cuprins - jurnalism si · pdf fileintroducere în cadrul acestui articol vom prezenta...

cuprinsjjuurrnnaall ii ssmmPortretul socio-profesional al jurnalistului din Republica MoldovaNataliaVASILENDIUC, doctorand, Universitatea din Bucureºti

Fac „babele” audienþã în România? Determinanþi culturali pentru succesul programelor de televiziune neficþionaleRaluca RADU, asist. univ. drd., FJSC, Universitatea din Bucureºti

ccoommuunniiccaarreeRepere etnopsihologice în comunicareVioleta POPA, asist. univ. dr., Universitatea din Bacãu

Comportamentul de consum media al românilor în context european Delia Cristina BALABAN, lect. dr., Facultatea de ªtiinþe Politice Administrative ºi ale Comunicãrii,Universitatea Babeº-Bolyai Cluj-Napoca

mmeeddiiaannaall ii zzeeDiversité communicationnelle et sociale en Roumanie pendant la TransitionValentina MARINESCU, maître de conference, FJSC, Université de Bucarest

Resetarea culturalã a societãþii româneºti, în vederea integrãrii ei în spaþiul de civilizaþie al Uniunii Europene Dumitru BORÞUN, conf. dr., Facultatea de Comunicare ºi Relaþii Publice, S.N.S.P.A. Bucureºti

ii ss ttoorr iiaa pprreessee ii19th Century Illustrated Periodicals as International Means of CommunicationMichèle MARTIN, Professor, School of Journalism and Communication, Carleton University, Canada

Întâmplãri cu ziariºti morþi ºi rãniþi. O istorie a agresiunilor din presãMarian PETCU, conf. univ. dr., FJSC, Universitatea din Bucureºti

iinntteerr ffeerreennþþee

Discursul despre francmasonerie: între publicitate ºi tabloidizarea presei

Marcel TOLCEA, prof. univ. dr., Universitatea de Vest, Timiºoara

3

13

23

52

58

63

32

28

43

CONSILIUL REDACÞIONAL

Cãlin ANASTASIU, Audimas; Ioana AVÃDANEI, Centrul pentru Jurnalism Independent; DeliaCristina BALABAN, Universitatea “Babeº-Bolyai”, Cluj Napoca; Zoltan A. BIRÓ, Universitatea“Sapienþia”, Miercurea Ciuc; Dumitru BORÞUN – S.N.S.P.A. Bucureºti; Cristina COMAN,Universitatea din Bucureºti; Doina DASCÃLU, Universitatea “Tibiscus”, Timiºoara; Roger DEL-BARRE, Université Paris XIII, Franþa; Ioan DRÃGAN – Universitatea din Bucureºti; GeorgetaDRULÃ – Universitatea din Bucureºti; Daniela FRUMUªANI, Universitatea din Bucureºti; GheorgheIlie FÂRTE, Universitatea “Al. I. Cuza”, Iaºi; GAGYI Iosif, Universitatea “Sapienþia”, Târgu Mureº;Ion DUR – Universitatea “Lucian Blaga”, Sibiu; Peter GROSS – Oklahoma University, SUA; AndreiHOIªIE, Universitatea “Al. I. Cuza”, Iaºi; Carmen IONESCU, Societatea Românã de Radio; LucianIONICÃ, Universitatea de Vest, Timiºoara; Ioan LAZA, Universitatea din Oradea; MAGHYARITivadar, Universitatea “Babeº – Bolyai”, Cluj Napoca; Constantin MARIN, Universitatea de Stat dinMoldova, Chiºinãu; Michèle MARTIN, Charleton University, Canada; Noemi MARIN, FloridaAtlantic University, SUA; Valentina MARINESCU, Universitatea din Bucureºti; Pierre MORY,IHECS, Belgia; Marian NÃSTASE, Universitatea Ecologicã, Bucureºti; Michel PALMER, UniversitéParis III, Franþa; Sorin PSATTA, Universitatea din Bucureºti; Colin SPARKS, Westminster University,Marea Britanie; Monica SPIRIDON, Universitatea din Bucureºti; Zoltán ROSTÁS, Universitateadin Bucureºti.

REDACÞIAFacultatea de Jurnalism ºi ªtiinþele Comunicãrii, Bulevardul Iuliu Maniu, nr. 1-3,

Sector 6, Bucureºti, C.P. 170, Bucureºti, Telefon / Fax: 021 3181555

Revista Românã de Jurnalism ºi Comunicareeste o publicaþie acreditatã de

Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice din Învãþãmântul Superior (cod 779).

Site-ul Revistei Române de Jurnalism ºi Comunicare:www.jurnalismsicomunicare.eu

REDACTOR ªEFMARIAN PETCU

[email protected]

DTPGEORGE HARI POPESCU

[email protected]

OMUNICAREURNALISMCJ

Revista românã de

URNALISMOMUNICARE

ºiCJDIRECTOR

MIHAI [email protected]

Introducere

În cadrul acestui articol vom prezenta capitolulintroductiv al studiului Jurnaliºtii din RepublicaMoldova în societatea post-comunistã: roluri, valori,reprezentãri profesionale1, realizat în perioada iunie2005 – septembrie 2006. Cercetarea s-a bazat pe uneºantion de treizeci ºi ºapte de jurnaliºti, din douãzeciºi ºase de instituþii mass-media din RepublicaMoldova, din care au fãcut parte un numãr aproapeegal de bãrbaþi (46%) ºi femei (54%), cu vîrstecuprinse între 24 ºi 63 de ani. Experienþa de muncã amajoritãþii jurnaliºtilor participanþi la studiu era decinci ºi mai mulþi ani (48,6% activau ca jurnaliºti de5–10 ani, 46% – mai mult de 10 ani), doar 5,4% dintresubiecþii intervievaþi aveau mai puþin de cinci ani deexperienþã. Jurnalistul cu cea mai mare experienþã, 42de ani, a intrat în profesie în anul 1964, iar cel cu ceamai micã experienþã (2 ani) ºi-a început activitatea în2004. 64,9% dintre jurnaliºti aveau studii superioare despecialitate, 29,7% – studii superioare în alte domeniidecît jurnalismul (filologie, limbi strãine, istorie,filosofie, drept, regie), iar 5,4% dintre subiecþi audeclarat cã au studii superioare nefinalizate. Mai puþinde jumãtate dintre jurnaliºtii incluºi în eºantion (46%)erau generaliºti, ceilalþi (54%) specializaþi în domeni-ile politic, economic, cultural, ecologic, sãnãtate ºisport. Aceºtia ocupau diverse poziþii în redacþii: înpresa scrisã – 6 redactori-ºefi, 2 redactori-ºefi adjuncþi,1 redactor ºi 5 reporteri; la radio ºi televiziune – 3redactori-ºefi, 3 redactori ºi 8 reporteri; la agenþiile deºtiri – 2 redactori-ºefi, 1 redactor ºi 4 reporteri; în orga-nizaþii media – 1 director (care realiza prin cumul ºifuncþia de redactor-ºef) ºi 1 reporter.

Douã generaþii, patru profiluri profesionale

Eºantionul de intervievaþi selectaþi pentru aceastãcercetare reprezintã douã generaþii de jurnaliºti, pe carele vom numi convenþional jurnaliºti sovietici ºi jur-naliºti post-sovietici2, diferenþiate conform profilurilorlor profesionale. Astfel, din generaþia jurnaliºtilor sovie-

tici fac parte ziariºtii sunt fideli modelului comunist depresã ºi ziariºti care au adoptat stilul occidental înactivitatea profesionalã, iar generaþia jurnaliºtilor post-sovietici este formatã din ziariºti educaþi ºi socializaþiîn spiritul mass-media tradiþional-comuniste ºi ziariºticare au preferat stilul occidental de presã3. În tabelul demai jos este prezentatã o sintezã a celor patru profiluriprofesionale, pe care le adoptã ambele generaþii de jur-naliºti din Republica Moldova, divizate conform cri-teriilor: vîrsta accederii în profesie, studii, motivaþiiprofesionale, cãile de acces în profesie, forma de anga-jare, apartenenþa la Uniunea Jurnaliºtilor ºi deþinereaunor proprietãþi media.

Generaþia jurnaliºtilor sovietici este omogenã ºiconservatoare, reprezentatã de profesioniºti „standar-dizaþi” care au venit în jurnalism, de regulã, dupãºcoalã sau armatã, ºi posedã, în marea lor majoritate,studii superioare. Aceºti jurnaliºti au fost la timpul lor,selectaþi minuþios, preponderent din clasa muncitoare,luîndu-se în considerare capacitãþile lor creative. Ei aufost instruiþi conform principiilor teoriei sovietice ºipracticii jurnalistice care promova dezvoltarea social-ismului ºi socializarea prin partid. Astãzi o parte dintreei continuã sã menþinã viziunea conservatoare a jurna-lismului sovietic, considerînd fireascã relaþia cu pu-terea. Iar o altã parte, au preferat sã se converteascã înjurnaliºti care promoveazã valori democratice, adop-tînd stilul occidental în activitatea lor profesionalã.Jurnaliºtii sovietici, fideli modelului comunist depresã, continuã sã lucreze în mass-media de stat, par-ticipînd activ la manifestaþiile asociative profesional-tradiþionale, de exemplu în cadrul Uniunii Jurnaliºtilordin Republica Moldova. Iar jurnaliºtii sovietici, adepþiai stilului occidental de presã, au devenit directori,redactori-ºefi sau redactori-ºefi adjuncþi la cele maititrate mass-media publice sau private din RepublicaMoldova.

Generaþia jurnaliºtilor post-sovietici se deosebeºtede generaþia jurnaliºtilor „experimentaþi” prin prove-nienþa sa, viziunea asupra profesiei, mobilitate, capacitate

Revista R

omânã de Jurnalism

ºi Com

unicare * Anul II, nr. 1, 2007

3

jjuurrnnaall ii ssmm

Portretul socio-profesional al jurnalistuluidin Republica MoldovaNatalia VASILENDIUC, doctorand, Universitatea din Bucureºti

Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

4

de a suprapune diverse tipuri de activitãþi profesionale.Aceºti jurnaliºti reprezintã o subculturã vastã, deseorieterogenã, de indivizi cu vîrsta cuprinsã între 18-50 deani, de origini sociale ºi studii diverse, fãrã experienþãde muncã în domeniu. Accesul lor în profesie a fostposibil datoritã legilor permisive din domeniul mass-media adoptate la începutul anilor ’90. Deºi o partedintre aceºti jurnaliºti promoveazã modelul sovietic depresã, ei nu simt nevoia de asociere profesionalã,preferînd sã acþioneze individual, concurînd între ei ºiaxîndu-se mai mult pe profit, neglijînd laturile etice ºicreative ale domeniului.

În continuare vom efectua o analizã a caracteristi-cilor celor douã generaþii de jurnaliºti potrivit urmãto-rilor parametri: venituri, factorul de gen, motivaþiiprofesionale, afiliere politicã ºi profesionalã.

Venituri

Majoritatea jurnaliºtilor intervievaþi (91,9%) aveaucontracte individuale de muncã, contracte de colabo-rare sau contracte pentru free-lancer-i, primind salariifixe, stabilite în funcþie de mass-media la care activauºi de programul lor de muncã. Pe parcursul realizãriiinterviurilor au fost descoperite, totuºi, trei cazuri cîndjurnaliºtii nu erau încadraþi juridic în instituþiile mass-media pentru care lucrau, aceºtia fiind retribuiþi subforma plãþii în acord sau cu salarii neimpozitate.Astfel, în douã dintre cazurile studiate, jurnaliºtii

preferau sã se detaºeze de politica administrativã aorganizaþiei media, neacceptînd modelul contractualde muncã, care îi obliga sã aibã programe fixe ºi oresuplimentare de muncã; în celãlalt caz, jurnalistul îºidorea sã obþinã un contract de muncã la instituþiamedia la care activa, dar nu avea încã experienþa demuncã necesarã, aflîndu-se de cîteva luni în perioadade probã.

Contractele pentru free-lancer-i ºi contractele tem-porare, ca modalitãþi de angajare, au apãrut recent pepiaþa serviciilor media din Republica Moldova,fenomenul fiind cauzat de dezvoltarea tipului de pro-prietate privatã a mass-media ºi apariþia unor filiale aleinstituþiilor media occidentale. Aceste forme de anga-jare erau la început mai curînd excepþii, decît practiciobiºnuite în domeniul jurnalismului urban moldove-nesc. Deºi majoritatea intervievaþilor erau angajaþi per-manent în redacþii, fiecare al doilea jurnalist colaboracu una sau mai multe instituþii mass-media sau parti-cipa la diverse proiecte ºi afaceri pentru a-ºi supli-menta veniturile.

Forma de remunerare a jurnaliºtilor depindea detipul de instituþie media la care lucrau aceºtia. Astfel,în organele media de stat sau publice (postul de tele-viziune Moldova 1, Radio Moldova, Radio Antena C,ziarul Capitala, revista Agricultura Moldovei, ziarulCapital Market, agenþia de ºtiri Moldpres) jurnaliºtiiprimeau salarii fixe ºi venituri în acord, potrivit func-þiilor pe care le deþineau în organizaþie, dar ºi prime, pecare le încasau cu diverse ocazii (sãrbãtori naþionale,materiale inedite, concursuri cîºtigate). În mass-mediaprivate, fie cã e vorba despre posturi de televiziune ºiradio, presã scrisã sau agenþii de ºtiri (posturile de tele-viziune NIT ºi ProTV Chiºinãu, posturile de radioEuropa Liberã, Radio Noroc, Radio Sãnãtatea ºi VoceaBasarabiei, publicaþiile Cuvîntul, Flux, Jurnal deChiºinãu, Natura, Sãptãmîna, Timpul, VIP Magazin ºiZiarul de gardã, agenþiile de ºtiri BASSA-press ºiReporter.md) jurnaliºtii care aveau contracte indivi-duale de muncã, primeau salarii fixe negociate custructurile administrative ale instituþiilor media, plusprime ºi acorduri, oferite în funcþie de realizãrile per-sonale. Angajaþii organizaþiilor media (AsociaþiaPresei Independente ºi Centrul de InvestigaþiiJurnalistice) erau retribuiþi pe proiecte, salariile lor, deobicei, fiind fixe. Deci, pentru remunerarea jurna-liºtilor erau folosite patru forme diferite de retribuþie:salariul, acordul, prima ºi retribuþia pe proiecte. Totuºi,aici trebuie sã specificãm cã forma de remunerare ajurnaliºtilor nu era stabilã, ci varia în dependenþã decantitatea ºi nu calitatea producþiei jurnalistice.

jjjj uuuurrrr nnnn

aaaa lllliiii ssss

mmmm

Profilurile profesionale ale jurnaliºtilor din Republica Moldova

Presã scrisã/m/50: „Colaborez cu o revistã ºiindiferent dacã scriu bine sau dacã scriu prost, mie mise plãteºte pentru douã pagini douã sute de lei. Dacãmie mi se plãteºte pentru douã pagini douã sute de lei,dar apare varianta ca cineva sã scrie de zece ori maiprost ca mine ºi e de acord sã ia pentru douã pagini osutã de lei, el îmi ia locul, pentru cã e mai ieftin. Aºase întîmplã peste tot ºi în televiziune ºi la radio. Îndomeniul nostru sãrãcia este în detrimentul calitãþii ºiþara este la nivelul la care este din acest motiv.”

Exceptînd salariile, acordurile ºi primele, jurnaliºtiimai primeau, în plus, bani pentru publicitatea adusãoficial sau neoficial în redacþie. Aici trebuie sã atragematenþia asupra faptului cã activitatea jurnaliºtilor laacest capitol nu se rezuma doar la a face reclamã unorproduse sau servicii, ci ºi la realizarea materialelor lacomandã sau utilizarea publicitãþii ascunse ca forme depromovare a intereselor unor grupuri politice sau eco-nomice, mai ales în perioada electoralã.

Organizaþie media/f/37: „Din cauza stãrii mate-riale în care se aflã, mulþi jurnaliºti ºi familiile lordevin uºor victimele unor partide politice sau chiar alelumii interlope, care le furnizeazã anumite date sau lecer sã facã anumite materiale în favoarea cuiva, evi-dent fiind plãtiþi pentru asta. În campaniile electorale,mai ales din ultimii ani, lucru’ acesta e cel mai vizibil.[…] Politicienii sau oamenii de afaceri îi cumpãrã demulte ori pe jurnaliºti cu bani sau cu diferite cadouri.Cunosc cazuri reale cînd anumiþi politicieni s-au lãu-dat cã îl au la mînã pe cutare sau cutare jurnalist.Chiar recent un om de afaceri mi-a povestit cum unpolitician îi spusese odatã la un chef: „I-am dat jurna-listului cutare (întotdeauna se spune numele) 1000 dedolari ºi sunt sigur cã va scrie despre mine de binetoatã viaþa lui”. Acelaºi politician spunea în anumitecercuri cã i-a cumpãrat unui jurnalist apartament, iaraltuia i-a dãruit o maºinã de spãlat. Alþi colegi de aimei din presa de stat povesteau cum acel politician afost atît de binevoitor cînd i-a luat într-o delegaþie înBulgaria, încît le-a dat din buzunarul propriu cîtevasute de dolari fiecãruia pentru diurnã.”

Radio/m/34: „Existã jurnaliºti care îºi fac meseriala comandã, scriu materiale pe bani. Asta e mai mult orelaþie de client – jurnalist. Se mai întîmplã la noi [laredacþie – n.a.] sã fie comandate materiale denigra-toare pentru personaje incomode în campania elec-toralã sau în afara ei. ªi existã oameni care se apucãsã facã chestia asta pentru anumite sume de bani. […]La modul ideal jurnalistul este plãtit din tirajul publi-caþiei pentru care scrie sau din publicitatea legalãadusã la redacþie. Dacã eºti un jurnalist bun ºi lucrez

la o instituþie care are prizã la public, ai un salariubun. La noi nu se întîmplã aºa. Cum credeþi cãsupravieþuim, lucrînd doar în jurnalism?”

La mijlocul anului 2006, jurnalistul moldoveancîºtiga de la 400 la 2.500 de lei moldoveneºti. Îndiverse tipuri de mass-media jurnalistul era retribuitdiferenþiat. În organele media de stat venitul lor era de1.500-2.000 de lei moldoveneºti, salariul deseorivenind cu întîrzieri. În insituþiile private venitul jur-naliºtilor era un subiect tabu, iar jurnaliºtii, de obicei,erau mulþumiþi de nivelul de salarizare.

Radio/m/29: „Toþi banii pe care îi am eu ºi familiamea sunt numai din jurnalism. Avînd în spate instituþiimedia importante, eu sunt mulþumit de cît cîºtig.”

Agenþie de ºtiri/m/40: „Eu nu pot avea surse supli-mentare de venit în funcþia pe care o deþin, dar totuleste relativ. Eu nu mã pot odihni pe insulele Bahamas,dar sunt mulþumit de salariu.”

Televiziune/f/26: „Eu pot sã zic cã am un salariudecent pentru Republica Moldova, unde salariul mediupe economie este de o mie cinci sute de lei, aproape osutã de dolari sau mai puþin. Salariul meu este cu multmai mare decît atît, cu mult mai mare.”

În organizaþiile media cercetate, salariul unuireporter nu depãºea 2.000 de lei moldoveneºti, iarsalariul unui redactor varia între 3.000 ºi 4.000 de leimoldoveneºti. Cel mai mare salariu îl aveau directoriide proiect din cadrul organizaþiilor media non-guver-namentale, care primeau în jur de 4.000-5.200 de leimoldoveneºti. În afara unui salariu fix, fiecare al doileajurnalist avea venituri din alte organizaþii media saucomerciale.

Presã scrisã/m/50: „Categoric nu îmi este suficientsalariul meu. Eu mai scriu ºi versuri, mai scriu texte lacîntece, mai ºi traduc din diferite limbi, mai sunt ºi untraducãtor deficitar, pentru cã traduc din românã înrusã, cã rusa o ºtiu biniºor. Mai pot scrie scenarii, amfãcut scenarii de muzical, scenarii de seriale, adicãdiferite lucruri din astea care mã menþin pe linia deplutire, sã zic aºa.”

Presã scrisã/f/52: „De cînd s-a permis cumularea,eu am lucrat în cîteva locuri de muncã în jurnalism. Înperioada sovieticã acest lucru nu era permis ºi eramnevoiþi sã ne limitãm la salariul cela pe care-l aveam.Se pedepsea chestia asta, chiar dacã aveai posibilitãþi,potenþial, nu era permis. Dupã 1991, cînd s-a permisacest lucru, nu a fost an ca eu sã lucrez la un singur locde muncã. Am avut întotdeauna douã, trei locuri demuncã ºi nu numai din motive financiare. Lucrîndatîþia ani în domeniu, apar ºi alte relaþii decît celestrict oficiale ºi atunci cînd a fost nevoie undeva de

Revista R


ºi Com


5

jj jjuu uurr rrnn nnaa aall llii iiss ssmm mm

Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

6

mine, am fãcut acest lucru. ªi acum am douã chiar ºitrei locuri de muncã. Cel de bazã este acesta. Lucreznumai în jurnalism, cu atît mai mult cã eu în jurnalismpot tot ce se poate face, mai puþin paginez sau maipuþin lucru de secretariat, în rest redactez, editez, faccorecturã, fac traduceri din românã în rusã ºi invers,practic tot ce se poate face.”

Radio/m/28: „În acest domeniu, ca ºi în oricedomeniu de creaþie din Moldova existã fenomenulsalariului dublu – unul pe care îl ºtie statul ºi altul pecare îl ºtie numai angajatul ºi angajatorul. Nu cred cãexistã mulþi jurnaliºti astãzi în Moldova care lucreazãdoar pentru o instituþie de presã. De obicei, un jurna-list lucreazã într-o instituþie mass-media ºi mailucreazã în alte posturi, la alte instituþii în domeniulcomunicãrii – de la impresari, manageri muzicali pînãla oameni de afaceri.”

Analiza veniturilor jurnaliºtilor, mai ales din presascrisã, unde erau fixate cele mai mici salarii, demon-streazã cã plata în acord uneori depãºea cu mult sala-riul de bazã, altfel spus venitul ziariºtilor depindea decît de multe rînduri vor publica într-o lunã. Deasemenea, situaþia materialã a organului de presã influ-enþa direct suma primitã de jurnaliºti, adicã exista odiferenþã însemnatã la nivelul veniturilor jurnaliºtilordin presa scrisã prosperã ºi cea falimentarã. Stareafinanciarã prosperã a mass-media influenþa pozitivasupra plãþilor regulate a salariilor, mai mult decîtasupra mãrimii lor. În organele de presã prospere jur-naliºtii primeau salarii în fiecare lunã, în organele fali-mentare ziariºtii puteau sã nu primeascã salarii ºicîteva luni la rînd.

Jurnaliºtii de rînd – reporterii, redactorii –, în ge-neral, nu au acces la proprietatea media. În presa elec-tronicã jurnaliºtii nu deþineau acþiuni ºi nici nu eraureprezentaþi în consiliile de conducere ale mass-media,în timp ce în presa scrisã, de exemplu la publicaþiileCuvîntul, Curaj, Natura, ei aveau un numãr limitat,nereprezentativ de voturi în consiliile administrative.Jurnaliºtii ºtiau, în general, cine sunt proprietarii insti-tuþiilor media la care activau, dar nu erau interesaþi depolitica lor administrativã.

Agenþie de ºtiri/f/50: „Sincerã sã fiu, nu cunoscprea multe despre asta ºi nici nu mã intereseazã. Nuvreau sã vorbesc despre lucrul ãsta, pentru cã nudepinde de mine nimic aici ºi mã strãdui sã mã intere-sez cît mai puþin posibil.”

Presã scrisã/m/26: „E ciudat ce o sã vã spun acum,dar eu nu cunosc proprietarii ºi nici nu aº vrea sã-icunosc. Cred cã o sã am mai multã bãtaie de cap cu eiºi îmi fac ºi mie probleme.”

În concluzie, putem afirma cã jurnaliºtii au doarrolul de simpli salariaþi pe piaþa muncii din RepublicaMoldova, cîºtigînd între 400 ºi 5.200 de lei pe lunã –doar la filialele media strãine (Radio Europa Liberã,ProTV Chiºinãu) salariul poate depãºi suma de 5000de lei. Venitul lor lunar include: salariul de bazã, acor-dul, prima, veniturile suplimentare de la alte locuri demuncã ºi procentul din serviciile publicitare. În plus,salariul de bazã poate fi depãºit cu mult de cel supli-mentar. De exemplu, unul dintre jurnaliºtii intervievaþine-a declarat cã avea un salariu de bazã de 1.500 de leimoldoveneºti ºi un venit suplimentar de 3.500 de leimoldoveneºti. Pe de o parte, aceasta demonstreazã cãjurnaliºtii din Republica Moldova au libertate ºiautonomie pe piaþa muncii – îºi aleg singuri locul/locurile de muncã ºi condiþiile de lucru –, iar pe de altãparte, se pare cã în redacþii nu existã un control admi-nistrativ asupra jurnaliºtilor ºi nici munca, pe care orealizeazã, nu este suprasolicitantã, fapt ce le permitemultora dintre ei sã-ºi suplimenteze veniturile salarialefoarte mici prin activitãþi extra-redacþionale atît îndomeniul jurnalistic, cît ºi în alte domenii sociale(politicã, economie, muzicã, publicitate etc.).

Factorul gen

Dintre cei treizeci ºi ºapte de jurnaliºti intervievaþi17 erau bãrbaþi ºi 20 – femei, cu vîrste cuprinse între24 ºi 62 de ani. Proporþia de vîrstã dintre jurnaliºti ºijurnaliste varia. Astfel, marea majoritatea a bãrbaþilorparticipanþi la interviu (64,7%) aveau vîrstele cuprinseîntre 45 ºi 62 de ani, în timp ce 65% dintre femeileintervievate aveau mai puþin de 30 de ani. Aceastã dife-renþã de vîrstã este reprezentativã pentru situaþia actu-alã din redacþiile mass-media din Republica Moldova,unde marea majoritate a bãrbaþilor jurnaliºti au peste45 de ani, deþin, de obicei, funcþiile de directori, vice-directori, redactori-ºefi sau redactori-ºefi adjuncþi, iarfemeile în proporþie de peste optzeci la sutã sunt repor-teri sau redactori cu vîrste cuprinse între 20 ºi 30 de ani.

Presã scrisã/f/45: „Meseria asta este tînãrã la noi.Cele mai multe jurnaliste au apãrut la noi prin anii’80. Pînã atunci erau chiar foarte puþine. Iar dupã anii’90 s-au inversat raporturile, în jurnalism vin maimulte femei. ªi la facultate sunt mai multe fete.Proporþia e de cinci la unu – cinci femei la un bãrbat.ªi asta e. Deºi sunt foarte multe femei în presa noastrã,majoritatea sunt pe posturi de subordonate. Lucrurilese întîmplã cam în felul urmãtor: femeile fac ziarul, iarbãrbaþii conduc.”

Pentru a sistematiza informaþiile obþinute la acestsubiect, ne-am propus sã analizãm influenþa factorului

jjjj uuuurrrr nnnn

aaaa lllliiii ssss

mmmm

de gen asupra unor aspecte generale: condiþiile deangajare, cariera profesionalã, venitul ºi specializarea.Trebuie sã recunoaºtem cã întrebãrile despre influenþafactorului de gen în profesie erau absolut neaºteptatepentru intervievaþi, mai ales pentru bãrbaþii jurnaliºti,care au recunoscut cã niciodatã nu ºi-au pus problemarolului factorului de gen în profesie. Totuºi, rãspun-surile la întrebãri au demonstrat cã factorul de gen aapãrut în fiecare dintre aspectele cercetate, iar în cazulaspectului ‘carierã’ acesta a fost hotãrîtor. De altfel,bãrbaþii au evidenþiat doar caracterul pozitiv al influ-enþei factorului de gen în profesie, pe cînd femeileaveau experienþe diferite, atît pozitive, cît ºi negative.

Dacã ne referim la problema influenþei factoruluigen asupra procesului de angajare, doar 13,5% dintretoþi intervievaþii au afirmat cã factorului de gen i-a aju-tat sau i-a împiedicat sã acceadã în profesie, restul de86,5% au susþinut cã factorul de gen nu a avut nici oimportanþã asupra procesului lor de angajare. Bãrbaþii,care au considerat cã factorul de gen i-a ajutat sã seangajeze, ºi-au argumentat poziþia prin faptul cã înredacþie, în momentul încadrãrii lor la locul de muncã,era nevoie mai mult de jurnaliºti, decît de jurnaliste.Femeile, dimpotrivã, au dat dovadã de experienþediferite. O jurnalistã, de exemplu, a afirmat cã factorulde gen a ajutat-o sã acceadã în profesie datoritã atrac-tivitãþii sale fizice. Pe cînd alte jurnaliste, din contrã,au avut probleme la angajare, pentru cã erau conside-rate mai puþin responsabile decît bãrbaþii jurnaliºti.

Presã scrisã/f/25b: „Era un timp cînd la noi laredacþie se cãutau reporteri ºi se punea accent sã fiebãiat, dar tot nu s-au gãsit bãieþi, pentru cã tot feteleau demonstrat cã pot. Am avut ºi la facultate un profe-sor, care era redactor-ºef la „Tinerimea Moldovei” ºiel din principiu angaja doar bãrbaþi. El considera cãfemeile mai au probleme lunare ºi mai vor concedii dematernitate.”

Televiziune/f/26: „Un patron o sã ezite întotdeaunasã angajeze o femeie, datoritã faptului cã el o sã tre-buiascã sã-i plãteascã concediul de maternitate,lucruri care-l complicã pe patron.”

Presã scrisã/f/29: „Bãrbaþii întotdeauna s-au con-siderat favorizaþi în jurnalisticã, pentru cã sunt foartepuþini. Deci, la facultate merg fetele ºi chiar atuncicînd am dat examenele de admitere, bãieþii au fostfavorizaþi, întotdeauna. ªi chiar dacã învãþau maiprost ca fetele, ei primeau note de trecere ºi erau cor-coliþi. ªi la angajare cred cã ºi acesta este un factor înfavoarea bãrbaþilor.”

Procesul de feminizare a jurnalismului în RepublicaMoldova actualmente nu mai este îngreunat de institu-

þiile de stat, aºa cum se întîmpla în perioada sovieticã,cînd politica generalã de stat în domeniul jurnalismuluise efectua prin comitetele de partid, care recomandaupentru munca redacþionalã mai mult bãrbaþi, membride partid. Însã, dupã ºaisprezece ani de independenþã,mai existã redactorii-ºefi care continuã sã aleagã anga-jaþi þinînd cont de factorul de gen.

Radio/m/60: „Mulþi angajatori se strãduie sã anga-jeze mai puþine femei, pentru cã, dacã analizãm, estefoarte greu sã lucrezi în jurnalisticã. ªi o femeie, careare grijã de copii ºi de familie, are grijã ºi profesiei sã-ifacã faþã, e mult mai greu, de aceea ºi angajatorii maicotigesc, adicã se uitã mai prudent cînd vine o femeie.Angajatorii privesc în perspectivã.”

Radio/m/29: „Cel puþin la insituþiile media la caream lucrat pînã acuma am simþit o lipsã acutã de bãr-baþi jurnaliºti. Este un deficit de bãieþi, de bãrbaþi înjurnalisticã ºi aceasta o ºtie orice director de instituþiede presã din Moldova. Nu ºtiu de ce, dar fetele rezistãmai greu în aceastã meserie.”

Altfel spus, gîndirea tradiþionalistã despre rolul bãr-baþilor jurnaliºti în profesie rãmîne destul de accen-tuatã, deºi potrivit interviului tematic realizat cu experþiiacestui studiu în ianuarie-februarie 2005, actualmenteîn organele mass-media din Republica Moldovalucreazã mai multe femei decît bãrbaþi.

La capitolul cariera profesionalã mai puþin dejumãtate dintre intervievaþii bãrbaþi (41,2%) audeclarat cã nu aveau motive sã-ºi punã astfel de pro-bleme. Jurnaliºtii au afirmat cã lipsa bãrbaþilor înredacþie descuraja concurenþa, de aceea unui bãrbat îiera mai simplu sã facã carierã. De asemenea, bãrbaþiiau afirmat cã uneori aveau acces mai uºor la uneleinformaþii decît femeile, aveau credibilitate mai mareîn faþa surselor ºi fãceau faþã mai bine unor subiectepolitice ºi economice. Jurnaliºtii bãrbaþi au consideratcã, deºi jurnalismul se feminizeazã, acesta rãmîne oprofesie masculinã, care necesitã un mod de viaþã asce-tic, bãrbãþie ºi sacrificii, ceea ce e mai greu de realizatpentru o femeie.

Agenþie de ºtiri/m/25: „Pe mine ºeful cînd m-aangajat mi-a spus cã ei au nevoie de bãrbaþi, pentru cãaceºtia ºtiu mai bine cum sã scrie, înþeleg mai bineeconomia.”

Televiziune/m/26: „Un bãrbat este mai puternic,mai sigur pe sine. Sunt niºte cliºee moldoveneºti.”

Dimpotrivã, femeile nu au împãrtãºit viziunea bãr-baþilor asupra muncii jurnalistice ºi au considerat cãele puteau activa cu succes, deºi existau într-adevãrmulte probleme care le descurajau ascensiunea pe opoziþie ierarhicã superioarã.

Revista R


ºi Com


7


Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

8

Radio/f/59: „Dacã în fruntea ziarului e un bãrbat,el întotdeauna o sã-ºi protejeze bãrbaþii. Dacã ºeful eun bãrbat, femeia oricum rãmîne de mîna a doua,oricît de bunã profesional ar fi. ªi am observat ochestie, atunci cînd sunt împãrþite premiile, chiar aCentrului Independent de Jurnalism sau a altor orga-nizaþii de profil, sigur cã bãrbaþilor le revin toate pre-miile. Dacã o femeie ia un premiu, înseamnã cã eaîntr-adevãr este mai bunã decît ei.”

15% dintre jurnaliste au accentuat asupra farmecu-lui personal ca factor care, pe de o parte, le-a uºurataccesul la diverse surse oficiale – în mare parte bãrbaþi –,iar pe de altã parte, le-a îngreunat accesul la informaþiepentru cã nu erau privite ca parteneri egali cu bãrbaþii.

Presa scrisã/f/28: „ Din fericire pentru mine, aicila ziar sunt tratatã ca mezina. Uneori mi se spune:„E nevoie sã aducem omul ãsta la interviu ºi trebuiesã-l convingi tu ºi sã-i zîmbeºti”. O singurã datã s-afãcut o remarcã, cineva din administraþia ziarului aspus cã nu-i rentabil sã iei femei la ziar, pentru cãrãmîn însãrcinate.”

Radio/f/26: „Poate am fost discriminatã, mai ales,de funcþionari. Acum cã au trecut ºase ani de cîndlucrez aici, lucrurile s-au schimbat, dar la început,cînd mergeam la evenimente, funcþionarii noºtri, cîndvedeau tinere jurnaliste, nu prea ne luau în serios.”

În ceea ce priveºte veniturile, deºi oficial era stabilitun salariu pentru toþi angajaþii cu aceleaºi atribuþii înorganizaþia media, dupã pãrerea unor intervievate, jur-naliºtii aveau salarii mai mari decît jurnalistele.Motivele erau diverse, de la poziþia superioarã pe careo ocupau bãrbaþii în redacþie, pînã la niºte cliºee sovie-tice, cînd se considera cã bãrbaþii muncesc mai multsau cã ei au de întreþinut familia.

Presa scrisã/f/25: „La noi, dacã sã facem aºa oanalizã, sunt foarte multe redacþii unde lucreazã numaifemei. Din propria experienþã pot sã spun cã înredacþiile unde am lucrat cu reporteri bãrbaþi, deºisunt puþini în redacþii, sunt de obicei mai avantajaþi.Bine, niºte lucruri minore, dar care erau evidente. Înprimul rînd, la ei salariul era mult mai mare decît laceilalaþi reporteri. Apoi, ei aveau unele domenii aºamai interesante ºi chiar ºi redactorii aveau mai mareîncredere în ei decît în femei reporteri. Totuºi, dacã înredacþii sunt puþini bãrbaþi, ei sunt mai avantajaþi decîtfemeile.”

Organizaþie mass-media/f/37: „La noi în Moldovaziaristica este dominatã de femei ºi parte grea a ziaris-ticii vine pe umerii femeilor. Existã totuºi cîteva dife-renþe la nivelul conducerii redacþiilor. ªefii sunt de obi-cei bãrbaþii. Dacã vorbim, de exemplu, de ziariºtii de

investigaþie, atunci raporturile se schimbã. Sunt maimulte ziariste de investigaþie, decît ziariºti. În cazul încare bãrbaþii sunt ºefii, iar femeile duc tot greul uneiredacþii, existã diferenþe la nivelul salariilor. Evident,directorii au un salariu mai mare.”

Specializarea în redacþii nu era influenþatã, îngeneral, de factorul gen, jurnaliºtii fiind nevoiþi sãaccepte orice subiecte. Totuºi, s-a observat o diviziunetematicã a muncii, care deseori depindea de gen.Astfel, subiectele ce þineau de politicã, economie,armatã aparþineau bãrbaþilor, iar subiectele care vizauproblemele sociale, cultura sau familia, erau reparti-zate femeilor. Aceastã diviziune a subiectelor existaîncã de pe timpul sovietic ºi s-a pãstrat ºi pînã în ziuade astãzi, poate mai ales din cauza stereotipurilorapãrute în redacþii, cînd femeile erau înclinate sãaccepte subiecte culturale, sociale, iar bãrbaþii erauinteresaþi mai mult de politicã, economie, armatã ºisport.

Radio/m/28: „Subiecte pentru bãrbaþi ºi subiectepentru femei nu existã ca o problemã de structurareorganizaþionalã, cît mai degrabã o problemã psiholo-gicã. De obicei bãrbaþii nu se apucã sã realizeze mate-riale despre oje, flori. Eu, de exemplu, nu vãd o femeiecare ar putea sã abordeze domeniul politic.”

Radio/m/34: „Dacã vorbim despre genul de presã,eu am observat o chestie care nu este obligatorie, darse întîmplã sã fie, bãrbaþii se specializeazã mai mult pepolitic, pe cînd femeile mai degrabã pe social. Darasta nu e o chestie obligatorie, dar asta e o chestie dea mea de cum se întîmplã mai des. Existã ºi excepþii,uneori chiar fericite.”

Agenþie de ºtiri/f/27b: „Cînd este vorba de pro-bleme mai serioase, se tinde ca un bãrbat sã ia inter-viurile respective, la o temã care þine de Transnistriasau de integritatea Republicii Moldova.”

La final trebuie sã specificãm cã factorul gen nueste hotãrîtor în procesele de angajare, salarizare ºispecializare. Alþi factori influenþeazã mai mult acesteaspecte, cum ar fi de exemplu: calitatea materialelorrealizate, caracteristicile personale, capacitatea de a-þiface bine meseria, interesul jurnalistic/profesional faþãde subiectul abordat, responsabilitatea faþã de obiectulmuncii. Totuºi, factorul gen influenþeazã cariera jur-naliºtilor, mai ales a jurnaliºtilor bãrbaþi, fiindcã ei suntconsideraþi mai responsabili ºi au acces la subiecte„mai serioase”. Pe de altã parte, femeile sunt nevoitesã-ºi demonstreze permanent dreptul de a lucra în pro-fesie, pentru cã în mass-media din Republica Moldovamai persistã modelul tradiþionalist de gîndire – jurna-listica este o activitate masculinã!

jjjj uuuurrrr nnnn

aaaa lllliiii ssss

mmmm

Revista R


ºi Com


9

jj jjuu uurr rrnn nnaa aall llii iiss ssmm mmMotivaþii profesionale

Pentru 75,6% dintre jurnaliºtii intervievaþi vocaþiaa fost cel mai plauzibil rãspuns la întrebarea „carea fost motivul care v-a determinat sã alegeþi aceastãprofesie?”. Majoritatea dintre ei, jurnaliºti din ge-neraþia sovieticã, au invocat atît interesul spiritualfaþã de activitatea jurnalisticã, cît ºi dorinþa de a fiutili societãþii. Ei au apreciat aceastã profesie pentrufaptul cã le-a permis realizarea propriilor aspiraþii ºitalente.

