ANALIZA TEHNICĂ

În afara configuraţiilor grafice, analiza grafică utilizează şi o serie de indicatori tehnici care pot fi grupaţi în trei categorii:

1) indicatori de trend (MA, MACD, ...)2) indicatori de moment (DMI, momentum, RSI, SI, ...)3) indicatori de volatilitate (BB, RVI, ...)

1) INDICATORI DE TREND

MA (MOVING AVERAGE) – Media Mobilă

Media mobilă este, probabil, indicatorul cel mai popular și cel mai ușor de folosit. Mediile mobile sunt indicatori de confirmare, nu au capacitate de predicție, fiind folosite pentru identificarea tendului curent. Toate mediile mobile sunt indicatori întârziați (lagging) mișcându-se după modificarea prețurilor. De asemenea sunt des folosite în cadrul altor indicatori tehnici.

Media mobilă poate fi de mai multe feluri (simplă, ponderată, exponenţială, uniformizată etc.) fiind percepută ca indicator retroactiv folosit pentru confirmarea direcţiei de trend şi detectarea semnalelor de cumpărare / vânzare.

Media mobilă ajută investitorii să identifice trendurile existente și să observe inversările de trend. Media mobilă este reprezentată printr-o curbă ce urmărește prețul înregistrat pe piață.

Media mobilă simplă (SMA)este calculată folosind media aritmetică a cotațiilor unui instrument financiar pentru un număr de perioade selectat. Se pot folosi pentru calcul diverse valori din cadrul unei perioade (deschidere, închidere, maxime, minime sau combinații între acestea). Cel mai frecvent utilizate sunt prețurile de închidere.

Mediile mobile simple au avantajul de a fi cel mai ușor de calculat dar au dezavantajul de a reacționa de două ori la fiecare perioadă nouă – ea se modifică prin intrarea unei noi valori dar și ca urmare a ieșirii din medie a celei mai vechi valori.

În cazurile în care prețul depășește media mobilă pe creștere, acesta poate reprezenta un semnal de cumpărare (cu atât mai puternic cu cât media este calculată pe un interval mai lung). În cazurile în care prețul cade sub media mobilă pe scădere, acesta poate reprezenta un semnal de vânzare.

Elementul cel mai important la media mobilă este numărul de perioade utilizate la calcularea ei. Lungimea mediei mobile ar trebui să se potrivească ciclului de piață care se dorește a fi urmat (termen foarte scurt 5 –13 zile, termen scurt 14 –25 zile, termen mediu 50-100 zile, termen lung 100-200 zile).

P1, P2 ,... = preţuri înregistrate pe piaţăn = număr de perioade de observare

Media mobilă exponențială (EMA) este un indicator mai fin decât media mobilă simplă. Ea oferă o pondere mai mare ultimelor valori ale prețului și reacționează mai repede la schimbări. Dând ponderi tot mai mici datelor mai vechi, se poate aprecia că acest indicator nu se modifică prin ieșirea acestora din medie. Ponderea acordată celor mai recente cotații este determinată de numărul de perioade folosite. Cu cât acest număr este mai redus, cu atât ultimele cotații primesc o pondere mai mare.

Se calculează prin aplicarea unui procentaj din prețul de închidere al zilei curente cu valoarea mediei mobile din ziua anterioară. Acest tip de medie se utilizează pentru a da mai multă "greutate" prețurilor mai recente.

O medie exponențială pe o perioadă relativ scurtă este mai sensibilă la schimbările de preț, permite observarea mai rapidă a noilor tendințe și oferă mai multe semnale de tranzacționare. O medie mobilă exponențială calculată pe o perioadă de timp mai lungă oferă mai puține semnale de tranzacționare. Când prețul evoluează des în sus și în jos, fără a avea un trend, intersectând des media mobilă, semnalele date pot fi false.

P1 = ultimul preț înregistrat pe piațăEMA0 = Media mobilă exponențială aferentă perioadei anetrioaren = număr perioade pentru care se calculează media mobilă

InterpretareIntersecția prețului cu media mobilă:

- un semnal de cumpărare apare atunci când prețul întretaie în sus media mobilă. Cu cât media mobilă este atinsă de mai multe ori fără a fi străpunsă în jos cu atât aceasta devine un suport mai puternic.

- un semnal de vânzare apare atunci când prețul întretaie în jos media mobilă arătând că trendul crescător s-a încheiat și că urmează trend descrescător. De această dată, media mobilă devine nivel de rezistență.

