artistică. 0ar-

paradoxal poate- în ciuda similitudinii terminoloice – at#t (ntic'itatea- E&ul cre6tin c#t 6i

I3G Seonardo da inci- op#cit#- p. IG.

33M



ena6terea folosesc aceia6i termeni pentru a desemna aspectele esențiale ale teoriei proporțiilor –

înțelesurile atri/uite sunt total diferite. Weltanschauung !ul renascentist păstrează cu&intele- dar le

sc'im/ă înțelesurile. Pe scurt- terminoloia nu tre/uie se ne în6ele. (ceastă ruptură dintre numele

noțiunilor 6i înțelesurile lor se fundează pe cele două concepții estetice radical diferite.

:Caracterul de creație rațională a frumuseții 6i trăsătura 6tiințifică 6i experimentală despart

conceptul artei ena6terii de cel al (ntic'ității clasice- în care frumosul transcende realitatea pe

care o reflectă- dar nu o creează. =riinea artei este \mentală] sau rațională- iar nu suprațională 6i

nici infrarațională- su/umană. alorile realității &izi/ile dau artistului /ucuria reprezentării lor în

artă- care de&ine astfel- o ade&ărată \soră a naturii]. Prin aceasta- estetica ena6terii este complet

opusă esteticii medie&ale- pentru care formele naturii sunt semne &izi/ile ale unei realități

spirituale in&izi/ile 6i un mi)loc de contemplare a unei realități suprasensi/ile. Seonardo- 6i în

urma sa asari- au su/liniat această sc'im/are fundamentală a concepției artei- pun#nd laoriinea artei ena6terii arta lui LiottoX;I31

'eoria perspectivei

Cum arătam- urm#ndu!l pe cSu'an- in&enția tiparului a sc'im/at radical fața ci&ilizației

orale 6i scripturale europene prin stimularea fără precedent a &izualului. Efectele reducerii

experienței umane la un sinur simț- cel &izual- 6i :rescrierea; tuturor celorlalte simțuri plec#nd

de la :&edere; au a&ut consecințe nu doar asupra modului lo/al de oranizare a culturii- artei 6i

lumii europene ci- în timp- 6i asupra tuturor culturilor non!europene. $n fapt- prin in&entarea

6tiinței 6i tiparului cu efecte imediate asupra democratizării accesului la cultură- ena6terea a rupt

cu tradiția de milenii a tuturor popoarelor lumii pentru care 6tiința de carte era o raritate 6i

pri&ileiul celor puțini. (6a se explică 6i influența fără precedent a unui fenomen cultural local –

ena6terea a fost fenomen exclusi& european – asupra întreii omeniri. Cu alte cu&inte-

ena6terea a înlocuit :ci&ilizația urec'ii; 6i modalitățile sinestezice tradiționale de interacțiune

între minte 6i simțuri cu :ci&ilizația oc'iului;. Faptul acesta se &ede cel mai /ine în modul în care

ena6terea a culti&at artele &izuale- cu precădere pictura- enul artistic rein&entat 6i perfecționat

de ena6tere. $n spatele modelului uni&ersal de artă fiurati&ă produs de către ena6tere se află o

întreaă &iziune interdisciplinară- 6tiințifică 6i filosofică- asupra oc'iului 6i cunoa6terii &izuale.

+re/uie spus clar- că în arta fiurati&ă a ena6terii ăsim 6i iz&orul atitudinii naturale- respecti& a

pre!orietării #ndirii către cunoa6terea 6tiințifică- matematică 6i experimentală- respecti& a

I31 L'eor'e L'ițescu- op# cit#- p. MM.

34G



raporturilor cantitati&e constante între faptele lumii. =ric#t ar părea de paradoxal- apariția 6tiinței

moderne de tip alileo!neKtonian a fost stimulată de practicile artistice 6i de #ndirea estetică

aferentă acestora- fenomene culturale care au instituit cunoa6terea o/ser&ațională ca iz&or 6i

criteriu al ade&ărului- înainte de formularea leilor uni&ersale din mecanica cerească ori din

domeniul fizicii teoretice.

=c'iul deține în ena6tere- cum am arătat- o supremație coniti&ă prin raportare la toate

celelalte simțuri- iar &er/ul :a &edea; era in&estit cu proprietăți supreme de cunoa6tere. 0acă

pentru noi- cei de astăzi- &er/ul :a &edea; implică relatarea unei experiențe personale ?fiecare

indi&id &ede ceea ce el însu6i pune în actul &ederii,- pentru ena6tere :&ederea naturală; era

considerată a fi o olindă fidelă a lumii. Ceea ce &edem noi sunt lucrurile însele< (ceastă poziție

empiristă radicală- care se împline6te în opera teoretică a lui Seonardo- este una a pasivității

totale a percepției. arietatea o/iectelor care posedă proprietăți intrinseci de masă- poziție- formă-culoare etc.- :umple; oc'iul omenesc cu date senzoriale- iar mintea este cea care le prelucrează 6i

le sortează în funcție de anumite criterii. 0eci drumul cunoa6terii urmăre6te un traseu in&aria/il5

de la oc'i la #ndire 6i niciodată in&ers. =riinea 6i determinarea ade&ărului unei cuno6tințe este

de natură &izuală- iar lumina este &e'iculul acestuia. (6a se explică- cum arumentam in&oc#ndu!

l pe Seonardo- de ce pictura este considerată în ena6tere a fi nu doar arta conducătoare-

superioară tuturor celorlalte forme de expresie artistică- ci 6i enul suprem de cunoa6tere

6tiințifică- :6tiința; însă6i.

Con&inerile filosofice menționate stau în spatele teorie perspecti&ei- de departe cea mai

oriinală 6i complexă teorie estetică produsă de arti6tii teoreticieni în perioada ena6terii.

Fundamentul artistic al acestei teorii este susținut de picturafereastră' creație exclusi&ă a

ena6terii- respecti& de pictura iluzionistă 6i reprezentațională care a deținut- încep#nd cu Liotto-

o supremație de peste cinci sute de ani- p#nă în momentul apariției picturii a/stracte de la

începutul secolului al BB!leaI32. $n acela6i timp- această teorie estetică nu ar fi fost posi/ilă fără o

/ază 6tiințifică experimentală leată de aparatul &ederii umane- respecti& de anatomia 6i

fizioloia oc'iului- de modul în care acesta a fost înțeles ca funcțion#nd după principiul camerei

o/scure 6i- deopotri&ă- de cercetările aparțin#nd fizicii optice ?în mod special a naturii 6i

propaării luminii, ori de cele ale eometriei în spațiu. (m putea spune că teoria perspecti&ei

I32 :7nul dintre cele mai mari e&enimente ale perioadei ena6terii – cu care ea î6i )ustifică titlul de onoare – estefaptul de a fi armonizat tensiunea între apropierea corporală- delimitată- 6i depărtările spațiale infinite pe suprafața plană a ta/loului.; ?9f . 9erner ofmann- /undamentele artei moderne. " introducere în formele ei simbolice'?Partea @@, &ol. @@- traducere de ucur *tănescu- ucure6ti- Editura eridiane- 1MNN- p. 4M,

341



ilustrează exemplar- pentru modernitatea ce &a urma- modul în care teoriile estetice sunt fundate

nu doar pe practici artistice efecti&e- ci 6i pe dinamica teoriilor 6tiințifice 6i a aplicațiilor

te'noloice ale acestora.

Pe de altă parte- dincolo de aspectele 6tiințifice semnalate- teoria estetică a perspecti&ei

implică o &iziune re&oluționară at#t asupra artei- c#t 6i asupra raportului om – lume. *implu spus-

ena6terea aduce pentru prima dată în cultura europeană- într!un mod sistematic- la ni&elul

practiciilor artistice &izuale dar 6i arumentat- la ni&elul demonstrației 6tiințifice- relevanța

cognitivă a punctului de vedere personal . (stfel- cele/ra distincție recească dintre

doxaepistemé- formualtă de Platon în Timaios- fr. 2Ha- necontestată timp de un mileniu- este

relati&izată de această teorie a punctului de &edere ce susține că :&ederea;- instrumentul

fundamental de cunoa6tere este în funcție de poziția o/ser&atorului. aloul de sacralitate al

cunoscutelor opoziții- sensi/il versus intelii/il- aparență versus esență- +ici &ersus .incolo etc.ce au însoțit continuu această distincție- este a/andonat în fa&oarea corelației determinabile

matematic și geometric dintre real virtual# irtualitatea este- în acest caz- nu ce&a misterior ori

mistic- ci o prelunire imainară a realului- un mod de a fi al realității însă6i. Perspecti&a 6i

perspecti&ismul a permis alinierea faptelor naturale ale lumii în )urul datelor de context ale

observatorului# Cu alte cu&inte- 'otăr#toare nu sunt o/iectele în modul lor de a fi- ci po!iția

o/ser&atorului- a oc'iului uman care propune o ordine proprie o/iectelor lumii.

$n consecință- perspecti&a tre/uie &ăzută ca un nou mod de a #ndi faptele lumii plec#nd

de la datele naturale ale &ederii 6i de la experimentarea- prin imainație matematică 6i

eometrică- a posibilităților transpunerii artistice ale acestor date# Căci- se 6tie- te'nica

perspecti&ei experimentează în planul /idimensional decupat de un ta/lou- numit de (l/erti

:fereastră desc'isă;I33- posi/ilitățile reale ale &ederii naturale tridimensionale- astfel înc#t artistul

plastic reconstituie ilu!oriu procesul &ederii umane- cu scopul de a trasmite un mesa) artistic-

emoțional.

(ceastă reconstruire artistică a procesului natural al &ederii umane este numită de toți

arti6tii teoreticieni renascenti6ti :imitație după natură;- fiind opusă perspecti&ei in&erse- numită

:recească; sau :/izantină; 6i considerată a fi o rătăcire artistică pentru că planurile picturale

erau- din moti&e reliiose- mărite pe măsură ce se depărtau de oc'iul pri&itorului. =r- faptul

I33 :X&ă &oi dez&ălui acum ceea ce fac eu c#nd pictez. $ncep de acolo de unde &reau să pictez. 0esenez undreptun'i din un'iuri drepte- at#t de mare c#t doresc eu- 6i îl socotesc ca pe o fereastră desc'isă ?s.n, prin care&reau să pri&esc ceea ce &reau să zură&esc.; ?9f . Seon attista (l/erti- op# cit .- p. 2N,

342



acesta era considetat ca o ra&ă încălcare a leilor naturii- din moment ce oc'iul percepe

o/iectele ca fiind mai mari sau mai mici în funcție de apropierea 6i depărtarea lor de întreul

aparat &izual.

