1

CUPRINS Pag.

Abrevieri utilizate 2

I. Prezentarea sintetică a contextului şi a cadrului instituţional aplicabil

activităţii de gestionare a deşeurilor şi ecologizare a zonelor afectate de activităţi

industriale şi a criteriilor şi metodologiei de audit utilizate 3

II. Obiectivul general şi obiectivele specifice ale activităţii de gestionare a

deşeurilor şi ecologizare a zonelor afectate de activităţi industriale. 5

III. Sinteza principalelor constatări şi concluzii rezultate în urma acţiunii

de audit al performanţei 9

IV. Prezentarea constatărilor şi concluziilor în legătură cu

respectarea/nerespectarea principiilor economicităţii, eficienţei şi eficacităţii în

realizarea obiectivelor specifice activităţii de gestionare a deşeurilor şi ecologizare a

zonelor afectate de activităţi industriale 17

IV.1 Politica şi cadrul legislativ referitoare la activitatea de gestionare a deşeurilor

şi ecologizare a zonelor contaminate de activităţi industriale 17

IV.2 Cheltuielile pentru protecţia mediului 22

IV.3 Gestionarea deşeurilor 24

IV.4 Finanţarea programelor/proiectelor şi a obiectivelor de investiţii privind

dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor şi reabilitarea

siturilor poluate istoric 31

IV.5 Constatări cu privire la gestionarea şi ecologizarea zonelor afectate de

activităţi industriale 53

V. Concluzii generale şi recomandări formulate în urma acţiunii de audit

al performanţei Eficienţa şi eficacitatea utilizării fondurilor în acţiunile de

gestionare a deşeurilor şi ecologizare a zonelor afectate de activităţi industriale pe

perioada 2011-2013 71

2

Abrevieri utilizate:

AFM - Administraţia Fondului pentru Mediu

ANPM - Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului

ANRMAP - Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea

Achiziţiilor Publice

AM - Autoritatea de Management

ACIS - Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale

CNSC – Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor

DMI – Domeniul major de intervenţie

FCo – Fondul de coeziune

FEDR - Fondul European pentru Dezvoltare Regională

GNM - Garda Naţională de Mediu

HG - Hotărâre a Guvernului

ISPA - Instrument pentru Politici Structurale de Pre-Aderare (program de

finanţare din fonduri UE)

MMSC – Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice

OG – Ordonanţă a Guvernului

Omfp – Ordinul ministrului finanţelor publice

OUG – Ordonanţă de urgenţă a Guvernului

PHARE – Program de finanţare din fonduri UE – instrument de pre-aderare

PNGD - Planul Naţional pentru Gestionarea Deşeurilor

POS – Programul Operaţional Sectorial

SNGD - Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor

UAT – Unitate administrativ-teritorială

UCVAP - Unitatea pentru Coordonarea şi Verificarea Achiziţiilor Publice

UE – Uniunea Europeană

3

I. Prezentarea sintetică a contextului şi a cadrului instituţional aplicabil

activităţii de gestionare a deşeurilor şi ecologizare a zonelor afectate de activităţi

industriale şi a criteriilor şi metodologiei de audit utilizate

Acţiunea de auditul performanţei s-a desfăşurat la Ministerul Mediului şi

Schimbărilor Climatice (MMSC), inclusiv la entităţile din subordinea/coordonarea

acestuia care deţin date/informaţii cu privire la tema acţiunii, respectiv:

- Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM),

- Garda Naţională de Mediu (GNM),

- Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM).

Prin Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor sunt stabilite măsurile

necesare pentru protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei, prin prevenirea sau reducerea

efectelor adverse determinate de generarea şi gestionarea deşeurilor şi prin reducerea

efectelor nocive ale folosirii resurselor şi creşterea eficienţei folosirii acestora. Aceasta

stabileşte atribuţiile şi răspunderile MMSC, în calitate de autoritate competentă de decizie

şi control în domeniul gestionării deşeurilor.

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM) este instituţia de

specialitate a administraţiei publice centrale, aflată în subordinea MMSC, cu competenţe

în implementarea politicilor şi legislaţiei din domeniul protecţiei mediului, conferite în

baza HG nr. 1000/2012 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru

Protecţia Mediului şi a instituţiilor publice aflate în subordinea acesteia.

Garda Naţională de Mediu (GNM) este responsabilă de asigurarea controlului

implementării profesioniste, uniforme şi integrate a politicii Guvernului de aplicare a

legislaţiei naţionale, armonizate cu cea comunitară, în domeniul protecţiei mediului şi are

atribuţii în aplicarea politicii Guvernului în materia prevenirii, constatării şi sancţionării

încălcării prevederilor legale privind protecţia mediului.

Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM) este o instituţie publică finanţată

integral din venituri proprii, înfiinţată conform OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru

mediu, în coordonarea MMSC. Scopul înfiinţării AFM este gestionarea Fondului pentru

mediu în vederea susţinerii şi realizării proiectelor prioritare pentru protecţia mediului, în

conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare în domeniul protecţiei mediului.

Criteriile de audit, selectate din studiul legislaţiei, ghidurilor, reglementărilor şi

criteriilor de performanţă stabilite şi aplicabile activităţii de gestionare a deşeurilor şi

ecologizare a zonelor afectate de activităţi industriale sunt:

1. Gradul de implementare a legislaţiei europene în domeniul gestionării deşeurilor şi

a ecologizării zonelor afectate de activităţi industriale în legislaţia naţională;

2. Măsura în care legislaţia naţională acoperă potenţialele ameninţări pe care le

prezintă deşeurile pentru mediul înconjurător;

3. Existenţa sistemelor şi mecanismelor economico-financiare pentru gestionarea

deşeurilor;

4

4. Măsura în care atribuţiile în domeniul gestionării deşeurilor şi ecologizării zonelor

afectate de activităţi industriale prevăzute în legislaţia în vigoare şi în regulamentele de

organizare şi funcţionare sunt îndeplinite de către compartimentele de specialitate;

5. Valoarea finanţărilor acordate pentru activitatea de gestionare a deşeurilor şi

ecologizare a zonelor afectate de activităţi industriale;

6. Gradul de realizare a obiectivelor aferente proiectelor derulate în domeniul

gestionării deşeurilor şi a ecologizării zonelor afectate de activităţi industriale;

7. Corectitudinea şi suficienţa datelor şi informaţiilor referitoare la activitatea de

gestionare a deşeurilor;

8. Gradul de respectare a criteriilor de conformitate şi a procedurilor stabilite prin lege

în activitatea de gestionare a deşeurilor;

9. Numărul de generatori de deşeuri care sunt deserviţi de sistemele de colectare a

deşeurilor;

10. Numărul proiectelor româneşti de cercetare în domeniul gestiunii integrate a

deşeurilor realizate în perioada auditată, precum şi numărul de cercetători angrenaţi în

activitatea de cercetare în domeniu;

11. Gradul de aplicare a rezultatelor proiectelor de cercetare româneşti în activitatea

de gestionare a deşeurilor;

12. Numărul de grupuri de lucru organizate pe problematici referitoare la gestionarea

deşeurilor şi ecologizarea zonelor afectate de activităţi industriale.

Auditorii publici externi au procedat la îmbinarea abordării pe bază de

rezultate, respectiv evaluarea performanţei realizate în îndeplinirea atribuţiilor

referitoare la activitatea de gestionare a deşeurilor şi ecologizare a zonelor afectate

de activităţi industriale, cu abordarea pe bază de probleme, respectiv analiza

indiciilor privind existenţa unor probleme referitoare la desfăşurarea activităţilor

specifice cu privire la posibila repetabilitate şi extindere a unor constatări.

Referitor la analiza perspectivei din punct de vedere al economicităţii, eficienţei şi

eficacităţii, ca în multe alte ţări europene, şi în România industrializarea a dus la o

contaminare semnificativă a terenurilor şi a apei subterane. Poluarea terenurilor a avut un

impact semnificativ atât asupra mediului cât şi asupra sănătăţii umane.

România a trecut în ultimele două decenii printr-o tranziţie majoră, în care multe

dintre companiile şi industriile active în perioada socialistă s-au închis sau au fost

restructurate, fapt ce a determinat scăderea capacităţii de a decontamina terenurile

poluate, în scopul reutilizării lor.

5

II. Obiectivul general şi obiectivele specifice ale activităţii de gestionare

a deşeurilor şi ecologizare a zonelor afectate de activităţi industriale

Politica naţională în domeniul gestionării deşeurilor se subscrie obiectivelor politicii

europene în materie de prevenire a generării deşeurilor şi de reducere a consumului de

resurse, cu aplicarea practică a ierarhiei deşeurilor.

Principiul acţiunii preventive este unul din principiile care au stat la baza OUG nr.

195/2005 privind protecţia mediului, dar Directiva 2008/98/CE privind deşeurile a fost

transpusă în legislaţia naţională prin Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor. În

această lege se stabileşte ierarhia deşeurilor, care se aplică în calitate de ordine a

priorităţilor în cadrul legislaţiei şi al politicii în materie de prevenire a generării şi de

gestionare a deşeurilor, astfel: prevenirea, pregătirea pentru reutilizare, reciclarea, alte

operaţiuni de valorificare (de exemplu, valorificarea energetică) şi, ca ultimă opţiune,

eliminarea.

Conform cerinţelor legislaţiei UE, documentele strategice naţionale de gestionare a

deşeurilor cuprind două componente principale, şi anume:

- strategia de gestionare a deşeurilor, care este cadrul ce stabileşte obiectivele ţării

în domeniul gestionării deşeurilor;

- planul naţional de gestionare a deşeurilor, care reprezintă planul de

implementare a strategiei, conţine detalii referitoare la acţiunile ce trebuie întreprinse

pentru îndeplinirea obiectivelor strategiei, la modul de desfăşurare a acestor acţiuni,

inclusiv termene şi responsabilităţi.

Strategia Naţională pentru Gestionarea Deşeurilor (SNGD) şi Planul Naţional

pentru Gestionarea Deşeurilor (PNGD), elaborate de MMSC, constituie instrumentele de

bază pentru implementarea în România a politicii UE în domeniul gestionării deşeurilor,

fiind aprobate prin HG nr. 1470/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin SNGD pentru perioada 2003-2013, au fost stabilite principiile şi obiectivele

strategice ale activităţii de gestionare a deşeurilor. Obiectivele generale ale activităţii de

gestionare a deşeurilor sunt următoarele:

Obiective generale pentru gestionarea deşeurilor

Domeniul/Activitatea Obiective principale

Politica şi cadrul legislativ

Armonizarea politicii şi legislaţiei naţionale în domeniul

gestionării deşeurilor cu politicile şi prevederile legislative

europene, precum şi cu prevederile acordurilor şi convenţiilor

internaţionale la care România este parte.

Integrarea problematicii de gestionare a deşeurilor în politicile

sectoriale şi de companie.

Creşterea eficienţei de aplicare a legislaţiei în gestiunea deşeurilor.

Aspecte instituţionale şi

organizatorice

Adaptarea şi dezvoltarea cadrului instituţional şi organizatoric în

vederea îndeplinirii cerinţelor naţionale şi compatibilizarea cu

6

structurile europene.

Resursele umane Asigurarea resurselor umane ca număr şi pregătire profesională.

Finanţarea sistemului de

gestionare a deşeurilor

Crearea şi utilizarea de sisteme şi mecanisme economico-

financiare pentru gestionarea deşeurilor în condiţiile respectării

principiilor generale, cu precădere a principiului „poluatorul

plăteşte”.

Conştientizarea părţilor

implicate

Promovarea unui sistem de informare, conştientizare şi motivare

pentru toate părţile implicate.

Colectarea şi raportarea de

date şi informaţii privind

gestionarea deşeurilor

Obţinerea de date şi informaţii complete şi corecte, care să

corespundă cerinţelor de raportare la nivel naţional şi european.

Prevenirea generării deşeurilor Maximizarea prevenirii generării deşeurilor.

Valorificarea potenţialului

util din deşeuri

Exploatarea tuturor posibilităţilor de natură tehnică şi economică

privind valorificarea deşeurilor.

Dezvoltarea activităţilor de valorificare materială şi energetică.

Colectarea şi transportul

deşeurilor

Asigurarea deservirii unui număr cât mai mare de generatori de

deşeuri de către sistemele de colectare şi transport a deşeurilor.

Asigurarea celor mai bune opţiuni pentru colectarea şi transportul

deşeurilor, în vederea unei cât mai eficiente valorificări şi

eliminări a acestora.

Tratarea deşeurilor Promovarea tratării deşeurilor în vederea asigurării unui

management ecologic raţional.

Eliminarea deşeurilor

Eliminarea deşeurilor în conformitate cu cerinţele legislaţiei în

domeniul gestiunii deşeurilor în scopul protejării sănătăţii

populaţiei şi a mediului.

Cercetare-dezvoltare Încurajarea şi susţinerea cercetării româneşti în domeniul

gestionării integrate a deşeurilor.

În domeniul ecologizării zonelor afectate de activităţi industriale, MMSC a

elaborat un proiect de Strategie Naţională şi Planul Naţional pentru Gestionarea

Siturilor Contaminate din România. Obiectivele stabilite sunt următoarele:

Obiective de

Mediu

Reducerea suprafeţei ocupate de situri contaminate.

Îmbunătăţirea calităţii factorilor de mediu din zonele de amplasare şi

implementarea unei gestionări unitare la nivel naţional.

Obiective socio-

economice

Remedierea siturilor contaminate trebuie făcută astfel încât să fie atinsă o stare

corespunzătoare pentru folosinţa ulterioară planificată.

Asigurarea protecţiei resurselor de apă, a securităţii alimentare şi a sănătăţii umane.

Promovarea utilizării viitoare a siturilor remediate pentru dezvoltarea economică şi

socială în detrimentul scoaterii din circuitul agricol şi silvic a terenurilor

productive.

Informarea şi participarea publicului.

Obiective

tehnice

Dezvoltarea, armonizarea şi punerea în aplicare a cadrului legislativ pentru

remedierea siturilor contaminate şi încurajarea reutilizării acestora cu prioritate.

Dezvoltarea capacităţii instituţionale pentru gestionarea siturilor contaminate.

Dezvoltarea pieţei serviciilor în domeniul investigării şi remedierii siturilor

7

contaminate.

Dezvoltarea şi aplicarea celor mai bune practici existente, ce nu generează costuri

excesive, pentru investigarea şi remedierea siturilor contaminate.

Tratatul de Aderare România - Uniunea Europeană, semnat la 25 aprilie

2005, şi protocoalele anexate cuprind angajamentele concrete ale României de

transpunere în practică a întregului acquis comunitar şi prevăd unele decalări ale

termenelor de implementare ale unor obligaţii de mediu.

Strategia naţională de dezvoltare durabilă - Orizonturi 2013-2020-2030,

aprobată prin HG nr. 1460/2008, urmează prescripţiile metodologice ale Comisiei

Europene şi reprezintă un proiect comun al Guvernului României şi al

Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, prin Centrul Naţional pentru

Dezvoltare Durabilă. Strategia a propus o viziune a dezvoltării României în

perspectiva următoarelor două decenii şi este rezultatul obligaţiei asumate de

România în calitate de stat membru al UE. Sunt stabilite obiective concrete pentru

trecerea, într-un interval de timp rezonabil şi realist, la modelul de dezvoltare

generator de valoare adăugată înaltă, propulsat de interesul pentru cunoaştere şi

inovare, orientat spre îmbunătăţirea continuă a calităţii vieţii oamenilor şi a

relaţiilor dintre ei, în armonie cu mediul natural. Unul dintre obiectivele specifice,

stabilite în vederea îmbunătăţirii gestionării resurselor naturale şi evitării

exploatării lor excesive, recunoscând valoarea serviciilor furnizate de ecosisteme

vizează „Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor prin

îmbunătăţirea gestionării deşeurilor şi reducerea numărului de zone poluate

istoric în minimum 30 de judeţe până în 2015”.

România a obţinut perioade de tranziţie în vederea conformării cu

Directivele UE pentru depozitele de deşeuri municipale până în 2017, depozitarea

temporară de deşeuri periculoase până în 2009, depozitarea de deşeuri industriale

nepericuloase până în 2013. Astfel, mai multe depozite urmau să-şi înceteze

activitatea, asigurându-se reducerea treptată a cantităţilor depuse în depozitele

municipale neconforme.

Acţiunea în acest domeniu vizează punerea în aplicare a proiectelor integrate

de gestionare a deşeurilor la nivel naţional şi regional, prin orientarea ierarhică a

investiţiilor conform priorităţilor stabilite: prevenire, colectare selectivă, reciclare,

valorificare, tratare şi eliminare. Programele de management integrat se vor

extinde progresiv şi în mediul rural, prin instituirea unor servicii de colectare şi

prin eliminarea gropilor de gunoi necontrolate.

Ţintele propuse pentru anul 2015 vizează: crearea a 30 sisteme integrate de

gestionare a deşeurilor la nivel regional/judeţean; închiderea a 1.500 depozite mici

situate în zone rurale şi a 150 depozite vechi din zonele urbane; realizarea a 5

proiecte pilot pentru reabilitarea siturilor contaminate istoric; asigurarea unor

8

servicii îmbunătăţite de salubritate şi management al deşeurilor pentru un număr de

8 milioane locuitori.

În privinţa managementului integrat al deşeurilor, se prevede trecerea

treptată de la depozitarea deşeurilor la colectarea selectivă şi valorificarea într-o

proporţie mai mare a deşeurilor reciclabile, inclusiv prin transformarea deşeurilor

organice în compost şi utilizarea exclusivă, pentru mediul urban, a depozitelor

ecologice. În mediul rural va creşte gradul de implementare a sistemelor de

management integrat al deşeurilor.

Prin HG nr. 870/2013, Guvernul României a adoptat SNGD 2014-2020, prin

care îşi propune următoarele direcţii principale de acţiune:

- prioritizarea eforturilor în domeniul gestionării deşeurilor, în linie cu

ierarhia deşeurilor;

- dezvoltarea de măsuri care să încurajeze prevenirea generării de deşeuri şi

reutilizarea, promovând utilizarea durabilă a resurselor;

- creşterea ratei de reciclare şi îmbunătăţirea calităţii materialelor reciclate,

lucrând aproape cu sectorul de afaceri şi cu unităţile şi întreprinderile care

valorifică deşeurile;

- promovarea valorificării deşeurilor din ambalaje;

- reducerea impactului produs de carbonul generat de deşeuri;

- încurajarea producerii de energie din deşeuri pentru deşeurile care nu pot fi

reciclate;

- organizarea bazei de date la nivel naţional şi eficientizarea procesului de

monitorizare;

- implementarea conceptului de „analiză a ciclului de viaţă” în politica de

gestiune a deşeurilor.

De asemenea, se doreşte îmbunătăţirea serviciilor către populaţie şi sectorul

de afaceri, prin:

- încurajarea investiţiilor verzi;

- susţinerea iniţiativelor care premiază şi recompensează populaţia care

reduce, reutilizează şi reciclează deşeurile din gospodării;

- colaborarea cu autorităţile administraţiei publice locale pentru

creşterea eficienţei şi calităţii deşeurilor colectate, făcându-le mai uşor de reciclat;

- colaborarea cu autorităţile administraţiei publice locale şi sectorul de

afaceri pentru îmbunătăţirea sistemelor de colectare a deşeurilor.

9

III. Sinteza principalelor constatări şi concluzii rezultate în urma

acţiunii de audit al performanţei

1. Politica şi cadrul legislativ referitoare la activitatea de gestionare a deşeurilor

şi ecologizare a zonelor contaminate de activităţi industriale

Deşi cea mai mare parte a directivelor europene privind gestionarea deşeurilor a

fost transpusă în legislaţia naţională, acest lucru nu s-a realizat în cazul Directivei

2013/2/UE de modificare a anexei I la Directiva 94/62/CE privind ambalajele şi

deşeurile de ambalaje şi al Directivei 2012/19/UE privind deşeurile de

echipamente electrice şi electronice. Pentru acestea, Comisia Europeană a

declanşat procedura de infringement care se află în ultima etapă precontencioasă.

Totodată, Comisia Europeană a declanşat o procedură de infringement

pentru nerespectarea prevederilor Directivei 1999/31/CE privind depozitele de

deşeuri, respectiv continuarea utilizării depozitelor neconforme. Astfel, în cadrul

acestei proceduri a fost transmis Aviz Motivat pentru 19 depozite neconforme, şi

Scrisoare de punere în întârziere suplimentară pentru încă 129 de depozite.

Referitor la aplicarea necorespunzătoare a Directivei 2006/21/CE privind

gestionarea deşeurilor din industriile extractive şi de modificare a Directivei

2004/35/CE, iazurile de decantare Tăuşani şi Boşneag, deţinute de SC Moldomin

SA, nu au fost închise şi ecologizate, motiv pentru care acestea poluează cu

particule de praf nociv Moldova Nouă, Dunărea, precum şi localităţile de pe malul

sârbesc. În consecinţă, Comisia Europeană a declanşat procedura de infringement,

această procedură fiind în faza contencioasă, respectiv Comisia Europeană a

introdus o acţiune împotriva României în faţa Curţii de Justiţie a UE.

2. Cheltuielile pentru protecţia mediului

În perioada 2011-2013, deşi cheltuielile de mediu la nivel naţional au

înregistrat o evoluţie descrescătoare, sectorul „managementul deşeurilor” a rămas

principalul beneficiar, pentru acest domeniu înregistrându-se cele mai mari

cheltuieli. Cheltuielile pentru protecţia mediului la nivel naţional, aferente

perioadei analizate, au fost de aproape 52 miliarde lei, reprezentând 3% din PIB

aferent aceleiaşi perioade, din care pentru managementul deşeurilor s-au înregistrat

cheltuieli în valoare de peste 28 miliarde lei, reprezentând 57,4% din totalul

cheltuielilor pentru protecţia mediului.

3. Gestionarea deşeurilor şi a siturilor contaminate

Activităţile componente ale gestionării deşeurilor trebuie să se desfăşoare cu

respectarea normelor de protecţie a mediului, care reflectă cerinţele impuse de legislaţia

europeană.

În anul 2013, Guvernul României a adoptat Strategia Naţională de

Gestionare a Deşeurilor 2014-2020, prin care au fost stabilite direcţiile de acţiune

10

principale. Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor (PNGD), aprobat prin HG

nr. 1470/2004, urmează a fi revizuit în acord cu noile cerinţe din Legea nr.

211/2011 privind regimul deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare.

Remedierea siturilor contaminate este una dintre principalele componente ale

dezvoltării durabile a comunităţilor, la fiecare nivel administrativ, dar în România nu este

aprobat un act legislativ în materie.

4. Finanţarea programelor/proiectelor şi a obiectivelor de investiţii privind

dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor şi reabilitarea

siturilor poluate istoric

4.1. Finanţarea de la bugetul de stat

Actul normativ care a urmărit racordarea României la directivele europene

privind protecţia mediului înconjurător este OG nr. 40/2006 pentru aprobarea şi

finanţarea programelor multianuale prioritare de mediu şi gospodărire a apelor,

care a fost modificată şi completată prin OUG nr. 70/2007, astfel încât au fost

redefinite programelor prioritare de mediu şi gospodărirea apelor, în sensul

extinderii domeniului de aplicabilitate şi eliminării prevederilor care limitau

realizarea programelor în funcţie de anumite bazine hidrografice, judeţe sau

localităţi.

În perioada 2011 – 2013 au fost finanţate de la bugetul de stat 5 (cinci)

proiecte având ca obiect realizarea unor investiţii privind gestionarea deşeurilor,

fără a se urmări respectarea principiilor economicităţii, eficienţei şi eficacităţii,

după cum urmează:

a) La nivelul MMSC nu există o procedură operaţională privind

activitatea de elaborare şi fundamentare a necesarului anual de fonduri financiare

aferent finanţării de la bugetul de stat a programelor/subprogramelor şi/sau

obiectivelor de investiţii necesare realizării programelor multianuale aprobate şi

prevăzute de OG nr. 40/2006;

b) Termenele iniţiale de finalizare a investiţiilor aferente implementării

proiectelor privind gestionarea deşeurilor finanţate de la bugetul de stat au fost

prelungite prin acte adiţionale, astfel încât până la 31.12.2013 a fost finalizat şi

recepţionat numai un singur proiect din cele cinci proiecte finanţate în perioada

2006 – 2013;

c) Recepţiile lucrărilor executate au fost efectuate fără respectarea

prevederilor HG nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a

lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, respectiv în lipsa unui

reprezentant al ordonatorului principal de credite şi al unui reprezentant al

Inspectoratului de Stat în Construcţii;

d) Pe fondul întârzierilor în execuţie, neurmărirea sau urmărirea

necorespunzătoare de către MMSC a modului în care beneficiarii trebuiau să-şi

11

îndeplinească obligaţiile asumate prin convenţii a permis efectuarea de lucrări şi

înregistrarea de angajamente la nivelul unităţilor administrativ teritoriale al căror

cuantum cumulat a depăşit nivelul prevederilor bugetare aprobate atât în anul

2011 cu cca. 2,65 mil. lei, cât şi în anul 2012 cu cca. 13,11 mil. lei;

e) Neasigurarea de către MMSC a resurselor financiare în ritmul stabilit

prin graficele de execuţie, urmărirea necorespunzătoare a modului de implementare

a proiectelor şi nerespectarea de către beneficiari a termenelor contractuale de

plată, au avut drept consecinţă, efectuarea de cheltuieli neeconomicoase, după

cum urmează:

- pentru realizarea Sistemului zonal de gestionare a deşeurilor urbane

din oraşul Copşa Mică şi comunele limitrofe s-au efectuat achiziţii de utilaje şi

echipamente ale căror costuri au depăşit cu 366 mii lei valoarea stabilită în

documentaţia tehnică de execuţie;

- pentru realizarea sistemului integrat de gestionare a deşeurilor în

municipiul Iaşi, Tribunalul Iaşi a obligat Primăria Municipiului Iaşi să plătească

executantului lucrărilor suma de 7.034 mii lei reprezentând penalităţi pentru plata

cu întârziere a unor lucrări şi suma de 1.620 mii lei reprezentând daune interese

pentru profitul nerealizat, ca urmare a sistării lucrărilor rămase de executat. De

asemenea, prin aceeaşi sentinţă instanţa a obligat MMSC la plata către Primăria

Municipiului Iaşi a sumei de 6.419 mii lei cu titlu de penalităţi de întârziere.

Procesul s-a judecat în absenţa părţilor şi fără ca MMSC să fi formulat întâmpinare.

Ulterior, Curtea de Apel Iaşi a respins recursul formulat de MMSC ca fiind tardiv

şi a constatat nulitatea recursului formulat de Primăria Municipiului Iaşi, astfel

încât soluţia pronunţată la instanţa de fond a rămas definitivă şi irevocabilă.

