Regimul juridic aplicabil contractelor speciale

Regimul juridic aplicabil contractelor speciale Contractele speciale reprezinta tipuri de contracte carora le este aplicabil un regim juridic special : contracte de vanzare , de schimb , de locatiune , de mandat , de depozit etc. In calitatea lor de contracte ,acestea reprezinta acte juridice bilaterale , adica manifestari de vointa concordante ce provin de la cel putin 2 subiecte de drept art 1166 Cciv defineste contr ca acord de vointe dintre 2 sau mai multe persoane , cu intentia de a constitui , modifica sau stinge un raport juridic .

Intrucat contractul este definit in legatura cu un raport juridic , el a fost deja studiat la teoria generala a actului juridic ( An 1 sem 2 ) .

Pt ca raportul juridic cel mai frecvent afectat de un contract are in continutul sau o creanta corelativa unei obligatii , contractul este studiat , de asemenea , si in cazul teoriei generale a obligatiilor , in calitatea sa de izvor de obligatii .

Pt identificarea regulilor aplicabile unui contract special , urmeaza a se reuni regulile aplicabile actului juridic in general , regulile aplicabile obligatiilor in general si contractului ca izvor de obligatii , precum si regulile speciale prevazute in legatura cu fiecare contract special prevazut de lege .

Art 1167 aln 2 regulile particulare privitoare la anumite contracte sunt prevazute in prezentul cod sau in legi speciale . Regulile privitoare la anumite contracte speciale din Cciv sunt reunite in marea majoritate in titlul al 9lea diferite contracte speciale si din cartea a 5a despre obligatii , titlu care este cuprins intre art 1650-2278 .

Contracte ce se intalnesc celmai frecvent intre particulari si contr care se intalnesc intre profesionisti si particulari sau profesionisti .

Primele feluri de contr sunt contracte private , a 2a categorie se numeste contracte speciale la dr comercial . Pe langa codul civil , anumite reguli particulare aplicabile contractelor speciale sunt prevazute in legile speciale : O.G 52/1997 reguli speciale aplicabile contractului de franciza , 51/1997 reguli speciale aplicabile contractului de leasing etc.

Pentru determinarea regulilor aplicabile unui contract special , trebuie , in principiu , cercetate cel putin 3 sedii ale materiei :

-unul care se refera in mod specific la contract

-un al 2lea care se refera la regulile obligatiilor in general

-al 3lea care se refera la regulile aplicabile actului juridic in general

Regulile particulare referitoare la un contract special si regulile generale referitoare la obligatii si acte juridice sunt desemnate prin adagiul specialia generalibus derogant , generalia specialibus non derogant adagiul presupune urmatoarele consecinte :-in primul rand, daca un anumit aspect privind regimul juridic al unui contract special este reglementat de regulile particulare aplicabile acelui contract special, acele reguli se vor aplica contractului special in cauza cu inlaturarea regulilor generale privind acelasi aspect din materia teoriei generale a actului juridic sau a obligatiilor . Exemplu : se incheie contr de antepriza si constructorul inainte sa se apuce sa lucreze la casa cere bani pt a se apuca de constructie pt materiale , salariati etc. iar acest lucru nu s a prevazut in contract , in consecinta trebuie sa stim daca trebuie sa i dam banii sau nu . Constructorul ar putea invoca art 1495 Cciv trebuie sa platesc .

Art 1864 se deroga de la 1495 atunci cand contr de antepriza are ca obiect o lucrare pretul se plateste la data receptiei lucrarii dupa ce constructorul executa lucrarea .

-a 2a consecinta este aceea ca regulile aplicabile contractelor speciale au caracter exceptional si in consecinta ele sunt de stricta interpretare . Daca exista un dubiu cu privire la sfera de aplicare a unei asemenea reguli particulare , ea va fi interpretata in sensul in care aceasta sfera este cat mai ingusta cu putinta si nu in sensul in care conduce la largirea sferei de aplicare .-a 3a consecinta este strans legata de a 2a din cauza caracterului exceptional a regulilor particulare aplicabile contractelor speciale , ele nu pot fi in principiu aplicate prin analogie la alte contracte decat acelea pentru care au fost prevazute reglementarea contractelor speciale intra in notiunea de legi care deroga de la o dispozitie generala si care conform art 10 se aplica numai in cazurile expres si limitativ prevazute -a 4a consecinta aspectele juridice care nu sunt reglementate in regulile particulare aplicabile contractelor speciale , vor fi supuse regulilor de drept comun prevazute pentru acte juridice in general sau pentru obligatii : in reglementarea contr de vanzare nu se prevede de obligatia vanzatorului ca pana ce preda bunul vandut spre cumparator sa l pastreze . Asadar , cu privire la obligatia de conservare a vanzatorului nu avem nicio prevedere , insa ea exista , pentru ca e prevazute la art 1485 , conform caruia , obligatia de preda un bun individual det o cuprinde si pe aceea de a-l conserva pana la predare in materia vanzarii e prevazuta expres obligatia de predare , coreland cele 2 articole , se retine si obligatia de conservare a bunului pana la predare .