Presã scrisã/m/58: „Cu mulþi ani în urmã, a venit lamine o femeie, eu încã nu lucram la ziar, ºi avea oproblemã foarte serioasã, murise fiica ei în situaþiinecunoscute, ºi ea ºtiind cã colaborez la ziar m-a rugats-o ajut sã scrie acolo, sã-i fac cunoºtinþã cu TudorÞopa. Cineva i-a spus cã acest ziarist o s-o ajute sãgãseascã responsabilul pentru moartea fiicei ei. Poateîntr-un fel ºi cazul ãsta m-a fãcut sã intru în profesieactiv. Îl cunoºteam pe ziaristul ãsta. Mai apoi amlucrat împreunã ºi acuma lucrãm împreunã. Chestiaasta de a face datoria aºa cum se cade ca oamenii sãte caute ºi sã-þi cearã ajutorul ºi tu sã-i poþi ajuta.”

Radio/m/60: „Dacã m-aþi fi întrebat cînd aveamoptsprezece ani, poate ºtiam ce sã vã rãspund. Acumchiar nu ºtiu. Cred cã era vorba de interesul de a fiutil. ªi unde am fost, asta m-am strãduit sã fac, chiardacã am luat-o peste cap, am hotãrît cã eu sunt jurna-list ºi trebuie sã spun lucrurilor pe nume ºi asta a fostºi imboldul, de a spune ceva despre care altora le estefricã sã spunã. A fost ºi greu ºi uºor, ºi uºor ºi greu ºitot aºa mai departe.”

Presã scrisã/f/45: „Pentru mine jurnalistica este oprofesie de suflet. Acum sigur cã spun cuvinte mari,evoc puterea cuvîntului, dar eu am vrut sã scriu calumea sã citeascã, sã-mi vadã numele publicat în ziar.Eu am vrut ca oamenii sã-mi recunoascã talentele.”

Alþi jurnaliºti, dimpotrivã, ne-au mãrturisit cãmotivele lor au fost mai pragmatice. Unul din doi jur-naliºti din generaþia post-sovieticã dorea sã cîºtige maimulþi bani sau sã profite de aceastã meserie ca sãajungã la o poziþie superioarã sau sã aibã acces la anu-mite beneficii: sã-ºi publice mai uºor lucrãrile literare,sã devinã persoane cunoscute ºi influente.

Agenþie de ºtiri/m/25: „Cred cã mai mult din prag-matism, decît din romantism, de a cîºtiga o profesie, de aface bani. La bazã au fost mai mult niºte repere pragmat-ice cã jurnalistica e o profesie din beau monde, cã ºtiilumea, cã ai popularitate, cã eºti mai bine remunerat.”

Presã scrisã/m/50: „La noi cei care vroiau sã de-vinã scriitori intrau la jurnalisticã pentru a aveauposibilitatea de a-ºi publica lucrãrile literare. ªi eu

scriam versuri ºi am conceput intrarea în jurnalisticãca pe o filierã prin care sã rãzbat în literaturã.”

Presã scrisã/m/27: „Am ales jurnalistica pentru cãera mai bine plãtitã ºi mai interesantã.”

Un fenomen foarte des întîlnit printre jurnaliºtiiintervievaþi era accesul în profesie prin tradiþiilefamiliale.

Televiziune/f/26: „Eu sunt din familie de jurnaliºti.Eu cu asta am crescut. Eu am urmãrit ceea ce fãceatata, ceea ce fãcea mama. Niciodatã nu mi-o fost greusã studiez, pentru cã asta mi-a fost alãturi. ªi acum amasta în sînge.”

Radio/f/59: „Eu voiam de la bun început sã fiu jur-nalistã, pentru cã sunt nãscutã în familia unui scriitorºi cunoºteam foarte bine, vã daþi seama, cercul deoameni care se vînturau pe la noi prin casã – regizori,scriitori, pictori, jurnaliºti – într-un fel era predestinatsã am una dintre profesiile acestea.”

Agenþie de ºtiri/m/40: „Probabil este o tradiþiefamilialã. Taicã-meu a lucrat mult timp în ziaristicã.Dar mi-a fost interesantã profesia, pentru cã încã fiindanul întîi la facultate, în ’83, pe cînd eram încã înUniunea Sovieticã ºi multe lucruri erau interzise, eracenzurã, eu cu niºte colegi am fãcut o revistã ilegalãcare se numea „Ecoul Daciei”. Lucru ãsta m-a costatdoi ani din viaþã, pentru cã am fost deconspiraþi ºiam fost trimiºi în armata sovieticã. Am fãcut-o laKamciatka la -40°C. Am revenit din armata, întretimp pierise ºi Uniunea Sovieticã ºi am revenit ºi laprofesie.”

La începutul anilor ’90, domeniul jurnalistic dinRepublica Moldova a cunoscut schimbãri majore,adicã dintr-un domeniu restrictiv ºi omogen a devenitdestul de accesibil ºi eterogen. Practic oricine puteaaccede în profesie fãrã mari dificultãþi. Fenomenul afost condiþionat de adoptarea unei legislaþii mass-media permisive, care a facilitat procesul de creare aunor noi instituþii media. Apariþia unui deficit de per-sonal în domeniul jurnalistic ºi dezvoltarea mass-media ca o afacere la modã, au atras în breaslã per-soane din diverse domenii sociale, care erau capabilesã se exprime uºor ºi sã poatã scrie corect. Perioadaliberalizãrii a determinat, pe de o parte, deprofesion-alizarea breslei de jurnaliºti, pentru cã a fãcut-o accesi-bilã pentru diletanþi, iar pe de altã parte, a încercat sãfalimenteze tipul de jurnalism sovietic ca instituþie destat. Astfel, generaþia omogenã a jurnaliºtilor sovietici– instruiþi conform principiilor teoriei sovietice ºi prac-ticii jurnalistice care promova dezvoltarea socialismu-lui ºi socializarea prin partid – a fost amestecatã cu ogeneraþie eterogenã, pragmaticã, compusã din cadre

Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

10

jjjj uuuurrrr nnnn

aaaa lllliiii ssss

mmmm didactice, cadre medicale, chiar ºi muncitori calificaþi,care aveau origini sociale ºi studii diverse, însã fãrãexperienþã de muncã în domeniu. Ei îºi justificaualegerea acestei meserii, invocînd motive ca: vocaþia,interesul profesional, cãutarea de sine ºi sfaturile rude-lor ºi prietenilor.

Afilierea profesionalã ºi politicã

Apartenenþa la Uniunea Jurnaliºtilor din RepublicaMoldova

Doar 21,6% dintre jurnaliºtii intervievaþi fãceauparte din Uniunea Jurnaliºtilor din RepublicaMoldova, dintre aceºtia 87,5% erau jurnaliºti care auintrat în profesie înainte de anii ’90. Prin afilierea laUniunea Jurnaliºtilor, aceºtia simþeau nevoia desocializare profesionalã, care sã le confirme identitateade profesioniºti, ajutînd la solidarizarea ºi înþelegereareciprocã în breaslã. Jurnaliºtii afiliaþi percepeauUniunea Jurnaliºtilor din Republica Moldova ca parteintegrantã a vieþii lor profesionale, deºi nu erau mulþu-miþi de activitatea actualã a Uniunii Jurnaliºtilor,motivînd prin ineficienþa acestei organizaþiei în cepriveºte protecþia intereselor lor profesionale.

Presã scrisã/m/50: „În felul în care existã uniunileastea mi se par inutile ºi mi se par niºte sinecure pen-tru cei care le conduc ºi niºte prilejuri ca sã se aduneoamenii la un pahar sau la o vorbã, dar eu am mult delucru ºi nu prea am cînd sta la pahare. Eu pentru minepersonal nu vãd Uniunea Jurnaliºtilor sau cea a scri-itorilor sau alta care o mai fi, nu vãd ce mi-ar putea daele mie.”

Agenþie de ºtiri/m/40: „Organizaþiile care existã lanoi – sunt de fapt douã organizaþii profesionale:Uniunea Jurnaliºtilor ºi Liga Jurnaliºtilor Profesioniºti– nu meritã. Sunt douã organizaþii care paraziteazã peniºte granturi, încercã sã obþinã bani, dar de fapt nufac nimic, nu ne apãrã drepturile.”

Majoritatea jurnaliºtilor tineri intervievaþi (62,2%)nu considerau necesarã afilierea la Uniunea Jurna-liºtilor, din cauza faptului cã Uniunea era o moºtenirea trecutului, o activitate impusã, dar nu foarte necesarã,care nu aducea nici un beneficiu.

Radio/m/28: „Uniunea Jurnaliºtilor nu ne dã nimic.”Presã scrisã/m/32: „Mi-au propus sã fac parte din

Uniune, dar eu nu vãd rostul.”Radio/m/29: „Nu am încredere în nici o organizaþie

profesionalã din Republica Moldova în ceea cepriveºte independenþa, de aceea nu fac parte nici dintr-oorganizaþie autohtonã.”

Cei mai mulþi dintre jurnaliºtii participanþi la studiu(81%) fãceau parte din alte organizaþii profesionale –

de exemplu din Organizaþia Internaþionalã a Femeilordin Mass-media, Clubul Jurnaliºtilor ONU, AsociaþiaJurnaliºtilor de Mediu ºi Turism Ecologic, CentrulRomân pentru Jurnaliºtii de Investigaþie etc. –, cali-tatea de membri permiþîndu-le accesul la mai multefacilitãþi ºi participarea în cadrul unor proiecte inter-naþionale, cu beneficii financiare evidente.

Apartenenþa la partide politice

Deºi 94,6% dintre jurnaliºtii participanþi la studiuau afirmat cã nu erau afiliaþi politic, aproximativ jumã-tate dintre aceºtia, în mai multe ocazii, au fost implicaþipolitic sau au fãcut partizanat politic, mai ales, înperioada electoralã.

Radio/f/59: „Politicã nu am fãcut, deºi am încercatsã mã antrenez în mai multe activitãþi. Cînd am rãmasfãrã lucru chiar m-au manipulat într-un fel, dar cuconsimþãmîntul meu, evident, era vorba sã luptãm cîtputem împotriva Partidului Comunist, adicã sã-iarãtãm faþa lui adevãratã. ªi în perioada ceea, vara lui2004, mi s-au organizat diverse deplasãri în sateleMoldovei, unde eram solicitatã. ªi am stat de vorbã cuoamenii. Ei, dar nu am reuºit pînã la urmã ceea cene-am propus, tot comuniºtii au ieºit învingãtori. ªidupã aceea într-un fel m-am simþit scuipatã în suflet,adicã manipulatã nereuºit.”

Agenþie de ºtiri/m/55: „Am fãcut parte la unmoment dat dintr-un partid politic, poate cã ºi acumfigurez ca membrul unui partid, dar nu am fost nicio-datã la ºedinþele lor. Poate în campania electoralãmai ajut un partid sau altul. Nu pe gratis, pentru banievident.”

Afilierea la partidele politice nu mai reprezintãactualmente un privilegiu pentru jurnaliºtii dinRepublica Moldova. Potrivit mai multor subiecþi inter-vievaþi (54%) aceastã activitate poate chiar dãunajurnaliºtilor, mai ales, atunci cînd nu corespundeintereselor politice ale mass-media unde activeazã.Unii jurnaliºti au recunoscut cã în activitatea lor profe-sionalã s-au ghidat dupã unele predilecþii politice, iardoi dintre participanþii la studiu au mãrturisit cã au fostparlamentari ºi cã mai erau membri de partid.

Presã scrisã/m/45: „În ’90 am fost ales deputat cir-cumscripþia 182 Parcova, raionul Edineþ. Parla-mentarismul meu a durat pînã în 1998 ºi acum maisunt membru PPCD [Partidul Popular CreºtinDemocrat].”

Presã scrisã/m/52: „În ’91 am fost ales deputat înParlament. Tot în anii ’90 am fondat revista la carelucrez ºi acum ºi am fost cel care am dus aceastãrevistã, chiar dacã lucram ºi în Parlament. În ’94 am

Revista R


ºi Com


11

jj jjuu uurr rrnn nnaa aall llii iiss ssmm mmrevenit în redacþie pînã în ’98 ºi mi-am asumat toateresponsabilitãþile redacþionale. Din 1998 pînã în2001 am fost iarãºi în Parlament, dar, încã o datãmenþionez cã, nu am pierdut nici o clipã legãtura curedacþia ºi legea îmi permitea sã am ºi o a doua acti-vitate. Lucru didactic, lucru de creaþie, lucru editorialerau permise.”

În linii generale, domeniul jurnalistic din RepublicaMoldova a fost considerat o profesie politicã de 35,1%dintre jurnaliºtii intervievaþi, 64,9% dintre subiecþi,dimpotrivã, au considerat cã jurnalisticã este doarparþial sau nu este deloc influenþatã de politicã.

Presã scrisã/f/45: „Cred cã mass-media nu poate fiinteresantã ºi viabilã, dacã nu e legatã de viaþapoliticã. Viaþa politicã fiind pe prim plan, dirijînd toatecelelalte sectoare ale vieþii sociale în general. Putereanoastrã e obiºnuitã încã din timpurile sovietice sãciteascã în ziare exact ce îi place ei, acum foarte greuacceptã altfel de presã, foarte greu acceptã ziare carescriu lucruri negative despre cei de la putere. Existãpermanent o tensiune ºi o luptã ºi diverse mijloace dea împiedica un ziar sã aparã, de a-l strangula dinpunct de vedere financiar, cu politica fiscalã foartedurã, cu diferite impozite, cu arendã mare.”

Agenþie de ºtiri/m/40: „Înainte jurnalistica era oprofesie politicã, acum este doar un mijloc bun de aface bani.”

Concluzii

În sistemul mass-media din Republica Moldovas-au format douã tipuri de generaþii profesionale, care, larîndul lor, reprezintã douã tipuri de subculturi profesio-nale – jurnaliºtii sovietici ºi jurnaliºtii post-sovietici –,diferenþiate conform celor patru profiluri distincte: jur-naliºtii sovietici fideli modelului comunist de presã,jurnaliºtii sovietici convertiþi în ziariºti cu valori pro-gresiste, jurnaliºtii post-sovietici socializaþi în stilulmass-media comuniste ºi jurnaliºtii post-sovietici edu-caþi conform modelului occidental de presã. Generaþiajurnaliºtilor sovietici – omogenã, conservatoare, edu-catã în spiritul ºcolii comuniste de jurnalism, adeptaactivitãþilor asociative tradiþional-profesionale (UniuneaJurnaliºtilor din Republica Moldova, Liga JurnaliºtilorProfesioniºti) – respectã valorile jurnalismului de par-tid, considerînd fireascã relaþia cu forþele politice (fiecã este vorba despre putere sau opoziþie). În timp cegeneraþia jurnaliºtilor post-sovietici – eterogenã,mobilã, pragmaticã, neasociatã profesional, reprezen-tatã de mulþi indivizi sub-calificaþi – promoveazã valo-rile occidentale de presã, detaºîndu-se de orice impli-caþii ºi afiliaþii politice.

La capitolul venituri, jurnaliºtii moldoveni, repre-zentaþi ai ambelor generaþii profesionale, au rolul desimpli salariaþi pe piaþa muncii din RepublicaMoldova, cîºtigînd între 400 ºi 5.200 de lei pe lunã.Nivelul lor salarial depinde de tipul mass-media dincare fac parte – în instituþiile private salariul unui jur-nalist poate depãºi chiar ºi de zece ori venitul unuiziarist dintr-o organizaþie media de stat –, de expe-rienþa profesionalã ºi de statutul lor în organizaþie. Înplus, jurnaliºtii moldoveni au libertate ºi autonomiedepline pe piaþa muncii – îºi aleg singuri locul/locurilede muncã, condiþiile de lucru, forma de angajare –, darsunt constrînºi sã facã compromisuri profesionale încadrul organizaþiei media la care activeazã, realizîndmateriale la comandã ºi utilizînd publicitatea ascunsãca formã de promovare a intereselor unor grupuripolitice sau economice, mai ales în perioada electoralã.Practicarea acestora ºi a altor activitãþi extra-redacþionale, nerestricþionate, de altfel, nici de legis-laþia din domeniu, nici de alte reglementãri profesion-ale, ajutã jurnaliºtilor moldoveni, mai ales din mass-media de stat ºi publice, sã-ºi creascã veniturile, carede cele mai multe ori nu ating nivelul salariului mediupe economie.

În ceea ce priveºte influenþa factorului de gen înprofesie, jurnalistica din Republica Moldova rãmîne oactivitate masculinã, deºi în ultimii ºaisprezece ani s-aobservat o puternicã feminizare a profesiei. Mareamajoritate a bãrbaþilor jurnaliºti deþin funcþiile dedirectori, vice-directori, redactori-ºefi sau redactori-ºefi adjuncþi, iar femeile în proporþie de peste optzecila sutã sunt reporteri sau redactori. Deºi factorul de gennu este hotãrîtor în procesul de angajare, salarizare ºispecializare, el influenþeazã cariera jurnaliºtilor, maiales a jurnaliºtilor bãrbaþi, care sunt mai uºor pro-movaþi în funcþii de conducere ºi au acces mai puþinrestricþionat la sursele de informare.

NOTE1. Pentru colectarea datelor în cadrul acestui studiu au fostutilizate instrumentele de cercetare: interviul semi-structuratºi chestionarul, iar ca modalitãþi de prelucrare a informaþiilorau fost folosite procedurile grounded theory ºi comparaþia ca

o abordare de bazã a analizei. 2. Cei treizeci ºi ºapte de intervievaþi au fost divizaþi con-form celor douã generaþii profesionale – jurnaliºti sovieticiºi jurnaliºti post-sovietici –, þinînd cont de perioada acce-derii lor în jurnalism ºi nu de vîrsta pe care o au. Astfel, jur-naliºtii moldoveni care au intrat în profesie înainte de anii’90 sunt catalogaþi drept jurnaliºti sovietici (29,7%), iar ceicare au îmbrãþiºat aceastã profesie dupã anii ’90 sunt consi-deraþi jurnaliºti post-sovietici (70,3%).

Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

12

3. Aceastã tipologie reprezintã o adaptare dupã taxonomiaprofilurilor profesionale propusã de Ray Hierbert în capi-tolul „Transition: From The End of The Old Regime to1996” din cartea lui P. Gross, R.Hierbert, O.W. Johnson ºi D.Mills. (1999). Eastern European Journalism: Before,During and After Communism. Cresskill: Hampton Press. 4. Toate extrasele prezentate în cadrul acestui studiu facparte din cele treizeci ºi ºapte de interviuri realizate cu jur-naliºtii din Republica Moldova. Pentru diferenþierea rãspun-surilor intervievaþilor au fost utilizate criterii precum: tipulmass-media, sexul ºi vîrsta jurnaliºtilor. Aici trebuiemenþionat, totuºi, faptul cã în douã dintre cazurile prezentate– presã scrisã/f/25 ºi agenþie de ºtiri/f/27 – aceste criterii serepetã, de aceea vom folosi literele mici ale alfabetului latina, b, c etc., care vor corespunde ordinii în care aceºtia auintrat în interviu, pentru a le deosebi rãspunsurile. 5. Rata de schimb a leilor moldoveneºti în momentul rea-lizãrii cercetãrii era de 17 lei pentru un euro. Astfel, echiva-lentul a 1500 de lei moldoveneºti (salariul mediu peeconomie în Republica Moldova în anul 2006) era de apro-

ximativ 88 de euro.

Bibliografie

Centrul Independent de Jurnalism. (2004). „Profiluljurnalistului: caracteristici socio-deomografice, profe-sionale ºi condiþiile de muncã”. Mass-media înRepublica Moldova, iunie, 25-44.

Centrul Independent de Jurnalism. (1999). „Opiniiale jurnaliºtilor în probleme de activitate profesionalã”.Mass-media în Republica Moldova, iunie, 19-21.

Coman, Mihai. [1999] (2004). Introducere în sis-temul mass-media (ediþia a II-a, revãzutã). Iasi: EdituraPolirom.

Coman, Mihai. (2003). Mass-media în Româniapost-comunistã. Iasi: Editura Polirom.

Hierbert, Ray. (1999). „Transition: From The Endof The Old Regime to 1996”. În P. Gross, R.Hierbert,O. W. Johnson ºi D. Mills. Eastern EuropeanJournalism: Before, During and After Communism.Cresskill: Hampton Press.

Hribal, Lucie. (2006). “Role-Perceptions of Post-Soviet Journalists – Indicators of IdiosyncraticModernization”. International Association for MassCommunication Research.

Malcoci, Ludmila. (2000). „Situaþia media dinRepublica Moldova în opinia jurnaliºtilor ºi experþilor.Studiu sociologic”. În Ludmila Malcoci. Mass media ºiopinia publicã în societatea în tranziþie: interferenþe(pp. 69-86). Chiºinãu: Editura Academiei de ªtiinþe dinMoldova.

Weaver, David; Beam, Randal; Brownlee, Bonnie;Voakes, Paul; Wilhoit, G. Cleveland. (2002). The

American Journalist in the 21st Century. KeyFinedings. School of Journalism, Indiana University.

Weaver, David. (ed.) (1998). The Global Journalist:News People Around the World. Cresskill, NJ:Hampton Press.

Abstract

This study analyses the social-professional charac-teristics, such as incomes, gender factor, professionalmotivations, affiliations to political parties and profes-sional organizations, of the Moldovan journalists fromthe perspective of thirty-seven practitioners working intwenty-six media from Republic of Moldova. Theresults of the research show that presently there are twodistinct generations of journalists activating inRepublic of Moldova, which represent two distinctprofessional subcultures: Soviet journalists (whoentered the profession before 1991) and post-Sovietjournalists (who began their activity after 1991). TheSoviet generation of journalists is formed by practi-tioners, who continue to maintain the conservativevision of the communist journalism, considering thatcollaborating with the state power is a normal fact,while the post-Soviet generation of journalists isformed by persons which promote both the Westernpress model and professional competition, but neglectthe ethical and creative aspects of the field.

Rezumat

Acest studiu analizeazã caracteristicile socio-profe-sionale (venituri, factorul de gen, motivaþii profesionale,afilierea la partide politice ºi organizaþii profesionale)ale jurnaliºtilor moldoveni, din perspectiva a treizeci ºiºapte de practicieni din douãzeci ºi ºase instituþii mass-media din Republica Moldova. Rezultatele cercetãriiaratã cã actualmente în Republica Moldova existã douãgeneraþii distincte de jurnaliºti, care reprezintã douãtipuri de subculturi profesionale: ziariºti sovietici (careau intrat în profesie înainte de anii ’90) ºi ziariºti post-sovietici (care ºi-au început activitatea dupã anii ’90).Generaþia jurnaliºtilor sovietici este constituitã din prac-ticieni care continuã sã menþinã viziunea conservatoarea jurnalismului comunist, considerînd fireascã relaþia cuPuterea, iar generaþia jurnaliºtilor post-sovietici estealcãtuitã din ziariºti care promoveazã atît modelul occi-dental de presã, cît ºi concurenþa în breaslã, dar negli-jeazã laturile etice ºi creative ale domeniului.

jjjj uuuurrrr nnnn

aaaa lllliiii ssss

mmmm

Revista R


ºi Com


13

Fac „babele” audienþã în România?

Determinanþi culturali pentru succesul programelorde televiziune neficþionaleRaluca RADU, asist. univ. drd., F.J.S.C., Universitatea din Bucureºti1

În teoria economicã neo-liberalã, nevoile ºi do-rinþele unui consumator sunt foarte importante pentruprocesul de creare, producere ºi distribuire a unui pro-dus. Un produs ar trebui sã satisfacã nevoi ºi dorinþereale sau imaginare ale unui public destul de numerossau cãtre care vânzarea este destul de profitabilã pentrua justifica sumele de capital financiar investite.

Acest articol va încerca sã arate cum poate fi expli-cat succesul sau insuccesul unui produs cultural careaparþine unei categorii din ce în ce mai largi – aceea încare membrii ai audienþei sunt co-producãtori ai textu-lui. Atenþia este îndreptatã spre programele de televi-ziune din România.

În prima parte a articolului, produsele culturale încare membrii ai audienþei sunt co-producãtori ai textu-lui vor fi analizate folosind un cadru semiotic (Eco,2003/1976 ºi Fiske ºi Hartley, 1978). Apoi, vor fiprezentate douã abordãri contemporane ale acestei ca-tegorii de produse, una teoreticã (John Hartley, 2004) ºio analizã de produs, care propune un cadru teoretic(Jan Teurlings, 2001). Deoarece toate aceste abordãrifac referire, explicit sau implicit, la determinãrile cul-turale la care rãspunde un produs cultural ºi la rolul ºilocul sãu în structura unei culturi, autorul va încerca sãarate dacã succesul sau insuccesul unui program încare apar oameni obiºnuiþi poate fi explicat prin legã-turile dintre cultura de referinþã ºi fondul (informaþiilefurnizate) sau forma (modul de ambalare al informaþi-ilor) unui program. În acest scop autorul va facereferire la teoriile bazate pe cercetare legate de creareagrupurilor mici (teoria identitãþii sociale ºi cea a con-vergenþei simbolice), la teoriile legate de cultura demasã, despre coagularea macro-grupurilor (televi-ziunea bardicã, în termenii lui Fiske ºi Hartley, 1978)ºi la analizele despre formele de interacþiune în comu-nicarea interculturalã, adicã între membrii a douãgrupuri diferite.

Chiar dacã membrii audienþei au un spaþiu redus demanevrã atunci când apar în programele de televiziuneîn rol de co-producãtori ai unui mesaj, ei exercitã, defapt, o presiune foarte mare asupra formei ºi a conþi-nutului unui program, prin simplul fapt cã îl urmãrescsau nu. Articolul va încerca sã arate dacã determinãrile

culturale pot explica succesul sau insuccesul unorformate aparent asemãnãtoare.

Douã produse de televiziune aparent asemãnãtoare

Reading Television (Fiske ºi Hartley, 1978) este„prima încercare de a combina o teorie a rolului cultu-ral al televiziunii cu o metodã de analizã semioticã princare itemii individuali transmiºi pot fi citiþi în mod cri-tic” (coperta 4). Ei aratã cã ceea ce apare în programelede televiziune nu este o prezentare a realitãþii, ci oreflectare a valorilor sociale. Fiske ºi Hartley prezintãca ipotezã rolul activ al televiziunii în schimbareasocialã continuã, prin, de exemplu, integrarea socialã aminoritãþilor rasiale prin prezentarea lor favorabilã înlumea simbolicã a televiziunii, înaintea faptului social.Aceastã prezentare în lumea simbolicã a televiziuniipoate indica o dorinþã a societãþii în schimbare (Fiskeºi Hartley, 1978, p. 25).

Lumea simbolicã este formatã din funcþii-semn,definite ca „o corelaþie între o expresie ºi un conþinut,bazatã pe un cod (sistem de reguli corelaþionale) sta-bilit prin convenþie […] regulile care genereazã func-þiile-semn sunt furnizate de coduri” (Eco, 2003/1976,p. 206). Aceste convenþii sunt determinate cultural ºi„trebuie sã fie agreate de membrii unei culturi în careeste folosit un anumit cod în comunicare” (Fiske ºiHartley, 1978, p. 59).

Cu ajutorul codurilor, mesajele sunt codificate deemiþãtor ºi apoi decodificate de cãtre receptor. Nuîntotdeauna emiþãtorul ºi receptorul folosesc aceleaºicoduri, deoarece contextul cultural al celor douã pãrþicare comunicã este diferit (vezi Figura 1). Un singursemn are conþinuturi diferite, pe mai multe niveluri,astfel cã cel care codificã ºi cel care decodificã nu auîn faþã un mesaj, ci un text, ce apare ca rezultat al exis-tenþei ºi al interferenþei mai multor coduri diferite saucel puþin a mai multor subcoduri diferite (de exemplu,o cerinþã urmatã de dacã eºti bun, în care a doua partea cerinþei, foloseºte un subcod al politeþii) (Eco, 2003).În cazul unui produs de televiziune sunt folosite maimulte coduri, la nivel de cuvinte, imagini, muzicã, zgo-mot de fond, ºi diverse subcoduri.


Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

14

jjjj uuuurrrr nnnn

aaaa lllliiii ssss

mmmm În cazul celor douã produse culturale alese pentruexemplificare, Din dragoste ºi Ziua judecãþii, amân-douã produsele sunt produse de televiziune, distribuitede aceeaºi televiziune, amândouã emisiunile sunt emi-siuni de divertisment, dupã încadrarea lui Williams,(2005/1974) dar au formate diferite - Din dragoste estedefinit de Antena 1 (www.antena1.ro) ca people-show(spectacol cu oameni obiºnuiþi), iar Ziua judecãþii cagame-show (joc de televiziune).

Pentru cã interesul articolului este explicarea dife-renþelor de succes comercial al celor douã produse cul-turale, era nevoie de produse similare pentru carestrategia de marketing, în ceea ce priveºte preþul,plasarea ºi promovarea, sã reprezinte o variabilã negli-jabilã pentru explicarea viabilitãþii produsului. Astfel,ambele produse sunt distribuite de aceeaºi televiziune- Antena 1, la acelaºi preþ pentru audienþã (nu este oteleviziune de tip pay-per-view, de exemplu), în acelaºiinterval orar (20.15-22.00), în timpul sãptãmânii, unamarþi, alta miercuri. Promovarea este asemãnãtoare,fiecare emisiune având promo-uri în cadrul programu-lui Antenei 1. Ambii prezentatori sunt consideraþivedete de cãtre post ºi fiecare emisiunea are propriapaginã pe www.antena1.ro. Motivaþia pentru faptul cãDin dragoste este un produs ce rezistã din 2000, iaremisiunile concurs ale lui Dan Negru sunt schimbateaproape în fiecare sezon ar trebui sã fie datã de pro-dusul – format, prezentator, decoruri.

În ambele emisiuni, producãtorii textului, înþeles înacest context ca rezultatul combinãrii dintre codurile ºisubcodurilor folosite pentru a crea produsul cultural,sunt un animator cu propria echipã, reprezentanþi aioamenilor obiºnuiþi care fie iau parte la discuþie (Dindragoste), fie sunt concurenþi (Ziua judecãþii) ºi pu-blicul spectator în studio, care aplaudã sau comenteazã.Diferenþele de format au influenþe asupra regulilor de

alegere ºi de combinare a funcþiilor-semn, prin urmareau influenþe asupra textului, care va fi astfel mai uºorsau mai greu de acceptat, din punct de vedere cultural,de o populaþie datã, la un moment dat.

În cazul emisiunii Din dragoste, mai mulþi oamenivin sã-ºi spunã povestea ºi sã îºi rezolve problemelesentimentale sau sã facã declaraþii de dragoste, cu aju-torul animatorului – complice. La Ziua judecãþii, ºaseconcurenþi sau cupluri de concurenþi trec prin maimulte probe pentru a câºtiga un premiu. În prima probãli se prezintã casa, comentatã de animator ºi de con-curentul respectiv, ºi unul dintre concurenþi este datafarã din joc de publicul din emisiune. În altã probã,concurenþi prezintã obiecte care îi definesc, sau cântãîn sistem karaoke, pentru ca, în final, ultimul carerãmâne în concurs sã încerce sã câºtige premiul celmare, demonstrându-ºi capacitatea de a-i judeca pe alþioameni dupã aparenþe.

În ceea ce priveºte tematica generalã a texteloracestor programe, în ambele este vorba despre auto-reprezentare ºi despre relaþii interumane. Aºa cumexplicã Raymond Williams (2005/1974), multe dintreemisiunile de divertisment de la televizor (pastimes)sunt versiunile de program ale unor forme mai vechi dejocuri ºi distracþii. Acum însã maestrul de ceremoniieste transformat în prezentator ºi existã un premiumare. Unele jocuri, cum este ºi Ziua judecãþii în pro-gramele româneºti, pot fi identificate in termenii lui

Williams drept „re-produceri specula-tive ºi convenþio-nale ale diferitelortipuri de relaþii per-sonale: dintre parte-neri posibili, dintresoþi ºi soþii, dintrepãrinþi ºi copii. Pro-cesele obiºnuite aleînþelegerii umane,ale judecãrii ºi alealegerii sunt trans-formate în jocuriproiectate pentru

a-i distra pe alþii […]” (Williams 2005/1974, p. 69).Raymond Williams continuã cu urmãtoarea remarcã:„existã o bazã realã pentru programe care prezintãoamenii, ºi caracteristicile lor detaºabile, sub formã deproduse, fie pentru cumpãrare, fie, mai general ºi maidiscret, pentru privit în vitrinã” (idem).

Formatele celor douã emisiuni, însã, au o influenþãhotãrâtoare asupra interacþiunii dintre animator ºi

Figura 1. Schematizare a proceselor de codificare ºi decodificare. Sursa: Eco, 2003, p. 161.

Revista R


ºi Com


15

jj jjuu uurr rrnn nnaa aall llii iiss ssmm mminvitaþi, adicã asupra regulilor de combinare a func-þiilor-semn într-un text al întregului program.

Dupã cum vom arãta mai jos, aºa cum seturile desemne ºi regulile de combinare sunt determinate cul-tural sau sunt preferate de un anumit grup, nivelurilede semnificaþie ale textului sunt determinate cultural,astfel încât trãsãturile culturale ale unui grup pot indicadacã un anumit produs cultural, cu o anumitã temã,poate avea sau nu succes. Efectul de om privit în vi-trinã, dupã expresia lui Williams, este legat de textulrezultat din folosirea unor anumite coduri ºi nu a altora,dupã cum cere formatul emisiunii. De exemplu, în Dindragoste, participanþii sunt de cele mai multe ori fil-maþi în locuri neutre (în studio, în maºina caravanei) ºi,în majoritatea timpului alocat cazului lor, vorbesc cuanimatorul despre propria lor situaþie, având timp sã oanalizeze în detaliu. Astfel, în discursul lor, ei pot su-gera înþelesuri, pot evita anumite laturi ale vieþii lorprivate ºi pot interpreta/analiza anumite situaþii.Textele rezultate sunt texte puþin concrete, iar accentuleste pe subînþeles, aºa cum se va vedea în exemplele demai jos. În cazul emisiunii Ziua judecãþii, casele par-ticipanþilor (adicã spaþiul lor privat) sunt rãscolite deun complice al animatorului, dialogul dintre animatorºi participant este alert iar spaþiul emisiunii este ocupatde desfãºurarea efectivã a jocului, nu de interacþiuneadintre animator ºi participant. Accentul este pus, astfel,pe identificarea clarã ºi rapidã a ceea ce vrea fiecaredintre interlocutori sã spunã, textele rezultate sunt con-crete, iar participantul este expus privirii telespecta-torului mai mult decât îºi doreºte.

Membrii audienþei – co-producãtori de produse culturale

Analizele produselor culturale în care membriiaudienþei sunt co-producãtori ai textului vorbesc fiedespre o exagerare a interesului instituþiilor de mediapentru viaþa privatã (Hartley, 2004), fie despre metodeprin care co-producãtorii de text îºi urmãresc intere-sele ºi limiteazã intruziunea în viaþa lor privatã(Teurlings, 2001). Aºa cum se va vedea mai jos, accen-tul pe spaþiul privat poate avea însã raþiuni în zonainteresului public legitim.

Apetitul cercetãtorilor pentru ceea ce face audienþacu textul este legat de John Hartley (2004) de perioadacontemporanã. Astfel, în perioada premodernã(medievalã) sursa sensului unui text, spune Hartley, eraceea ce producãtorul divin al textului spunea cã este.Pentru a identifica sensul unui text, preoþii serveaudrept interpreþi. În perioadele moderne (dupã

Iluminism ºi prima Revoluþie Industrialã) sensul erastrict legat de text. Textele sunt înþelese în sine ºi suntanalizate prin intermediul criticii literare moderne ºi asemioticii. Dupã al doilea Rãzboi Mondial, sursa sen-sului, pentru cercetãtori, s-a mutat la nivelul audienþeisau al cititorilor - un text înseamnã ceea ce milioane deoameni spun cã înseamnã. Înþelesul, aºa cum propuneHartley, poate fi identificat prin plebiscit. Fiecaremodel nu-l succede pe celãlalt, ci îl completeazã,adaugã Hartley (2004, 132-133).

Conform lui J. Hartley (2004), ce se întâmplã cutextul, ca produs, care nu parcurge un traseu economiccomplet decât dupã ce publicul îi dã un înþeles, esteidentic cu ceea ce se întâmplã ºi cu alte produse – deexemplu, mobilierul Ikea trebuie asamblat de cum-pãrãtor, acasã.

Rolul audienþei s-a schimbat, aratã Harley: în eramedievalã, doar audia, în epoca contemporanã, era for-matã din cititori (pentru a lua parte la viaþa publicã însocietãþile democrate, cetãþeanul modern trebuia sã fieîn stare sã citeascã, dar nu ºi sã scrie pentru ziarelevremii). În perioada contemporanã, audienþa are capa-citatea de „a citi ºi a scrie” produse distribuite public,prin participarea la emisiuni AV sau folosind echipa-mentele digitale din ce în ce mai banale (Hartley, 2004,136). Astfel, modul de adresare al principalului pro-ducãtor de texte, legat ºi de locul comunicãrii, eraîncercarea de convertire – la o religie, în bisericã (înepoca medievalã), de convingere – pentru a face oalegere, pentru a vota într-un anumit fel, în spaþiul pu-blic (în epoca modernã) ºi de conversare – în spaþiulprivat (în era contemporanã) (Hartley, 2004, 138).

Diferenþa dintre spaþiul public ºi spaþiul privat, caloc de manifestare al comunicãrii contemporane, nueste însã identificatã la fel în toate lucrãrile de studiiculturale. Jan Teurlings (2001), de exemplu, fãcândreferire la acest tip de cercetãri, aratã cã apariþia mem-brilor audienþei sub formã de co-producãtori ai pro-duselor culturale deschide spaþiul public pentruoamenii obiºnuiþi, care pot da glas problemelor, cre-dinþelor ºi preocupãrilor lor astfel, într-o „erã a obiºnu-itului” (p. 249). Acest spaþiu public „nu are însã formadezbaterii raþionale la care aspirã Habermas”(Teurlings, 2001, p. 249). În plus, aceste studii su-gereazã cã „vocile oamenilor obiºnuiþi nu sunt expri-mate într-o formã purã, nu sunt libere, ci sunt contro-late ºi limitate de situaþia de producþie” (Teurlings,2001, p. 249, amintind un studiu din 1994 al lui JoshuaGamson despre talk-show ºi nonconformismul sexual).Într-o analizã a unui program de televiziune cu oameniobiºnuiþi, un joc de televiziune, Teurlings (2001) aratã

Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

16

jjjj uuuurrrr nnnn

aaaa lllliiii ssss

mmmm cum echipa de producþie elaboreazã un „context struc-turat ºi manageriat” (‘structured and managed setting’– o expresie preluatã de la Sonja Spee ºi NicoCarpentier, dintr-un studiu prezentat în 1999), pentru aproduce un program de televiziune vandabil, cu aju-torul a trei strategii: „strategii de selecþie (prin careechipa de producþie încearcã sã gãseascã participanþii«potriviþi» pentru spectacol), strategii legate de formã(pentru a direcþiona comportamentul «comunicativ» alparticipanþilor) ºi strategii de conþinut (pentru aîmbunãtãþi producerea unui discurs dezirabil ºi a uneiperformãri de identitãþi)” (Teurlings, 2001, p. 253).