4.2 Finanţarea proiectelor de la Fondul pentru Mediu

a) În perioada 2011 – 2013 activitatea de finanţare de la fondul pentru

mediu a proiectelor de gestionare a deşeurilor a fost nesemnificativă, limitându-se

doar la asigurarea finanţării (cu cca 25.476 mii lei) a 15 proiecte începute în

perioada 2006 – 2007, din care s-a reuşit finalizarea numai a 6 proiecte, în timp ce

alte 4 au fost reziliate. Sumele decontate au înregistrat pe parcursul perioadei

analizate un puternic trend descrescător, situându-se cu mult sub estimările iniţiale,

datorită, în principal, lipsei de implicare a unor beneficiari de proiecte (în special

unităţi administrativ-teritoriale) în derularea acestora conform clauzelor

contractuale, ceea ce a avut drept urmare întârzierea finalizării proiectelor,

amânarea uneori nejustificată a execuţiei lucrărilor, suspendarea finanţării,

renunţarea la finanţare şi rezilierea unor contracte de finanţare.

b) În anul 2011 a fost organizată prima sesiune de depunere proiecte

privind remedierea siturilor contaminate, care s-a soldat cu un eşec, întrucât la

acea dată nu era finalizat cadrul normativ care reglementează activităţile de

declarare a zonelor poluate ca situri contaminate şi de refacere a mediului geologic

12

al siturilor contaminate, fără de care aceste activităţi nu se pot desfăşura într-o

manieră unitară şi conformă. Lipsa capacităţii instituţionale, dar şi incoerenţa

decizională manifestată la nivelul factorilor responsabili de activitatea de

gestionare a siturilor contaminate din cadrul autorităţii publice centrale pentru

protecţia mediului, care nu au reuşit finalizarea cadrului normativ specific timp de

7 ani (2007 – 2014), s-a concretizat în elaborarea şi aprobarea unui Ghid de

finanţare inaplicabil.

c) În vederea reconstrucţiei ecologice a siturilor afectate de industria

minieră, pentru asigurarea finanţării execuţiei lucrărilor de închidere şi ecologizare

a iazurilor de decantare din sectorul minier a fost adoptată HG nr. 1034/2010

pentru aprobarea finanţării din Fondul pentru mediu a lucrărilor de închidere a

iazurilor de decantare din sectorul minier. Datorită nerespectării termenelor, atât

de demarare, cât şi de finalizare a lucrărilor prevăzute iniţial în actul normativ

menţionat, ca urmare întârzierilor în derularea procedurilor de atribuire a lucrărilor

de închidere, pentru evitarea blocajelor s-a procedat, prin alte două hotărâri ale

Guvernului emise în anii 2011 şi 2013, la modificarea graficului de finanţare şi

stabilirea de noi termene de demarare şi finalizare a lucrărilor.

4.3. Finanţarea proiectelor privind gestionarea deşeurilor şi remedierea

siturilor contaminate în cadrul Programului Operaţional Sectorial de Mediu (POS

Mediu) Finanţarea proiectelor în cadrul Axei nr. 2 – Dezvoltarea sistemelor de

management integrat al deşeurilor şi reabilitarea siturilor poluate istoric, s-a

realizat fără a se asigura respectarea principiilor de economicitate, eficienţă şi

eficacitate după cum urmează:

- Contractarea finanţării proiectelor în cadrul DMI - 1 - Dezvoltarea

sistemelor integrate de management al deşeurilor şi extinderea infrastructurii de

management al deşeurilor a demarat greu, principala cauză fiind capacitatea

instituţională redusă şi incoerenţa decizională a beneficiarilor (consilii judeţene).

S-a întârziat finalizarea montajului instituţional aferent fiecărui judeţ, în special în

ceea ce priveşte constituirea asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară, condiţie de

eligibilitate pentru finanţarea acestei categorii de proiecte. Până la 31.12.2013 nu

se finalizase nici un proiect şi erau în implementare 27 de din portofoliul de 38

proiecte stabilit iniţial, 15 dintre acestea prezentând risc de nefinalizare până la

31.12.2015.

- Implementarea proiectelor pentru care au fost încheiate contracte de

finanţare s-a realizat anevoios, datorită şi cadrului normativ insuficient şi

interpretabil care reglementează achiziţiile publice.

- Lipsa de expertiză a beneficiarilor în ceea ce priveşte aplicarea legislaţiei din

domeniul achiziţiilor publice a constituit o cauză principală pentru care în perioada

2011 – 2013 au fost aplicate 68 de corecţii financiare unui număr de 19 beneficiari

13

- consilii judeţene, în valoare totală de 70.510 mii lei, suportate de beneficiari sau

de la bugetul de stat, în baza prevederilor legale.

- Datorită capacităţii instituţionale şi decizionale limitate la nivelul

beneficiarilor, care a generat atât dificultăţi în demararea si derularea procedurilor

de achiziţie, cât şi un ritm lent de execuţie a contractelor de lucrări, lucrările de

construcţie a noilor depozite au înregistrat întârzieri. Pentru închiderea depozitelor

neconforme, în condiţiile nefinalizării lucrărilor executate la noile depozite

conforme, autorităţile locale au fost nevoite să identifice soluţii tranzitorii pentru

depozitarea deşeurilor până la finalizarea şi operarea noilor depozite. Aceste soluţii

au generat costuri suplimentare, determinate în special de transportul deşeurilor la

locaţii situate în alte judeţe sau de cantităţile suplimentare de deşeuri rezultate ca

urmare a prelungirii termenului de sistare la depozitele neconforme, care trebuie

relocate. Până în prezent, doar pentru proiectele implementate în judeţele Timiş şi

Sălaj, au fost estimate costuri suplimentare în valoare totală de 9.940 mii lei.

- Contractarea finanţării proiectelor în cadrul DMI 2 - Reabilitarea siturilor

poluate istoric a demarat cu doi ani mai târziu decât în cadrul DMI 1, întârzierea

datorându-se, în principal, nefinalizării cadrului legal aferent gestionării siturilor

contaminate, respectiv nefinalizării şi neaprobării Strategiei naţionale pentru

siturile contaminate şi a Inventarului siturilor contaminate, documente de care

depindea procesul de pregătire şi selecţie a proiectelor. Datorită

disfuncţionalităţilor organizaţionale şi a lipsei unor decizii adecvate la nivelul

ANPM şi MMSC, lista siturilor contaminate nu a fost aprobată nici până la finalul

anului 2013, iar primul proiect al Strategiei a fost postat pe site-ul MMSC în luna

august 2013. În ciuda acestor impedimente, în anul 2011 la nivelul POS Mediu s-

au găsit soluţii pentru evaluarea primelor proiecte pilot de reabilitare situri

contaminate, pentru care s-au încheiat contracte de finanţare, astfel încât, la

31.12.2013 se aflau în derulare cinci proiecte de remediere de situri contaminate.

Urmare rezultatelor sub aşteptări înregistrate în implementarea proiectelor în

cadrul Axei prioritare 2, în anul 2013 s-a luat decizia de realocare a unor fonduri,

fie către alte obiective finanţabile şi cu perspective ridicate de realizare în termen

din cadrul programului operaţional, fie către obiective din afara programului

operaţional, în vederea unei utilizări mai eficiente. Ca urmare, gradul de angajare a

fondurilor la 31.12.2013 a crescut la cca. 94%, iar gradul de absorbţie la 24,13%,

creşteri datorate în primul rând modificării cifrelor de referinţă aferente alocaţiilor

europene pentru perioada de programare 2007-2013.

5. Constatări cu privire la gestionarea şi ecologizarea zonelor afectate de

activităţi industriale

În cazul poluărilor actuale şi istorice, lucrările de investigare sunt executate de

persoane fizice sau juridice posesoare ale unui document de calificare, care atestă

14

calitatea şi competenţa de specialist/firmă specializată în domeniul ştiinţelor

geologice şi pedologice, dar finanţarea lucrărilor de investigare şi evaluare a poluării

mediului geologic este suportată de operatorul economic sau de deţinătorul de teren. În

această situaţie, există riscul ca acţiunea de ecologizare a siturilor contaminate să fie

afectată de interesele financiare ale persoanelor implicate.

Identificarea preliminară a siturilor contaminate a fost realizată pe baza

chestionarelor completate de operatorii economici sau deţinătorii de teren şi a

documentaţiei pe baza căreia s-a emis actul de reglementare. Urmare lipsei unor

instrucţiuni sau a unui ghid metodologic de completare a chestionarelor, lipsei unor

date şi informaţii necesare identificării şi caracterizării, într-o manieră acceptabilă,

a unui sit contaminat/potenţial contaminat, identificarea preliminară a siturilor

contaminate pe baza chestionarelor completate de operatorii economici sau

deţinătorii de teren, nu a corespuns aşteptărilor.

Întrucât nici sensul expresiilor sit contaminat istoric şi sit contaminat actual

nu a fost definit în legislaţia românească, este necesar ca MMSC să efectueze

demersurile necesare în vederea clarificării şi completării prevederilor legale

referitoare la conţinutul acestor expresii, cât şi stabilirea unor criterii şi proceduri

pentru delimitarea poluării istorice de cea actuală.

În lipsa unor informaţii clare necesare definirii şi caracterizării unui sit

contaminat, informaţii rezultate din lucrări de investigare şi evaluare a poluării

mediului geologic, declararea unui sit contaminat pe baza unor date şi informaţii

neunitare şi neconforme este un demers care poate avea implicaţii socio-economice

deosebit de semnificative, şi nu în ultimul rând, poate determina alocări inutile de

resurse financiare pentru acţiuni de remediere. Astfel, s-a concluzionat faptul că

MMSC nu deţine suficiente date şi informaţii referitoare la siturile contaminate.

MMSC, prin unităţile din subordine şi în baza rapoartelor anuale efectuate de

oficiile judeţene de studii pedologice şi agrochimice, analizează siturile

contaminate identificate şi identifică siturile potenţial contaminate, precum şi

sursele de poluare sau potenţial poluatoare. S-a constatat că MMSC nu a efectuat

toate demersurile în vederea îndeplinirii acestei atribuţii, inclusiv printr-o

colaborare mai strânsă cu Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru

Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului – ICPA Bucureşti, coordonatorul

ştiinţific al oficiilor judeţene de studii pedologice şi agrochimice.

MMSC nu a întreprins toate demersurile în vederea creării cadrului legal

pentru stabilirea necesităţii efectuării investigării şi evaluării poluării mediului

geologic în zonele afectate, stabilirea condiţiilor de investigare şi avizarea

programelor de investigare pentru siturile contaminate, astfel:

- nu au fost aprobate prin ordin comun al conducătorilor autorităţii publice

centrale pentru protecţia mediului şi dezvoltare durabilă, autorităţii publice centrale

15

în domeniile economiei şi finanţelor şi autorităţii publice centrale în domeniul

agriculturii şi dezvoltării rurale, lista siturilor contaminate istoric, orfane,

abandonate, şi lista siturilor contaminate actual;

- contrar prevederilor legale în vigoare, nu au fost aprobate ghidul tehnic

privind metodologiile şi conţinutul raportului geologic de investigare şi evaluare a

poluării solului şi subsolului pe etape, criteriile şi indicatorii de evaluare a poluării

mediului geologic, fapt ce a condus la imposibilitatea elaborării într-o manieră

unitară şi conformă a rapoartelor geologice de investigare şi evaluare a poluării

solului şi subsolului;

- nu a fost aprobat prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale

pentru protecţia mediului ghidul tehnic pentru aplicarea metodologiilor de refacere

a mediului geologic al siturilor contaminate;

- nu au fost efectuate toate demersurile în vederea elaborării şi aprobării de

proceduri de reglementare referitoare la: elaborarea rapoartelor de investigare şi

evaluare preliminară/ finală, elaborarea studiului evaluării de risc, fundamentarea

programului de remediere, conţinutul proiect tehnic pentru curăţare, remediere

şi/sau reconstrucţie ecologică, conţinutul raportului de finalizare a lucrărilor de

remediere, conţinutul programului de monitorizare a evoluţiei lucrărilor de

remediere şi de monitorizare post remediere etc.

Întrucât lista siturilor contaminate istoric, orfane, abandonate, şi lista

siturilor contaminate actual nu au fost aprobate, nu au fost întreprinse demersuri în

vederea înregistrării în documentele cadastrale, de către autorităţile administraţiei

publice locale, a restricţiilor de utilizare a terenului pe care era localizat situl

contaminat, fapt ce a determinat riscul nerealizării sistemelor de bariere fizice şi de

avertizare pentru aplicarea regimului de restricţie.

Au existat şi situaţii în care operatorii economici, în lipsa unor prevederi

legale clare referitoare la gestionarea siturilor contaminate, au realizat, prin

intermediul unor firme de specialitate, lucrări de investigare, evaluare şi remediere

a unor situri contaminate. Astfel de exemple sunt amplasamentele considerate

contaminate istoric potrivit contractului de privatizare al SC OMV Petrom SA şi

proiectele de remediere finanţate prin POS Mediu: Crânguri, judeţul Dâmboviţa –

depozit de deşeuri chimice anorganice, Câmpina, judeţul Prahova - batal de

reziduuri petroliere, Turda, judeţul Cluj - depozit de deşeuri de hexaclorciclohexan,

provenite de la Uzina Chimică Turda, Târgu Mureş - haldele de deşeuri

fosfoamoniacale aparţinând Combinatului AZOMUREŞ, dar, în lipsa cadrului legal

referitor la investigarea, evaluarea şi remedierea siturilor contaminate,

corectitudinea şi calitatea lucrărilor de investigare şi evaluare a poluării mediului

geologic, cât şi necesitatea efectuării lucrărilor de refacere a siturilor contaminate,

pot fi puse sub semnul întrebării, existând permanent riscul contestării valabilităţii

documentelor referitoare la aceste lucrări.

16

MMSC nu a efectuat toate demersurile în vederea asigurării faptului că

operatorii au luat toate măsurile necesare pentru prevenirea sau reducerea pe cât

posibil a oricăror efecte adverse asupra sănătăţii populaţiei şi mediului ca urmare a

gestionării deşeurilor extractive. Astfel, iazul de decantare Boşneag, nu era

autorizat să funcţioneze în condiţii de siguranţă, urmare faptului că SC Moldomin

SA, nu a întreprins toate măsurile ce se impuneau în vederea obţinerii autorizaţiei

de funcţionare în condiţii de siguranţă; de asemenea SC Moldomin SA, nu a luat

măsuri pentru elaborarea planului de prevenire a accidentelor majore pentru

gestionarea deşeurilor extractive şi nu a furnizat inspectoratului planul de urgenţă

internă cu măsurile ce trebuie luate pe amplasament în cazul unui accident, în

vederea elaborării planului de urgenţă externă.

Referitor la modul de înregistrare şi evidenţiere în contabilitate a obligaţiilor

de mediu, în România tratamentul contabil si fiscal aplicabil obligaţiilor pentru

dezafectarea activelor şi restaurarea amplasamentului, nedefinit până în anul 2002,

a fost inconsecvent ulterior, cu privire la recunoaşterea, estimarea şi tratamentul

fiscal al obligaţiilor legate de efectuarea, în viitor, a unor cheltuieli cu dezafectarea

mijloacelor fixe şi de restaurare a amplasamentului.

S-a constatat că baza de date deţinută de MMSC, referitoare la siturile

potenţial contaminate, nu conţine suficiente informaţii cu privire la unităţile

industriale sau agricole care au fost privatizate cu/fără obligaţii de mediu.

Nu au fost stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţilor

publice centrale pentru protecţia mediului şi pentru finanţe publice, formele de

garanţie financiară şi măsurile pentru dezvoltarea ofertei de instrumente financiare

privind răspunderea în domeniul mediului.

Cu toate că, potrivit prevederilor legale în vigoare, îndeplinirea obligaţiilor

de mediu era prioritară în cazul procedurilor de dizolvare urmată de lichidare,

lichidare, faliment, încetarea activităţii, legiuitorul nu a stabilit titularul creanţei de

mediu şi nici rangul prioritar al acestor obligaţii, aspecte deosebit de importante

pentru asigurarea resurselor financiare necesare efectuării lucrărilor de investigare,

evaluare şi refacere a mediului geologic, acolo unde poluarea are un impact

semnificativ asupra sănătăţii oamenilor şi mediului.

Nu au fost întreprinse toate demersurile pentru elaborarea, promovarea şi

aprobarea Strategiei Naţionale şi a Planului Naţional de Acţiune pentru

Gestionarea Siturilor Contaminate din România, respectiv documentul cadru prin

care România va aborda acţiunea de remediere a terenurilor afectate de poluare şi a

zonelor limitrofe unde poluarea cauzează un risc inacceptabil pentru receptori.

Cu toate că MMSC îndeplinea, în condiţiile legii, următoarele atribuţii

referitoare la exercitarea funcţiilor de autoritate de stat în domeniile sale de

activitate şi de monitorizare, inspecţie şi control, respectiv:

17

- asigură la nivel naţional controlul respectării de către persoanele juridice şi

fizice a reglementărilor din domeniile sale de competenţă;

- efectuează controlul şi inspecţia activităţilor şi serviciilor din domeniile sale

de activitate;

s-a constatat că MMSC nu deţine suficiente date şi informaţii cu privire la

îndeplinirea obligaţiei operatorilor de depozite de deşeuri, referitoare la

constituirea fondului pentru închidere şi urmărire postînchidere a depozitului de

deşeuri.

Urmare nerespectării prevederilor legale referitoare la înfiinţarea şi

funcţionarea Comitetului de avizare pentru probleme de mediu Petrom, nu au fost

exercitate de un organism specializat atribuţiile ministerului referitoare la

urmărirea, verificarea şi inspectarea realizării obligaţiilor de mediu asumate prin

contractul de privatizare a SNP Petrom SA. Astfel, s-a ajuns la divergenţă în relaţia

cu OMV-Aktiengesellschaft/SC OMV Petrom SA, pentru soluţionarea căreia aceasta

a sesizat Secretariatul Curţii Internaţionale de Arbitraj a Camerei de Comerţ

Internaţional de la Paris. Urmare divergenţei, MMSC a fost obligată să efectueze

plăţi suplimentare în sumă de 2.820 mii lei, reprezentând cheltuieli cu onorariile

arbitrilor în cauza 18366/GZ aflată pe rolul Curţii Internaţionale de Arbitraj de la

Paris şi cheltuieli cu servicii de consultanţă şi reprezentare juridică, asistenţă

tehnică, expertiză, traducere autorizată.

IV. Prezentarea constatărilor şi concluziilor în legătură cu

respectarea/nerespectarea principiilor economicităţii, eficienţei şi eficacităţii în

realizarea obiectivelor specifice activităţii de gestionare a deşeurilor şi ecologizare a

zonelor afectate de activităţi industriale

1. Politica şi cadrul legislativ referitoare la activitatea de gestionare a deşeurilor

şi ecologizare a zonelor contaminate de activităţi industriale

Tratatul de aderare la UE reflectă condiţiile aderării României la UE şi reprezintă

rezultatul integral al procesului de negociere a 31 de capitole.

Prin „Documentul de poziţie al României - capitolul 22 - Protecţia mediului

înconjurător" România s-a obligat să implementeze acquis-ul comunitar privind acest

capitol până la data aderării (1 ianuarie 2007), cu următoarele derogări referitoare la

managementul deşeurilor:

- Directiva 94/62/EC privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, pentru care s-a

obţinut perioadă de tranziţie până în anul 2013, transpusă în legislaţia naţională prin HG

nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, cu

modificările şi completările ulterioare;

18

- Directiva 99/31/EC privind depozitarea deşeurilor, pentru care s-a obţinut o

perioadă de tranziţie până în anul 2017, transpusă în legislaţia naţională prin HG nr.

349/2005 privind depozitarea deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare;

- Directiva Consiliului 2000/76/EC privind incinerarea deşeurilor, pentru care s-a

solicitat şi obţinut o perioadă de tranziţie până în anul 2009, transpusă în legislaţia

naţională prin HG nr. 128/2002 privind incinerarea deşeurilor, cu modificările şi

completările ulterioare;

- Directiva Consiliului 2002/96/CE privind deşeurile de echipamente electrice şi

electronice (DEEE), pentru care s-a solicitat şi obţinut o perioadă de tranziţie până în anul

2008, transpusă în legislaţia naţională prin HG nr. 1.037/2010 privind deşeurile de

echipamente electrice şi electronice;

- Regulamentul nr. 259/93 privind importul, exportul şi tranzitul de deşeuri, până la

sfârşitul anului 2015.

În urma analizei gradului de transpunere al directivelor europene în legislaţia

naţională, auditorii publici externi au constatat faptul că, cea mai mare parte a directivelor

europene privind gestionarea deşeurilor a fost transpusă în legislaţia naţională, iar pentru

cele care nu au fost/au fost incorect transpuse, Comisia Europeană a demarat proceduri

de infringement/a transmis scrisori de informare.

Declanşarea procedurii de infringement poate fi determinată de următoarele

tipuri de încălcări ale legislaţiei UE: omiterea notificării actelor normative

naţionale care transpun şi implementează directivele, neconformarea legislaţiei

naţionale la cerinţele normelor UE sau aplicarea necorespunzătoare a actelor

normative UE.

Odată iniţiată procedura de infringement, aceasta parcurge mai multe etape

în cadrul celor două faze, respectiv cea precontencioasă (Scrisoare de notificare

formală – punere în întârziere; Observaţiile statului membru; Aviz motivat;

Răspunsul statului membru) şi cea contencioasă (sesizarea Curţii de Justiţie a UE).

Urmare analizei şi verificărilor efectuate, auditorii publici externi au

constatat următoarele aspecte referitoare procedurile de infringement care au fost

declanşate în domeniul auditat, astfel:

Cauza 2013/0428 referitoare la Necomunicarea măsurilor finale de

transpunere a Directivei 2013/2/UE de modificare a anexei I la Directiva

94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje.

Directiva 2013/2/UE de modificare a anexei I la Directiva 94/62/CE privind

ambalajele şi deşeurile de ambalaje a fost adoptată datorită necesităţii armonizării

interpretării definiţiei noţiunii de „ambalaj”. Revizuirea a fost făcută în urma

solicitărilor din partea statelor membre şi a operatorilor economici de a consolida

19

punerea în aplicare a Directivei 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de

ambalaje şi de a crea condiţii de concurenţă echitabile pe piaţa internă.

Termenul de transpunere al Directivei 2013/2/UE a fost 30.09.2013 iar

această cauză se află deja în cea de-a patra etapă a procedurii de infringement.

Comisia Europeană a transmis în data de 29 noiembrie 2013 Scrisoarea de

punere în întârziere, la care răspunsul României a fost că o decizie a Guvernului

este în curs de elaborare. Având în vedere faptul că, ulterior, Comisia nu a mai

primit nicio notificare, aceasta a emis şi Avizul motivat, la care răspunsul României

a fost dat în data de 11.09.2014. Această cauză se află în ultima etapă a fazei

precontencioase, următoarea etapă fiind sesizarea Curţii de Justiţie a UE care se

realizează în termen de maxim 18 luni de la iniţierea procedurii.

Proiectul de HG de transpunere a Directivei a fost transmis în avizare

interministerială în luna octombrie 2014 şi, conform răspunsului la Avizul motivat,

acesta urma să fie adoptat de Guvernul României şi publicat în Monitorul Oficial

până la sfârşitul lunii octombrie 2014, ceea ce nu s-a întâmplat.

Cauza 2014/0266 cu privire la Necomunicarea măsurilor naţionale de

transpunere a Directivei 2012/19/UE privind deşeurile de echipamente electrice şi

electronice.

Directiva 2012/19/UE privind deşeurile de echipamente electrice şi

electronice vizează atât prevenirea sau reducerea impacturilor negative pe care le

au asupra sănătăţii umane şi asupra mediului generarea şi gestionarea de deşeuri de

echipamente electrice şi electronice, cât şi îmbunătăţirea eficienţei şi a impacturilor

de ansamblu ale utilizării resurselor.

Termenul de transpunere al Directivei a fost 14.02.2014, iar această cauză se

află în cea de-a patra etapă a procedurii de infringement, respectiv a fost transmis

Avizul motivat de către Comisia Europeană, iar termenul de răspuns pentru

România era 17.12.2014.

Proiectul de HG a fost transmis în avizare interministerială în data de

15.10.2014, iar o parte dintre ministere au transmis unele observaţii către structura

de specialitate din cadrul MMSC.

Cauza 2012/2007 referitoare la aplicarea necorespunzătoare a

dispoziţiilor art. 14 din Directiva 1999/31/CE privind depozitele de deşeuri,

respectiv continuarea depozitării deşeurilor pe depozite neconforme.

Conform art. 14 din Directiva 1999/31/CE privind depozitele de deşeuri,

rampele de gunoi existente la momentul intrării în vigoare a acestei directive nu îşi

puteau continua activitatea fără parcurgerea unor etape în vederea conformării, în

maxim opt ani de la termenul de transpunere a directivei în legislaţia naţională:

a) într-o perioadă de un an de la termenul de transpunere a directivei în legislaţia

naţională, operatorul unei rampe de gunoi elaborează şi prezintă autorităţilor

competente spre aprobare un plan de amenajare a spaţiului;

20

b) în urma prezentării planului de amenajare a spaţiului, autorităţile competente iau

o decizie definitivă prin care stabilesc dacă operaţiile de exploatare mai pot

continua pe baza respectivului plan de amenajare şi a prezentei directive. Statele

membre iau măsuri de închiderea cât mai rapidă a rampelor de gunoi neautorizate;

c) pe baza planului de amenajare aprobat, autorităţile competente autorizează

lucrările necesare şi stabilesc o perioadă temporară pentru finalizarea planului.

Comisia Europeană a transmis prima Scrisoare de punere în întârziere pe 26

martie 2012, referitor la continuarea depozitării deşeurilor municipale pe depozitul

Slatina. Pe 28 mai 2012, autorităţile române au adus la cunoştinţa Comisiei faptul

că închiderea depozitului neconform Slatina urmează a se realiza în cadrul

proiectului „Sistem integrat de management al deşeurilor în judeţul Olt”, iar până

la finalizarea proiectului, Primăria Municipiului Slatina a încheiat un protocol cu

Primăria oraşului Balş, prin care se permite depozitarea deşeurilor menajere

ridicate de pe raza municipiului Slatina în depozitul de deşeuri menajere Balş.

Pe 26 aprilie 2013, Comisia a transmis Scrisoare de punere în întârziere

suplimentară, pe aceeaşi cauză, în care a făcut referire la 20 de depozite, pentru

continuarea depozitării deşeurilor pe acestea. Autorităţile române au argumentat

faptul că depozitele neconforme de deşeuri municipale urmează a fi închise în

cadrul proiectelor judeţene „Sistem integrat de management al deşeurilor”, la

momentul respectiv activitatea de depozitare pe acestea fiind sistată.