Prin urmare- perspecti&a nu tre/uie &ăzută doar ca o te'nică picturală- ci ca o ade&ărata

marcă identitară a artelor &izuale renascentiste 6i modul în care a &enit pe lume pictura fiurati&ă

modernă. (rti6tii teoreticieni ai ena6terii 6i!au do/#ndit con6tiința de sine artistică plec#nd

tocmai de la noile practici artistice fundate pe te'nica perspecti&ei- fapt atri/uit unanim lui

Liotto. Cu toții l!au perceput pe Liotto ca întemeietorul noii arte &izuale- fundate pe perspecti&ă

?pe :imitația naturii;,- e&eniment considerat 6i de asari- prin raportare la trecut- de!a dreptul

re&oluționar I34. *tudiile recente de istoria 6i teoria artei îndreptățesc această autoperceție

identitară promo&ată de arti6tii renascenti6ti- confirm#nd că- într!ade&ăr- Liotto- în ciuda tematicii

reliioase care domină opera sa plastică- este cel care a inițiat sc'im/area de paradimă artisticăce a produs o ruptură a :rutinelor; practicii 6i #ndirii artistice medie&ale. :0e la primele sale

opere- Liotto imprimă o nemaiînt#lnită maiestate- modernitate- umanitate 6i realitate carnală lui

ristos. $n fresce- el rein&entează maniera de concepere a spațiului- îi dă coerență 6i raționalitate-

iz&or#te dintr!un simț al perspecti&ei care uneori îl restr#ne la o cutie de forma unui cu/-

desc'isă pe latura din față- în interiorul căreia narațiunea ascultă de înaintarea riuroasă a

execuțieiX Frescele de maturitate realizează- din nou pentru prima oară în arta occidentală-

sinteza în plan iconorafic a ciclului marial 6i 'ristic într!o unitate 6i iluzie spațială mereu mai

eloc&ente5 racursiuri- efecte de &olum 6i de masă ale persona)elor- artitecturi în trompe l O _il cu

puncte de fuă complexe- cu e&ocarea unui cer armosfericX (numite profiluri de&in de un

naturalism perfect. Portretele lui sunt ale unor oameni &ii.;I3

(6a cum ilustrează impresionanta sinteză a lui Jamfir 0umitrescuI3I- pro/lematica

perspecti&ei la ni&elul practicilor artistice acumulate timp de secole- c#t 6i a teoriilor 6tiințifice 6i

estetice care însoțesc 6i )ustifică conceptual aceste practici este at#t de complexă- înc#t în a/sența

unor a/ordari interdisciplinare 6i pluridisciplinare orice act intelectual de înțeleere a

fenomenului este ratat. :Etimoloic- rădăcina perspicere desemna capacitatea de a &edea clar sau

a &edea prinX Cu timpul- accepția de perspecti&ă este lărită- cuprinz#nd înțelesuri multiple-I34 :...a)uns aici- a)utat de natură 6i îndrumat de Cima/ue- copilul ?Liotto n.n.,X a a)uns un at#t de /un imitator alnaturii- înc#t a alunat de!a dreptul acea rosolană manieră recească 6i a adus iară6i la lumină moderna 6i frumoasaartă a picturii- intoduc#nd desenul ființelor omene6ti după natură- metodă care nu se mai folosise de mai /ine de douăsute de ani.; ?9f . Liorio asari- op# cit .- p. 21,I3 Patricia Fride!Carrassat- Aaeștrii picturii- Enciclopedia (=- 2GG4- p. 1N.I3I ezi Jamfir 0umitrescu- +rs perspectivae- ucure6ti- Editura Aemira- 2GG2

343



contradictorii c#teodată- oricum mult prea numeroase pentru a desemna un domeniu specific5

6tiința &ederii- optică- aparența reprezentării o/iectelor prin modificarea poziției 6i distanței8

&edere întinsă- peisa)- scena naturală sau artificială de desfă6urare a unor acti&ități8 arta

reprezentării aparențelor naturale- diarama unui ta/lou ?a unei plan6e de ar'itectură, ce încearcă

suestia planului tridimensional- pri&ire spre &iitor ?cu sens metaforic,- relati&itatea

proporțiilorX;I3N

@ntercorelarea mai multor discipline în studiul perspecti&ei este o consecința a faptului că

perspecti&a însă6i s!a născut la intersecția dintre 6tiință 6i artă. Prin urmare- a6a cum

arumentează Jamfir 0umitrescu- noi tre/uie să facem continuu distincția dintre înțelesul

științific al perspecti&ei- ca teoria eometrică riuroasă care reconstruie6te după anumite reuli

procesul natural al &ederii tridimensionale pentru a!l proiecta într!un plan /idimensional- 6i

înțelesul estetic al perspecti&ei- ce &izează folosirea cu intenție și în cunoștință de cau!ă a unor abateri de la aceste reuli- cu scopul de a transmite un mesa) plastic su/iecti&- încărcat de emoție-

în condițiile în care aceste două înțelesuri apar continuu solidar. (ltfel spus- utilizarea

perspecti&ei în înțeles 6tiințific apare continuu în contexte plastice determinate 6i o/iecti&ate în

operele unor arti6ti care 6i!au exprimat- astfel- mesa)ele lor estetice 6i unicitatea punctelor lor de

&edere.

runellesc'i- S. . (l/erti- Suca Pacioli- Piero della Francesca 6i Seonardo etc.- :clasicii;

pe care se spri)ină practica 6i teoria perepecti&ei renascentiste- au susținut continuu că prin

perspecti&ă se pre!intă un adevăr obiectiv- un mod de oranizare &izuală a realității în

conformitatea cu procesul real al &ederii umane 6i că în practicile artistice tre/uie folosit acest

ade&ăr. Pe de altă parte- operele plastice create de ace6ti arti6ti- distorsionau cu bunăștiință

prescripțiile perspecti&ei eometrice formualte teoretic de către ei în6i6i- pentru a face loc unui

mesa) artistic menit să seducă oc'ii pri&itorului. Prin urmare- perspecti&a adăposte6țe în sine

permanent :două ade&ăruri;5 :ade&ărul 6tiințific;- fundat pe acordul prescripțiilor teoretice cu

realitatea oranizată &izual de către oc'iul omenesc- 6i :ade&ărul artistic;- ca afirmare a punctului

de &edere su/iecti& ce produce o realitate iluzorie- opera de artă- o compoziție sur&enită din

îm/inarea perspecti&ei eometrice cu /unul plac al artistului. :(tunci c#nd adevărul perspectiv

este înlocuit cu minciuna perspectivă- dacă ne putem permite o astfel de formulare- acest lucru

duce la afirmarea unui alt ade&ăr- mai mai important- cel plasticX (ceastă minciună perspectivă'

I3N $bidem- p. 3.

344



este făcută însă cu /ună!6tiință ' operează cu efectele 6i preceptele adevărului perspectiv- &ine cu

a)utorul acestuia prin suestia plastică 6i- mai presus de orice- este făcută de artistul care cunoa6te

profund leile de contrucție perspecti&ă. Ainciuna perspectivă este cu at#t mai con&inătoare- cu

c#t este mai reu de depistat- cu c#t este executată cu o mai mare a/ilitate- deci cu o perfectă

stăp#nire a mi)loacelor de expresie proprii perspecti&ei 6i consecințelor acesteia în planul

perspecti&ei optice.;I3H

Existența concomitentă a acestor :două ade&ăruri; în desenul perspecti&ist- cum am spune

noi astăzi- urm#nd exemplul unor o/iecte care îndeplinesc în acela6i timp două funcții

complementare- după principiul :doi în unu;- este semnalată de toate tratatele teoretice ce

su/liniază paradoxul înțeleerii di&ersului plec#nd de la unitatea lui. $n /ună măsură această

situație i!a moti&at pe arti6tii practicieni să propună teorii ale demersului artistic 6i- pe această

/ază- să )ustifice paradima care a sc'im/at statutul artelor &izuale transform#ndu!le din simpleme6te6uuri în arte li/erale. @ată doar unul dintre imperati&ele lui Seonardo5 :Xperspecti&a

tre/uie să se potri&ească oc'iului celui care pri&e6te scena8 dacă mă între/i5 atunci cum pot picta

&iața unui sf#nt – împărțită în mai multe scene – pe o aceea6i fațadă> $6i &oi răspunde5 &a tre/ui

să a6ezi prima scenă într!o perspecti&ă la înălțimea corespunzătoare oc'iului pri&itorului8 apoi-

tot mic6or#nd r#nd pe r#nd c'ipurile 6i clădirile după felurite coline sau &ăi- &ei împlini întreaa

scenă. Pe restul fațadei – la înălțime – &ei pune ar/orii pe potri&a fiurilor- sau înerii- dacă se

leaă cu su/iectul- sau păsări- nori- sau orice alte lucruri de acest fel. (stfel nici să nu încerci-

pentru că orice operă a ta- re6ită &a fi.;I3M

Folosirea perspecti&ei eometrice- adică a capacității de a reprezenta o/iecte

tridimensionale reale în planul /idimensional decupat de un ta/lou perspecti&- ține- fire6te- de

me6te6u- deci de acele forme ale cunoa6terii intrumentale ce sunt su/ordonate în totalitate

mesa)ului artistic pe care îl transmite în final opera de artă. (6a cum arată Jamfir 0umitrescu

există în principal :două direcții ma)ore ale utilizării perspecti&ei ca mi)loc de expresie plastică5 !

suestia planului tridimensional- scopul principal al perspecti&ei8 ! utilizarea efectului

tridimensional o/ținut pe suprafața!suport /idemensională- în sensul oranizării compoziționale-

operațiune ce se limitează la trama /idimensională- incluz#nd liniile construcției spațiale- în

liniile de forță dinamică- scopul do/#ndit al perspecti&ei;I4G.