În cazul celor douã programe româneºti strategiilesunt abordate în felul urmãtor:

- Strategia de selecþie: alegerea participanþiloreste fãcutã dinainte, cu grijã (din scrisori trimise laredacþie, pentru Din Dragoste, sau de cãtre o structurãspecializatã, pentru Ziua Judecãþii), mãrind astfelºansele de a gãsi candidaþi potriviþi pentru un spectacolde televiziune interesant;

- Strategii legate de formã: materialele sunt fil-mate într-un studio fix sau mobil, în cea mai mareparte, astfel participanþii au locuri desemnate dinainte,pentru a putea fi bine filmaþi de camerã; chiar dacã nusunt obiºnuiþi sã vorbeascã la TV, animatorul îi ajutãprin întrebãri ºi reacþii sugerate; desfãºurarea progra-mului este standardizatã, participanþii ºtiind ceurmeazã sã facã;

o Din dragoste - animatorul îi cere participan-tului la program un mesaj pentru fosta lui prietenã, pecare o înºelase de mai multe ori. Îi cere un mesaj caresã conþinã „o speranþã, o amintire plãcutã” (emisiuneadin 28-2-2006),

o Ziua Judecãþii – în timp ce echipa animatoru-lui scotoceºte casa concurentului (o doamnã foarteînvârstã) aratã o revistã Hustler, ºi o întreabã dacã estesigurã cã nu este a ei. Femeia neagã. (emisiunea din1-3-2006).

- Strategii de conþinut – interviurile sunt semi-structurate, astfel rãspunsurile sunt limitate la ceea ceîntreabã animatorul; pentru a putea fi prezentate latelevizor, relaþiile complexe trebuie definite simplu, iarpersonalitãþile trebuie sã aibã trãsãturi bine marcate –complexitatea trebuie simplificatã (vezi ºi Teurlings,2001).

o Din dragoste – primul participant, care ºi-aînºelat prietena de mai multe ori, este identificat fie DonJuan, fie Casanova de cãtre animator: “Marius este unDon Juan”. În toatã emisiunea se folosesc prenumele.

Fragment de dialog – cu accent pe subînþelesuri:Participant – ‘Vine Tãnþica de la muncã, ºi ne prinde

exact cum nu trebuia.’ Animator – ‘Câþi eraþi?’ –Participant – ‘Trei. Fata mea a înnebunit.’Animator –‘Dar cum v-a prins, mã?’ ’ – Participant – ‘În pat pemine, cu respectiva tipã a prietenului meu.’ Animator -‘ªi prietenul tãu ce fãcea?’ – Participant – ‘Þinea uºasã nu vinã Tãnþica.’

În emisiune este foarte mult dialog. În spaþiile per-sonale ale participanþilor – acasã, la serviciu, cameraîncadreazã numai capul participantului, pentru a nu dadetalii de decor. (emisiunea din 28-2-2006),

o Ziua Judecãþii – prezentare de participant dinoff, cu accent pe concret: „Nadejda Radu are 81 de ani,a fost asistent medical la Ministerul de Interne, chiardacã ºi-a dorit foarte mult sã devinã cântãreaþã ”.Concurenta, una dintre cele ºase „babe”, cum le-anumit Dan Negru, intrã în platou ºi strigã cãtre public„Bunã ziua, vã iubesc mult!”: prima impresie pe care oface publicului din platou este prima probã eliminato-rie. A doua prezentare a personajului din off „Este odoamnã foarte cochetã, se spalã pe cap cu urzicã, îºipune pãrul pe bigudiuri ºi îºi face unghiile” (emisiuneadin 1-3-2006).

„Cu cât un cod este mai convenþional ºi mai con-strângãtor, cu atât mai popularã ºi mai puþin pre-tenþioasã este opera de artã” aratã Fieske ºi Harley(1978, p. 61). Televiziunea are mai puþinã libertateartisticã, aratã ei în continuare, deoarece aºteptãrileaudienþei sunt legate de normele mediului.

În cazul unor emisiuni TV, formatul emisiuniiimpune anumite strategii de conþinut, ºi, prin urmare, oanumitã formã de interacþiune dintre animator ºi par-ticipanþi.

Fãcând referire la teoriile despre putere ale luiFoucault, Teurlings (2001) analizeazã produsele TVdin perspectiva unei relaþii de putere pe care membriiechipei de producþie o exercitã asupra participanþilor laspectacol, dar subliniazã cã aceastã relaþie nu face dinparticipanþi persoane fãrã putere de decizie – aceºtiaaleg ce atitudini sã adopte ºi ce discursuri sã producã,în cele din urmã. Relaþia de putere se poate baza ºi peun sentiment de prietenie sau de apropiere între mem-brii echipei de producþie ºi oamenii obiºnuiþi, partici-panþi. Mircea Radu este considerat un complice înlegãturile amoroase, iar participanþii se supun indica-þiilor lui pentru a-ºi atinge scopurile personale. DanNegru este însã ascultat de participanþi pentru cã esteuna dintre garanþiile premiului cel mare. Raporturile deputere pot fi percepute diferit de audienþã, la limitãaudienþa care nu este de acord sau cu acest tip de inter-acþiune putând sã întrerupã comunicarea, schimbândprogramul.

Revista R


ºi Com


17

jj jjuu uurr rrnn nnaa aall llii iiss ssmm mmTeurlings (2001) identificã ºi strategii de rezistenþã

din partea participanþilor:- delimitarea clarã a spaþiilor public – privat

(interzicerea anumitor zone private). În emisiunile Dindragoste, unii dintre partenerii participanþilor refuzã sãfie filmaþi. La Ziua judecãþii, participanþii încearcã sãstabileascã anumite limite ale intruziunii. În emisiuneadin 1-3-2006, La una dintre participante echipa a gãsito cutie cu lucruri pentru înmormântare. Animatorul:‘Acela este testamentul dumneavoastrã? Putem sãcitim un pic? Am lãsat 20 de prosoape’ – Participantul,încercând sã îl opreascã: ‘Hai, domnu’ Dan… A sco-tocit fiecare colþiºor!’

- refuz de a rotunji un personaj sau un discurs(refuzul unui sãrut la televizor, de exemplu);

- alungarea iluziei de realitate nemediatã (come-ntarii legate de produsul cultural, sau care fac aluzie lamodalitãþile de producere);

- retragerea din spectacol (pentru a se pro-teja, unele echipele de producþie au contracte cuparticipanþii).

Prin urmare, diferenþa dintre spaþiul public ºi spa-þiul privat, aºa cum sunt expuse prin intermediul pro-duselor culturale, în cazul de faþã prin intermediulprogramelor de televiziune, poate fi investigatã mai înamãnunt pentru textele în care membrii ai audienþeisunt co-producãtori ai produsului cultural. Teoria pro-pusã de Hartley (2004), despre crearea produselor cul-turale în spaþiul privat ºi despre spaþiul privat în peri-oada contemporanã, nu pare sã fie susþinutã de oanalizã a produselor culturale existente. Este evidentcã produsele culturale ºi-au reorientat interesul de lapro-blemele vieþii publice sau politice la problemelevieþii private din anii ’70, când Williams, Fiske ºiHarley au scris primele cãrþi de referinþã din domeniulstudiilor culturale despre mesajele televiziunii, darpoate fi argumentat cã, de multe ori, aceastã mutare ainteresului nu a însemnat ºi o evitare a problemelor deinteres public.

De exemplu, în emisiunile cu oamenii obiºnuiþi dela posturile din România se vorbeºte despre divorþ,despre relaþiile hetero- sau homosexuale, despre adul-ter, despre violenþa în familie, despre relaþia dintrepãrinþi naturali sau adoptivi ºi copii, despre credinþereligioase, despre reuºita profesionalã sau se face apella solidaritatea umanã în zone în care nu funcþioneazãsistemele de protecþie socialã ale statului. În România,aceste subiecte sunt în aria subiectelor de interes pu-blic, deoarece adulterul ºi homosexualitatea, de exem-plu, au fost eliminate din Codul Penal dupã 1989, darpentru violenþa în familie pedepsele au fost mãrite

dupã 1989. De asemenea, societatea în schimbare a dusºi la alte schimbãri în cadrul familiei ºi al vieþii private– avortul nu mai este în afara legii ºi existã proiecte delege pentru legalizarea prostituþiei ºi partajareabunurilor dupã încheierea unei legãturi între doiparteneri care nu au fost cãsãtoriþi. În plus, ca în toatestatele dezvoltate, instituþiile statului îºi restrâng ariaserviciilor de asistenþã acordatã cetãþeanului, fie cã nupot suporta financiar aceste servicii, fie cã existã pre-siuni internaþionale în acest sens (micºorarea niveluluiimpozitelor ºi taxelor în favoarea contribuabilului ºi aorganizaþiilor non-profit care iau locul statului). ÎnRomânia, societatea se schimbã structural, dar aceastãschimbare, pentru a fi eficientã, trebuie sã se petreacãºi la nivelul grupurilor mici ºi la nivel individual, înmod simbolic. Ipoteza prezentatã, printre alþii, deFiske ºi Hartley (1978), a rolului activ al mass-mediaîn schimbarea socialã continuã, prin reprezentãri sim-bolice, este susþinutã de cercetarea comunicãrii îngrupuri mici. Interesul acestui articol este, în plus, sãarate de ce emisiuni care au aparent acelaºi rol social –comentarea ºi acceptarea la nivel simbolic a schim-bãrilor sociale structurale – nu au acelaºi succes co-mercial în spaþii culturale diferite.

Televiziunea ca factor de stabilitate ºi de schimbare socialã

Televiziunea este consideratã unul dintre factoriicontemporani de enculturaþie, care ajutã individul sãidentifice ºi sã înveþe comportamentele acceptate însocietatea în care trãieºte (vezi Linton, 1964, p. 72 pen-tru una dintre primele definiri ale culturii drept „con-figuraþia comportamentelor învãþate ºi a rezultatelorlor, ale cãror elemente componente sunt împãrtãºite ºitransmise de cãtre membrii unei societãþi date.Termenul configuraþie implicã faptul cã diferitele com-portamente ºi rezultatele acestora, care alcãtuiesc oculturã, sunt organizate într-un întreg structurat”).Societatea este un tip de macro-grup formatã dingrupuri mici, la care individul aderã datoritã unei nevoide securitate emoþionalã ºi în vederea realizãrii unorscopuri limitate ºi specifice (Linton, 1964). Teoriaidentitãþii sociale explicã de ce indivizii se simt legaþide un anumit grup, ºi nu de un altul (Hogg ºi Terry,2000). Conceptul de identitate socialã a fost introduspentru prima datã în 1972, ca „recunoaºterea de cãtreun anumit individ a faptului cã aparþine unui anumitgrup social, iar apartenenþa la acel grup are o anumitãsemnificaþie emoþionalã ºi este legatã de anumitevalori” (Tajfel, apud Hogg ºi Terry, 2000, p. 122).

Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

18

jjjj uuuurrrr nnnn

aaaa lllliiii ssss

mmmm Formarea grupurilor mici

Membrii unui grup împãrtãºesc aceleaºi þeluri ºi auun sentiment de apropiere unul de celãlalt (Hogg 1990,pp. 92-93). O persoanã face parte din mai multegrupuri: o organizaþie, un corp profesional, o naþiune,ºi activeazã diverse identitãþi în funcþie de situaþie.Grupurile sunt definite în mod stereotip, cu ajutorul„prototipurilor” (Hogg ºi Terry, 2000), care sunt fiemembrii ai grupului, ce reprezintã cel mai bine trãsã-turile contextualizate ale apartenenþei la acel grup, fiesunt tipuri ideale: o abstractizare a trãsãturilor grupului(Hogg ºi Terry, 2000). Astfel, grupul este o comunitatesocialã distinctã cu propria culturã: valori, simboluri,sancþiuni ºi obiceiuri.

În cadrul acestor grupuri individul are un anumitrol, cu constelaþia sa de atitudini, valori ºi comporta-ment prescrise de societate pentru statutul actual sauanticipat (Linton, 1964). Coordonate ca stima pentrupropria persoanã sine ºi auto-definirea sunt influenþatede grupul din care face parte o persoanã în mod public(Hogg ºi Terry, 2000).

Modul în care se formeazã un grup poate fi explicatde teoria convergenþei simbolice, bazatã pe cercetareacomunicãrii în grup mic fãcutã de Ernest Bormann(vezi Ball, 2001, pentru o descriere a teoriei). Aceastãteorie explicã modul în care naraþiunile îi fac pe indi-vizi sã intre într-un grup, ºi fac grupul sã devinã maiputernic. Prin intermediul unor teme fantasticeîmpãrtãºite (shared fantasy themes), „anumite supo-ziþii, credinþe, atitudini ºi valori se materializeazã înminþile comunicatorilor” (Ball, 2001, p. 218). Astfel, eidezvoltã o viziune retoricã a realitãþii. Dacã naraþiunilesunt pline de viaþã, membrii unui grup se pot identifi-ca cu personajele. Ei devin o comunitate retoricã, cu oidentitate comunã (prototipul din teoria identitãþiisociale ºi a auto-plasãrii într-un anumit grup). Membriiunui grup care sunt buni povestitori pot, în mod acci-dental, sau cu un scop precis, sã creeze o conºtiinþã degrup care apare prin comunicare ºi apoi este susþinutãprin comunicare. Succesul creãrii unei conºtiinþe degrup depinde de existenþa povestitorului, de predispo-ziþia pentru anumite tipuri de fantezii ºi de existenþaunor probleme comune, care sunt relevate prin comu-nicare (Bormann et al., 1997; Ball, 2001).

Comunicarea între douã persoane

În funcþie de identitatea socialã la care se facereferire, grupuri mai mici pot face parte dintr-o comu-nitate socialã mai mare – macro-grupurile, în termi-

nologia lui Fiske ºi Hartley (1978). Prin urmare, esteinteresant cum se face comunicarea inter-grupuri ºidacã acest tip de comunicare poate duce la formareaunui prototip împãrtãºit de cãtre majoritatea membrilormacro-grupului.

Baldwin ºi Hunt (2002) identificã trei tipuri decomunicare între doi oameni, în funcþie de trãsãturiledominante pe care se concentreazã interacþiunea:comunicarea interpersonalã (într-o culturã), intercul-turalã (existã diferenþe majore, chiar dacã nu suntconºtientizate) ºi comunicarea inter-grupuri (între ceidoi indivizi sunt diferenþe foarte mici, chiar dacã dife-renþele percepute sunt mari).

Comunicarea poate fi facilitatã de „intersubiectivi-tate” (Fiske ºi Hartley 1978, p. 46) adicã de aria rãs-punsurilor subiective, sau de patrimoniul de cunoºtinþeîmpãrtãºite de emiþãtor ºi receptor, ca parte a unei cul-turi învãþate.

Modul în care comunicã ºi fac schimb de informaþiidoi oameni a fost analizat de antropologi, deoarecevaliditatea datelor strânse de aceºtia pe teren depindeade interacþiunea dintre cercetãtor ºi reprezentantulgrupului studiat. Clifford Geertz (2000/1973) remarcafaptul cã apropierea de altã culturã este influenþatã, înprimul rând, de ce crede cercetãtorul despre cealaltãculturã: „plecãm de la propriile noastre interpretãridespre ce fac informatorii noºtri, sau cred ei cã fac, ºiapoi sistematizãm aceste interpretãri” (p. 15). Estevorba despre ficþiune în sensul originar al cuvântului,de ceva fãcut, ceva construit, explicã Geertz.

Silverman (2004) trece în revistã mai multe cauzeîn care schimbul de informaþii între douã persoane nueste acelaºi în orice situaþie: rolul pe care cercetãtorulîl asumã (intrus sau nu), genul cercetãtorului, vârsta,clasa socialã. Modul în care indivizii interacþioneazãeste studiat de etnometodologie, „o perspectivã unicãîn ºtiinþele sociale” (Silverman, 2004, p.92) care aratãcum vorbirea ºi comportamentul duc la construireaordinii sociale. Actorii identificã rolul lor într-o situaþiedatã ºi îºi negociazã acest rol pentru a ajunge la unechilibru acceptabil, rãspunzând la ceea ce ei percep canormalitate. Oamenii nu se supun exigenþelor unorfenomene, ci sunt producãtori activi ai acestora, iaretnometodologia încurajeazã observarea modurilorcotidiene de producere a ordinii sociale într-o situaþieobiºnuitã (Silverman, 2004). În funcþie de diverseleroluri pe care le poate lua un individ într-o situaþie, acelindivid se încadreazã într-o categorie, cu o constelaþiede activitãþi ºi de atribute.

Pentru a ilustra metoda, Sacks analizeazã un articoldin New York Times (apud Silverman, 2004, p. 166-167)

Revista R


ºi Com


19

jj jjuu uurr rrnn nnaa aall llii iiss ssmm mmîn care un ofiþer american care luptase în Vietnam esteîntrebat ce simþea când cineva nevinovat era probabilucis de bombele sale. Militarul subscrie la schemamoralã propusã de jurnalist – „Sigur cã nu-mi plãceaideea”, dar elaboreazã un rãspuns care sã-l punã într-oluminã favorabilã - acþioneazã pentru a crea o anumitãordine care îi convine ºi lui ºi reporterului, deci ºi citi-torilor. „Bombardarea” este indicatã ca o acþiune speci-ficã categoriei simple „militar”. Pentru a-ºi justificaacþiunea, ofiþerul indicã receptarea adecvatã – cel bom-bardat este „un alt militar, aºa, ca mine” ºi creeazã opereche relaþionalã standardizatã militar-militar, cuobligaþii mutual recunoscute – bombardarea dintr-oparte, împuºcarea din cealaltã.

Identificarea rolului ºi negocierea acestui rol pentrustabilirea echilibrului þine de tipul de informaþie cãu-tatã într-o interacþiune. Modul în care indivizii din cul-turi diferite cautã informaþii a fost explicat, pe de oparte, prin existenþa celor patru axe ale unei culturi,dezvoltate de Geert Hofstede, ºi, pe de altã parte, de oculturã de provenienþã cu context larg sau cu contextredus (high sau low context culture) (Baldwin ºi Hunt,2002).

Ca urmare a unui studiu din anii ‘70 pe angajaþiicompaniei multinaþionale IBM, Geert Hofstede identi-ficã patru axe care explicã diferenþele dintre culturi:individualism-colectivism (cât de apropiate sunt le-gãturile interpersonale), distanþa faþã de putere(acceptarea diferenþei de status într-o culturã), evitareariscului (o preferinþã culturalã pentru structuri) ºi mas-culinitate-feminitate (comunicare directã sau relaþio-nalã, preferinþã pentru rigiditatea sau pentru flexibili-tatea unui rol) (apud Baldwin ºi Hunt, 2002). UlteriorHofstede mai adaugã o dimensiune (vezi Lynch, 2002)confucianism versus dinamism (societãþi care se orien-teazã pe termen lung ºi subliniazã importanþa perspec-tivei îndepãrtate ºi a adaptãri, sau societãþi orientatespre termen scurt, pe importanþa statutului, a îndatori-rilor sociale ºi a rezultatelor rapide).

Într-un interviu pentru Cotidianul (8-2-2006) GertJan Hofstede (fiul ºi partenerul de cercetare al lui GeertHofstede) remarca despre societatea româneascã cã areo „culturã colectivistã, care respecta ierarhia, femininãºi cu orientare pe termen scurt”. Prin urmare, legãturileinterpersonale sunt apropiate, distanþa de putere estemare, dar sunt acceptate rolurile flexibile, este o so-cietate dinamicã iar comunicarea este relaþionalã.

În ceea ce priveºte diferenþele dintre culturile cucontext cultural scãzut ºi cele cu context cultural larg,culturile cu un context cultural scãzut au o preferinþãpentru un limbaj explicit, pe când cele cu un context

cultural larg cautã informaþii în rol ºi situaþie, aratãEdward T. Hall (1976, apud Baldwin ºi Hunt, 2002).„Comunicarea sau mesajul cu un context larg sunt ace-lea în care informaþia se gãseºte fie în contextul fizic,fie în cel internalizat al unei persoane, ºi foarte puþin înpartea codatã, explicitã a mesajului. O comunicare încontext redus este tocmai opusul, adicã marea masã ainformaþiei se gãseºte în codul explicit” (Hall, 1976,apud Gudykunst, 1983, p. 50). Ake Daun (1995) aplicãacest concept de culturã cu context redus suedezilor:aceºtia au o culturã integratã ºi omogenã, cu oameniasemãnãtori din punct de vedere etnic, lingvistic, reli-gios etic. De aceea, ca suedez, nu trebuie sã fii preaabil pentru a-i înþelege pe ceilalþi, deoarece se pre-supune cã toþi oamenii sunt sinceri, iar celelalte lim-baje - intonaþie, mimicã, þinuta corpului, îmbrãcãminte– nu sunt importante. Între un suedez, care provinedintr-o culturã cu context redus, ºi un grec, careprovine dintr-o culturã cu context larg, existã problemede comunicare, explicã Daun (1995), pentru cãsuedezii au un mod de comunicare sincer ºi monoton,iar grecii un mod de comunicare foarte nuanþat ºi opreferinþã pentru ambiguitãþi ºi jocuri de cuvinte. Înplus, aratã Daun (1995), culturile cu context redus au opreferinþã pentru informaþia cantitativã, iar cele cucontext larg pentru informaþia calitativã. Aºa cum aratãstudiul lui Gudykunst (1983), într-un contact iniþial,membrii culturilor cu context larg au reþineri în ainteracþiona cu cineva necunoscut, despre care nu ºtiunici o informaþie, dar încearcã sã afle mai multe datedespre trecutul cuiva pentru a-i prezice comportamen-tul, prin comparaþie cu cei care provin din culturi cucontext redus.

În termenii lui Umberto Eco, în culturile cu contextcultural redus textul relevant cuprinde informaþiilecodificate verbal, nu nonverbal (celelalte coduri sausubcoduri posibile sunt ignorate, ca puþin relevante demembrii culturii respective). Cei care interacþioneazãau tendinþa sã se opreascã la primul interpretant al uneifuncþii-semn – la denotaþie (vezi Eco. 2003, p. 296,pentru o discuþie în sens invers, despre textele este-tice). În culturile cu context larg, cei care inter-acþioneazã trec uºor de la denotaþii la conotaþii aºa cãpreferã cuvinte ºi formule mai vagi, care sunt maideschise la serii succesive de denotaþii – conotaþii. „Odenotaþie este o unitate culturalã sau o proprietatesemanticã a unui semem dat care este în acelaºi timpo proprietate recunoscutã cultural a referenþilor sãiposibili; o conotaþie este o unitate culturalã sau o pro-prietate semanticã a unui semem dat vehiculatã dedenotaþia precedentã ºi care nu este în mod necesar

Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

20

jjjj uuuurrrr nnnn

aaaa lllliiii ssss

mmmm corespunzãtoare unei proprietãþi recunoscute cultural areferentului sãu posibil” (Eco, 2003, p. 98).

De exemplu, pentru fragmentul „Este o doamnãfoarte cochetã, se spalã pe cap cu urzicã, îºi pune pãrulpe bigudiuri ºi îºi face unghiile”, care devine text încombinaþie cu imaginea unei femei învârstã, pentru opersoanã care provine dintr-o culturã cu context largpoate sã aibã ca o denotaþie în zona lui în zona lui„Þara arde ºi baba se piaptãnã” – ce trebuie sã-i fiecochetã, când este ºi sãracã (se spalã cu ºampon deurzicã) ºi foarte bãtrânã. În acest caz, seria denotaþii-conotaþii este deschisã: ce-i trebuie sã vinã la televizorsau de ce nu se poartã frumos cu ea prezentatorul, dece o ia peste picior, nu vede cã are o vârstã, ºi aºa maideparte. O persoanã care provine dintr-o culturã cucontext redus poate rãmâne la nivelul primei denotaþii– este bãtrânã, dar cochetã. Este evident cã ºi în cazulunei societãþi cu context redus existã prejudecãþiledespre oamenii bãtrâni specificã mediului culturaldat, dar lanþul denotaþii-conotaþii este mai mic, ºiapetitul pentru analizarea situaþiei în amãnunt,redus.

Urmând aceste indicii, societatea româneascã arputea avea o culturã definitã cu context larg, carepreferã ambiguitãþile, subînþelesurile ºi analiza calita-tivã unui mod de comunicare direct.

Televiziunea ca sistem de comunicare în macro-grup

Chiar dacã audienþa este formatã din mai multeclase, susþin Fiske ºi Hartley (1978, p. 46), existã oidentitate de interese ºi condiþii sociale similare careajutã la coagularea sa. Prin cultura popularã (o culturãintegratoare, care face însã referire la valorile ºi mediulclasei de mijloc) se produce o anticipare a socializãriiºi se formeazã un grup de aspiraþie comun.

Cultura, înþeleasã ca un set de „cunoºtinþe, credinþe,lege, moralã ºi obiceiuri” (Sir Edward Tylor, apudGeertz, 2000/1973, p. 47), este învãþatã de un grup, deaceea grupul de aspiraþie comun, cu propriul set deatribute culturale, existã ºi datoritã produselor cultu-rale de masã. Analizele critice despre televiziune capromotor al unui set de atribute culturale comune pen-tru un macro-grup plaseazã televiziunea între acestedouã extreme:

· ca un sistem prin care cultura se auto-comu-nicã – televiziunea bardicã (Fiske ºi Hartley, 1978),

· ca „sistem major de comunicare socialã”, careînsã reprezintã comportamente descurajate de socie-tate, întrând astfel în contradicþie cu societatea pentru

care distribuie produse culturale (vezi Williams,2005/1974, p. 126).

Mai precis, Fiske ºi Hartley (1978), dupã o trecereîn revistã a teoriilor funcþionaliste despre mass-media,a teoriilor efectelor puternice – acul hipodermic, ºi ateoriilor efectelor limitate – teoria utilizãrilor ºi gratifi-caþilor, ajung la concluzia cã cel care comunicã prinintermediul textelor de televiziune poate fi identificatla trei niveluri:

1. cel reprezentat de imaginea de pe ecran(prezentator, actor, decor urban, de exemplu),

2. instituþia TV, angajaþii ºi codurile profesionale,3. cultura în care textul are sens. Televiziunea preia rolul bardului din societãþile

tradiþionale, care:„1. Articuleazã principalele linii ale consensului

cultural prestabilit despre natura realitãþii (ºi, prinaceasta, despre realitatea naturii).

2. Implicã membrii individuali ai culturii în sis-temul dominant de valori, schimbând un mesaj careîntãreºte statutul, pentru a susþine ideologia subînþe-leasã a acelui mesaj (aºa cum este el articulat în mito-logia sa).

3. Celebreazã, explicã, interpreteazã ºi justificãfaptele reprezentanþilor individuali ai unei culturi pen-tru lumea întreagã; foloseºte ideologia individualitãþiipentru a-i trage cãtre o poziþie socio-centralã pe indi-vizii care fac orice fel de excentricitate.

4. Asigurã cultura în general de adecvarea sa prac-ticã la lumea înconjurãtoare, afirmând ºi confirmândideologiile/ mitologiile ei în aplicarea activã la lumeapracticã ºi potenþial impredictibilã.

5. Prin contrast, expune orice inadecvare practicã însimþul culturii despre ea însãºi, inadecvare care poate firezultatul condiþiilor schimbate ale lumii înconjurã-toare, sau rezultatul presiunii din interiorul culturiipentru o reorientare în favoarea unei noi abordãriideologice.

6. Convinge membrii audienþei cã statusul ºi identi-tatea lor ca indivizi este garantatã de culturã ca întreg.

7. Transmite, prin aceste metode, un simþ al aparte-nenþei culturale (securitate ºi implicare)” (Fiske ºiHartley 1978, p. 88).

Este foarte posibil ca ceea ce Fiske ºi Hartleyvãd ca explicare ºi interpretare a excentricitãþilor,Raymond Williams sã considere ca fiind o puþinexplicabilã promovare, prin televiziune, a comporta-mentelor blamate de societate.

Prin urmare, grupurile se coaguleazã în jurul unuisistem de valori ºi a unor trãsãturi stereotipe cu caresunt de acord toþi membrii grupului. La acest acord se

Revista R


ºi Com


21

jj jjuu uurr rrnn nnaa aall llii iiss ssmm mmajunge prin comunicare. În grupuri mici, cercetarea aarãtat cã naraþiunile au o mare putere de coagulare. Înmacro-grupuri, mass-media, în general, ºi televiziunea,în special, prezintã ºi valideazã valorile culturale totprin texte (Fiske ºi Hartley, 1978, fac analizã de nara-þiuni pentru a explica sintagma televiziune bardicã).

În comunicarea interpersonalã, schimbul de infor-maþii nu este indiferent de trãsãturile celor care inter-acþioneazã. Una dintre metodele care studiazã inter-acþiunea umanã este etnometodologia, care pleacã dela presupunerea cã, în fiecare situaþie de comunicare,actorii construiesc o ordine socialã în funcþie de rolulpe care l-au identificat în acea situaþie. Tipurile dediscurs preferate sunt însã determinate cultural – cul-turile cu un context redus pun accent pe cuvinte ºi sin-tagme concrete, iar cele cu context larg pun accent pecuvinte ºi sintagme vagi, care lasã loc la interpretãri ºisubînþelesuri.

Succesul comercial al produselor de televiziune,determinat cultural

Clifford Geertz (2000/ 1973) considerã cã, în ceeace priveºte teoretizarea culturii, interpretãrile culturalesunt post factum ºi cel mult anticipative, nu predictive.Pãstrând aceastã rezervã, se poate încerca o explicare afaptului cã emisiunea Din dragoste a avut un succescomercial mai mare decât emisiunile concurs prezen-tate de Dan Negru.

Amândouã emisiunile abordeazã teme de interespublic din sfera privatã – relaþiile dintre oameni, darformatul emisiunilor duce la metode diferite în con-struirea textelor produselor culturale, ºi, în consecinþã,la un accent mai mare pus pe concret (Ziua judecãþii)sau pe subînþeles (Din dragoste). ªi în emisiunileromâneºti participanþii pot folosi strategiile de rezis-tenþã identificate de Teurlings (2001) pentru a limitaaccesul în sfera lor privatã, însã strategiile de conþinutcuprinse în formatul jocului de televiziune le limiteazãspaþiul de manevrã. În cazul jocului, efectul obþinuteste de om în vitrinã.

În termenii lui Teurlings (2001), chiar dacã strate-giile de selecþie a participanþilor sunt asemãnãtoare,unele dintre strategiile de conþinut ºi strategiile deformã din cele douã emisiuni diferã. În cazul strate-giilor de conþinut, accentul pe concret în jocul de tele-viziune îi împinge pe concurenþi sã joace prea evidentun rol sau altul – sã mintã, de exemplu, numai pentrua-ºi spori ºansele de a rãmâne în joc.

În amândouã emisiunile animatorul ºi oameniiobiºnuiþi interacþioneazã ca reprezentanþi ai douã

grupuri cu sisteme de valori ºi obiceiuri diferite, darinteracþiunea lor duce la discutarea valorilor celor douãgrupuri în avantajul macro-grupului, în cadrul televi-ziunii bardice. Formatul emisiunii ºi prezentatorulforþeazã însã alegerea unor coduri cu accent pe concretsau pe subînþelesuri, adicã pentru anumite alegeri încombinarea semnelor pentru care existã sau nu unapetit cultural.

Explicarea succesului unor formate de televiziunecare implicã oameni obiºnuiþi ºi pun accent pe vag ºisubînþeles, în România, printr-un tip de culturã cu con-text larg, poate fi extrapolatã uºor pentru alte emisiunineficþionale, de divertisment sau de ºtiri. De exemplu,emisiuni cu formate asemãnãtoare cu Din dragosterezistã de mulþi ani la diverse televiziuni: emisiunile dedivertisment Surprize, Surprize, Iartã-mã, la TVR,posibil 9595, la Antena 1, emisiuni de ºtiri: Poveªtirilede la Acasã TV sau Te Vezi ªtirile Pro TV. O emisiunede divertisment cu format asemãnãtor, dar cu strategiidiferite, în care invitaþii ajungeau sã se înjure sau sã sebatã (accent pe concret), a fost scoasã din grila de pro-grame: Monica, de la Prima TV. Pe de altã parte, emi-siuni-concurs cu efect de om pus în vitrinã, care auavut succes în alte spaþii culturale au fost un eºec lanoi: Big Brother, la Prima TV, cu toate cã românii nupot fi consideraþi mai pudici decât alte popoare.

Variabile ca ficþiunea (în film ºi publicitate) versusformate neficþionale sau vedete co-producãtori aimesajului versus oameni obiºnuiþi ar putea influenþaacceptarea sau neacceptarea unor produse culturale,indiferent dacã în text se pune accent pe concret sau pesubînþelesuri. Cu toate acestea, o emisiune concurs încare erau prezentate casele vedetelor – Cel mai taredin parcare, de la Antena 1, a fost scoasã din grila deprograme, dar o emisiune concurs cu vedete în platou– Revanºa starurilor urmeazã o reþetã asemãnãtoare cuo emisiune mai veche, Folclorul contraatacã (vedetepar a cânta în sistem karaoke, de fapt fac playback), încare au fost schimbaþi însã prezentatorii.

În afarã de accentul pe concret sau pe vag, maideschis la serii de subînþelesuri, o influenþã asupra suc-cesului sau insuccesului unui format neficþional l-arputea avea ºi locul pe care o societate, în general, îlocupã pe axa feminitate / masculinitate, care are carezultat, de exemplu, grija pentru aproapele tãu, teamade a nu-l rãni ºi de a nu-i provoca inutil suferinþã, ceeace poate duce la percepþii diferite ale felului în careanimatorul se impune participanþilor (prieten sau fac-tor de decizie pentru câºtigarea unui premiu).Construcþia teoreticã prezentatã în acest articol ar tre-bui aºadar validatã ºi extinsã prin cercetãri ulterioare.

Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

22

jjjj uuuurrrr nnnn

aaaa lllliiii ssss

mmmmNOTÃ

1. Mulþumesc prof. univ. dr. Monica Spiridon pentru sprijinul acordat.

Bibliografie

Ball, Moya Ann (2001) ‘Ernest G. Bormann: Roots,Revelations, and Results of Symbolic ConvergenceTheory’, în Kuypers, Jim A. (ed.) 20th-Century Rootsof Rhetorical Studies, Westport, Greenwood.

Baldwin, John R., Hunt, Stephen K. (2002)„Information-Seeking Behavior in Intercultural andIntergroup Communication”, Human CommunicationResearch, 28 ( 2), pp. 272- 286.

Bormann, Ernest, Knutson, Roxann and Musolf,Karen (1997) ‘Why Do People Share Fantasies’,Communication Studies, 48 (3), pp. 254-276.

Daun, Ake (1995) Mentalitatea suedezã (traducerea Svensk mentalitet, 1991), Humanitas, Bucureºti.

Eco, Umberto (2003) O teorie a semioticii (tradu-cere a A Theory of Semiotics, 1976), Meridiane,Bucureºti.

Fiske, John, Hartley, John (1978) ReadingTelevision, Methuen & Co Ltd., London.

Geertz, Clifford (2000/ 1973), The Interpretationof Cultures, Basic Books, New York.

Gudykunst , William B. (1983), „UncertaintyReduction and Predictability of Behavior in Low - andHigh-Context Cultures: an Exploratory Study”,Communication Quarterlz, 31 (1), pp. 49-55.

Hartley, John (2004), „The ‘value chain of mean-ing’ and the new economy”, International journal ofcultural studies, Volume 7(1), pp. 129–141.

Hogg, Michael (1990) Social Identifications: ASocial Psychology of Intergroup Relations and GroupProcesses, Routledge, Florence, KY.

Hogg, Michael ºi Terry, Deborah (2000) ‘SocialIdentity and Self-Categorization Processes in Organi-zational Contexts’, Academy of Management Review,25(1), pp. 121-140.

Linton, Ralph, (1968) Fundamentul cultural al per-sonalitãþii (traducere a The Cultural Background ofPersonality, 1945) , Ed. ªtiinþificã, Bucureºti.

Lynch, Richard (2002) Strategia corporativã (tra-ducere a Corporate Strategy, ed. II, 2000), ARC.

Silverman, David (2004) Interpretarea datelor cali-tative (traducere a Interpreting Qualitative Data, ed. II,2001), Polirom, Iaºi.

Teurlings, Jan (2001) „Producing the Ordinary:institutions, discourses and practices in love gameshows”, Continuum: Journal of Media & CulturalStudies, 15 (2), pp. 249-263.

Williams, Raymond (2005/1974) Television:Technology and cultural form, Routledge, Oxon.

www.cotidianul.rowww.antena1.ro

Rezumat

Cuvinte cheie: talk show, game show, diferenþe cul-turale, interacþiune, schimbare socialã

Cercetãri care se înscriu în zona studiilor culturaleau arãtat cã acelaºi produs cultural este consumatdiferit în funcþie de cultura de referinþã de careaparþine un public sau altul. Aceste studii au fostfãcute pe produse ficþionale, cum ar fi serialul Dallas.Articolul urmãtor va încerca sã arate dacã diferenþeleculturale pot explica ºi succesul sau insuccesul unuianumit format neficþional într-un spaþiu cultural dat.Pentru o prezentare mai clarã a noþiunilor folosite,autorul va folosi douã produse culturale cu formatediferite, prezentate de acelaºi post de televiziune, înaceeaºi sãptãmânã, în acelaºi interval orar, Dindragoste, un people-show, ºi Ziua judecãþii, un joc deteleviziune.

Abstract

Does an „old hag” raise the rating? Cultural influencesand the success of reality based TV shows

Key words: talk show, game show, cultural differ-ences, interaction, social change

Cultural studies research showed that the same cul-tural product is consumed differently, depending on theculture of reference a public is tied to. There studieswere done on fictions, like the Dallas series. This paperwill try to show if the cultural differences can explainthe success or the failure of a given format, other thanfiction, in a given cultural space. The author will usetwo reality based entertainment cultural products, pre-sented by the same television, in the same week, at thesame hour, Din dragoste, a people-show, ºi Ziuajudecãþii, a TV game show.

Revista R


ºi Com


23

ccoommuunniiccaarree

Repere etnopsihologice în comunicare

Violeta POPA, asist. univ. dr., Universitatea din Bacãu

Atât în viaþa cotidianã cât mai ales în profesiilecomunicãrii (relaþiile publice, publicitatea, jurnalis-mul, marketingul, afacerile publice, lobby-ul, propa-ganda1), o comunicare eficientã reprezintã „cheia suc-cesului”. Pentru ca acest deziderat sã poatã fi atins,relaþionistului ºi tuturor celorlalþi specialiºti în comu-nicare li se cere sã parcurgã un numãr de paºi, con-cretizaþi într-o succesiune de activitãþi concrete:Research (cercetare), Action (acþiune), Communication(comunicare), Evaluation (evaluare)2.

Aflatã la baza comunicãrii, cercetarea „reprezintãfaza de descoperire a problemelor care trebuie rezol-vate în procesul de relaþii publice; în aceastã etapãpracticienii utilizeazã metode de cercetare cantitativeºi calitative pentru a cunoaºte mai bine organizaþia,pentru a vedea provocãrile cu care aceasta se confruntãºi oportunitãþile, de care poate beneficia ºi pentru adescoperi opiniile diferitelor publicuri despre organi-zaþia respectivã”3. Aceastã muncã de cunoaºtere a uneicerte identitãþi colective (publicul) este cu atât mai efi-cientã cu cât se realizeazã din diverse puncte devedere: istoric, sociologic, etnopsihologic etc. O ana-lizã a mentalitãþilor, ar fi explicat, de exemplu, de ce oindustrie cum ar fi cea a Fast Food-ul a avut un succesatât de mare în America, iar în Franþa deloc.Cunoaºterea tradiþiilor ºi a sistemului de credinþe ºisuperstiþii ale unui popor poate, aºadar, constitui unpunct important în etapa cercetãrii, oferind un tip deinformaþie indirectã, dar, fãrã doar ºi poate, extremde utilã.