Pentru 19 depozite neconforme, Comisia Europeană a transmis un Aviz

motivat la data de 21 martie 2014 în cadrul aceleiaşi cauze şi, în continuare, pentru

încă 129 de depozite a fost transmisă autorităţilor române o nouă Scrisoare de

punere în întârziere suplimentară. Autorităţile române au informat reprezentanţii

Comisiei cu privire la rezultatele celor mai recente controale ale GNM referitoare la

stadiul lucrărilor de închidere a gropilor cu termenul de sistare a depozitării

depăşit, iar ca răspuns la Avizul motivat, au transmis pentru fiecare depozit

rezultatele ultimelor inspecţii ale GNM, fotografii recente şi declaraţii pe proprie

răspundere ale primarilor localităţilor pe raza cărora se aflau cele 19 depozite.

Ultima Scrisoare de punere în întârziere suplimentară se referă la 129

depozite dintre care 77 municipale, 29 depozite de deşeuri periculoase şi 23

depozite de deşeuri nepericuloase, pentru care MMSC a solicitat informaţii

entităţilor subordonate şi a solicitat Comisiei Europene o prelungire a termenului

de răspuns pentru care, însă, încă nu s-a primit un răspuns.

Cauza 2012/2182 referitoare la aplicarea necorespunzătoare a art. 4, 5, 7,

12 şi 13 alin. (2) din Directiva 2006/21/CE privind gestionarea deşeurilor din

industriile extractive şi de modificare a Directivei 2004/35/CE, în cazul iazurilor

de decantare de la exploatarea minieră Moldova Nouă, respectiv poluarea cu

prafuri toxice provenite de la iazurile Tăuşani şi Boşneag, deţinute de SC

Moldomin SA.

21

Obiectul principal de activitate al SC Moldomin S.A. (deţinută 100% de

statul român, în prezent aflată în faliment) îl reprezintă extracţia şi prepararea

minereurilor cuprifere din carieră şi subteran şi valorificarea concentratului cupros.

Iazurile de decantare Tăuşani şi Boşneag nu au fost închise şi ecologizate,

motiv pentru care acestea poluează cu particule de praf nociv Moldova Nouă,

Dunărea, precum şi localităţile de pe malul sârbesc.

În temeiul legislaţiei UE, statele membre au obligaţia să se asigure că

deşeurile miniere sunt gestionate astfel, încât sănătatea umană să nu fie pusă în

pericol şi fără să se utilizeze procedee sau metode care pot pune în pericol mediul,

în special fără a constitui un risc pentru apă, aer, sol, faună şi floră. De asemenea,

statele membre întreprind măsurile necesare prevenirii abandonului, aruncării sau

depozitării necontrolate a deşeurilor miniere, chiar şi după închiderea instalaţiei de

tratare a deşeurilor, luând toate măsurile de precauţie pentru a limita riscurile

pentru sănătatea publică şi pentru mediu.

În data de 25.10.2012 Comisia Europeană a transmis autorităţilor române

Scrisoarea de punere în întârziere. MMSC a transmis pe 15.02.2013 răspunsul, iar

în data de 21.02.2014Comisia a transmis Avizul motivat. În răspunsul la Avizul

motivat, autorităţile române au precizat faptul că, în ceea ce priveşte Iazul Tăuşani,

procedura de achiziţie publică pentru lucrările de închidere şi ecologizare este în

derulare iar aceste lucrări urmează a fi finalizate în noiembrie 2015.

În ceea ce priveşte situaţia iazului Boşneag-extindere, autorităţile române au

declarat faptul că singura formă de poluare generată este de poluare cu praf, ce se

manifestă numai în perioadele cu vânt şi fără precipitaţii, iar în cazul ultimei

poluări cu pulberi, în data de 4 februarie 2014, reprezentanţii GNM au aplicat o

amendă contravenţională de 100.000 lei, iar pe 20 februarie 2014, tot reprezentanţii

GNM au depus o sesizare penală pentru degradarea mediului şi punerea în pericol a

sănătăţii umane şi vegetale, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă.

Iazul de decantare Boşneag reprezintă o sursă majoră de poluare, în special

primăvara şi toamna, cu ocazia vânturilor puternice (Coşava şi Gorneacul), prin

împrăştierea particulelor de praf toxic cu grad semnificativ de risc pentru sănătatea

populaţiei şi mediu; suprafaţa de teren afectată de poluare în România este de cca.

5.780 ha, iar în Serbia de cca. 12.000 ha. În mod direct, în România sunt afectaţi

un număr de aproximativ 18.000 de locuitori iar în Serbia 12.500 locuitori.

Pentru remedierea situaţiei iazului Boşneag - extindere, autorităţile române

au declarat că au fost efectuate demersuri pentru asigurarea finanţării lucrărilor de

umectare a întregii sale suprafeţe.

Dar, potrivit Comunicării CE 14/589 din 16.10.2014 privind principalele

decizii în cazul procedurilor de infringement, Comisia a introdus acţiune

împotriva României în faţa Curţii de Justiţie a UE pentru nerespectarea

prevederilor legislaţiei UE referitoare la deşeurile extractive, precizând: „Cazul se

22

referă la iazul Boşneag, un iaz de decantare de 102 hectare care conţine deşeuri

extrase din minele de cupru şi zinc din Moldova Nouă, România, şi care în prezent

este aproape complet abandonat. Iazul reprezintă o sursă majoră de poluare,

împrăştiind praf toxic cu grad semnificativ de risc pentru sănătatea populaţiei şi

mediu. (…)

România a fost de acord să soluţioneze problema dar progresul înregistrat a

fost insuficient. Având în vedere riscurile semnificative, şi pe baza recomandării

Comisarului pe probleme de mediu Janez Potočnik, Comisia a introdus o acţiune

împotriva României în faţa Curţii de Justiţie a UE, în scopul de a se asigura că

sunt luate măsuri corective mai rapid.”

În cazul în care, în urma analizei sesizării făcute de Comisie, Curtea de

Justiţie a UE constată că România nu a respectat hotărârea sa, aceasta îi poate

impune plata unei sume forfetare sau a unor penalităţi până la îndeplinirea

obligaţiilor. În funcţie de gravitatea şi durata încălcării şi de factorul naţional,

penalităţile pot fi cuprinse între 2.000 şi 124.000 euro/zi de întârziere.

În concluzie, în urma analizei legislaţiei în domeniul supus auditului,

auditorii publici externi au constatat faptul că majoritatea directivelor europene în

domeniul auditat sunt transpuse în legislaţia naţională, cu excepţia a două cazuri

pentru care Comisia Europeană a demarat proceduri de infringement. În urma

discuţiilor cu reprezentanţii departamentului de specialitate din cadrul MMSC cu

privire la întârzierea transpunerii directivei privind deşeurile de echipamente

electrice şi electronice şi a celei de modificare a anexei la directiva privind

ambalajele şi deşeurile de ambalaje, concluzia a fost că termenele nu au putut fi

respectate datorită dificultăţilor întâmpinate în procesul de avizare interministerială

a proiectelor de hotărâri ale Guvernului.

În ceea ce priveşte procedura de infringement referitoare la continuarea

depozitării deşeurilor municipale pe unele depozite de deşeuri care trebuiau sistate

şi închise definitiv, acest lucru a fost posibil ca urmare a incapacităţii instituţionale

şi lipsei unor decizii ferme la nivelul unităţilor administrativ teritoriale, în ceea ce

priveşte închiderea depozitelor.

2. Cheltuielile pentru protecţia mediului

Cheltuielile pentru protecţia mediului reprezintă măsura economică a

răspunsului dat de societate pentru abordarea problemelor generate de starea

mediului într-o anumită etapă, şi includ cheltuielile efectuate pentru desfăşurarea

activităţilor de supraveghere şi protecţie a mediului şi pe cele care se referă la

prevenirea sau repararea pagubelor aduse acestuia. Potrivit datelor furnizate de

Institutul Naţional de Statistică, cheltuielile pentru protecţia mediului la nivel

naţional se prezintă astfel:

23

Evoluţia cheltuielilor de mediu la nivel naţional mii lei Sector/perioadă 2011 2012 2013

Cheltuieli Pondere

%

Cheltuieli Pondere

%

Cheltuieli Pondere

%

Protecţia aerului 1.102.269 5,91 1.197.834 6,82 1.507.365 9,66

Protecţia apei 4.384.595 23,51 3.251.824 18,52 2.622.901 16,81

Managementul

deşeurilor 9.672.800 51,87 10.080.456 57,41 8.465.983 54,24

Protecţia solului şi

apelor subterane 352.959 1,89 324.425 1,84 320.628 2,05

Protecţia resurselor

naturale şi conservarea

biodiversităţii

1.087.943 5,84 185.726 1,07 144.893 0,91

Alte domenii de mediu 2.048.966 10,98 2.519.354 14,34 2.547.502 16,33

Total 18.649.532 100 17.559.619 100 15.609.272 100

Pondere din PIB % 3,2 3,0 2,5

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, comunicatele de presă nr. 252/2012, 253/ 22/2013 şi 256/2014

Principalele surse de finanţare pentru proiectele în domeniul mediului sunt

bugetul de stat, bugetele locale, Fondul pentru Mediu, creditele externe şi

programele finanţate de UE. Din analiza datelor prezentate mai sus, se observă că,

în perioada 2011-2013, deşi totalul cheltuielilor de mediu la nivel naţional a avut o

evoluţie descrescătoare, sectorul „managementul deşeurilor” a fost principalul

beneficiar, pentru managementul deşeurilor înregistrându-se cele mai mari

cheltuieli, după cum urmează:

- în anul 2011, cheltuielile pentru protecţia mediului la nivel naţional au fost

de aproximativ 18,6 miliarde lei, reprezentând 3,2% din PIB, comparativ cu 3,0%,

în anul 2010. Pe domenii de mediu, cele mai mari cheltuieli s-au înregistrat pentru

managementul deşeurilor (51,9% din totalul cheltuielilor pentru protecţia

mediului), urmate de cheltuielile pentru protecţia apei (23,5%) şi de cheltuielile pe

alte domenii de mediu (11,0%);

- în anul 2012, cheltuielile pentru protecţia mediului la nivel naţional au fost

de aproximativ 17,6 miliarde lei, reprezentând 3,0% din PIB comparativ cu 3,2%,

în anul 2011. Pe domenii de mediu, cele mai mari cheltuieli s-au înregistrat pentru

managementul deşeurilor (57,4% din totalul cheltuielilor pentru protecţia

mediului), urmate de cheltuielile pentru protecţia apei (18,5%) şi de cheltuielile

pentru alte domenii de mediu (14,3%);

- în anul 2013, cheltuielile pentru protecţia mediului la nivel naţional au fost

de aproximativ 15,6 miliarde lei, reprezentând aproximativ 2,5% din PIB

comparativ cu 3,0%, în anul 2012. Pe domenii de mediu, cele mai mari cheltuieli s-

au înregistrat pentru managementul deşeurilor (54,2% din totalul cheltuielilor

24

pentru protecţia mediului la nivel naţional), urmate de cheltuielile pentru protecţia

apei (16,8%) şi de cheltuielile pentru alte domenii de mediu (16,3%).

3. Gestionarea deşeurilor şi a siturilor contaminate

Gestionarea deşeurilor se referă la activităţile de colectare, transport, tratare,

valorificare şi eliminare a acestora. Responsabilitatea pentru activităţile de gestionare a

revine generatorilor deşeurilor, conform principiului „poluatorul plăteşte” sau, după caz,

producătorilor, în conformitate cu principiul „responsabilitatea producătorului”.

Activităţile componente ale gestionării deşeurilor trebuie să se desfăşoare cu

respectarea normelor de protecţie a mediului, care reflectă cerinţele impuse de legislaţia

europeană. Directivele europene transpuse în legislaţia românească au determinat o nouă

abordare a problemei deşeurilor, acordând atenţie necesităţii protejării şi economisirii

resurselor naturale, reducerii costurilor de gestiune şi găsirii de soluţii eficiente pentru

reducerea poluării. Politicile UE din domeniul managementului deşeurilor evidenţiază

importanţa unei abordări integrate, care include construcţia instalaţiilor de eliminare a

deşeurilor împreună cu măsuri de prevenire a producerii deşeurilor şi de reciclare,

conforme cu ierarhia principiilor: prevenirea producţiei de deşeuri şi a impactului negativ

al acesteia, recuperarea deşeurilor prin reciclare, refolosire şi depozitarea finală sigură a

deşeurilor, acolo unde nu există posibilitatea recuperării.

Protecţia mediului constituie obligaţia şi responsabilitatea autorităţilor publice

centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice. Autorităţile

administraţiei publice centrale şi locale prevăd în bugetele proprii fonduri pentru

îndeplinirea obligaţiilor rezultate din implementarea legislaţiei comunitare din domeniul

mediului şi pentru programe de protecţie a mediului. De asemenea, autorităţile publice

centrale şi teritoriale pentru protecţia mediului colaborează în vederea realizării acestora.

La baza activităţilor de gestionare a deşeurilor stau câteva principii enunţate în

cadrul Strategiei Naţionale de Gestionare a Deşeurilor şi a legislaţiei comunitare:

- principiul protecţiei resurselor primare – se referă la necesitatea de a minimiza

şi eficientiza utilizarea resurselor primare, punând accentul pe utilizarea materiilor prime

secundare;

- principiul prevenirii – ierarhia deşeurilor se aplică în calitate de ordine a

priorităţilor în cadrul legislaţiei şi al politicii în materie de prevenire şi gestionare a

deşeurilor, astfel: prevenirea, pregătirea pentru reutilizare, reciclarea, alte operaţiuni de

valorificare, şi în ultimul rând eliminarea în condiţii de siguranţă pentru mediu;

- principiul substituţiei – necesitatea înlocuirii materiilor prime periculoase cu

materii prime nepericuloase, conducând la minimizarea cantităţilor de deşeuri

periculoase;

- principiul subsidiarităţii – stabileşte acordarea competenţelor astfel încât

deciziile în domeniul gestionării deşeurilor sa fie luate la cel mai scăzut nivel

administrativ faţă de sursa de generare;

25

- principiul proximităţii – stabileşte că deşeurile trebuie tratate şi eliminate cât mai

aproape de sursa de generare;

- principiul măsurilor preliminare – prevede aspectele principale de care trebuie

ţinut cont pentru orice activitate: stadiul curent al dezvoltării tehnologiilor, cerinţele

pentru protecţia mediului, alegerea şi aplicarea măsurilor fezabile din punct de vedere

economic.

Obiectivele prioritare în domeniul gestionării deşeurilor ţin seama de principiile

generale, menţionate mai sus, care stau la baza acestor activităţi astfel:

a) prevenirea sau reducerea producerii de deşeuri şi a gradului de periculozitate al

acestora prin:

- dezvoltarea de tehnologii curate, cu consum redus de resurse naturale;

- dezvoltarea tehnologiei şi comercializarea de produse care prin modul de fabricare,

utilizare sau eliminare nu au impact sau au cel mai mic impact posibil asupra creşterii

volumului sau periculozităţii deşeurilor ori asupra riscului de poluare;

- dezvoltarea de tehnologii adecvate pentru eliminarea finală a substanţelor periculoase

din deşeurile destinate valorificării;

b) reutilizarea, valorificarea deşeurilor prin reciclare, recuperare sau orice alt

proces prin care se obţin materii prime secundare, ori utilizarea deşeurilor ca sursă de

energie.

Dezvoltarea economică nu poate fi separată de consecinţele activităţii umane

asupra mediului înconjurător. Efectele asupra mediului, ale consumului şi utilizării

resurselor, sunt în creştere. Pe măsură ce veniturile cresc, cresc şi consumul şi cererea de

mai multă hrană, de locuinţe mai mari, mai călduroase şi mai confortabile, de aparate

electrocasnice, mobilă şi detergenţi, de îmbrăcăminte, transporturi şi energie. În Europa,

bunăstarea de care se bucură majoritatea populaţiei îi determină pe locuitori să opteze

pentru tipare de consum dincolo de stricta necesitate, ba chiar pentru unele produse şi

servicii dincolo de simplul confort şi, adeseori, dincolo de durabilitatea ecologică.

Creşterea populaţiei şi îmbunătăţirea nivelului de trai determină creşterea cererii şi

a preţurilor şi pun presiune asupra resurselor naturale pe care ne bazăm, precum metalele,

mineralele şi produsele alimentare, astfel impunându-se necesitatea utilizării eficiente a

resurselor. Aceasta implică crearea de tehnologii noi pentru a produce mai mult cu un

consum mai redus, respectiv o utilizare a resursele în mod durabil şi o gestionare mai

eficientă de-a lungul ciclului de viaţă. În acest scop, este nevoie de inovare, de schimbări

în modurile de producţie şi consum şi de stabilirea unor stimulente şi sisteme de preţ

adecvate.

Prevenirea generării deşeurilor, prin utilizarea unor tehnologii moderne şi

inovative, precum şi transformarea deşeurilor generate într-o resursă, sunt obiectivele

principale ale politicii europene, stabilite şi prin legislaţia în domeniu, care trebuie

implementată în totalitate. Aceasta include aplicarea ierarhiei deşeurilor şi utilizarea

eficace a instrumentelor şi măsurilor bazate pe piaţă, pentru a se asigura eliminarea

26

progresivă a depozitelor de deşeuri, limitarea valorificării energetice la materialele

nereciclabile, utilizarea deşeurilor reciclate ca sursă majoră şi fiabilă de materii prime

pentru UE, gestionarea în condiţii de siguranţă a deşeurilor periculoase şi reducerea

generării acestora, eradicarea transporturilor ilegale de deşeuri şi eliminarea obstacolelor

de pe piaţa internă care împiedică desfăşurarea activităţilor de reciclare care respectă

cerinţele şi standardele privind protecţia mediului.

Conform statisticilor, economia UE utilizează în fiecare an 16 tone de materiale pe

cap de locuitor, din care 6 tone devin deşeuri, jumătate dintre acestea mergând la

eliminare. În cazul în care aceste deşeuri nu pot fi evitate, se impune reciclarea şi

valorificarea celor care pot fi o resursă valoroasă. Impozitarea activităţilor de depozitare

şi introducerea unor sisteme de plată în funcţie de deşeurile generate pot contribui la

realizarea acestui obiectiv. Unele state membre au atins deja rate de reciclare de peste

80%, iar depozitele de deşeuri sunt utilizate numai pentru eliminarea reziduurilor de la

instalaţiile care realizează diferite forme de valorificare a deşeurilor care nu pot fi

reciclate. Există deja norme referitoare la anumite aspecte specifice, cum ar fi deşeurile

de echipamente electrice şi electronice, ambalajele, bateriile şi acumulatorii sau

vehiculele scoase din uz, ceea ce contribuie la utilizarea eficientă a resurselor.

Gestionarea deşeurilor ridică probleme foarte complexe, care necesită

întreprinderea acţiunilor coordonate de la nivel local la cel regional, colaborarea societăţii

civile cu autorităţile locale, cu reprezentanţii guvernului şi, de asemenea, colaborarea

intre state. Pentru a găsi cea mai bună metodă de management al deşeurilor, respectiv

pentru a minimiza impactul acestora asupra mediului, este importantă raportarea la o

scară adecvată de timp şi spaţiu şi trebuie luate în calcul efectele cumulative.

De-a lungul timpului, pentru a proteja sănătatea populaţiei, s-au introdus diferite

sisteme de gestionare a deşeurilor. În anii ’70–’80 ai secolului trecut, principalul obiectiv

al acestor sisteme a fost controlarea emisiilor atmosferice şi a deversărilor în apele de

suprafaţă şi freatice. În ultimii ani, accentul s-a pus din ce în ce mai mult pe valorificarea

deşeurilor ca resurse. Principiile generale ale gestionării deşeurilor sunt concentrate în

aşa-numita „ierarhie a gestionării deşeurilor”. Prioritare sunt prevenirea producţiei de

deşeuri şi reducerea nocivităţii lor. Când nu se poate realiza nici una nici alta, deşeurile

trebuie reutilizate, reciclate sau folosite ca sursă de energie (prin incinerare). În ultimă

instanţă, deşeurile trebuie eliminate în condiţii de siguranţă.

Ierarhia deşeurilor aşa cum este prezentată în cadrul Directivei Cadru 2008/98/CE

privind deşeurile, se aplică în calitate de ordine a priorităţilor, în cadrul legislaţiei şi a

politicilor în materie de prevenire a gestionării deşeurilor în următoarea ordine

descrescătoare a priorităţilor:

27

Sursa: Raport privind starea mediului 2013

În anul 2013, Guvernul României a adoptat Strategia Naţională de Gestionare a

Deşeurilor 2014-2020, prin care îşi propune direcţiile de acţiune principale, conforme cu

directivele europene.

De asemenea, se doreşte îmbunătăţirea serviciilor către populaţie şi sectorul de

afaceri prin:

- încurajarea investiţiilor verzi;

- susţinerea iniţiativelor care premiază şi recompensează populaţia care reduce,

reutilizează şi reciclează deşeurile din gospodării;

- colaborarea cu autorităţile administraţiei publice locale pentru creşterea eficienţei

şi calităţii deşeurilor colectate, făcându-le mai uşor de reciclat;

- colaborarea cu autorităţile administraţiei publice locale şi sectorul de afaceri pentru

îmbunătăţirea sistemelor de colectare a deşeurilor.

În ceea ce priveşte activităţile de gestionare a siturilor contaminate, principalele

sectoare economice cu impact asupra solului, subsolului şi apelor subterane/de suprafaţă

sunt:

Industria minieră şi metalurgică

Mineritul şi metalurgia se desfăşoară în România de peste 2000 de ani. S-a extras

cărbune, cupru, aur, argint, uraniu, sare, etc. În multe cazuri, procesarea şi depozitarea

deşeurilor a fost făcută fără măsuri preventive, urmare lipsei cadrului legislativ, efectul

fiind afectarea calităţii factorilor de mediu. În consecinţă, multe situri miniere şi

metalurgice (în judeţele Alba, Maramureş, Hunedoara, Harghita, Suceava, etc.) au un

impact semnificativ asupra sănătăţii umane şi a mediului. Impactul principal provine de

la iazurile de decantare, haldele se steril şi de la instalaţiile de prelucrare. Poluarea

solului şi a apei subterane este cauzată de conţinutul de metalele grele, cianuri,

28

hidrocarburi, aciditate, salinitate, etc. În majoritatea cazurilor, sterilele sunt depozitate pe

halde sau în iazuri mari, fiind reţinute cu ajutorul barajelor. Prăbuşirea digurilor sau

haldelor ar putea avea consecinţe deosebit de grave asupra sănătăţii şi siguranţei

populaţiei şi a mediului. Infiltrarea contaminanţilor în sol, ape subterane şi de suprafaţă şi

emisiile în aer au, de asemenea, impact major asupra calităţii factorilor de mediu. Aceste

efecte pot avea consecinţe de mediu şi socio-economice pe termen lung şi pot fi extrem

de dificil şi costisitor de remediat. Prin urmare, deşeurile din industriile extractive trebuie

gestionate corespunzător, pentru a se asigura stabilitatea instalaţiilor de depozitare şi

pentru prevenirea sau reducerea, la cel mai scăzut nivel, a poluării apelor şi solului.

Industria chimică

România deţine combinate chimice, petrochimice şi fabrici de medicamente care

funcţionează de mulţi ani. Majoritatea siturilor pe care sunt amplasate acestea sunt într-o

stare tehnică şi de mediu precară. O parte dintre combinate desfăşoară încă activităţi, dar

majoritatea sunt abandonate şi necesită acţiuni de remediere. Instalaţiile rămase pe aceste

situri abandonate conţin substanţe periculoase, care constituie riscuri imediate pentru

mediu şi sănătatea umană. Industria chimică şi farmaceutică este caracterizată prin

numărul mare de situri, unde nivelul de poluare este foarte complex. Poluanţii solului,

subsolului şi apei subterane din acest sector sunt numeroşi şi diverşi. Industria chimică,

petrochimică şi farmaceutică a fost şi este foarte diversă în România, fiecărui proces de

producţie fiindu-i asociate o diversitate de elemente chimice utilizate ca materii prime sau

rezultate ca produse finale, produse intermediare sau deşeuri.

Industria petrolieră

De mai mult de 150 de ani, industria petrolieră este considerată în România ca

fiind extrem de importantă pentru dezvoltarea economică. Industria petrolieră poate fi

caracterizată prin multiplele situri (câmpuri de sonde/puţuri de extracţie, depozite, staţii

de distribuţie carburanţi, rafinării, bataluri, etc.), fiecare având impact specific asupra

mediului. Siturile contaminate aferente industriei petroliere variază de la cele mici

(câmpuri de extracţie) la cele mari şi complexe (rafinării sau instalaţii mari de depozitare

- distribuţie a produselor petroliere). Contaminarea solului şi freaticului, asociată

industriei petroliere, constă în prezenţa poluanţilor de tipul hidrocarburilor (uşoare şi/sau

grele) şi a unor metale grele cum ar fi: plumb, zinc, cupru şi nichel, etc.

Depozitele vechi de pesticide

În România există zone vechi de depozitare a pesticidelor, care prezintă un risc

semnificativ pentru sănătatea umană şi mediu. Aceste depozite sunt amplasate în general

pe suprafeţe relativ mici. dar care conţin substanţe foarte periculoase pentru sănătatea

umană şi mediu.

Alte activităţi, la scară mare

În plus faţă de activităţile majore menţionate mai sus, mediul a fost afectat

semnificativ şi de alte activităţi la scară mare, cum ar fi industria de prelucrare a

29

metalelor, depozitele de deşeuri menajere neconforme, siturile militare, industria de

prelucrare a lemnului, centralele electrice pe cărbune, activităţi de transport etc.

Siturile contaminate istoric, din punct de vedere al dreptului de proprietate,

pot fi împărţite în următoarele categorii:

Situri privatizate: O parte dintre complexele industriale moştenite din

perioada socialismului au fost privatizate după 1990. Acordurile de privatizare

prevedeau obligaţii de mediu minime pentru unităţile privatizate. Noii proprietari

au cumpărat activele, dar au preluat şi problematica legată de contaminarea

istorică, răspunderea privind remedierea siturilor contaminate revenind noilor

proprietari, în conformitate cu prevederile legislaţiei de mediu în vigoare.

Situri în proprietatea statului: Statul român deţine încă multe situri

cunoscute ca fiind contaminate sau potenţial contaminate. O parte dintre aceste

situri sunt încă operaţionale (de exemplu: hale feroviare, unităţi miniere, etc.), iar

altele au fost abandonate.