I3H $bidem- pp. 21!22.I3M Seonardo da inci- Tratat despre pictură- ed. cit.- p. I.I4G Jamfir 0umitrescu- op# cit .- p. 2I.

34



Cu&intele fundamentale ale perspecti&ei nu pot fi rezumate conceptual- în a/sența unor

ample ilustrări însoțite de analize eomentrice ori de comentarii ale lim/a)ului &izual. $n această

pri&ință- comentariul plastic al unor opere reprezentati&e ale artei fiurati&e renascentiste este cu

mult mai rele&ant dec#t orice încercare de conceptualizare 6i teoretizare &er/ală. ai mult dec#t

at#t- înțeleerea :eometriei secrete; ce stă în :spatele; operelor de artă fiurati&ă perspecti&iste

este empatică 6i poate fi realizată p#nă la capăt doar de practicianul artei- cel care a încercat el

însu6i să folosească în scopuri artistice proprii 6tiința perspecti&ei. $n sf#r6it- complexitatea

referințelor leate de compoziția plastică- de principiile proporționalității 6i de modalitățile de

reprezentare perspecti&ă unificate în di&erse opere de artă reprezentati&e pentru ce înseamnă

fiurati& în artele &izuale- depă6esc at#t scopul acestei lucrări- c#t 6i competențele autorului.

4. i+iunea su/iectivistă asupra artei 0i frumosului*pectaculosul teoriei perspecti&ei nu rezidă doar în aspectele ei 6tiințifice 6i artistice- c#t

mai dera/ă în consecințele pe care le!a enerat în spațiul mentalităților europene renascentiste 6i

postrenascentiste- prin extensie- a întreii culturi omene6ti. 0escoperirea perspecti&ismului

european- tre/uie spus clar- a remodelat odată cu practicile artistice 6i modul de înțeleere a

inserției omului în lume.

Care este iz&orul acestei forțe modelatoare> *implu spus- teoria perspectivei a temati!at

ceea ce se considera a fi de la sine înțeles în relația omlume ? subiectobiect ,1 mintea omenească

oglindește datele unei lumi exterioare ei# (stfel- prin teoria perspecti&ei #ndirea naturală

descoperă cu stupoate că realitatea- o/iectele reale ale lumii nu au o existență independentă de

mecanismele percepției 6i reprezentării umane. =dată cu cercetările întreprinse asupra &ederii

umane- faptele lumii î6i pierd statutul de independență- din moment ce ordinea lor este sta/ilită în

funcție de principiile interne de oranizare ale oc'iului. =rdinea tridimensională a o/iectelor- de

pildă- nu deri&ă din principiile de oranizare ale lumii însă6i- ci din faptul că oc'iul omenesc este

sferic. +eoria perspecti&ei a pus în fața con6tiinței omului renascentist paradoxul sta/ilirii

o/iecti&ității lumii în funcție de principiile de oranizare a su/iecti&ității omului. Cum să admiți

că at#t teza o/iecti&ității lumii ?o/iectele 6i relațiile dintre ele constituie o lume independentă de

noi, c#t 6i teza su/iecti&ității ei ?reprezentările noastre despre lume sunt imaini ale unei realități

exterioare lor, se constituie în c'iar interiorul su/iecti&ității omene6ti> Cum mai putem înțelee

:o/iecti&itatea; din moment ce aceasta deri&ă din anumite proiecții ale oc'iului 6i minții noastre>

34I



econstituirea mecanismelor &ederii tridimensionale 6i proiecția lor într!un spațiu /idimensional

aparțin realității reale> Ce este realitate 6i ce e iluzie în ceea ce noi numim :realitate;> =are în ce

măsură :a &edea; este în acela6i timp 6i su/iecti& 6i o/iecti&>

0escoperirea perspecti&ei a fost epocală pentru destinul cunoa6terii în Europa modernă 6i

postmodernă. Perspecti&ismul postmodern actual- fundat pe &iziunea unei #ndiri interpretati&e-

:sla/e;- preluat cu at#ta ardoare din filosofia lui Aietzsc'e- î6i are oriinea în ars perspectivae

in&entată 6i teoretizată de arti6tii reprezentati&i ai ena6terii. Fire6te că ace6ti arti6ti!teoreticieni

nu a&eau cum să anticipeze consecințele re&oluționare ale unei teorii aparent restr#nse la

practicile artelor lor &izuale. =/sedați de 6tiință 6i de cunoa6tere 6tiințifică impersonală- arti6tii

teoreticieni ai ena6terii nu puteau accepta că :a &edea; nu înseamnă olindirea fidelă a lumii- ci

o interpretare su/iecti&ă a ei. $nsă creația lor artistică 6i practica teoretică aferentă ei au fost

similare actului primilor oameni care au început selectarea unor semințe apte de a fi însăm#nțate pentru o nouă recoltă. Căci nici ace6tia nu puteau anticipa enetica 6i modificările enetice la

care sunt supuse plantele în ziua de azi- cu toate că tocmai acti&itatea lor au preătit!o 6i au

făcut!o posi/ilă.

Estetica arti6tilor teoreticieni din ena6tere se funda pe o serie de contradicții ruinătoare

mascate în con&inerea că :arta tre/uie să imite natura;- cum se 6tie- nucelul dur al paradimei

6tiințifice a artei. +eoria proporției 6i- mai ales- teoria perspecti&ei erau permanent in&ocate pentru

a su/linia că artele &izuale nu sunt simple me6te6uuri- ci arte li/erale ce aparțin acti&ității

intelecti&e. 0ar în ce sens arta este 6tiință de &reme ce ea se realizează în o/iecte indi&iduale-

unice 6i irepeta/ile> Cum se poate întemeia o 6tiință care nu posedă în sine eneralitatea- ci

diferența 6i oriinalitatea> Putem &or/i despre artă în termenii 6tiinței c#nd 6tim c#t de ar/itrar

este ustul oamenilor> (poi- dacă arta are ca o/iect producerea frumosului- în ce relație se află

aceasta cu ade&ărul> Sa toate aceste între/ări se adăuau- deopotri&ă- e6ecul ăsirii 6i

determinării :proporției corecte; 6i faptul că teoria perspecti&ei în loc să )ustifice :6tiințificitatea

artei; – faptul că arta este mimesis' adică imită natura pe care o iau drept model – introducea pe

u6a din dos ideea de su/iecti&itate 6i ar/itrar uman. (cestea sunt doar o parte dintre dilemele 6i

frăm#ntările care au condus la slă/irea modelului 6tiințific al artei 6i a stimulat apariția ideii de

expresi&itate în artă al cărei exponent ma)or este- cum arătam- ic'elanelo.

Pe de altă parte- ideea că imitația naturii- ca iz&or 6i criteriu de e&aluare a operelor de artă-

este am/iuă- 6i!a făcut tot mai mult loc în mintea arti6tilor teoreticieni. Faptul că artele &izuale

34N



erau concepute ca o specie a 6tiinței 6i că menirea lor constă în a produce continuu o :imaine a

ce&a;- &enea în conflict cu ideea de fantezie 6i imainație creatoare teoretizată tot de ace6ti arti6ti.

$n fapt- am/iuitatea ideii de :imitație a naturii; a&ea de)a o tradiție îndelunată. @ată una dintre

o/ser&ațiile pe care le face filosoful sceptic *extus Empiricus5 :*e po&este6te că (peles picta un

cal 6i &oia să imite spuma calului. 0ar- pentru că nu iz/utise în nici un fel- se lăsă de această

trea/ă 6i z&#rli în zură&eală cu /uretele în care!6i 6terea pensula de culori. uretele însă-

atin#nd ta/loul- produse imitația perfectă a spumei calului.; I41 Prin urmare- în ce pri&e6te

imitația- înt#mplarea poate produce creații artistice la fel de &eridice cum ar produce de pildă

aplicarea unor teorii sofisticate de tipul proporțiilor ori a perspecti&ei. (cest paradox este

su/liniat de toți arti6tii!teoreticieni care au o/ser&at- pe de o parte- că simpla aplicare a reulilor

6tiințifice nu conduce în mod automat la creație artistică semnificati&ă 6i că- pe de altă parte-

arti6tii talentați aplică în mod spontan reuli pe care nu l!au deprins prin lectură 6i studii teoretice.(m/iuitatea operei de artă ca :imitație a naturii; are 6i alte oriini. 0e pildă- ideea

dependenței de modelul naturii- menită a e&alua valoarea artistică a unei opere de artă nu se poate

aplica pe deplin- pentru că arta are menirea- în &iziune renascentistă- de a înfrumuseța natura. 0e

cele mai multe ori imainea artistică stă pentru sine 6i nu pentru modelul pe care!l imită. =pera

de artă plastică iz/utită artistic este frumoasă în sine- ea dea)ă o emoție 6i seducție instantanee

fără să fie necesare operații de comparare cu oriinalul pe care!l imită. ai ales că în cazul

su/iectelor de natură reliioasă- :oriinalul; nu este niciodată prezent în formă sensi/ilă. ( &or/i-

a6adar- despre :imaini care imită; înseamnă a crea o serie de confuzii pentru că :imainea; are

o :proprietate derutantăX care îi permite să reproducă ce&a- să dea o replică a realului- fiind în

acela6i timp altce&a dec#t realul- să fie c'iar a/sența sau nearea realității reprezentate. @mainea

tre/uie acceptată simultan ca duplicare asemănătoare 6i ca a/atere de la model. $ntr!ade&ăr- în

a/sența unei asemănări e&idente- imainea ar putea fi luată drept o nouă ființă- drept o altă ființă-

sinulară- proprie- sui generisI42.

