REGIMUL ANTONESCU SI CEL DE AL- II-LEA RAZBOI MONDIAL 1940-1944

Cedarea Basarabiei, a Bucovinei de Nord si a sudului Dobrogei si a Nord-Vestului Transilvaniei in vara anului 1940 au sporit aversiunea fatisa a Partidului National Liberal si a Partidului Taranesc fata de dictatura regala, iar tendintele ucigase ale Garzii de Fier fata de rege l-au obligat pe Carol II sa apeleze la generalul Ion Antonescu, acesta fiind singura persoana capabila sa tina sub control aceasta situatie dificila. Antonescu nu avea nici o intentie de a accepta vasalitatea politica a Germaniei, acesta fiind de de parere ca Romania ar fi trebuit sa se alature eforturilor tarilor occidentale de a-l impiedica pe Hitler sa distruga Cehoslovacia.Cand in cele din urma a acceptat sa-si lege soarta de Germania a facut-o fiind convins ca acest lucru era necesar pentru salvarea tarii. Antonescu fiind convins ca Germania va castiga razboiul in vara lui 1940 a avut convorbiri cu oficialii germani si a pus bazele aliantei sale politice cu Germania. La data de 4 septembrie 1940, Antonescu a fost numit prim ministru, si in data de 5 septembrie a acelasi an i-a cerut regelui Carol II sa abdice si sa paraseasca tara.

La data de 6 septembrie 1940 Carol II renunta la tron in favoarea fiului sau Mihai, iar a doua zi a parasit tara. In acest moment de criza, Antonescu parea a fi luat in consideratie posibilitatea abolirii monarhiei, de aceea a hotarat sa reduca puterea noului rege la atributii cu caracter ceremonial, in timp ce adevarata autoritate era exercitata de el insusi. La 6 septembrie 1940, regele Mihai a emis un decret prin care ii acorda lui Antonescu puteri depline. Antonescu a pus capat al crizei politice la 15 septembrie formand un guvern de coalitie cu Garda de Fier. Antonescu a trecut la inlocuirea vechii ordinii politice cu una noua pe care a descris-o ulterior drept statul national totalitar . In consecinta, in noua sa ordine el nu a facut loc partidelor politice iar faptul ca impartea puterea cu Garda de Fier era un experiment strict temporar. In afacerile externe preocuparea cea mai urgenta a lui Antonescu a fost consolidarea aliantei cu Germania. Viteza cu care Berlinul a reactionat arata cat de importanta devenise Romania in planurile strategice ale Germaniei pentru Europa de S-E. In urma esecului invaziei italiene in Grecia, Hitler hotarase ca era necesara o operatiune germana de salvare si ca aceasta ar trebui sa treaca prin Romania si Bulgaria. Inrautatirea relatilor cu Uniunea Sovietica il determinase pe Hitler sa accelereze elaborarea planurilor pentru rezolvarea diferendelor germano-sovietice prin mijloace militare. Primele trupe germane au sosit in Romania in octombrie 1940. In noiembrie ’40 Hitler l-a invitat pe Antonescu la Berlin pentru a definitiva conditiile de aderare a Romaniei la Pactul germano-italiano-japonez, dar si o revizuire asupra dictatului de la Viena. Incepand de atunci si pe tot parcursul razboiului cu Uniunea Sovietica,Antonescu s-a gandit in mod constant la Transilvania, fiind sigur ca o cooperare stransa cu Germania era singura cale pentru a asigura redobandirea teritoriului pierdut. Dupa vizita lui Antonescu in Germania, acesta s-a hotarat sa elimine Garda de Fier. Antonescu a trecut la actiune si a trimis armata impotriva fortaretelor Garzii din Bucuresti. In ianuarie 1941, trupele legionare s-au predat, iar seful serviciului secret german in Romania a aranjat scoaterea din tara in secret a conducatorilor Garzii si trimiterea lor in Germania. Cabinetul pe care Antonescu l-a anuntat in ianuarie 1941 era compus in special din militari care asigurau ordinea publica si o administratie eficienta. Cu aceasta echipa, el a inceput sa puna bazele tipului propriu de autoritarism. Interzicea infiintarea oricarui tip de organizatie politica, religioasa sau culturala fara acordul guvernului. Dupa instituirea dictaturii militare, Antonescu a strans si mai mult relatiile cu Germania. In iunie 1941, Hitler l-a informat pe Antonescu despre planul sau de a ataca Uniunea Sovietica. In iunie 1941, Romania s-a angajat impreuna cu Germania in razboiul contra Uniunii Sovietice. Regele Mihai si Antonescu au proclamat inceperea razboiului contra bolsevismului pentru eliberarea Basarabiei si Bucuvinei de Nord de ocupatia sovietica.In decurs de o luna de la inceperea ostilitatilor, Basarabia si nordul Bucovinei au fost eliberate de sub dominatia sovietica. Sub presiunea Uniunii Sovietice, Marea Britanie a declarat razboi Romaniei in decembrie 1941. Dupa intrarea in razboi a Statelor Unite, Germania a obligat Romania sa-si sa declare razboi Statelor Unite, lucru care s-a si produs. Statele Unite a raspuns declarand razboi Romaniei. Intre 1942- 1943, trupele militare romanesti au luat parte la luptele din S Rusiei si din Caucaz, suferind pierderi mari in batalia de la Stalingrad. Astfel Antonescu a decis tatonarea posibilitatilor de iesire din