Siturile orfane/abandonate: Un sit orfan este considerat un sit pe care a fost

abandonată activitatea industrială, care nu are un proprietar legal. Ele reprezintă, în

general obiective industriale deţinute anterior de stat, care în prezent se află în

proprietatea unor firme private care au dat faliment şi a căror statut juridic este

incert. Pe majoritatea acestor situri s-au desfăşurat unele activităţi poluante.

Remedierea siturilor contaminate este una dintre principalele componente ale

dezvoltării durabile a comunităţilor, la fiecare nivel administrativ. Ea stă la baza

îmbunătăţirii condiţiilor de mediu, coeziunii sociale şi creşterii economice. Până în

prezent ANPM nu are o evidenţă clară cu privire la siturile contaminate care au fost

remediate şi cum a evoluat calitatea factorilor de mediu din zonele învecinate acestora.

Potrivit primei variante a proiectului Strategiei Naţionale şi Planului Naţional de

Acţiune pentru Gestionarea Siturilor Contaminate din România, urmare desfăşurării

activităţilor economice, atât istorice cât şi de dată recentă, în lipsa unui cadru legislativ

adecvat de prevenirea poluării şi protecţie a solului şi subsolului, în România există un

număr de aproximativ 1.682 situri contaminate/potenţial contaminate, pentru a

căror remediere este necesară suma estimativă de peste 10 miliarde euro. Dintre cele 1682 situri menţionate, în categoria amplasamentelor potenţial

contaminate au fost incluse 395 de situri pentru care există informaţii despre activităţile

anterioare desfăşurate pe amplasament, dar nu există elaborat raport de bilanţ de mediu

nivel II şi /sau un raport de evaluare a riscului. Urmează ca, pe baza informaţiilor

obţinute, să se stabilească în ce categorie vor fi încadrate ca: trecute la categoria situri

contaminate sau necontaminate.

30

Sursa: proiectul Strategiei Naţionale pentru Gestionarea Siturilor Contaminate din România

În categoria amplasamentelor contaminate au fost incluse 1.287 de situri pentru

care există informaţii despre activităţile anterioare desfăşurate, există elaborat cel puţin un

raport de bilanţ de mediu nivel II şi există sau nu elaborat un raport de evaluare a riscului.

Sursa: proiectul Strategiei Naţionale pentru Gestionarea Siturilor Contaminate din România

31

Referitor la stadiul şi acţiunile întreprinse pentru elaborarea „Strategiei Nationale

pentru Gestionarea Siturilor Contaminate în România”, s-a constatat faptul că la data

misiunii de audit nu era aprobat un act legislativ în materie. Totodată, potrivit ultimei

variante a proiectului Strategiei Naţionale şi Planului Naţional de Acţiune pentru

Gestionarea Siturilor Contaminate din România, în România există un număr de

aproximativ 1.393 situri contaminate/potenţial contaminate, pentru a căror remediere este

necesară o sumă estimativă de peste 8,4 miliarde euro.

4. Finanţarea programelor/proiectelor şi a obiectivelor de investiţii privind

dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor şi reabilitarea

siturilor poluate istoric

Finanţarea programelor de mediu a fost asigurată din următoarele surse:

- Bugetul de stat, în baza prevederilor OG nr. 40/2006 pentru aprobarea şi

finanţarea programelor multianuale prioritare de mediu şi gospodărire a apelor;

- Fondul pentru Mediu, în baza prevederilor OUG nr. 196/2005 privind

Fondul pentru Mediu;

- prin intermediul Programului Operaţional Sectorial Mediu, finanţat din

fonduri UE.

4.1. Finanţarea de la bugetul de stat

Prin OG nr. 40/2006 pentru aprobarea şi finanţarea programelor

multianuale prioritare de mediu şi gospodărire a apelor, a fost aprobat

mecanismul de susţinere financiară a autorităţilor administraţiei publice centrale şi

locale în realizarea proiectelor de investiţii cuprinse în programele multianuale

prioritare de mediu şi gospodărire a apelor.

Programele multianuale prioritare de mediu şi gospodărire a apelor se

bazează pe obiectivele şi priorităţile politicilor de mediu şi de dezvoltare a

infrastructurii ale UE, reflectând atât obligaţiile internaţionale ale României, cât şi

interesele specifice naţionale.

Obiectivul global al programelor multianuale prioritare de mediu şi

gospodărire a apelor îl constituie protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului şi a

standardelor de viaţă în România, precum şi dezvoltarea regională echilibrată a

teritoriului, urmărindu-se astfel conformarea cu prevederile acquis-ului de mediu,

reducerea decalajului existent între UE şi România cu privire la infrastructura de

mediu, atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ.

Fondurile necesare pentru finanţarea programelor prevăzute de OG nr.

40/2006, se asigură din credite interne, credite externe, instrumente structurale,

bugetul de stat şi bugetele locale, prin bugetul unităţilor administrativ-teritoriale

sau al autorităţilor centrale beneficiare ale programelor. Cofinanţarea proiectelor de

investiţii cuprinse în programele multianuale prioritare de mediu şi gospodărire a

32

apelor se asigură de la bugetul de stat, în limita sumelor aprobate anual cu această

destinaţie în bugetul autorităţii publice centrale implicate. Cuantumul finanţării de

la bugetul de stat, pe proiecte de investiţii şi pe unităţi administrativ-teritoriale, se

aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru

protecţia mediului, pe baza proiectelor prezentate de autorităţile administraţiei

publice locale. Programele multianuale de mediu şi gospodărire a apelor se

implementează începând cu anul 2006, pe o perioadă de 7 ani, cu posibilitatea

prelungirii acesteia.

Finanţarea programelor multianuale reprezintă contribuţia MMSC pentru

realizarea obiectivelor de investiţii în infrastructura de mediu pentru respectarea

angajamentelor asumate de România în cadrul negocierilor de aderare la UE la

Capitolul 22 "Mediu" si se realizează din bugetul MMSC, prin transferuri către

unităţile administrativ teritoriale. Programele multianuale prioritare de mediu şi

gospodărire a apelor acoperă perioada 2007-2013, dar obiectivele acestora

urmăresc nevoile de dezvoltare ale României după anul 2013, prin punerea bazelor

dezvoltării durabile. Aceste programe contribuie la îndeplinirea obligaţiilor pe care

le are România în sectorul de mediu, oferind oportunităţi de investiţii în toate

regiunile ţării.

Punerea în aplicare a OG nr. 40/2006, cu modificări şi completări aduse prin

Legea nr. 61/2007, a condus la constatarea faptului că angajamentele asumate de

România în cadrul negocierilor de aderare nu vor putea fi onorate la timp, datorită

domeniului restrictiv acoperit de programele stabilite iniţial, precum şi

imposibilităţii realizării şi a altor obiective de investiţii prioritare. De asemenea,

datorită duratei mari de execuţie a lucrărilor pentru realizarea obiectivelor de

investiţii din cadrul programelor, pentru executarea acestora în conformitate cu

normele şi reglementările aprobate, în vigoare, s-a constatat necesitatea prelungirii

duratei de implementare a programelor. În consecinţă, OG nr. 40/2006 a fost

modificată prin OG 70/2007, prin care s-a extins mecanismul de susţinere

financiară a autorităţilor administraţiei publice centrale si locale pentru realizarea

proiectelor de investiţii prioritare de mediu şi gospodărire a apelor, precum şi

accelerarea procesului de absorbţie a instrumentelor structurale. În acest context au

fost redefinite programele prioritare de mediu şi gospodărirea apelor, în sensul

extinderii domeniului de aplicabilitate şi totodată, au fost eliminate prevederile

care limitau realizarea programelor în funcţie de anumite bazine hidrografice,

judeţe sau localităţi, creându-se astfel posibilitatea derulării şi implementării

programelor prioritare de mediu şi gospodărire a apelor pe întreg teritoriul ţării.

Prin OG nr. 40/2006 s-au aprobat programele multianuale prioritare de

mediu şi gospodărire a apelor ce conţin obiective de investiţii în infrastructura de

mediu, între care se regăsesc şi următoarele:

33

- închiderea şi ecologizarea zonelor afectate de activitatea miniera - iazuri de

decantare şi halde;

- program-pilot pentru reabilitarea zonelor foarte poluate Zlatna, Copşa Mică şi

Turda;

- sisteme integrate de management al deşeurilor;

- reabilitarea zonelor poluate istoric;

Cu privire la modul de aplicare a prevederilor legale referitoare la

implementarea programelor multianuale prioritare de mediu şi gospodărire a

apelor, având ca obiect gestionarea deşeurilor şi remedierea siturilor contaminate,

menţionăm că sumele destinate finanţării de la bugetul de stat pe proiecte de

investiţii şi pe UAT-uri se aprobă prin hotărâre a Guvernului, urmând ca alocările

de fonduri de la bugetul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului către

bugetele locale să se realizeze pe bază de convenţii încheiate cu autorităţile

administraţiei publice locale. Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului

urmăreşte şi controlează modul de utilizare, în conformitate cu dispoziţiile legale

în vigoare, a sumelor alocate.

În perioada 2006-2007 au fost aprobate obiective de investiţii privind

gestionarea deşeurilor prin: HG nr. 1267/2006, HG nr. 920/2007, după cum

urmează: Titlu subprogram/

obiectiv investiţii

Act

normativ

aprobare

Finanţare

de la

bugetul de

stat, prin

bugetul

MMSC

Beneficiar Valoare

proiect

(mii lei)

Decontat

la

31.12.201

3

(mii lei)

Observaţii

Sistem integrat de

gestionare a deşeurilor

în localităţile din Delta

Dunării

HG

920/2007

100% Consiliul

Judeţean

Tulcea

15.625 15.379,2

Recepţionat în

baza p.v.r. nr.

12929/ 30.12.

2011 şi nr.

1699/2012

Managementul

integrat al deşeurilor

în municipiul Iaşi

HG

537/2006

HG

1267/2006

75% Consiliul

Local

Iaşi

106.724 57.150,1 În baza act

adiţional 2 din

20.11.2011 la

convenţia

5542/2006 s-a

trecut pe POS

mediu

Managementul

regional al deşeurilor

urbane şi ecologizarea

rampelor de deşeuri

din judeţul Satu Mare

HG

537/2006

HG

1267/2006

75% Consiliul

Judeţean

Satu

Mare

117.049 46.296,1

Sistem zonal de

gestionare deşeuri

urbane în judeţul Sibiu

HG

571/2006

HG

100% Consiliul

Local

Copşa

3.264

2.709,6 Finalizat. Re-

cepţionat la

21.02.2012,

34

1267/2006 Mică conform p.v.r.

nr. 1111/2012

Program pilot pentru

reabilitarea zonelor

fierbinţi Zlatna -

Reabilitarea sistemului

de salubrizare a

oraşului Zlatna şi

construirea unei staţii

de transfer al

deşeurilor menajere,

judeţul Alba

HG

571/2006

HG

1267/2006

100% Consiliul

Local

Zlatna

194.455 128.816,9

Toate convenţiile de finanţare au fost încheiate pe o perioadă de 7 ani şi

prelungite prin act adiţional. Conform prevederilor OG nr. 40/2006, autorităţile

administraţiei publice au obligaţia să:

a) organizeze procedurile de achiziţii publice pentru atribuirea

contractelor de servicii, bunuri şi lucrări, privind elaborarea şi actualizarea

documentaţiilor tehnico-economice, realizarea proiectelor de investiţii;

b) încheie contractele;

c) implementeze contractele;

d) certifice cheltuielile;

e) efectueze plăţile.

Autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate sa asigure

personalul necesar pentru managementul proiectului şi retribuirea acestuia din

surse proprii.

La nivelul MMSC, Direcţia Generală de Investiţii are ca obiect de

activitate urmărirea şi gestionarea realizării proiectelor de investiţii din fonduri

alocate de la bugetul de stat, credite externe şi alte surse legal constituite, în

conformitate cu strategia de dezvoltare şi a politicii Guvernului în domeniul

gospodăririi apelor, protecţiei mediului şi silviculturii, în vederea realizării

obiectivelor prioritare, inclusiv privind programele multianuale prioritare de mediu

şi gospodărirea apelor. În cadrul direcţiei a fost constituit ”Serviciul control şi

decontare”, având ca atribuţii:

- promovarea, coordonarea şi monitorizarea modului de implementare a

programelor/subprogramelor multianuale prioritare de mediu şi gospodărirea

apelor;

- verificarea şi avizarea decontării cheltuielilor eligibile certificate,

efectuate de către beneficiarii convenţiilor/contractelor de finanţare pentru

implementarea programelor/subprogramelor şi realizarea obiectivelor de investiţii

din cadrul acestora;

- modul de utilizare a fondurilor alocate, indiferent de sursa de finanţare;

- rezultatele obţinute ca urmare a utilizării fondurilor.

35

În vederea exercitării atribuţiilor specifice, a fost elaborată şi utilizată

„Procedura de verificare a dosarelor de decont de cheltuieli certificate”, însă

pentru urmărirea modului de respectare a obligaţiilor asumate de către beneficiari

în scopul implementării programelor/subprogramelor, nu a fost elaborată o

procedură specifică, decât abia în anul 2013. De asemenea, pentru perioada 2011-

2013, entitatea nu a prezentat documente din care să rezulte exercitarea atribuţiei

de monitorizare a rezultatelor generale şi a impactului definit prin programele

multianuale prioritare de mediu şi gospodărire a apelor, nu a stabilit indicatori de

performanţă şi nu întocmit şi prezentat rapoarte anuale de performanţă pentru

fiecare program multianual aprobat prin OG nr. 40/2006.

Deşi în perioada supusă auditului a existat un compartiment cu competenţe

şi atribuţii de elaborare şi fundamentare a sumelor de la bugetul de stat pentru

finanţarea de subprograme şi/sau obiective de investiţii necesare realizării

programelor multianuale, nu a fost elaborată o procedură de lucru formalizată

pentru această activitate.

De asemenea, nu a fost elaborată şi aplicată o procedură de lucru formalizată

pentru activitatea de repartizare/realocare a sumelor de la bugetul de stat

reprezentând finanţarea subprogramelor şi/sau obiectivelor de investiţii necesare

realizării programelor multianuale şi nu au fost întocmite planuri financiare anuale

pentru alocarea bugetelor necesare implementării programelor/subprogramelor

multianuale prioritare de mediu şi gospodărirea apelor;

Neasigurarea la nivelul MMSC a resurselor financiare necesare realizării de

lucrări conform graficelor de execuţie stabilite iniţial, a avut consecinţe constând în

sistarea şi întârzierea lucrărilor, astfel încât termenele pentru realizarea obiectivelor

de investiţii din cadrul programelor şi subprogramelor derulate în perioada 2011 –

2013 nu au fost respectate, fiind prelungite prin încheierea de acte adiţionale.

La finele anului 2011, conform contului de execuţie, MMSC înregistra

angajamente legale de plătit aferente tuturor programelor multianuale în sumă de

588 lei, în timp ce valoarea deconturilor transmise de beneficiarii proiectelor

privind gestionarea deşeurilor şi neachitate era 2.657.005 lei, iar la 31.12.2012,

MMSC înregistra angajamente legale de plătit în sumă de 45.416 lei, în timp ce

valoarea deconturilor transmise de beneficiarii proiectelor privind gestionarea

deşeurilor şi neachitate, era de cca. 13.159.154 lei. Neconcordanţa privind sumele

reprezentând angajamente legale de plătit s-a datorat, în principal, neurmăririi sau

urmăririi necorespunzătoare a modului de implementare a proiectelor, pe fondul

neasigurării resurselor financiare necesare respectării graficelor de execuţie, ceea

ce a permis efectuarea de lucrări şi înregistrarea de angajamente legale la nivelul

beneficiarilor, a căror valoare cumulată a depăşit prevederile bugetare aprobate.

Aceste angajamente au fost achitate în anul următor, însă întârzierea cu care au fost

36

onorate poate reprezenta un motiv întemeiat pentru executanţi de a solicita

penalităţi şi/sau daune interese de la beneficiari.

De altfel, neonorarea în termenele contractuale de către beneficiari (consilii

locale) a angajamentelor faţă de executanţi şi neasigurarea resurselor financiare

necesare continuării şi finalizării lucrărilor în conformitate cu graficele de execuţie

au creat premisele solicitării de către executanţi de penalităţi de întârziere şi/sau

daune interese. În acest sens, exemplificăm proiectul privind sistemului integrat de

gestionare a deşeurilor în municipiul Iaşi, în cadrul căruia, în perioada 2008 – 2010

SC Hidroconstrucţia SA a efectuat lucrări în valoare de 46.259.812 lei din valoarea

totală a contractului de 78.658.940 lei, restul lucrărilor, în valoare de 32.399.128

lei, fiind sistate din lipsă de finanţare. Pentru unele din lucrările executate facturile

emise au fost achitate cu întârziere generând penalităţi. Pentru a obţine plata

penalităţilor de întârziere, SC Hidroconstrucţia SA a formulat acţiune în instanţă

împotriva Municipiului Iaşi prin Primar, care la rândul său a formulat cerere de

chemare în garanţie a MMSC. Prin sentinţa nr. 2453 CA/2013 din 12.06.2013,

Tribunalul Iaşi Secţia II Civilă – Contencios Administrativ şi Fiscal a admis

acţiunea SC Hidroconstrucţia SA în contradictoriu cu pârâtul municipiul Iaşi prin

Primar şi l-a obligat pe pârât la plata a 7.033.735,18 lei – penalităţi de întârziere

şi 1.619.956,39 lei – daune interese. De asemenea, instanţa a admis în parte şi

cererea pârâtului de chemare în garanţie a MMSC şi a constatat şi culpa

ministerului pentru achitarea cu întârziere a facturilor de către beneficiar şi l-a

obligat pe acesta la plata către Municipiul Iaşi a sumei de 6.418.865,68 lei –

penalităţi de întârziere. Sentinţa a fost atacată în recurs, iar prin Decizia Civilă

nr. 1304/08.11.2013, Curtea de Apel Iaşi Secţia Civilă „respinge ca tardiv

recursul formulat de MMSC şi constată nul recursul declarat de Municipiul Iaşi”,

astfel încât soluţia pronunţată la instanţa de fond a rămas definitivă şi irevocabilă.

Referitor la neasigurarea fondurilor financiare pentru continuarea şi

finalizarea lucrărilor, care a determinat astfel de cheltuieli, menţionăm că, deşi încă

din anul 2009 s-a propus ca finanţarea acestui contract să fie asigurată prin POS

Mediu, proiectul a stagnat datorită lipsei de implicare a Primăriei Iaşi. În acest

sens, în cuprinsul deliberărilor instanţei de fond s-a menţionat adresa nr.

94242/DF/30.06.2010 emisă de Direcţia Generală AM POS Mediu, în cuprinsul

căreia s-a specificat că „în pofida faptului că această soluţie a fost propusă de la

început, lipsa implicării Primăriei Iaşi şi absenţa unor decizii clare în acest sens,

au determinat stagnarea proiectului”. În ceea ce priveşte culpa ministerului pentru

achitarea cu întârziere de către beneficiar a facturilor către executant, menţionăm

că potrivit contului de execuţie la 31.12.2009, ministerul înregistra angajamente

legale de plătit în sumă de 7.332.682 lei pentru care existau credite bugetare

aprobate şi disponibile.

37

Faţă de cele prezentate se constată că lipsa capacităţii instituţionale la

nivelul Primăriei municipiului Iaşi în implementarea unor astfel de proiecte,

lipsa unei coordonări eficiente din partea MMSC a acestei activităţi, precum şi

neurmărirea corespunzătoare de către MMSC a modului în care Primăria Iaşi

şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute în convenţia de finanţare, au condus la

efectuarea de cheltuieli neeconomicoase în valoare totală de 8.653.692 lei,

reprezentând cca. 18,7% din valoarea lucrărilor executate. În perioada 2011 – 2013, reprezentanţii MMSC nu au efectuat inspecţii în

teren pentru a verifica stadiul de implementare a programelor (cu excepţia celor

efectuate în conformitate cu unele măsuri dispuse prin decizii emise de Curtea de

Conturi a României), stadiul de realizare a indicatorilor fizici, tehnici, financiari şi

de mediu, respectiv dacă sumele solicitate prin cererile de finanţare au fost

cheltuite în conformitate cu programele/subprogramele aprobate şi cu respectarea

prevederilor legale. De asemenea, nu au fost elaborate rapoarte privind stadiul de

implementare a programelor multianuale.

Neurmărirea corespunzătoare a implementării programelor a facilitat

nerespectarea principiilor economicităţii legalităţii şi regularităţii în utilizarea

resurselor financiare alocate de la bugetul de stat. Astfel, cu privire la Sistemul

zonal de gestionare a deşeurilor urbane din oraşul Copşa Mică şi comunele

limitrofe, s-a constatat că alocaţiile bugetare eligibile destinate achiziţionării de

utilaje fără montaj şi echipamente de transport au fost depăşite cu 365.785 lei,

datorită nerespectării caracteristicilor principale şi a indicatorilor tehnico –

economici ai obiectivului de investiţii, iar din contravaloarea utilajelor şi

echipamentelor achiziţionate nu a fost dedusă valoarea penalităţilor de întârziere în

valoare estimată de 125.625 lei.

Chiar recepţia unor obiective de investiţii s-a efectuat în lipsa

reprezentanţilor Inspectoratului de Stat în Construcţii şi ai MMSC, contrar

prevederilor Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii

aferente acestora, aprobat prin HG nr. 273/1994. Este cazul obiectivelor „Lucrări

aferente sistemului zonal de gestionare a deşeurilor urbane în oraşul Copşa Mică

şi comunele: Axente Sever, Micăsasa, Şeica Mică, Târnava şi Valea Viilor” în

cadrul subprogramului ”Sistem zonal de gestionare a deşeurilor urbane în judeţul

Sibiu”, recepţionat de reprezentanţii Primăriei Copşa Mică şi al obiectivului

„Sistem integrat pentru gestionarea deşeurilor din localităţile din Delta Dunării”,

recepţionat de Consiliul Judeţean Tulcea.

4.2. Finanţarea proiectelor de la Fondul pentru Mediu

Fondul pentru mediu este constituit conform principiilor europene

„poluatorul plăteşte” şi „responsabilitatea producătorului”, în vederea

implementării legislaţiei privind protecţia mediului înconjurător, armonizată cu

38

prevederile acquis-ului comunitar, fiind reglementat prin OUG nr. 196/2005

privind Fondul pentru mediu, cu modificările şi completările ulterioare.

AFM asigură suportul financiar pentru realizarea proiectelor şi programelor

pentru protecţia mediului, prin organizarea de sesiuni de depunere a proiectelor

pentru protecţia mediului, conform categoriilor de proiecte definite şi prevăzute în

cuprinsul OUG nr. 196/2005, între care se regăsesc şi trei categorii de proiecte

referitoare la activitatea de gestionare a deşeurilor şi decontaminare a zonelor

poluate industrial, după cum urmează:

- gestionarea deşeurilor;

- refacerea siturilor contaminate istoric, cu excepţia celor reglementate

prin legi speciale;

- închiderea iazurilor de decantare din sectorul minier.

Potrivit rapoartelor de utilizare întocmite la nivelul AFM în perioada 2011 –

2013, situaţia finanţării celor trei categorii de proiecte menţionate se prezintă după

cum urmează:

DENUMIRE PROGRAM AN

CREDITE DE

ANGAJAMENT

(mii lei)

CREDITE

BUGETARE

(mii lei)

APROBA

TE

ANGAJA

TE

APROBA

TE

PLĂŢI

GESTIONAREA

DEŞEURILOR, INCLUSIV A

DEŞEURILOR

PERICULOASE

2011 0 0 112.200 23.141,14

2012 0 0 41.132 2.334,9

2013 100.000 0 1.250 0

REFACEREA SITURILOR

CONTAMINATE ISTORIC

2011 50.000 0 50.000 0

2012 0 0 0 0

2013 0 0 0 0

ÎNCHIDEREA IAZURILOR

DE DECANTARE DIN

SECTORUL MINIER

2011 0 0 20.000 0

2012 0 0 32.950 0

2013 0 0 100.000 4.117,29

Sursa: AFM.ro - Rapoarte de utilizare 2011-2013

Din datele prezentate în tabelul de mai sus, se observă că, în perioada 2011 –

2013, activitatea de implementare a proiectelor în cadrul celor 3 programe vizate a

înregistrat, în ansamblu, o evoluţie modestă, după cum urmează:

a) Referitor la programul de gestionare a deşeurilor, pe fondul unui trend

descrescător al resurselor financiare alocate, sumele decontate s-au situat mult sub

estimările iniţiale, astfel că finanţarea realizării proiectelor a înregistrat progrese

39

minime, şi acelea doar ca urmare a implementării unor proiecte selectate în

perioada 2006 – 2008. În acea perioadă, AFM a organizat sesiuni de depunere

proiecte de către operatori economici şi unităţi administrativ teritoriale, având ca

obiect finanţarea realizării de instalaţii pentru reciclarea anvelopelor uzate,

instalaţii pentru procesarea şi valorificarea deşeurilor de sticlă, instalaţii pentru

valorificare deşeurilor lemnoase şi a rumeguşului, staţii de transfer a deşeurilor,

instalaţii de tratare/neutralizare a deşeurilor nepericuloase şi inerte, instalaţii de

valorificare/eliminare a deşeurilor periculoase, depozite de deşeuri (halde de la

termocentrale, industria metalelor feroase si neferoase, fosfogips, steril, exploatări

miniere la zi, etc.) ş.a.

Din valoarea totală cumulată de 154.582 mii lei, aprobată prin bugetele AFM

în perioada 2011 – 2013 pentru finanţarea proiectelor în cadrul programului de

gestionare a deşeurilor, s-au efectuat decontări de numai 25.476 mii lei (16,5%).

Dacă în anul 2011, pentru realizarea proiectelor aflate în derulare s-a alocat

suma de 112.200 mii lei din care s-a decontat doar cca. 20,62%, în anii 2012 şi

2013 alocaţia financiară cumulată a avut valori mult mai mici, iar decontarea nu a

reuşit să depăşească nivelul de 6%. Trendul descrescător al finanţării proiectelor

din această categorie se datorează, în principal, faptului că în perioada analizată nu

au mai fost încheiate contracte de finanţare, nefiind organizate noi sesiuni de

depunere şi selectare proiecte, dar şi lipsei de implicare a unor beneficiari de

proiecte, în special UAT – uri, în derularea acestora conform clauzelor

contractuale, ceea ce a avut drept consecinţă întârzierea finalizării proiectelor,

amânarea uneori nejustificată a execuţiei lucrărilor, suspendarea finanţării,

renunţarea la finanţare şi rezilierea unor contracte de finanţare.

