CURSUL NR. 1- SEMESTRUL II -2014Data:03.03.2014

STABILIREA OBIECTIVULUI AMELIORARII

Eficienţa exploatării animalelor depinde de mai multe caractere, diferit corelate între ele şi în general, cu valoare economică inegală. De exemplu, valoarea economică a porcilor depinde în principal de prolificitate, viteza de creştere şi calitatea carcasei.

În activitatea de ameliorare a populatiilor de animale trebuie rezolvate două aspecte importante:

a) cum să se stabilească obiectivul ameliorarii/selecţiei, b) pe ce criterii să se aleagă caracterele care vor intra în obiectiv.

1. STABILIREA OBIECTIVULUI SELECTIEI

Planul de selectie trebuie sa precizeze inca de la inceput urmatoarele aspecte:

a) caracterele vizate în munca de ameliorare, b) direcţia de modificare a caracterelor,c) importanţa acordată fiecărui caracter. Obiectivul selecţiei este acela de a obţine progres genetic maxim, pe

unitatea de timp şi cheltuieli. Ca urmare el trebuie optimizat, prin stabilirea mai multor obiective posibile care pot intra în competiţie, reţinându-se acela care maximizează câştigul genetic anual, cu costuri minime.

În stabilirea obiectivului selecţiei trebuie avute în vedere următoarele principii:

a) Obiectivul selecţiei să fie precis formulat,b) Obiectivul selecţiei să fie constant, pe 3-4 generaţii;c) Obiectivul selecţiei să fie simplu.

0

Fiecare nou caracter inclus în obiectivul selecţiei reduce intensitatea selecţiei pentru celelalte, implicit progresul genetic, cu o cantitate egală cu

, din ceea ce s-ar obţine dacă selecţia s-ar face numai pe el. În funcţie de valoarea lui rG, sunt trei situaţii posibile:

a) caractere intens corelate pozitiv (teoretic rG=+1): ,

b) caractere necorelate (cazul prezentat de Hazel şi Lush, 1943),

rG = 0: .

c) caractere intens corelate negativ (teoretic rG=-1): .

2. CRITERII PENTRU ACCEPTAREA CARACTERELOR ÎN OBIECTIVUL SELECŢIEI

a) importanţa economică , b) heritabilitatea şi c) corelaţia genetică cu alte caractere.

a) VALOAREA (IMPORTANŢA) ECONOMICĂ A CARACTERELOR

Valoarea economică a caracterelor ocupă un loc important în deciziile de ameliorare, de ea depinzând:

- stabilirea obiectivului selecţiei,- tehnologia optima de ameliorare.

Definitie: Prin valoare economică se înţelege efectul suplimentar obţinut în profit atunci când caracterul considerat se modifică genetic cu o unitate, celelalte caractere rămânând neschimbate.

Valoarea economică reprezinta ceea ce în economie se numeşte producţie marginală.

Valoarea economică se exprimă ca regulă în fracţii zecimale (v1 + v2 +...+vm) = 1; unde m reprezintă numărul caracterelor din obiectivul selecţiei).

Exemplu: m=3 caractere; v1=0,40; v2=0,35; v3=0,25; vTotal

=0,4+0,35+0,25=1,00

Estimarea valorii economice.Pentru estimarea valorilor economice ale caracterelor din obiectivul

selecţiei se utilizează o serie de procedee matematice care pot fi grupate astfel:

a) Regresia şi corelaţia (L.N. Hazel, 1943); b) Funcţia profit, eficienţa economică; c) Eficienta biologica (Dickerson, 1971; Maijala, 1976);d) Funcţia de producţie (Cobb-Douglas);e) Metoda distanţelor standardizate.

Funcţia profit/eficienţa economică

Eficienţa producţiei animale este o funcţie a costurilor si veniturilor sistemului de producţie. Costurile sunt definite ca valoare totală a factorilor de producţie necesari realizării producţiei în cadrul sistemului, iar veniturile reprezintă valoarea totală a produselor rezultate în urma procesului de producţie.

În funcţie de modul de exprimare a costurilor şi veniturilor, eficienţa producţiei poate fi economică sau biologică. Astfel, în abordarea biologică, costurile si veniturile sunt exprimate în termenii de energie şi/sau proteină, în timp ce în varianta economică acestea sunt exprimate în unităţi monetare. Fiecare abordare are dezavantajul său, astfel: în cazul eficienţei biologice, nu toate costurile si veniturile pot fi exprimate în termeni de energie şi/sau proteină, în timp ce în cazul eficienţei economice, preţurile prezintă o mare variaţie în timp şi spaţiu.