razboi,incercand sa ajunga la o intelegere directa cu Uniunea Sovietica. Uniunea Sovietica avea un rol tot mai activ pe masura ce armatele sale au ajuns la Prut si erau pe punctul de intra adanc in Romania. In aprilie 1944 reprezentantul sovietic la Cairo i-a prezentat printului Stirbei , reprezentantul Romaniei, conditiile sovietice minime elaborate dupa consultari cu guvernele britanic si american pentru incheierea unui armistitiu. La 23 august 1944 in momentul in care Antonescu refuza sa accepte incheierea imediata a armistitiului, regele Mihai a ordonat arestarea lui. Regele exercitandu-si prerogativele constitutionale l-a numit prim ministru pe generalul Constantin Sanatescu, unul dintre comandantii armatei care contribuise la rasturnarea regimului lui Antonescu.La data de 23 august 1944 prin postul de radio s-a difuzat proclamatia adresata natiunii prin care care se anunta ruperea relatiilor diplomatice cu Germania si incheierea armistitiului cu Natiunile Unite. Armata Rosie a ocupat Bucurestiul si astfel incepea o noua era in istoria Romaniei. Pierderile romanilor in batalia pentru Transilvania au fost considerabile, aproximativ cincizeci de mii de morti si raniti. In ciuda cooperarii de pe campul de lupta, guvernul Sanatescu si autoritatile de ocupatie ruse s-au aflat intotdeauna in conflict. Consilerii sovietici civili si militari prezenti in numar mare in tara erau cei care hotarau directia dezvoltarii politice a Romaniei.

De la monarhie la republica populara 1944 - 1947

Prin lovitura de stat de la 23 august 1944, regele Mihai I l-a răsturnat de la putere pe Ion Antonescu, a scos țara din rândul Puterilor Axei și a adus-o în tabăra Aliaților. Deși forțele românești au luptat eroic alături de cele ale Armatei Roșii, în Transilvania de Nord, în Ungaria, Cehoslovacia, Germania și Austria, sovieticii tratau încă România ca pe un teritoriu cucerit.

La Conferința de la Yalta, URSS-ului i se recunoscuseră interesele speciale din România. În timpul tratativelor de pace de la Paris, delegația română nu a reușit să obțină statutul de cobeligerant, România, ca țară învinsă, fiind obligată să accepte prezența trupelor sovietice pe teritoriul național și plata unei uriașe despăgubiri de război.

Comuniștii nu au jucat decât un rol decorativ în guvernul regal român din ultima perioadă a războiului, cabinet prezidat de generalul Nicolae Rădescu, dar situația avea să se schimbe în 6 martie 1945, când dr. Petru Groza, liderul Frontului Plugarilor, (un aliat al comuniștilor) a devenit prim-ministru. Deși, pentru a obține recunoșterea Aliaților occidentali, formula guvernamentală a fost lărgită prin admiterea unor miniști membri ai partidelor istorice, comuniștii dețineau controlul asupra ministerelor cheie. Ajungerea în fruntea guvernului a lui Groza era un rezultat al șantajului sovietic legat de cedarea controlului către autoritățile române asupra Transilvaniei.

Regele Mihai nu era mulțumit de direcția în care se îndrepta guvernarea, dar încercările de a-l forța pe Petru Groza să demisioneze, prin refuzul de a promulga orice decret (așa-numita „Grevă regală”), au eșuat. Petru Groza, în schimb, a ales să aplice decretele-lege fără a mai avea semnătura regelui Mihai.

În ciuda opoziției regelui, guvernul lui Groza a legiferat reforma agrară și acordarea dreptului la vot femeilor. După alegerile din 9 noiembrie 1946, rezultatele oficiale au creditat comuniștii cu 80% din voturile exprimate, în timp ce partidele de opoziție reclamau fraude electorale grave. După victoria din alegeri, comuniștii s-au concentrat pe eliminarea din viața politică a partidelor de centru, în primul rând a Partidului Național Țărănesc. PNȚ-ul a fost acuzat de spionaj, după ce liderii partidului s-au întâlnit în secret cu reprezentanți ai guvernului SUA. Șefii țărăniști au fost acuzați și judecați într-un proces spectacol și au fost condamnați la ani grei de temniță. Partidele de stânga au fost forțate să se unească cu Partidul Comunist din România, formând Partidul Muncitoresc Romîn, precursorul PCR.

În perioada 1946–1947, mai multe sute de susținători ai guvernului pro-Axă au fost judecați de Tribunalele Poporului pentru rolul jucat în implicarea țării în războiul antisovietic au fost judecați și executați pentru vina de a fi fost criminali de război. Ion Antonescu a fost executat pe 1 iunie 1946. În 1948, majoritatea politicienilor non-comuniști fuseseră ori întemnițați, ori exilați sau executați.

În 1947, România rămăsese singura monarhie din Blocul răsăritean. La 30 decembrie 1947, regele Mihai a semnat actul de abdicare. Comuniștii au proclamat în aceeași zi instaurarea Republicii Populare Române, iar pe 13 aprilie 1948 a fost promulgată noua constituție republicană.