La data de 31.12.2010, în cadrul programului de gestionare a deşeurilor se

aflau în implementare 15 proiecte în valoare totală de 131.283 mii lei evaluate şi

aprobate spre finanţare în urma sesiunilor de depunere proiecte organizate şi

desfăşurate în perioada 2006 – 2008, pentru a căror finanţare s-a decontat în

perioada 2011 – 2013 suma totală de 25.476 mii lei. Până la 31.12.2013 au fost

finalizate şase proiecte în valoare totală de 55.396 mii lei reprezentând 42,7% din

total. În ceea ce priveşte celelalte 9 proiecte, stadiul implementării la 31.12.2013 se

prezintă astfel:

- 3 proiecte în valoare de 24.551,51 mii lei se aflau în execuţie;

- 4 proiecte în valoare de 13.400,87 mii lei erau reziliate;

- 2 proiecte în valoare de 37.860,19 mii erau suspendate;

În perioada 2011 – 2013 nu au fost organizate şi desfăşurate sesiuni de

depunere proiecte noi în cadrul programului de gestionare a deşeurilor. În bugetul

anului 2013 s-a prevăzut suma de 100.000 lei credite de angajament în vederea

deschiderii de noi sesiuni de depunere proiecte, însă până la finele anului nu s-a

40

reuşit nici măcar elaborarea şi aprobarea unui Ghid de finanţare a proiectelor în

cadrul acestui program.

b) În ceea ce priveşte programul de refacere a siturilor contaminate

istoric, în anul 2011 s-a organizat prima sesiune de depunere proiecte în cadrul

acestui program pentru care s-au prevăzut credite de angajament în valoare de

50.000 mii lei şi credite bugetare în valoare de 50.000 mii lei.

Deşi la nivel naţional, potrivit bazei de date ANPM, existau în jur de 1800 de

situri poluate istoric, din care autorităţile publice deţineau numai şase, celelalte

fiind administrate de entităţi private, prin Ghidul de finanţare s-a limitat

participarea solicitanţilor doar la categoria UAT-urilor care au în

proprietate/administrare suprafeţe de teren declarate situri contaminate. De

asemenea, prin Ghidul de finanţare s-au solicitat o serie de documente necesare

pentru solicitarea finanţării între care:

- proiectul de remediere, avizat de agenţia regională pentru protecţia mediului,

în conţinutul căruia se regăseşte documentaţia care stabileşte gradul de

contaminare a sitului;

- raportul studiului de evaluare a riscului,

Elaborarea/întocmirea acestor documente era la acea dată o obligaţie puţin

probabil de a fi realizată, întrucât cadrul normativ aferent remedierii siturilor

contaminate nu fusese încă finalizat, respectiv nu fuseseră aprobate actele

normative subsecvente pentru aplicarea HG 1403/2007 privind refacerea zonelor

în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate şi HG 1408/2007

privind modalităţile de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului, care

reglementau aspectele tehnice necesare întocmirii unor astfel de documente.

De altfel, nici până în anul 2014 nu au fost elaborate şi aprobate în termenele

legale o serie de acte normative subsecvente necesare aplicării prevederilor HG

1408/2007 şi HG 1403/2007 după cum urmează:

- lista siturilor contaminate istoric, orfane, abandonate şi lista siturilor

contaminate actual,aprobate prin ordin comun al conducătorilor autorităţii publice

centrale pentru protecţia mediului şi dezvoltare durabilă, autorităţii publice centrale

în domeniile economiei şi finanţelor şi autorităţii publice centrale în domeniul

agriculturii şi dezvoltării rurale;

- Ghidul tehnic privind metodologiile şi conţinutul raportului geologic

de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului pe etape, criteriile şi

indicatorii de evaluare a poluării mediului geologic, aprobat prin ordin comun al

conducătorilor autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi dezvoltare

durabilă, autorităţii publice centrale în domeniile economiei şi finanţelor şi

autorităţii publice centrale în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale;

41

- Ghidul tehnic pentru aplicarea metodologiilor de refacere a mediului

geologic al siturilor contaminate, aprobat prin ordin al conducătorului autorităţii

publice centrale pentru protecţia mediului şi dezvoltare durabilă;

Deşi au existat solicitări de finanţare, sesiunea desfăşurată în anul 2011 s-a

finalizat fără aprobarea nici unui proiect. Această situaţie putea fi şi trebuia

anticipată la nivelul MMSC şi AFM, întrucât prin Ghidul de finanţare s-au solicitat

documente care, aşa cum am arătat, nu puteau fi prezentate de potenţialii

solicitanţi.

c) Pentru reconstrucţia ecologică a siturilor afectate de industria

minieră au fost întreprinse demersuri astfel încât execuţia lucrărilor de închidere şi

ecologizare a iazurilor de decantare a din sectorul minier să beneficieze de

finanţare de la fondul pentru mediu, fiind emisă HG nr. 1034/2010 pentru

aprobarea finanţării din Fondul pentru mediu a lucrărilor de închidere a iazurilor

de decantare din sectorul minier. Astfel, a fost aprobată suma de 100 mil. lei

pentru finanţarea lucrărilor de închidere şi ecologizare a 9 iazuri de decantare din

cadrul a 5 perimetre miniere, având stabilite termenele de finalizare până cel târziu

în luna decembrie 2012. Finanţarea a fost asigurată din Fondul pentru mediu în

baza unui contract de finanţare încheiat între Ministerul Economiei şi AFM.

Întrucât termenele atât de demarare cât şi de finalizare a lucrărilor prevăzute

în anexa nr. 1 la HG nr. 1034/2010 nu mai puteau fi respectate, datorită

întârzierilor în derularea procedurilor de atribuire a lucrărilor de închidere, pentru

evitarea blocajelor s-a procedat, prin HG nr. 1241/2011 şi HG nr. 586/2013, la

modificarea graficului de finanţare şi stabilirea de noi termene de demarare şi

finalizare a lucrărilor. Până la 31.12.2013, din suma alocată de 100.000 mii lei, s-

au efectuat plăţi de numai 4.117,3 mii lei.

4.3. Finanţarea proiectelor privind gestionarea deşeurilor şi remedierea siturilor

contaminate în cadrul Programului Operaţional Sectorial de Mediu (POS Mediu) Prin aderarea la UE, România beneficiază de fonduri structurale şi de

coeziune, instrumente financiare menite si contribuie la reducerea decalajelor

economice şi sociale dintre Statele Membre UE. Pentru dezvoltarea şi extinderea

infrastructurii de mediu, România beneficiază de sume din Fondul European de

Dezvoltare Regională (FEDR) şi din Fondul de Coeziune (FCo).

FEDR contribuie la eliminarea dezechilibrelor regionale în Comunitatea

Europeană, reducerea diferenţei între nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni

şi recuperarea decalajului de către regiunile mai puţin favorizate.

FCo sprijină Statele Membre în vederea reducerii diferenţelor de dezvoltare

economică şi socială şi stabilizării economiei naţionale.

42

Accesarea fondurilor comunitare este condiţionată de elaborarea de către

Statele Membre a unor Programe Operaţionale, care să indice domeniile ce

necesită sprijin financiar din partea UE.

POS Mediu este strâns corelat cu obiectivele naţionale strategice prevăzute

în Planul Naţional de Dezvoltare elaborat pentru perioada 2007-2013 şi în Cadrul

Naţional Strategic de Referinţă, care se bazează pe principiile, practicile şi

obiectivele urmărite la nivelul UE. Obiectivul global al POS Mediu îl constituie

protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului şi a standardelor de viaţă în România,

urmărindu-se conformarea cu prevederile acquis-ului de mediu.

Pentru derularea şi implementarea proiectelor finanţate prin POS Mediu, este

implicat un cadru instituţional format dintr-o serie de instituţii cu responsabilităţi clar

definite, după cum urmează:

Autoritatea de Management (AM) pentru POS Mediu este o direcţie generală

în cadrul ministerului care răspunde de problemele de mediu. AM coordonează şi

asigură managementul general al POS Mediu, elaborează proceduri de

implementare, selectează proiectele, semnează contractele de finanţare, asigură

măsuri de publicitate şi informare pentru program, raportează la Comisia

Europeană stadiul implementării programului etc.

Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS) este

instituţia responsabilă de coordonarea managementului şi implementării

Instrumentelor Structurale în România. ACIS îşi desfăşoară activitatea în cadrul

Ministerului Finanţelor Publice.

Organismele Intermediare (OI) au fost înfiinţate în fiecare din cele 8 regiuni

de dezvoltare ale României. Ele îndeplinesc un rol important în implementarea

POS la nivel regional, acţionând ca interfaţă între AM şi beneficiari.

Beneficiarii deţin rolul principal în managementul şi implementarea

proiectelor aprobate în cadrul POS Mediu. Ei sunt responsabili de organizarea

licitaţiilor şi contractarea serviciilor şi lucrărilor, implementarea proiectului

conform obiectivelor acestuia, monitorizarea şi raportarea stadiului implementării,

stabilirea unui sistem separat de contabilitate a proiectului sau a unui cod contabil

separat pentru toate tranzacţiile efectuate pe proiect, asigurarea unei piste

corespunzătoare de audit.

Comitetul de Monitorizare pentru POS Mediu are ca rol principal

monitorizarea eficacităţii şi calităţii implementării programului. Din Comitet fac

parte reprezentanţi ai ministerului, ai asociaţiilor patronale şi profesionale

relevante pentru domeniile finanţate prin POS Mediu, ai societăţii civile şi ONG-

urilor active în domeniul mediului, ai Comisiei Europene şi ai instituţiilor

financiare internaţionale.

Autoritatea de Certificare şi Plată este stabilită în cadrul Ministerului

Finanţelor Publice, organizată ca direcţie generală.

43

Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor

Publice (ANRMAP) – este o instituţie independentă care are rolul de a verifica

conformitatea procesului de achiziţie publică, după ce acesta a fost derulat de

beneficiar (control ex-post).

Unitatea pentru Coordonarea şi Verificarea Achiziţiilor Publice (UCVAP)

este un departament din cadrul Ministerului Finanţelor Publice care are rolul de a

verifica conformitatea procesului de achiziţie publică înainte de derularea acestuia

(control ex-ante).

Un obiectiv specific al POS Mediu este „Dezvoltarea sistemelor durabile de

management al deşeurilor prin îmbunătăţirea managementului deşeurilor şi

reducerea numărului de zone poluate istoric în minimum 30 de judeţe până în

2015”. Pentru atingerea acestui obiectiv a fost stabilită Axa prioritară 2

„Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor şi reabilitarea

siturilor poluate istoric", care sprijină investiţiile ce asigură dezvoltarea acestor

sisteme şi extinderea infrastructurii de management al deşeurilor.

Obiectivele definite în cadrul Axei Prioritare 2 sunt:

• Creşterea gradului de acoperire a populaţiei care beneficiază de colectarea

deşeurilor municipale şi de serviciile de management de calitate corespunzătoare şi

la tarife acceptabile;

• Reducerea cantităţii de deşeuri depozitate;

• Creşterea cantităţii de deşeuri reciclate şi valorificate

• Înfiinţarea unor structuri eficiente de management al deşeurilor

• Reducerea numărului de situri contaminate istoric.

Această axă prioritară este finanţată din FEDR. Beneficiarii proiectelor

finanţate prin POS Mediu sunt consiliile judeţene. Bugetul total alocat acestei axe a

fost de 1.167 milioane euro, din care 934,2 milioane euro reprezintă fonduri

europene nerambursabile (FEDR).

Prin investiţiile preconizate a fi realizate în cadrul acestei axe prioritare,

s-a urmărit dezvoltarea unor sisteme integrate de management al deşeurilor

la standarde europene, cu un număr estimat de 38 sisteme de management

integrat al deşeurilor nou create la nivel judeţean/regional, anticipându-se că,

urmare acestor investiţii, un număr de 8 milioane de locuitori vor beneficia de

sisteme îmbunătăţite de management al deşeurilor. De asemenea, s-a estimat

că, prin promovarea acestor proiecte, se vor închide 1.500 de depozite de

deşeuri vechi în zonele rurale şi 143 de depozite de deşeuri municipale vechi în

zonele urbane. Totodată, s-a avut în vedere implementarea unui număr de 3-5

proiecte pilot de reabilitare a unor situri contaminate istoric.

Axa prioritară 2 a fost structurată pe două domenii majore de intervenţie:

- Domeniul major de intervenţie 1 (DMI 1)- Dezvoltarea sistemelor

integrate de management al deşeurilor şi extinderea infrastructurii de management

44

al deşeurilor. Bugetul total alocat acestui domeniu major de intervenţie este de

991,05 milioane euro, din care 792,84 milioane euro reprezintă fonduri europene

nerambursabile. Portofoliul de proiecte include 38 proiecte, cu o valoare estimată

de peste un miliard euro.

- Domeniul major de intervenţie 2 (DMI 2) - Reabilitarea siturilor

poluate istoric. Alocarea financiară pentru acest domeniu major de intervenţie este

de aproximativ 176,73 milioane euro, din care 141,38 milioane euro din FEDR.

Prin POS Mediu 2007-2013 au fost propuse a fi implementate doar câteva

proiecte pilot (3-5 proiecte) de închidere/reabilitare a unor situri contaminate aflate

în proprietatea autorităţilor publice locale, cu impact semnificativ asupra mediului,

scopul fiind acela de a reduce impactul negativ asupra mediului şi sănătăţii umane,

în zonele cotate cu risc ridicat. Astfel, în cadrul proiectului de asistenţă tehnică

finanţat din Programul PHARE CES 2006 – „Asistenţă tehnică pentru pregătirea

unei strategii şi a unui plan de acţiune pentru reabilitarea siturilor poluate

istoric”, s-au prevăzut 3 aplicaţii de finanţare pentru 3 zone pilot (Poşta Rat Turda

– judeţul Cluj, Crângurile – judeţul Dâmboviţa, Câmpina – judeţul Prahova).

Valoarea totală estimativă a investiţiilor propuse în cadrul acestor aplicaţii s-a

ridicat la 35 milioane euro, din care contribuţie FEDR de cca 26 milioane euro,

restul fiind asigurat de la bugetul de stat şi de la bugetele locale.

Evoluţia angajării fondurilor europene nerambursabile (FEDR) alocate

prin POS mediu în perioada 31.12.2010 -31.12.2012 se prezintă astfel:

An

Domenii

majore de

intervenţie

Alocaţii

POS mediu

2007 -

2013(mil.

euro)

Din care,

fonduri

europene

neramburs

abile

FEDR

(mil. euro)

Contracte

de

finanţare

încheiate

(nr.)

Valoare

fonduri

europene

nerambursabile

angajate prin

contractele de

finanţare (mil.

euro)

Ponderea

fondurilor

europene

nerambursabile

angajate prin

contractele de

finanţare

col.6 /col. 3

0 1 2 3 4 5 6

31.12.2010 DMI 1 991,05 792,84 9 204,35 25,77%

DMI 2 176,73 141,38 0 0 0

Total axa 2 1167,78 934,22 9 204,35 17,49%

31.12.2011 DMI 1 991,05 792,84 18 445,05 56,13%

DMI 2 176,73 141,38 3 25,84 18,28%

Total axa 2 1167,78 934,22 21 470,85 50,40%

31.12.2012 DMI 1 961,76 792,84 20 509,34 64,24%

DMI 2 157,09 141,38 5 66,30 46,89%

Total axa 2 1118,85 934,22 25 582,12 62,31%

31.12.2013 DMI 1 745,75 614,77 27 622,28 101,22%

DMI 2 132,72 119,45 5 64,67 54,13%

Total axa 2 878,47 734,22 32 686,95 93,56%

45

După ce în anul 2008 au fost realizate activităţi pregătitoare care au vizat

definirea cadrului instituţional aferent proiectelor regionale de management al

deşeurilor, elaborarea de ghiduri, monitorizarea pregătirii proiectelor aflate în

diverse stadii de pregătire, în anii 2009-2010 s-au încheiat 9 contracte de finanţare

din cadrul DMI 1, cu o valoare totală de cca. 321,9 mil. euro şi cu o valoare

eligibilă conform POS Mediu de 255,43 mil. euro, din care valoarea totală a

fondurilor europene nerambursabile (contribuţii de la FEDR) angajate se ridica la

204,35 milioane euro.

Astfel dintr-un portofoliu de 38 de proiecte, erau încheiate contracte de

finanţare pentru numai 9 proiecte. În procesul de implementare a acestor proiecte

au fost demarate 11 proceduri de achiziţii. Beneficiarii proiectelor finanţate prin

POS Mediu au întâmpinat o serie de întârzieri în procesul de atribuire a

contractelor de achiziţii publice, întrucât din cele 11 contracte de achiziţii atribuite

şi semnate până la finele anului 2010, 4 contracte au fost contestate la CNSC şi un

contract a fost contestat direct la tribunal. Pentru 3 contracte, procedura de

atribuire a fost reluată (deciziile CNSC dispuneau modificarea criteriilor de

atribuire pentru contracte de servicii). Aceste contestaţii au dus la întârzieri de 6-12

luni în atribuirea contractelor de achiziţii.

Aşa cum se observă din datele prezentate în tabelul de mai sus, în anii 2011

şi 2012 angajarea fondurilor alocate în cadrul POS mediu – DMI 1 a înregistrat un

trend ascendent, astfel încât la 31.12.2012, erau în curs de implementare 20 de

proiecte, nivelul fondurilor europene nerambursabile angajate fiind de 509,34

milioane euro, ceea ce reprezintă cca. 65% din totalul fondurilor europene

nerambursabile alocate în cadrul DMI 1. Prin cele 20 proiecte aflate în

implementare erau în curs de realizare 18 sisteme de management integrat al

deşeurilor la nivel judeţean, urmând a fi construite 17 depozite regionale de

deşeuri, 46 de staţii de transfer, 15 staţii de compostare, 17 staţii de sortare, 3 staţii

de tratare mecano-biologică, 15 centre de colectare a deşeurilor şi urmând a fi

închise 84 depozite de deşeuri municipale din zonele urbane. Populaţia totală care

va beneficia de rezultatele acestor proiecte este de aproximativ 8.637.369 persoane.

În ceea ce priveşte DMI 2 – Reabilitarea siturilor poluate istoric, lipsa unei

strategii naţionale pentru siturile contaminate, conforme cu directivele europene

relevante, a condus la necesitatea de a elabora o astfel de strategie, ca bază de

selecţie a proiectelor. Astfel, în anul 2008 s-a demarat, la nivel naţional, inventarul

siturilor contaminate, proces ce era estimat a fi finalizat în prima jumătate a anului

2009, preconizându-se faptul că inventarul şi baza de date naţională vor constitui

baza finalizării Strategiei naţionale privind siturile contaminate, elaborării unei

metodologii de clasificare a siturilor pe bază de riscuri şi pregătirii unei politici

naţionale în domeniul siturilor contaminate.

46

La finalul anului 2008, s-a contractat o asistenţă tehnică finanţată din fonduri

PHARE – 2006, care urma să pregătească Strategia Naţională, Planul de Acţiune

precum şi 3 (trei) proiecte pilot finanţabile din POS Mediu, în baza priorităţilor

stabilite de legislaţia în vigoare şi conform Ghidului Solicitantului. Deşi s-a estimat

că pregătirea proiectelor ar putea fi finalizată până la sfârşitul anului 2009,

inventarul naţional privind siturile contaminate nu a fost aprobat nici până la

finalul anului 2013, iar primul proiect al Strategiei pentru siturile contaminate a

fost postat pentru prima dată pe site-ul MMSC abia în luna august 2013. Această

situaţie s-a datorat în principal întârzierilor în constituirea şi finalizarea cadrului

legal aferent gestionării siturilor contaminate, a incoerenţei acestuia şi a

disfuncţionalităţilor organizaţionale la nivelul ANPM şi MMSC, care timp de 7 ani

nu au identificat soluţiile adecvate pentru finalizarea inventarului siturilor

contaminate şi a Strategiei naţionale privind siturile contaminate.

În lipsa unei strategii privind siturile contaminate, în anul 2011 s-a procedat

la evaluarea şi aprobarea a 3 proiecte pilot, pentru care s-au semnat contracte de

finanţare prin care s-au angajat fonduri europene nerambursabile în valoare de

25,85 milioane euro. La sfârşitul anului 2012, în cadrul DMI 2 erau în

implementare 5 proiecte, nivelul fondurilor europene nerambursabile angajate fiind

de 66,3 milioane euro, reprezentând cca. 47% din totalul fondurilor europene

nerambursabile alocate pentru acest domeniu major de intervenţie.

Urmare acestor rezultate, valoarea contribuţiei UE la proiectele majore ce

vizează investiţii în sectorul de deşeuri era de 582,12 milioane euro, reprezentând

62,31% din valoarea alocărilor de fonduri europene nerambursabile pentru axa

prioritară 2, DMI 1 şi DMI 2. Conform raportului anual de implementare 2012,

plăţile efectuate către beneficiari până la 31.12.2012 se ridică la 20,93% din

fondurile contractate (respectiv 13,40% din alocarea financiară UE + buget de stat,

pentru perioada 2007-2013). Sumele certificate se ridică la 114,20 milioane euro,

respectiv 10,21% din totalul alocării financiare la nivelul Axei prioritare 2, din care

fondurile europene nerambursabile reprezintă 106,77 milioane euro, ceea ce

conduce la un grad de absorbţie, la nivelul axei prioritare 2, de 11,42%.

În cadrul reuniunii anuale din ianuarie 2013, Comisia Europeană a solicitat

evaluarea riscurilor în implementarea programelor operaţionale şi adoptarea de

măsuri alternative pentru a evita dezangajarea automată a fondurilor structurale atât

la finalul anului 2013, cât şi la finalul perioadei actuale de programare. Având în

vedere nevoia de a creşte opţiunile de utilizare a tuturor fondurilor disponibile prin

POS Mediu, precum şi pregătirea următoarei perioade de programare 2014-2020,

la nivelul AM POS Mediu s-a analizat posibilitatea modificării POS Mediu, pentru

a răspunde acestor nevoi.

Analiza a reliefat faptul că gradul de angajare şi contractare a fondurilor

alocate prin FEDR nu este suficient pentru a garanta evitarea dezangajării

47

automate, fiind necesară realocarea unor fonduri fie în cadrul POS Mediu, către

alte obiective finanţabile şi cu perspective ridicate de realizare în termen, fie către

alte obiective din afara acestui POS.

Pe baza analizelor efectuate, Guvernul României a aprobat realocarea de la

POS Transport şi POS Mediu către Programul Operaţional Regional a sumei de

350 milioane de euro din FEDR (de la POS Mediu s-au alocat100 milioane euro).

În acest context, a fost identificat un necesar de finanţare de aproximativ 100

milioane euro pentru pregătirea portofoliului de proiecte la nivel naţional aferent

sectorului apă/apă uzată pentru perioada 2014 - 2020. Conform analizei realizate

la nivelul AM POS Mediu, a reieşit faptul că acest necesar de finanţare nu poate fi

asigurat din bugetul alocat din FCo axei prioritare 1 - „Extinderea şi

modernizarea sistemelor de apă şi apă uzată”. În acelaşi timp, ţinând cont de

stadiul actual de dezvoltare şi implementare a proiectelor finanţate prin intermediul

FEDR, există un disponibil de finanţare la nivelul axei prioritare 2.

Având în vedere necesitatea finanţării unor investiţii ce pot fi rapid

implementate şi rambursate, precum şi aspectele menţionate anterior, a fost

modificat POS Mediu astfel:

- extinderea listei de beneficiari eligibili, pentru a cuprinde în portofoliul de proiecte

al POS Mediu şi proiectele nemajore care au fost finanţate iniţial din alte surse

publice, pentru axa prioritară 1 şi axa prioritară 2, cu actualizarea listei de proiecte

majore;

- constituirea unei axe prioritare dedicate finanţării elaborării portofoliului de

proiecte din sectorul de apă/apă uzată, aferent perioadei de programare 2014-2020,

cu finanţare asigurată prin FEDR;

- realocarea către noua axă prioritară creată, a unei sume de 100 milioane euro, din

cadrul alocării bugetare aferente FEDR, respectiv de la nivelul axei prioritare 2.

Astfel, de la DMI 1 a fost realocată suma de 78.068.793 euro, iar de la DMI

2 a fost realocată suma de 21.931.207 euro.

Aceste modificări au vizat măsuri alternative de utilizare a fondurilor

disponibile prin FEDR, respectiv utilizarea a 100 de milioane de euro pentru

finanţarea de proiecte de pregătire a portofoliului pentru sectorul de apă 2014-2020,

altfel obţinându-se doar reducerea riscului de dezangajare, fără creşterea

opţiunilor de utilizare a tuturor fondurilor disponibile. Impactul modificărilor

prezentate mai sus, conform analizei POS Mediu, arată că se asigură o utilizare mai

eficientă a fondurilor, concomitent cu reducerea riscului de dezangajare, dar şi cu

reducerea finanţării disponibile pentru proiectele de deşeuri, fără a afecta

posibilitatea finanţării proiectelor cu şanse de aprobare, aflate în pregătire.

Urmare măsurilor de evitare a dezangajării de fonduri, gradul de angajare a

fondurilor europene nerambursabile a crescut la cca. 94%, datorită în principal

modificării cifrelor de referinţă reprezentând alocaţiile europene nerambursabile în

48

cadrul POS Mediu pentru perioada de programare 2007-2013, gradul de angajare a

acestora pe DMI 1 fiind de 101,22% şi de numai 54,13% pe DMI 2.

Urmare extinderii listei beneficiarilor eligibili în cadrul axei prioritare 2, în

cursul anului 2013 au fost depuse patru proiecte (reabilitarea siturilor contaminate -

PETROM şi CNADNR 2, neutralizarea deşeurilor periculoase - Ministerul Sănătăţii

şi un proiect de management integrat al deşeurilor în judeţul Galaţi) cu o valoare

totală de 212.813.103 euro, din care contribuţia FEDR este de 177.128.013 euro.