Sa aceste contexte pro/lematice care au tematizat 6i au produs o slă/irea a paradimei

6tiințifice a artei &izuale renascentiste- mai tre/uie adăuat un fapt esențial- ce ține de relația

complexă dintre practicile artistice 6i practicile teoretico!estetice. Cum arătam- estetica arti6tilor

spre deose/ire de cea a filosofilor 6i- în /ună măsură- a umani6tilor- &enea în prelunirea

I41 *extus Empiricus- "pere filosofice' &ol. @- traducere 6i introducere de prof. dr. (ram FrenDian- Editura epu/licii*ocialiste om#nia- ucure6ti- 1MI- p. 2I.I42 ean!acues 9unen/urer- op# cit .- pp. 13G!131.

34H



practicilor artistice efecti&e. (rti6tii!teoreticieni )ustificau teoretic ceea ce ei realizau în mod

practic- opere de artă. =r- practicile artistice fundate pe ideea de oriinalitate 6i expresie artistică

indi&idualizată se a/ăteau semnificati& de la riorile teoriilor 6tințifice. +eoriile arti6tilor nu mai

a&ea forța :canoanelor di&ine; de altădată. ( urma- în practica artistică efecti&ă- prescripțiile unei

teorii sau alteia de&enise facultati&. :@nspirația;- :fantezia;- :eniul;- :talentul;- :imainația;

etc.- adică înzestările naturale ale artistului erau considerate superioare oricăror prescripții 6i

reuli iz&or#te din cercetările teoretice. Pe scurt- practicile artistice produceau continuu sc'im/ări

în formele de sensi/ilitate artistică- în &reme ce prescripțiile teoretice erau :statice;- întruc#t

formulau o pretenție de uni&ersalitate 6tiințifică. Europa modernă &a ad#nci acest cli&a) dintre

practicile artistice 6i practicile teoretice fundate pe practici artistice determinate- fapt care de&ine

&izi/il în ena6tere odată cu manierismul 6i /arocul. :0e fapt- manierismul se prezintă ca o

ruptură cu realismul loic- 6tiințific- intelectual 6i sensi/il în acela6i timp al ena6terii I43.Prin urmare- la ni&elul practicilor artistice punctul de &edere al creatorului tinde să de&ină

su&eran- în &reme ce la ni&elul practicilor teoretice ideea de :o/iecti&itate; 6i :6tiințificitate; este

considerată a a&ea o &aloare atemporală. 0eclinul esteticii renascentiste este determinat în /ună

măsură de arti6tii care considerau că afirmarea punctului de &edere propriu nu tre/uie să fie

condiționat de nici un fel de con&ențiile stilistice recomandate de teoria proporțiilor ori de

ac'izițiile 6tiințifice ale perspecti&ei. :Xpictorii de la 12G1IGG re&endică dreptul la o manieră

propriei fiecăruia- respecti& la un stil care să le facă reconosci/ilă personalitatea în oricare dintreta/lourile lor. Este pro/a/il că exaltarea con6tiinței de sine- tipică filosofiei umaniste din secolele

al B!lea 6i al B@!lea- a fa&orizat această tendință a pictorilor de a!6i afirma eo!ul. Supta dusă

atunci pentru demnitatea meseriei- ideea care începe să apară în epocă- conform căreia artistul

este o indi&idualitate sinulară- un \eniu] ireducti/il la oamenii o/i6nuiți- sunt- cu siuranță- la

fel de responsa/ile de această e&oluție. =ricum ar fi- înflorirea stilurilor personale sau- mai exact-

exaerarea deli/erată a caracterelor care le identifică maniera de a picta- ăse6te în pro/lema

tratării corpurilor un loc pri&ileiat.;I44

=/sesia unei căi proprii de exprimare 6i con&inerea că arta satisface ne&oia de a te reăsi

pe tine însuți- exprimate în ideea de :stil;- a plasat :imitația; într!un con de um/ră- fiind de acum

încolo preferate o serie de alte concepte pentru a denumi :frumusețea; o/iectului estetic- între

I43 arcel rion- op# cit .- p. 21N.I44 Aadei)e SaneTrie!0aen- 4ictura# *ecrete și de!văluiri- traducere din lim/a franceză de 0enia ateescu-Enciclopedia (=- 2GG4- p. 143.

34M



care :rația; ocupă un loc central. (cest concept se &a impune treptat pe măsură ce ena6terea

teoretizează &alențele estetice ale corpul feminin desprins din lumea reprezentărilor medie&ale ale

E&ei sau ariei. Corpul feminin- sim/olul zeiței enus pe păm#nt- este &ăzut acum ca o realizare

supremă a frumuseții în lume care produce dorințe 6i plăcere doar prin simplă apariție. (stfel-

&or/ind despre frumusețea femeilor (nolo Firenzuola ?sec. B@, spunea5 :$nclin de aceea să

credem că această strălucire s!ar na6te dintre tainica proporție 6i dintr!o măsură care nu ține de

cărțile astea ale noastre 6i pe care n!o cunoa6tem- /a nici nu ne!o putem înc'ipui8 acel \nu!6tiu!

ce] leat de lucrurile pe care nu 6tim să le punem în cu&inte. Cred că este &or/a despre o rază de

iu/ire sau despre alte asemenea esențeX care nu aparțin ade&ărului. [i se nume6te rație pentru

că umple cu ratitudine- adică cu afecțiune- acea ființă în care străluce6te această rază- făc#nd ca

acea taină proporția să iasă la i&eală.;I4

Prin urmare- cu&#ntul :ra%ie; cu sensul lui antic de farmec >strălucireB nu cu celmedie&al de fa&oare di&ină sau 'ar apare alături de :frumos; 6i :frumusețe; pentru a desemna

atracția inexprima/ilă pe care o exercită asupra noastră operele de artă. :Lrația;- cu sinonimele

ei :drăălă6enie;- :finețe;- :ină6ie; :delicatețe; etc.- de&ine o specie a frumuse%ii care nu

necesită respectarea unor propor%ii stricte. 0escoperim aici ideea de :frumuse%e!strălucire; &enită

pe linia lui Plotin 6i reafirmarea opiniei sale că :frumusețea; este ce&a indici/il 6i inefa/il.

(ceastă dinamică de neoprit a su/iecti&izării frumosului este surprinsă de Eco în cu&inte

memora/ile5 :Proprietatea unui lucru de a fi calcula/il 6i măsura/il încetează de a mai prezentaun criteriu de o/iecti&itate- reduc#ndu!se la un simplu instrument pentru realizarea unor

complicații proresi&e ale reprezentării în spațiu ?cum ar fi deformările produse de perspecti&ă

sau anamorfozele,8 acestea aduc cu sine o suspendare a ordinii proporțiilorX Frumosul este

deta6at de criteriile ce țin de măsură- ordine 6i proporție8 el de&ine ine&ita/il ținta unei )udecăți în

frunte cu criterii indefinite de ordin su/iecti&.;I4I

Cu&intele lui Eco &estesc na6terea unei alte lumi- aceea a modernității- ce transformă

su/iecti&itatea 6i :eu #ndesc; în axiome de înțeleere a faptelor omene6ti- în &reme ce estetica

î6i caută noi fundamente în teoria 6i filosofia ustului.

I4 +pud 7m/erto Eco- $storia frumuseții- op# cit .- p. 21I.I4I $bidem- p. 22G.

3G



@S@=L(F@E

+ .ictionar0 of *0nonims and +nton0sm- Compiled /T (lan *pooner- =xford 7ni&ersitT Press-

2GG.

(/rudan- Pr. Prof. 0umitru- 'ttp5OO'olTtrinitT!la.orOrom.

+esthetics and the 4hilosoph0 of +rt 5 The +nal0tic Tradition1 +n +ntholog08 8lacF2ell

4ublishing'' ;GG' /T Peter Samarue and *tein auom =lsen.

(floroaei- Utefan- Aetafi!ica noastră cea de toate !ilele# .espre dispo!i-ia speculativă a g)ndirii

,i pre!en-a ei firească astă!i- Editura umanitas- ucure"ti- 2GGH.

(m/ree- Sester- +nali!a reflexivă# " primă introducere în investiga-ia fenomenologică- traducere

de @oana la) "i Aicoleta *za/o- edi%ie înri)ită de @on Copoeru- Casa Căr%ii de Utiin%ă- Clu)!

Aapoca- 2GGN.

(ndrei- Cornea- +rti!anul' artistul ,i arhetipul - în Plotin "pere' $$ - Editura umanitas- ucure6ti-

2GGI.

(ndreK- Sout'- .ionisie +reopagitul# " introducere' Editura 0eisis- *i/iu-1MMN.

(reopaitul- *f#ntul 0ionisie- "pere complete ,i *coliile *f)ntului Aaxim Aărturisitorul -

traducere- introducere "i note de Pr. 0umitru *tăniloae- edi%ie înri)ită de Constan%a Costea-Editura Paideia- ucure"ti- 1MMI-

(ristotel- .espre suflet' traducere din reacă 6i note de (lexander aumarten- Editura

umanitas- ucure"ti- 2GG.

(ristotel- 6tica <icomahică- @- traducere- studiu introducti&- comentarii "i index de *tella Petecel-

Editura Utiin%ifică "i Enciclopedică- ucure"ti- 1MHH.

(ristotel- Aetafi!ica- traducere de Utefan ezdec'i- Editura @@- ucure"ti-1MMI.

(ristotel- 4oetica- *tudiu introducti&- traducere 6i comentarii de 0.. Pippidi- Ediția a @@@!a

înri)ită de *tella Petecel- Editura @@- ucure"ti- 1MMH.

(ristotel- 4olitica- Ediție /ilin&ă. +raducere- comentarii 6i index de (lexandre aumarten- cu

un studiu introducti& de asile uscă- Editura @@- ucure"ti- 2GG1.

(ristotel- (etorica' E diție /ilin&ă- traducere- studiu introducti& 6i index de aria!Cristina

(ndrie6- note 6i comentarii de [tefan!*e/astian aftei- Editura @@- ucure6ti- 2GG4.

31





(slam- Constantin- 9onstantin <oica# *pre un model neoclasic de g)ndire# 4erspective

interpretative asupra scrierilor timpurii- Editura (cademiei om#ne- ucure6ti- 2G1G.

(tDinson- ita S.8 (tDinson- ic'ard C. *mit'- EdKard E.8 em- 0arzl .- $ntroducere în

psihologie- edi%ia a B@!a- traducere din lim/a enleză de Seonard P. ăiceanu- Lina @lie-

Soredana La&rili%ă- Editura +e'nică- ucure"ti-2GG2.

