CURENTUL GALVANIC (C.G.)

Curentii terapeutici se clasifica in :- curenti de joasa frecventa -> 0 - 1000 Hz;- curenti de medie frecventa -> 1000 - 300.000 Hz;- curenti de inalta frecventa -> 300.000 Hz.Curentii terapeutici pot fi continui si cu impulsuri.Curentul galvanic este un curent continuu, a carui intensitate poate varia de la 0 la o anumita valoare sau nivel putand fi ascendent 0 sau descendent de la un nivel spre 0.Aplicarea curentului continuu in electroterapie se numeste galvanizare, nume dat dupa Galvanicare a facut primele experiente cu un astfel de curent in sec. VIII.Curentul electric continuu e produs de sursa sau generator prin diferite metode: chimic, mecanic sau termoelectronic.Generatorul clasici chimic il reprezinta "pila lui Volta" bazat pe reactia dintre doua baze, una de zinc, alta de cupru intr-o solutie diluata de acid sulfuric, intre cele doua baze creandu-se o diferenta de potential de 0,9V. Circulatia biologica a curentului galvanic este de la (-) la (+).Generatorul este introdus intr-un circuit electric, legat prin conductoare de legatura, considerate fara rezistenta electrica la o sarcina exterioara cu rezistenta electrica R, ce depinde de natura materialului din care e construit, de obicei metal.Din punct de vedere al rezistentei, substantele se clasifica in: - bune conductoare, cu rezistenta foarte mica, practic 0 (Au, Ag);- izolatoare, cu rezistenta foarte mare (practic infinita);- semiconductoare -> R cu valori finite intermediare: R se masoara in Ohm ().C.G. se conduce in tesuturi exclusiv electrolitic, prin miscarea ionilor in campul electric in regim continuu de la polul pozitiv spre negativ.Aplicarea C.G. asupra organismului determina mai multe efecte:1. la nivelul electrozilor - efecte polare (pe tegument);2. intre electrozi, in interiorul organismului - efecte interpolare.Efectele polare - sunt consecinta electrolizei la nivelul tegumentului si produc acid (HCl) la anod si baze (NaOH) la catod, putand da astfel arsuri. Efectele polare depind de:- calitatea electrodului: forma, dimensiune, chimica;- calitatea curentului: intensitate, durata;- starea tegumentului.Efecte interpolare - sunt cele folosite pentru tratamente: modificari de potential de membrana si automat de excitabilitate neuromusculara, efectul termic, procese chimice, la tesuturi polarizarea si depolarizarea tisulara. Actiunea C.G. asupra organismuluiA. Efect analgetic - prin actiune asupra fibrelor nervoase senzitive si a receptorilor tegumentari. Actiunea analgetica se produce la polul pozitiv.B. Efect sedativ central - prin actiune asupra SNC, mai ales in aplicare descendenta a curentului in baia galvanica 4 celulara.C. Combaterea contracturii musculare la polul negativ pe muschiul contractat.D. Efect asupra circulatiei: vasodilatatie cu hiperemie (roseata tegument), cu senzatie de caldura placuta, atat superficial, cat si profund, activeaza si circulatia de intoarcere.E. Efect resorbtiv - principal la catod (-) - scade edemul si staza posttraumatica, actionand prin cresterea difuziunii si hiperemie. Nu se schimba polaritatea de la o sedinta la alta. F. Efect asupra tulburarilor de inervatie vegetativa: migrarea ionilor duce la socul celular cu efect nespecific pe anumite verigi fiziopatologice.