Evoluţia implementării proiectelor în cadrul Axei prioritare 2 în raport cu

alocările de fonduri iniţiale, inclusiv progresul financiar la 31.12.2013, se prezintă

astfel:

- erau în curs de implementare 32 proiecte (13 proiecte majore si 19

proiecte nemajore), cu o valoare totală fără TVA de 951 milioane euro, din care

contribuţia UE este de 686,95 milioane euro, reprezentând 94% din alocarea

financiară UE curentă pentru axa prioritară 2 şi cca. 73,53% din totalul fondurilor

europene nerambursabile alocate iniţial pentru perioada 2007 – 2013. Urmare

implementării proiectelor în cadrul axei prioritare 2, s-au închis 189 depozite vechi

de deşeuri în zonele rurale din 1250 depozite propuse a fi închise până la

31.12.2013, 17 depozite de deşeuri municipale vechi în zonele urbane din 110

propuse a fi închise până la 31.12.2013 şi nu s-a finalizat nici un proiect de

reabilitare situri contaminate;

- în cadrul DMI 1 erau în curs de implementare 27 proiecte din cele 38

din care este constituit portofoliul, nivelul fondurilor europene nerambursabile

angajate ca urmare a încheierii contractelor de finanţare ajungând la 622,28

milioane euro, reprezentând cca. 79% din totalul fondurilor europene

nerambursabile alocate iniţial acestui domeniu pentru perioada 2007 - 2013;

- în cadrul DMI 2 erau în curs de implementare 5 proiecte, nivelul

fondurilor europene nerambursabile angajate ca urmare a încheierii contractelor de

finanţare era de 64,67 milioane reprezentând cca. 46% din totalul fondurilor

europene nerambursabile alocate iniţial acestui domeniu pentru perioada de

programare 2007 -2013;

- cu toate că pană la finele anului 2013, nu a fost finalizat niciun sistem

de management integrat al deşeurilor, existau totuşi proiecte cu un stadiu al

implementării avansat (progres fizic 70 % - 99%) in judeţele Bistriţa Năsăud,

Giurgiu, Arad, Mureş, Botoşani, Bacău;

- la nivelul Axei prioritare 2, sumele certificate reprezentând fonduri

europene nerambursabile se ridică la 177,19 milioane euro, ceea ce conduce la un

grad de absorbţie al fondurilor europene nerambursabile de 24,13%, iar în raport

cu totalul fondurilor europene nerambursabile alocate iniţial, înainte de executarea

deciziilor de realocări de fonduri, gradul de absorbţie este de 18,96%;

49

Potrivit Rapoartelor anuale de implementare, în perioada 2010 – 2012,

principalele probleme identificate în implementarea Axei Prioritare 2 au vizat,

în principal următoarele:

Dificultăţi în pregătirea portofoliului de proiecte

- finalizarea cu întârziere a montajului instituţional aferent fiecărui

judeţ; o cauză majoră de întârziere în procesul de pregătire a proiectelor a

reprezentat-o constituirea asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară, condiţie de

eligibilitate pentru finanţarea proiectelor;

- dificultăţi în ceea ce priveşte integrarea noilor investiţii în cadrul

sistemelor cu facilităţi deja existente şi operate de agenţi economici privaţi/publici;

- întârzieri în identificarea terenurilor disponibile pentru obiectivele de

investiţii în sectorul de management al deşeurilor, fie din cauza indisponibilităţii

terenurilor publice necesare construcţiilor, fie din cauza indeciziei autorităţilor

locale cu privire la selecţia terenurilor sau a neacceptării proiectelor de către

populaţia potenţial afectată;

- existenţa unui proces decizional greoi la nivelul autorităţilor publice

locale;

- calitatea slabă a documentelor elaborate în cadrul proiectelor finanţate

prin ISPA şi PHARE şi predarea cu întârziere a acestor documente esenţiale pentru

finalizarea aplicaţiilor de finanţare (studii de fezabilitate, analize cost-beneficiu,

analize instituţionale etc.), în pofida ghidurilor şi a instrucţiunilor diverse puse la

dispoziţia consultanţilor de către AM POS Mediu;

- situaţia juridică incertă a terenurilor, dificultăţi in asigurarea locaţiilor

necesare pentru investiţiile propuse în proiecte.

Dificultăţi în implementarea proiectelor

Au fost întâmpinate în principal din cauza capacităţii instituţionale

neadecvate la nivelul beneficiarilor (consilii judeţene), fapt care a determinat:

- întârzierea lansării procedurilor de achiziţii publice pentru contractele

din cadrul proiectului, nerespectându-se graficul de achiziţii publice şi planul

financiar, datorită duratelor mari în elaborarea/aprobarea documentaţiilor de

atribuire, determinate de factori precum: nepredarea de către consultant a

documentaţiei de atribuire până la data semnării contractului de finanţare,

elaborarea de documentaţii de atribuire de o calitate slabă, fapt ce a impus

revizuirea repetată; indecizie la stabilirea soluţiilor tehnice, datorită personalului de

specialitate insuficient.

- dificultăţi în desfăşurarea procedurilor de achiziţie publică, în

pregătirea şi implementarea de proiecte, datorate expertizei reduse a beneficiarilor

în domeniul achiziţiilor publice (greşeli în stabilirea criteriilor de calificare şi a

factorilor de evaluare, ceea ce a dus la anularea procedurilor de atribuire de către

autorităţile abilitate);

50

- capacitate şi expertiză redusă a beneficiarilor de a pregăti şi

implementa proiecte în mod corespunzător: lipsa unei organizări eficiente a

personalului specializat insuficient, a unei programări bugetare riguroase;

- întârzieri cauzate de condiţiile existente în teren, care au condus la

necesitatea modificării soluţiei tehnice adoptate la faza studiului de fezabilitate;

- durata mare de timp necesară pentru contractarea componentelor

proiectelor, ca urmare a numeroaselor contestaţii depuse pe durata procedurii de

atribuire, termenele mari de emitere a deciziei CNSC şi procese amânate la Curtea

de Apel, inclusiv anularea, respectiv reluarea procedurilor de achiziţie publică.

De asemenea, pe lângă lipsa de expertiză a beneficiarilor în domeniul

achiziţiilor publice, cadrul normativ care reglementează achiziţiile publice s-a

dovedit în unele cazuri insuficient şi interpretabil. În acest sens la nivelul POS

Mediu s-au constatat dificultăţi în derularea procedurilor de achiziţii publice din

cauza unor factori, precum:

- lipsa unor ghiduri orientative şi de bune practici pentru autorităţile

contractante, adaptate specificului diverselor contracte de achiziţie: lucrări, servicii

(inclusiv consultanţă), furnizare de bunuri;

- lipsa unor modele standard de contracte de achiziţie, care să fie utilizate de

beneficiari ca reper la atribuirea contractelor rezultate în urma finalizării

procedurilor de achiziţie;

- interpretări diferite ale unor aspecte legislative ale achiziţiilor publice de

către reprezentanţii organismelor cu rol în monitorizare şi control (ANRMAP,

UCVAP şi CNSC), care au dus la întârzierea proceselor de atribuire a contractelor,

emiterea unor note intermediare/avize consultative, anularea procedurilor etc.;

- puncte de vedere divergente ale ANRMAP, CNSC şi Curţii de Apel.

Conform Raportului anual de implementare – 2013, urmare managementului

financiar defectuos al proiectelor, din punct de vedere al nerespectării, de către

beneficiari, a planificării si a prognozelor financiare, precum şi a identificării unor

nereguli în implementare, legate în principal de aplicarea legislaţiei privind

achiziţiile publice, au fost aplicate o serie de corecţii financiare ce trebuie

suportate de beneficiari. Totalul debitelor create pană la 31.12.2013 este de

23.728.815,41 euro (din care numai in anul 2013 a fost de 9.553.962,30 euro), iar

a celor încasate pană la 31.12.2013 a fost de 18.958.416,26 euro (din care,

încasările din anul 2013 însumează 7.684.560,26 euro).

În perioada 2011 – 2013, în cadrul Axei prioritare 2, urmare activităţilor de

prevenire şi de constatare a neregulilor, de stabilire şi de recuperare a creanţelor

bugetare rezultate din neregulile apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor

europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, au fost aplicate

unui număr de 19 beneficiari, consilii judeţene (AR, AG, BN, BT, BC, CL, CJ, CS,

51

GR, HR, MM, MS, NT, OT, SB, SJ, TM, VS) 68 de corecţii financiare în valoare

totală de 70.510.343,05 lei.

AM POS Mediu şi Ministerul Fondurilor Europene au analizat stadiul

implementării proiectelor si au identificat 15 proiecte semnate în perioada 2011-

2013, reprezentând sisteme de management integrat al deşeurilor în 15 judeţe, cu

risc de nefinalizare până la 31.12.2015.

În urma analizei, o parte din proiecte vor fi propuse pentru fazare, urmând ca

anumite componente din cadrul acestora să fie finanţate în următoarea perioadă de

programare, iar o parte vor fi finalizate din fondurile proprii ale Beneficiarilor. AM

POS Mediu va actualiza analiza stadiului fizic de implementare a acestor proiecte

şi, în funcţie de evoluţia acestora, va actualiza şi va definitiva lista proiectelor care

vor fi fazate.

Referitor la implementarea proiectelor în cadrul axei prioritare 2 la nivelul

POS Mediu, au fost înregistrate şi transmise către Departamentul pentru Luptă

Antifraudă un număr de 4 sesizări.

Pentru contractul nr. 17972/06.12.2011, beneficiar Consiliul Judeţean

Botoşani, sesizarea a fost făcută de Autoritatea de Audit, iar trei contracte care au

ca beneficiar Consiliul Judeţean Bistriţa Năsăud, se află în investigare şi la DNA

pentru posibile fapte de corupţie.

În cadrul proiectelor finanţate prin POS Mediu, lucrările de închidere a

depozitelor neconforme sunt prevăzute a se derula în paralel cu lucrările aferente

construcţiei noului depozit judeţean (acolo unde este cazul). Având în vedere că

lucrările de construcţie a noilor depozite înregistrează întârzieri, pentru închiderea

depozitelor neconforme, în condiţiile inexistenţei noilor depozite conforme,

autorităţile locale au fost nevoite să identifice soluţii tranzitorii pentru depozitarea

deşeurilor până la finalizarea şi operarea noilor depozite, soluţii care au generat

costuri suplimentare.

Exemple:

Sistem Integrat de Management al Deşeurilor în Judeţul Olt In cadrul acestui proiect, se închid etapizat toate cele 6 depozite neconforme

din judeţ. În prezent stadiul fizic al lucrărilor de închidere este de 54% pe total

contract de lucrări „Închiderea depozitelor urbane existente în judeţul Olt –

Slatina, Drăgăneşti Olt, Scorniceşti, Caracal, Corabia şi Balş”.

Anii de sistare a depozitării pentru cele 6 depozite neconforme sunt

următorii: Slatina – 2007, Drăgăneşti–Olt 2009, Scorniceşti – 2009, Caracal –

2017, Balş – 2017, Corabia – 2017.

Depozitele neconforme de la Slatina, Scorniceşti si Drăgăneşti - Olt au sistat

activitatea conform programelor de conformare, iar depozitarea deşeurilor se face

în prezent la depozitul municipal Balş, conform autorizaţiei de mediu nr. 26/2014.

52

Costurile generate de locul de depozitare si relocarea ulterioară a deşeurilor

sunt suportate de primăriile/operatorii de salubrizare din localităţile respective.

Sistem Integrat de Management al Deşeurilor în Judeţul Covasna

Potrivit proiectului, trebuie închise cele 4 depozite urbane neconforme din

judeţul Covasna. Au fost închise 2 depozite (Întorsura Buzăului şi Covasna) şi este

în curs de închidere depozitul de la Târgu Secuiesc. Astfel, la nivelul judeţului

Covasna există un singur depozit activ, cel din Sfântu Gheorghe, pe care se depun

deşeurile colectate din întregul judeţ.

Potrivit documentelor de licitaţie, depunerea pe depozitul de la Sfântu

Gheorghe trebuia sistată la sfârşitul anului 2013, ulterior urmând a fi elaborat

Proiectul tehnic şi, după aprobarea acestuia, urma derularea lucrărilor de închidere.

Termenul de sistare a depunerii şi de începere a lucrărilor de închidere a fost

stabilit luându-se în considerare finalizarea noului depozit de la Boroşneu-Mare.

Procedura de licitaţie aferentă atribuirii contractului pentru construcţia noului

depozit s-a finalizat cu întârzieri foarte mari, din cauza numeroaselor contestaţii

(procedura a fost lansată în martie 2012, iar contractul s-a încheiat în martie 2014,

având ca termen de finalizare iulie 2015). În aceste condiţii, beneficiarul –

Consiliul Judeţean Covasna - a luat hotărârea de a sista depunerea pe depozitul de

la Sfântu Gheorghe la începutul lunii mai 2015. Depăşirea termenului de sistare

asumat la faza de licitaţie va genera costuri suplimentare aferente lucrărilor de

închidere, din estimările antreprenorului, reieşind o cantitate suplimentară de

deşeuri de aproximativ 187.000 mc, în condiţiile în care se sistează depozitarea în

mai 2015 (16 luni suplimentare de depunere faţă de estimările din Ofertă), ceea ce

va genera cheltuieli suplimentare în valoare de 1.900 mii lei fără TVA.

Conform informărilor primite de la Beneficiar, având în vedere că lucrările

aferente noului depozit vor fi finalizate în iulie 2015, pentru 2 (două) luni deşeurile

din judeţ vor fi transportate în vederea depozitării la depozitul din Braşov, iar

această soluţie va genera cheltuieli suplimentare lunar în valoare de 120 mii lei.

Sistem integrat de management al deşeurilor în judeţul Călăraşi

In judeţul Calăraşi, există 4 depozite neconforme, ce vor fi închise prin

lucrări finanţate în cadrul proiectului „Sistem integrat de management al deşeurilor

solide in judeţul Calăraşi”: Calăraşi, Olteniţa, Lehliu, Fundulea.

La aceste depozite, depozitarea deşeurilor a fost sistată. În aceste condiţii,

autorităţile locale au găsit soluţii alternative de depozitare la depozitele din judeţele

vecine, Ialomiţa şi Ilfov, unde există depozite conforme, care acceptă deşeuri şi din

alte judeţe. Ca o consecinţă a depozitării în alte judeţe, se pot menţiona costuri mai

mari de transfer, ce se regăsesc în tariful suportat de populaţie.

53

La nivelul anului 2014, urmare analizelor efectuate în cadrul POS Mediu s-a

constatat existenţa de cantităţi suplimentare de deşeuri pe locaţiile neconforme

(depozitele de deşeuri) care fac obiectul lucrărilor de închidere, în cazul a 13 din

31 de sisteme integrate de management al deşeurilor, aflate în diverse stadii de

implementare. Pentru estimarea costurilor suplimentare generate de aceste depăşiri,

au fost determinate prin măsurări cantităţi de deşeuri suplimentare în sumă totală

de 2.824.655 mc existente în 22 de locaţii neconforme din cadrul a 8 sisteme

integrate de management al deşeurilor, pentru locaţiile aferente restului de 5

sisteme urmând a se finaliza determinările cantităţilor suplimentare de deşeuri.

În cadrul proiectelor de deşeuri, finanţate prin axa prioritară 2, deşi au fost

semnalate posibile depăşiri ale cantităţilor de deşeuri faţă de cele menţionate în

documentaţiile de atribuire aferente contractelor de lucrări de închideri depozite

neconforme, până la această dată aceste depăşiri nu au fost evidenţiate în totalitate

prin ordine de variaţie sau acte adiţionale la contractele respective, pentru a putea

stabili costurile referitoare la cantităţile suplimentare de deşeuri.

Au fost estimate costurile suplimentare numai pentru sistemele de

management al deşeurilor din judeţele Timiş şi Sălaj, în valoare totală de 9.940.503

lei.

Singurul caz în care, în urma măsurătorilor efectuate, au fost constatate

cantităţi suplimentare de deşeuri agreate de comun acord cu Beneficiarul, este

contractul de lucrări nr. 856/23.01.2013 „Închidere depozite neconforme de deşeuri

urbane Parţa, Lugoj, Jimbolia, Sânnicolau Mare, Buziaş, Făget şi construire

drumuri de acces”, derulat în cadrul proiectului „Sistem Integrat de Management

al Deşeurilor în judeţul Timiş”. Lucrările au demarat în luna martie 2013, însă nu

s-au putut finaliza la toate cele 6 obiective în termenul contractual, ca urmare a

cantităţilor suplimentare de deşeuri care trebuiau relocate şi care au influenţă

asupra tuturor categoriilor de lucrări prevăzute în Listele de cantităţi. Valoarea

lucrărilor necesare pentru relocarea/compactarea, respectiv acoperirea cantităţilor

suplimentare de deşeuri înregistrate faţă de cele menţionate în Documentaţia de

atribuire a contractuluieste de 5.638.971,66 lei. În data de 28.08.2014, prin actul

adiţional nr. 2 la contractul de lucrări, s-a suplimentat valoarea contractului cu

suma respectivă şi s-a prelungit durata acestuia cu 12 luni.

5. Constatări cu privire la gestionarea şi ecologizarea zonelor afectate de

activităţi industriale

Investigarea mediului geologic pentru evaluarea contaminării se realizează

prin metode specifice, geologice şi pedologice, metode stabilite în funcţie de

caracteristicile geologice ale formaţiunilor poluate, de natura poluantului şi de

distribuţia acestuia în suprafaţă şi în plan vertical.

54

În România, cadrul legal referitor la investigarea şi evaluarea poluării solului

şi subsolului, precum şi desfăşurarea activităţilor de curăţare, remediere şi/sau

reconstrucţie ecologică a zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au

fost afectate, a fost stabilit prin HG nr.1408/2007 privind modalităţile de

investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului şi HG nr.1403/2007 privind

refacerea zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate.

Potrivit prevederilor art. 5, alin. 2 din HG nr.1408/2007, investigarea şi

evaluarea poluării solului şi subsolului se efectuează în următoarele cazuri:

- la constatarea unei poluări potenţial periculoasă pentru sănătatea oamenilor

şi pentru mediu;

- la elaborarea bilanţului de mediu;

- la stabilirea obligaţiilor de mediu, în cazul schimbării statutului juridic al

terenurilor pe care s-a desfăşurat o activitate cu impact asupra mediului;

- la identificarea unei surse potenţial poluatoare a solului şi subsolului;

- periodic, pentru urmărirea evoluţiei în timp a siturilor contaminate a căror

remediere se realizează prin atenuare naturală, bioremediere sau metode de

remediere de lungă durată;

- la monitorizarea siturilor după încheierea programelor sau proiectelor de

curăţare, remediere şi/sau reconstrucţie ecologică;

- la producerea accidentelor care conduc la poluarea terenului, după

îndepărtarea sursei şi poluanţilor deversaţi în mediul geologic.

Obligaţia şi responsabilitatea investigării şi evaluării poluării solului şi

subsolului a fost stabilită în sarcina operatorului economic sau a deţinătorului de

teren, care a desfăşurat ori desfăşoară activităţi poluatoare sau potenţial poluatoare

pentru mediul geologic. Lucrările de investigare se execută de persoane fizice sau

juridice, posesoare ale unui document de calificare care atestă calitatea şi

competenţa de specialist/firmă specializată în domeniul ştiinţelor geologice şi

pedologice. Răspunderea privind calitatea şi corectitudinea informaţiilor rezultate

în urma lucrărilor de investigare este stabilită în sarcina executanţilor acestora.

Astfel, urmare faptului că finanţarea lucrărilor de investigare şi

evaluare a poluării mediului geologic este suportată de operatorul economic

sau de deţinătorul de teren, auditorii publici externi subliniază existenţa

riscului apariţiei tendinţei persoanelor implicate în a orienta rezultatele

evaluării conform propriilor interese.

Pentru situri contaminate orfane şi abandonate aparţinând domeniului public

al statului, lucrările de investigare şi de evaluare a poluării mediului geologic s-au

finanţat de la bugetul de stat, prin bugetele autorităţilor care le administrau sau din

fonduri structurale şi de coeziune, prin proiecte aprobate spre finanţare în

conformitate cu regulile de implementare a acestor fonduri.

55

Identificarea preliminară a siturilor contaminate a fost realizată de către

ANPM, pe baza chestionarelor completate de operatorii economici sau deţinătorii

de teren şi a documentaţiei existente pentru actul de reglementare emis. Astfel,

inventarierea preliminară a siturilor potenţial contaminate/situri contaminate a fost

desfăşurată în perioada decembrie 2007- august 2008, ocazie cu care autorităţile

teritoriale pentru protecţia mediului au transmis unui număr de 3.797 de operatori

economici şi 2.130 autorităţi publice locale chestionarele prevăzute de HG nr.

1408/2007. În urma analizării, evaluării şi centralizării răspunsurilor primite la

aceste chestionare, a fost realizat inventarul preliminar al operatorilor economici şi

al autorităţilor locale pe ale căror amplasamente era posibilă prezenţa unor situri

potenţial contaminate, inventar care a cuprins 3.806 poziţii.

Referitor la chestionarul solicitat operatorilor economici, s-a constatat:

- acesta nu a fost însoţit de un ghid metodologic de completare;

- în general operatorii economici şi autorităţile publice locale care au

compartimente specializate pentru protecţia mediului, au încercat să răspundă într-

un mod satisfăcător tuturor problemelor din chestionare, fără a oferi însă

elementele necesare identificării şi caracterizării, într-o manieră acceptabilă, a unui

sit contaminat/potenţial contaminat;

- în răspunsurile la chestionare, autorităţile administraţiei publice locale au

nominalizat, în majoritatea cazurilor, depozitele de deşeuri municipale, orăşeneşti

şi comunale.

ANPM, în urma analizei chestionarelor, a transmis MMSC lista finală cu

1.860 de obiective, dar cu menţiunea că, urmare lipsei unor instrucţiuni sau a unui

ghid metodologic de completare a chestionarelor, lipsei unor date şi informaţii

necesare identificării şi caracterizării, într-o manieră acceptabilă, a unui sit

contaminat/potenţial contaminat, identificarea preliminară a siturilor contaminate

pe baza chestionarelor completate de operatorii economici sau deţinătorii de teren,

nu a fost posibilă.

În completarea şi susţinerea celor menţionate, urmare verificărilor efectuate

asupra modului de respectare a prevederilor legale mai sus menţionate, referitor la

identificarea preliminară a siturilor contaminate pe baza chestionarele completate

de operatorii economici sau deţinătorii de teren, auditorii publici externi din cadrul

Camerei de Conturi Tulcea au constatat faptul că nici UATM Tulcea şi nici

operatorii economici producători/deţinători de deşeuri nu au raportat autorităţii

competente în protecţia mediului, pentru a fi cuprinse în inventarul preliminar al

siturilor contaminate, două amplasamente pe care erau depozitate istoric şi

necontrolat deşeuri industriale. Astfel, este pusă sub semnul întrebării acurateţea

datelor şi informaţiilor cuprinse în chestionarele completate de către operatorii

economici sau deţinătorii de teren.

56

Potrivit prevederilor art.10 din HG nr. 1408/2007, lista siturilor contaminate

istoric, orfane, abandonate, şi lista siturilor contaminate actual trebuia să fie

aprobate prin ordin comun al conducătorilor autorităţii publice centrale pentru

protecţia mediului şi dezvoltare durabilă, autorităţii publice centrale în domeniile

economiei şi finanţelor şi autorităţii publice centrale în domeniul agriculturii şi

dezvoltării rurale. ANPM a realizat şi transmis către MMSC identificarea

preliminară a siturilor potenţial contaminate dar, până la data finalizării misiunii

de audit, lista siturilor contaminate istoric, orfane, abandonate, şi lista siturilor

contaminate actual, nu au fost aprobate prin ordin comun al conducătorilor

autorităţilor publice centrale prevăzute.

De asemenea, în legislaţia românească nu a fost definit sensul expresiilor sit

contaminat istoric şi sit contaminat actual. Astfel, auditorii publici externi

consideră că, în vederea aplicării prevederilor HG nr.1408/2007, MMSC trebuie să

efectueze demersurile necesare în vederea clarificării aspectelor referitoare la

semnificaţia expresiilor sit contaminat istoric şi sit contaminat actual şi stabilirea

unor criterii şi proceduri pentru delimitarea poluării istorice de cea actuală.

În anul 2008 a fost implementată pe site-ul ANPM baza de date „on-line”

referitoare la siturile contaminate/potenţial contaminate, având ca punct de plecare

baza de date elaborată de către Royal Haskoning în cadrul proiectului „Serviciile

de consultanţă pentru întocmirea Strategiei Naţionale pentru Managementul

Siturilor Contaminate şi propuneri pentru intervenţii imediate în zonele de risc”, în

care au fost şi sunt introduse datele conţinute în chestionare, informaţiile

suplimentare solicitate operatorilor economici precum şi date cuprinse în

documentaţiile depuse de operatorii economici pentru obţinerea actelor de

reglementare. Procesul de completare a datelor disponibile a fost finalizat în

ianuarie 2009, dar gradul de completare şi calitatea informaţiilor din baza de date

au fost în conformitate cu datele şi calitatea informaţiilor din documentaţiile

menţionate.

Structura iniţială a bazei de date a fost parţial îmbunătăţită în anul 2009, în

cadrul proiectului PHARE/2006/018-147.03.03/04.07 - „Asistenţă tehnică pentru

pregătirea unei strategii şi a unui plan de acţiune pentru reabilitarea siturilor

poluate istoric”, executant fiind consorţiul format din Institutul de Studii şi

Proiectări Energetice Bucureşti, Parsons Brinckerhoff Ltd - Anglia şi

Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti.

În perioada martie-mai 2009, ANPM a elaborat Planul de implementare a

HG nr. 1408/2007 privind modalităţile de investigare şi evaluare a poluării solului

şi subsolului. Etapa I – identificarea şi realizarea listelor siturilor

contaminate/potenţial contaminate. Identificarea siturilor contaminate a fost

realizată de către agenţiile teritoriale pentru protecţia mediului, pe baza

informaţiilor din chestionare şi a datelor analitice cuprinse în rapoartele la

57

bilanţurile de mediu de nivel II, depuse de titularii de activităţi/deţinătorii de

terenuri în procedurile de reglementare, potrivit prevederilor Ordinului ministrului

mediului şi pădurilor nr. 756/1997 pentru aprobarea Reglementării privind

evaluarea poluării mediului. Totodată, înainte de finalizarea listelor, autorităţile

teritoriale pentru protecţia mediului au notificat operatorii economici/deţinătorii de

teren în cauză că vor fi incluşi în lista siturilor contaminate, fără a preciza care vor

fi măsurile ulterioare.