Legãnatul (ca formã de îngrijire a copilului) – mãrturii folclorice

S. Fl. Marian spunea despre „românca þãrancã, dear fi oriºicât de bogatã ºi de ar avea oriºicât de mulþicopii, ea nici pre unul nu-l dã pe mânele altei femei casã i-l lãpteze ºi creascã, nicicând nu-ºi cautã ºinãimeºte doicã sau mamcã, ci numai dacã-i încuvi-inþeazã sãnãtatea îi nutreºte ºi creºte ea singurã.Fiecare româncã, avutã ori sãrmanã,

Copil dacã dobândeºte / ªi din brâu toarce fuiorul. Cu lucru în mânã-l creºte, / Cu o mânã îi dã þâþã,

Îl leagãnã cu piciorul / ‘Cu alta focul aþâþã.De face de mâncare pentru bãrbatul sãu sau pentru

lucrãtori, de cautã de vite, de paseri sau de alte animaledomestice, de lucrã la cânepã sau þese pânza tre-buitoare pentru îmbrãcãmintea familiei, de grijeºte încasã sau pe afarã, mai pe scurt de-ar fi oriºicât deînvãluitã ºi necãjitã, ea nicicând nu uitã de copilul sãu,ci amuº-amuº aleargã la dânsul sã vadã ce face, de nuplânge sau poate îi trebuie ceva, ºi dupã ce-1 cautã ºigrijeºte se apucã iarã ºi de lucru.

Iar dacã se duce în câmp la prãºit sau la secerat, laadunat fân sau la cules cânepã, ea nu-ºi lasã copilul deþâþã acasã, ci îl ia totdeauna cu sine ºi ajungând lastarea locului îndatã cautã o tufã sau îi face o colibuþãde buruiene, îl pune acolo la umbrã ºi se dã apoi lalucru ºi lucrã din toate rãsputerile. Iar când începecopilul a plânge aleargã la dânsul, îi dã de supt, îldezmiardã puþin ºi adormindu-l se apucã din nou lalucru ºi lucrã ne-ncetat pânã ce apune soarele.”

Leagãnul – obiect etnografic

LEAGÃN, sãlaº al noului nãscut care face legãturaîntre Casa copilului a pântecului matern ºi Casa delocuit, sinonim cu scrânciobul în care se dau tinerii înperioada prenupþialã si cu „Sicriul la moarte”.Leagãnul preia unele din atribuþiile placentei: adãpost,loc de odihnã, protecþie, în plus, el mimeazã starea deunduire (legãnare) a produsului concepþiei (embrion,fetus, fãt) în lichidul amniotic precum corabia saubarca ancoratã la þãrm. Efectul pozitiv al primului con-tact cu apa, dovedit experimental de naºterile în apã,întãreºte supoziþia cã leagãnul vieþii a fost marea. Latrecerea de la lichidul amniotic intrauterin la lichidulextrauterin, apa primei scalde, este, printre altele, otreaptã intermediarã de adaptare a pruncului la mediulterestru al Existenþei. Dupã materialul din care poate ficonfecþionat leagãnele se pot grupa în mai multe cate-gorii: albie din lemn scobit aºezatã pe pãmânt, pe patsau suspendatã de grinda de lângã vatrã sau de deasuprapatului; lãdiþã din scânduri montatã pe tãlpi curbate, pesuporþi verticali sau suspendatã de grindã; coº dinnuiele sau fâºii din lemn împletite ºi chiar coajã de

Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

24

cccc oooommmm

uuuunnnn

iiii ccccaaaa rrrr

eeee lemn (Mehedinþi, Caraº-Severin, Hunedoara) suspen-dat de grindã; leagãn din pânzã montat pe capre saulegat de grindã. Ele sunt împodobite cu motive artis-tice, în special rozete crestate, scrijelite sau pirogra-vate. La cele montate pe suporþi verticali, aceºtia seterminã, adesea, cu capete de cal cioplite în lemn. Decele mai multe ori, Leagãnul poate fi transportat: albiasi lãdiþa din lemn, coºul din nuiele, leagãnul din pânzãancorat cu baiere din lânã sunt purtate pe umãr sau pespate.

Pentru perioada imediat urmãtoare, atunci cândcopilul nu poate încã umbla bine, se obiºnuieºte cacineva din casã sã-l ia într-o duminecã de dimineaþã demânuþe ºi sã-l ducã în picioare pânã la prag. „În acelaºitimp, ia ºi mã-sa un foarfece într-o mânã, iar în cealaltãvro câteva pene de gãinã, ºi mergând înaintea lui taietoate penele. Fãcând aceasta cred ºi zic cã-i taie piedicaºi cã din momentul acela copilul poate mai degrabã ºicu mai mare uºurinþã umbla. Iar când îl vãd prima oarãcã s-a sculat ºi prinde a umbla singur în picioare,exclamã: pom, pom sau copãcel, copãcel, ceea ceînseamneazã: sã creascã ºi sã stea ca un copãcel dreptîn picioare”

Legãnatul – formã de comunicare ºi intercunoaºtere

Originea acestei datini cu funcþie magicã, care eparte gest, parte melodie ºi parte cuvânt, se aflã învecinãtatea momentului în care apare limbajul. Dintrecele mai importante teorii asupra originii vorbiriiemise de-a lungul istoriei (iubirea4, cuvîntul5, ritmulmuncii, sunetul6, încordarea pasionalã7 etc.), ipotezacare pune în relaþie ritmul muncii cu apariþiaexprimãrii articulate este cea mai plauzibilã. Dacãmunca se prezintã drept o calitate fundamentalã afiinþei biologice, limbajul între mamã ºi copil (nonver-bal – actul de a legãna; verbal – cântul ºi cuvântul)este marca fiinþei gânditoare. Afecþiunea, manifestatãatât prin vorbe (sub forma urãrilor, sfaturilor, dorin-þelor de viaþã bunã pentru copil), cât ºi prin fapte(jocuri educative, alint etc) reprezintã o dimensiunefundamentalã a fiinþei spirituale. Munca de cercetare aobiceiului oferã multiple chei de înþelegere atât a spir-itului universal omenesc, cât ºi a trãsãturilor specificefiecãrei naþiuni.

Obiceiul de a legãna pruncul abia nãscut în braþe,pe picioare, într-o covatã sau într-un leagãn specialconstruit, însoþit de cântul unei melodii simple ºiduioase ce are la bazã un text magic este cea mai au-tenticã ºi, îndrãznim sã spunem, cea mai eficientãmodalitate de comunicare umanã. Dacã suptul laptelui

matern ºi actul legãnãrii sunt „forme de comunicare”8

universale, refrenele cu exclamaþii de tipul nani-nani(vezi etimologia diferitelor cuvinte folosite în cânteculde leagãn la diferite popoare: bua-bua, liu-liu, nani-nani, huœ-huœ, husiu ino husiu, dod, moje dod, ojda,moja ojda, a-a ziu ziana, a-a bziama9), cât ºi mesajultransmis de mamã prin intermediul cântecului variazãde la popor la popor. Nu toate popoarele cultivã un cân-tec de leagãn duios, prefaþând un tip de coeziune afec-tivã totalã ºi absolutã între mamã ºi prunc. Compara-tistul Petru Caraman în demersul sãu analitic de a arãtaoriginea ergologicã a respectivei datini, a prezentat untip specific ucrainean în care „atitudinea mamei (...) deo impresionantã austeritate faþã de pruncul ei”, atingeuneori accente „fataliste” prin „credinþa fermã cã des-tinul pruncului este deja pecetluit chiar din momentulvenirii sale pe lume”. Un tip de realism manifestat înforme ce variazã de la scepticism pânã la deprimare,datoritã nedreptãþilor sociale, se reliefeazã din felul încare relaþioneazã mama cu pruncul ei. Modul în carepriveºte femeia obligaþiile materne se explicã prin sen-timentul datoriei, a unei misiuni imperative „pe caretrebuie sã se resemneze a o îndeplini fãrã murmur,chiar în ciuda imposibilului”. Efortul mare pe care îlpresupune acest tip de muncã coroborat cu oboseala ceprovine din lipsa somnului o determinã pe tânãramamã ucraineanã sã se tânguie, sã aibã accese demânie temperate cu greutate, ori chiar sã rosteascã teri-bile ameninþãri la adresa pruncului. Se explicã astfelprin analiza mesajului conþinut în acest tip de cântec deleagãn, o trãsãturã de caracter specificã acestui popor.În acest caz, relaþionistul, creatorul de mesaje publi-citare, specialistul în lobby etc. ar putea sã-ºi adaptezediscursul mediatic, minimalizând pânã la excludereapelul la emoþii în favoarea unei abordãri raþionale(prin metoda comprehensivã), pentru a obþine rezul-tatele cele mai eficiente.

Comunicarea – în accepþiunea lui André de Peretti– presupune „reversibilitatea mesajelor în cadrulrelaþiei ce reuneºte douã entitãþi, chiar dacã mesajelenu sunt de acelaºi ordin”10. Astfel, atât la nivelul ges-tual, prin actul de legãnare, cât ºi prin muzicã ºicuvânt, mama comunicã pruncului un mesaj bogat însemnificaþii, iar copilul oferã la rându-i douã tipuri derãspuns: imediat ºi întârziat. Cel „imediat” se referã larapida schimbare de stare (calmare, gângurire, ador-mire), deoarece copilul percepe legãnatul drept un ele-ment de continuitate (aceeaºi pendulare a simþit-o ºiatunci când se afla în pântecul matern în timpuldiverselor activitãþi ale mamei). Se referã, de aseme-nea, la protecþie ºi siguranþã (braþele mamei oferã un

Revista R


ºi Com


25

cc ccoo oomm mmuu uunn nnii iicc ccaa aarr rree ee

spaþiu securizant, asemãnãtor cu spaþiul închis aluterului).

Al doilea efect, cel „întîrziat”, se concretizeazã îndouã chipuri. Din punct de vedere psihologic, copilul(puiul), ce primeºte afecþiune ºi este ajutat sã se simtãîn siguranþã, va deveni o persoanã calmã, echilibratã.Apoi, prin expunerea copilului la muzicã ºi la cuvânt,el îºi va dezvolta încã de pe acum o anume „sensibili-tate” lingvisticã ºi muzicalã. Prin rostirea repetatã aunor cuvinte sau a unor armonii melodice, ele se vorimpregna în memoria copilului, facilitând dezvoltareatimpurie a exprimãrii articulate, ºi chiar orientândpreferinþele ulterioare în ceea ce priveºte „estetica”muzicalã. Mai mult, aceastã reversibilitate a mesajelorse concretizeazã într-un tip special de intercunoaºtere,specific comportamentului matern:

1. cunoaºterea mamei de cãtre copil;2. cunoaºterea copilului de cãtre mamã;3. cunoaºterea mamei de cãtre ea însãºi (în aceastã

perioadã se realizeazã o „testare a limitelor”, tânãrafemeie fiind pusã într-o situaþie unicã în care îºidovedeºte de câtã rãbdare ºi putere este capabilã).

În chipul acesta, se realizeazã un tip de comunicareaparte, primordialã, pregãtind-o pe cea care „implicãcrearea unui sens, în funcþie de corelãrile neîntreruptedintre facultãþile noastre de percepere a semnalelor, debogãþia vocabularului (pentru a le decodifica), deimaginaþie (pentru a le interpreta), ca ºi de memorie,pentru a le menþine coerente atunci când, la rândulnostru, devenim emiþãtori ºi adresãm mesaje înretur”11.

Deosebim astfel, la nivelul atingerii ºi hrãnirii prun-cului cu laptele matern, un tip de comunicare kinezicãºi proxemicã (prezentã ºi la mamifere), una din celemai intime ºi primordiale forme de comunicare(afectivã). André Leroi-Gourhan, referindu-se laechipamentul senzorial al animalelor ºi al omului,observa legãtura între comportamentul nutritiv ºi refe-rinþa spaþio-temporalã ce „echivaleazã cu simpla inte-grare în mediul cãruia îi aparþine. Pe o treaptã multsuperioarã, pe teritoriul sãu jalonat de mirosuri ºisunete, în ritmul zilelor ºi al nopþilor, al variaþiilor detemperaturã ºi al imaginilor vizuale, mamiferul [omul]nu existã decât în sinergia ritmurilor ºi formelor, soli-citãrilor, interpretãrilor ºi rãspunsurilor la acestea”12.

Actul legãnãrii propriu-zise este tot o formã decomunicare cu puiul13. Importanþa acestui tip de con-versaþie ritmicã este cu atât mai mare cu cât încã dinaceastã perioadã, la copil se pun bazele sistemelor dereferinþã senzorialã, afectivã, lingvisticã, comporta-mentalã etc. a cãror analizã esteticã poate fi întreprinsã

ulterior datoritã faptului cã „ele comportã acþiuneadrept rãspuns al gândirii”14.

*Un alt tip de comunicare este cea magicã. Aceasta

se face simþitã în cuvintele ºi în gestul legãnatului ceînsoþesc melodia cântecului dar ºi în basme. Dialogulsau monologul se realizeazã între entitãþi diferite:

a. Mama ºi o bucatã de lemn (de obicei, tei) careprin legãnat se transformã în copil15 se regãseºte înbasme la români, huþuli, ucranieni, ruºi ºi bieloruºi.

b. Mama ºi pruncul. Mama preia principiul magic„a-te-face-sã-crezi”16 ºi îºi vrãjeºte copilul, îl face sãcreadã cã se aflã în continuare în pântecul ei. Acestsentiment de securitate, liniºte atât pentru copil cât ºipentru mamã, este produs de „vraja fiziologicã”deoarece „efectele ei se transmit în modul cel maidirect asupra omului determinându-i o anumitã funcþieorganicã ºi o anumitã stare psihicã”17. Se pare cã fãrãacest tip de comunicare specialã, fãrã sentimentul deafecþiune ºi apropiere din partea mamei, copilul poatedezvolta o serie de disfuncþii psihice18.

c. Mama ºi o zeitate (Somnul, Sãnãtatea, la greci;personajele sfinte: Dumnezeu, Maica Domnului, IisusHristos, Sfânta Marina, Sfânta Sofia; Ursitoare sau Ursite,la bulgari, Nãrãrciniþe, la sârbocroaþi, Suteniþe) chematãîn ajutor pentru a grãbi adormirea copilului ºi pentru a-ipãzi somnul. La români, în locul fiinþei supranaturalesunt invocate deseori animale, peºti ºi pãsãri: Haide,luicã,/ De mi-l culcã,/ ªi tu, cioarã,/ De mi-l scoalã,/ ªitu, peºte, / De mi-l creºte, / ªi tu, raþã,/ De-l rãsfaþã,/ªi tu, þarcã,/ De-l îmbracã,/ Numai mare sã se facã,/ Sãcreascã,/ Sã-mbãtrâneascã,/ Pe lume sã vecuiascã!...

Rolul cântecului de leagãn pentru sugari este, aºacum am vãzut, divers: pentru a comunica afecþiune(afectiv), pentru calmare (curativ – acþiunea legãnatu-lui funcþioneazã în dublã direcþie: liniºteºte ºi copiluldar ºi mama care este privatã de somn), pentru pro-tecþie (apotropaic) etc. Mai mult, urmãrindu-se fami-liarizarea pruncului cu sunetul cuvintelor ºi cu melodiarespectivã, cântecul de leagãn, perceput drept un cân-tec de muncã, se încadreazã într-un repertoriu specificinstituþiei tradiþionale educative. Acest tip de comuni-care cu scop educativ este realizat respectând modelulde comunicare cognitiv (learn), afectiv (like), conativsau comportamental (do)19 ºi este continuat pe tot par-cursul copilãriei ºi adolescenþei sub diferite forme.

Concluzii

Majoritatea funcþiilor cântecului de leagãn se întîl-nesc ºi în limbajul publicistic (mediatic), sub forma

Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

26

cccc oooommmm

uuuunnnn

iiii ccccaaaa rrrr

eeee tehnicilor de manipulare: principiul a te face sã crezi,cel educativ (a învãþa sã trãieºti mai bine prin folosireaunui tip x de produs) etc.

Critica de specialitate a observat „preocuparea per-manentã pentru construirea unui cadru comun deinterese”20, în ceea ce priveºte efortul de mãgulire acititorului, privitorului, receptorul mesajului în gene-ral. Acest tip de atitudine, pe care o cultivã instituþiilede comunicare se face prin „alegerea mijloacelor deexprimare prin care emiþãtorul se plasezã la acelaºinivel al competenþei expresive cu receptorul”. Astfel,ea poate fi raportatã la „manifestãri ale ritualului cuimplicaþii magice ºi incantatorii ale discursului po-pulaþiei primitive”21.

NOTE

1. V. Bernard Dagenais, Profesia de relaþionist, traducere deAnca-Magdalena Frumuºani, Ed. „Polirom”, Iaºi, 2002.

2. V. Cristina Coman, Relaþiile Publice. Principii ºi strategii,Ed. “Polirom”, Iaºi, 2001, p. 19.

3. Ibidem.

4. O primã teorie care susþine cã „la început a fost iubirea”are drept fundament cercetãrile naturalistului Darwin. El aplecat de la premisa generalã a desãvîrºirii speciei ce poatefi asiguratã doar graþie selecþiunii naturale. Observând cã înlumea pãsãrilor, cântecul acþioneazã ca un mijloc de atragerea atenþiei ºi chiar de seducere a femeiuºtii, cu scopul de aprocrea – ºi aplicând-o la om, au ajuns la ideea Muzicaintervine, în viziunea lui, în viaþa speciilor ca mijloc deselecþie naturalã.

5. Filosoful Carl Stumpf este de pãrere cã „sub influenþaemoþiunilor, la vorbirea pateticã, atunci cînd strigãm a douaºi a treia oarã pe cineva care nu rãspunde, cînd sîntemstãpîniþi de bucurii sau întristãri mari, atunci vorbirea omu-lui îºi adaugã un plus de sonoritãþi particulare care îidau caracter muzical”, deci „la început a fost cuvântul”.

6. Stumpf supune unui foarte riguros examen critic acesteteorii, inventeazã el însuºi o asemenea teorie, derivînd ori-ginea muzicii din emiterea ºi rãmînerea pe un singur sunet ainsului sau grupului care se gãseºte la mare distanþã dealtcineva de care vrea sã fie auzit. Pentru ca vocea sã spin-tece depãrtãrile ºi sã poatã fi perceputã de cel sau de ceiaflaþi la distanþã, coardele vocale trebuie sã fie supuse la otensiune din ce în ce mai mare, din care rezultã un sunet maiputernic, înalt. Acest moment este considerat de Stumpf cafiind hotãrîtor pentru stabilirea originii muzicii vocale, fiindprimul pas care diferenþazã vorbirea propriu-zisã de ceea ceva deveni mai apoi muzica vocalã.

7. Italianul Torrefranca crede cã originea muzicii trebuieaflatã în strigãtul omului preistoric aflat în stare de puternicãîncordare pasionalã, în timpul cãreia, dupã cum afectulcreºte sau descreºte, vocea urcã sau coboarã, înregistrîn-du-se deci modificãri ale actului de fonaþiune, suiºuri ºicoborîºuri de sunete, care de-a lungul vremurilor au fostorganizate în grupe, motive, idei muzicale.

8. Ghizela Suliþeanu, Cântecul de leagãn, Ed. Muzicalã,Bucureºti, 1986, p.13.

9. Petru Caraman, Legãnatul, ca muncã ºi ritual, reflectat înfolclorul artistic, mai ales la popoarele din orientul ºi sud-estul Europei, în Studii de etnografie ºi folclor, p. 31.

10. André de Peretti, Jean-André Legrand, Jean Boniface,Tehnici de comunicare, traducere de Gabriela Sandu, Ed.„Polirom”, Iaºi, 2001, p. 8.

11. Ibidem.

12. André Leroi-Gourhan, Gestul ºi cuvântul, traducere deMaria Berza, prefaþã de Dan Cruceru, vol. II, Ed. Meridiane,Bucureºti, 1983, p. 87.

13. Maimuþele, spre exemplu, îºi poartã în braþe puii ºi îileagãnã prin mers. Probabil cã aceasta a constituit primaformã de legãnat fãrã participarea conºtiinþei-sua sponte ºi laom. (Vezi tipurile de leagãn portabile – purtate de mame fiepe spate, fie în faþã ori pe umãr cu care îºi purtau prunciiîn drumul lor spre munca câmpului).

14. Ibidem, p. 98.

15. Petru Caraman, Xilogeneza ºi litogeneza omului. Eseudespre originea ºi evoluþia credinþelor în Europa Orientalã,în Zalmoxis. Revistã de studii religioase, vol. I-III (1938-1942), sub direcþia lui Mircea Eliade, ediþie îngrijitã, studiuintroductiv, note ºi addenda de Eugen Ciurtin, traducere deEugen Ciurtin, Mihaela Timuº ºi Andrei Timotin, Polirom,Iaºi, 2000, pp. 195-207; pp. 333-345.

16. J. C. Frazer, Creanga de aur, traducere, prefaþã ºi tabelcronologic de Octavian Nistor, Note de Gabriela Duda, Ed.„Minerva”, Bucureºti, 1980.

17. Petru Caraman, Legãnatul, ca muncã ºi ritual, reflectatîn folclorul artistic, mai ales la popoarele din orientul ºisud-estul Europei, loc. cit., p. 76.

18. Vezi obiceiul de a se legãna a copiilor instituþionali-zaþi, numit sindromul copiilor instituþionalizaþi sau ca-renþã afectivã.

19. Michele Jouve, Comunicarea. Publicitate ºi relaþii pu-blice, traducere de Gabriela Pistol, Ed. „Polirom”, Iaºi,2005, p. 111.

20. Dumistrãcel, Stelian, Limbajul publicistic din perspec-tiva stilurilor funcþionale, Ed. „Institutul European”, Iaºi,2006, p. 28.

Bibliografie

Bogdan-Tucicov, A., Chelcea, S., Golu, M., Golu,P., Mamali, C., Pânzaru, P., Dicþionar de psihologiesocialã, Ed. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti,1981.

Caraman, Petru, Studii de etnografie ºi folclor,ediþie îngrijitã de Ovidiu Bîrlea ºi Ion H. Ciubotaru.Postfaþã, note, indice ºi bibliografie de Ion H.Ciubotaru, Ed. „Junimea”, Iaºi, 1997.

Caraman, Petru, Xilogeneza ºi litogeneza omului.Eseu despre originea ºi evoluþia credinþelor în EuropaOrientalã, în Zalmoxis. Revistã de studii religioase,vol. I-III (1938-1942), sub direcþia lui Mircea Eliade,ediþie îngrijitã, studiu introductiv, note ºi addenda deEugen Ciurtin, traducere de Eugen Ciurtin, MihaelaTimuº ºi Andrei Timotin, Ed. „Polirom”, Iaºi, 2000.

Collin, Denis, Marile noþiuni filosofice. Munca ºitehnica, Traducere de Cristina Luchian, InstitutulEuropean, Iaºi, 2003.

Coman, Cristina, Relaþiile Publice. Principii ºistrategii, Ed. „Polirom”, Iaºi, 2001.

Dagenais, Bernard, Profesia de relaþionist, tradu-cere de Anca-Magdalena Frumuºani, Ed. „Polirom”,Iaºi, 2002.

Dumistrãcel, Stelian, Limbajul publicistic din per-spectiva stilurilor funcþionale, Ed. „InstitutulEuropean”, Iaºi, 2006.

Frazer, J. C. , Creanga de aur, traducere, prefaþã ºitabel cronologic de Octavian Nistor, Note de GabrielaDuda, vol. I-V, Ed. „Minerva”, Bucureºti, 1980

Freud, Sigmund, Psihologia colectivã ºi analizaeului, traducere Darie Lãzãrescu, Ed. „Mediarex”,Bucureºti, 1995.

Jouve, Michele, Comunicarea. Publicitate ºi relaþiipublice, traducere de Gabriela Pistol, Ed. „Polirom”,Iaºi, 2005.

Leroi-Gourhan, André, Gestul ºi cuvântul, tradu-cere de Maria Berza, prefaþã de Dan Cruceru, vol. I-II,Ed. „Meridiane”, Bucureºti, 1983.

Marian, S. Fl., Naºterea la români. Studiu etnogra-fic, ediþie îngrijitã, introducere, bibliografie ºi glosar deIordan Datcu, Ed. „Saeculum I.O”, Bucureºti, 2000.

de Peretti, André, Legrand, Jean-André, Boniface,Jean, Tehnici de comunicare, traducere de GabrielaSandu, Ed. „Polirom”, Iaºi, 2001.

Suliþeanu, Ghizela, Cântecul de leagãn, Ed.Muzicalã, Bucureºti, 1986

Abstract

From ancient times to the present, people havesought to understand and create their identities both asindividuals and as groups. This important quest cannotbe done without communication and by this means,people not only define who they are, but also who theyare not. The specialists in PR, journalism, advertising,marketing etc. could benefit from this kind of ethnopsychological research and adapt their strategies fromregion to region or from country to country, henceachieving a greater degree of efficiency in their work.

Revista R


ºi Com


27


Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

28

cccc oooommmm

uuuunnnn

iiii ccccaaaa rrrr

eeee

La întrebarea „de ce sunt utilizate mijloacele decomunicare?”, cercetãtorul german Klaus Schönbachformuleazã un rãspuns cât se poate de simplu: mediasunt utilizate nu pentru simplul fapt cã ele existã, cipentru cã acestea prezintã utilitate (Schönbach,2000:98), poziþionându-se prin intermediul acestuirãspuns în zona unui model care dominã cercetarea uti-lizãrii ºi a consumului media în ultimii douãzeci de ani– modelul utilizãrii ºi a recompenselor (uses and grat-ifications). Pornind de la varianta clasicã a teoriei uti-lizãrii ºi a recompenselor, Rosengren dezvoltã modelulaºteptãrii ºi al evaluãrii, prin care se afirmã faptul cãutilizarea media este iniþiatã simultan cu formulareaunor aºteptãri care, mai apoi, duc la evaluãri. În aniioptzeci, acelaºi Klaus Schönbach dezvoltã împreunãcu Werner Früh (douã nume reprezentative pentruºcolile de comunicare din Germania) modelul dinamictranzacþional, unde accentul în utilizarea media cade,în special asupra proceselor cognitive. Oferta mediaeste influenþatã de cererea de receptare, iar aceastainfluenþeazã la rândul ei oferta media.

Din perspectivã structuralã consumul media poatefi explicat prin intermediul conceptului de stil de viaþã.Este vorba de un concept sociologic, care a luat naºtereîn Statele Unite în anii ºaizeci ºi care, în special pentrustudiile empirice de marketing ºi comportamentul con-sumatorului, a fost foarte des utilizat ºi la noi. Pe lângãclasicele segmentãri ale publicului þintã în funcþie deindicatori socio-demografici, stilul de viaþã presupunedezvoltarea unor tipologii în funcþie de activitãþi,interese, preferinþe etc (Hohenadl, 2004: 35). Stilul deviaþã poate furniza explicaþii pentru utilizarea media.Modelul utilizat de Rosengren în ºtiinþele comunicãriiaccentueazã rolul individului în contextul social.Relevante sunt, în acest sens, structura socialã, poziþiaindividualã ºi caracterul individual, toate acestea,coroborate, fiind rãspunzãtoare pentru comportamen-tul media. Structura socialã poate fi tradusã prin: sis-temul politic, clima, gradul de industrializare ºi deurbanizare, religia, stabilitatea sistemului media.Poziþia individualã face referire la gen, vârstã, edu-caþie, carierã, locul de rezidenþã, distanþa faþã de loculde muncã. Caracterul individual se reflectã prin valori,norme, domenii de interes, siguranþã, activitate poli-ticã, preferinþe pentru petrecerea timpului liber ºi nu

în ultimul rând competenþa media (Rosengren,1996:13-26).

În anul 1997, doi cercetãtori suedezi, Karl ErikGustafsson ºi Lennart Weibull comparã consumul deziare la nivel european (sunt incluse þãrile care fãceauparte la acea datã din Uniniuea Europeanã, Elveþia ºiNorvegia) rezultatele fiind publicate într-un articolintitulat European Newspaper Readership: Structureand Development în revista Communication (Nr. 22: p.249-273). Criteriul cantitativ de comparaþie estenumãrul de ziare cumpãrate (indiferent dacã prinabonamente sau cumpãrare directã) la 1000 delocuitori. Sunt identificate trei mari regiuni în funcþiede predilecþia pentru cititul ziarelor:

· zona cu utilizare frecventã formatã din:Norvegia (în anul 1994 la 1000 de locuitori erau achi-ziþionate 611 exemplare, Norvegia fiind alãturi deJaponia la nivel mondial lider în consumul de presã),Suedia, Finlanda, Elveþia ºi Luxenburg,

· zona cu utilizare medie formatã din:Austria, Marea Britanie, Germania, Danemarca,Olanda, Belgia ºi Irlanda ºi

· zona cu utilizare scãzutã formatã din: Franþa.Italia, Spania, Grecia ºi Portugalia.

Pentru Gustafsson ºi Weibull explicaþia pentrudiferenþele semnificative în predilecþia pentru presascrisã se regãsesc în specificul economic, politic, cul-tural ºi social al fiecãrei þãri. Existã o legãturã directãîntre produsul intern brut ºi tirajul total al ziarelordintr-o þarã. Într-un stat prosper din punct de vedereeconomic, cum este cazul þãrilor cuprinse în zona deutilizare frecventã, s-a remarcat în perioada realizãriiacestui studiu faptul cã nu doar ziarele naþionale sauregionale au un tiraj mare, ci ºi presa localã joacã unrol important în peisajul mediatic. În þãrile din zona adoua au fost remarcate transformãri semnificative alesistemului media în special dupã cel de-al doilea rãzboimondial, care au adus cu sine transformãri ºi înpredilecþia pentru presa scrisã, iar în majoritatea þãrilordin zona de utilizare scãzutã au existat perioade în isto-ria contemporanã în care libertatea presei a avut desuferit.

Determinantele structurale ºi poziþionale utilizatede cei doi cercetãtori suedezi sunt:

· categoria factori politici – democratizare, sta-

Comportamentul de consum media al românilor în context europeanDelia Cristina BALABAN, lector dr., Facultatea de ªtiinþe Politice, Administrative ºi ale Comunicãrii, Universitatea Babeº-Bolyai Cluj-Napoca

Revista R


ºi Com


29


bilitatea sistemului, poziþia socialã ºi profesionalãfemeii,

· categoria factori economici – produsulintern brut, dezvoltarea pieþei de publicitate, ºomaj,industrializare,

· strategia instituþiilor media – politici de pro-dus, preþ, sistemul de distribuþie, promovare,

· factori media – concurenþa cu alte tipuri demedia (televiziune, internet)

· factori socio-demografici: gen, educaþie,vârstã etc. (Karl Erik Gustafsson, Lennart Weibull,1997: 13-26).

Cercetarea lui Gustafsson ºi Lennart se bazeazã pedate empirice de la mijlocul anilor nouãzeci, când dejase observa o uºoarã tendinþã de diminuare globalã atirajelor publicaþiilor. În ultimii cinci ani, scãderea tira-jelor unor cotidiene europene, în paralel cu transfor-marea unor publicaþii high quality în tabloide, apariþiaunor publicaþii distribuite gratis ºi utilizarea frecventãa ediþiilor on-line, reprezintã în linii mari schimbãrilecare au apãrut în presa scrisã europeanã ºi nu numai.

Michael Meyen dezvoltã în lucrareaMediennutzung, Mediaforschung, Medienfunktionen,Nutzungsmuster modelele prezentate anterior ºi pre-zintã trei categorii de factori ce influenþeazã consumulmedia:

· factori structurali- gradul de industrializare, deurbanizare ºi religia, condiþiile de muncã ºi viaþã,tradiþiile (se referã ºi la pattern-urile de comportamentde consum media), oferta mediaticã, alternativele depetrecere a timpului liber, clima, sistemul politic ºilegislaþia presei,

· factori socio-demografici ºi de poziþie indivi-duali – venit, bugetul de timp, structura activitãþii într-ozi, poziþia profesionalã, educaþie, vârstã, venit, gen,

· caracteristici sociale individuale – necesitãþifundamentale, structura psihologicã individualã,biografia personalã, experienþa în utilizarea media,situaþia familialã, cercul de prieteni, reþele sociale,situaþia particularã de receptare, atitudini, orientãri,valori (Meyen, 2004: 47).

Demersul ºtiinþific prezentat în acest articol se con-centreazã în jurul întrebãrii cu privire la particula-ritãþile de consum media ale românilor, în special alpreferinþei accentuate, comparativ la nivel european,faþã televiziune în detrimentul presei scrise. StudiulTGI România realizat în perioada 2000-2005 de firmaMercury Research pe un eºantion reprezentativ formatdin 10.000 de respondenþi din mediul urban a pus înevidenþã obiºnuinþele de consum mediatic ale locuito-rilor oraºelor din România, 50% dintre cei chestionaþi

fiind de pãrere cã privitul la televizor este opþiunea lorpreferatã în petrecerea timpului liber, iar 42% consi-derã cã nu îºi pot imagina viaþa fãrã televizor(Campaign, mai 2006, p 20-21). Românii se uitã înmedie 3,75 de ore zilnic la televizor, situându-se astfelpeste media þãrilor Uniunii Europene de 3,42 de ore pezi, în partea superioarã a listei alãturi de greci (3,88 deore pe zi), britanici (3,72 de ore pe zi), italieni (3,66 deore pe zi), spanioli (3,55 de ore pe zi) ºi portughezi(3,45 de ore pe zi), (studiu IMAS 2004). Pentru con-sumatorul de media din România radioul joacã un rolsecundar, timpii medii de utilizare fiind mai mici decâtîn cazul unor þãri precum Elveþia sau Germania desprecare se ºtie cã au o predilecþie pentru radio. Conectareala internet cunoaºte un ritm de dezvoltare alert înRomânia, în anul 2005, 28% din populaþie având accesla internet, iar în 2006, 33%, aceste cifre fiind însãdeparte de rata de utilizare în þãrile scandi-nave. Dezvoltarea sistemului media din România asuferit o oarecare întârziere comparativ cu unele þãrieuropene, în special cu þãrile din prima zonã dupãGustafsson ºi Weibull. Chiar dacã primele publicaþiiperiodice au apãrut la finele secolului al XVIII-lea înRomânia, iar primele ziare în limba românã în primajumãtate a secolului al XIX-lea, tirajul lor rãmâne multtimp limitat. De abia cu apariþia ºi ascensiunea ziaruluiUniversul (1884), apare prima publicaþie de masã înRomânia, al cãrei tiraj ajunge chiar la 150.000-200.000de exemplare pe zi în perioada interbelicã. Cu toateacestea distribuþia se realiza cu precãdere în mediulurban (Petcu, 2002). Perioada de dupã 1945 ºi pânã în1990 a reprezentat o perioadã în care libertatea presei afost departe de a fi respectatã, acest lucru având reper-cusiuni ºi asupra comportamentului de consum al citi-torilor, dupã cum aratã ºi Gustafsson ºi Weibull, încazul unor þãri precum Spania sau Portugalia. În stu-diul sãu cu privire la presa scrisã din Spania, PetraFröschl considerã perioada de cenzurã ca fiind o opre-liºte în dezvoltarea presei ºi, implicit, una dintrecauzele diferenþei semnificative între tirajul ziarelorraportat la numãrul de locuitori în aceastã þarã ºi datelesimilare din alte þãri europene.

Televiziunea a început sã emitã în România în anul1956, într-o perioadã în care debuta acest mijloc decomunicare în masã în majoritatea statelor europene,însã, de-a lungul anilor, oferta de programe TV acunoscut mai întâi o creºtere în volum, ca, mai apoi, înanii optzeci, programul sã fie redus drastic pânã ladouã ore pe zi. Conþinutul programelor nu includea oofertã de divertisment semnificativã. Dupã primajumãtate a anilor nouãzeci, posturile de televiziune

Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

30

cccc oooommmm

uuuunnnn

iiii ccccaaaa rrrr

eeee private s-au dezvoltat foarte mult, punând la dispoziþiapublicului telespectator o ofertã generoasã. Dupã anul2000. posturile de niºã fie cã este vorba de posturiinformative, cu profil muzical sau posturi destinatepublicului feminin au apãrut ºi s-au consolidat pe piaþamedia din România.

S-a afirmat de multe ori, în spaþiile destinate ana-lizei pieþei media în publicaþiile cu profil economic dinRomânia, faptul cã unul dintre motivele pentru careromânii preferã televiziunea are origine în faptul cãînainte de 1989 românii au fost atât de privaþi de tele-viziune, încât chiar ºi dupã mai bine de cincisprezeceani de la apariþia primului post de televiziune privatã,consumul TV a rãmas foarte mare. Aceastã explicaþiepoate fi acceptatã eventual pentru telespectatorii careau vârsta de peste treizeci de ani, dar nu poate fi con-sideratã o cauzã a numãrului mare de minute petrecuteîn faþa televizorului de cãtre tineri, adolescenþi saucopii. În acest caz, procesele de socializare, opþiunilepentru petrecerea timpului liber, care sunt în legãturãcu venitul familiei, pot fi o cauzã.

În România anului integrãrii în Uniunea Europeanã,aproximativ 40% din populaþie trãieºte în mediul rural,în sate în care distribuþia ziarelor ºi a revistelor estefoarte limitatã. Într-un numãr relevant de sate dinRomânia anului 2007, majoritatea locuitorilor potrecepþiona doar postul de televiziune publicã, prinintermediul receptãrii terestre. Abia în ultimii doi aniau pãtruns pe piaþa mai multe firme care furnizeazã unalt tip de servicii de receptare a programelor de televi-ziune prin satelit. Populaþia din mediul rural are cutotul alte nevoi faþa de media, nu citeºte ziarul înmijloacele de transport în comun ºi nu are nevoie deinformaþii despre comunitatea în care trãieºte,furnizate prin intermediul presei locale deoarececomunicarea directã joacã un rol important în cadrulstructurilor sociale, care diferã de cele de la oraº, celpuþin în intensitatea interacþiunilor ºi a legãturilor din-tre membrii comunitãþii. Populaþia din mediul rural areo vârstã medie destul de înaintatã, iar, din punctul devedere al educaþiei, o mare parte a locuitorilor de la satau absolvit cel mult opt clase ºi nu au fãcut o pasiunedin citit niciodatã. O situaþie similarã este ºi în Spania(Fröschl, 2004).

Referitor la strategiile comunicaþionale din presascrisã, promovarea ziarelor a început a se face vizibilãdoar în ultimii ani, prin publicitate clasicã la televi-ziune, radio, prin internet sau chiar în alte publicaþii, deregulã cele aparþinând aceluiaºi trust. Cu toate acestea,poziþionarea pe piaþã nu este una foarte clarã,repetatele relansãri fiind deja o obiºnuinþã. Campaniile

de promovare a vânzãrilor (Jurnalul Naþional, Capital,Click etc.) au dat rezultate în special pe termen scurt,rezultate reflectate de altfel în Studiul Naþional deAudienþã. Oferte speciale pentru diferite categorii depublic (pensionari, studenþi) sunt încã limitate. Ceamai mare problemã a ziarelor româneºti rãmâne însãdistribuþia defectuoasã, care nu se limiteazã doar lamediul rural, unde de vinã ar putea fi infrastructura (cualte cuvinte lipsa ei), ci ºi la mediul urban. Ziarele care,în mod normal trebuie sã ajungã dimineaþa la cititori,ajung de multe ori dupã-amiaza. Aceste probleme suntînsã mult mai mari pentru presa localã, unde de multeori ziarele mici nu gãsesc distribuitori. Dacã în þãri pre-cum Germania, Japonia sau Norvegia, volumul publi-citãþii în presa scrisã depãºeºte ca valoare publicitateaTV, în România lucrurile stau invers, televiziunea esteasaltatã de cereri, încasãrile ridicându-se în 2006 la 1,5miliarde de euro, o sumã foarte mare dacã o raportãmla suma de aproximativ 4 miliarde de euro, reprezen-tând încasãrile din publicitate în Germania, un stat cuo populaþie de patru ori mai mare ºi cu o valoare multmai mare a produsului intern brut pe cap de locuitor.Vorbim aici despre un fenomen interesant: pe de oparte, nu s-ar investi atâþia bani în publicitate dacãmaterialele publicitare nu s-ar bucura de o audienþãatât de mare, iar pe de altã parte sumele mari permitdezvoltarea posturilor de televiziune, apariþia unor noioferte etc. Dacã în unele state europene precumGermania, vorbim de o uºoarã scãdere a procentuluipublicitãþii TV comparativ cu celelalte mijloace decomunicare, în special internetul, care deocamdatã nudepãºeºte nici mãcar în Statele Unite 7% din încasãri,în România volumele de publicitate TV sunt în ultimiiani în creºtere.