Semnale de cumpărare și de vânzare pot fi date și de intersecțiile a două medii mobile – calculate pe două perioade de timp diferite. Atunci când media mobilă calculată pe perioadă mai scurtă intersectează în sus media mobilă calculată pe perioadă mai lungă, avem un semnal de cumpărare. Atunci când media mobilă calculată pe perioadă mai scurtă intersectează în jos media mobilă calculată pe perioadă mai lungă, avem un semnal de vânzare.

Comparație SMA – EMA:Media mobilă folosită depinde de preferințele investitorului. Media simplă se adaptează cu

întârziere mai mare la schimbările din piață dar cea exponențială poate genera mai multe semnale false. Mediile exponențiale pot fi folosite pentru a observa schimbările mai repede, iar cele simple pentru a determina trendul pe termen mai lung. Alegerea poate fi făcută și pe baza instrumentului

analizat, pentru unele instrumente media simplă funcționează mai bine, pentru altele cea exponențială.

Media mobilă ponderată (WMA) acordă o pondere mai mare ultimelor cotații ca și în cazul mediilor exponențiale, însă formula de calcul este diferită: se calculează ca o medie a prețurilor de închidere din perioada selectată, ponderată cu volumul de acțiuni tranzacționate. Oferă o imagine mai clară asupra valorii de tranzacționare.

MACD (MOVING AVERAGE CONVERGENCE / DIVERGENCE)

Semnalizează schimbările de trend şi indică direcţia trendului. Acest indicator se reprezintă grafic sub forma a două curbe ale căror intersecţii furnizează semnale de tranzacţionare. În cazul în care între evoluţia indicatorului MACD şi evoluţia preţului de piaţă analizat există divergenţă se furnizează un prim indiciu că trendul actual se apropie de sfârşit.

Se reprezintă grafic ca două drepte ale căror intersecții dau semnale de tranzacționare: o linie continuă (numită dreapta MACD) și o linie punctată (numită dreapta de semnal). Dreapta MACD măsoară diferența dintre două medii mobile exponențiale (de regulă EMA(12) și EMA(26)) și reacționează relativ rapid la schimbarea prețurilor. Dreapta de semnal este o medie mobilă exponențială a dreptei MACD. Aceasta reacționează mai încet la schimbarea prețurilor.

Este de preferat ca indicatorul MACD să fie utilizat în combinație și cu alți indicatori ai analizei tehnice pentru a putea exclude semnalele false. Semnale false ale MACD apar de obicei atunci când linia MACD și linia de semnal se intersectează într-un interval scurt de multe ori – indicând de fapt că piața nu are un trend, ci are o evoluție laterală.

MACD este un indicator de urmărire a trendului dar sacrifică semnalele rapide și dă un semnal oarecum întârziat. Atunci când trendul este mai amplu, mai viguros, MACD chiar dacă dă un semnal întârziat oferă pobibilitatea de a prinde trendul în cea mai mare parte a lui, dar dacă trendul este de scurtă durată acest indicator poate fi irelevant.

MACD este rezultatul unor medii mobile, mediile mobile fiind ele însele indicatori tehnici întârziați. De preferat este ca acest indicator sa fie utilizat pe intervale de timp mai largi.

Interpretare

Intersectarea liniei MACD cu linia de semnalSemnalul de cumpărare este atunci când MACD intersectează în sus linia de semnal, iar semnalul

de vânzare este atunci când MACD intersectează în jos linia de semnal. Intersectarea MACD cu linia de semnal poate indica începutul unui nou trend.

Divergența MACDIndicatorul MACD poate ajuta la anticiparea schimbărilor de trend. Atunci când trendul MACD

este divergent cu trendul prețului activului urmărit ne poate da un semnal util cum că trendul activului slăbește în intensitate și se poate previziona o întoarcere a acestuia.

2) INDICATORI DE MOMENT

Momentul este un termen utilizat în cadrul analizei tehnice pentru a descrie viteza cu care se mişcă preţurile într-o anumită perioadă.

DMI (DIRECTIONAL MOVEMENT INDEX)

Indicatorul DMI se calculează pe baza prețurilor de piață prin compararea prețului curent cu nivelul prețului anterior și arata rezultatul sub forma unei drepte crescătoare de trend (+DI) sau a unei drepte descrescătoare de trend (-DI), cu valori cuprinse între 0 și 100. În general, atunci când +DI este deasupra –DI, piața este pe trend crescător, iar dacă –DI este deasupra +DI, piața se încadrează pe un trend descrescător.