(uustin- 9onfesiuni- traducere din latină- studiu introducti& 6i note de L'. @. [tefan- Editura

umnaitas- ucure"ti- 1MMH.

(uustin- *f#ntul- .espre cetatea lui .umne!eu- B@- 4- în &ol. .espre eternitatea lumii#

/ragmente sau tratate' +raducere din latină- ta/el cromnoloic- note 6i postafață de (lexandru

aumarten- Editura @@- ucure"ti- 1MMM.

(uustinus- (urelius- .e magistro' traducere de Euen uneanu- Editura umanitas- ucure"ti-

1MM4.(urean- Pierre- PalaTret- LuT- traducere de ariana odan- Qece etape ale g)ndirii

occidentale- Editura (ntet- ucure"ti- 1MMM.

arnes- onat'an- +ristotel - traducere din enleză de @oan Sucian untean- Editura umanitas-

ucure"ti-1MMI.

attista (l/erti- Seon- .espre pictură- traducere 6i note de Leore Săzărescu- Editura eridiane-

ucure6ti-1MIM.

ădili%ă- Cristian- Aiturile în filosofia lui 4laton' Editura umanitas- ucure"ti-1MMI.

eardsleT- onroe C.- +esthetics from classical :reece to the present# + short histor0- +'e

7ni&ersitT of (la/ama Press- 1MNI- @@@- +'e Enli'tnment5 Empiricism.

erlin- @saia'- +devăratul studiu al omenirii# +ntologie de eseuri- ediția înri)ită de enrT ardT

6i oer aus'eer- cu&#nt!înainte de Aoel (nnan- introducere de oer aus'eer- traducere din

enleză de adu Supan- Editura eridiane- ucure6ti- 2GG1.

erlin- @saia'- 4uterea ideilor - ediție de enrT ardT- traducere din enleză de 0ana Siia @lin-

Editura umanitas- ucure6ti- 2G12.

erlin- @saia'- (evoluția romantică# " cri!ă în istoria g)ndirii moderne- în &ol. *imțul realității#

*tudii asupra ideilor și istoriei acestora- ediție de enrT ardT- introducere PatricD Lardiner-

traducere 6i postfață de Saurian Rertesz- Editura 7ni&ers- ucure6ti-2GG4.

eel- Florence- /ilosofia artei' +raducere de Leoreta So'in- @nstitutul European- @a"i- 2GG2.

32



^rence- Fred- (ena,terea $taliană' traducere de aria Carpo&- cu&#nt către cititor de @on

Pascadi- Editura eridiane- ucure"ti- &ol. @!@@- 1MIM.

esanon- (lain- $maginea inter!isă# $storia intelectuală a iconoclasmului de la 4laton la

MandiscF0 - traducere de ona (nto'i- umanitas- ucure"ti- 1MMI.

îl/ă- Corneliu 0.- Hermeneutică și discontinuitate# *tudii de arheologie discursivă- Editura

7ni&ersității :(lexandru @oan Cuza;- @a6i- 2G11.

orella- ean- 9ri!a simbolismului religios- +raducere de orăra6u 0iana- Editura @nstitutul

European- @a"i- 1MM.

ossT- o'n- 9reștinismul în "ccident' KGG KLGG' traducere din enleză de 0orin =ancea-

Editura umanitas- ucure6ti- 1MMH.

otez- (nela8 Popescu- odan .- ?coordonatori,- /ilosofia con,tiin-ei ,i ,tiin-ele cognitive-

Editura Cartea om#nească- ucure"ti- 2GG2.rani"te- Ene8 rani"te- Ecaterina- .ic-ionar enciclopedic de cuno,tin-e religioase' Editura

0iecezană- Caranse/e"- 2GG1.

raue- ^mi- traducere de La/riel C'indea- 6uropa' calea romană- Editura 0esin V Print-

Clu)- 2GG2.

recDler- *. .- V 9iins- E. C. ?1MM2,. "n defining attitude and attitude theor01 "nce more

2ith feeling . @n (. . PratDanis- *. . recDler- V (. C. LreenKald ?Eds.,- +ttitude structure and

function. illsdale- A5 Erl/aum.

ria- Preot Prof. 0r. @on- .ic-ionar de teologie ortodoxă' Editura @nstitutului i/lic "i de isiune

al isericii =rtodoxe om#ne- ucure"ti- 1MM4.

rion- arcel- Homo pictor - traducere de aria odă Căpu6an 6i ictor Felea- prefață de

0umitru atei- Editura eridiane- ucure6ti-1MNN.

run- ean- 6uropa filosofică. ;U de secole de g)ndire occidentală- traducere din franceză de

(urelian Co)ocea- Editura Pandora- ucure"ti- 2GG2.

uonarroti- ic'elanelo- *crisori urmate de 5iața lui Aichelangelo de +scanio 9ondivi' &ol. @

6i &ol. @@- traducere- antoloie- note 6i postafață de C50. Jeletin- Editura eridiane- ucure6ti-

1MMN.

urcD'ardt- aco/- 9ultura (ena,terii în $talia- traducere L'. @. Cioroaru- Editura pentru

Siteratură- ucure6ti- 1MIM- &ol. @!@@.

33





urDe- Edmund- .espre sublim și frumos# 9ercetarea filosofică a originii ideilor - traducere de

(nda +eodorescu 6i (ndrei anta6- prefață de 0an Lriorescu- Editura eridiane- ucure6ti-

1MH1.

urDe- Peter- (ena,terea europeană. 9entre ,i periferii- traducere de (lina adu- Editura

Polirom- @a"i- 2GG.

u"e- @onel- &ogica pharmaFonului- Editura Paideia- ucure"ti- 2GG3.

u6e- @onel- /ilosofia și metodologia imaginarului- Editura *crisul om#nesc- Craio&a- 2GG.

Carroll- Ao_l- 4hilosoph0 of +rt . + contemporar0 introduction' outlede- +aTlor V Francis

Lroup- Sondon and AeK YorD- 2GGN.

Cassirer- Ernest- 6seu despre om# " introducere în filosofia culturii umane- traducere de

Constantin Co6man- Editura umanitas- ucure"ti- 1MM4.

Casisrer- Ernst- /ilosofia formelor simbolice- &ol. @- traducere din lim/a ermană de (drianaCînța- Editura Paralela 4- Pite6ti- 2GGH.

Cassirer- Ernst- /ilosofia luminilor - +raducere de (driana Pop- Editura Paralela 4- Pite"ti- 2GG3.

Cennini- Cennino- Tratatul de pictură- traducere- note 6i indice de A. (l. +oscani- prefață de

ictor @eronim *toic'iță- Editura eridiane- ucure6ti- 1MNN.

Cernica- iorel- 9etatea sub blocada ideii# *chi-ă fenomenologică a istoriei g)ndirii politice-

@nstitutul european- @a"i- 2GG.

Cernica- iorel- /enomenul ,i <imicul . 4roiectul fenomenologic 3 concept ,i aplica-ii- Editura

Paideia- ucure"ti- 2GG4.

CizeD- Euen- $storia (omei- Editura Paideia- ucure"ti- 2GG2.

C'adKicD- enrrT- +ugustin- +raducere din enleză de @oan!Sucian untean- Editura umnaitas-

ucure"ti-1MMH.

C'astel- (ndre- +rtistul - în &ol. Euenio Larin- "mul (ena,terii' traducere de 0rao" Co)ocaru-

prefa%ă de ăria Carpo&- Editura Polirom- @a6i- 2GG2.

C'elcea- *eptimiu- ?coordonator,- (ușinea și vinovăția în spațiul public. 4entru o sociologie a

emoțiilor' Editura umanitas- ucure6ti- 2GGH.

Cocanac-# aurice- *imboluri biblice# &exic teologic- traducere de ic'aela *lă&escu- Editura

umanitas- ucure"ti- 1MMN.

Comarnescu- Petru- MaloFagathon. 9ercetare a corela-iilor eticoestetice în artă ,i în reali!area

desine- Funda%ia reală pentru Siteratură "i (rtă- ucure"ti- 1M4I.

34



Comoro&sDi- Cornelia- &iteratura umanismului și (enașterii' ilustrată cu texte- Editura (l/atros-

ucure6ti- 1MN2.

9ontinental +esthetics# (omanticism to 4ostmodernism. +n +ntholog0- Edited /T ic'ard

RearneT and 0a&id asmussen- 2GG1- lacDKell Pu/lis'in.

Cornea- (ndrei- 4laton# /ilosofie ,i cen!ură- Editura umanitas- ucure"ti- 1MM.

Cre%ia- Petru- *tudii filosofice- prefa%ă de Petru aida- Editura umanitas- ucure"ti- 2GG4.

Culianu- @oan Petru- @ocurile min-ii# $storia ideilor' teoria culturii' epistemologie- traducere de

0umitru Claudia- Editura Polirom- @a"i 2GG2.

Culianu- @oan Petru- 6ros ,i magie în (ena,tere- K=- traducere de 0an Petrescu- Editura

Polirom- @a"i- 2GG3.

Cullmann- =scar- <oul Testament - +raducere de Cristian Preda- Editura umanitas- ucure"ti-

1MM3.Cusanus- Aicolaus- 9oncidenția "ppositorum- @- ediție /ilin&ă- studiu introducti&- traducere 6i

note de i'nea oroianu- Editura Polirom- @a6i- 2GGH.

Cusanus- Aicolaus- 4acea între religii- prefață de (nca anolescu- traducere din latină de

9il'elm +auKinDl- Editura umanitas- ucure6ti- 2GGH.

0amasc'in- *f#ntul @oan- .ogmatica- +raducere de Pr. 0. Fecioru- Editura Si/răriei +eoloiei-

ucure"ti- 1MHH.

0amasio- (ntonio .- 6roarea lui .escartes# 6moțiile' (ațiunea și 9reierul uman- traducere din

enleză de @rina +ănănescu- Editura umanitas- ucure6ti- 2GGI.

da inci- Seonardo- Tratat despre pictură' traducere de . L. Paleolo- Editura eridiane-

ucure6ti- 1MN1.

da inci- Seonardo- /ragmente alese- traducere de =&idiu 0rim/a- studiu introducti& de C. @.