Televizorul reprezintã în România o veritabilã alter-nativã pentru petrecerea timpului liber ºi din punctul devedere al costului. Ofertele de televiziune prin cabluabundã în ultimul an, concurenþa fiind puternicã dacãþinem cont ºi de distribuitorii prin satelit. Preþul unuibilet la cinematograf sau preþul unei cãrþi este, în com-paraþie, mult mai scump. În plus, privitul la televizoreste o activitate pasivã, iar de multe ori consumatorulare nevoie de acest tip de activitate (Meyen, 2004). Înstudiile comparative menþionate mai sus, s-a determinato relaþie directã între climã ºi utilizarea media: zonelecu climã caldã sunt zone în care presa scrisã nu este atâtde des utilizatã precum televiziunea. Din acest punct devedere, þara noastrã se apropie mai degrabã de þãri pre-cum Franþa decât de þãrile scandinave sau de MareaBritanie, aceasta reprezentând un alt factor care deter-minã preferinþa pentru TV în detrimentul presei scrise.

Revista R


ºi Com


31


Petra Fröschl reclama lipsa unei tradiþii a cititului laspanioli, tradiþie care nu este cunoscutã pe scarã largãnici la noi. Dacã un copil creºte într-o familie în carecititul este încurajat ºi are în pãrinþii sau bunicii sãiveritabile modele, va citi la rândul sãu atunci când vaavea posibilitatea. Obiceiul de a citi dimineaþa ziarul lamicul dejun este un obicei care, odatã vãzut în familie,va determina copilul sã îl cultive la rândul sãu în fami-lia pe care mai târziu o întemeiazã. S-a observat faptulcã, dacã în familie, copilul creºte alãturi de pãrinþi caresunt abonaþi la publicaþii, atunci când va avea propriasa locuinþã va tinde la rândul sãu sã se aboneze, nu estevorba de aceeaºi publicaþie ci de ideea de a fi abonat ºide a primi ziarul sau revista prin poºtã acasã. În ultimiiani nici un mijloc de comunicare nu a mai reuºit sãacþioneze în calitate de catalizator al familiei, precumradioul în anii cincizeci sau televizorul în anii ºapte-zeci-optzeci, când întreaga familie recepta programulîmpreunã. Astãzi fiecare membru al familiei poate sãse bucure de oferta individualã, televizorul fiind pre-zent în fiecare încãpere, iar calculatorul este jucãriapreferatã a copiilor.

Creºterea economicã de dupã 2004 s-a reflectat ºinoi apariþii mediatice, în creºteri vizibile în domeniu.Intrarea în Uniunea Europeanã aduce cu sine noi posi-bilitãþi de dezvoltare în special în infrastructurã, ceeace probabil se va reflecta ºi în consumul me-diatic. Importanþa internetului, în special pentru tineriiconsumatori, posibilitãþile pe care le oferã multimedia,îl transformã pe utilizatorul de rând din consumator încreator media. Tendinþele acestea se vor reflecta, cusiguranþã, ºi în ceea ce priveºte ziarele, ediþiile on-lineale publicaþiilor fiind primele care vor beneficia deaceste orientãri.

Abstract

Media use habits are analyzed especially with thehelp of the uses and gratifications approach. The arti-cle presents in order to explain the media use in theRomanian society nowadays further theoretical frame-works developed more ore less starting from uses andgratifications, such as the model of Rosengren and thatof Meyen. Comparative studies in Europe regardingthe development and the use of the press will be alsopresented. One of the most relevant studies from astructural perspective is the work of Karl ErikGustafsson and Lennart Weibull, European NewspaperReadership: Structure and Development. Like Spanish,Portuguese or Greek media consumers, the Romanianones tend to prefer the intensive use of television and

not that of the newspapers. The elements that will betaken into consideration on this article in order tofind out the cause of this behavior will be structural artsuch as historical development of the media, the poli-tical and the economic system, cultural aspects liketraditions.

Bibliografie

Balaban, Delia Cristina (2003), Informationsver-mittlung und öffentliche Meinungsbildung im rumänis-chen Fernsehen, Presa Universitarã Clujanã, Cluj-Napoca.

Balaban, Delia Cristina (2003), Die Entwicklungder Fernsehlandschaft nach der Wende in Rumänien,in Busch, Panasiuk, Schröder (Hrsg.): Medientrans-formationsprozesse, Gesellschaftlicher Wandel undDemokratisierung in Südosteuropa, Peter Lang Verlag,Frankfurt (Main), 2003, p.315-332.

Coman, Mihai (1999), Introducere în sistemulmass-media, Polirom, Iaºi.

Fröschl, Petra (2004), Mediennutzung in Spanien,Lit Verlag, Münster.

Gustafsson, Karl Erik/ Weibull, Lennart (1997),European Newspaper Readership: Structure andDevelopment, în : Communications, Nr. 22, S.249-273.

Hohenadl, Albrecht (2004), Medienutzung inJapan, Lit Verlag, Münster.

Meyen, Michael (2004), Mediennutzung, UKV,Konstanz.

Meyen, Michael (2006), Wir Mediensklaven,Warum die Deutschen ihr halbes Leben auf Empfangsind, Merus Verlag, Hamburg.

Petcu, Marian (2000), Tipologia presei româneºti,Iaºi, Institutul European

Petcu, Marian (2002), Istoria presei române,antologie, Bucureºti, Ed.Tritonic

Petcu, Marian (2005), Jurnalist în România-istoriaunei profesii, Ed. comunicare.ro, Bucureºti.

Rosengren, Karl Erik (1996), Inhaltliche Theorienund formale Modelle in der Forschung über individu-elle Mediennutzung, în: Hasebrik, Uwe; Kotz,Friedrich (Hrsg.): Die Zuschauer als Fernseheh-regisseure? – Zum Verständnis individueller Nutzung-und Rezeptionsmuster, Baden-Baden: Nomos, p. 13-36.

Schönbach, Klaus (2000), Selektiv-aber auchpassiv: Anmerkungen zum Medienpublikum desnächtes Jahrhundert; în Mahle, Walter (Hrsg.),Orientierung in der Informationsgesellschaft, UVK,Konstanz, p. 97-102.

www.cna.rocercetari/sondaje/10.05.2007

Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

32

mmeeddiiaannaall iizzee

Diversité communicationnelle et sociale en Roumanie pendant la transitionValentina MARINESCU, maître de conference, Université de Bucarest

1. Introduction

En Roumanie, tout au long des dernières seizeannées, le dévelopment du système de la presse écriteeut son début dans les prévisions légales de natureéconomique, pendant que „le marché des titres depresse” ne fut, en fait, que le premier des domaines oùse manifestèrent les phénomènes particuliers à l’éco-nomie du marché : la privatisation, l’actionnariat, lesgrèves, les restructurations, la faillite, les fusions et lesdivisions. Si durant les années 1947-1990, c’était l’étatle plus grand propriétaire de presse (excepté la presse,les églises, les coopératives, les unions de création etc.)[Petcu, 2000a: 70], à partir l’an 1990, on vit un pour-centage significatif de la presse écrite entrer la pro-priété privée – le numéro de toute sorte d’ éditeurs depresse, à toute sorte de structure de capital, variait,pendant les années 1994-2000, au niveau du paysentier, entre 582 et 750. Une autre partie de la presseconstituaient les publications éditées par des institu-tions qui manquaient le caractère commercial, fussent-elles le Ministère de la Culture ou d’autres institutionsde science, renseignement, fussent-elles des entrepris-es / des départements économiques de certaines insti-tutions dont la moyenne annuelle variait, durant lesannées 1994-2000, entre 73 (arrivant à un total de 371en 1994) et 38 (en totalisant 360, en 2000). Toute cettediversification du type de propriété des institutions depresse mena à l’édition d’un numéro de 4958 de titresdans la période 1990-2000, dont 419 seules furent despublications fondées antérieurement l’an 1989, tandisque le rythme de la fondation de nouveaux titresapprochait une moyenne annuelle de 454 titres [Petcu,2000b : 143].

A la différence du secteur de la presse écrite, enRoumanie, le domaine audiovisuel est strictementréglementé autant par le texte de la „Constitution” qu’àl’intermédiaire des lois spécifiques. Les deux lois fon-damentales de l’audiovisuel roumain sont „La Loi del’Audiovisuel” – adoptée en 1992 et révisée en 2003 –et „La Loi à l’égard de l’organisation et le fonction-

nement de la Société Roumaine de Radiodiffusion etde la Société Roumaine de Télévision” – adoptée en1994. Au cours du temps il y eut deux types distinctsd’évolution temporale du secteur roumain audiovisuel,selon la nature du support de transmission utilisé: lesondes hertziennes (la radiotélévision terrestre) ou laréception par câble: 1. Une évolution plutôt rapide – àdiffusion géographique relativement égale entre lesvilles grandes et moyennes du pays – dans le cas desopérateurs audiovisuels terrestres; 2. Un rythme de„développement” plutôt lent, qui couvrit premièrementquelques „noyaux” urbains, pénétrants, néanmoins,tout fortement, ces dernières années, le milieu rural –(les communes) et les petites villes – ce fut le cas desstations câble - Télé. Quant à la situation des stationsradio- Télé „traditionnelles” (terrestres), là aussi onpeut différencier deux grandes étapes de la concessiondes licences de transmission: 1. la période 1993-1996– lors qu’on „couvrit”, généralement, le territoire dupays par la concession des licences principalement auxopérateurs radio- télé localisés dans les villes sièges dedistricts et dans les grandes villes; 2. la période dès l’an1996 qui continue à présent – c’est l’étape dont on aune „régionalisation” de la concession des licencesaudiovisuelles terrestres et une „décentralisation” auniveau local des émissions radio- Télé de ce genre.

La communication (en masse et interpersonnelle)c’est un élément général essentiel au fonctionnementde chaque système social. Au niveau primaire del’analyse, la “communication” c’est le procès socialfondamental [Drãgan, 1996:10 ºi 28] et, simultané-ment, un fait social total [Sandu, 1996: 10]. Pour lamajorité des pays européens, cet aspect paraît tant évi-dent qu’il est souvent considéré tel une prime vérité,axiomatique, manquant, en conséquence, la tentatived’expliciter les mécanismes et les “raccords” qui ren-dent possible l’existence de la communication dans lasociété. La presse, le radio et la télévision ont été etsont encore regardés tels des ”acteurs sociaux” àl’existence, aux motivations, aux valeurs, et à un bout

Revista R


ºi Com


33

mm mmee eedd ddii iiaa aann nnaa aall llii iizz zzee eed’action propres. Les mass média ne sont, nonobstant,pas comprises comme des “entités du premier rang”dans le plan social, et, afin de les analyser, on doit serapporter au secteur économique et politique. L’étudede la communication (en masse et interpersonnelle) dela Roumanie de ces dernières seize années soulignel’existence de certaines connexions entre le systèmemass média et l’ensemble social total, sans tenter d’enidentifier la structure et les particularités.

Généralement, entamer, de la perspective socio-logique, des problèmes spécifiques, internes, de la“transition sociale” des dernières seize années enRoumanie comprit la perspective de facture“macro”-sociale seule. On saurait succinctementrésumer de suite les éléments distinctifs de ces actions:1. Centrer l’analyse sur une série de concepts désignantdes “actes sociaux totaux” tels qu’ils sont stipulés àtravers les perspectives académiques dominantes àprésent: la “Confiance”, l’“Optimisme”, la “Migration”,le “Vote”, la “Pauvreté” etc. Le syntagme de l’“actesocial total” renferma les faits sociaux objectifs, yinclus les grands groups (segments) sociaux dont leséléments “mesurables” sont ouverts à la quantificationet à l’évaluation de leur incidence en plan social.2. Formaliser – “typifier” et “classifier” – la réalitésociale furent les objectifs, bouts fondamentaux desrecherches réalisées. En manqua l’intention d’ “inter-vention sociale”, due à la fréquente dérobade de l’étapede “diagnose sociale” et de la réalisation des prédic-tions sur les phénomènes investigués. Le cadrethéorique général de ces recherches tira la grande par-tie de ses traits de la tradition sociologique structurale– fonctionnaliste, ce qui provoqua de nombreuses“blocages” à expliquer le changement, la direction etles causes de ce mouvement.

Simultanément à la diversification du „paysagesocial” de Roumanie, et conséquemment à la multipli-cation des perspectives d’investigation d’un sujetsocial, il y eut, au cours des dernières sept années, destentatives d’entamer sociologiquement la „transition”avec un plus de nuances [Sandu, 1999; Berevoiescu,1998; Lãzãroiu, 1999, Berevoiescu, 1999]. Ladémarche sur laquelle ces recherches s’appuyèrentpeut être désigné par le syntagme-clé de “phéno-ménologie quantitative”, définie comme [Sandu,1999:11] :

“ ...une tentative d’approfondir le monde de la viecomprennant des intersubjectivités, par l’intermédiairede la transition des analyses aux termes des variables-aux analyses reconstituant des contextes significatifspour les humeurs humaines, à travers des analyses

de plusieurs niveaux, typologies, profils, étudescommunautaires.”

Ce qui rend ces études particuliers c’est la mainte-nance au centre de l’analyse d’un “individu humainabstract”, construit à la “réduction pragmatique”[Sandu, 1996: 269] – de sorte que les différences et lesvariations au niveau interindividuel en soient élimi-nées. Ils sont plutôt intéressés à délimiter la “structuredes relations interindividuelles” (par laquelle ils tirentses origines encore forte de la tradition sociologiquestructurale – fonctionnaliste) qu’à identifier les vraies„définitions de la situation” propres à certains sujetsconcrets. De la sorte, toute une série d’aspectsempiriques demeurent partialement couverts: le Genre,l’Age, le Niveau d’éducation, le Statut marital etc. –étant au fond renfermés aux “catégories” et aux“profils” humains investigués.

Le présent article va tenter à répondre à deux pro-blèmes de recherche scientifique :

1. Quel est le degré de diversification interne de lapopulation à l’égard de la conduite de consommationmédiatique ?

2. Quels sont les principaux éléments distinctifs dela conduite de consommation médiatique desRoumains ?

2. Le cadre théorique

Le problème de la relation entre la communicationet la société fait le “noyau” d’étude de la sociologie dela communication en masse. Les investigateurs endomaine distinguent plusieurs “modèles” alternatives,en tirant pourtant toujours l’attention sur leur caractèrepartial [McQuail, 1993: 8]. Au cadre des électionsréalisées dans la littérature de spécialité, on partitd’une base normative offerte par le “corpus” deshypothèses et des conceptions dérivées des études desociologie de la communication en masse, réalisésdans les pays à l’“histoire académique” du domaine.On en choisit ces théories seules qui cherchèrent àexpliciter la relation y intéressée (média par oppositionà la société), comme il suit : 1. La théorie du “cours endeux marches” (“two step flow”) de la communication;2. Le modèle des “utilisations et des gratifications”(associées au média); 3. La fonction de l’“agenda set-ting” du mass média; 4. La théorie de l’“audienceactive” et les ethnographies sur la réception des mes-sages du média au contexte de la vie quotidienne.L’élément général definissant tous ces modèles etthéories là, c’est l’utilisation d’une méthodologie detravail spécifique – d’une “famille de méthodes”

Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

34

mmmmeeee dddd

iiii aaaannnn

aaaa lllliiii zzzz

eeee incluses à l’étude longitudinal (des phénomènes soci-aux). L’essence des analyses longitudinales dans ledomaine d’ intérêt fut exprimée ci-dessous, par P.Lazarsfeld – le co-auteur de la première théorie“chronologiquement” importante pour ce projet-ci (lemodèle “two step flow of comunication”) [Lazarsfeld,Pasanella, Rosenberg, 1972: 339]:

“On est au centre de ce que l’on appelle l’”investi-gation sociale dynamique”. On étudie les changementset on veut les expliquer. On sait qui change et ondétient des informations sur les humains antérieures àleurs changements. Tout dépend du degré de notreingénieusité de décider quelles informations on devraitaccumuler au cours de différentes périodes de temps.”

Le centre d’intérêt théorique du présent articlec’est, par conséquent, ce que les théoriciens dudomaine dénomment : ”la diversification horizontaledes canaux de communication en masse” [McQuail,1992 :172] ou le problème de la “segmentation” del’audience mass média [McQuail, 1992 :149]. L’idéede la “segmentation interne” de l’audience fut bienutilisée dans l’investigation de la relation média-société. M. DeFleur et S. Ball Rockeach [Windahl,Signitzer, Olson, 1992 :180], développèrent dans lesannées “70, la ainsi nommée “perspective de la caté-gorie sociale concernant le procès de réception du mes-sage média”. Au fond de cette perspective, il y eut laconception conformément à laquelle chaque group oucatégorie sociale répond différenciément à chaque typeunique (“donné”) de message mass média.

La “segmentation de l’audience” comprend : ”ladivision de l’audience en sous groups internementhomogènes, et, néanmoins, différents dans leur rapportmutuel” [Windahl, Signitzer, Olson, 1992 : 181]. En cequi concerne cette „dimension théorique” de l’étude del’audience, on peut mentionner que, dans la littératurede spécialité, elle est considérée selon les suivantes“dimensions” [Windahl, Signitzer, Olson, 1992 : 184] :

1. Les caractéristiques démographiques : sexe, âge,niveau d’instruction, milieu de résidence;

2. Opinions et fois - en fonction des perceptionssociales spécifiques des sujets, des interrelations au-dedans des groups auxquels ils appartiennent;

3. Attitudes – l’accord ou le désaccord au regarddes opinions exprimées par l’intermédiaire des mes-sages média, et, de ce point de vue, le public pourraitêtre divisé en trois catégories: (a) aux mêmes opinionsaux celles du média; (b) neutres; (c) opposants de cesmessages [Windahl, Signitzer, Olson, 1992: 184].

4. La conduite – ou le „style de vie” – y incluses les :“activités quotidiennes et les modalités de les mettre en

pratique, ce qui nous rend différents les uns des autres“[Windahl, Signitzer, Olson, 1992 : 184].

L’analyse ultérieure en partira de l’envisagement decertains de ces „quantificateurs” de la différenciationde l’”audience” :

1. Les traits démographiques de l’audience; 2. Les attitudes et les valeurs spécifiques directe-

ment dépendantes des mass média.On tentera, par conséquent, d’identifier et de définir

les principaux groups sociaux de l’“audience” totaled’un canal de communication en masse, les traits“communs” et les “différences” dans la conduite de“consommation médiatique”. Au même temps, parexplication, on tentera de mettre en évidence certaines“directions” d’évolution sur l’“axe temporale” – ledegré de modification de ces “segments” au long d’unintervalle donné de temps, quels sont les prédicteursles plus significatifs du point de vue de la diversité cul-turelle par opposition à la variété communicationnelle(précisément, celle de consommation des messagesmédia).

3. L’ensemble de donnes, les variables et leshypothèses d’investigation

3.1. L’ensemble de donnes

L’ensemble de donnes utilisé dans l’analyse futassumé d’une étude financée par la Fondation pour uneSociété Ouverte (FSO) déroulé durant mai 2000-octo-bre 2004. Cette étude fait partie d’un programmenommé le ‘Baromètre de l’Opinion Publique’, déroulépar FSO en Roumanie dès 1994. Toutes les étudesréalisées au cadre de cette série usèrent du mêmeéchantillon de type probabiliste en trois étapes (pour lapopulation adulte) à stratification dans la premièreétape. L’échantillon utilisé est un échantillon représen-tatif au niveau national, sa dimension variant d’uneenquête à l’autre, de 1796 cas en mai 2000 à 2212 casen mai 2002, et à 1800 cas en octobre 2004.

3.2. Les variables

Les principales variables incluses dans l’analysefurent :

1. L’audience mass média en Roumanie – mesuréepar l’intermédiaire des indicateurs empiriques : Lalecture de la presse, l’Audition de la radio et le Regardà la télévision (Indicateurs mesurés en échelles auxcinq pas).

Revista R


ºi Com


35

mm mmee eedd ddii iiaa aann nnaa aall llii iizz zzee ee

2. Les variables sociodémographiques : leSexe/genre, l’Age, le Niveau d’éducation, le Milieu derésidence, la Région culturale historique.

3. Les variables visant d’identifier des multitudesd’attitudes, d’opinions et de motivations de la popula-tion: la Confiance en plusieurs institutions de l’état(l’Armée, le Clergé, le Parlement, la Présidence, leGouvernement et le Maire local); l’Optimisme (dansce cas-là, l’indicateur empirique prit la forme de laquestion: « Croyez-vous vivre mieux ou pire dans unan ? »), l’Appréciation de la direction du pays (en cecas, l’indicateur empirique prit la forme de la question:« D’après votre opinion, la direction vers laquelle sedirige le pays est bonne ou male? »).

3.3. Les hypothèses

On prit comme hypothèse générale de recherchel’énonce suivant :

“Au cours des années (2000-2004) on enregistrades déplacements significatifs – jusqu’ à 20% du total– dans l’intérieur de certaines catégories de la popula-tion de Roumanie en ce qui concerne la conduite deconsommation des messages du mass média interne.”

Au-dessous de là, il y eut une “multitude” d’hy-pothèses particulières d’investigation dont onchercherait la validation au travers de l’analyse del’ensemble de donnes :

1. “Toutes ces quatre années durant – 2000-2004 –la “diversification” de la consommation des messagesde la presse écrite, de la radio et de la télévision pourplusieurs segments (sociodémographiques) de l’audi-ence totale du mass média roumaine, en augmenterasignificativement (plus de 20%)”.

2. “Le degré d’exposition (minimum ou maximum)d’un individu à certains milieux de communicationdépendra en proportion significative statistiquement(plus de 25%) du type d’attitude et d’opinions propresau group auquel il appartient”.

3. “Un type spécifique de la consommation média-tique – la lecture quotidienne de la presse écrite, l’au-dience quotidienne des programmes de la radio et leregard quotidien des émissions de la Télé – est directe-ment déterminé par l’appartenance de l’individu à unetypologie humaine clairement identifiable de la per-spective sociodémographique”.

La principale technique d’analyse des donnes fut decomparer les „distributions (en fréquences et en pour-centage) cellulaires” des tableaux de contingence réal-isés entre une variable “X” et une autre „Y”. Aussi uti-lisa-t-on, en tant que technique secondaire, l’analyse

de régression logistique, où la variable dépendante futl’„audience média” (ponctuellement, la lecture desjournaux, l’audition des programmes de la radio et leregard des émissions de la Télé) considérée par la com-paraison de deux années différentes : 2000 par opposi-tion à 2004.

4. Analyse des résultats

Conformément à l’analyse primaire des donnes,pendant la période 2000-2004, l’audience des troisgrands types de média (presse écrite, radio et télévi-sion) manifesta les suivants traits généraux :

1. Un rythme d’évolution temporale relativementconstant, où en manquèrent autant les points de maxi-mum absout que les baisses significatives. Plus exacte-ment, la moyenne arithmétique de l’indicateur agrégé« Audience média », considérée pendant trois momentssignificatifs (au début de la période analysée, à sonmoyen et à son fin), augmenta de 45,15% (en mai2000) à 50,79% (en octobre 2002) pour en retourner,finalement, à une valeur proche à celle initiale de :45,76% (en octobre 2004).

2. Une différenciation à l’égard du quota général deconsommation, plus élevé pour la télévision (66, 26%en mai 2000 et 70, 28% en octobre 2004), moyen dansle cas de la radio (50, 45% – en mai 2000 – et 46,26%– octobre 2004) et relativement bais pour les journauxet les revues (18,76% – en mai 2000 – et 20,72% –octobre 2000).

C’est cette dynamique interne de l’audience desvariés médias qui fait paraître la première hypothèsegénérale ne pas être validée, au premier regard, par lesrésultats empiriques analysés. Afin de voir si, vrai-ment, cette hypothèse serait totalement infirmée au casde la série des donnes considérées, on envisagea la seg-mentation interne de l’audience du média en fonctionde ce que l’on connaît, dans la littérature de spécialité,sous le syntagme “qualificateurs statistiques de la popu-lation” : le Sexe/genre, l’Age, le Niveau d’éducation,le Milieu de résidence, la Région socio-historique.

Pour le commencement, on choisit, des “axes” pos-sibles de la “fragmentation horizontale”, la dimensiondu sexe/genre des membres de l’audience pour les troistypes spécifiques de média (journaux, radio et télévi-sion). Conformément aux donnes de la période 2000-2004 (voir la Figure 1 des Annexes), les déplacementsdans la consommation du média, pour les catégoriessociodémographiques considérées – hommes paropposition aux femmes – furent significatives du pointde vue statistique, par leurs placements au-dessus du

Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

36

mmmmeeee dddd

iiii aaaannnn

aaaa lllliiii zzzz

eeee

Tableau 1. Différences significatives dans les catégories de l’au-dience du média roumain – Segmentation selon le sexe/genre.

Tableau 2. Différences significatives dans les catégories de l’audience dumédia roumain – Segmentation selon l’âge

Tableau 3. Différences significatives dans les catégories de l’audience dumédia roumain – Segmentation selon le niveau d’éducation

Tableau 4. Différences significatives dans les catégories de l’audiencedu média roumain – Segmentation selon le milieu de résidence.

Revista R


ºi Com


37


Tableau 5. Différences significatives dans les catégories de l’audience du média roumain –Segmentation selon la région historique

Tableau 6. Différences significatives dans les catégories de l’audience du médiaroumain – Segmentation selon la „Confiance à …(plusieurs institutions)” - 2004 paropposition à 2000

Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

38

mmmmeeee dddd

iiii aaaannnn

aaaa lllliiii zzzz

eeee

Tableau 7. Ecuations de régression logistique : La lecture quotidienne de la presse écrite : 2000 par opposition à 2004

Tableau 8. Ecuations de régression logistique : Audition quotidienne de la radio : 2000 par opposition à 2004

Tableau 9. Ecuations de régression logistique : Regard quotidien à la télévision : 2000 par opposition à 2004

Figure 4. Dépendances causales dans la détermination de la variation interne de l’audience du média roumain

Revista R


ºi Com


39

mm mmee eedd ddii iiaa aann nnaa aall llii iizz zzee eeseuil de 20% dans certains des cas (la lecture de lapresse écrite et le regard à la télévision pour les années2002 et 2004). Aussi, fut-il évident que tant l’hypo-thèse générale que la première hypothèse particulièred’investigation se confirmaient.

Pour la seconde dimension considérée aussi – l’âgedes membres des sous groups variés de l’audience dumass média roumain – on assista à la confirmation deces deux hypothèses de travail. On enregistra, par con-séquent, selon l’ensemble de donnes (voir la Figure 2des Annexes, aussi) le maximum de la mobilité auregard du „qualificateur statistique” envisagé (l’âgedes différentes sous catégories de l’audience totale dumédia) pour les consommateurs quotidiens des mes-sages de la télévision, quelle que fusse leur catégoried’âge (avec un maximum négatif de 41,88% pour lacatégorie d’ âge de 18-34 années, toutes ces quatreannées durant, et un minimum de 2,62% pour les sujetsau de-là de leur 55 années, dans l’intervalle 2002-2004). Au même temps, pour les lecteurs quotidiens dela presse écrite roumaine, les valeurs de la mobilité sesituèrent constamment sur des positions beaucoupbasses (à un maximum de 17,77% pour la catégoried’âge 35-54 années dans l’intervalle 2000-2002 et a unminimum de 0,7% pour les sujets plus âgés de 55années, durant la période 2002-2004).

Pour le qualificateur statistique „niveau d’éduca-tion”, le maximum de la mobilité au regard de la con-sommation du média se manifesta, de nouveau, en con-nexion à l’exposition quotidienne des messages despostes Télé de Roumanie (47,47% pour la catégoriedes sujets aux études moyens – lycée – durant toute lapériode envisagée, et 56,14% pour la même catégoriesociodémographique dans l’intervalle 2000-2002). Laconfirmation autant de l’hypothèse générale que de lapremière hypothèse particulière d’investigation semaintint, dans ce cas aussi, et on peut donc observer(voir le Tableau 3) que les niveaux minimums de lamobilité se manifestèrent dans le cas des lecteurs quo-tidiens de la presse roumaine (à un minimum de 0,98%pour la catégorie des sujets aux études élémentaires,dans la période 2002-2004). En meme temps, que lesauditeurs des postes de radio montrèrent un niveaumoyen de mobilité (de 1,45% pour ceux aux étudesélémentaires, dans la période 2002-2004 à un maxi-mum de 29,26% pour ceux aux études moyens, toute lapériode envisagée).

La „Segmentation” de l’audience selon le milieu derésidence – urbain par opposition au rural – confirma lesdeux hypothèses (générale et particulière de travail) testéesdans cette section de l’article. Aussi enregistra-t-on,

pour l’intervalle analysée 2000-2004, un maximum de48, 37% hausse dans la catégorie des lecteurs quotidi-ens des journaux, dans le milieu urbain, et un mini-mum de 10,63% dans la catégorie des auditeurs quoti-diens des postes de radio toujours du milieu urbain, cequi conduisit à une moyenne arithmétique de 29,50%,au-dessus du seuil de 20% postulé par les hypothèsesantérieurement mentionnées.

La dernière dimension démographique introduitedans l’analyse fut celle de la „région historique”, oùl’on remplaça les audiences du média roumain. Cettefois-ci, l’hypothèse générale et l’hypothèse particulièred’investigation ne furent plus confirmées par lesdonnes des enquêtes considérées. Plus précisément, àl’exception des situations ponctuelles (conformémentau Tableau 5 de ci bas, elles incluraient la dynamiquedu group des auditeurs quotidiens des postes de radio,dans l’ intervalle 2000-2004 – une diminution de28,15% – et de l’évolution du même group pour lapériode 2002-2004 – une baisse de 29,58%) dans lamajorité des situations considérées, l’évolution del’ audience du média roumaine ne varia pas significa-tivement du point de vue statistique (de jusqu’au 20%du total de l’échantillon considéré).

Par l’intermédiaire de la seconde hypothèse parti-culière de travail on postula l’existence d’une relationde dépendance causale directe entre la consommationdu média et la série d’opinions et d’attitudes de lapopulation manifestées durant l’intervalle de tempsconsidéré (2000-2004). On introduisit dans l’analyse,en ce cas-là, trois variables centrales exogènes :l’„Optimisme”, la „Confiance aux plusieurs institu-tions de l’états” et l’ „Appréciation de la direction verslaquelle se dirige le pays”.

Une analyse comparative de la distribution de l’au-dience de différentes média nous indiqua, selon la vari-able considérée, la confirmation de l’hypothèse testéedans le cas de la segmentation de l’audience du médiaselon la variable de l’appréciation positive de la „direc-tion où va le pays” (hausses de 55,08% pour les audi-teurs quotidiens des postes de radio, et, respective-ment, de 49,39% pour les sujets qui avaient déclaré desuivre quotidiennement les postes de Télé dans l’inter-valle 2000-2004).

Simultanément, au côté de l’analyse des variationsentre groups des audiences du média selon l’„Espoir devivre mieux dans un an” (l’„Optimisme”), cette mêmehypothèse particulière de travail ne fut pas confirméepar les donnes empiriques (tout au cours des quatreannées, les différences entre plusieurs „segments” con-sidérés au regard de cette variable ne dépassèrent point

Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

40

mmmmeeee dddd

iiii aaaannnn

aaaa lllliiii zzzz

eeee la hausse égale à la moyenne arithmétique de 19,04%– voir le Tableau 1 des Annexes).

En ce qui concerne la troisième variable inclusedans l’analyse – il s’agit delà „Confiance à plusieursinstitutions” – ce même ensemble de donnes duBaromètre de l’Opinion Publique de la période 2000-2004 indiqua, cette fois-ci, la confirmation de la sec-onde hypothèse particulière d’investigation. On enre-gistra, de cette manière, des valeurs beaucoup au-dessus du „seuil” de 25% postulé par l’ hypothèseincluse dans l’analyse – il y eut un maximum duchangement (61,24%) dans le cas de l’augmentation dela confiance au gouvernement des auditeurs quotidiensdes postes de radio. Elle est immédiatement suivi entant de signification par le pourcentage de la „confi-ance au Parlement” et de celle „au Maire” (hausse de58,20% dans chacun des cas) au côté du même seg-ment d’audience (les auditeurs quotidiens des postesde radio – voir le Tableau 7 ci-dessous).

La technique d’analyse des donnes choisie pourconfirmer empiriquement (ou non) la troisièmehypothèse particulière de recherche fut l’analyse derégression, c’est à dire la régression logistique. La„Lecture” comparative de ces deux ensembles degroups de régressions logistiques pour la variabledichotomique dépendante de l’„Audience quotidiennede … (la presse écrite, des postes de radio, des postesde télévision)” en 2000 et en 2004, indiqua, con-séquemment, la confirmation générale de cettehypothèse de travail. Selon les donnes du Baromètre del’Opinion Publique dans la période 2000-2004, la lec-ture quotidienne de la presse écrite dépendit, dans unemesure significative statistiquement, à condition que lesujet interviewé habitât la Transylvanie ou l’ Olténie,qu’il ait terminé les études primaires, et qu’il fût jeuned’âge (18-34 ans).

Note : Le niveau le plus significatif du point devue statistique des prédicteurs est signalé parastérisque „*”

A l’égard de l’audition quotidienne de la radio, lesplus significatifs prédicteurs à l’aide desquels on con-firma la troisième hypothèse particulière de recherche,furent le fait que – autant en 2000 que dans 2004 – lessujets interviewés habitèrent en Transylvanie, dans lesvilles (et non dans le milieu rural) et leur âge mûr (35-54 ans).


On peut affirmer, à l’égard de l’entière période con-sidérée (2000-2004), que, dans le cas d’une consom-

mation quotidienne des messages transmis par les sta-tions de télévision, l’ensemble de prédicateurs signifi-catifs (du point de vue statistique) fut : la condition quele sujet questionné habitât a Valachie, le milieu urbain,qu’il ait terminé les études primaires, et qu’il fût d’âgemûr (35-54 ans).


5. Conclusions

Les réponses offertes par le présent article, à deuxproblèmes de recherche formulés auparavant, pour-raient être résumées comme il suit :

1. Le degré de diversification interne de la popula-tion de la perspective de la conduite de consommationmédiatique fut extrêmement élevé pendant la période2000-2004. Les principaux „axes” au tours desquels onstructura cette diversité furent les „qualificateurs sta-tistiques” (sauf la résidence dans une zone culturalehistorique déterminée, comme il ensuivit de l’analysede l’ensemble de donnes du chapitre précédent) et lasérie d’opinions et d’attitudes manifestées à unmoment donné dans l’intérieur d’un certain segment del’audience d’un canal média (surtout la „Confiance”dans plusieurs institutions de l’état);

2. Les éléments distinctifs de la conduite de con-sommation médiatique des Roumains au long des qua-tre années analysées (2000-2004) furent:

- Une haute mobilité dans la consommation spéci-fique des messages du média en ce qui concerne dessous catégories distinctes de l’audience totale.

- A travers la conformation de l’hypothèse généraleet des premières deux hypothèses particulières derecherche, on mit en évidence l’existence d’une sériede relations causales directes entre la consommationdes messages média et un ensemble de variablessociodémographiques de valeurs attitudinales, carac-térisent des segments de la population de Roumaniedurant l’intervalle de temps considéré.

- L’explication de la diversification interne de l’au-dience du média roumain dérive de l’existence des„types” spécifiques de consommation médiatique,clairement délimités du point de vue sociodémo-graphique. On pourrait exprimer synthétiquement larelation de dépendance existante dans ce cas-là, de lamanière suivante :

Bibliographie

Berevoiescu I., (1999), Fulga-izolare ºi participarecomunitarã, dans ***Sociologie Româneasca – Nr.2/1999.

Drãgan I., (1996), Paradigme ale comunicarii demasa, ªansa, Bucureºti.

Lazarsfeld P., (1972), The Use of Panels in SocialResearch, dans P. Lazarsfeld, A. Pasanella, M.Rosenberg (eds.), Continuities in the Language ofSocial Research, Free Press, 1972.

Lãzãroiu S., (1999), Reþele de capital social ºiantreprenori în Comiºannées, dans ***SociologieRomâneascã – Nr. 2/1999.

McQuail D., (1992), Média Performance – MassCommunication and The Public Interest,, Sage Pbl.

McQuail D., (1993), Mass Communication Theory.An Introduction, Sage Pbl.

Negrine R., (1991), Politics and the Mass Média inBritain, Routledge Pbl.

Petcu M., (2000a), Tipologia presei româneºti,Editura Institutul European, Iaºi.

Petcu, M., (2000b), Concentrarea média înRomânia – dans M. Petcu (coord.) România-Instituþiiºi valori pentru mileniul trei, I.N.I, Bucureºti.

Sandu D., (1996), Sociologia Tranziþiei. Valori ºitipuri sociale în România, Staff, Bucureºti.

Sandu D., (1999), Spaþiul social al tranziþiei,Polirom, Iaºi.

Silverstone R., (1991), From Audiences toConsumers: The Household and the Consumption ofCommunication and Information Technologies, dans*** European Journal of Communication, vol. 6/1991.

Stãnculescu M., Berevoiescu I., (1998), Un sat carese reinventeazã, dans ***Sociologie Româneascã – Nr.1/1998.

Windahl S., Signitzer B. H., Olson J. T., (1991),Using Communication Theory, Sage Pbl.

Annexes

Exemple de lecture des donnes : Durant la période2000 – 2004 on enregistra une hausse de 8,91% dansl’opinion „Je vivrai mieux dans un an” pour les person-nes lecturant quotidiennement la presse écrite, pendantque pour le même group d’audience, on enregistra unebaisse de 1,43% dans l’opinion selon laquelle „Ladirection du pays est bonne”.

Revista R


ºi Com


41


Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

42

mmmmeeee dddd

iiii aaaannnn

aaaa lllliiii zzzz

eeee

Tableau 1. Différences significatives entre les catégories de l’audience du médiaroumain – Segmentation selon les variables de la „Direction du pays est bonne” et dela „Je vivrai mieux dans un an” : 2000 par opposition à 2004.

Acum câþiva ani, doi studenþi au aplicat un ches-tionar în cartierul bucureºtean Titan; doreau sã afle dela locuitorii acestuia ce ar dori sã se construiascã pespaþiile dintre blocuri (locuri de joacã, parcãri, spaþii verzietc.). La 100 de chestionare, rãspunsul a fost unanim:„Nu ne intereseazã. E treaba Primãriei!”. Spaþiile dintreblocuri erau... ale nimãnui. Dacã vrem sã ne integrãmîn Uniunea Europeanã, este necesarã formarea ºi dez-voltarea unei valori care este fundamentalã pentrupopoarele occidentale: spaþiul public. Este nevoie de oredefinire a acestuia: de la un spaþiu „al nimãnui”, la unspaþiu „al tuturor”. Fãrã o astfel de re-definire culturalãa spaþiului public, degeaba vorbim de democraþie, desolidaritate socialã, de stârpirea corupþiei, de reformaadministraþiei, de transparenþa instituþiilor publice saude respectarea legii. În fond, este vorba de a cristalizainteresul public. În democraþiile avansate de astãzi,„interesul public” nu înseamnã ceea ce se înþelege lanoi: „interes general” sau „interes naþional”. Primul nuexistã decât a posteriori, deci nu poate fi cunoscut apriori1; al doilea nu poate fi definit în termeni neutri(orice definiþie a lui devine imediat un mãr al dis-cordiei, în loc sã fie un instrument al consensului).