DMI calculează de asemenea și intensitatea trendului crescător și descrescător, afișând acest rezultat sub forma linii de intensitate a trendului (ADX). Linia ADX arată intensitatea mișcării, considerându-se o piață activă atunci când linia ADX este peste 30 și o piață inactivă pentru o valoare a liniei ADX sub 30.

MOMENTUM

Acest indicator reflectă intensitatea cu care se produce o schimbare la nivelul pieței și măsoară viteza schimbării de preț fiind folosit drept un indicator de anticipare al schimbărilor de trend. Valorile sale pozitive extreme indică o piață supracumpărată, iar valorile sale extreme negative indică o piață supravândută.

M = P – Pn ,

P = ultimul preț de închiderePn = pretul de închidere de acum n perioade

Conform formulei, Momentum variază în jurul valorii zero. Atunci când prețul de închidere actual este mai mare decât prețul de închidere din urmă cu n

perioade, atunci Momentum este pozitiv. Dacă creșterea de preț este din ce în ce mai mare față de perioada similară din urmă cu n perioade, atunci Momentum este pozitiv și crescător – se spune că piața câștigă momentum.

Când prețul actual este mai mare decât cel de acum n perioade dar creșterile sunt din ce în ce mai mici, atunci Momentum este încă pozitiv dar descrescător către nivelul zero.

Când prețul de închidere actual devine mai mic decât prețul de închidere de acum n perioade, Momentum devine negativ și scade pe măsură ce scăderea este din ce în ce mai rapidă – și tot acest ciclu se repetă.

Cu alte cuvinte, Momentum urmărește fazele ciclice ale unui activ suport. Momentum Indicator este folosit standard pe o perioadă de 10 zile. El poate fi folosit și pe alte periode de timp dar este util a fi utilizat în piața nontrend și în asociere și cu alți indicatori ai analizei tehnice.

RSI (RELATIVE STRENGHT INDEX)

Compară evoluţia unui anumit instrument financiar cu propria sa performanţă din trecut în ceea ce priveşte evoluţia cursului de piaţă. Are în vedere raportul dintre variaţia medie a valorilor din perioadele de creştere (perioade ascendente) cu variaţia medie a valorilor din perioadele de scădere (perioade descendente).

Este unul dintre cei mai populari indicatori și măsoară schimbările relative dintre prețurile de închidere în creștere și cele în scădere. Este un indicator oscilator ce poate avertiza/anticipa semnalele de cumpărare și de vânzare. RSI măsoară puterea relativă internă a unei piețe dar este util de folosit alături și de alți indicatori.

0 < RSI < 100

Indicatorul are 2 praguri importante: 30 şi 70 (unii traderi utilizând nivelele de 20 cu 80)- dacă RSI > 70 cumpărări în exces (overbought) – supracumpărare preţurile de piaţă au

crescut mai mult decât aşteptările pieţei- dacă RSI < 30 vânzări în exces (oversold) – supravânzare preţurile de piaţă au scăzut

mai mult decât aşteptările pieţei

Media creșterilor se determină prin însumarea punctelor câștigate în zilele de creștere din cele n zile luate în analiză și împărțirea la numărul respectiv de zile, iar media scăderilor se determină prin însumarea punctelor pierdute în zilele de scădere din cele n zile luate în analiză și împărțirea la numărul respectiv de zile.

SI (STOCHASTIC INDEX)

Are în vedere preţul de piaţă al unui instrument financiar în raport cu valorile de maxim sau de minim ale acestuia dintr-o perioadă anterioară.

Oscilatorul stochastic are la bază faptul că într-o evoluție crescătoare a prețurilor, prețurile de închidere tind să fie crescătoare, iar într-o evoluție descrescătoare prețurile de închidere tind să fie descrescătoare.

Ca orice oscilator, indicatorul stochastic este folositor cu succes atunci când piața are o evoluție laterală – nontrend dar și într-o piață în trend indicatorul poate oferi semnale că piața este supracumpărată sau supravândută (stare în care piața poate sta chiar și o perioadă mai îndelungată) oferind semnale de terminare a trendului pe măsură ce indicatorul pierde din putere înainte ca acest lucru să fie evidențiat efectiv de preț.