Lulian- ucure6ti- Editura de *tat- 1M2.

de ollanda- Francisco- .ialoguri romane cu Aichelangelo- traducere de ictor @eronim

*toic'iță- Editura eridiane- ucure6ti-1MN4.

0elumeau- ean- :rădina desfătărilor . " istorie a 4aradisului- +raducere de orațiu Pepine-

Editura umanitas- ucure6ti- 1MMN.

0escartes- en^- Aedita-ii despre filosofia primă- traducere din latină "i monorafia 5ia-a ,i

filosofia lui en^ .escartes de Constantin Aoica- Editura umanitas- ucure"ti- 2GG4.

3



0escartes- en -̂ 4asiunile sufletului- traducere de 0an ăutu- studiu introducti& 6i note de

L'eor'e rătescu- Editura [tiințifică 6i Enciclopedică- ucure6ti- 1MHH.

0escartes- en^- 4rincipiile filosofiei- traducere- studiu introducti& "i notă /iorafică de @oan

0eac- Editura @@- ucure"ti- 2GGG.

0e&ereaux- arT- The 4hilosophical *tatus of +esthetics' în 'ttp5OO KKK.aestetics!online.or.

0icDie- Leore- +rt and 5alue- lacDKell 4ublishers- 2GG1.

0iDie- Leore- $ntroduction to +esthetics# +n +nal0tic +pproach- AeKYorD- =xford 7ni&erstT

Press- 1MMN.

0iDie- Leore8 *clafani- ic'ard8 o/lin- onald- +esthetics a 9ritical +ntholog0- *econd

Edition- edfordO*t. artins- oston- AeK YorD- 1MHM.

0ilt'eT- 9il'elm- 6sen-a filosofiei- traducere de adu La/riel P#r&u- Editura umanitas-

ucure"ti- 2GG2.0)u&ara- Aeau- 9ivili!a-ii ,i tipare istorice# Pn studiu comparat al civili!a-iilor - Editura

umanitas- ucure"ti- 1MMM.

0rim/a- =&idiu- $storia culturii ,i civili!a-iei- &ol. @- - Editura *aeculum @.=- Editura estala-

ucure"ti- 2GG2.

0rim/a- =&idiu- $storia culturii ,i civili!a-iei- &ol. @@- Editura *aeculum @.=- Editura estala-

ucure"ti- 2GG3.

0urand- Lil/ert- +venturile imaginii# $magina-ia simbolică# $maginarul - traducerea din lim/a

franceză de uura6 Constantinescu 6i (ni6oara o/ocea- Editura Aemira- ucure"ti-1MMM.

0umitrescu- Jamfir- +rs perspectivae- ucure6ti- Editura Aemira- 2GG2

0ummett- ic'ael- "riginile filosofiei analitice- traducere din enleză de @oan iri"- Editura

0acia- Clu)!Aapoca- 2GG4.

0brer- (l/rec't- Hrana ucenicului pictor - antoloie- introducere 6i note de (dina Aanu- în

rom#ne6te de Aicolaie eiter- Editura eridiane- ucure6ti- 1MNG.

Eco- 7m/erto- $storia /rumuse-ii- traducere din italiană de =ana *ăli6teanu- Editura (=-

ucure"ti- 2GG.

Eco- 7m/erto- +rta ,i frumosul în estetica medievală- traducator adu Cezar- Editura eridiane-

ucure"ti- 1MMM.

Eliade- ircea- $storia credințelor și ideilor religioase# .e la Aahomed la epoca (eformelor'

traducere de Cezar alta- Editura 7ni&ersitas- C'i6inău-1MM3.

3I









Eliade- ircea- *acrul ,i profanul - traducere de r#ndu6a Prelipceanu- ucure"ti- Editura

umanitas- 1MM.

6nc0clopedia of +esthetics- olume @!@- Editor in C'ief- ic'ael RellT- =xford 7ni&ersitT

Press- 1MMH.

Em/ree- Sester- +nali!a reflexivă# " primă introducere în investigația fenomenologică- traducere

de @oana la) 6i Aicoleta *za/o- ediția înri)ită de @on Copoeru- Clu)!Aapoca- Editura Casa Cărții

de [tiință- Clu)!Aapoca- 2GGN.

E&ans- 0Tlan- 6moția# /oarte scurtă introducere' traducere de *a/ina 0orneanu- Editura (ll-

ucure6ti- 2GG.

Fastiner- Seon- + Theor0 of# 9ognitive .issonance- lucrarea disponi/ilă pe /ooDs.oole.ro.

Faure-Paul- (ena,terea- traducere 6i note de Cristina ina- prefață de ictor izescu- Editura

Corint- ucure"ti- 2GG2.Feruson- 9allace R.- The (enaissance in historical thought' five centuries of interpretation'

oston!Cam/ride- 1M4H.

FerrT- Suc- Homo +estheticus. $nventarea gustului în epoca democratică- traducere din lim/a

franceză "i note de Cristina "i Constantin Popescu- Editura eridiane- ucure"ti- 1MMN.

Ficino- arsilio- +supra iubirii sau 8anchetul lui 4laton- în rom#ne6te de *orin @onescu- Editura

de est- +imi6oara 1MM2.

/ilosofia greacă p)nă la 4laton' Editura Utiin%ifică "i Enciclopedică- ucure"ti- 1MNM- &ol. @ 3 .

Fride!Carrassat- Patricia- Aaeștrii picturii- traducere de 0enia ateescu- Enciclopedia (=-

ucure6ti- 2GG4.

Frontisi- Claude- ?coord.,- $storia vi!uală a artei- ucure"ti- Enciclopedia (=- 2GG3. .

Ladamer- ans!Leor- +devăr ,i metodăR traducere de La/riel Cercel- Sarisa 0umitru- La/riel

Ro'n- Călin Petcana- Editura +eora- ucure"ti- 2GG1.

Lardner- oKard- $nteligențe multiple# <oi ori!onturi- traducere de Aicolae 0amasc'in- Editura

*ima- ucure6ti- 2GGI.

Lrădinaru- @oan!(lexandru- &imbaj și discursivitate în filosofia americană a secolului II -

Editura 7ni&ersității :(lexandru @oan Cuza;- @a6i- 2G11.

L'erasim- arin- + patra dimensiune' Editura Paralela 4- Pite"ti- 2GG3.

L'iDa- atila- /ilosofia ,i mistica numărului- traducere de 0umitru Purc'inescu- postfață de

Cornel i'ai @onescu- Editura 7ni&ers Enciclopedic- ucure"ti-1MMH.

3N



L'ițescu- L'eor'e- &eonardo da 5inci și civili!ația imaginii- cu&#nt!înainte de Corneliu a/a-

prefață de (dina Aanu- Editura (l/atros- ucure6ti-1MHI.

Lil/ert- R.E.- Ru'n- .- $storia esteticii- în rom#ne6te de *orin ărculescu- prefață de +itus

ocanu- Editura eridiane- ucure"ti-1MN2.

Lilson- vtienne- Tomismul# $ntroducere în filosofia *f)ntului Thoma dO+7uino' traducere din

franceză de (drian Aiță- traducere din latină de Sucia 9ald- Editura umanitas- ucure"ti- 2GG2.

Lolden/er- *.8 elu- *.- 6poca marilor descoperiri geografice- Editura umanitas- ucure"ti-

2GG2.

Luerreau- (lain- 5iitorul unui trecut incert >9e fel de istorie a 6vului Aediu în secolul al II$

leaB- traducere de Claudiu Constantinescu 6i Florin 0a&idescu- Editura Cartier- C'i"inău- 2GG3.

Lutrie- 9.R.C.- *ofi,tii- traducere din lim/a enleză de . 7dma- Editura umanitas- ucure"ti- 1MMM.

arr- ic'el- Heidegger ,i esen-a omului- traducere din franceză de Saura Pamfil- Edituraumanitas- ucure"ti- 2GG3.

adot- Pierre- 4lotin sau simplitatea privirii- +raducere de Sauren%iu Joical- Prefa%ă de Cristian

ădili%ă- Editura Polirom- @a"i- 1MMH.

aT- 0enTs- $tal0 in the +ge of the (enaissance' ?K?=GKU?G,- Edin/ur'- 7ni&ersitT Press-

1MHM.

eers- acues- &O"ccident aux I$5 e et I5 e si[cle# +spects économi7ues et sociaux' Paris- 1MI3.

eel- L. 9. F.- &ec-ii despre 4laton- traducere din ermană de adu P#r&u- Editura umanitas-

ucure"ti- 1MMH.

eel- L.9.Fr.- 4relegeri de estetică- +raducere de 0.0. o6ca- Editura (cademiei epu/licii

*ocialiste om#nia- ucure"ti-1MII.

eideer- artin- (epere pe drumul g)ndirii- traducere de La/riel Siiceanu 6i +'omas

Rleininer- Editura Politică- ucure"ti- 1MHH.

eideer- artin- Aetafi!ica lui <iet!sche- +raducere din ermană de @onel Jamfir "i Cătălin

Cioa/ă- Editura umanitas- ucure"ti- 1MMG.

eideer- artin- "ntologia# Hermeneutica facticității- traducere din ermană de C'ristian

Ferencz!Flatz- Editura umanitas- ucure6ti- 2GGH.

eideer- artin- 4robleme fundamentale ale fenomenologiei- traducere din ermană de

odan incă 6i *orin Sa&ricEditura umanitas- - ucure6ti- 2GGI.

3H



eideer- artin- 4rolegomene la istoria conceptului de timp- traducere din ermană de Cătălin

Cioa/ă- Editura umanitas- ucure6ti- 2GG.

ersant- Y&es- *piritul 6uropei# :usturi ,i maniere- &ol. 3- ed. coord. de (ntoine Companon "i

acues *ee/ac'er- traducere de odan 7drea 6i 0an *tănescu- Editura Polirom- @a6i- 2GG2.

irsc'- E.0.- r- The +ims of $nterpretation- C'icao5 7ni&ersitT of C'icao Press- 1MNI.

irs'man- (l/ert =.- 4asiunile ,i interesele- cu&#nt!înainte de (martTa *en- traducere din

enleză de adu Carp "i ictor izescu- Editura umanitas- ucure"ti- 2GG4.