Dar, clasificarea şi declararea unui amplasament ca sit contaminat este un

demers care implică multă responsabilitate, deoarece această clasificare are efecte

socio-economice atât asupra deţinătorului terenului contaminat, cât şi asupra

proprietarilor terenurilor adiacente sitului contaminat, în special în cazul zonelor

rezidenţiale. În lipsa unor informaţii clare necesare definirii şi caracterizării unui

sit contaminat, rezultate urmare efectuării unor lucrări de investigare şi evaluare a

poluării mediului geologic, declararea unui sit contaminat în baza unor date şi

informaţii conţinute în bilanţurile de mediu de nivel II (date analitice punctuale

care se referă aproape exclusiv la adâncimea de 30 cm de suprafaţa solului) şi a

unor studii de evaluare a riscurilor bazate pe puţine elemente de cunoaştere

(referitoare la: distribuţia contaminanţilor în mediul subteran, a comportamentului

acestora si a modalităţilor în care aceştia ajung la receptorii potenţiali, relaţia

poluanţilor cu matricea minerală a rocilor şi structura mediului geologic etc.), este

un demers insuficient. Stabilirea listelor în aceste condiţii poate avea, aşa cum am

menţionat, implicaţii sociale şi, nu în ultimul rând, poate determina alocări inutile

de resurse financiare pentru acţiuni de remediere.

Lista siturilor contaminate a cuprins un număr de 780 de amplasamente

aparţinând unor operatori economici şi autorităţi ale administraţiei publice locale.

În lipsa unor rapoarte geologice de investigare şi evaluare a poluării mediului

geologic, care să conţină informaţiile necesare definirii şi caracterizării unui sit

contaminat precum şi în lipsa unor prevederi legale referitoare la definiţiile sit

contaminat şi contaminare semnificativă, agenţiile teritoriale pentru protecţia

mediului au inclus în categoria siturilor contaminate acele situri pentru care datele

analitice atestau „că suntem în prezenţa unei „contaminări semnificative”, în care

unul sau mai mulţi indicatori, depăşesc pragurile de intervenţie”.

Astfel, faţă de cele mai sus menţionate, se desprinde concluzia că MMSC

nu deţine suficiente date şi informaţii referitoare la siturile contaminate.

Potrivit prevederilor art. 11 din HG nr. 1408/2007, MMSC, prin unităţile din

subordine şi în baza rapoartelor anuale depuse de oficiile judeţene de studii

pedologice şi agrochimice, analizează siturile contaminate identificate şi identifică

siturile potenţial contaminate, precum şi sursele de poluare sau potenţial

poluatoare. Auditorii publici externi au concluzionat faptul că MMSC nu a efectuat

toate demersurile în vederea îndeplinirii acestei atribuţii, inclusiv prin încheierea

58

unui protocol de colaborare cu Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru

Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului – ICPA Bucureşti, coordonatorul

ştiinţific al oficiilor judeţene de studii pedologice şi agrochimice.

Pentru siturile incluse în lista siturilor contaminate istoric, orfane,

abandonate, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi dezvoltare

durabilă stabileşte efectuarea investigării şi evaluării poluării mediului geologic în

zonele afectate şi condiţiile de investigare, iar pentru siturile contaminate incluse în

lista siturilor contaminate actual şi pentru siturile potenţial contaminate, ANPM,

prin instituţiile din subordine, decide şi notifică operatorul economic sau

deţinătorul de teren asupra efectuării investigării şi evaluării poluării.

Faţă de cele mai sus menţionate, şi urmare neaprobării prin ordin comun al

conducătorilor autorităţii publice centrale implicate a listei siturilor contaminate

istoric, orfane, abandonate, şi listei siturilor contaminate actual, auditorii publici

externi au constatat faptul că nu au fost întreprinse toate demersurile în vederea

creării cadrului legal pentru stabilirea de către MMSC a necesităţii efectuării

investigării şi evaluării poluării mediului geologic în zonele afectate, stabilirii

condiţiilor de investigare şi avizare a programelor de investigare pentru

siturile contaminate.

Potrivit prevederilor art.14 şi 15 din HG nr.1408/2007, operatorul economic

sau deţinătorul de teren afectat de activităţi industriale avea obligaţia întocmirii,

prin compartimente proprii de specialitate ori prin persoane fizice sau juridice

atestate, a unui raport geologic de investigare şi evaluare a poluării mediului

geologic, ce trebuia înaintat, spre a fi analizat, autorităţii competente pentru

protecţia mediului, care decidea şi notifica declararea zonei ca sit contaminat sau

potenţial a fi contaminat, ori ca zonă necontaminată şi nici potenţial a fi

contaminată, după caz. Metodologiile şi conţinutul raportului geologic de

investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului pe etape, criteriile şi

indicatorii de evaluare a poluării mediului geologic trebuiau publicate, sub formă

de ghid tehnic, aprobat prin ordin comun al conducătorilor autorităţii publice

centrale pentru protecţia mediului şi dezvoltare durabilă, autorităţii publice centrale

în domeniile economiei şi finanţelor şi autorităţii publice centrale în domeniul

agriculturii şi dezvoltării rurale.

Urmare verificărilor şi analizei efectuate, auditorii publici externi au

constatat că ghidul tehnic privind metodologiile şi conţinutul raportului geologic

de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului pe etape, criteriile şi

indicatorii de evaluare a poluării mediului geologic nu au fost aprobate, fapt ce a

condus la imposibilitatea elaborării într-o manieră unitară şi conformă a

rapoartelor geologice de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului,

existând astfel riscul contestării valabilităţii acestor documente.

59

Referitor la refacerea zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre

au fost afectate, prin HG nr. 1403/2007 a fost creat cadrul legal pentru

reglementarea desfăşurării activităţilor de curăţare, remediere şi/sau reconstrucţie

ecologică a zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate.

Potrivit prevederilor art. 5 alin. (3) din cadrul legal mai sus menţionat,

MMSC avea obligaţia elaborării şi aprobării ghidului tehnic pentru aplicarea

metodologiilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate dar, contrar

prevederilor legale mai sus menţionate, nu a elaborat şi aprobat acest ghid tehnic

nu a fost aprobat.

Conform art. 14 din cadrul legal mai sus menţionat, restricţia de utilizare a

terenului pe care era localizat situl contaminat, trebuia înregistrată în documentele

cadastrale de către autorităţile administraţiei publice locale, acestea având şi

obligaţia realizării sistemelor de bariere fizice şi de avertizare pentru aplicarea

regimului de restricţie. Întrucât lista siturilor contaminate istoric, orfane,

abandonate, şi lista siturilor contaminate actual nu au fost aprobate prin

ordin comun al autorităţilor publice centrale implicate, nu au fost întreprinse

demersuri în vederea asigurării cadrului legal necesar înregistrării în

documentele cadastrale de către autorităţile administraţiei publice locale, a

restricţiilor de utilizare a terenului pe care era localizat situl contaminat, fapt

ce a determinat riscul nerealizării sistemelor de bariere fizice şi de avertizare

pentru aplicarea regimului de restricţie.

Cu toate acestea, au existat şi situaţii în care operatorii economici, în lipsa

unor prevederi legale referitoare la gestionarea siturilor contaminate, au realizat,

prin firme de specialitate, lucrări de investigare, evaluare şi remediere a unor situri

contaminate. Astfel de exemple sunt amplasamentele considerate contaminate

istoric potrivit contractului de privatizare al SC OMV Petrom SA şi proiectele de

remediere finanţate prin POS Mediu: Crânguri, judeţul Dâmboviţa – depozit de

deşeuri chimice anorganice, Câmpina, judeţul Prahova - batal de reziduuri

petroliere, Turda, judeţul Cluj - depozit de deşeuri de hexaclorciclohexan,

provenite de la Uzina Chimică Turda, Târgu Mureş - haldele de deşeuri

fosfoamoniacale aparţinând Combinatului AZOMUREŞ.

Totuşi, urmare lipsei cadrului legal referitor la investigarea, evaluarea şi

remedierea siturilor contaminate, corectitudinea şi calitatea lucrărilor de

investigare şi evaluare a poluării mediului geologic şi necesitatea efectuării

lucrărilor de refacere a siturilor contaminate pot fi contestate, riscul contestării

valabilităţii documentelor referitoare la aceste lucrări existând permanent.

Potrivit prevederilor art. 19 din HG nr. 1403/2007, obligaţia suportării

costurilor măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate şi

a ecosistemelor terestre, ce au făcut obiectul unui studiu de fezabilitate şi al

60

unui proiect tehnic, elaborate după realizarea investigării şi evaluării poluării

solului şi subsolului, a fost stabilită astfel:

a) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unităţilor

industriale sau agricole de stat aflate în funcţiune, precum şi pentru terenurile

contaminate din imediata vecinătate a acestora, pentru care se dovedeşte că

poluarea a fost produsă de către acestea, costurile sunt asigurate din surse proprii

ale acestor unităţi.

b) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unităţilor

industriale sau agricole de stat aflate în procedură de faliment, închise sau

abandonate, precum şi pentru terenurile contaminate din imediata vecinătate a

acestora, pentru care se dovedeşte că poluarea a fost produsă de către acestea,

costurile se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul autorităţii publice centrale în

a cărei subordonare/coordonare se află operatorii economici cu capital integral de

stat, sau din fonduri structurale şi de coeziune, prin proiecte aprobate spre finanţare

în conformitate cu regulile de acordare a acestor fonduri.

c) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unităţilor

industriale sau agricole de stat aflate în conservare, în cazul reînceperii activităţii,

costurile de refacere a mediului geologic se suportă din surse proprii ale acestor

unităţi.

Urmare verificărilor şi analizei efectuate asupra modului de respectare a

prevederilor legale mai sus menţionate, referitor la asigurarea de la bugetul de stat,

prin bugetul autorităţii publice centrale în a cărei subordonare/coordonare se află

operatorii economici, a costurilor măsurilor de refacere/conservare a mediului

geologic al siturilor contaminate, s-au constatat mai multe neconformări cu

legislaţia europeană referitoare la gestionarea deşeurilor extractive. Astfel, potrivit

comunicării Comisiei Europene din data de 16.10.2014 privind principalele decizii

în cazul procedurilor de infrigement, Comisia a dat în judecată România pentru

nerespectarea legislaţiei UE privind deşeurile rezultate din extracţia, tratamentul şi

depozitarea resurselor minerale şi activitatea carierelor. Cazul se referă la iazul

Boşneag deţinut de SC Moldomin SA, societate aflată în faliment.

Totodată, iazul de decantare Boşneag nu avea autorizaţie de funcţionare în

condiţii de siguranţă. Ca urmare, sunt posibile consecinţe deosebit de grave asupra

sănătăţii şi siguranţei oamenilor şi mediului, urmare nerespectării prevederilor

legale referitoare la evaluarea stării de siguranţă în exploatare şi verificarea

respectării exigenţelor de performanţă cu privire la siguranţa barajelor, ţinând cont

de specificul lucrărilor de prevenire a exfolierii eoliene a sterilului, respectiv

lucrări de umectare a suprafeţei iazului şi menţinerea nivelului apei la anumite

cote. Exploatarea barajelor, de către deţinătorii cu orice titlu, fără autorizaţia de

funcţionare în condiţii de siguranţă era interzisă, potrivit prevederilor art. 9 din

OUG nr. 244/200 privind siguranţa barajelor.

61

În plus faţă de cele prezentate, urmare verificărilor efectuate asupra modului

de respectare a prevederilor legale referitoare la elaborarea planului pentru

prevenirea accidentelor majore, respectiv a unor evenimente care conduc la

apariţia, imediată sau întârziată, a unor pericole grave asupra sănătăţii populaţiei

şi/sau mediului, s-a constatat că SC Moldomin SA nu a luat măsuri pentru

elaborarea planului de prevenire a accidentelor majore pentru gestionarea

deşeurilor extractive, contrar prevederilor art. 15 din HG nr. 856/2008 privind

gestionarea deşeurilor din industriile extractive. De asemenea, societatea nu a

furnizat inspectoratului judeţean pentru situaţii de urgenţă, planul de urgenţă

internă cu măsurile ce trebuie luate pe amplasament în cazul unui accident, în

vederea elaborării de către Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă a

planului de urgenţă externă cu măsurile ce trebuie luate în afara amplasamentului.

d) Pentru siturile contaminate amplasate pe domeniul public al statului, aflate

în administrarea instituţiilor publice, costurile măsurilor de refacere a mediului

geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre se asigură, în funcţie de

modul de finanţare, din veniturile proprii ale acestora şi/sau de la bugetul de stat,

prin bugetul autorităţii publice centrale în subordinea/coordonarea căreia

funcţionează acestea, sau din fonduri structurale şi de coeziune, prin proiecte

aprobate spre finanţare, în conformitate cu regulile de implementare a acestor

fonduri.

e) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unităţilor

industriale sau agricole private, care au fost privatizate cu obligaţii de mediu,

precum şi pentru terenurile contaminate din imediata vecinătate a acestora, pentru

care se dovedeşte că poluarea a fost produsă de către acestea, costurile măsurilor de

refacere a mediului geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre se

asigură din sursele proprii ale deţinătorului unităţilor industriale sau agricole.

f) Pentru siturile contaminate localizate pe amplasamentele unităţilor

industriale sau agricole private care au fost privatizate fără obligaţii de mediu,

precum şi pentru terenurile contaminate din imediata vecinătate a acestora, pentru

care se dovedeşte că poluarea a fost produsă de către acestea, costurile măsurilor de

refacere a mediului geologic al siturilor contaminate şi a ecosistemelor terestre se

asigură din sursele proprii ale deţinătorului unităţilor industriale sau agricole care a

produs poluarea, sau din fonduri structurale şi de coeziune, prin proiecte aprobate

spre finanţare, în conformitate cu regulile de implementare a acestor fonduri.

Din verificarea şi analiza efectuată asupra modului de respectare a

prevederilor legale referitoare la asigurarea costurilor necesare aplicării

măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate, auditorii

publici externi au constatat următoarele aspecte:

62

a) Referitor la modul de înregistrare şi evidenţiere în contabilitate a

obligaţiilor de mediu şi tratamentul contabil şi fiscal aplicabil obligaţiilor

pentru dezafectarea activelor şi restaurarea amplasamentului

Până în anul 2002 nu a existat un cadru legal referitor la recunoaşterea,

estimarea şi tratamentul fiscal al obligaţiilor legate de efectuarea, în viitor, a unor

cheltuieli cu dezafectarea mijloacelor fixe şi de restaurare a amplasamentului.

Începând cu exerciţiul financiar 2002, reglementările contabile armonizate

cu Directiva a IV-a a Comunităţii Economice Europene şi cu Standardele

Internaţionale de Contabilitate, aprobate prin Omfp nr. 94/2001, rămase în vigoare

până la finele anului financiar 2005, au prevăzut faptul că, în cazul mijloacelor

fixe, costul iniţial includea şi costurile estimate pentru demontarea şi mutarea

activului, respectiv costurile de restaurare a amplasamentului la sfârşitul duratei de

viaţă a acestuia. Aceste costuri se reflectau prin constituirea unui provizion, ce

urma a fi utilizat numai pentru scopul pentru care a fost iniţial recunoscut.

Aşadar, între 2002 si 2005, timp de patru ani, costurile de demontare şi

mutare estimate la momentul punerii în funcţiune a activului au putut fi

recunoscute în contul de profit şi pierdere, eşalonat, pe parcursul perioadei

economice de viaţă, prin intermediul cheltuielilor cu amortizarea.

De la 1 ianuarie 2006, aceste provizioane nu s-au mai putut constitui,

conform noilor reglementari contabile aprobate prin Omfp nr. 1752/2005. Dar,

începând cu anul fiscal 2007, potrivit Omfp nr. 2374/2007, a fost completat Omfp

nr. 1752/2005, în sensul că în costul unei imobilizări corporale pot fi incluse şi

costurile estimate iniţial cu demontarea şi mutarea acesteia la scoaterea din

evidenţă, precum şi cu restaurarea amplasamentului pe care este poziţionată

imobilizarea, atunci când aceste sume pot fi estimate credibil şi entitatea are o

obligaţie legată de demontare, mutare a imobilizării corporale şi de refacere a

amplasamentului.

În ceea ce priveşte tratamentul contabil curent, potrivit prevederilor Omfp nr.

3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele

europene, cu modificările şi completările ulterioare, costurile estimate cu

demontarea şi mutarea imobilizării corporale, precum şi cele cu restaurarea

amplasamentului sunt recunoscute în valoarea acestora, în corespondenţă cu un

cont de provizioane.

Cu privire la tratamentul fiscal, potrivit prevederilor art.22, alin. (1), lit. k

din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,

contribuabilii au dreptul la deducerea provizioanelor pentru închiderea şi urmărirea

postînchidere a depozitelor de deşeuri, constituite de contribuabilii care desfăşoară

activităţi de depozitare a deşeurilor, potrivit legii, în limita sumei stabilite prin

proiectul pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitului,

corespunzătoare cotei-părţi din tarifele de depozitare percepute.

63

De asemenea, începând cu anul fiscal 2009, potrivit prevederilor art. 22,

alin. (2) din Codul fiscal, contribuabilii autorizaţi să desfăşoare activităţi în

domeniul exploatării zăcămintelor naturale sunt obligaţi să înregistreze în evidenţa

contabilă şi să deducă provizioane pentru refacerea terenurilor afectate şi pentru

redarea acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de 1%

aplicate asupra diferenţei dintre veniturile înregistrate în legătură cu realizarea şi

vânzarea zăcămintelor naturale şi cheltuielile efectuate cu extracţia, prelucrarea şi

livrarea acestora, pe toată durata de funcţionare a exploatării zăcămintelor naturale.

Astfel, urmare inconsecvenţei cadrului legal cu privire la estimarea,

înregistrarea şi evidenţierea în contabilitate a provizioanelor de refacere a

terenurilor afectate şi pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau

agricol, se concluzionează faptul că, nu s-au luat toate măsurile necesare pentru

asigurarea resurselor financiare destinate efectuării lucrărilor de refacere a

terenurilor afectate de activităţile industriale. În plus faţă de cele menţionate,

legislaţia din România a lăsat la latitudinea unor persoane mai mult sau mai puţin

interesate (membrii conducerii agenţiilor economici, contabililor, auditorilor,

evaluatorilor,etc.) decizia înregistrării/neînregistrării în evidenţa contabilă a

obligaţiilor de mediu referitoare la costurile măsurilor de refacere a mediului

geologic, aspect deosebit de semnificativ, în cadrul proceselor de privatizare a

acestor unităţii, atât la stabilirea preţurilor de vânzare cât şi a persoanelor în

răspunderea cărora a fost stabilită obligaţia suportării costurilor măsurilor de

refacere a mediului geologic.

Cu toate acestea, au existat şi situaţii în care obligaţiile de mediu au fost

stabilite şi negociate la privatizarea unor unităţi industriale şi agricole, astfel încât

statul român, în prezent, este principalul răspunzător, pentru suportarea acestor

costuri. Un astfel de exemplu îl constituie privatizarea SNP Petrom SA. În acest

caz, statul român s-a obligat să achite, fără limită valorică, despăgubiri pentru

contaminarea istorică numai pentru răspunderile potenţiale necunoscute sau

necuantificabile la data privatizării.

Totodată, urmare verificărilor efectuate, auditorii publici externi au constatat

faptul că baza de date referitoare la siturile potenţial contaminate deţinută de

MMSC nu conţine suficiente informaţii cu privire la unităţile industriale sau

agricole care au fost privatizate cu/fără obligaţii de mediu.

b) Referitor la asigurarea resurselor financiare necesare efectuării unor

lucrări de refacere a mediului

Potrivit OUG nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la

prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului, a fost stabilit cadrul de

reglementare al răspunderii de mediu, bazată pe principiul „poluatorul plăteşte".

Conform prevederilor art. 33 din cadrul legal mai sus menţionat, formele de

garanţie financiară, inclusiv pentru cazurile de insolvenţă, cât şi măsurile pentru

64

dezvoltarea ofertei de instrumente financiare privind răspunderea în domeniul

mediului, care să permită operatorilor utilizarea acestora în scopul garantării

obligaţiilor ce le revin, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea

autorităţilor publice centrale pentru protecţia mediului şi pentru finanţe publice, în

termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a respectivei ordonanţe de urgenţă. S-a

constatat că, până la data încheierii misiunii de audit, nu au fost stabilite prin

hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţilor publice centrale pentru protecţia

mediului şi pentru finanţe publice, formele de garanţie financiară şi măsurile

pentru dezvoltarea ofertei de instrumente financiare privind răspunderea în

domeniul mediului.

Totodată, potrivit prevederilor art.10 din Legea nr. 349/2005 privind

depozitarea deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare, autorităţile

administraţiei publice locale iau măsuri ca atât costurile prevăzute pentru

organizarea şi exploatarea unui depozit de deşeuri municipale, cât şi costurile

estimate pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitului să fie acoperite

de preţul practicat de operator pentru depozitarea fiecărui tip de deşeu în acel

depozit, tarife ce trebuie să includă cheltuielile aferente tuturor operaţiilor

precizate de autoritatea centrală pentru protecţia mediului.

De asemenea, operatorii economici generatori de deşeuri industriale, care

utilizează propriile depozite, evidenţiază separat în registrele contabile costurile

prevăzute pentru organizarea, exploatarea şi închiderea depozitului de deşeuri.

Operatorii depozitelor de deşeuri industriale ce oferă servicii de depozitare pentru

terţi, iau măsuri ca atât costurile prevăzute pentru organizarea şi exploatarea

depozitului, cât şi costurile estimate pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a

depozitului, să fie acoperite de preţul practicat pentru depozitarea fiecărui tip de

deşeu în acel depozit.

Potrivit prevederilor art.12 din Legea nr.349/2005, operatorul depozitului

este obligat să îşi constituie un fond denumit Fond pentru închiderea depozitului

de deşeuri şi urmărirea acestuia postînchidere.

Fondul este păstrat într-un cont purtător de dobândă, deschis la o bancă

comercială, cu excepţia cazului în care operatorul depozitului are calitatea de

instituţie publică, situaţie în care este păstrat într-un cont deschis la unitatea de

trezorerie şi contabilitate publică în a cărei rază îşi are acesta sediul fiscal.

Dobânda obţinută este constituită ca sursă suplimentară de alimentare.

Fondul se constituie în limita sumei stabilite prin proiectul depozitului

pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitului, astfel:

- din cota-parte din tarifele de depozitare percepute de operator;

- din cota-parte anuală din suma stabilită prin proiectul depozitului, la

depozitele unde operatorii realizează eliminarea propriilor deşeuri.

65

Cota-parte din tarifele de depozitare care alimentează fondul sunt stabilite

iniţial prin proiect şi se pot recalcula la 3 ani.

Fondul este alimentat trimestrial, după finalizarea încasărilor contravalorii

operaţiunilor de depozitare pe perioada acelui trimestru, iar controlul depunerii

sumelor previzionate se face anual, pe toată perioada exploatării depozitului.

Consumul fondului se face pe baza situaţiilor de lucrări întocmite o dată cu

realizarea lucrărilor, la închiderea depozitului sau a unei părţi a depozitului.

Fondul nu se include la masa credală, în caz de lichidare judiciară, el urmând

să fie folosit numai în scopul pentru care a fost constituit.

Controlul alimentării şi utilizării fondului este prevăzut a fi efectuat de către

autorităţile competente ale administraţiei publice locale pentru finanţe publice, în

conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.

Totodată, operatorii depozitelor existente, care primesc autorizaţie de mediu,

au obligaţia constituirii fondului pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a

depozitului, pe perioada rămasă până la sistarea activităţii. Pentru depozitele de

deşeuri municipale aflate, în proprietatea autorităţilor administraţiei publice locale

sau care au fost concesionate de către acestea, în situaţia în care constituirea

fondului pentru închidere şi urmărire postînchidere conduce la costuri excesive din

punct de vedere social, autorităţile administraţiei publice locale identifică sursele

de finanţare pentru completarea fondului.

Potrivit prevederilor HG nr. 48/2013 privind organizarea şi funcţionarea

Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice şi pentru modificarea unor acte

normative în domeniul mediului şi schimbărilor climatice, cu modificările şi

completările ulterioare, în realizarea funcţiilor sale, MMSC are, în condiţiile legii,

următoarele atribuţii referitoare la exercitarea funcţiilor de autoritate de stat în

domeniile sale de activitate şi de monitorizare, inspecţie şi control:

- asigură la nivel naţional controlul respectării de către persoanele

juridice şi fizice a reglementărilor din domeniile sale de competenţă;

- efectuează controlul şi inspecţia activităţilor şi serviciilor din

domeniile sale de activitate.

S-a constatat că MMSC nu deţine suficiente date şi informaţii cu privire

la îndeplinirea obligaţiei operatorilor de depozite de deşeuri, referitor la

constituirea fondului pentru închidere şi urmărire postînchidere a depozitului

de deşeuri.

În plus faţă de cele menţionate, potrivit misiunii de audit „Programul de

gestionare a deşeurilor al municipiului Piatra Neamţ”, finanţate prin fostul

instrument ISPA, referitor la constatările preliminare în urma vizitei de audit

desfăşurate în perioada 19-23 septembrie 2011 de către auditorii Curţii de Conturi

Europene, s-a constatat că operatorul depozitului de deşeuri municipale, cu toate

că avea obligaţia legală a constituirii fondului pentru închidere şi urmărire

66

postînchidere a depozitului de deşeuri, nu a luat toate măsurile în vederea

constituirii resurselor financiare necesare în acest scop.

c) Referitor la îndeplinirea obligaţiilor de mediu în cazul procedurilor de:

dizolvare urmată de lichidare, lichidare, faliment, încetarea activităţii

Potrivit prevederilor art.10, alin. 4 din OUG nr.195/2005 privind protecţia

mediului, cu modificările şi completările ulterioare, „îndeplinirea obligaţiilor de

mediu este prioritară în cazul procedurilor de: dizolvare urmată de lichidare,

lichidare, faliment, încetarea activităţii”. Dar, legiuitorul nu a stabilit titularul

creanţei de mediu (MMSC, ANPM sau AFM) şi nici rangul prioritar al acestor

obligaţii, aspecte deosebit de semnificative referitor la asigurarea surselor

financiare necesare efectuării lucrărilor de investigare, evaluare şi refacere a

mediului geologic, acolo unde poluarea are un impact semnificativ asupra mediului

şi a sănătăţii oamenilor.

În plus faţă de cele menţionate, problematica referitoare la obţinerea

titlurilor de proprietate, lipsa lucrărilor cadastrale şi a cărţilor funciare ale

terenurilor deţinute de fostele unităţi de stat, aplicarea legilor de retrocedare a

terenurilor, inconsecvenţa prevederilor legale referitoare la definirea formelor de

garanţie financiară în scopul garantării obligaţiilor de mediu şi nu în ultimul rând

lipsa unor rezultate concrete urmare activităţii de cercetare-dezvoltare în domeniul

reutilizării şi valorificării substanţelor chimice sau biologice poluante au creat

cadrul favorabil escamotării sau eludării răspunderii referitoare la îndeplinirea

obligaţiilor de mediu.