-a 5a consecinta contractele in legatura cu care legea nu a prevazut dispozitii particulare , sunt supuse numai teoriei generale a actelor juridice si obligatiilor , cu exceptia cazului in care nici dispozitiile acesteia nu sunt indestulatoare . Potrivit art 1168 , contractelor nereglementate de lege li se aplica prevederile prezentului capitol , iar daca acestea nu sunt indestulatoare , regulile speciale privitoare la contractul cu care se aseamana cel mai mult . Sunt 2 teze :

a) daca nu avem reglementari particulare aplicabile unui contr special se aplica teoria generala a oblig

b) daca nici in teoria generala a oblig se aplica teoria generala a contractelor ? este o exceptie de la a 3a consecinta se permite extinderea prin analgie a reglementarii unui contract special la un alt contract special cu care se aseamana , cu conditia ca pt contractul respectiv sa nu existe prevederi suficiente .

Nu intotdeauna intre reglementarea dintre materia contr special si general exista o contradictie . In materia contractului special legiuitorul sa fi prevazut doar sa se aplice principiul general . Se poate o reglementare speciala sa deroge de la reglem generala a actului juridic si a obligatiilor , dar exista situatii in care legiuitorul chiar daca ar trebui sa taca tina sa spuna ca regula din materia teoriei generale a obligatiilor se aplica si contractelor si spune si cum se aplica . Cum stabilim in ce categorie de contract special se incadreaza un contract concret ?

Calificarea contractului

Pt a identifica regimul juridic aplicabil unui contract special , este necesar ca in primul rand sa se identifice in ce categorie de contracte specifice se incadreaza acel contract . Pe baza acestei incadrari urmand a se stabili reglementarea .

Un contract se califica in functie de scopul principal urmarit de parti la incheierea lui . Acest scop principal se mai numeste si cauza a contractului , care are 2 componente :-cauza imediata este abstracta , invariabil , tipica , unica pentru aceeasi categorie de contracte

-cauza mediata este concreta ( sa mananc sendvisul pt ca imi este foame ) si infinit variabila

Calificarea nu se face in functie de cauza mediata , ci numai in functie de cauza imediata , de cele mai multe ori , in functie de cauza imediata a fiecareia dintre parti , in felul acesta obtinandu se un tandem de cauze imediate , iar uneori doar pe baza cauzei imediate a uneia dintre partile contractante : daca o parte urmareste transferul unui bun si cealalta plata unei sume de bani vanzare cumparare , daca o parte urmareste transferul unui bun si cealalta transferul unui alt bun schimb , daca o parte urmareste executarea unei lucrari si cealalta o contraprestatie echivalenta antrepriza de lucrari , daca natura e aceea de a conserva un bun ( intretinerea pisicii ) depozit , aceasta indiferent daca partea care primeste prestatia ( pt care se pastreaza bunul ) se obliga sau nu la o contraprestatie etc. O probl ce poate sa apara in practica este ce se intampla atunci cand la incheierea unui contract partile urmaresc obiective care tin de cauza imediata a mai multor contracte diferite . In aceasta situatie sunt posibile doua solutii :

-legea insasi a reunit aceste cauze imediate intr-un nou tip de contract special , caz in care contractul incheiat in concret va fi incheiat ca atare : daca o parte urmareste sa foloseasca un lucru pentru o perioada de timp si sa dobandeasca proprietatea sa la sfarsitul acelei perioade , iar cealalta parte urmareste sa primeasca sume de bani periodice pe perioada folosirii bunului si o suma reziduala la final legiuitorul a spus ca este un contract de leasing nu e nici locatiune , nici vanzare O.G. 51/1997 .