Historical .iscover0 presents 9ouncils of the 9hurch- 'ttp5OOKKK.eocities.comOeartland

ofmann-9erner- /undamentele artei moderne. " introducere în formele ei simbolice' ?Partea

@@, &ol. @@- traducere de ucur *tănescu- Editura eridiane- ucure6ti-1MNN. .

ole- o/ert- (ena,terea în $talia- traducere de 0iana *tanciu- Editura (ll- ucure"ti- 2GG4.

uisman- 0enis- .ic-ionar de opere majore ale filosofiei- traducere din lim/a franceză deCristian Petru 6i [er/an elescu- Editura Enciclopedică ' ucure"ti- 2GG1.

uizina- o'an- (murul E&ului ediu. *tudiu despre formele de viață și de g)ndire din

secolele al I$5lea și al I5lea în /ranța și în `ările de @os' traducere din olandeză de ..

adian- Editura umanitas- ucure6ti- 2GG2.

0a&id ume- "f the *tandard of Taste1 from /our .issertations- Sondon- Printed for (. illar-

'ttp5OOKKK.csul/.eduO{)&ancampO3I1r1.'tml

ume- 0a&id- &imitele puterii- coordonatori5 (. P. @liescu- . . *olcan- Editura (ll- ucure"ti-

1MM4.

utc'eson- Francis- +n $nitial Theor0 of Taste1 from +n $n7uir0 into the "riginal of "ur $deas of

8eaut0 and 5irtue' Edited and with an Introduction by Wolfgang Leidhold, The Collected Works and

Correspondence of Francis Hutcheson l i b e r t y found Indianapolis,

http://files.libertyfund.org/files/88/!""#$%Fe&k.pdf

@liescu- (drian!Paul- /ilosofia limbajului ,i limbajul filosofiei- Editura Utiin%ifică "i

Enciclopedică- ucure6ti- 1MHM.

.amascius# .espre primele principii1 aporii ,i solu-ii- traducere din reacă- introducere "i note

de arilena lad- Editura umanitas- ucure"ti- 1MMI.

@onescu- Aae- $ubirea' act de cunoa,tere- în Teologia. $ntegrala publicisticii religioase- Editura

0eisis- *i/iu- 2GG3.

@sac- 0umitru- /rumosul în filosofia clasică greacă- Clu) Aapoca- Editura 0acia- 1MNG.

3M



aeer- 9erner- 4aideia- &ol. @- traducere de aria!adalena (n'elescu- Editura +eora-

ucure6ti- 2GGG.

aco/- Edmond- 5echiul Testament - traducere de Cristian Preda- Editura umanitas- ucure"ti-

1MM3.

aspers- Rarl- Texte filosofice- traducere din lim/a ermană 6i note de Leore Purdea- Editura

Politică- ucure"ti-1MHH.

ones- onat'an- The &ost 8atlles. &eonardo' Aichelangelo and the artistic duel that defined The

(enaissance- (lfred (. Rnope- AeK YorD- 2G12.

Rant- @mm.- 9ritica facultă-ii de judecare- traducere de asile 0em. Jamfirescu "i (lexandru

*urdu- Editura Utiin%ifică "i Enciclopedică- ucure"ti- 1MH1.

Rant- @mm.- 9ritica (a-iunii 4ure- traducere de Aicolae adasar "i Elena oisuc- Editura @@-

ucure"ti- 1MM4.Rant- @mm.- "bserva-ii asupra sentimentului de frumos ,i sublim - traducere- studii introducti&e-

studii asupra traducerii- note- /i/liorafie- index de concepte ermano!rom#n- index de termeni

de odica Croitoru- Editura (ll- ucure"ti- 2GGH.

RennT- (nt'onT- Thoma dO+7uino- traducere de i'ai C. 7dma- Editura umanitas- ucure"ti-

1MHH.

RolaDoKcDi- SeszeD- Horor Aetaphisicus- traducere de 0raan *toiano&ici- Editura (ll-

ucure"ti- 1MMN.

RoTre- (lexandre- .e la lumea închisă la universul infinit - traducere de asile +onoiu "i (nca

ălu%ă *DultelT- Editura umanitas- ucure"ti- 1MMN.

Ru'n- +'omas- *tructura revolu-iilor ,tiin-ifice- traducere din enleză de adu . odan- studiu

introducti& de ircea Flonta- Editura umanitas- ucure"ti- 2GGH.

Saertios- 0ioene- .espre vie-ile ,i doctrinele filosofilor - traducere de (ram FrenDian- ucure"ti-

Editura (cademiei- 1MI3.

SaneTrie!0aen- Aadei)e- 4ictura# *ecrete și de!văluiri- traducere din lim/a franceză de 0enia

ateescu- Enciclopedia (=- ucure6ti- 2GG4- p. 143.

Se Loff- acues- "mul medieval - traducere de Liuliano *fic'i 6i arius oman- Editura

Polirom- @a"i-1MMM.

Se Loff- acues- 4entru un alt ev mediu. 5alori umaniste în cultura ,i civili!a-ia 6vului Aediu-

traducere de aria Carpo&- Editura eridiane- ucure"ti-1MHI.

3IG



Siiceanu- La/riel- "m ,i simbol# $nterpretări ale simbolului în teoria artei ,i filosofia culturii -

Editura umanitas- ucure"ti- 2GG.

Som/ato- (/elardo- /iință și frumusețe- +raducere din lim/a spaniolă de5 @linca @lian 6i eatrice

arina- - Editura Lalaxia Lutem/er- ucure6ti- 2GGN.

So&e)oT- (rt'ur =.- Aarele lan- al /iin-ei. $storia ideii de plenitudine de la 4laton la *chelling -

traducere de 0iana 0icu- Editura umanitas- ucure"ti- 1MMN.

alița- Si&iu- 4aradoxuri ale esteticii- Editura (ccent- ucure6ti- 2GGM.

ano- CTril- "mul bi!antin- traducere de @on ircea- Editura Polirom- @a"i- 2GGG.

arrou- enri!@r^n^e- 4atristică ,i umanism- traducere de Cristina Popescu 6i Costin Popescu-

Editura eridiane- ucure"ti- 1MMI.

arrou- enri @r^n^e- *f)ntul +ugustin ,i sf)r,itul culturii antice- traducere de 0răan

*toiano&ici 6i Sucia 9ald- Editura umanitas- ucure"ti- 1MMN.artens- EDDe'ard- V *c'ndel/ac'- er/ert- /ilosofie# 9urs de ba!ă- traducere din lim/a

ermană coordonată de ircea Flonta- Editura Utiin%ifică- ucure"ti- 1MMM.

ezdrea- 0ora- <ae $onescu' 8iografia- ol. @@- Editura (c&ila- 2GG2.

cSu'an- ars'all- :alaxia :utenberg . "mul și era tiparului- cu&#nt!înainte de ictor Ernest

a6eD- traducere din lim/a enleză S. 6i P. Aă&odaru- ucure6ti- Editura Politică- 1MN.

cAeil- 9illiam8 Feldman- Raren *.- 9ontinental 4hilosoph0- =xford- lacDKell Pu/lis'ers-

1MMH.

erleau PontT- aurice- /enomenologia percepției- traducere de @lie6 C#mpeanu 6i Leoriana

ătă)elu- Editura (ion- =radea- 1MMM.

ic'elanelo- 4oe!ii'traducere- prefață- ta/el cronoloic- note 6i comentarii de C50. Jeletin-

Editura iner&a- ucure6ti- 1MHI.

orar- asile- 6stetica# $nterpretări ,i texte- Editura 7ni&ersită%ii din ucure"ti- ucure6ti- 2GG3.

oresc'ini- Claudio8 Aorelli- Enrico- $storia literaturii cre,tine vechi grece,ti ,i latine# ol. @- .e

la +postolul 4avel la 9onstantin cel Aare- traducere de ani/al *tăncilescu 6i La/riela *auciuc-

Editura Polirom- @a"i-2GG1.

uscă- asile- /ilosofia în cetate# Trei fabule de filosofie politică ,i o introducere- i/lioteca

(postrof- Clu)!Aapoca- 1MMM.

Aae- Cristian- +rta după sf)rșitul artei# .anto și redefinirea operei de artă- Editura 7ni&ersității

:(lexandru @oan Cuza;- @a6i- 2G1G.

3I1



Aietzsc'e- Friedric'- <a,terea tragediei- traducere de @on 0o/roeanu!L'erea 6i @on erdan- în

&ol. .e la +pollo la /aust' Editura eridiane- ucure"ti- 1MNH.

Aoica- Constantin- 6chilibru spiritual . *tudii ,i eseuri- K;KL - edi%ie înri)ită de arin

0iaconu- Editura umanitas- ucure"ti- 1MMH.

Aoica- Constantin- Aathesis sau bucuriile simple- Editura umanitas- ucure"ti-1MM2.

=lteanu- (ntoaneta- 9alendarele poporului rom)n- Editura Paideia- ucure"ti- 2GG1.

=prescu- ictor- +ptitudini ,i atitudini- Editura Utiin%ifică- ucure"ti- 1MM1.

=rtea T Lasset- os -̂ Tema vremii noastre' traducere din spaniolă 6i prefață de *orin

ărculescu- Editura umanitas- ucure"ti-1MMN.

=tto- udolf- *acrul# .espre elementul ira-ional din ideea divinului ,i despre rela-ia lui cu

ira-ionalul' traducere de @oan ilea- Editura umanitas- ucure"ti- 2GG.

PanofsDT- ErKin- +rhitectură gotică ,i g)ndire scolastică- traducere de arina azaca- Editura(nastasia- ucure"ti- 1MMM.

Paul al @@!lea- @oan- *ă trecem pragul speran-ei- traducere de *orin ărculescu- Editura

umanitas- ucure"ti- 1MM.

Palade- i'aela A.- 6stetica# " abordare teologică- Editura 7ni&ersității din ucure6ti- 2GGM.