InterpretareIS este compus din două curbe: %K și %D. Curba %K (componenta rapidă a indicatorului) ne arată la ce nivel se află ultimul preț de

închidere în raport cu plaja de prețuri din ultimele n perioade. Numărul de perioade standard folosit de inițiatorul indicatorului este 14.

Curba %D este o medie mobilă a indicatorului %K și această curbă este considerată componenta lentă a acestui indicator. De obicei această medie mobilă este calculată pe trei perioade.

Conform acestor formule cele două curbe evoluează între valorile 0 și 100. IS oferă semnale de cumpărare și vânzare în urma intersectărilor curbelor între ele sau a intersectării lor cu nivelele prestabilite de 20 și 80 sau în urma formării unor divergențe față de preț. Unii traderi consideră componenta lentă %D ca fiind mai fidelă în acuratețea semnalelor oferite la intersectarea cu nivelele prestabilite.

IS este de preferat a se folosi în paralel și cu alți indicatori ai analizei tehnice. Un bun aliat al acestui indicator este RSI care atinge nivelele de supracumpărare și supravânzare mai rar decât IS. Un bun semnal de vânzare este când ambii indicatori coboară sub nivelele prestabilite de semnal – IS sub 80 și RSI sub 70. Un bun semnal de cumpărare este când ambii indicatori urcă peste nivelele prestabilite de semnal – IS peste 20 și RSI peste 30.

3) INDICATORI DE VOLATILITATE

Volatilitatea descrie amplitudinea fluctuaţiilor preţului independent de direcţia trendului. Schimbările de volatilitate tind să conducă la schimbări ale preţului.

BB (BOLLINGER BANDS)

Sunt curbe volatile utilizate pentru a identifica vârfurile de maxim sau de minim în evoluţia preţului de piaţă. Acest indicator a fost dezvoltat de John Bollinger și este cel mai folosit indicator de trend. Este format din două benzi care ”învelesc” o medie mobilă simplă – de obicei media de 20 de perioade. Cele două benzi sunt două deviații standard deasupra și dedesubtul mediei. Utilizând două deviații standard, statistic 95% dintre prețuri se află în interiorul acestor benzi.

Ca regulă, atunci când prețurile ajung în banda superioară se consideră ca piața este supracumpărată, iar atunci când prețurile ajung în banda inferioară se consideră că piața este supravânduta.

Benzile Bollinger sunt de asemenea sensibile la volatilitatea pieței. Atunci când piața este volatilă cele două benzi se departează una de cealaltă, iar când piața este puțin volatilă tind să se apropie.

Benzile Bollinger ne pot indica dacă prețurile sunt relativ mari sau mici, dacă trendul ar putea continua sau ar putea să se inverseze sau dacă piața este mai mult sau mai puțin volatila. Acest indicator este indicat a fi folosit împreună și cu alți indicatori precum RSI, MACD, Momentum, etc.

InterpretareBenzile Bollinger ne pot furniza următoarele semnale:Piața se află în trend: atunci când prețul iese în afara benzilor ne poate arăta că trendul este

puternic și este de așteptat să continue. Într-un trend puternic prețul se menține în partea extremă a unei benzi chiar întretăind-o în sus de multe ori. Este de dorit ca și alți indicatori să confirme această mișcare.

Atunci când benzile Bollinger se departează mult una de cealaltă există posibilitatea manifestării sfârșitului de trend. Într-un trend crescător, dacă prețul depășește banda superioară atunci pe următoarea mișcare cursul va crește din nou, dar dacă nu mai atinge banda superioară atunci poate apărea un semnal de întoarcere. Un semnal clasic de inversare din trend crescător este atunci când prețul face un maxim în afara benzilor urmat de un nou maxim local în interiorul benzilor. Dacă noul maxim este inferior primului maxim cu atât semnalul de întoarcere este mai puternic.

Atunci când benzile sunt foarte apropiate este foarte probabil ca piața să inițieze un nou trend și indicat a se aștepta pentru a vedea dacă el este unul crescător sau unul descrescător încercându-se fructificarea acestei direcții.

RVI (RELATIVE VOLATILITY INDEX)

Este un indicator utilizat pentru a determina direcţia volatilităţii pe o scară de la 0 la 100. RVI reprezintă indicatorul RSI cu particularitatea că RVI calculează abaterea standard aferentă

unei perioade luată în analiză în locul celei aferente modificării zilnice a prețului.RVI peste nivelul de 50 indică o volatilitate în creștere, iar sub 50 o volatilitate în scădere.

