Curs 02.04.2015

Relaţiile Bizanţului cu Rusia

În stepele Nord pontice se constituir un stat khazar care avea să controleze stepele impunânduse în faţa

uniunilor turco-mongole din aceste zone.l amijocul sec IX îşi face apariţia o nouă fomaţiune politică în

stepele nord-pontice, fondată, potrivit cronicii lui Nestor, de Rurik. Nouul stat a fost fondat de varegi în

vreme ce istoricii ruşi susţin că este vorba despre un stat slab. Termenul de rus apare în sursele europene şi

cele arabe din secolul IX pentru desemnarea varegilor scandinavi .

Într-o primă fază, aceşti ruşi apar în calitate de negustori, însă în acelaşi timp au cucerit şi o serie de

teritorii. Fiul lui Ruril, Oleg, cucereşte Kievul, punând bazele statului Kievean al cărui pion erau oraşele

Kiev şi Novgorod. Aceştia aveau să reprezinte pentru triburile slave elemetul cuceritor şi catalizator penru

populaţia slavă, ei fiind cei care au reuşit să supună triburile slave cu structuri patriarhale, însă ulterior

absorbit de slavii majoritari. După ce a cucerit cele două oraşe, atenţia lui Oleg a fost atrasă de posibilităţile

pe care le oferea comerţul pontic. Henry Pirrene consideră că rolul statului rus era acela de a asigura

securitatea arterei care lega Marea Baltică de Marea Neagră. Prima dată când ruşii atacă oraşul

constantinopol, in anii 859-860, un atac care a stârnit panică în capitala binatină. Aproximativ 2000 de

„corăbii”. Atacul a fost respins de bizantini ; în acest timp împăratul se afla în campanie. A fost folosit focul

grecesc pentru incendierea vaselor greceşti.

La îceputul sec X, Oleg întreprinde un nou atac asupra capitalei Bizantine şi în urma acestui atac se

încheie un tratat prin care Leon al VI-lea acceptă să acorde importante pricilegii negustorilor ruşi. Ruşii

puteau să rămână o perioadă mult mai lungă de şedere în oraş şî le erau asigurată hrana şi transportul până

înapoi în Rusia.

Fiul lui Oleg, cneazul Igor acea să încerce sporirea privilegiilor comerciale. Ruşii organizează alte

două atacuri asupra Constantinopolului, primul în 941 al doilea în 944. Roman I Lecapenos reînnoieşte

privilegiile ruşilor.

Tot în aceiaşi perioadă, în societatea rusă încep să pătrundă influenţe bizantine. Începe să se

răspândească creştinismul. Printre ruşii creştinaţi se află şi soţia cneazului Igor, Olga. La moartea lui Igor,

Olga a acţionat ca şi regentă pentru fiul săul Olga a fost bitezată chiar de patriarhul constantinopolului, însă

planurile ei de a impune creştinismul în Rusia avea să foe blocate de o reacţie anticreştină consudă să fiul ei,

Sviatoslav. Viatoslav a mărit considertbit teritoriul statului său, atacând hazarii. Cneazul a încercat să se

instaleze la S de Dunăre adr în 971 este respins de Ioan I Tzimiskes şi obligat să părăsească Pen, Balcanică.

Pe drumul de întoarcere a fost omorăt de pecenegi. La tron urmează fiul său, însă acesta a fost înlăturat de

către Vladimir, fiul nelegitim al lui Sviatoslav. În timpul lui Vladimir se realizează apropierea Rusiei de

statul bizantin. Acesta la solicitarea împăratului bizantin îi acordă sprijin pentru a oprii revoltele aristocraţiei

bizantine. După ce Vladimir acceptă creştinarea îi este dată de soţie sora împăratului Porfirogeneta Ana.

Înaite de a se creştina, Vladimir avusese mai multe contacte cu reprezentanţi ai împeriuluii Romano-

German, ai hazarilor care erau mozaici şi ai Bulgarilor musulmani de pe Volga. Nunta are loc în cetatea

Kersones şî tot aici Vladimir ridică o biserică Sf. Ioan Botezătorul pentru a marca momentul botezului său,

Ana era însoţita de o numerioasa suită. A dus în Rusia un număr însemnat de icoane, statui şî vase liturgice.

Revenit în Rusia, Vladimir impune distrugerea idolilor pâgâni şî şi-a exprimat dorinţa ca poporul să se

creştineze. O cronică ne spune că oamenii au accepat cu bucurie; a avut loc un botez în masă la Nipru.