P#nzaru- @oan- 4ractici ale interpretării de text - Editura Polirom- @a"i- 1MMM.

PeliDan- arosla&- Tradi-ia cre,tină- " istorie a de!voltării doctrinei- &ol. @@@- traducere *il&ia

Palade- Editura Polirom- @a"i- 2GGI.

Petru Cre%ia- *tudii filosofice- Editura umanitas- ucure"ti- 2GG4.

Peters- Francis E.- Termenii filosofiei grece,ti- traducere de 0raan *toiano&ici- Editura

umanitas- ucure"ti- 1MMN.

4hilosophie anal0ti7e et esthéti7ue' textes pr^sent^s par 0anielle Sories- pr^face de acues

+aminiaux- Paris- RlicDsiecD- 2GG4.

Platon- +părarea lui *ocrate- traducere de Ceza Papacostea- în &ol. .ialoguri- Editura Pentru

Siteratură 7ni&ersală- ucure6ti- 1MIH.

Platon- Charmides' traducere de Ceza Papacostea- în &ol. .ialoguri Editura Pentru Siteratură

7ni&ersală- ucure6ti- 1MIH.

Platon- 9riton- traducere de arta Luțu- în &ol. "pere- @- Editura [tiințifică- ucure6ti- 1MN4.

Platon- 9rat0los- traducere de *imina Aoica- în &ol. "pere complete- $$ - Editura umanitas-

ucure"ti- 2GG2.

3I2





Platon- $on- traducere de 0an *lu6ansc'i 6i Petru Creția- în &ol. Platon- "pere compete $ - Editura

umanitas- ucure"ti- 2GGG.

Platon- "pere' 5$ - 4armenide- traducere de *orin ieru- Editura Utiin%ifică "i Enciclopedică-

ucure"ti- 1MHM.

Platon 4haidon- traducere Petru Creția- "pere- @- Editura Utiin%ifică "i Enciclopedică- ucure"ti-

1MH3.

Platon- 4haidros- traducere de La/riel Siiceanu- în &ol. "pere' @- Editura Utiin%ifică "i

Enciclopedică- ucure"ti- 1MH3.

Platon- (epublica- în "pere' 5 - Cu&#nt pre&enitor de Constantin Aoica- +raducere- interpretare-

lămuriri preliminare- note "i anexă de (ndrei Cornea- Editura Utiin%ifică "i Enciclopedică-

ucure"ti-1MHI.

Platon- Theaitetos traducere de arian Ciucă- în "pere' @- Editura Utiin%ifică "i Enclopedică-ucure"ti- 1MHM.

Platon- Timaios- traducere de Petru Creția 6i Cătălin Partenie- în "pere' @- Editura Utiin%ifică "i

Enciclopedică- ucure"ti- 1MH3.

Ple"u- (ndrei- .espre îngerii' Editura umanitas- ucure"ti- 2GG3.

Ple6u- (ndrei- 4itoresc și melancolie. " anali!ă a sentimentului naturii în cultura europeană-

Editura 7ni&ers- ucure6ti- 1MHG.

Plotin- .espre frumuse-ea inteligibilă- "pere' $$' traducere- lămuriri preliminare "i note de (ndrei

Cornea- Editura umanitas- ucure"ti- 2GGI.

Plotin- 9um sa născut multiplicitatea formelor ,i despre 8ine- "pere' $$$' traducere- lămuriri

preliminare "i note de (ndrei Cornea- Editura umanitas- ucure"ti- 2GGM.

Pop- i'aela8 orar- asile- 6stetică contemporană# .e la teme fundamentale la aplicații și

experimente- Editura 7ni&ersității din ucure6ti- 2GG.

Priest- Lra'am- .incolo de limitele g)ndirii- traducere din lim/a enleză de 0umitru L'eor'iu-

Editura Paralela 4- Pite6ti- 2GGN.

Wuine- 9.. ?1MHG a,- /rom a &ogical 4oint of 5ie2' &ogico4hilosophical 6ssa0s- 2nd edition-

ar&ard 7ni&ersitT Press- Cam/ride- (.

andell- Reit'- @ean 9alvin și (eforma t)r!ie- traducerea *imona Ceau6u- Editura (ll- ucure6ti.

ațiu- 0an!Euen- .isputa modernismpostmodernism# " introducere în teoriile contemporane

asupra artei- Editura 0acia- Clu) Aapoca 2GG1.

3I3



ațiu- 0an!Euen- Aoartea artei> " cercetare asupra retoricii eschatologice- Editura Casa Cărții

de [tiință- Clu) Aapoca- 2GGG.

o/inne- .!. ' $ntroduction ] la 4hilosophie thomiste# <otions fondamentales-

'ttp5OOKKK.sal&e!reina.com.

isatti- oKard- + theor0 of craft# /unction and aesthetic expression- +'e 7ni&ersitT of Aort'

Carolina Press- 2GGN- disponi/ilă 6i în format electronic5 'ttp5OOuncpress.unc.edu.

ortT- ic'ard- $storiografia filosofiei1 4atru genuri- în &ol. +devăr și progres# 6seuri filosofice'

&ol. 3- traducere de i'aela Că/ulea- Editura 7ni&ers- ucure"ti- 2GG3.

oss- 0a&id- +ristotel - traducere din enleză de @oan Sucia untean- Editura umanitas-

ucure"ti-1MMH.

uss- acueline- +ventura g)ndirii europene# " istorie a ideilor occidentale- traducere de

ardare La/riel 6i ardare ariana- @nstitutul European- ucure6ti- 2GG2.*acali"- Aicolae- 5ino' bunule $bis% 9ultură ,i 6duca-ie Pmanistă' 9ultură ,i 6duca-iei

Tehnologică- Editura @/is- ucure"ti- 2GG3.

*allis o'n- ?ed,- 4ortraitis of +merica 9ontinental 4hilosoph0- loominton and @ndianopolis-

@ndiana 7ni&ersitT Press- 1MMM.

*artori- Lio&anni- Homo 5idens# $mbecili!area prin televi!iune ,i postgîndirea- traducere de

i'ai Elin- Editura umanitas- ucure"ti- 2GG.

*c'uon- Frit')of- .espre unitatea transcendentă a religiilor - traducere de (nca anolescu-

Editura umanitas- ucure"ti-1MM4.

*crima- (ndr^- .espre isihasm- ucure"ti- Editura umanitas- 2GG3.

*cruton- oer- 9ultura modernă pe înțelesul oamenilor inteligenți- traducere din enleză 6i note

de 0rao6 0odu- Editura umanitas- ucure6ti- 2G11. .

*cruton- oer- 8eaut0- =xford 7ni&ersitT Press- 2GGM.

*edlmaTr- ans- 4ierderea măsurii- traducere de (melia Pa&el- Editura eridiane- ucure"ti-

2GG1.

*endler- Eon- $coana# 9hipul nevă!utului. 6lemente de teologie' estetică ,i tehnică- traducere de

@lie 0oinița +eodosia- Caraiu @oana- Caraiu Florin- Editura *ofia- ucure"ti- 2GG.

*extus Empiricus- "pere filosofice' &ol. @- traducere 6i introducere de prof. dr. (ram FrenDian-

Editura epu/licii *ocialiste om#nia- ucure6ti- 1MI.

*'usterman- ic'ard- +nal0tic +esthetics' asil lacDKell- 2GGM.

3I4

http://www.salve-regina.com/


http://www.salve-regina.com/




*'usterman- ic'ard- 6stetica pragmatică# +rta în stare vie- traducere de (na aria Pascal-

@nstitutul European- @a6i- 2GG4.

*immel- Leor- 9ultura filosofică# .espre aventură' sexe și cri!a modernului . 9ulegere de

eseuri- traducere din ermană de Aicolae *toian 6i edalena Popescu!arin- Editura

umanitas- ucure6ti- 1MMG.

*olcan- adu .- $ntroducere în filosofia minții din perspectiva științei cogniției- Editura

7ni&ersității din ucure6ti- 2GGG.

*tan- Emil- *pa-iul public ,i educa-ia la vechii greci- Editura @nstitutul European- @a"i- 2GG3.

*tendl- @on- .esenul# 6stetica# *uporturi# Aateriale# " paralelă între (enaștere și secolul II -

Editura *emne- ucure6ti- 2GG4.

+atarDieKicz- 9ladTslaK- $storia celor ,ase no-iuni- în rom#ne6te de odica Ciocan!@&ănescu-

Editura eridiane- ucure"ti- 1MH1.+atarDieKicz- 9ladTslaK- $storia esteticii- @- 6stetica antică- traducere de *orin ărculescu-

prefață de +itus ocanu- Editura eridiane- ucure"ti-1MNG8

+atarDieKicz- 9ladTslaK- $storia esteticii- @@@- 6stetica modernă- traducere de *orin ărculescu-

Editura eridiane- ucure"ti-1MNH.

The 9ontinental +esthetics (eader' Edited /T Cli&e Cazeaux- outlede- Sondon and AeK YorD-

2GGI.

+'e Pierre aTle ome Pae- .ictionnaire histori7ue et criti7ue >KLGB- Complete electronic

&ersion of t'e 1N4G- (msterdam edition- în 'ttp5OOKKK.lett.unipmn.it .

+oKnsend- 0a/neT- $ntroducere în estetică- traducere de Lermina Aa#ț- Editura (ll- ucure6ti-

2GGG.

aTmond oudon- Tratat de sociologie- traducere din franceză de 0elia asiliu 6i (nca Ene-

Editura umanitas- ucure6ti-1MMN.

al^rT- Paul- $ntroducere în metoda lui &eonardo da 5inci- ediția a @@!a re&izuită- traducere 6i

adnotări de [er/an Foarță- Editura Paralela 4- Pite6ti- 2GG2.

attimo- Lianni- 6tica interpretării- traducere de [tefania incu- Editura Pontica- Constan%a

2GGG.

asari- Liorio- 5ie-ile celor mai de seamă pictori' sculptori ,i arhitec-i- traducere 6i note de

[tefan Crudu- Editura eridiane- ucure"ti- 1MI2.

3I



curs de estetica an ii constantin aslam

Documents