Interpretarea rezultatlelor poate fi îmbunătățită dacă se ține cont de câteva reguli de bază: - adresarea unui ordin de cumpărare doar dacă RVI > 50- adresarea unui ordin de vânzare doar dacă RVI < 50- dacă se ratează primul semnal de cumpărare se mai poate cumpăra când RVI > 60- dacă se ratează primul semnal de vânzare se mai poate vinde când RVI < 40- închiderea unei poziții de cumpărare dacă RVI < 40- închiderea unei poziții de vânzare dacă RVI > 60

Analiză tehnică versus analiză fundamentală

- analiza fundamentală studiază raportul forţelor cerere/ofertă care influenţează preţurile de piaţă analiza tehnică se concentrează pe studierea a ceea ce se întâmplă în piaţă

- analiza fundamentală studiază cauza mişcării pieţei analiza tehnică studiază efectul miscării pieţei

- analiza fundamentala + analiza tehnică au ca scop final determinarea direcţiei în care preţurile este probabil să evolueze

Tehnicienii consideră că analiza tehnică o include pe cea fundamentală. Dacă motivele fundamentale sunt reflectate în preţul pieţei, atunci studierea acelor motive devine lipsită de necesitate. Citirea graficelor devine astfel o scurtătură a anlizei fundamentale. Din această cauză, tehnicienii consideră că analiza tehnică are un grad mai mare de complexitate comparativ cu analiza fundamentală.

Flexibilitatea şi adaptabilitatea analizei tehnice la piaţa de capital

Analiza tehnică se caracterizează prin adaptabilitatea crescută la aproape orice mediu de tranzacţionare şi dimensiune temporală. Principiile acestei analize se aplică tuturor titlurilor financiare (acţiuni, obligaţiuni, contracte futures – analiza tehnică a fost aplicată iniţial acţiunilor şi obligaţiunilor şi apoi a fost adaptată contractelor futures). Rezultă astfel uşurinţa cu care un tehnician poate urmări oricâte pieţe doreşte, spre deosebire de un fundamentalist care ar fi nevoit să îşi constituie şi să prelucreze o mare cantitate de informaţii diferite.

Un tehnician îşi poate concentra atenţia şi resursele pe acele pieţe care prezintă tendinţe clare şi le poate ignora pe cele lipsite de «acţiune». De asemenea, el poate avea o imagine de ansamblu asupra pieţelor deoarece acestea sunt interconectate (modificarea preţului pe o piaţă poate furniza indicii privind modificarea viitoară a preţului şi pe alte pieţe).

DIVIDENDUL ȘI POLITICA DE DIVIDEND

Dividendul reprezintă partea din profitul net repartizată acţionarilor în virtutea dreptului lor de coproprietate.

Deţinătorii acţiunilor comune încasează un dividend anual, a cărui mărime depinde de profitul net şi de politica de dividend adoptată de emitent.

Deţinătorii acţiunilor preferenţiale au dreptul la obţinerea unui dividend prioritar fix. Dacă acţiunile preferenţiale sunt participative, iar dividendul la acţiunile comune este mai mare decât dividendul prioritar, acţionarul preferenţial are dreptul să încaseze diferenţa până la nivelul dividendului acţiunilor comune.

Dc = dividend pentru acţiuni comunePnd = profit net distribuit acţionarilorDp = dividend prioritar

Nc = număr acţiuni comuneNp = număr acţiuni preferenţialePp = procent de participare

Parametrii politicii de dividend sunt:- rata de distribuire a dividendului (d)- rata de creştere a dividendului pe acţiune (g)

Formele sub care se distribuie dividendul pot fi:- dividend anual determinat ca rezultat al politicii de dividend şi care depinde de rezultatul financiar al societăţii şi de decizia de repartizare a acestuia în favoarea acţionarilor.- dividend prioritar (fix) încasat de deţinătorii acţiunilor privilegiate. Se stabileşte la momentul emisiunii acţiunilor preferenţiale şi se încasează chiar dacă nu se distribuie dividende pentru acţiunile comune. Se poate cumula de la un an la altul (atunci când societatea înregistrează rezultat negative din derularea activităţii). Astfel, acest dividend asigură o remunerare de bază indiferent de rezultatul financiar al emitentului.- dividend provizoriu ce se repartizează înainte de închiderea bilanţului, ca un avans din dividendul definitiv ce se va repartiza ulterior, după încheierea exerciţiului şi publicarea bilanţului.- dividend repartizat sub formă de noi acţiuni caz în care societatea calculează dreptul de atribuire şi fiecare acţionar va primi gratuit un număr de acţiuni proporţional cu numărul acţiunilor deţinute şi cu dreptul său la dividend.