În schimb, interesul public este cuantificabil ºimãsurabil, cãci el este o rezultantã vectorialã a tuturornegocierilor2 care au loc în sfera publicã, adicã întreagenþii politici, civici ºi economici. Astãzi, democraþi-ile funcþionale sunt „poliarhii”, cum le numeºte RobertDahl, în care numeroase centre de putere îºi negociazãaccesul la decizie ºi la resurse (Robert A. Dahl,Poliarhiile. Participare ºi opoziþie, Institutul European,Iaºi, 2000). În sensul ei actual, sfera publicã s-a nãscutîn condiþiile apariþiei economiei de piaþã moderne,când s-a conturat, cum spune Jürgen Habermas, o“zonã situatã între societatea civilã ºi stat, în care suntgarantate instituþional discuþiile critice asupra chestiu-nilor de interes general” (Jürgen Habermas, TheStructural Transformation of the Public Sphere,Cambridge MA: Mit Press, 1992, p. 192 – cu variantaromâneascã Sfera publicã ºi transformarea ei struc-turalã, Ed. Univers, Bucureºti, 1998).

Sfera publicã liberalã a înlocuit, astfel, o sferã pu-blicã în care cetãþenilor le era reprezentatã “putereastãpânului”: pentru prima datã dupã 2000 de ani,autoritatea statului ajunge sã fie controlatã public decãtre cetãþeni prin demersuri critic-informative.Aºadar, sfera publicã de tip modern a apãrut în socie-tãþile în care s-a dezvoltat o puternicã burghezie urbanã– ceea ce nu s-a întâmplat în societãþile þãrãneºti dinEuropa de sud-est. In ceea ce-i priveºte pe români, ºtimcã experienþa lor democraticã este firavã ºi intermi-tentã. Pornind de la analiza evoluþiei sferei publice înRomânia, istoricul ºi politologul Daniel Barbu afirmãcã pânã la regimul comunist nici nu ar fi existat o sferãpublicã în adevãratul sens al cuvântului; el ajunge sãspunã cã eºecul comunismului se explicã, la noi, ºi prinlipsa de apetenþã a populaþiei pentru participarea la tre-burile publice: aceasta “... s-a arãtat decisã sã refuzeobligaþia de a împãrþi orice fel de responsabilitate pen-tru ducerea la bun sfârºit a unui proiect social. Româniiau abandonat comunismul nu numai pentru cã a fost unproiect global greºit formulat ºi aplicat, ci pentru cã nuºi-au dorit, în fond, sã participe la niciun fel de proiectsocial” (Daniel Barbu, Republica absentã, EdituraNemira, Bucureºti, 1999, p. 16). Iatã de ce ne lipseºte,astãzi, o veritabilã clasã politicã; în opinia autorului,aºa-zisa clasã politicã este formatã din oameni fãrã ide-ologie, deci fãrã un ideal politic, care se simt obligaþisã se supunã, pentru o anumitã perioadã, unui rit ideo-logic, dar numai pentru a escamota lipsa de legitimitateºi pentru a câºtiga timp în favoarea intereselor eco-nomice: “Puterea lor, ca ºi abilitatea lor de a o exercita,nu rezidã însã în aceastã ideologie, care a constituitmult timp un fel de izvor îndepãrtat de legitimitateistoricã. Pentru cã, în afara puterii înseºi ca practicãbirocraticã, aceastã clasã dominantã nu a avut ºi nu arenici un fel de alt ideal” (Ibidem, p. 17). Aparent para-doxal, Daniel Barbu ajunge la concluzia cã primulregim politic din istoria românilor care a încercat sãconstruiascã un spaþiu public a fost cel comunist:“Comunismul a încercat (...) sã genereze o (...) comu-nitate politicã într-o societate care nu cunoscuse pânã

Revista R


ºi Com


43

mm mmee eedd ddii iiaa aann nnaa aall llii iizz zzee eeResetarea culturalã a societãþii româneºti, în vederea integrãrii ei în spaþiul de civilizaþie al Uniunii EuropeneDumitru BORÞUN, conf. dr., Facultatea de Comunicare ºi Relaþii Publice, S.N.S.P.A. Bucureºti

Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

44

atunci nici o altã formã de solidaritate civilã cuexcepþia etnicitãþii” (Ibidem, p. 20). Dar ideea de anga-jare în treburile publice a rãmas strãinã românilor, dupãcum “ideea unei opoziþii publice a rãmas strãinã soci-etãþii româneºti” (Idem). De aceea, lipsa de apetenþãpentru interesul public a continuat sã se manifeste ºidupã 1989 – atât la nivelul societãþii politice, cât ºi lacel al societãþii civile; de fapt, “societatea româneascãa regãsit vechiul fãgaº al anomiei ºi lipsei de respon-sabilitate pentru deciziile publice ºi pentru binelecomun din care fusese scoasã cu forþa de cãtre totali-tarism” (Ibidem, p. 23).

Interesul public în România de azi

Dupã 1989, în România s-a conturat un singur con-sens generalizat care poate fi considerat interes public:integrarea României în structurile euro-atlantice. Celpuþin la nivelul obiectivelor declarate, nici un actorcivic, economic sau politic nu s-a delimitat de acestobiectiv. Aderarea României la Uniunea Europeanãtrece drept „interes naþional”. Din fericire ºi din neferi-cire! Din fericire, fiindcã în absenþa unui proiect româ-nesc de societate, Aquis-ul european þine loc de proiectpolitic. Ce s-ar fi fãcut clasa noastrã politicã fãrã„aderarea la UE”? Ce ar fi putut promite populaþiei? Înce ar mai fi sperat românii? Din nefericire, fiindcãacest obiectiv ascunde adevãrata finalitate. Aderarea laUniunea Europeanã este doar un mijloc; scopul estefinalizarea procesului de modernizare a României -proces care a început în 18483. Timp de peste 150 deani, el nu a fost finalizat, deºi în acest rãstimp soci-etatea românescã a cunoscut mai multe forme deguvernãmânt, mai multe sisteme social-politice, maimulte regimuri politice ºi nenumãrate guverne. Înultimii 16 ani, nici un partid nu ºi-a formulat idealulpolitic în aceºti termeni: finalizarea modernizãrii! ªitotuºi, acesta este, interesul public în România de azi.Pânã când va apãrea o forþã politicã în stare sã ela-boreze un Mare Proiect Societal pentru România, el seva numi, probabil, „integrarea României în UniuneaEuropeanã”.

Integrarea armonicã

În condiþiile actuale, aderarea la Uniunea Euro-peanã poatre fi un bumerang ucigãtor: în perioadapost-aderare putem asista la tensiuni, contradicþii ºiconflicte – pe scurt, la o integrare dizarmonicã (con-flictualã), care poate genera o reacþie anti-occidentalã,de respingere a valorilor Uniunii Europene ºi a inte-

grãrii în Uniunea Europeanã. Cauzele acestora nu suntdoar economice; în mare parte, ele vor fi culturale4. Dealtfel, nici lãrgirea Uniunii Europene nu este posibilãfãrã o unitate politicã a noii formaþiuni (quasi)statale.Iar unitatea politicã presupune, mãcar la nivel minimal,o unitate culturalã – cel puþin la nivelul valorilor/con-duitelor cetãþeneºti, unde va trebui sã se nascã o nouãidentiate paneuropeanã: identitatea de cetãþean alEuropei.

Nu avem ce cãuta în Uniunea Europeanã cu þãranicare arã cu calul ºi îºi cresc gâºtele pe marginea dru-mului, cu muncitori care trag chiulul ºi furã din fa-brici, cu medici ºi profesori ºpãgari, cu elevi ºi studenþicare copiazã la examene, cu jurnaliºti agramaþi ºi ire-sponsabili, cu poliþiºti ºi magistraþi corupþi, cu func-þionari publici fãrã organ de simþ pentru interesul pu-blic ºi opaci la nevoile cetãþenilor, cu cetãþeni fãrãconºtiinþã civicã ºi cu politicieni fãrã „morala”.

Finalizarea modernizãrii

Poporul român a rãmas un popor þãrãnesc. Lasfârºitul celui de-al doilea rãzboi mondial, 80% dinpopulaþia României trãia la þarã. În cele patru deceniiale regimului comunist, care a forþat modernizarea, 8milioane de oameni au trecut de la sat la oraº, dar fãrãsã se urbanizeze „pe dinãuntru”. Ei au venit la oraº cumodelele culturale – cultural pattern (cf. Ralph Linton,Fundamentul cultural al personalitãþii, Editura ªtiinþi-ficã, Bucureºti, 1968, p. 45-67) de tip rural, adicã pre-moderne. Aceste modele culturale ghideazã percepþii,atitudini ºi comportamente pe toate nivelurile societãþii– de la viaþa strãzii, pânã la instituþiile fundamentaleale statului. „Baronii” PSD nu erau un fapt exotic;orice „baron local” este expresia fireascã a unui tip decivilizaþie ºi a unui tip de culturã („culturã” în sensantropologic: valori ºi simboluri, reguli, instituþii ºi ri-tualuri). Dar nu este vorba doar de compatibilitateadintre tipul nostru de civilizaþie ºi civilzaþia occiden-talã; în primul rând, este vorba de modernizareaRomâniei! Acest proces este sinonim cu integrareaRomâniei în Uniunea Europeanã, deci cu procesulpost-aderare.

Resetarea culturalã a societãþii româneºti

Integrarea României în Uniunea Europeanã trebuiesã fie demnã (non-mimeticã) ºi armonicã (non-con-flictualã), folositoare ºi construcþiei paneuropene, ºiromânilor. Pentru satisfacerea acestui deziderat estenecesarã resetarea culturalã a societãþii româneºti,

mmmmeeee dddd

iiii aaaannnn

aaaa lllliiii zzzz

eeee

exact în sensul în care re-setãm un computer al cãruisoftware este depãºit ºi ne zãdãrniceºte îndeplinireaobiectivelor. Cineva trebuie sã apese pe comanda up-date. Dar societatea româneascã nu poate fi „apdatatã”din afara acesteia (adicã prin propagandã, cum credeelita intelectualã autoinstituitã dupã 1989, cantonatã înumanismul creºtin-ortodox sau în iluminism), ºi nicidin interiorul ei, prin folosirea instituþiilor care, eleînsele, sunt virusate (a se vedea, de pildã, conflictulsteril dintre preºedintele Bãsescu ºi Justiþie, care nu selasã reformatã, precum ºi recentul eºec al dezbaterilorîn jurul Agenþiei Naþionale de Integritate). Societatearomâneascã nu ºi-a gãsit niciodatã resurse interne pen-tru o transformare realã, ci doar pentru mimarea aces-teia, ceea ce a dus-o în fundãtura “transformismului”(Giovanni Sartori), adicã a ideologiei schimbãrii fãrãschimbare (cine îºi închipuie cã se schimbã în fiecarezi rãmâne acelaºi pe termen nedefinit). Faptul cã uneletexte ale lui Eminescu ºi diagnosticul formulat deCaragiale sunt la fel de actuale ca acum 100 de aniindicã stagnarea, timp de peste un veac, a societãþiiromâneºti în structurile sale de adâncime. Acest lucruterifiant se explicã prin faptul cã nici una dintrereformele preconizate în ultimii 100 de ani nu a vizataceste structuri, iar atunci cand ele au fost atinse, acestlucru a fost înâmplãtor ºi nesistematic. Jucându-se cutermeni vagi, uneori de-a dreptul metafizici (“spiritua-litatea româneascã”, “specificul naþional”, “psihologiapoporului român”, “destinul românesc”, “românismul”,“creºtinismul cosmic” sau “omul nou”), proiectelereformatoare au fãcut abstracþie de software-ul civi-lizaþiei româneºti, pe care l-au lãsat neatins. În viziuneanoastrã, acest software poate fi codificat, analizat ºitransformat prin intermediul conceptului de “para-digmã culturalã”.

Atunci când elitele intelectuale au încercat sãconstruiascã o identitate naþionalã pe cale teoreticã, elea eºuat fie într-o filosofie speculativã (Lucian Blaga),fie într-o metafizicã misticã, ancoratã în mit ºi legendã(ideologii miºcãrii legionare). Singurele tentative decunoaºtere pozitivã a specificului naþional aparþinsavanþilor cu formaþie pozitivistã din perioada interbe-licã (al cãror reprezentant exemplar considerãm cã esteConstantin Rãdulescu-Motru). Dar demersurile aces-tora sunt tributare psihologismului. Principala pro-blemã epistemologicã pe care cercetarea noastrã nu arezolvat-o este depãºirea abordãrii psihologiste aspecificului naþional, pe care savanþii perioadei inter-belice au consacrat-o, sub impactul imensului lor pres-tigiu academic, ca pe singura abordare ºtiinþificã. Darîn a doua jumãtate a secolului al XX-lea, ºtiinþele

socio-umane au fãcut salturi uriaºe – ºi sub aspect teo-retic ºi sub aspect metodologic, inclusiv al tehnicilor ºiprocedeelor de investigare. Epistemologia acestorºtiinþe aratã cu totul diferit sub impactul marilor re-voluþii din domeniul ºtiinþelor naturii ºi din ºtiinþelelimbajului. Ca obiect de cunoaºtere, specificul naþion-al a rãmas, în afara acestor evoluþii; continuãm sã neraportãm la el în termenii simþului comun sau, în celmai bun caz, prin trimiteri la autorii interbelici, adicãla un psihologism care trateazã poporul român ca pe unindivid (poporul român este „ospitalier”, „omenos”,„harnic” ºi „viteaz” etc.). Noi propunem altã abordare,altã teorie ºi altã metodologie. Este vorba de o abor-dare epistemologicã („epistemologie” în sensul larg, deteorie a cunoaºterii) – mai precis, de o abordare în ter-menii epistemologiei sociale (o teorie a cunoaºterii cureferire la „subiecþi în format mare” – grupuri ºi sub-grupuri, comunitãþi, publicuri).

În ceea ce priveºte teoria, conceptele fundamentalesunt preluate din epistemologia ºtiinþelor naturii, so-ciologia cunoaºterii, antropologia cunoaºterii, filosofiaculturii: „paradigmã disciplinarã” (Thomas S. Kuhn),“revoluþie paradigmaticã” (Edgar Morin), „referenþial”(Ferdinand Gonseth), „tehnici de problematizare” ºi„organizare mentalã”, (Susanne K. Langer), „epis-temã” ºi „arhivã” (Michel Foucault), „habitus” (PierreBourdieu), “efect de poziþie” ºi „paradox de compo-ziþie” (Raymond Boudon), „capital social” ºi „razã deîncredere” (Francis Fukuyama), „programare mentalã”(Geert Hofstede), „transmitere cognitivã” (Ioan PetruCulianu) etc. Toate aceste concepte au un numitorcomun: se referã la un nivel tacit (neconºtientizat/neverbalizat) al conºtiinþei umane, la mecanisme epis-temice prin care subiecþii umani (indivizi sau/ºi comu-nitãþi) îºi construiesc „realitatea”, produc o imaginedespre lume ºi despre locul lor în ea – pe scurt, îºidefinesc identitatea ºi dau un sens propriei vieþi. În vi-ziunea noastrã, acest nivel funcþioneazã ca „subsoltehnic” pentru orice culturã, cãci aici se hotãreºtefuncþionarea acesteia la „nivelurile superioare”: valo-rile, simbolurile, normele, instituþiile ºi ritualurile.Pânã acum, cercetãtorii români ai culturii au vizatnumai aceste niveluri, care sunt „vizibile” – i.e. empi-ric observabile, cuantificabile ºi mãsurabile, evitând,conform dogmei pozitiviste, orice hermeneuticã. Înceea ce priveºte metodele ºi tehnicile cercetãrii deteren, ele vor fi omogene din punct de vedere episte-mologic cu abordarea ºi conceptele enunþate mai sus.Altfel spus, validitatea lor va fi asiguratã de faptul cãvor testa indirect ceea ce vrem sã descoperim în culturadominantã a românilor de astãzi: nivelul tacit al

Revista R


ºi Com


45


Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

46

acesteia, care, nefiind conºtientizat, nu poate fi verba-lizat de cãtre subiecþi; aºadar, chestionarele nu vorconþine întrebãri directe, la care subiecþii nu ar puteaoferi raspunsuri pertinente, ci „întrebãri proiective”,care vor fi interpretate de cercetãtori conform con-ceptelor teoretice; ghidurile de discuþie folosite în cer-cetarea calitativã (focus group) vor urmãri, de aseme-nea, obþinerea unor date semnificative din perspectivaipotezelor teoretice ºi a ipotezelor de lucru. Din raþi-uni de economie a textului vom prezenta numai con-ceptul de „paradigmã culturalã”, pe care îl considerãmconceptul central al abordãrii noastre.

Paradigma culturalã

Conceptul de “paradigmã culturalã” este folosit totmai mult în ultimele patru decenii, atât în filosofiasocialã, cât ºi în antropologie, psihologie ºi sociologie5.El a intrat în aceste domenii pe calea “translaþiei deconcepte”, fiind împrumutat din filosofia ºtiinþei, undea fost impus de filosoful american Thomas S. Kuhn.Acesta a sesizat cã teoriile despre natura ºtiinþei ºiscopul cercetãrii în ºtiinþele naturii nu sunt concor-dante cu practica ºtiinþificã, aºa cum rezultã ea din isto-ria ºtiinþei. În practicã, spune el, comportarea oame-nilor de ºtiinþã se abate de la canoanele care definescºtiinþificitatea ºi chiar raþionalitatea (canoane pe carele întâlnim atât în filosofia ºtiinþei, cât ºi în mentali-tatea curentã). Pozitiviºtii, ºi chiar K. Popper (adversaral emipirismului logic), considerau cã ºtiinþa sedeosebeºte de speculaþie prin testare – fie ca o confir-mare a teoriei (Carnap), fie ca o infirmare (“falsifiere”)a acesteia (Popper). Pentru ei, în caracterizarea naturiiºi dinamicii ºtiinþei conceptul central este cel de“teorie ºtiinþificã”, iar criteriul de departajareºtiinþã/nonºtiinþã este testabilitatea. Pentru Kuhn, con-ceptul central este cel de paradigmã, iar criteriul esterezolvarea de probleme. Paradigmele sunt modele depracticã ºtiinþificã ce pot fi întâlnite în lucrãrile ºtiinþi-fice clasice ºi, mai ales, în manuale ºi tratate; ele staula baza instrucþiei unui grup disciplinar (fizicieni,chimiºti etc.). Pe baza lor, cel care se instruieºte învaþãsã formuleze ºi sã rezolve noi probleme. Paradigmelesunt, deci, “realizãri ºtiinþifice exemplare care, pentruo perioadã, oferã probleme ºi soluþii model unei comu-nitãþi de practicieni” (Thomas Kuhn – Structura revo-luþiilor stiinþifice, Editura Stiinþificã ºi Enciclopedicã,Bucureºti, 1976, p. 14). Spre deosebire de cunoaºtereacuprinsã în enunþurile abstracte ale teoriei ºi în regulilemetodologice generale, cunoaºterea cuprinsã în para-digme este o cunoaºtere tacitã. Paradigmele ghideazã

pe membrii grupului ºtiinþific în rezolvarea unor pro-bleme noi, fãrã ca ei sã conºtientizeze paradigma pascu pas. Ei o aplicã – uneori, chiar creator –, dar fãrã aputea vorbi despre ea prin formulãri generale. Din ca-racterul quasi-conºtientizat al paradigmelor rezultãcaracterul colectiv al acestora. Deºi constituirea uneiparadigme este legatã de obicei de numele unui maregânditor (Ptolomeu, Newton, Franklin sau Einstein),ea nu este niciodatã opera unui singur om.

Faptul cã membrii grupului disciplinar au în comuno paradigmã explicã faptul cã ei comunicã aproapedeplin ºi fãrã dificultãþi majore; de asemenea, elexplicã unanimitatea judecãþilor profesionale. Acestlucru nu se întâmplã, însã, cu cercetãtorii careîmpãrtãºesc paradigme diferite, fiindcã paradigmelesunt incomensurabile (nu pot fi comparate, deoarecenu existã o “unitate de mãsurã” comunã). Incomen-surabilitatea paradigmelor provine din urmãtoarele:i) ele implicã presupoziþii incompatibile cu privire laentitãþile de bazã ale domeniului studiat ºi la compor-tarea acestora; ii) ele presupun criterii diferite de deli-mitare a problemelor „reale” ºi a soluþiilor „legitime”;iii) observaþiile pe care cercetãtorii le efectueazãasupra aceleiaºi realitãþi sunt ºi ele incomensurabile.Cum se explicã incomensurabilitatea observaþiilor?Deºi privesc “în aceeaºi direcþie ºi din acelaºi punct”(Kuhn), deºi constituþia aparatului senzorial esteaceeaºi, cercetãtorii vor percepe lucruri diferite.Aceasta se întâmplã datoritã cunoaºterii tacite cuprinseîn paradigme; ea se interpune pe circuitul stimul-per-cepþie. Apare, astfel, o “rupturã de comunicaþie”(Kuhn); adepþii unei paradigme nu-i pot convinge peadepþii paradigmei concurente de superioritatea punc-tului lor de vedere, ºi nici nu vor putea înþelege ºiaccepta punctul de vedere al celorlalþi. Argumentelecelor douã pãrþi vor fi circulare (ele pot fi înþelese ºiacceptate doar de cercetãtorii care deja lucreazã înaceeaºi paradigmã). Este suficient sã înlocuim concep-tul lui Kuhn cu cel de “paradigmã culturalã” pentru ane da seama cã limitele comunicãrii între oamenii deºtiinþã sunt valabile pentru comunicarea dintre oricegrupuri umane – din moment ce orice grup poate ficonsiderat o comunitate culturalã sau sub-culturalã(comunitãþi etnice, clase sociale, bresle perofesionale,partide politice etc.)6. Este suficient sã existe douãparadigme rivale (altfel spus, concurente pentruacelaºi domeniu al realului), pentru ca în comunicaresã aparã obstacole. Vom defini paradigma culturalã cao constelaþie de valori, credinþe ºi metode (inclusiv“tehnici” de problematizare) împãrtãºite la un momentdat de membrii unei comunitãþi. În momentul imediat

mmmmeeee dddd

iiii aaaannnn

aaaa lllliiii zzzz

eeee

urmãtor, vom constata cã rãmân valabile toate obser-vaþiile lui Kuhn cu referire la “grupurile disciplinare”:1) partizanii unor paradigme rivale vorbesc desprelucruri diferite, chiar când privesc „din acelaºi punct”ºi „în aceeaºi direcþie”; 2) competiþia dintre paradig-mele rivale nu se rezolvã prin argumente sau prinapelul la „fapte”; 3) adepþii paradigmelor rivale sunt îndezacord cu privire la “problemele cu adevãrat impor-tante”; 4) comunicarea dintre ei este întotdeaunaparþialã; v) adepþii paradigmelor rivale se aflã în lumidiferite7 (ei vãd lucruri diferite, aflate în corelaþiidiferite); 5) comunicarea deplinã e posibilã doar încadrul aceleiaºi paradigme; 6) trecerea de la o paradig-mã la alta poate avea loc din diverse motive, care nu aulegãturã cu demonstraþia logicã sau cu „dovezile”empirice. Ideea de „paradigmã” a fost dezvoltatã, înstudiul culturii ºi civilizaþiei, în consonanþã cu mariletendinþe ale ºtiinþei ºi filosofiei, de gânditorul francezEdgard Morin, în Paradigma pierdutã: natura umanã(Edgar Morin – La paradigme perdu: la nature humaine,Editions du Seuil, Paris, 1973) precum ºi de M.Maruyana, în “Paradigmologia ºi aplicaþiile sale încomunicarea inter-disciplinarã, inter-profesionalã ºiinter-culturalã” (M. Maruyana – “Paradigmology andits application to cross-disciplinary, cross-professionaland cross-cultural communication”, în “Cybernetica”,XVII, 2/1974, pp. 136-280). Maruyana defineºte patrutipuri epistemologice, care corespund unor moduridiferite de percepþie, de cauzalitate ºi de logicã: a) tipulomogenizant/clasificator/ierarhic; b) tipul atomist;c) tipul homeostatic; d) tipul morfogenetic. Fiecaredintre tipurile de mai sus dã naºtere unui “peisaj men-tal” (mindscape), care coloreazã orice creaþie din sferacunoaºterii, a esteticii, a eticii ºi a religiei. Prin radi-calitatea ºi universalitatea ei, concepþia lui Maruyanase aseamãnã cu aceea a lui Michel Foucault, carevorbeºte de episteme ca despre condiþiile de posibili-tate ale câmpului cognitiv accesibil unei culturi:“ansamblul de relaþii care unesc, la un moment dat,acele practici discursive ce dau naºtere figurilor episte-mologice, ºtiinþelor ºi sistemelor virtual formulate [alecunoaºterii]” (Michel Foucault – “Truth and Power”, învol. 20-th Century Political Theory (ed. S.E. Bronner),New York, 1997, p. 250). Foucault postuleazã unici-tatea epistemei în cadrul unei culturi. Dar în “socie-tãþile deschise”8, o culturã se prezintã ca un “joc al par-adigmelor”, ca o reþea de paradigme, sub-paradigme ºimeta-paradigme. Nu se poate vorbi de o “paradigmãunificatoare”, dar se poate constata existenþa unorparadigme dominante ºi a unora dominate. Dacã laMorin întâlnim acelaºi radicalism ca la Foucault, în

schimb acesta nu va postula unicitatea unei anumiteparadigme într-o culturã (într-o epocã sau într-o comu-nitate). Morin vorbeºte de paradigme “mari” ºi “mici”,de paradigme “adverse”, “intolerante” etc. La EdgarMorin, o “mare paradigmã” controleazã atât teoriile ºiraþionamentele, cât ºi câmpul cognitiv (intelectual ºicultural) în care se formeazã teoriile ºi raþionamentele.Ea controleazã însãºi epistemologia care controleazãteoria, chiar ºi practica la care trimite teoria. Indiviziiunei comunitãþi cunosc, gândesc ºi acþioneazã potrivitparadigmei pe care cultura lor a înscris-o în ei. Aparentnu avem nici o ºansã de a le schimba strategiile degândire ºi acþiune.

Comunicarea tacitã

Singura soluþie realistã este folosirea comunicãriitacite, care sã atingã „imaginea-de-sine” a grupurilorºi a indivizilor din diferite grupuri sociale, astfel încâtsã conducã la schimbarea unora dintre presupoziþiileactualei paradigme culturale, ºi anume a celor caregenereazã percepþiile, reprezentãrile ºi cuplurile va-loare-atitudine care, la rândul lor, genereazã compor-tamentele contraproductive (care se opun obiectivelormodernizãrii). În esenþã, este vorba de arta de a vorbidespre ceva lãsând impresia cã vorbeºti desprealtceva. Celor care vor striga indignaþi „Manipulare!”le rãspundem: 1) manipularea are „oroare de vid”,cãci unde nu manipulãm noi, manipuleazã alþii; 2) dacãprin absurd nu i-ar manipula nimeni, oamenii s-armani-pula singuri – ceea ce ºi fac, „zi de zi, ceas deceas ºi în proporþie de masã”, în virtutea gîndiriideziderative, a gîndirii inautentice (Erich Fromm) ºia „voluptãþii autoamãgirii” (Jean-Francois Revel);3) manipularea nu este un rãu în sine; ea poate rea saubunã, în funcþie de scop; 4) nimic mãreþ nu se poaterealiza fãrã manipulare – de la educarea unui copil laalfabetizarea unui popor –, iar aici vorbim de moder-nizarea poporului român, o sarcinã mult mai com-plexã ºi mai dificilã decât alfabetizarea. Concluzie:cel care se fereºte de manipulare se manipuleazã sin-gur, dar în defavoarea lui; el va rãmâne o „parte aproblemei”, nu va deveni niciodatã o „parte asoluþiei”. O precondiþie a succesului este cunoaºtereapozitivã a cuplurilor valoare-atitudine care acþio-neazã în societatea româneascã de astãzi, cunoaºterece va fi asiguratã prin mixarea abordãrii teoretice cucercetarea sociologicã la scarã naþionalã, realizatã uninstitut de specialitate.

Revista R


ºi Com


47


Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

48

Scopul campaniilor de comunicare

Cei cinci „tigri” ai Asiei de Sude-Est care, lasfârºitul secolului al XX-lea, au reuºit sã rupã cerculvicios al subdezvoltãrii au beneficiat, pe parcursul a 30de ani (1965-1995), de 30 de campanii de comunicare,finanþate parþial de guvernele locale, parþial de BancaMondialã. Primul pas a fost similar cu cel propus denoi: cunoaºterea propriului capital cultural prin inter-mediul cercetãrii ºtiinþifice, dincolo de miturile iden-titare ºi de iluziile justificative (de genul „strãinii suntde vinã”). Pasul al doilea a fost compararea capitalu-lui cultural din fiecare þarã cu capitalul cultural alJaponiei – þara-model, consideratã cea mai apropiatãdin punct de vedere cultural. Pasul urmãtor a fost iden-tificarea acelor modele culturale care se regãseau încapitalul cultural al Japoniei dar lipseau în þararespectivã. A urmat elaborarea unor politici publiceavând ca finalitate formarea capitalul culturaldezirabil (crearea ºi/sau reactualizarea unor valori, ati-tudini ºi conduite sociale care sã le completeze pe celeexistente ºi dezirabile). În sfârºit, au fost elaboratestrategii de comunicare la nivel societal menite sãreseteze capitalul cultural, i.e. sã schimbe vectorii va-lorizatori (de pildã, dinspre trecut spre viitor), criteriilestimei de sine, indicatorii sociali ai ruºinii etc. (aºa-numitele „campanii sociale”). Pe parcursul unei gene-raþii au apãrut ºi s-au consolidat noi atitudini, începândcu atitudinea faþã de bãtrâni sau de învãþãturã ºi ter-minând cu atitudinea faþã de legi ºi de binele comun (lasfârºitul anilor ’90 au fãcut ocolul lumii imaginile tele-vizate cu mii de sud-coreeni stând la rând în faþabãncilor, cu bijuteriile de familie în mânã, pentru aîmprumuta statul, care era ameninþat de de un crachfinanciar).

Cercetarea se poate finaliza în astfel de „campaniisociale”, bazate pe conceptul-cheie de comunicare ta-citã. Este vorba de a folosi comunicarea strategicã pen-tru a implementa unele dintre valorile modernitãþii, acãror circulaþie în societatea româneascã de astãzi nuatinge „masa criticã” a populaþiei ºi nu imprimãdirecþia de evoluþie a societãþii: meritismul vs opor-tunism ºi/sau clientelism; morala contractualistã vsmoralã tranzacþionalã; comunitarismul vs individua-lism; interesul pentru binele general vs egoism; respec-tul faþã de norme (inclusiv legi) vs vo-luntarism (i.e.comportament arbitrar); orientarea spre viitor vs legit-imarea prin trecut (trecutul istoric sau cel personal);dialogul vs monolog (comportamentul celui care secomunicã, dar nu comunicã); profesionalismul vssuperficialitate ºi imposturã profesionalã; activismul

vs lene contemplativã (asociatã adesea cu o criticãdeºãnþatã a realitãþii); gândirea strategicã vsimprovizaþie pe termen scurt; raportarea la obiectivevs raportarea la persoane (personalizarea relaþiilor demuncã); realismul vs viziune ideologizatã ºi/sau mo-ralizatoare; laicizarea statulului vs complicitatea stat-„bisericã naþionalã”; multiculturalismul vs etnocen-trism (sursã de xenofobie, ºovinism, antisemitismetc.); cetãþenia vs identitatea exclusiv etnicã ºi/saureligioasã; activismul vs. fatalism; spiritul republicanvs cultura obedienþei (dominaþie/aservire).

Enumerarea poate continua, dar autorii se limiteazã,deocamdatã, la acele valori ale modernitãþii care nus-au generalizat în spaþiul public ºi a cãror pãtrunderear echivala, în opinia lor, cu modrenizarea acestuia.Valorile nu pot fi comunicate ca atare, ci prin inter-

mediul unor simboluri – în ultimã instanþã, al unorimagini ºi sintagme cu un anumit conþinut semantic(conferit de specialiºtii în comunicare). Orice sistemde valori are o semioticã proprie – verbalã ºi nonver-balã; de ce n-ar avea-o ºi sistemul valorilor moderne?

De aceea, vom propune guvernului, prin interme-diul Ministerului Educaþiei ºi Cercetãrii, un pachet decampanii de comunicare având acelaºi scop – adec-varea orientãrilor de valoare ale populaþiei la ac-tualul interes public – modernizarea societãþiiromâneºti ºi, ca o consecinþã fireascã, integrarea armo-nioasã a României în Uniunea Europeanã.

NOTE

1. Noþiunea de “interes general” este foarte fragilã, dupãcum o aratã doi dintre cei mai notorii specialiºti ai dreptuluipublic, P. Lalumiére ºi A. Démichel: “Reprezentarea tehnicãjuridicã de drept privat presupune cã reprezentanþii pre-existã actului de reprezentare. Fiind datã premisa careprezentantul trebuie sã exprime voinþa reprezentatului,rezultã în mod necesar ca acesta sã aibã o voinþã proprie. Oracesta nu e cazul naþiunii, care este o entitate abstractã, acãrui voinþã nu existã cu precizie decât din momentul încare sunt desemnaþi reprezentanþii. Reprezentaþii suntcreaþi de actul reprezentãrii” (Les régimes parlamentaireseuropéenes, p. 8).

2. Negocierile sunt ºi explicite (campaniile electorale, refe-ren-dum-urile, dezbaterile parlamentare în jurul unor legi sau înjurul bugetului anual, dezbaterile publice organizate de massmedia sau de organizaþiile civice etc.), dar ºi implicite (cam-paniile de advocacy, activitãþile de lobby, alte forme de comu-nicare publicã în care scopul persuasiunii nu este declarat).Rezultatul negocierilor din sfera publicã este codificat ºi insti-tuþionalizat în Constituþie, coduri juridice, legi ºi alte actenormative, programe politice ºi programe de guvernare etc.)

mmmmeeee dddd

iiii aaaannnn

aaaa lllliiii zzzz

eeee

3. Dupã Neagu Djuvara, „începuturile occidentalizãrii laromâni” poate fi plasat în perioada 1806-1812 (ocupaþiaruseascã în Principate) sau chiar mai devreme: 1700 – o datãcu unirea cu Roma a unei pãrþi a Bisericii Ortodoxe dinTransilvania (Neagu Djuvara, Civilizaþii ºi tipare istorice.Un studiu comparat al civilizaþiilor, Ed. a III-a, Bucureºti,Humanitas, 2006, p. 341). Preferãm sã folosim, în conti-nuare, reperul clasicizat al revoluþiilor de la 1848 – nudintr-un conformism instituþionalizat, ci pentru cã abia lagene-raþia de la 1848 gãsim o ideologie a modernizãrii ºiproiecte politice autohtone, care dau seama ºi de refe-renþialele ideologic ale elitelor româneºti, ºi de paradigmaculturalã a majoritãþii populaþiei, ºi de relaþia dintre eliteºi majoritatea populaþiei.

4. Recentele evenimente din Ungaria, una dintre þãrile careau aderat recent la Uniunea Europeanã („Budapesta înflãcãri”) dovedesc cã atitudinea unui popor nu urmeazãdocilã atitudinea elitei sale politice. Când se va studia cuatenþie ºi cu calmul necesar reacþia aºa-ziºilor „extremiºti”se va vedea cã una dintre cauzele atitudinii radicale împo-triva integrãrii în Uniunea Europeanã este supravieþuireaunor formaþiuni ideologice ºi a unor paradigme culturalecare opun rezistenþã simbolicã la procesul de schimbare însensul occidentalizãrii. ªi nu vorbim de România, ci de oþarã în care unul din cinci locuitori trãieºte în capitalã ºi încare procesul de liberalizare a început încã de la sfârºituldeceniului al ºaptelea al secolului trecut, sub regimul Kadar.

5. În literatura filosoficã din þara noastrã, conceptul de pa-radigmã culturalã are o carierã destul de lungã, el intrând înlimbajul ºtiinþelor sociale ºi al filosofiei româneºti aproapeconcomitent cu impunerea lui pe plan internaþional.

Astfel, o nouã abordare a comunicãrii interculturale ºiinterideologice a fost iniþiatã la noi de Vasile Tonoiu, în1978, cu volumul Dialecticã ºi relativism (Vasile Tonoiu –Dialecticã ºi relativism. Ideea de referenþial, Editura ªtiin-tificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1978), ºi continuatã deacelaºi autor cu importante apariþii în 1989, 1995 ºi de douãori în 1997 (Ontologii arhaice în actualitate, Editura ªtiinþi-ficã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1989; Omul dialogal. Unconcept rãspântie, Editura Fundaþiei Culturale Române,Bucureºti, 1995; Dialog filosofic ºi filosofia dialogului,Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1997; Vasile Tonoiu – Încãutarea unei paradigme a complexitãþii, Editura IRI,Bucureºti, 1997).

Venind dinspre epistemologie ºi filosofia ºtiinþei, AngelaBotez tematizeazã în literatura noastrã ideea de paradigmãdisciplinarã, dar o deschide, aproape din primele lucrãri peaceastã temã, spre ideea de paradigmã culturalã: Dialecticacreºterii ºtiinþei. O abordare epistemologicã (1980),Revoluþie ºi creaþie (1983), Lucian Blaga. Cunoaºtere ºicreaþie – coord. (1987), Metamorfoze actuale în filosofiaºtiinþei – coord. (1988). Lucrãrile de dupã 1990, majoritateaapãrute în publicaþii periodice, sunt dominate de câteva„concepte integrative”, printre care ºi cel de paradigmã –atât în sensul practicii ºtiinþifice, cât ºi în sens cultural –

uneori, ºi ideologic, în sens larg (vezi, mai ales, „Le nouveauparadigme spirituel du XX-eme siecle”, în „Revueroumaine”, nr. 6-8/1992; “Naºterea paradigmei holist-com-plementariste în secolul al XX-lea. Poziþii ale filosofilorromâni”, în „Revista de filosofie”, nr. 1/1994). În cartea sacea mai recentã, Concepte integrative – antice, moderne,postmoderne, Editura SEMNE, Bucureºti, 1998, AngelaBotez realizeazã un excurs în istoria gândirii europene, prinprisma limbajului conceptual al fiecãrei epoci (antichitate,modernitate ºi contemporaneitate – pe care o împarte în„secolul XX” ºi „postmodernism”). În viziunea autoarei,pentru secolul ce s-a încheiat putem vorbi de o „paradigmãde tranziþie” (ibidem, pp. 52-88).

O utilizare prolificã a cunoscut acest concept în teoriasocialã, la autori din gene-raþia de mijloc, cum ar fi IlieBãdescu ºi Ion Ungureanu. În cartea sa Sincronism europeanºi culturã criticã româneascã (Editura ªtiinþificã ºiEnciclopedicã, 1984), Bãdescu face o conexiune cauzalãîntre paradigma disciplinarã (în sensul de la Kuhn) ºi para-digma culturalã, conexiune care îi legi-timeazã folosireaconceptului în analiza istoricã a culturii române. În capitolulintitulat „Teorie ºi paradigmã. Sincronism ºi protocronism”(ibidem, pp. 25-37), autorul considerã cã aºa cum „oriceciclu al cunoaºterii ºtiinþifice porneºte cu elaborarea unorprobleme ºtiinþifice”, este normal ca “orice nouã serieistoricã sã implice totodatã o relansare a ‘ciclului cunoaºteriiºtiinþifice’, în aºa fel încât apariþia ‘noilor probleme’ (…) sãreclame totodatã inventarea unei noi paradigme culturalecare va dirija conduitele sociale ºi procesele creatoare alenoilor agenþi istorici” (idem, pp. 30-31).

