CURSUL NR. 2

Se poate spune că radioul anunţă, televiziunea arată, iar presa scrisă comentează. Cu siguranţă nu rămânem în aria strictă a acestor definiţii. Sunt nenumarate emisiunile de televiziune de astăzi care prezintă opiniile unor comentatori (analişti) politici. La fel se întâmplă şi cu emisiunile radiofonice. Comentariile tind să ocupe spaţii largi.

Publicul alege din varietatea mijloacelor de informare pe acelea care răspund gustului său. Publicul este foarte variat, deci şi gusturile sunt diferite.

Dacă în cazul presei scrise accesul este mai restrâns (e puţin probabil ca o persoană să cumpere toate publicaţiile care apar într-o zi), în audio-vizual, accesul publicului este aproape total, el având posibilitatea să asculte mai multe posturi de radio şi să urmărească mai multe televiziuni.

Sociologii au încercat să stabilească funcţiile mass-media, pentru a analiza relaţia dintre mijloacele de comunicare şi public.

Schematic, acestea sunt:Funcţia de informareFuncţia de interpretare Functia de legatură Funcţia de culturalizareFunctia de divertismentAceleaşi funcţii se aplică, evident, şi radioului, unul dintre mijloacele de comunicare

cele mai complexe.

1. Functia de informare

Principalul rol al radioului este acela de a transmite date despre ceea ce ne înconjoară şi să facă acest lucru cu rapiditate şi eficienţă.

Emisiunile informative au o pondere mare în programele radiofonice şi au un public numeros.

Sondajele efectuate în SUA au aratat că publicul ascultă radioul când vrea sa se informeze rapid şi acordă acestuia o mare încredere. În ultima perioadă nu s-au mai facut sondaje pe această temă, dar într-o vreme publicul acorda mai mare încredere radioului decât altor mijloace de informare: prioritatea difuzării, caracterul instantaneu al mesajului (declaraţii în direct), diversitatea lui (politică, economie, cultură) ii confereau aceasta credibilitate.

2. Functia de interpretare

Jurnalistul trebuie să prezinte faptele, cu maximă obiectivitate. Acest lucru trebuie făcut dupa o selectare atentă şi o ierarhizare coerentă a faptelor. O informaţie trebuie să fie verificată cel puţin din două surse, înainte de a fi difuzată.

Evenimentele majore ale momentuluisunt prezentate în buletinele informative.Cea mai dificilă sarcină a colectivului de la camera ştirilor este să aleagă prima ştire

a jurnalului. La alegere se ţine seama de mai multe criterii: politica postului, tipul postului (public, privat, national, local)

3. Functia de legatură

Cea mai importantă funcţie a unui canal media este aceea de a crea un public, o comunitate imaginară, un ansamblu de oameni care împartăşesc aceeaşi preocupare de a fi în contact cu presa şi prin presă cu alte milioane de oameni.

Radioul este media cu cele mai mari posibilităţi la îndeplinirea acestui deziderat.

Aceasta funcţie se referă la evenimentele care pot genera un mecanism de solidaritate socială, în caz de calamităţi naturale, de exemplu.

Exemple practice: inundatiile din 1999 au generat prin radio o solidaritate socială cu cei afectaţi, ceea ce a dus la strângerea unor mari sume de bani. Indiferent de scandalul apărut ulterior, legat de gestionarea banilor, solidaritatea s-a produs în momentele critice ale comunităţii.

Un alt exemplu: un reportaj despre o familie cu mulţi copii a generat un curent de solidaritate remarcabil, concretizat în ajutoare materiale. Ecoul acestui reportaj a durat destul de mult timp.

Exemple de emisiuni televizate care îndeplinesc funcţia de legătură: Dansez pentru tine, Surprize, surprize, România, să creşti mare, etc.

4. Functia de culturalizare (de educare)

Acest lucru se realizează prin difuzarea de informaţii, cunoştinţe cultural-ştiinţifice. În principiu postului public de radio îi revine sarcina de a îndeplini în mod obligatoriu această funcţie. Prin funcţia culturalizatoare, comunicarea în masă contribuie la stabilitatea societăţii. In cazul acestei funcţii educativ-culturalizatoare se remarcă şi un efect subliminal, persuasiv i-am putea spune: sunt promovate valori, modele comportamentale ce ţin de paradigma culturală a societăţii.

Vă rog să observaţi că foarte multe cotidiane au pagini speciale dedicate culturii: spre exemplu, “Pagini aldine” de la Romania Liberă aduc în faţa cititorului informaţii deosebite despre lupta anticomunistă; cotidianul Adevărul editează un supliment literar artistic. Posturile de televiziune au, este drept, foarte putine informatii culturale. Radioul si respectiv televiziunea publică au, fiecare în parte, un canal specializat în informaţii cultural-educative: Radio Romania Cultural si Tv Cultural.

Exemplu de promovare a unei “valori negative” : te uiţi şi câştigi. Se poate declanşa o isterie care are la baza un mecanism similar cu Caritasul. Foarte multe emisiuni de acest tip pot crea iluzia că se pot obţine câştiguri fără muncă. Evident că instalarea unei astfel de mentalităţi la nivelul societăţii este foarte periculoasă pe termen lung.

Mass-media reprezintă şi un mecanism de validare. Un artist, un cântareţ ajunge “la modă” prin mass-media.

5. Functia de divertisment

Radioul si televiziunea realizeaza numeroase emisiuni menite să producă o deconectare de la problemele zilnice. Aceste emisiuni sunt numite de divertisment, sunt cele mai ieftine mijloace de deconectare, in comparatie cu participarea la concerte si alte spectacole.

Exista însă şi tendinţa de a transforma totul în spectacol, (emisiunile de tip Din dragoste, Trădaţi în dragoste) ceea ce are efect contrar funcţiei de legătură, adică ele conduc la crearea unei detaşări de problemele grave prezentate.

ATELIER: IDENTIFICATI EMISIUNI DE RADIO CARE OFERA : Informaţii; Divertisment ; Idei şi opinii (educatie)