Dividendele în numerar sunt distribuite după un anumit program. Cele mai multe societăţi distribuie dividendele anual, dar pot exista şi societăţi care le plătesc semestrial sau chiar trimestrial. Extrem de rar sunt dividendele plătite la un interval mai mic decât cel trimestrial.

Dividendele în acţiuni vor fi distribuite ca procent la numărul acţiunilor deţinute de un acţionar. Ele sunt plătite atunci când o societate înregistrează profit, dar doreşte să îşi conserve lichidităţile. Acţiunile primite conferă aceleaşi drepturi ca şi celelalte acţiuni ordinare şi vor fi distribuite acţionarilor existenţi proporţional cu procentul de participare la capitalul social. Această procedură va conduce automat la majorarea capitalului societăţii cu valoarea dividendelor distribuite sub formă de acţiuni.

Piaţa de capital cunoaşte o procedură de repartizare a dividendului care presupune existenţa a patru date:a) data declarării (Dd): este data la care conducerea societăţii comerciale care distribuie dividendul anunţă că va plăti dividende de o anumită valoare, anunţând şi data înregistrării.b) data înregistrării (Di): este data la care societatea solicită Registrului Independent lista curentă a acţionarilor îndreptăţiţi să primească dividende.c) data plăţii (Dp): este data la care societatea plăteşte dividendele, dată stabilită, de regulă la două săptămâni după data înregistrării. Pentru a primi dividendul acţionarul trebuie să fie înscris în Registrul Acţionarilor la data înregistrării.d) data ex-dividend (D-ex): cele mai multe tranzacţii durează 3-5 zile lucrătoare până în momentul în care fiecare participant intră în posesia valorilor mobiliare cumpărate sau a banilor.

O persoană care cumpără acţiunile în mai puţin de 3-5 zile înainte de data înregistrării va fi teoretic proprietarul acţiunilor cumpărate, dar o decontare obişnuită durează 3-5 zile înainte de data înregistrării, dată la care societatea primeşte lista acţionarilor. Începând cu această dată cei care doresc să cumpere acţiunile le cumpără la un preţ diminuat cu valoarea dividendului. Această diminuare este realizată de piaţă (ca rezultat al faptului că acţionarul nu mai primeşte dividendul aferent anului trecut) ca dealtfel şi creşterea din perioada de după declararea dividendului, ca urmare a faptului că mulţi ar dori să încaseze aceste dividende chiar dacă nu au fost acţionari tot anul. Acesta este un mecanism de autoreglare a cursului impus de piaţă, de raportul dintre cerere şi ofertă.

Pe plan internaţional există 3 tipuri de politică de dividend:

politica ratelor = în funcţie de mărimea profitului net obţinut, conducerea societăţii ia decizia cu privire la procentul ce va fi repartizat acţionarilor sub formă de dividende. În cazul în care acest procent rămâne constant pe o perioadă mai mare de timp, atunci mărimea dividendului repartizat fluctuează numai în funcţie de mărimea profitului ceea ce determină efecte nefavorabile asupra cursului bursier al acţiunii respective (este politica utilizată în România).

politica reziduală = din profitul total obţinut, societatea opreşte resursele necesare propriei dezvoltări (autofinanţării) şi dacă mai rămâne un surplus, acesta se distribuie sub formă de dividende. În funcţie de politica de dezvoltare a societăţii, partea distribuită sub formă de dividende poate să varieze foarte mult de la un an la altul.

politica stabilizată = este politica firmelor puternice care pornesc de la un anumit nivel al dividendului şi apoi în fiecare an realizează o creştere a acestuia faţă de anul precedent, dar într-o măsură foarte mică. Astfel, chiar dacă într-un an profitul nu este suficient pentru repartizarea de dividende crescute, firma opreşte partea necesară din cea destinată autofinanţării, iar în cazul în care activitatea se încheie cu pierdere, firma apelează la rezervele acumulate anterior.