În concluzie, „Noile concepþii ale cunoaºterii reprezintãaºadar elementul central al unei paradigme culturale” (idem,p. 31). Fãrã sã abuzeze de termenul „paradigmã” (preferândsã-l foloseascã pe cel de “serie constitutivã”), IonUngureanu face, totuºi, o analizã de tip “pa-radigmatic” încartea sa din 1988 (Idealuri sociale ºi realitãþi naþionale.Seriile constitutive ale sociologiei româneºti (1848-1918),Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1989).Regretatul sociolog (teoretician ºi istoric al sociologiei cu unlarg orizont filosofic ºi cu un excepþional antrenament epis-temologic) avansa o tezã revoluþionarã în climatul intelec-tual românesc de la sfârºitul anilor ‘80: „Punctul nostru devedere este cã ideologiile nu pot fi ºi nu sunt nici astãzi sepa-rate de concepþiile despre societate, de teoriile sociologice ºide ºtiinþa sociologicã” (ibidem, p. 17).

Odatã stabilit raportul dintre ideologie ºi ºtiinþa sociolo-gicã, Ungureanu trecea la re-definirea criteriilor de ºtiinþi-ficitate pentru perimetrul cunoaºterii sociale: „sociologia, cadisciplinã aparþinând ºtiinþelor sociale sau ale culturii, nueste ºi nu poate fi, aºa cum s-a observat de mult ºi cum aureafirmat Th. Kuhn, G. Ritzer ºi alþii, o ºtiinþã monoparadig-maticã, ci, dimpotrivã, multiparadigmaticã. (…) Sociologiaºi cele mai multe ºtiinþe sociale sunt ºtiinþe contextuale,enunþurile lor sunt valide în sau pentru contexte istoricedeterminate” (idem, pp. 18-19).

Aceastã abordare – evident antipozitivistã – i-a permis sãsesizeze cã scopurile constitutive ale sociologiei româneºti

Revista R


ºi Com


49


Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

50

au fost legate de „tensiunea dintre idealurile sociale (…) ºirealitãþile istorice naþionale” (idem, p. 26), ceea ce explicãfaptul cã sociologia româneascã s-a nãscut nu ca o sociolo-gie „raþional-explicativã” (ca în Occident), ci ca una „com-prehensivã” (idem, p. 27), ca „o sintezã cu totul origi-nalã, aceea dintre pozitivism ºi mesianismul naþional”(idem, p. 30).

Împotriva celor care încercau sã “citeascã” istoria soci-ologiei româneºti cu ochelari occidentali, Ion Ungureanuafirma cã „sociologia s-a nãscut în România relativ inde-pendent de geneza sociologiei occidentale, ca o ºtiinþã a naþi-unii în constituire ºi în ‘tensiune’ cu forma generalã a socie-tãþii capitaliste moderne occidentale” (idem, p. 31). La inter-ferenþa dintre teoria socialã, filosofia culturii ºi filosofiaºtiinþei, Grigore Georgiu abordeazã problema identitãþiinaþionale într-un volum apãrut în 1997: Naþiune. Culturã.Identitate, Editura Diogene, Bucureºti, 1997.

Datoritã domeniului abordat (cultura) ºi a strategiilor deabordare (specifice epistemologiei post-pozitiviste),lucrarea lui Grigore Georgiu se apropie mult de cursul nos-tru. Unul dintre numeroasele puncte comune este faptul cãautorul se raporteazã la paradigmele culturale atât în cali-tatea lor de obiect de studiu, cât ºi în aceea de instrumenteuristic. Astfel, în capitolul VI, intitulat „Culturi ºi para-digme” (idem, pp. 238-278), paradigmele sunt definite drept„cod logic al culturilor” ºi li se analizeazã „fundaþia exis-tenþialã”, „nucleul dur” sau „periferiile insuregnte”.

Pe de altã parte, în capitolele VII ºi IX, intitulate semni-ficativ „Paradigma clasicã a raportului unitate–diversitate”,respectiv „Sfârºitul universalitãþii ºi afirmarea noii para-digme”, autorul întreprinde un examen critic al epistemolo-giei secolului XX, pentru a semnala trecerea de la raþionali-tatea liniarã („paradigma clasicã”) la raþionalitatea non-liniarã (“noua paradigmã”). Bineînþeles, Grigore Georgiu vabeneficia de noua paradigmã pentru a denunþa obstacoleleepistemologice care au grevat teoriile specificului naþional –în primul rând, conceperea raportului universal-specific caopoziþie exterioarã ºi dihotomicã, raport pe care îl va re-elabora epistemologic într-o viziune holisticã ºi holograficã,pe baza principiului complementa-ritãþii ºi al nonsepara-bilitãþii (pentru înþelegerea acestor viziuni ºi principii, vezicaptolul VII al cursului, paragraful 2).

6. Din punct de vedere metodologic, translaþia conceptualãar fi fost ilegitimã în urmãtoarele douã situaþii ipotetice:i) dacã Thomas Kuhn (sau un alt autor) ar fi depistat nu „para-digmele disciplinare” din „Cetatea ªtiinþei”, ci paradigmeleculturale care funcþioneazã „jos, în vale”, unde exigenþeleraþionalitãþii, ale gândirii critice ºi asigurãrilor metodologicesunt slabe sau lipsesc cu desãvârºire; ii) dacã Thomas Kuhnar fi vorbit nu despre comportamentul iraþional (în sensullimbajului filosofic american = non-conºtient) al cercetãto-rilor din ºtiinþele naturii, ci dimpotrivã, despre comporta-mentul raþional al acestora. În astfel de situaþii, extrapolareairaþionalului de la simþul comun la spiritul ºtiinþific sauextrapolarea raþionalului de la spiritul ºtiinþific la simþulcomun ar fi fost ilegitime.

Dar cum teoria lui Kuhn nu se încadreazã în nici una dincele douã situaþii ipotetice, construirea conceptului de para-digmã culturalã ni se pare legitimã din punct de vedereepistemologic.

De altfel, chiar la Kuhn, în Postscriptumu-ul redactat la7 ani dupã apariþia primei ediþii (Structura revoluþiilor ºtiin-þifice, ed. cit., pp. 219-255), gãsim un sens mai larg al con-ceptului, pe care el însuºi îl numeºte „sens sociologic”, cazîn care paradigma desemneazã „o întreagã constelaþie deconvingeri, valori, metode etc., împãrtãºite de membrii uneicomunitãþi date” (idem, p. 220).

Deci ºi pentru Kuhn, o paradigmã este împãrtãºitã nunumai de membrii unor comunitãþi ºtiinþifice, ci de membriioricãrei comunitãþi umane.]

7. Scopul va fi operaþionalizat în obiective strategice, carevor genera mai multe programe de comunicare.

Conceptul creativ al campaniilor de comunicare, „mo-dernizarea prin resetare culturalã”, va rãmâne un „secret

de producþie”.

The cultural chenges in Romanian societyin view of its integration in the civilisation area

of the European Union

Abstract

The prevaling cultural models in the Romaniansociety are of rural origin, namely pre-modern; theycommand perceptions, representations, attitudes andbehaviours that serve the harmonic (nonconflictual)integration in the civilisation area of the EuropeanUnion, a process which would equal the completion ofmodernisation.

In order to meet this challenge, the cultural resettingof the Romanian society is necessary, precisely in thesense in which we reset a computer whose software isobsolete. In our vision, this software can be understoodand transformed by means of the „paradigm” concept,borrowed from science phylosophy. Mutadis mutandis,we shall use the concept of “cultural paradigm”.

The cultural paradigm is a constellation of beliefs,values, techniques of formulating problems and solu-tion methods, shared at a given moment by the mem-bers of a community.

It is based on a few tacit presuppositions whichgovern the subject’s thought, language and actions.Since it is not conscious, the paradigm exhibits analmost biological resistance to changes. Therefore, thechange of the paradigm can only be made through“tacit learning”.

In the Romanian society, the only solution is to usetacit communication within communication campaigns

mmmmeeee dddd

iiii aaaannnn

aaaa lllliiii zzzz

eeee

that would not state their objectives, but would insteadlead to the change of the present paradigm.

A pre-condition for success is knowledge on theparadigmatic presu-ppositions in the Romanian socie-ty today, which are provided thorugh sociologicalresearch at national scale, carried out by a speacialtyinstitute. After completing the project, the author will

suggest the government, through the ministry of edu-cation and research, a set of communication campaignswith a sole purpose: to render the value orientation, thepopulation’s atitudes and behaviours suitable to thepresent public interest – the modernisation of theRomanian society and, as a natural consequence, theharmonic integration of Romania into the EU.

Revista R


ºi Com


51


Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

52

iissttoorr iiaa pprreesseeii

19th Century Illustrated Periodicalsas International Means of CommunicationMichèle MARTIN, Professor, School of Journalism and Communication,Carleton University, Canada

The 19th century illustrated press was in full bloomin the 1870s-1880s. During my research on this topic,which has led to my book Images at War,1 a study ofthe coverage of the Franco-Prussian war (also calledthe 1870 war) in that press, I discovered that interna-tional networks were created between and among illus-trated periodicals coming from various countries. Thatperiod was one in which modern technologies of com-munication and transportation were soaring with theexpansion of railroads, steamships, the telegraph andeven, in some cases, balloons and pigeons! These tech-nologies created the necessary conditions to allowmeans of communication such as the press to buildinternational links for the exchange of illustrated infor-mation among papers coming from several countries.

This paper is concerned with the role and contribu-tion of the illustrated press in the development of inter-national networks of communication, and more parti-cularly with the following points: a brief historicalaccount of the formation of 19th century internationalnetworks among some illustrated periodicals; anexamination of the particular structure of the processof production of these papers which affected these net-works; a description of the diffusion of similar engra-vings in some publications coming from various coun-tries; and finally a discussion on the divergent formsthat this process took and of some consequences thatresulted from it. To do that, I examine the twelve fol-lowing periodicals: L’illustration (1843), Le Mondeillustré (1857), L’Univers illustré (1858) and LeJournal illustré (1864) from Paris; Die IllustrirteZeitung (1843) from Leipzig; Harper’s Weekly (1850)from New York; The Illustrated London News (1842),The Illustrated Times (1855) and The Graphic (1869)from London; L’Illustrazione Popolare (1869) fromMilan; and The Canadian Illustrated News (1869) andL’Opinion publique (1870) from Montreal.

19th century means of communication andtransportation

Means of communication and transportation werenumerous and varied in European societies and NorthAmerican countries in the 1870s-1880s. For trans-portation, railways and waterways were used for longdistance journeys, and roads were fully developed andmuch used.2 For communication, there was an efficientinfrastructure supporting the postal and telegraphicsystems. So, images published in illustrated periodicalscould travel through most of these means, except tele-graphy as we will see later.

The illustrated press was an important means ofcommunication in 19th century societies. At the time,there were no alternative visual mass distributed mediato challenge any of the images published in thosepapers, though there were the occasional illustrationsin the dailies. These periodicals were a commoditywhich had to be profitable to the shareholders; thispriority influenced the flow of exchange of illustratedinformation. Still, most owner-editors claimed, in theirinaugural editorials, that they were launching theirpapers in order primarily to inform and educate thepublic. In that context, the role of the image was essen-tial in the transmission of news, and not limited to tri-vial news, as some researchers have argued.3 As such,that press constituted a specific form of journalismwhich used the powerful visual representation of sym-bols and stereotypes to gain access to illiterate and for-eign readerships otherwise impossible to reach, thuscreating an opportunity to educate them about what theeditors thought was worth knowing.

Most main newspapers, including illustrated ones,were produced and published in cities for various rea-sons. Since newspapers were first and foremost com-modities, they required capital investors who wereexpecting profit.4 Such investors were easier to find in

Revista R


ºi Com


53

ii iiss sstt ttoo oorr rrii iiaa aa pp pprr rree eess ssee eeii iiurban environments. Moreover, the diversity of people,organisations and events in cities furnished a signifi-cant part of news material.5 In addition, 19th centurypapers such as illustrated periodicals needed a largeand diversified labour force including not only editorsand reporters, but also draughtsmen and engravers.Engraving was performed in workshops situated in bigcities.6 Finally, communication and transportationinfrastructures were better developed in cities whichwere their nodal point.

By the 1870s, the illustrated press had expandedconsiderably, and circulation was often widespread, atleast in the six countries studied here.7 In order to sup-ply the required number of images each week, eachpaper had to either employ a large number of drafts-men and engravers, or to buy and/or ‘borrow’ engrav-ings from other papers. Indeed, the internationalizationof the circulation of the illustrated news was doneeither through formal channels, which allowed editorsto buy engraved wood-blocks, or through informalchannels, either with artists selling some of their workto more than one paper, or else with some periodicalsreproducing another paper’s engravings apparentlywithout permission. Copyright on illustrations did notexist at the time.

All twelve illustrated periodicals that I am examin-ing here were involved in such transactions to a greateror lesser degree. My study shows how, in the 1870s,information coming from the few European countrieswho were leaders in the area of the illustrated press,was distributed in other European countries as well asin North America. These periodicals represented animportant part of the illustrated press industry. In termsof circulation, they were the most important media ofinformation. Even the most popular dailies did nothave the large distribution of these papers, namelyhundredth of thousands of copies each week.

The publication of engravings involved at leastthree levels of mediation: the drawing, the engravingand finally, the editing, to which was sometimes addedthe sketching prior to the drawing. Choices had to bemade at each level as to what exactly could be shown.This three-step mediation had some consequences forwhat the readers saw and remembered, since it wasbased on a process of inclusion/exclusion of the repre-sentations of not only an event itself, but of what ele-ments of that event should be shown. Given the num-ber of workers involved in the production of engrav-ings, the illustrated press supported a whole “economyof the visual” by reinventing occupations that had beenslowly disappearing. At the centre of this economy lay

the technical conditions of production which clearlyinfluenced the illustrated content of the industry.

Transformation of the labour process

The obstacles that had to be overcome during theproduction of 19th century illustrated periodicals werein part responsible for the expansion of that press intomany European countries and North America. The waythat engravings were produced represented, beyond adoubt, a substantial financial outlay since each paperneeded a significant number of draftsmen andengravers to meet the demand of the weekly produc-tion of a large number of images. Less financiallyendowed papers often had difficulty coming up withthe funds for such an investment. Thus, less moneymeant fewer artists ‘on the spot’ and as a result limitedcoverage of events. Since visual representations madeup approximately 50% of the space of every paperstudied, regardless of their total number of pages, itwas imperative to find other ways of acquiring engrav-ings to fill that space. Consequently, the more modestpapers were often dependent on the wealthier publica-tion for supplying a portion of the illustrations thatthey needed to publish each week. This was also one ofthe main reasons why engravings circulated amongpapers from various countries. Seemingly, these trans-actions had an impact on a paper’s production processand on the amount of labour it entailed. Therefore, thespecific characteristics of the process of production ofillustrations were closely related to their internationalcirculation.

The publication of newspapers, even weeklies,requires a supply of updated information, be it illus-trated or written. The editors of 19th century illustratedpapers, aware of this journalistic constraint, had to finda system of rapid production to keep the paper abreastof current events. In order to accelerate production, astructure was put into place within which the largestaff of draftsmen and engravers worked in very closecollaboration with each other. As a rule, the sketch, thedrawing and the engraving were not done by the sameperson, and more than one engraver worked on repro-ducing a drawing.

Indeed, in the production process of importantpapers such as The Illustrated London News,L’Illustration or Die Illustrirte Zeitung, draftsmen andengravers generally worked on the same picture at thesame time. As soon as some sections of the drawingwere reproduced on wood, they were sent to theengravers who worked on them while the draftsmen

Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

54

iiii sssstttt oooo

rrrr iiiiaaaa

pppprrrr eeee

ssss eeeeiiii

drew other sections. Since several engravers workedsimultaneously on the same drawing, often the artistdid not see his product as a whole before it was pub-lished in the paper. At the end of this labour process,the engraver in chief bolted all the pieces together andengraved the lines that made the parts of the picturelook like a whole. He also often signed the engraving.This system, which was a type of assembly line, eventhough that name had not been coined yet, did not usu-ally produce the most artistic engravings; however, ithad the advantage of being very fast, one of the mostimportant production characteristics even for a weeklynewspaper.

As I mentioned above, an illustration is the productof a series of artistic acts that correspond to diversespecialities. Involved are draftsmen and engravers, andsometimes sketchers. The names that appear mostoften on an engraving are that of the draftsman andthen of the engraver, especially in French papers. InEngland, only The Graphic had most of its engravingsusually signed by both artists; The Illustrated LondonNews rarely identified its workers. In Germany, it wasoften the engraving enterprise which was identified.For instance, in Die Illustrirte Zeitung, many engrav-ings were signed with the letters XA (forXylographische Anstalt), thereby identifying the estab-lishment founded and owned by J.J. Weber, and not thename of the engraver.

Thus there was no uniformity in the identificationof engravings, not even within one particular enter-prise, let alone one country or one industry. Very oftenin French papers, and to some extent in some Englishones, the engravings were signed only with initials.Some of them were clearly printed, but most of themwere hard to make out, even using a magnifying glass.As well, some engravers or draftsmen – as long as theywere able to sign the engravings themselves – teasedthe reader and hid their initials in some elements whichfigured at the bottom of the picture, as if it were a gamethey were playing with the public. Still, this variationof patterns among the periodicals both across and with-in countries does not prevent an examination of thevagary of engravings across countries, as it is moreoften than not a particular engraving which is expor-ted, and not an engraver’s name.

Becoming international: choosing the right images

Engravings for publication in one particular paper,and for reproduction in foreign papers were chosenaccording to some strategies of inclusion/exclusion

based on codes and rules created by each publicationwhich transformed them into political and ideologicalstatements. As these two engravings (figures 2 and 3)coming from the same sketch (figure 1) show, differentperiodicals had very divergent ways of interpretingwhat was sent to them. Nevertheless, the images theyproduced and published were seen by readers as testi-mony of real events. Even when the representationswere mediated by artists coming from other countries,they suggested the truth, a truth which was an imitationof pure reality. This particular quality of a picture andthe fact that the names of the engravers and draftsmenwere often erased or cut off by the ‘borrowing’ paper,helped readers to identify with the picture even when itwas not an event happening in their own country.‘Borrowed’ engravings can be spotted by the contentof the illustration, even when the picture is not signed,as is the case of some periodicals. In The IllustratedLondon News, for instance, only the engravings pro-duced by foreign artists such as Regamey and Janet –who also worked for Le Monde illustré andL’Illustration – were signed. This suggests that theseengravings were used legally, which was not alwaysthe case. As for The Graphic, almost all pictures weresigned. Many artists worked for that paper, includingDurand who also worked for the Parisian papers LeMonde illustré, L’Illustration and Le Journal illustré.With these examples, we already see a network ofartists connecting English and French papers andallowing the transmission of illustrated informationfrom one country to another, thus influencing the opin-ion of foreign readers.

French periodicals’ engravings were almost alwayssigned, but not necessarily with both the draftsman’sand the engraver’s names. Le Monde illustré, one ofthe most widely distributed illustrated periodicals inFrance, also had the financial means to send its ownfamous artists to the frontline. Its draftsman Moullinworked also for The Illustrated Times and de Bérardfor The Illustrated London News. Equally part of thedrawing team were the well-know Morin, as well as deKatow and Lix. Le Monde illustré’s engravers were:Méaulle, Coste and Chapon.

Many draftsmen and engravers worked for both LeMonde illustré and L’Illustration, despite the ideologi-cal differences existing between the two papers,8 butthis collaboration was not limited to their own borders;it also extended to other countries. We have seen that afew French artists also worked for some English papers.Their pictures were shown in other countries as well,such as Italy, Germany, Canada and the United-States.

Revista R


ºi Com


55

ii iiss sstt ttoo oorr rrii iiaa aa pp pprr rree eess ssee eeii iiI have come across the signatures of the draftsmen Yonand Marie in Le Monde illustré, L’Illustration,L’Illustrazione Popolare and The Harper’s Weekly.Among the engravers, it is possible to locate the worksof Dumont and Coste in L’Illustration and Le Mondeillustré, those of Gillot in L’Illustration, Le Journalillustré, L’Illustrazione Popolare, The CanadianIllustrated News, L’Opinion publique and DieIllustrirte Zeitung. It seems very unlikely that Gillotwould have had direct contact with all these papers. Soeither his engravings were ‘borrowed’ without permis-sion or sold by his editor; most likely, he did notreceived money from all these transactions.

L’Univers illustré hired some excellent engraverssuch as Froment who also worked for L’Illustrationand The Graphic. According to Wattelet,9 the paper hada formal collaboration with Die Illustrirte Zeitungfrom which it bought engravings, a collaborationwhich, I have noticed, lasted throughout the Franco-Prussian war. While the war, and particularly the siegeof Paris, occurred in the same city where the Frenchpaper was publishing, it is nevertheless the Germanperiodical’s engravings that we find in L’Univers illus-tré and not the other way around. Victorious Prussianscelebrating the French defeats were represented in theFrench pages, which must have been rather mortifyingfor the readers! According to Blachon,10 Froment alsosold his engravings to The Illustrated London News,though I have yet to see one for myself. Finally, theEnglish engraver Harral worked for The Graphic andLe Journal illustré. Sometimes, a picture was signedby two engravers which suggests that the same draw-ing was sent to two different papers, engraved bytwo artists, and then most probably used by a thirdpublication.

As I said earlier, using the artists’ names was onlyone of the means available for retracing their activitiesand, by extension the international expansion ofEuropean illustrated information and news. Of course,an artist could always sell different engravings to var-ious papers, or an editor could offer some unuseddrawings to other periodicals. In these situations, it isalmost impossible to know whether an artist had coop-erated with more than one paper unless his works weresigned. However, most engravings which were export-ed were the same that had been originally published ina paper. Those, easily identified, can be regrouped assuch: first, the engravings accompanied by the samecaption in all the papers where they were shown. Forinstance, an unsigned engraving called ‘King Wilhelmof Prussia with his army’ was shown in The Graphic,

Die Illustrirte Zeitung and Harper’s Weekly, whileanother entitled ‘Napoleon III’s surrender’ appeared inThe Illustrated London News, The Harper’s Weeklyand The Canadian Illustrated News (see figure 2above), all of them at various intervals. A pictureshown in The Illustrated London News signed by deBernard and entitled ‘French refugees in London’ wasreproduced unsigned in The Harper’s Weekly with thesame caption a few weeks later.

There were also cases where the same engravingcould be reproduced in many periodicals with captionswith different meanings. For instance, an engravingsigned Marie and published in L’Univers illustré withthe caption ‘The city of Toul refusing to open its gateto the Prussians’ was reproduced unsigned in TheHarper’s Weekly as ‘The demand to surrender’ (figure4) Another signed by Morel-Babeville and entitled‘Uhlan’s requisition in a farm house’ published inL’Illustration was reproduced unsigned in TheHarper’s Weekly with the much more polite caption‘Uhlans demanding food at a French farm house,’ (fig-ure 5). Finally, there were some engravings whichclearly came from another paper and were signed, butfor which I could not find the original publisher. Thisis the case of two engravings with German languageprinted on them. The first was published in Le Journalillustré and signed L. Loeffler, and the other was seenin The Harper’s Weekly and signed HN. The identifica-tion by signature and the use of German language inthe image suggest that the papers had the permission toreproduce the pictures.

Feeding on other papers also created paradoxicalsituations. For instance, The Harper’s Weekly usedinformation coming mainly from The IllustratedLondon News which was clearly pro-Prussian. So theAmerican paper had some difficulty to justify its pro-Prussian position in the light of France’s support forthe formation of an American republic after theAmerican war of Independence in 1783. Indeed,France was the first country to recognize the UnitedStates as an independent country. The Harper’s Weeklypublished a few articles in an attempt to justify its posi-tion, but did not convince the French papers. Anotherincongruous situation occurred in Canada where thesame owner published both The Canadian IllustratedNews and L’Opinion publique. The former, which fedmainly on The Illustrated London News and DieIllustrirte Zeitung, supported the Prussians. The latterfed mostly on French papers and was definitely pro-French. These examples suggest that, for the publica-tions that could not, for various reasons, send their own

Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

56

iiii sssstttt oooo

rrrr iiiiaaaa

pppprrrr eeee

ssss eeeeiiii

reporter-artist to the spot, and therefore had to rely onother papers, the paper from which they got their infor-mation clearly had an influence on the tone and ideo-logy of their own content.

Some conclusive remarks

As we can see, there were international exchangesin the world of nineteenth century illustrated periodi-cals, at least during the Franco-Prussian war.11 Theseexchanges occurred within specific economic, politi-cal, ideological, and also technical conditions.Technically, when a short and important event hap-pened in Europe, North American papers were forcedto feed off of European ones. In the case of the 1870war, for instance, it would have been very expensivefor an illustrated paper to send artist-reporters toEurope, especially that the ‘experts’ claimed that thewar would be short and of little consequences!12 Therewas also the other technical problem of complete lackof communication with Paris during the siege that last-ed four months. It meants that foreign papers had torely on German and English illustrated periodicalssince they received very little news from inside Paris.What little they got, came by balloon, and was alwaysvery late. Economically, the hierarchy undermining theillustrated press industry forced the papers with mod-est budgets to rely on wealthier papers to provide atleast part of their weekly illustrations. This situationencouraged international cooperation, namely betweenFrench and Italian papers. It also provoked paradoxi-cal, if not contradictory situations. We have seen theparadox of having L’Univers illustré showing its read-ers engravings coming from Die Illustrirte Zeitung andrepresenting victorious and jubilant Germans. Since, asSchivelbusch (2003)13 noted, the French were experi-encing a period of trauma inflicted by the Prussians,one can imagine the reaction of the readers when look-ing at such pictures. The Canadian case is more of thedomain of the contradiction when the same owner oftwo different papers support not only divergent butclearly opposite positions on the war. In this case, thetwo positions were so diametrically opposed that onehad to almost be schizophrenic to be able to live withsuch tension.

The persons responsible for such situations werenot draftsmen and engravers, but editors. Some artistswere most probably not aware of the fact that theirengravings were published in foreign papers. Still theexpansion of the illustrated press strengthened thelevel of activity of the engravers, while paradoxically

it had the effect of ‘proletarising’ the occupation ofdraftsmen, but most particularly that of engravers whowere working in an assembly line sort of mode of pro-duction. Finally, the massive distribution of engravingsthrough the illustrated press over a large part of theworld testifies to the adaptability of illustrated news toany language. The international exportation of illus-trated news already existed on a mass produced level inthe 19th century press, and the transmission of thesepictures no doubt had some impact on the ideologicaland political position of people in countries where theywere reproduced. This massive distribution suggeststhat with the illustrated press, a press ‘read’ by millionsof people, the frontiers of each European country wereflexible and could expand even as far as NorthAmerica.

NOTES

1. Martin, Michèle (2006) Images at War: IllustratedPeriodicals and Constructed Nations. Toronto: University ofToronto Press.

2. For more in these and related issues, see Mattelart,Armand (1994) L’invention de la communication. Paris: LaDécouverte; and Law, John (1986) “On the methods of long-distance control: vessels, navigations and the Portugueseroute to India.” In J. Law (ed), Power, Action and Belief.London: Routledge.

3. E.g.: Beaulieu, André & Jean Hamelin (1975-1982) Lapresse québécoise des origines à nos jours. Tomes 2-5,Sainte Foy: Presses de l’université Laval; Martin, Marc(1997) Médias et journalistes de la République. Paris: OdileJacob; Rébérioux, Madeleine (1979) La République radi-cale? 1898-1914. Nouvelle histoire de la France contempo-raine. Tome 2, Paris: Seuil/Points; and others.

4. Beetham, Margaret (1990) “Towards a theory of the peri-odical as a publishing genre.” In L.Brake, A. Jones, L.Madden Investigating Victorian Journalism. London:Macmillan.

5. Brown, Joshua (1996) “Reconstructing representation:Social types, readers, and the pictorial press, 1865-1877.” InRadical History Review 66: 5-38

6. Jackson, Mason (1885) The Pictorial Press: its Originsand Progress. London: Hurst & Blackwell.

7. For a generational classification of nineteenthcentury illustrated periodicals published in Europe andNorth-America, see Bacot, Jean-Pierre (2005) La presseillustrée au XIXe siècle, une histoire oubliée. Limoges:Presses universitaires de Limoges.

8. Le Monde illustré had supported Napoleon III for years,and was even seen by some as the government’s ‘official’paper, while L’Illustration was strongly republican.

9. Wattelet, Jean, 2000, La presse illustrée en France, 1814-1914. Paris: Septentrion, p. 296.

10. Blachon, Rémy, 2001, La gravure sur bois aux XIXe siè-cle. L’âge du bois debout. Paris: Les éditions de l’Amateur.

11. I have summarily examined other periods and found thatthese activities were not limited to such events.

12. Yet, although short as we know now (but not as short aspredicted since some politicians asserted that it would lastbarely a few weeks while in fact it lasted eight months), itwas an extremely important event since the outcome broughtan significant change of borders between two powerfulEuropean countries: France and Prussia. In addition, the warcame to be one of the causes of the unification of Germany.

13. Schivelbusch, Wolfgang (2003) The Culture of Defeat.On National Trauma, Mourning and Recovering. New York:Henry Holt & Co.

Revista R


ºi Com


57

ii iiss sstt ttoo oorr rrii iiaa aa pp pprr rree eess ssee eeii ii

Fig. 1. Sketch of Napoleon III’s surren-der, made on the battlefield

(Jackson, 1885)

Fig. 2. Napoleon III’ssurrender

(Illustrated London News)

Fig. 3. Napoleon III’ssurrender

(centre page, MondeIllustre)

Fig. 4. The city of Toul refusing to openits doors (Journal Illustre)

Fig. 5. Uhlan’s requisition on a French farm (Illustration)

Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

58

iiii sssstttt oooo

rrrr iiiiaaaa

pppprrrr eeee

ssss eeeeiiii

Întâmplãri cu ziariºti morþi ºi rãniþiO istorie a agresiunilor din presã

Marian PETCU, conf. univ. dr., F.J.S.C., Universitatea din Bucureºti

Jurnaliºtii se bat (ºi se omoarã) între ei

Istoria presei române este ºi o istorie a conflictelor,uneori mai frecvente, alte ori mai rare, ce au însoþitevoluþia profesiei de jurnalist. Conflictele dintre jur-naliºti, generate cel mai adesea de opþiunile lorpolitice, s-au manifestat nu doar în plan simbolic,ci ºi sub forma duelului cu spada ori cu pistolul.Este cazul confruntãrii dintre Grigore Ventura de laL’ Independance roumaine ºi ziaristul Popescu de laTelegraful, amândoi alegându-se cu rãni provocate desãbiile cu care s-au luptat, la 22 august 1884.

“Violenþa din presã trecu în parlament ºi afarã” notaC. Bacalbaºa, “aºa încât vãzurãm chiar oameni foarteliniºtiþi cã sunt luaþi de vârtej. De exemplu, în urmaunei polemici foarte dârze, Titu Maiorescu ºi EugeniuStãtescu, au o întâlnire cu pistolul. Câteva sãptãmânimai târziu, un alt duel. Barbu Delavrancea de la Epocaºi Alexandru Djuvara, redactor ºef al ziarului liberalL’ Etoile Roumaine, în urma unor repetate atacuri vio-lente, au întâlnire cu spada. Dupã câteva reprize,Alexandru Djuvara refuzã sã se mai batã declarând cãeste obosit. ªi duelul se opreºte aici”.1

În anul 1887, pe când lucra la ziarul Lupta,Constantin Bacalbaºa avea sã fie þinta unor atacuri înpaginile Voinþei naþionale, din cauza unui articolatribuit acestuia, dar care fusese redactat de ConstantinMille. A urmat duelul dintre Bacalbaºa ºi redactorul ºefal oficiosului liberal Voinþa naþionalã, NicolaeXenopol, pe hipodromul Bãneasa (pe locul unde se aflãastãzi Casa Presei). Duelul a încetat când Xenopol afost rãnit la un deget, “onoarea fiind consideratã satis-fãcutã dupã prima picãturã de sânge”.2 În acelaºi an,„în urma unei certe între Voinþa Naþionalã ºi Epoca, unincident regretabil s-a petrecut acasã la directorul foiioficioase”, notau cei de la România liberã. Era vorbadespre atacarea lui N. Xenopol (prim redactor la VoinþaNaþionalã), în casa acestuia, de cãtre A. A. Balº ºi N.Filipescu (Epoca), Xenopol fiind nevoit sã se apere curevolverul, fãrã ca vreunul dintre agresori sã fi fostrãnit.3 Judecaþi ºi condamnaþi, Filipescu ºi Balº vor fieliberaþi din penitenciar dupã trei luni de la pro-nunþarea sentinþei, printr-un decret de graþiere.

Un alt incident s-a înregistrat la 1897, cânddirectorul ºi proprietarul ziarului conservator

L’ Independance roumaine, George Em. Lahovary seva duela cu omul politic Nicolae Filipescu, deoareceprimul începuse sã manifeste oarecare simpatie faþã dePartidul Liberal. „Un ziarist integru, om de onoare ºibun scriitor, G. Em. Lahovari, directorul ziaruluiL’Independance roumaine, a fost ucis în duel, de cãtred-nu. N. Filipescu, directorul ziarului Epoca. Cauzatragicului duel a fost un articol de ziar…” notau autoriiAlmanahului Ilustrat al Ziarului Adevãrul, la rubrica„Morþii anului”.4 De fapt, la 28 noiembrie 1897,Lahovari a fost ucis, pe cheiul Dâmboviþei, din cauzaarticolului „Deux politique”, publicat în ziarul sãu,L’Independance roumaine, nr. 6.293, în care l-a criticatpe N. Filipescu, pentru comportamentul sãu politic.

ªi la 1899 a avut loc un duel, între maiorulMilicescu, fostul comandant al „sergenþilor deoraº”din Bucureºti ºi reporterul Ion Rusu Abrudeanu,de la Timpul. Maiorul se arãta ofensat de o notiþãapãrutã în ziar, motiv pentru care (asistat deI. Constantin Ghica ºi C. Adamescu, ofiþeri în retra-gere, ca martori) se va întâlni pe platoul de lângã cim-itirul Belu, cu reporterul (asistat la rândul sãu de alþidoi ofiþeri în retragere, Costea Balº ºi ªtefanChristescu). În cele din urmã „s-au schimbat patrugloanþe, la o distanþã de 20 de paºi, fãrã rezultat”.5

În anul 1904, în urma unei polemici de presã, prim-redactorul ziarului ieºean Evenimentul, Spiru Prasin,avea sã fie ucis de ziaristul (evreu) V. Finkelºtein –Scânteie. Gãsit vinovat ºi condamnat la trei luni deînchisoare, V. F. Scânteie face recurs ºi, pentru a moti-va de ce nu plãtise taxele pentru recurs, prezintã „uncertificat de sãrãcie”6 Curtea îl va obliga sã plãteascãdrept taxe echivalentul a trei salarii, deoarece avea unvenit lunar de 120 lei, pedeapsa fiind extinsã la ºaseluni de închisoare. Versiunea lui Scânteie despre eveni-mentul de la marginea oraºului Iaºi a putut fi cititã înserialul „Din viaþa de puºcãrie”7, publicat în paginileziarului Dimineaþa, începând cu 24 septembrie 1906. Erao modalitate prin care ziarul câºtiga cititori, iar fostuldeþinut, sume importante de bani. Dupã eliberare,Scânteie îºi va continua activitatea gazetãreascã. Dereþinut cã ultimele douã dueluri evocate au fost sã-vârºite cu pistolul, în prezenþa martorilor ºi a medicilor.

Incidentele de acest tip au provocat o oarecareîngrijorare, mai ales în contextul în care unele state

59

ii iiss sstt ttoo oorr rrii iiaa aa pp pprr rree eess ssee eeii iiR

evista Rom

ânã de Jurnalism ºi C

omunicare * A

nul II, nr. 1, 2007adoptaserã legi prin care duelul era interzis. De aceeaeste de înþeles reacþia unor gazetari de a conferenþia peaceastã temã, începând cu luna ianuarie, 1908. Printreei, „d. Mihai Mora, avocat ºi ziarist, a dezvoltat la tri-buna Ateneului, zilele trecute, o interesantã conferinþãcu titlul de mai sus (Duelul în agonie)...”. Moraconchidea cã justiþia le poate rezolva pe toate, deoarece„pretutindeni lupta împotriva duelului e ajutatã detoate conºtiinþele luminate”.8

Numai cã astfel de iniþiative au rãmas fãrã ecou,patimile politice, ostilitãþile ºi orgoliile dovedindu-semai puternice decât argumentele, dovadã, „în urmaunui articol injurios din Opinia, o eºire pe teren a avutloc între d-nii C. Stere ºi Gh. Lascãr, fost primar. S-autras douã gloanþe fãrã rezultat. Adversarii s-au împãcatpe teren” 9, dupã cum relata reporterul ziarului Voinþanaþionalã, în martie 1908.

Alteori, luciditatea a fost mai puternicã decât pa-tima: „în urma unui articol apãrut într-un ziar ºi în caredl. Grãdiºteanu adreseazã consulului general austro-ungar, cuvinte ofensatoare, acesta însãrcinã pe d-niiMarghiloman ºi cavalerul Hertz sã cearã satisfacþieautorului acelui articol. Dl. Grãdiºteanu refuzând a-ºiconstitui martori, incidentul s-a închis d. Consuladucând cazul la cunoºtinþa publicã printr-o scrisoareadresatã martorilor sãi”10.

Aceste „afaceri de onoare”, cum îºi titra un redac-tor articolul, nu fãceau decât sã-i expunã la ridicol peprotagoniºti: ”în zilele noastre, duelul e considerat caun lucru învechit, care nu mai este în concordanþã cumoravurile noi, cu concepþiunea modernã despreonoare. În strãinãtate s-au fãcut nenumãrate ligiîmpotriva acestei rãmãºiþe a moravurilor medievale,cari au din ce mai mulþi aderenþi. La noi n-am auzitdespre o propagandã de acest fel, ºi duelul, mai cuseamã pentru incidentele de naturã politicã, e foarteobicinuit. Dacã însã, cum am zis, nu se face propa-gandã sistematicã în potriva duelului, afaceri cum estecea de care se ocupã acuma toate ziarele, îl acopãr cuatâta ridicol, în cât constituiesc cea mai bunã propa-gandã. Pentru un articol de ziar se gãsesc trei sau patruautori, se schimbã mai multe rânduri de martori cari seîntrunesc de nenumãrate ori, se redacteazã zeci de pro-cese verbale, un fel de pledoarii cu subtilitãþi juridiceºi tractãri deghizate, – pentru a se acoperi intenþiaambilor adversari: aceea de a juca comedia duelului.Un ziar de dimineaþã publicã astãzi nu mai puþin deºeapte coloane de gazetã, toate actele, procesele ver-bale ºi scrisorile schimbate între martori. ªi concluzia?Cel care pretindea cã e insultat, insultã la rândul sãu,mult mai aspru, pe cei cari s-au dat înapoi de la

reparaþia prin arme. În asemenea condiþii, mi se paremult mai demn sã declare cineva de la început cã nu sebate în duel –, cã e din principiu împotriva acestuimijloc de satisfacþie a onoarei. Ori cine poate aveapãrerile sale, ºi nu întotdeauna e laº cel ce nu se bate.Adevãrata laºitate se întrevede însã bine printre rân-durile pretenþioase ale ridicolelor procese verbale.Asemenea afaceri, zise de onoare, fac un bun serviciupropagandei contra duelului”11.