Acest fapt a condus la situaţia prezentă, în care autorităţile statului constată

existenţa unor terenuri poluate cu substanţe biologice sau chimice, al căror

poluator este necunoscut (situri orfane), sau părăsite de poluator (situri

abandonate), şi iau în proprietate astfel de terenuri, în vederea accesării unor

fonduri europene pentru refacerea acestora. Un astfel de exemplu îl constituie

Consiliul Local al Municipiului Bacău care, în vederea obţinerii aprobării finanţării

prin POS Mediu a proiectului „Decontaminarea haldei de fosfogips Sofert Bacău”,

a acceptat donaţia făcută de SC Amurco SRL, constând în „terenuri curţi

construcţii, construcţiile edificate pe acestea, inclusiv halda de fosfogips”, cu

toate că, potrivit principiului „poluatorul plăteşte”, societatea era răspunzătoare

pentru îndeplinirea obligaţiilor de mediu referitoare la refacerea terenului. Alte

exemple sunt consiliile locale din: Câmpina („Lacul Peştelui”, amplasament ce a

aparţinut Rafinăriei Steaua Română), Crângurile (terenul contaminat ce a aparţinut

fostei uzine chimice Flacăra Crângurile), Turda – fosta uzină chimică, etc.

d) Analiza stadiului implementării proiectului „Reabilitarea siturilor

contaminate istoric cu produse petroliere, din Romania”

Potrivit HG nr. 1090/2004 privind unele măsuri pentru privatizarea

Societăţii Naţionale a Petrolului "Petrom" - S.A. Bucureşti, Ministerul Economiei

67

şi Comerţului a fost mandatat, prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în

Industrie, să semneze contractul de privatizare a Societăţii Naţionale a Petrolului

„Petrom” S.A. Astfel, la data de 23 iulie 2004 a fost semnat Contractul de

privatizare a S.N.P. „Petrom” - S.A. Bucureşti, de către Ministerul Economiei şi

Comerţului, prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, în

calitate de Vânzător, şi OMV Aktiengesellschaft, în calitate de Cumpărător.

Prin Legea nr. 555/2004 privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii

Naţionale a Petrolului "Petrom" - S.A. Bucureşti s-a stabilit:

- preluarea de către Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor (în prezent

MMSC) a îndatoririlor Vânzătorului cu privire la problemele de mediu;

- autorizarea Vânzătorului ca, pe o perioadă de 15 ani de la data finalizării

privatizării (14.12.2004), să despăgubească, în totalitate, Societatea pentru orice

pretenţii în legătură cu contaminarea istorică a mediului în conformitate cu

termenii şi condiţiile prevăzute în „Angajamentul privind despăgubirile de mediu”.

Petrom/OMV era responsabil pentru orice poluare generată de activitatea

desfăşurată după data privatizării. Totodată, Petrom/OMV şi-a asumat obligaţiile

de decontaminare din trecut care erau cunoscute şi cuantificate la data semnării

contractului de privatizare, în valoarea totală de 200,8 milioane euro, sumă ce a

fost luată în calcul la evaluarea Petrom. În schimb,Vânzătorul s-a obligat să

despăgubească Petrom/OMV pentru despăgubiri de mediu suferite ca urmare a

întreprinderii acţiunilor de remediere a contaminării istorice care nu a fost

cunoscută la data finalizării privatizării. Răspunderea Vânzătorului este nelimitată

în privinţa daunelor plătibile în baza acestui angajament.

Prin „Angajamentul privind despăgubirile de mediu” Statul român şi-a

asumat responsabilitatea doar pentru contaminări de mediu petrecute înaintea

privatizării, care la data privatizării nu erau cunoscute sau erau cunoscute dar nu au

fost cuantificate în totalitate şi în mod corespunzător detaliate în mod expres în

Anexa la Anexa P din contractul de privatizare, cât şi în măsura în care acestea vor

genera în viitor cereri de despăgubire sau cheltuieli de remediere pentru

Petrom/OMV, ca urmare a poluării cauzate înainte de privatizare.

Totodată, potrivit prevederilor art. 20(1) din Legea nr. 555/2004 privind

unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Naţionale a Petrolului "Petrom" - S.A.

Bucureşti, din veniturile virate de Ministerul Economiei şi Comerţului, rezultate

din vânzarea acţiunilor SNP Petrom SA, Ministerul Finanţelor Publice reţinea

echivalentul în lei al sumei de 50 milioane euro într-un cont distinct al Trezoreriei

Statului, pe o perioadă de 15 ani de la data finalizării privatizării, din care

urmau a fi suportate cheltuielile pentru pretenţiile cu privire la contaminarea

istorică, precum şi sumele care nu sunt acoperite prin provizioane, constituite

pentru operaţiunile de abandonare din industria petrolieră.

68

La art. 20(6) din Legea nr. 555/2004, se stabileşte că „gestionarea contului

menţionat se va asigura de către Ministerul Finanţelor Publice”, dar „pe baza

documentelor prezentate de MMSC, care îşi va crea un organism specializat în

acest scop, într-un termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi,

ce va prelua îndatoririle vânzătorului cu privire la problemele de mediu, prevăzute

în contractul de privatizare”.

Totodată, conform prevederilor art. 21 din legea mai sus menţionată,

costurile privind răspunderea pentru obligaţiile de mediu rezultate din

contaminarea istorică, precum şi costurile de abandonare a sondelor oprite, închise

sau care aşteptau să fie abandonate la data finalizării procesului de privatizare,

urmau a fi achitate de către SC OMV Petrom SA şi recuperate, în conformitate cu

angajamentul de despăgubire privind mediul, din contul mai sus menţionat, „la

solicitarea Ministerului Mediului şi Pădurilor”.

Prin Notificarea Pretenţiei nr. 971/20.11.2009 şi Notificarea Pretenţiei nr.

118/26.03.2010, SC OMV Petrom SA a solicitat Comitetului de avizare pentru

probleme de mediu Petrom, rambursarea sumei de 91.683.669 lei , echivalentul a

22.466.192 euro, reprezentând valoarea pretenţiilor de despăgubire a pierderilor de

mediu suferite de SC OMV Petrom SA în legătură cu acţiunile de remediere

întreprinse pentru înlăturarea contaminării prezente în zona batalelor din cadrul

Rafinăriei Petrobrazi şi în zona celor două batale de şlamuri fosfo-amoniacale din

cadrul Combinatului Doljchim Craiova.

Dar, Comitetul de avizare pentru probleme de mediu Petrom nu exista la

data primirii acestor notificări, deşi conform prevederilor art. 14 (2) din Hotărârea

Guvernului nr. 1.635/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului

Mediului şi Pădurilor, acest comitet trebuia să funcţioneze, având următoarele

atribuţii:

„a) urmăreşte, verifică şi inspectează realizarea obligaţiilor de mediu

asumate prin contractul de privatizare şi decide asupra măsurilor pe care le ia

Ministerul Mediului şi Pădurilor pentru asumarea responsabilităţii execuţiei

acestora;

b) aprobă realizarea expertizelor acolo unde situaţia o impune;

c) analizează Referatul privind notificările preliminare şi intermediare,

precum şi notificările de plată primite de la Societatea Comercială "Petrom" -

S.A., punctele de vedere, observaţiile şi recomandările exprimate asupra acestora

şi decid asupra lor;

d) decide asupra aprobării sau refuzului plăţilor prevăzute în notificările

de plată”.

Comitetul de avizare pentru probleme de mediu Petrom a fost înfiinţat abia

prin Ordinul Ministerului Mediului şi Pădurilor nr. 27/18.01.2011, dar fără a se

respecta prevederea legală de la art. 14 (3) din Hotărârea Guvernului nr.

69

1.635/2009, conform căreia „Preşedintele Comitetului de avizare pentru probleme

de mediu Petrom este ministrul mediului şi pădurilor”.

În vederea soluţionării notificărilor de pretenţii ale SC OMV Petrom SA,

Ministerul Mediului si Pădurilor a încheiat contracte de prestări servicii de analiză

tehnico-economică şi de consultanţă juridică. Astfel, pe baza rapoartelor finale de

analiză tehnico-economică şi de consultanţă juridică, Comitetul de avizare pentru

probleme de mediu Petrom a emis la data de 14.11.2011 deciziile finale nr. 1 şi 2,

prin care a hotărât respingerea rambursării sumei de 91.683.669 lei, iar la

15.11.2011 cele două decizii au fost comunicate SC OMV Petrom SA.

Ca urmare, la data de 06.12.2011, OMV-Aktiengesellschaft/SC OMV Petrom

SA a înregistrat la Secretariatul Curţii Internaţionale de Arbitraj a Camerei de

Comerţ Internaţional de la Paris Cererea de Arbitraj nr. 18366/GZ, prin care

solicita rambursarea sumei de 91.683.669 lei, a dobânzilor aferente neachitării la

termen a sumei, precum şi a taxelor şi cheltuielilor de judecată.

La data de 12.12.2011, Secretariatul Curţii Internaţionale de Arbitraj a

Camerei de Comerţ Internaţional (numit în continuare Secretariat) a informat

România, reprezentată prin Ministerul Mediului şi Pădurilor, cu privire la Cererea

de Arbitraj nr. 18366/GZ, solicitând desemnarea unui co-arbitru, conform

Regulilor de Arbitraj ale Camerei de Comerţ International.

La data de 10.02.2012, România, prin Ministerul Mediului si Pădurilor,

având calitatea de Pârât în cauza nr. 18366/GZ aflată pe rolul Curţii Internaţionale

de Arbitraj de la Paris, a formulat răspunsul la cererea de arbitraj introdusă de către

OMV Aktiengesellschaft/SC OMV Petrom SA.

Potrivit adresei din 29.03.2012, Secretariatul a comunicat Ministerului

Mediului şi Pădurilor, constituirea tribunalului de arbitraj din trei arbitri şi faptul

că Ministerul Mediului şi Pădurilor trebuie să plătească onorariile celor trei arbitri,

respectiv suma de 820.000 lei, în termen de 30 zile de la data comunicării.

Ca urmare, prin HG nr. 372/2012, a fost aprobată suplimentarea bugetului

Ministerului Mediului şi Pădurilor, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia

Guvernului, cu suma de 820 mii lei, pentru plata cheltuielilor reprezentând

onorariile arbitrilor în cauza 18366/GZ aflată pe rolul Curţii Internaţionale de

Arbitraj de la Paris, iar prin HG. nr. 29/2012 a fost aprobată suplimentarea

bugetului cu suma de 2.000 mii lei, pentru achiziţia de servicii de consultanţă şi

reprezentare juridică, asistenţă tehnică, expertiză, traducere autorizată. Astfel,

pentru derularea procesului în cauză, Ministerul Mediului şi Pădurilor a cheltuit

suplimentar suma de 2.820 mii lei.

Analizând implicaţiile ce puteau decurge din nerespectarea obligaţiilor ce-i

reveneau din prevederile Legii nr. 555/2004, privind îndatoririle vânzătorului cu

privire la problemele de mediu, Ministerul Mediului şi Pădurilor a luat măsura

înfiinţării unui Serviciu cu atribuţii în gestionarea derulării proiectului PETROM

70

şi a fost emis Ordinul ministrului nr.1152/02.04.2012 privind Procedura de

urmărire, verificare, control/gestionare a obligaţiilor postprivatizare „Petrom” şi

soluţionare a notificărilor transmise de Cumpărător/OMV-AG în temeiul

prevederilor Anexei P – Angajament privind despăgubirile de mediu.

La şedinţa din 12.02.2013 a Comitetului de avizare/aprobare pentru

probleme de mediu „Petrom”, membrii Comitetului au fost informaţi asupra

stadiului promovării pe POS Mediu a unor obiective de investiţii pentru asigurarea

obligaţiilor de mediu postprivatizare „Petrom” şi de soluţionare a notificărilor

transmise de către Cumpărător în temeiul prevederilor Anexei P – “Angajament

privind despăgubirile de mediu”. Preşedintele Comitetului arătat că, având în

vedere că la data privatizării (2004), Romania nu era membru UE, în anul 2012 au

avut loc o serie de întâlniri cu AM - POS Mediu, pentru obţinerea acordului

Comisiei Europene pentru decontarea cheltuielilor efectuate de către OMV Petrom

privind investiţiile pentru decontaminare, prin Programul Operaţional Sectorial

Mediu - Axa 2. În urma discuţiilor la nivel de CE, s-a agreat de principiu finanţarea

acestor cheltuieli din POS Mediu.

La şedinţa Comitetului de avizare/aprobare pentru probleme de mediu

„Petrom” din 23.04.2013, Comitetul Petrom a aprobat cererea de suspendare a

cauzei în dosarul 18366/GZ/MHM pe practica Curţii de Arbitraj, cu posibilitatea

reluării arbitrajului. Decizia a fost fundamentată de necesitatea asigurării

continuităţii demersurilor privind accesarea fondurilor europene pentru recuperarea

prin POS Mediu a sumelor cuvenite pentru plăţi de decontaminare istorică a

siturilor petroliere.

În urma discuţiilor purtate, , la 09.04.2013 Comisia Europeană a comunicat

admisibilitatea de principiu a solicitării de asistenţă pentru proiectul major

„Reabilitarea siturilor contaminate istoric cu produse petroliere - faza I

(facilităţi)”.

Referitor la plata Notificărilor pretenţiei pentru obiectivele Doljchim şi

Petrobrazi, urmare ajustărilor aplicate pretenţiilor OMV Petrom, MMSC a dispus

efectuarea operaţiunilor de plată din contul „Disponibil în lei din vărsăminte din

privatizarea SNP Petrom, conform prevederilor Legii 555/2004 privind unele

măsuri pentru privatizarea Societăţii Naţionale a Petrolului "Petrom" - S.A.

Bucureşti”. Cu OP nr. 81/31.01.2014, Ministerul Finanţelor Publice a efectuat

către SC OMV Petrom SA plata sumei de 75.740.807 lei (respectiv 22.461.313,75

lei pentru pretenţia Doljchim si 53.279.493,25 lei pentru pretenţia Petrobrazi).

De asemenea, la şedinţa Comitetului de avizare pentru probleme de mediu

Petrom din data de 04.08.2014, a fost supusă la vot aprobarea decontării pentru

„Acţiuni pentru eliminarea deşeurilor periculoase rezultate din golirea

depozitelor/haldelor de deşeuri triazinice respectiv acrilonitril, situate în incinta

Arpechim, Piteşti". Ca urmare, în data de 22.08.2014, cu O.P. 880/22.08.2014,

71

Ministerul Finanţelor Publice a efectuat către S.C. OMV Petrom S.A. plata sumei

de 4.252.492 lei.

În data de 05.09.2014 prin adresa nr. 142.163, AM POS Mediu a confirmat

faptul că valoarea cheltuielilor eligibile aferente Cererii de rambursare nr. 1, este

de 75.740.807,00 lei, din care:

- 63.243.573,85 lei reprezintă contribuţia din FEDR;

- 12.497.233,15 lei reprezintă contribuţia din bugetul de stat;

Totodată, AM POS Mediu a plătit prin Ordinul de Plată nr.

3.930/08.08.2014, în contul MMSC suma de 63.243.573,85 lei reprezentând

contribuţia din FEDR.

În prezent, se află în lucru documentaţia privind cheltuielile eligibile

aferentă Cererii de rambursare nr. 2 pentru obiectivul Arpechim şi se află în etapa

de analiză documentele aferente notificărilor de pretenţie formulate de S.C. OMV

Petrom S.A. pentru următoarele obiective: Petrobrazi batale externe, Arpechim –

lacuri Dâmbovnic şi Suseni, Depozitul de produse petroliere Vaslui.

Faţă de cele mai sus menţionate, auditorii publici externi au constatat faptul

că urmare nerespectării prevederilor legale referitoare la înfiinţarea şi funcţionarea

Comitetului de avizare pentru probleme de mediu Petrom, nu au fost exercitate, de

un organism specializat atribuţiile ministerului referitoare la urmărirea, verificarea

şi inspectarea realizării obligaţiilor de mediu asumate prin contractul de privatizare

a SNP Petrom SA. Neconstituirea şi nefuncţionarea Comitetului de avizare pentru

probleme Petrom în perioada 2005 – 2010 au condus la divergenţa apărută în

relaţia cu OMV-Aktiengesellschaft/SC OMV Petrom SA, pentru soluţionarea căreia

aceasta a sesizat Secretariatul Curţii Internaţionale de Arbitraj a Camerei de

Comerţ Internaţional de la Paris. În plus faţă de cele menţionate, urmare

divergenţei apărută în relaţia cu OMV-Aktiengesellschaft/SC OMV Petrom SA,

MMSC a efectuat plăţi suplimentare în sumă de 2.820 mii lei reprezentând

cheltuieli cu onorariile arbitrilor în cauza 18366/GZ aflată pe rolul Curţii

Internaţionale de Arbitraj de la Paris şi cheltuieli cu servicii de consultanţă şi

reprezentare juridică, asistenţă tehnică, expertiză, traducere autorizată.

V. Concluzii generale şi recomandări formulate în urma acţiunii de

audit al performanţei Eficienţa şi eficacitatea utilizării fondurilor în acţiunile de

gestionare a deşeurilor şi ecologizare a zonelor afectate de activităţi industriale pe

perioada 2011-2013

Începând cu anul 2006, finanţarea programelor şi/sau obiectivelor de investiţii

privind dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor şi reabilitarea

siturilor poluate istoric, a fost asigurată, printr-o serie de mecanisme şi instrumente

72

de susţinere financiară, iar Strategia Naţională pentru Gestionarea Deşeurilor şi

Planul Naţional pentru Gestionarea Deşeurilor, elaborate de MMSC, constituie

instrumentele de bază prin care se asigură implementarea în România a politicii UE în

domeniul gestionării deşeurilor, fiind aprobate prin HG nr. 1470/2004. In ceea ce

priveşte reabilitarea siturilor contaminate, nefinalizarea cadrului legal aferent

activităţilor de evaluare a poluării solului şi subsolului precum şi refacerea zonelor

afectate, a reprezentat impedimentul major în ceea ce priveşte finanţarea unor

astfel de proiecte de la Fondul pentru Mediu.

Referitor la analiza gradului de transpunere a directivelor europene în legislaţia

naţională, s-a constatat că, în cea mai mare parte, directivele europene privind gestionarea

deşeurilor a fost transpusă în legislaţia naţională, iar pentru cele care nu au fost/au fost

incorect transpuse, Comisia Europeană a demarat proceduri de infringement.

Urmare constatărilor şi concluziilor cuprinse în Raportul de audit, echipa de

auditori publici externi a formulat o serie de recomandări, care au stat la baza

Scrisorii transmise conducerii MMSC de către Şeful Departamentului IX, prin care

s-au propus următoarele măsuri:

1) Luarea de către MMSC a măsurilor legale şi efectuarea tuturor

demersurilor în vederea elaborării şi aprobării cu prioritate a cadrului legal pentru

transpunerea în legislaţia română a Directivei 2013/2/UE de modificare a anexei I

la Directiva 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje şi a Directivei

2012/19/UE privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, pentru a se

evita trecerea la următoarea etapă a procedurii de infringement, respectiv sesizarea

Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

2. Pentru evitarea pronunţării de către Curtea de Justiţie a Uniunii

Europene a unei hotărâri de condamnare a României şi de stabilire a unor sancţiuni

pecuniare, MMSC va efectua demersurile necesare în vederea conformării cu

legislaţia europeană referitoare la depozitele de deşeuri şi la deşeurile miniere.

3. Referitor la finanţarea activităţii de gestionare a deşeurilor, se

recomandă:

- elaborarea şi aprobarea unei proceduri operaţionale privind activitatea de

fundamentare a necesarului anual de fonduri financiare aferent finanţării de la

bugetul de stat a programelor/subprogramelor şi/sau obiectivelor de investiţii

necesare realizării programelor multianuale, aprobate prin Ordonanţa Guvernului

nr. 40/2006 pentru aprobarea şi finanţarea programelor multianuale prioritare de

mediu şi gospodărire a apelor, cu modificările şi completările ulterioare;

- efectuarea de către reprezentanţi ai MMSC a unor verificări/inspecţii pe

teren, a lucrărilor executate în cadrul proiectelor „Sistem integrat pentru

gestionarea deşeurilor din localităţile din Delta Dunării” şi „Sistem zonal de

gestionare a deşeurilor urbane în judeţul Sibiu”, recepţionate fără respectarea

prevederilor Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii

73

aferente acestora, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 273/1994, şi dispunerea

de măsuri în consecinţă;

- verificarea modului în care s-au efectuat achiziţii de utilaje şi echipamente

ale căror costuri au depăşit valoarea stabilită în documentaţia tehnică de execuţie

pentru realizarea Sistemul zonal de gestionare a deşeurilor urbane din oraşul

Copşa Mică şi comunele limitrofe; recuperarea eventualelor sume decontate fără

respectarea prevederilor documentaţiei tehnice;

- verificarea lucrărilor executate în cadrul proiectului privind realizarea

sistemului integrat de gestionare a deşeurilor în municipiului Iaşi, precum şi a

modului în care Primăria Municipiului Iaşi a respectat prevederile convenţiei de

finanţare, în condiţiile în care, urmare unei sentinţe judecătoreşti, aceasta a fost

obligată la plata de penalităţi şi daune interese către executantul lucrărilor pentru

nerespectarea obligaţiilor contractuale, urmând ca, în funcţie de aspectele

constatate, să se dispună măsurile legale care se impun.

4. Efectuarea tuturor demersurilor în vederea stabilirii cadrului legal

referitor la necesitatea efectuării investigării şi evaluării poluării mediului geologic

în zonele afectate, la stabilirea condiţiilor de investigare şi de avizare a

programelor de investigare pentru siturile contaminate.

5. Elaborarea şi aprobarea de către MMSC a ghidului tehnic privind

metodologiile şi conţinutul raportului geologic de investigare şi evaluare pe etape

a poluării solului şi subsolului, criteriile şi indicatorii de evaluare a poluării

mediului geologic.

6. În vederea aplicării unitare a prevederilor Hotărârii Guvernului nr.

1403/2007 privind refacerea zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre

au fost afectate, MMSC va întreprinde toate demersurile necesare în vederea

elaborării şi aprobării ghidului tehnic pentru aplicarea metodologiilor de refacere

a mediului geologic al siturilor contaminate.

7. Elaborarea şi aprobarea de către MMSC de proceduri de reglementare

referitoare la: conţinutul rapoartelor de investigare şi evaluare preliminară/finală,

elaborarea studiului evaluării de risc, fundamentarea programului de remediere,

conţinutul proiectului tehnic pentru curăţare, remediere şi/sau reconstrucţie

ecologică, conţinutul raportului de finalizare a lucrărilor de remediere, conţinutul

programului de monitorizare a evoluţiei lucrărilor de remediere si de monitorizare

post remediere, etc.

8. Efectuarea de către MMSC a demersurilor necesare în vederea

aprobării, prin ordin comun al autorităţilor publice centrale implicate, a listei

siturilor contaminate istoric, orfane, abandonate, şi a listei siturilor contaminate

actual. Totodată, se va elabora şi aproba o procedură de reglementare a stabilirii

restricţiei de utilizare a terenului pe care este localizat situl contaminat şi

74

transmiterii către autorităţile publice locale, pentru înregistrarea în documentele

cadastrale.

9. Pentru a diminua riscul apariţiei unor interese financiare neconforme

cu obiectivele legale, ale persoanelor implicate în finanţarea lucrărilor de investigare

şi evaluare a poluării mediului geologic, se recomandă MMSC efectuarea

demersurilor în vederea elaborării şi aprobării cadrului legal referitor la:

- stabilirea unor criterii specifice de acreditare pentru activităţi în domeniul

siturilor contaminate;

- înfiinţarea unui corp de experţi acreditaţi/asociaţii profesionale de investigare,

evaluare şi refacere a mediului geologic, cu rol de consultanţi pentru autorităţile

implicate în managementul siturilor contaminate;

- înfiinţarea şi gestionarea unei baze de date publice referitoare la persoanele

fizice sau juridice, posesoare ale unor documente de calificare ce atestă calitatea şi

competenţa de specialist/firmă specializată în domeniul ştiinţelor geologice şi

pedologice.

10. Efectuarea demersurilor pentru definirea prin hotărâre a Guvernului,

la propunerea autorităţilor publice centrale pentru protecţia mediului şi pentru

finanţele publice, a formelor de garanţie financiară, inclusiv pentru cazurile de

insolvenţă, şi a măsurilor pentru dezvoltarea ofertei de instrumente financiare

privind răspunderea în domeniul mediului, care să permită operatorilor utilizarea

acestora în scopul garantării obligaţiilor ce le revin.

11. Completarea bazei de date a MMSC referitoare la siturile potenţial

contaminate, cu datele şi informaţiile cu privire la unităţile industriale sau agricole

care au fost privatizate cu/fără obligaţii de mediu.

12. Luarea de către a MMSC măsurilor necesare şi efectuarea tuturor

demersurilor pentru asigurarea faptului că operatorii de depozite au constituit

fondul pentru închidere şi urmărire postînchidere a depozitelor de deşeuri, potrivit

prevederilor legale.

13. Referitor la activitatea Comitetului de avizare pentru probleme de mediu

Petrom, se recomandă luarea măsurilor legale şi efectuarea tuturor demersurilor în

vederea:

- urmăririi, verificării şi inspectării realizării obligaţiilor de mediu asumate prin

contractul de privatizare a SNP Petrom SA;

- aprobării realizării expertizelor, acolo unde situaţia o impune;

- analizării temeinice a referatelor privind notificările preliminare şi intermediare,

precum şi notificările de plată primite de la SNP Petrom S.A., cu punctele de vedere,

observaţiile şi recomandările exprimate asupra acestora;

- luării deciziei asupra aprobării sau refuzului plăţilor prevăzute în notificările de

plată.

75

14. Organizarea unui sistem de perfecţionare profesională continuă a

personalului implicat în managementul siturilor contaminate.

15. Modificarea unor acte legislative existente şi elaborarea unor acte

normative noi, absolut necesare în etapa actuală, în vederea abordării eficiente şi unitare a

etapelor pe care le implică remedierea siturilor contaminate.

16. Reglementarea legală cu privire la stabilirea titularului creanţei de

mediu şi a rangului prioritar, referitor la îndeplinirea obligaţiilor de mediu, în cazul

procedurilor de dizolvare urmate de lichidare, faliment, încetarea activităţii

agentului economic responsabil de aceste obligaţii.

În timpul acţiunii de audit, toate punctele de vedere diferite ale

reprezentanţilor MMSC faţă de constatările auditorilor au fost conciliate, astfel că,

în final, nu au rămas divergenţe nesoluţionate. Totuşi, deşi reprezentanţii MMSC

şi-au însuşit constatările şi concluziile auditorilor publici externi, în timpul acţiunii

de audit nu au fost luate măsuri în consecinţă.