Tehnica si indicatiile aplicarii C.G.C.G. este un curent continuu terapeutic aplicat prin galvanizari simple, bai galvanice si galvanoionizari. Portiunea de tratat este introdusa intr-un circuit alcatuit din sursa (generator), conductoarele de legatura, electrozii, regiunea de tratat. In afara de regulile de aplicare a electrozilor, sunt cateva reguli in stabilirea intensitatii curentului aplicat si durata atat a unei proceduri, cat si a intregii terapii. Dozarea intensitatii curentului galvanic se face de la potentiometru urmarind aparatul de masura si dupa indicatia medicului specialist.Fiecare pacient trebuie consultat si testat din punct de vedere al sensibilitatii cutanate la curent. Unii sunt mai sensibili, altii mai putin sensibili, unii putand prezenta hipoestezie cutanata, altii hiperestezie. La fiecare pacient se va urmari reactia cutanata. La fiecare se va testa pragul de sensibilitate. Aceasta inseamna producerea senzatiei de furnicaturi usoare, o senzatie placuta la regiunea de tratat. Doza maxima suportata de pacient e limitata de toleranta curentului, peste care nu se trece. Daca apare senzatia de intepaturi, arsuri, caldura etc. trebuie redusa intensitatea. Odata cu repetarea sedintelor, toleranta individuala la curent poate creste, crescand astfel si intensitatea peste pragul sensibil initial. Senzatia de furnicatura trebuie cautat la fiecare sedinta.Daca electrozii sunt de dimensiuni diferite intensitatea se regleaza dupa polul activ, de obicei cel mai mic. Numarul sedintelor de galvanizare variaza in functie de diagnostic. In general pentru afectiuni acute recomandam 6-10 sedinte, cate 1/zi, dar in cele cronice 12-18 sedinte, zilnic sau la doua zile.Subiectu de tratat trebuie pregatit de asistent pentru prima sedinta de terapie cu curent galvanic: se descrie senzatia bolnavului (de furnicatura placuta), se face psihoterapie (frica fata de curent), e instruit sa sesizeze imediat eventuale nereguli (lipsa senzatiei, altfel de senzatie). Se va aseza apoi pe patul de tratament in pozitiile cele mai putin dureroase (antalgice) si regiunea de tratat abordabila si libera. Exemple de pozitii ale pacientului: - lombosacralgii - decubit ventral cu perna sub abdomen pentru a evita hiperlordoza coloanei;- in lombosciatica - decubit lateral cu membrul bolnav pe planul patului;- sezand - pentru aplicatii la umar sau transorbitar, cervical.

GALVANOIONIZARILE (iontoforeza, ionogalvanizare, ionizare)