În cazul variantei economice, Harris (1970) arată că ieşirile şi intrările din cadrul sistemului pot fi combinate pe trei căi:

a) Profit (P) = Venituri (V) – Cheltuieli (C),b) Eficienţa economică propriu-zisă, E=V/C,c) costul unei unităţi de producţie sau inversa eficienţei economice, E-

1= C/V.

Valorile economice se obţin prin derivarea acestor funcţii în raport cu însuşirile urmărite în selecţie.

Să presupunem că:1) Venitul este reprezentat de produsul (aW), unde a reprezintă preţul

pe unitatea de produs iar W cantitatea livrată; V= aW;

2) Cheltuielile sunt reprezentate de produsul (bF), în care b reprezintă costul pe unitatea de produs iar F intrările în sistem (nutreţurile având cea mai mare pondere). C=bF

P=V-C= aW- bF

Reguli pentru derivare:x=variabila aleatoare (caracterul analizat;A, B,...Y)c=constanta

1. (x)’=12. (c*x)’=c3. (A-B)’=A’-B’4. (A*B)’=A’*B+B’*A5. (A/B)’=(A’*B-B’*A)/B^26. (c)’=0;7. (c1*c2)’=0

Daca se utilizeaza functia Profit (P=V-C= aW- bF), avem:

Ponderea relativă a celor două valori economice va fi egală cu –b/a.

In cazul utilizarii eficienţei economice =V/C= (aW )/ bF:

Ponderea relativă a celor două valori economice va depinde de mediile intrărilor şi ieşirilor (F/W):

b) HERITABILITATEA CARACTERELOR

Valoarea heritabilităţii asigură informaţii asupra:- preciziei selecţiei (h2), implicit asupra progresului genetic ce se poate

obţine la un anumit caracter;- metodei de selecţie care trebuie aplicată la caracterul respectiv.

Când h2 este: - mare (peste 0,4), se poate aplica selecţia pe performanţe

proprii- mic (sub 0,2) se recomandă selecţia familială.

Jay LUSH (1967), propune ca importanţa acordata caracterelor in selectie să fie reflectată de produsul între importanţa economică şi heritabilitate:

(h2i * vi)

Exemplu:

a) Heritabilitate mare si importanta economica redusa h2 =0,5; v= 0,2 : 0,5*0,2=0,10

b) Heritabilitate mica si importanta economica mare

h2 =0,25; v= 0,55: 0,25*0,55 = 0,1375

YOUNG (1961) consideră că adevărata importanţa economico-biologică a caracterelor este exprimată prin produsul valorii economice, al heritabilităţii şi al reciprocei deviaţiei standard fenotipice:

[(h2i * vi)/Pi ].

c) CORELAŢIA GENETICĂ DINTRE CARACTERE

Includerea caracterelor în obiectivul selecţiei depinde şi de corelaţiile existente între ele, în special cele genetice.

În cazul caracterelor corelate pozitiv, selecţia unui caracter înseamnă şi selecţie indirectă pentru alt caracter.

În cazul celor corelate negativ, selecţia pentru unul înseamnă selecţia indirectă contra celuilalt. Includerea ambelor caractere corelate negativ în obiectivul selecţiei împiedică reducerea nivelului lor, însă frânează şi răspunsul selecţiei pentru fiecare. O soluţie preferată este de a se selecţiona pentru fiecare caracter linii separate şi a se încrucişa aceste linii pentru producerea animalelor de exploatare (exemplu la porcine: linii materne si paterne).

După obţinerea valorilor economice, a heritabilităţilor şi a corelaţiilor genetice pentru toate caracterele care concurează să intre în obiectivul selecţiei, se trece la etapa simplificării obiectivului selecţiei, prin calcularea asa-numitului indicator global ’’competitivitatea caracterului’’ (Sandu Gh. şi Drăgănescu C., 1981):

Acest indicator cumuleaza informaţiile furnizate de cei trei parametri (valorile economice, heritabilităţile şi corelaţiile genetice ale caracterelor i şi j). A doua parte a formulei se consideră cu semn pozitiv când caracterele i şi j trebuie modificate prin selecţie în acelaşi sens şi cu semn negativ, când caracterele i şi j trebuie modificate în sens diferit.

Caracterele au şansa de a rămâne în obiectivul selecţiei în ordinea descrescătoare a valorii indicatorului global.