Au mai existat şi momente de tensiune când are lor o altă expediţie spre Bizant în timpul Lui

Constantin al IX-le Monomahul. Primele edificii religioase din Rusia au fost construite de arhitecţi veniţi din

Bizanţ. Apare ideea conform căreia Rusia reprezenta a 3-a Romă după Constantinopol.

Î vremea lui Vasile al I-lea Bizantinii pătrund în Italia pentru a-i respunge pe arabi din Sudul Italiei. O

flotă bizantină ajutată de Ludovic al II-lea reia în stăpânire cetatea Bari. Emiratul arab a fost desfiinţat.

Apropierea dintre împăraţi nu s-a mentinut deoarece acetia au intrat într-un conflict pentru titlul de împărat

roman. În Italia un rol important au început sa îl joace principii logobarzi, în multe cazuri aliaţi ai statului

Bizntin. Aliat al bizantinilor devine şi P-apa Ioan al VIII-lea. Ultimii ani ai lui Vasile I Macedoneanu sunt

organizate campanii în S Italiei ...... în 885-886.

Şi în sec X are loc o apropiere a papalităţii de satul bizantin în condiţiile în care presiunea arabă devine

tot mai puternică. Arabii încheie cucerirea Siciliei în 902. În aceste condiţii, papa Ioan al X-lea organizează o

cruciadă susţinută şi de flota bizantină. Îi occident se ridică Regatul german . 937-973

Otto cel Mare şi-a legat nmele de victoria supra maghiarilor pâgâni la Lepfelt în 953. După care vine în

ajutorul papei Ioan al XII-lea învingându-i pe longibarzii din Italia. Aceste acţiuni ale sale constituind

momente decidive pentru încoronarea sa ca împărat. Evenimentul are loc la Roma în Februarie 962, Otto cel

mare fiind încoronat de papa Ioan al XII-lea cu care la scurt timp acea să intre în conflict. Papa Ioan al XII-

lea era un desfrânat. În 964 Ioan al XII-lea a fost înlăturat la insistenţele lui Otto. Otto cel Mare a urma

exemplul lui Carol cel Mare, luându-şi titlul de imperator francorum iar pe bula sa apăra inscripţia

„Renovatio imperi francorum” fără a atinge drepturie împăraţilor de la Constantinopol, aflaţi la apogeul

puterii lor.

După încoronare, Otto trimite o solie la Constantinopol cerând recunoaşterea titlului imperial. Cererea

a fost respinsă cu fermitate şi în aceste condiţii Otto face presiuni, atacând cetatea Bari, fără succes însă.

După ce şi-a asiciat fiul la domnie, pe Otto al II-lea, acesta mai trimite o solie la Constantinopol penru a îi fi

recunoscut titlul şi pentru a-i cere mână Anei Porfirogeeta. Împăratul Constantinopolului accepta cererea

doar dacă Otto renunţa la Roma şî la Ravena. 969, după ce ocupă tronul imperial, Ioan I Tzimiskes, a cărui

atenţie era îndreptată asupra Balcanilor dar şi spre Orient, acceptă căsătoria uneia dintre nepoatele sale,

Theophano cu Otto II.

Theophano nu era o Porfirigenetă, nu procenea din dinastia conducătoare însă Otto acceptă şî renunţă

la pretenţiile asupra Sudului Italiei. Otto II nu are o domnie foarte lungă; el foloseşte titlul de împărat al

romanilor, însă nu îl foloseşte constant. Această asumare avea să îl aducă pe Otto într-un nou conflict cu

Constantinopolul.

Otto al III-lea preia tronul în jurul anului 1000 în condiţiile în care Otto III educat de mama sa

Thophano înspirit bizantin, Otto desemneaza un nou pontif, Silvestru al II-lea. Otto şi-a stabilit capitala la

Roma. În viziunea lui Roma era capitala lumii aşa cum Biserica romană era mama tuturor bisericilor. Şi-a

asumat rolul de protector al bisericii, a creat epscopate noi şi demnităţi după modelul celor bizantine.

Ambiţia lui era total diferită de cea a lui Otto I. Otto III visa la o reînnoire a imperiului roman. Otto III a

murit în 1002 şi înmormântat la Aachen alături de Carol cel Mare. Urmasii săi au abandonat linia politică a

acestuia şi îşi concentrează atenţia asupra principalelor teritorii pe care le controlau: Italia şi Germania.