Mecanisme:Def.: prin ionizare se intelege introducerea de substante chimice medicamentoase cu ajutorul curentului galvanic, care le transporta prin tegument sau mucoase, sub forma ionizata. Introducerea in organism, prin piele sau mucoase, a diferite substante farmacologice, are la baza fenomene electrolitice, respectand legile lui Faraday. Principiul terapiei se bazeaza pe disocierea electrolitica a substantelor farmacologice adaugate la polii aparatului (electrozi), transportul ionilor + (anioni) sau - (cationi) astfel rezultati se face spre electrozii de semn contrarlor, prin atragerea catre polii de semn contrar. Trecerea medicamentului prin tegument tine cont de:1. concentratia solutiei si cantitatea ei;2. intensitatea curentului;3. marimea electrozilor;4. durata de tratament;5. regiunea de tratat.Ionizarea e un proces fizico-chimicla care intervine conductivitatea electrolitica, miscarea ionilor, realizarea echilibrului acidului bazic (acid la +). Astfel se realizeaza ionoforeza.Cu medicamentul sub forma de solutie (in diferite concentratii), se imbiba stratul hidrofil protector, care se pune la electrodul activ. De aici migreaza spre polul opus prin piele, ajungand astfel in interiorul organismului. De aici medicamentul e preluat de reteaua sanguina sau limfatica, ajungand astfel in circulatia generala. Traversarea tegumentului se face doar de catre substantele solubile in alte lichide decat apa. Un sir de experiente au dus la aceste concluzii (exemplu excretia urinara a ionilor introdusi prin aceasta terapie). Ionii usori migreaza mai repede, iar cei grei mai incet; cei cu molecula foarte mare nu se disociaza si raman pe tegument. Dar caracterul specific al procedurii este efectul local, fiind folosita in procese patologice superficiale. Experiente in care s-au folosit coloranti, apoi izotopi radioactivi, au permis sa se urmareasca drumul parcurs de ioni. S-a demonstrat astfel ca ionii traverseaza bariera numita piele, fiind atrasi in profunzime de electrodul de sens contrar plasat in opozitie cu cel impregnat cu solutie. Ionii se acumuleaza in tesutul subcutanat sau sau in jurul tesutului muscular. Eliminarea ionilor este lenta. Pe langa efectul solutiilor medicamentoase, in tratamentul local se cumuleaza si efectul C.G. care produce analgezie, scazand astfel durerea in regiunea de tratat. De asemenea se produce si o vasodilatatie locala cu efecte biologice.Efecte fiziologice si terapeuticeMetoda este complexa, cumuland efectul solutiei cu a curentului si este strict localizata atat ca efecte cat si ca terapie. Astfel efectele pe care se bazeaza folosirea ionoforezei sunt:a) au un efect local recunoscut;b) prin ionoforeza se depoziteaza substante formaldehide introduse sub tegument;c) patrund pana la stratul cutanat profund numit corion;d) se realizeaza astfel o actiune reflexa cu pornire de la receptorii subcutanati;Astazi aceasta este cea mai folosita metoda de stimulare reflexa, terapia se aplica la nivelul dermatomioamelor, organelor interne, efectul fiind stimularea atat locala cat si reflexa a regiunii bolnave, chiar a unor afectiuni viscerale.Exemplu: - radiculopatie: durere dermatomala (gambe) - ionizare tegumente gamba => efect + radiculopatie;- in ulcere gastrice: dureri apendice sifoid - ionizari cu clorura de zinc => stimuleaza secretia gastrica, normalizeaza reactiile vegetative (mai putin folosita azi).e) se realizeaza o dozare precisa a substantelor medicamentoase in solutiile ce le aplicam la unul din electrozi (+ sau -);f) putem obtine efecte bune cu cantitati mici de substanta medicamentoasa. Totodata, foarte foarte convenabil pentru practician si pentru bolnav: se evita administrarea digestiva a medicamentului si efectele lui secundare digestive;g) se poate delimita foarte precis zona de aplicare prin folosirea unui electrod de marime corespunzatoare zonei de tratat (8x10, 10x15);h) medicamentul introdus este mai activ datorita fenomenului ionizant;i) metoda este sterila.Administrarea de antibiotice este foarte riscanta putand rezulta depozite de antibiotic in tegumente cu risc de reactii alergice.

Indicatiile galvanoterapiei:1. Afectiuni ale sistemului nervos:- nevralgii si nevrite de diferite etiologii; ale nervului sciatic, nevralgie occipitala, cervico-brahiala, intercostala, femuro-cutanat;- pareze si paralizii flaste de diferite etiologii ale membrelor, pareze faciale, pareze de sfinctere;- sindroame astenonevritice;- distonii neurocirculatorii periferice intercraniene.2. Afectiuni ale aparatului locomotor:- reumatismale: artrite, artroze;- tendinite, bursite;- mialgii si neuromialgii;post-traumatice.3. Afectiuni ale aparatului cardiovascular:- tulburari de circulatie periferica (arterite, insuficiente venoase);- flebite subacute si cronice;- tulburari de circulatie cerebrala;- HTA neurogena.4. Afectiuni dermatologice5. Afectiuni ale organelor de simt:- ureche, ochi.6. In reactii aderentiale, celulite, hematoame vechi inchistate.

Contraindicatii si complicatii:1. Alergiile date de diferiti ioni din substante medicamentoase. Reactia alergica poate fi generalizata sau localizata. Cea generalizata e rara, manifestata prin urticarie generalizata, eritrodermie, edem Quinche, astm, uneori putand merge pana la soc anafilactic. Reactiile locale sunt mai frecvente, prezentate ca o urticarie care rar depaseste suprafata electrodului sau ca o eczema de intensitate variabila pruriginoasa.2. Afectiuni care impiedica aplicarea electrozilor pe tegument (eczeme, plagi, supuratii, TBC cutanat, neocutanat).3. Cefalee - se poate asocia unor fenomene nedorite, mai ales in cursul ionizarilor cu durata prea lunga. Aceasta nu trebuie sa faca sa se intrerupa tratamentul si vom diminua intensitatea si durata procedurii. 4. Arsurile - datorate unei pozitionari proaste a electrodului, pot fi acide sau bazice: duc la intreruperea tratamentului pe segmentul respectiv.7