-daca legiuitorul nu a creat o asemenea categorie , in principiu , calificarea mixta a contractului trebuie evitata pe cat posibil pentru ca daca s-ar ajunge la o calificare mixta ar fi necesare aplicarea a 2 seturi de reglementari speciale din materia a 2 contracte speciale diferite cu aceeasi forta juridica , reglementari ce pot fi contradictorii , astfel incat solutia juridica aplicabila sa ramana incerta . De aceea , in principiu , intre diversele obiective urmarite de parti , va fi necesar sa se incerce prin aplicarea tuturor regulilor de interpretare , sa se stabileasca care este obiectivul lor principal . Ex : daca la incheierea unui contract , o parte urmareste dobandirea unui bun , iar cealalta parte urmareste in schimb sa primeasca intretinere pana la sfarsitul vietii si sa i se plateasca o suma de bani determinata . Contractul in cauza este un contract de intretinere sau de vanzare ? ce trebuie sa stabilim e obiectivul dominant . Daca nu se poate stabili altfel , atunci se va determina acest obiectiv prin compararea obiectiva a prestatiilor daca suma de bani e mai mare de jumatate din valoarea bunului de la data incheierii contractului , atunci e o prezumtie simpla ce va presupune ca ea a fost determinanta la incheierea contractului , iar contractul va fi calificat ca vanzare , cu obligatie accesorie aleatorie de a asigura intretinerea transmitatorului pana la sfarsitul vietii sale , in caz contrar , calificarea va fi de contract de intretinere cu o obligatie accesorie aleatorie de a plati o suma de bani este depozit pt ca partile au stabilit ca bunurile sa fie tinut de una pentru o alta 2106 . Cu privire la cheltuieli 2122 1492 debitoru suporta cheltuielile platii

La depozit avem o derogare de la dreptul comun , iar la 2122 deponentul e obligat sa ramburseze depozitarului cheltuielile pe care acesta le a facut pt pastrarea lucrului . Rambursare depozitarul trebuie sa avanseze acele cheltuieli , abia dupa aceea , deponentul este obligat sa i le ramburseze .

Pe baza calificarii juridice a contractului , urmeaza a se identifica regulile aplicabile efectelor juridice pe care acesta le va produce . Aceste reguli pot avea originea fie in lege in sens larg , fie in stipulatiile contractuale ce au rol de izvor de norma privata intre partile contractante .

Cu privire la lege , regulile aplicabile urmeaza a se identifica prin aplicarea unor norme de conflict intre eventualele dispozitii legale contradictorii . Aceste norme de conflict se aplica intr-o ordine obligatorie :

-mai intai , daca dintre cele 2 sau mai multe dispozitii contradictorii , unele se afla in izvoare normative cu forta normativa superioara , iar altele in izvoare cu forta normativa inferioara , cele din urma vor fi inlaturate de cele superioare : printr o HG , nu se poate inlatura o norma din Cciv.

-in al 2lea rand , daca o norma in conflict au aceeasi forta normativa , iar ipoteza uneia dintre ele este mai restransa si complet inclusa in ipoteza celeilalte , in cazul ipotezei celei dintai , norma speciala va inlatura de la aplicare norma generala

-in al 3lea rand , daca normele in conflict au aceeasi forta juridica si aceeasi ipoteza , norma ulterioara va inlatura de la aplicare norma anterioara lex posteriori derogant anteriori

Pentru a vedea cum completeaza dispozitiile legale stipulatiile contractuale , trebuie mai intai verificat daca dispozitiile legale sunt imperative sau dispozitive . In principiu , in dreptul privat , dispozitiile legale sunt dispozitive. Caracterul imperativ al unei norme trebuie sa rezulte in mod neindoielnic fie din continutul ei expres , fie prin aplicarea regulilor de interpretare sistematica , gramaticala , logica , istorico-teleologica mai ales . Daca s-a stabilit ca normele ocrotesc un interes public se poate spune ca normele au un caracter imperativ .

Odata ce au fost selectate normele aplicabile , acestea urmeaza a fi retinute :

-in primul rand , normele imperative din materia contractului special

-in al 2lea rand ,se vor retine normele imperative din materia teoriei generale a obligatiilor , dar numai daca nu s-a derogat rin norme dispozitive in materia contractului special

-in al 3lea rand , pentru aspectele care nu sunt reglementate de primele 2 categorii , se vor retine ca aplicabile stipulatiile contractuale -in al 4lea rand , pentru aspecte ce nu au fost stipulate nici prin norme imperative , nici prin stipulatii contractuale , se vor retine ca aplicabile normele dispozitive din materia contractelor speciale -in al 5lea rand , pentru aspecte ce nu au fost reglementate nici de norme imperative , nici de stipulatii contractuale , nici de norme dispozitive speciale , se vor retine ca aplicabile norme dispozitive de drept comun

-in al 6lea rand , pentru aspectele care nu au fost reglementate nici prin dispozitii imperative , nici prin stipulatii contractuale , nici prin norme dispozitive speicale , nici prin norme dispozitive de drept comun , urmeaza a se aplica acele norme care sunt prevazute cu privire la acele aspecte in materia unui alt contract special . Daca sunt 2 sau mai multe contracte speciale in legatura cu care acele aspecte sunt prevazute , se va aplica reglementarea din materia contractului special celui mai asemanator . Asemanarea se stabileste tot la nivel de cauza imediata cu cat sunt mai multe lucruri in comun intre 2 contracte sub aspect de cauza imediata , cu acela se aseamana cel mai mult .