Menþionãm cã uneori s-au înregistrat chiar asasi-nate din cauza opþiunilor politice ori din motive ce aurãmas necunoscute pânã astãzi – la 1898, ziaristulªtefan. C. Mihãileanu, care a sprijinit “cauza mace-doneanã româneascã” a fost asasinat de un bulgar, osoartã asemãnãtoare având ºi Nicolae Batzaria, în anul1952. Fotograful oficial lui Gheorghe Gheorghiu Dejva avea (dupã moartea liderului comunist) un sfârºitbizar, ceea ce i-a fãcut pe mulþi sã creadã cã a fostasasinat.

Jurnaliºtii sunt bãtuþi de „cititori”

Începem cu fostul prefect de poliþie din timpuldomniei lui A. I. Cuza, Alexandru Beldiman, care înmai 1893, îl acuza în Adevãrul pe prinþul Ferdinand (peatunci, ofiþer) cã ar fi lovit un soldat. Reacþia nu aîntârziat: un grup de ofiþeri deghizaþi vor devastaredacþia ziarului (aflatã în Bucureºti, Pasajul Villacros)lovindu-i atât pe Beldiman, cât ºi pe un alt redactor.Deºi atitudinea antimonarhistã va fi o constantã laBeldiman (fondator, proprietar ºi director al ziaruluiAdevãrul), acesta nu a fost niciodatã judecat. Deveniserepublican ºi era înconjurat, la un moment dat, deziariºti influenþi, membri ai partidului socialist – I.Nãdejde, V. G. Morþun, Const. Mille, Anton Bacalbaºa,Al. G. Radovici, fãrã ca Beldiman sã fie membru alvreunui partid politic.12 Nu a fost judecat, dar bãtut ºiameninþat, de mai multe ori.

N. Gr. Gorovei, redactor la revista Biciul va fi agre-sat, pe strada Academiei, din Bucureºti, de un anumeIonescu, tot din cauza unui articol. Va scãpa de loviturirefugiindu-se în redacþia ziarului Lupta.13 Scandalulavea o mizã politicã, Gorovei fiind acuzat de atitudineostilã (ironii, cãci Biciul era o foaie umoristicã, propri-etate a lui C. Mavrodolo) faþã de puternicii zilei(august, 1887). De altfel, acest hebdomadar umoristicavea sã-ºi înceteze apariþia dupã numai patru luni de lafondare.

Mai târziu, Conservatorul din 23 august 1902 pu-blica o corespondenþã din Galaþi, potrivit cãrei primulredactor al ziarului local, Galaþii, dl. Bour, fusese

Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

60

iiii sssstttt oooo

rrrr iiiiaaaa

pppprrrr eeee

ssss eeeeiiii

victima unui atentat. Cu ceva vreme înainte de eveni-ment, circula zvonul potrivit cãruia unii poliþiºti îiameninþaserã pe redactorii de la ziarul de mai sus cã„le vor pune foc” ºi chiar cã îi vor împuºca. Bour (dupãalte surse, Ion Burbea), „care a dat pe faþã mai multesamavolnicii ale poliþiei, întorcându-se acasã alaltãieriseara, pe la orele 10, a fost atacat de un individ carel-ar fi ucis dacã nu s-ar fi apãrat cu bãrbãþie ºi dacã nuse întâmpla sã treacã mai multã lume pe stradã înmomentul atentatului (…) atentatorul era un om mas-cat! Pe cât aflãm, poliþia a înscenat aceastã crimã caren-a isbutit numai din întâmplare”.14 Fondat la 1882,cotidianul politic „independent” Galaþii era, la aceadatã, proprietatea lui Timoleon Nebuneli, care deþineaºi funcþia de director.

În seara zilei de 17 iunie 1920, „doi studenþi ieºeniîntâlnind pe Jean Hefter, redactor al ziarului Lumea,i-au cerut socotealã pentru o serie de articole publicateºi prin care studenþimea universitarã era aspru criticatãºi insultatã”, notau redactorii de la Viitorul. „ Hefter,fãrã a rãspunde, a lovit pe unul dintre studenþi, (pe) d.Vasiliu”, care la rândul sãu va reacþiona violent, încât,„ca urmare a acestui incident, studenþii în corpore audevastat redacþia ºi tipografia ziarului Lumea, care dinaceastã pricinã n-a apãrut astãzi. Dupã devastare stu-denþii s-au întrunit la Universitate redactând o moþiuneîmpotriva atitudinii ziarului Lumea ºi agresiunei luiHefter. La rândul sãu, Hefter s-a adresat parchetului.S-a convocat Senatul Universitar pentru a examinachestiunea ºi a stabili rãspunderile”.15 Dacã ar fi redac-tat moþiunea înainte de agresiune …

Alte trei cazuri, toate fondate pe dezacorduriprivind opþiunile politice. Studentul C. Zelea Codreanul-a atacat pe primul redactor al ziarului conservatorOpinia, din Iaºi, eveniment ce a produs consternarea ºisolidarizarea gazetarilor cu cel lovit (5 iunie 1921).L. Rosenthal, directorul ziarelor Adevãrul ºi Dimineaþaavea sã fie grav rãnit de un anume Bacaloglu, înoctombrie 1923, iar C. G. Costa – Foru, pentru faptulde a fi participat la congresul presei maghiare (Oradea,5 decembrie 1925), deºi împlinise 70 de ani, va fi agre-sat de 12 studenþi, în momentul în care cobora din tren,la Bucureºti. Dacã în cazul lui Rosenthal lucrurile erauprevizibile, în sensul cã periodic ziariºti din acesteredacþii erau bãtuþi de diverºi indivizi, trimiºi, seînþelege, de lideri politici înfierbântaþi, lui Costa-Forui se reproºa îngãduinþa faþã de ziariºti care se arãtaserãuneori infideli statului român.

În martie 1928, Pamfil ªeicaru a fost agresat, chiarîn biroul sãu, de cãtre Jean Ghica. ªi dupã acest eveni-ment, reprezentanþi ai Asociaþiei Generale a Presei

Române, Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti, precum ºicei ai Sindicatului Ziariºtilor din Bucureºti vor publicaarticole de condamnare a violenþelor la adresajurnaliºtilor. În acest context, Nicolae Batzaria va gãsioportun sã redacteze chiar o sintezã a agresiunilor, cutitlul “Situaþia presei ºi a ziariºtilor. Cu prilejul pri-goanei ºi molestãrii împotriva ziariºtilor”, din carereþinem: “Dela o vreme încoace, ziariºtii sunt expuºipersonal la prigoane ºi la agresiuni brutale. Directorulziarului Curentul ºi totodatã preºedinte al Sindicatuluiziariºtilor este atacat ºi lovit grav chiar în cabinetul sãude lucru. Un alt coleg este molestat la o întrunire pu-blicã din cauza atitudinei ziarului pe care îl reprezintã.Ziarul Dobrogea Junã, într-un articol (...) enumãrã oserie de neplãceri ºi agresiuni de cari au avut parteredactorii ºi însuºi localul de redacþie al ziarului. Iar numai departe decât ieri, cercul «Presa» de la Brãilavesteºte telegrafic o agresiune a cãrei victimã au fost,din cauza profesiunei lor, doi ziariºti din oraºul acela ºicere ziarelor din Capitalã sã protesteze împotriva fap-tului petrecut, precum se spune în telegramã, chiar înprezenþa autoritãþilor. ªi semnatarii telegramei se în-treabã nedumeriþi: Ziariºtii au fost scoºi oare de sub scu-tul legilor? Precum se vede, prigonirea ºi molestareaziariºtilor ameninþã sã devie sistem. Sistem caretrãdeazã o mentalitate nenorocitã. Mentalitatea careexistã în spiritul multora ºi anume cã ziariºtii sunt prindefiniþie niºte fãpturi create sã producã numai încurcã-turi, sã se amestece unde nu le fierbe oala ºi sã nu laselumea în pace (...) Când e lovit un ziarist, sã nu fiecolegi cari sã privescã faptul cu satisfacþie sau chiar cunepãsare, ci sã resimtã cu toþii acestã loviturã ºi sãreacþioneze prompt ºi cât mai solidar”.16

Un alt director al Adevãrului, Emanoil Socor, a fostvictima unui atentat, în ianuarie 1931, atacatorul fiindun elev de liceu, Constantin Dumitrescu, trimis nu seºtie de cine.

O bãtaie „sorã cu moartea” avea sã primeascã ºiPetronius Livescu, directorul ziarului Vestea, dinBotoºani, tot în anul 1931. El fusese oprit, pe stradã, deinginerul Andriescu, însoþit de sublocotenentulRacoviþã (de la regimentul 7 Cãlãraºi), pentru a i sereproºa „aluziile dintr-un articol în care ziaristul vor-bea, fãrã sã dea nume, despre escrocheriile unui pretinsinginer de la cadastrul jud. Botoºani”.17 Livescu aveasã fie lovit, de cei doi, de mai multe ori, fapt ce a scan-dalizat comunitatea gazetãreascã localã. Asociaþia jur-naliºtilor din Botoºani va trimite mesaje de protest faþãde aceste agresiuni ministrului de interne, celui aljustiþiei, preºedintelui Consiliului de miniºtri, sindi-catelor ºi asociaþiilor de presã din þarã. Ba mai mult,

Revista R


ºi Com


61

ii iiss sstt ttoo oorr rrii iiaa aa pp pprr rree eess ssee eeii iitoþi jurnaliºtii din presa localã au solicitat procuroruluide Botoºani, permisiunea de a purta arme pentru a seapãra.

În vara anului 1934, ziarele au publicat un protestcontra agresiunilor la care erau supuºi jurnaliºtii, sem-nat de Asociaþia Generalã a Presei Române. De astãdatã, Vasile Purcãrea, directorul ziarelor TribunaComerþului ºi Gazeta Argeºenilor, din Piteºti, fusesebãtut chiar în sediul Tribunalului Argeº, de un „intelec-tual”, fãrã sã se fi fãcut publicã identitatea acestuia încomunicatul Asociaþiei. Jurnaliºtii care au relatatdespre eveniment se întrebau de ce, dacã avea ceva dereproºat lui Purcãrea, „intelectualul” nu a rãspuns „totpe calea presei sau sã apeleze la justiþie”18, în ogradacãreia s-a întâmplat incidentul (24 mai). În seara zileide 5 octombrie 1934, circa patru zeci de „puºlamaleaparþinând tineretului cuzist”19, înarmaþi cu revolvere,ciomege ºi alte obiecte, au distrus redacþia ziaruluiFacla (Bucureºti) ºi i-au bãtut cu sãlbãticie pe ziariºtiiIon Vinea ºi Tita Bobeº, victimã a acestora fiind ºi stu-dentul Mureºan, un colaborator, se pare, al Faclei.Autorul moral al faptelor a fost, dupã declaraþiile celoragresaþi, avocatul Ion V. Emilian ºi alþi doi apropiaþi aiacestuia (Emilian fusese, la un moment dat, chiar avo-catul legaþiei germane din Capitalã), toþi trei fiindtrimiºi în judecatã. Peste douã luni, directorul ziaruluiCredinþa, Sandu Tudor, va fi bãtut de un individnecunoscut, ce va fi, pânã la urmã, arestat.20

În calitatea sa de director al ziarului Facla, IonVinea a mai încasat o bãtaie, la 4 iulie 1935. Bãtãuºiiau fost un ºofer, un portar ºi un servitor de la Societatea„Via” (Bucureºti), trimiºi de directorul societãþii,Eisenstein, „sã-l punã la punct”, din pricina unui arti-col prin care erau demascate anumite ilegalitãþi (nurezultã din articolele publicate în presã dacã Eisensteina fost dovedit sau nu ca infractor). Capturaþi de poliþie,cei trei vor da declaraþii despre succesiunea de faptefinalizate cu agresiune.21

Alte trei scandaluri s-au înregistrat în anul 1936.Mai întâi, directorul ziarului Le Moment, Alfred Hefter,care a fost atacat noaptea, cu un stilet, pe când intra înredacþie (strada Brezoianu), de studentul NistorGavrilã (5 mai). Motivul pare sã fi fost orientareapoliticã a ziarului. În arest, agresorul avea sã declare cãdoar s-a împiedicat, fiind întuneric, ºi l-a zgâriat peHefter fãrã intenþie, fapt pentru care îi cerea scuze vic-timei. Va fi judecat, sentinþa nemaifãcând obiectulrelatãrilor de presã.22 În iunie, doi dintre redactorii de la

ziarele Adevãrul ºi Dimineaþa, dr. Scrutator ºiAl. Graur au fost bãtuþi de cinci agresori, ce vor fi iden-tificaþi, arestaþi ºi condamnaþi. A urmat o altã serie deproteste ale asociaþiilor profesionale faþã de tratamen-tul la care erau supuºi mulþi dintre colegii lor.23

În data de 7 august 1936, “Agresiune împotrivaunui ziarist din Constanþa. O sãlbatecã agresiune a fostcomisã azi dimineaþa în port asupra d-lui VasileBurlan, directorul ziarului Marea. D-sa a fost atacat ded. Codruº, preºedintele sindicatului marinarilor civili ºilovit în mod barbar. Loviturile pe cari le-a primit în capl’au diformat complet. Victima a fost transportatã laspital. Din ordinul parchetului autorul agresiunei a fostarestat de cãpitãnia portului. D. Codruº a declarat cã acomis agresiunea deoarece d. Burlan în numãrul de ierial ziarului Marea a atacat pe tatãl sãu, deputatulCodruº pe motiv cã n’ar avea competinþa de a depuneun proect de lege pentru reglementarea profesiunei demarinar”, dupã cum relata reporterul Naþionalului nou.

M-am oprit, în sinteza de faþã, asupra câtorvacazuri. Nu am amintit numeroasele devastãri deredacþii însoþite, aproape de fiecare datã, de victime –un ºir lung de vandalisme care începe cu devastarea, la1888, a redacþiilor ziarelor Epoca, România ºiL’Independence roumaine, continuã cu alte redacþii,române sau minoritare, din Bucureºti ori din mari oraºeale þãrii (vezi cazul Maghyar Szo ºi Nagyvaradi Naplo,din Oradea, martie 1931) pânã la atacarea redacþieiScânteia, în anul 1946. Uneori chiar ºi mãsurile de pro-tecþie cele mai serioase s-au dovedit inutile – redacþiaziarului Epoca a fost distrusã de studenþi, la 18 aprilie1926, deºi se afla în Hotelul Astoria, pentru a da unsingur exemplu.

Cât priveºte desele implicãri ale studenþilor în acesttip de agresiuni, trebuie precizat cã unii dintre ei s-audovedit uºor de manipulat de actori politici, într-unmoment istoric sau altul, dar nici profesorii lor nu aufost inocenþi, mai ales atunci când cultivau discursuripolitice în amfiteatrele universitãþilor (din Bucureºti ºiIaºi, îndeosebi). Alteori, tineri care nu aveau nimic încomun cu viaþa academicã au fost numiþi „studenþi”,pentru a legitima, cumva, protestul.

Închei cu menþiunea cã redacþiile care promovauidei de stânga au fost cele mai frecvent atacate, înperioada interbelicã, chiar ºi atunci când erau mode-rate, deoarece democraþia a îmbrãcat, la noi, atâteaculori, încât deseori era de nerecunoscut.

Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

62

NOTE

1. Constantin Bacalbaºa, Bucureºtii de altãdatã, vol. II,1885-1901, ediþia a II-a, Editura Ziarului Universul, 1928,

p. 20.2. Tiberiu Avramescu, „Constantin Bacalbaºa – o jumãtatede veac în slujba presei române”, în Jurnalism &Comunicare. Revista Românã de ªtiinþe ale Comunicãrii,anul II, nr. 3, vara 2003, pp. 89-95.3. România liberã, anul XI, nr. 2.872, 13 martie 1887, p. 3.4. Almanahului Ilustrat al Ziarului Adevãrul pe anul 1898,Editura Adevãrul, Bucureºti, 1898, p. 65. 5. Timpul, anul XXI, nr. 93, 29 aprilie (11 mai) 1899, p. 3.6. Dimineaþa, anul II, nr. 491, 16 iunie 1905, p. 3. 7. Adevãrul, anul XVIII, nr. 6139, 18 septembrie 1906, p. 1.8. *** „Duelul în agonie”, în Voinþa naþionalã, anul XXV,nr. 6.790, 24 ianuarie 1908, p. 1.9. Voinþa naþionalã, anul XXV, nr. 6.829, 13 martie 1908,p. 3.10. Voinþa naþionalã, anul XXV, nr. 6.876, 11 mai 1908, p. 3.11. X, „Afaceri de onoare”, în Voinþa naþionalã, anul XXV,nr. 6865, 28 aprilie 1908, p. 1.12. Marian Petcu, Jurnalist în România – istoria unei profe-sii, Editura Comunicare.ro, Bucureºti, 2005, p. 23.13. România liberã, anul XI, nr. 2.996, 21 august 1887,p. 3.14. Conservatorul, anul XVIII, nr. 11, 23 iulie (3 august)1902, p. 3.15. Viitorul, anul XIII, nr. 3.671, 18 iunie 1920, p. 2.16. Adevãrul, anul XLI, nr. 13.593, 10 aprilie 1928, p. 2.(150). 17. Curentul, anul IV, nr. 1086, 2 iulie 1931, p. 2.18. Facla, anul XIV, nr. 1.004, 9 iunie 1934, p. 2.19. Facla, anul XIV, nr. 1.102, 6 octombrie 1934, p. 1.20. Facla, anul XIV, nr. 1.165, 15 decembrie 1934, p. 4.21. Facla, anul XV, 5 iulie 1935, p. 2.22. Facla, anul XVI, 6 mai 1936, p. 1.23. Facla, anul XVI, 20 iunie 1936, p. 3.

Bibliografie selectivã

Tiberiu Avramescu, „Constantin Bacalbaºa – ojumãtate de veac în slujba presei române”, înJurnalism&Comunicare. Revista Românã de ªtiinþeale Comunicãrii, anul II, nr. 3, vara 2003, pp. 89-95.

Constantin Bacalbaºa, Bucureºtii de altãdatã, vol.II, 1885-1901, ediþia a II-a, Editura Ziarului Universul,1928.

Marian Petcu, Jurnalist în România – istoria uneiprofesii, Editura Comunicare.ro, Bucureºti, 2005.

Colecþiile ziarelor Adevãrul, Conservatorul,Curentul, Dimineaþa, Facla, România liberã, Timpul,1887 – 1936.

Abstract

Deeds with wounded and dead journalists – a his-tory of aggressions in the media

The present study includes a series of incidents thathappened in the Romanian media starting with 1884and which resulted in wounded and dead journalists.Most of these disputes have been based on politicalquarrels, as the media was highly influenced and led bypolitics. There were two journalists that died followingsuch disputes. G.E. Lahovary, who died in 1897, hadbeen the director and owner of the paper„L’independance roumaine” and was shot while duel-ing with the director of „Epoca” newspaper, NicolaeFilipescu. In 1904, journalist V. Finkelºtein-Scânteiekilled the editor-in-chief of the Iasi-based newspaper„Evenimentul”. Numerous other disputes led to duelswith the sword or pistol. Plus, many newsrooms wereraided and destroyed and journalists were aggressed byreaders or students, on their own, or incited by politi-cal leaders. Threats and violence always focused onintimidating or eliminating opponents. Thus, startingwith 1908, articles and conferences aiming to banduels were significantly growing.

iiii sssstttt oooo

rrrr iiiiaaaa

pppprrrr eeee

ssss eeeeiiii

Revista R


ºi Com


63

iinntteerrffeerreennþþee

Discursul despre francmasonerie:între publicitate ºi tabloidizarea preseiMarcel TOLCEA, prof. univ. dr., Universitatea de Vest, Timiºoara

Premise

Dacã ar fi sã aleg un citat care sã aibã o cuprinderecât mai permisivã a cuvântului Europa, cred cã aº optapentru un fragment din cartea lui Michel Foucher,Republica europeanã: „Cuvântul Europa este dinfericire polisemantic ºi, în funcþie de locutor, el poatedesemna o speranþã sau o constrîngere, o utopie sau uneºec. O multitudine de sensuri sunt posibile, avându-ºioriginea în geografie (continentul fãrã frontiere fixe),în culturã (moºtenitoare a Republicii Literelor ºi aEpocii Luminilor), în istorie (secole de luptã între naþi-uni ºi imperii), în economie (necesitatea unei pieþedeschise, sau dimpotrivã, închise), în drept (asigurarealibertãþii individului ºi preeminenþa acestuia asupragrupului). Termenul Europa este frecvent corelat cuconcepte ce trimit la ideea de grup, oricare ar fi rezis-tenþa în timp a acestuia din urmã: unitate visatã acreºtinãtãþii, integrare economicã, drept europeansuperior, identitate a modelelor politice, comunitate dedrept, alianþã voluntarã a naþiunilor, federaþie de state,uniune a statelor membre semnatare ale tratatelorfondatoare, politicã comunã, convergenþã (sic) buge-tarã ºi financiarã”1.

Citatul îmi serveºte nu doar pentru a epuiza dimen-siunea orizontalã a abordãrii, ci, mai ales, fiindcãînsuºi autorul îl atenueazã cu un amendament care seconstituie chiar în subiectul prezentei abordãri: pentrua fi pe deplin valid, orice demers istoric se cuvine sãanalizeze nu doar realitatea concretã, evenimentele, ciºi imaginile, ideile, povestea. Fiindcã doar aºa se poateevalua imaginarul european moºtenit, „sumã de faptemai mult sau mai puþin verificabile ºi de imagini ceevolueazã de-a lungul timpului”2. (subl. m., M.T.)

Or, vorbind despre imaginarul european în planulconstrucþiei simbolice a integrãrii europene, nu putemsã nu observãm absenþa unei coordonate spirituale,dincolo de „orizontalele” economice, legislative, comer-ciale sau administrative. O absenþã în planul dezbateriipublice, dar care, în plan istoric, a constituit unul

dintre „motoarele” cele mai active din istoria Românieimoderne: francmasoneria. Ea este „povestea” la caremã voi referi în cele de mai jos. Despre „ficþiunea”care a fost mai mult decât „operativã” de-a lungul isto-riei noastre va fi vorba în cele ce urmeazã. Iar în acestspaþiu al imponderabilelor aº dori sã încerc o explicaþiea discursului despre Europa. De fapt, un discurs indi-rect despre valorile europene, ce face un ocol prin va-lorile universalitãþii, ale unui cosmopolitism deextracþie spiritualã ºi se opreºte la clamarea unei tole-ranþe în care socialul, credinþa ºi rasa nu au nici o rele-vanþã. Iar dincolo de toate acestea se aflã chiar liber-tatea. Ca sã nu vorbim despre proiectele mai mult saumai puþin utopice ale Statelor Unite ale Europei sau aleConfederaþiei Danubiene.

Iar prima ipotezã de la care porneºte studiul de faþãeste o întrebare: dacã nu cumva am putea considerafrancmasoneria româneascã drept o formã sui generisinstituþionalizatã în care valorile europene ºi acþiunileproeuropene au fost o constantã a istoriei noastre de laanul 1848 încoace. Cu, desigur, cele douã hiatusuridintre 1937-1944 ºi 1948-1989, când masoneria a fostinterzisã, adicã a intrat în adormire.3

Dificultãþi epistemologice ºi semantice

Cea mai succintã definiþie a masoneriei ne vine dinsecolul al XVIII-lea: „A peculiar system of morality,veiled in Allegory and illlustrated in Symbols”4.

Domeniul este însã proteic, iar abordãrile suntdiverse ºi evidenþiazã – mai ales sau selectiv – dimen-siunea iniþiaticã, o ritualicã încadratã în spaþiul geo-metric ºi mental al lojei, eticul, caracteristicile uneisocietãþi discrete, dar nu secrete, elanul universalist,apetenþa pentru simbol, dimensiunea filantropicãº.a.m.d. Într-o lucrare de autoritate, venitã din chiarinteriorul masoneriei româneºti, apãrutã sub coor-donarea Marelui Maestru al Marii Loji NaþionaleRomâne la acea datã, Gheorghe Comãnescu, francma-soneria este definitã „… înainte de toate, un Ordin

Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

64

iiii nnnntttt eeee

rrrr ffffeeee rrrr

eeee nnnnþþþþ

eeee Iniþiatic care are la bazã o învãþãturã ezotericã” ce sebazeazã pe trei principii: Principiul Dragostei Frãþeºti,Principiul Ajutorului ºi Principiul Adevãrului.5

Vorbind despre dificultãþile de abordare a uneiasemenea teme, sã spunem cã, înainte de orice, avem odificultate epistemologicã: spaþiul mental al cercetãriiºtiinþifice acceptã cu mare greutate un subiect de oasemenea facturã, chiar dacã, de pildã, în viaþa univer-sitarã francezã, ezoterismul (cãruia masoneria îi estearondatã) ºi-a dobândit drept de cetate6. E greu defãcut o estimare a prezenþei acestui subiect în zonaacreditatã a cercetãrii ºtiinþifice sau în oferta editorialãa marilor edituri. Între altele, personal mi se pare îmbu-curãtor faptul cã ºtiinþele contemporane ale comu-nicãrii se apropie tot mai fãrã prejudecãþi de încãrcã-tura simbolicã, de mecanismele de ocultare, criptaresau filtrare, cele din urmã revendicându-se fãrã nici oîndoialã din practicile societãþilor secrete7.

Pe de altã parte, existã destule precauþii atunci cândmasoneria se intersecteazã cu domenii ale ºtiinþei vali-date de epistema pozitivistã. Aºa cum observã ºi AlexMihai Stoenescu, istoriografia româneascã are pro-bleme de îndatã ce face referiri la masonerie fiindcã,pe de o parte, nu înþelege fenomenul, iar, pe de altãparte, persistã încã o aversiune naþionalistã faþã de ceeace a fost denumit „iudeo-masoneria”8.

În spaþiul public, cuvântul masonerie este între-buinþat într-un mod ambiguu ºi chiar abuziv. Astfel,atunci când spui masonerie, nu e clar dacã este vorbadespre perioada numitã operativã, a constructorilormedievali, sau de perioada speculativã, ce începe abiadin secolul al XVIII-lea9. Masonerie înseamnã,deopotrivã, Masoneria tradiþionalistã (teistã/deistã),(auto)denumitã Francmasoneria Regularã Universalã,dar ºi Masoneria laicã, de rit francez, consideratã decea dintâi o „cale substituitã”. Din 1893, funcþioneazãMarea Lojã Simbolicã Scoþianã Mixtã, Dreptul Uman,devenitã din 1899 Ordin Masonic Mixt Internaþional,în care sunt acceptate ºi femeile, ceea ce nuanþeazã înplus conþinutul ºi ideatica fenomenului.

Dintr-o asemenea perspectivã, fenomenul masone-riei nu e doar complex, ci, adesea, contradictoriu, con-flictual. Probabil cã la o astfel de distincþie se referea ºifrancmasonul Vasile Alecsandri, într-un discurs dinParlament din anul 1879, atunci când îi acuza pe evreide o „putere nemãsuratã” ce s-ar rezema ºi întemeia„pe alte douã puteri: francmasoneria religioasã ºiaurul”10.

Dupã cum nu ne referim la acelaºi înþeles ºi laaceeaºi formã instituþionalã atunci când este vorbadespre gradele de ucenic, calfã ºi maestru sau la

gradele 4-33. În primul caz vorbim despre aºa-numitamasonerie simbolicã, a gradelor albastre, iar în celde-al doilea caz — la gradele de perfecþiune11.

În fine, o dificultate greu de surmontat se referã lafaptul cã apartenenþa la alte societãþi secrete(Carbonari, Eteria, Frãþia, Rozicrucianismul etc.) nueste sinonimã cu apartenenþa la masonerie. De aici ºidiversele rataºãri pe care atât autorii apropiaþimasoneriei cât ºi contestatarii ei le fac. Horea,Cantemir sau Tudor Vladimirescu, ca sã nu ne referimdecât la trei nume celebre, sunt când asumaþi de autoriimasoni, când priviþi cu o necesarã ºi rece circum-specþie. Radu Comãnescu ºi Emilian M. Dobrescuprivesc cu circumspecþie presupusele apartenenþela masonerie ale lui Horea ºi Vladimirescu, arãtândcã, în cazul celui dintâi obstacolul cel mai marel-ar fi constituit originea sa þãrãneascã. În cazul luiTudor Vladimirescu, este sigurã apartenenþa sa laCãrvunarism, o societate secretã, dar ºi o miºcaresocialã susþinutã chiar de domnul Ioniþã SanduSturza12.

Etimologie ºi filiaþii protoeuropene

Atunci când observi, fie ºi superficial, retoricavocabularului din jurul ideii de Europa, nu se poate sãnu remarci recurenþa unei sintagme-cheie: „con-strucþia europeanã”. Cuvântul „construcþie” nu esteatât de candid cum ar putea sã ne inducã în eroare noualimbã de lemn a cancelariilor europene sau a biro-craþilor de la Strasbourg ori Bruxelles. Semantica luiare o ereditate bogatã. Ca proiect european – când enti-tatea Europa era definitã de creºtinãtatea apuseanã –cuvântul „construcþie” este legat de vremea cate-dralelor, de fapt de veacurile „constructorilormedievali”, întinse între secolele al XII-lea ºi alXV-lea. Rãstimp în care spaþiul catolic a fost amprentatnu doar de mii de monumentale edificii gotice, ci ºibrãzdat de „migraþia” constructorilor în acest areal13.Un autor francez, Maurice Vieux, îºi intitula o cartedespre acest subiect Les secrets des bâttiseurs, iar tra-ducerea (cenzuratã!) apãrutã în anii ’80 îl adecva prinLumea constructorilor medievali14. Privit maiîndeaproape, „bâtisseur” are încã douã sensuri maipuþin evidente: „arhitect” ºi „fondator”. Dar sensulprincipal al cuvântului este de „zidar liber”, adicã, înlimba francezã, francmason. Iar verbul „a zidi” oferã,la rându-i, o luxuriantã bogãþie de sensuri cu un evi-dent semantism manipulatoriu. Masonii – „ziditorii”istoriei moderne, îºi intituleazã Radu ComãnescuPostfaþa la un volum dedicat ordinului15.

Revista R


ºi Com


65

ii iinn nntt ttee eerr rrff ffee eerr rree eenn nnþþ þþee eeRevenind la dipticul semantic de mai sus, aº insista

asupra adjectivului „franc”, „liber”, fiindcã el seregãseºte în toate denumirile calchiate dupã freemason:în germanã – freimaurer, liberi muratori – în italianã.A cãrui libertate se referã la dreptul de liberã circulaþieîn ceea ce am putea numi un spaþiu Schengen avant lalettre16. Interesantã este, în acest sens, circumspecþia cucare cel mai mare medievist european, Jacques LeGoff, preferã sã abordeze subiectul constructorilormedievali, deºi arta goticã este rezultanta unui miracoltehnic ºi a unei migraþii de competenþe ce a marcatcontinentul. În capitolul sãu ce deschide Omulmedieval, istoricul francez se referã voit ambiguu, peparcursul unui paragraf, la arhitect, „o categorie deartiºti nenumiþi încã aºa”, care „încearcã sã treacã drept«maestru în pietre»” ºi la disputa dintre constructoriicatedralei din Milano17.

Trecem rapid peste câteva secole pentru a ajunge înveacul germinativ al Europei moderne: veacul lumi-nilor. Nu puþini ezoterologi relaþioneazã iluminismulcu finalitatea demersului iniþiatic, ce se numeºte ilu-minare. Dar cuvântul „iluminare” sau „iluminaþi”însemna, tot în acel veac al XVIII-lea, cea mai agresivãsocietate secretã din spaþiul germanic, Iluminaþii dinBavaria, animatã de unul dintre cei mai prolifici„revoluþionari” ai vremii, Weishaupt. Între multe alteidei antidespotice ºi anticlericale – dar nu anticreºtine– existã unele ce anunþã necesitatea doctrinarã a uneiforme de organizare socialã surpanaþionale: „naþiona-lismul a luat locul iubirii generale”, iar ºcolile secreteale umanitãþii reprezintã „arhivele naturii ºi ale drep-turilor omului”18.

În limbaj specific, atunci când u neofit este iniþiat,el „primeºte Lumina”. ªi iatã cum am ajuns la douãdintre cele mai delicate aspecte ale masoneriei: carac-terul iniþiatic ºi secretul. Caracterul secret al obedien-þelor din contemporaneitatea noastrã este departe desecretul societãþilor conspirative ale trecutului. Însã,chiar dacã masoneria contemporanã se valideazã ca osocietate discretã ºi nu secretã, rolul secretului în for-marea conºtiinþei civice este mai important decât poatepãrea la o primã vedere. Glosând în jurul rolului franc-masoneriei în apariþia ºi clarificarea „spiritului civic”,Reinhardt Koseleck crede cã „aparent fãrã sã afectezeStatul, burghezia creeazã în loji un fond secret în inte-riorul statului, un loc în care se instaureazã, în secret,libertatea civilã. Libertatea în secret devine secretullibertãþii.”19

În fine, sintagma „Europa Unitã” are ºi ea o eredi-tate masonicã mai puþin vizibilã. În planul proiecteloreuropene de tip confederativ, va trebui sã aºteptãm sec-

olul al XIX-lea. Nu ºtiu cât de mult a fost remarcatãlegãtura dintre anul revoluþionar 1848 ºi proiectul uneiEurope unite, masonice. Horia Nestorescu-Bãlceºti, înFiºele pentru o Istorie a Ordinului Masonic Român,la anul 1850, semnaleazã un proiect al masonilor,Statele Unite ale Europei, sub egida ComitetuluiCentral Democratic European ºi a Comitetului EuropeiRãsãritene. Primul organism, sub egida lui Mazzini, îiavea între membri pe Ledru-Rollin, Kosuth Lajos ºiDumitru Brãtianu, fratele lui Ion C. Brãtianu20.

„Cavalerii acestei furtuni politice au fost boieriitineri bonjuriºti, <fripturiºti> ºi pe jumãtate francma-soni, între care îi vom regãsi pe actorii principali aidomniei lui Alexandru Ioan Cuza”21, scrie Alex MihaiStoenescu în lucrarea deja citatã.

Iar dacã citeºti lista Marilor idealuri masonice aleumanitãþii, al treilea ºi al patrulea se referã la StateleUnite ale Europei ºi, respectiv, Societatea Naþiunilor22.

Poate fi revrãjit imaginarul european?

Atunci când ne erefrim la istoria democraþieiromâneºti în relaþie cu impunerea „imaginarului euro-pean”, s-ar cuveni sã avem în vedere – pe lângã deter-minãrile sale „ideologice” – ºi o coordonatã aparte ceþine de ceea ce s-ar putea numi „revrãjirea imaginaru-lui”. Este vorba despre apariþia ºi percepþia în spaþiulpublic a francmasoneriei prin intermediul abordãrilorde tip comprehensiv.

Înþeleg prin „revrãjirea imaginarului” procesul princare noile valori europene se construiesc nu doar cuinstrumentele politicului, economicului sau cultura-lului, ci se regãsesc într-un spaþiu mental aparte cerecurge la o logicã a supraraþionalului. Dupã cum seºtie, Max Weber este primul om de ºtiinþã modern carea deplâns „dezvrãjirea” lumii. Fiindcã dezvrãjirealumii a constat în eliminarea sacrului religios, ca unicãtehnicã a mântuirii, religia a pierdut treptat rolul unifi-ant al valorilor, inclusiv asupra comportamentelorpolitice ºi sociale. Prin procesul de raþionalizare, lumeadezvrãjitã s-a dedivinizat, dizolvându-ºi reprezentãrilemagice23. Marcel Gauchet a sintetizat memorabil pro-cesul descris de Max Weber prin formula „sfârºituldomniei invizibilului”24, o sintagmã ce mi se pare cã ogãsim reciclatã în sânul fenomenelor parareligioase,aºa cum este francmasoneria. Dar o regãsim într-oformã adecvatã nu doar unei expectaþii sociale, ci, maiales, adecvatã unui anume tip de persuasiune în caredatele verificabile ale faptului istoric sunt augmentatede un subdiscurs similificþional. Istoricii masonerieiromâne – ºi nu numai ei! – adaugã verificabilului o

Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

66

iiii nnnntttt eeee

rrrr ffffeeee rrrr

eeee nnnnþþþþ

eeee serie de elemente ce intrã într-un soi de logicã dezide-rativã. Adesea, ai senzaþia cã abordãrile despremasoneria româneascã depãºesc realitatea ºi devin unsoi de povestiri mitice în care contextul istoric se com-portã asemenea unui palimpsest. Nu este, cred, întâm-plãtor faptul cã Horia Nestorescu-Bãlceºti îºi adaugãun subtitlu la cartea sa Ordinul masonic român: Maipuþinã legendã ºi mai mult adevãr. Nu este, de aseme-nea, lipit de relevanþã hermeneuticã faptul cã AlexMihai Stoenescu, la începutul capitolului Rolul franc-masoneriei în constituirea statului român modern, îºiprevine cititorii cã aceastã secþiune nu va avea note desubsol fiindcã a folosit informaþii de la persoane auto-rizate, masoni, de la care a primit anumite „documentesecrete”25.

Tot în aceeaºi inerþie a imaginarului parþial validatde document ºi care se autofecundeazã în logica unorfascinante imponderabile – un imaginar parteno-genetic – mi se pare cã se înscrie ºi faptul cã anumitepersonalitãþi ale istoriei noastre sunt obligate sã se con-formeze mitului. Astfel, un autor francez care a studiatprezenþa masoneriei în rãsãritul Europei, DanielBeresniak, scrie cã alegerea lui Cuza ca domnitor a fostrezultatul apartenenþei sale la loja Steaua Dunãrii,cãreia îi era Maestru Venerabil, adicã lider26. Ceea ce,desigur, formeazã o anumitã percepþie. Rapid atenuatãde o notã a traducãtorului unde citim cã apartenenþa lamasonerie a lui Al. I. Cuza „nu este exclusã, dar niciatestatã documentar” ºi cã, la acea datã, Venerabilullojei Steaua Dunãrii de la Bucureºti era francezulAuguste Carrence. Nici posibilitatea ca Al. I. Cuza sãfi fost Venerabil la Steaua Dunãrii din Galaþi nu esteprobatã documentar27. Dar „scenariul” reformelormasonice ale lui Cuza prin care România face primiipaºi spre modernitate ºi lumea civilizatã nu îl puteaexclude chiar pe el. Arbitrariul, circumstanþele sau, purºi simplu, contextul nu pot construi sensuri puternice.

Cred cã un asemenea tip de abordare nu e lipsit deingenuitate. Ea nu se datoreºte doar unei conjuncturaleabsenþe a surselor, ci este în acord cu domeniul studiat.Masoneria nu înseamnã doar o fraternitate bazatã pevalorile eticii. Masoneria înseamnã ºi ezoterism. Or,aici lucrurile au o altã gravitaþie ºi semnificaþie. Cu atâtmai mult într-o lume tot mai banalizatã, tot mai gri ºimai refuzatã miracolului sau misterului. Scriind desprepublicitatea recentã, Gilles Lipovetsky constatã cã,iniþial, aceasta era constrânsã de principiile mar-ketingului, ce impunea o raþionalitate argumentativã,justificarea promisiunilor de bazã, concilierea seducþieicu realitatea pieþei, expunerea excelenþei, a meritelorproduselor în slogane ºi titluri redundante ºi explica-

tive dominate de cantitativ ºi de virtuþile obiective aleproduselor. “Astãzi publicitatea creativã dã prioritateimaginarului aproape pur, seducþia este transpusã înhiper-spectacol, indiferentã total principiului rea-litãþii”28. Ceea ce este valabil ºi în cazul nostru.

A doua ipotezã are o strânsã legãturã cu spaþiulmediatic. Continuul balans dintre faptul istoric ºi le-gendã este, cel mai adesea, creditat în absenþa docu-mentului scris de un factual compus din mãrturii, adicãsurse personalizate. Ceea ce reprezintã chiar sintaxaactului jurnalistic. Nu cred cã ar fi prezumþios sã con-statãm cã discursul de masonerie sã se comporte maidegrabã unui discurs jurnalistic decât dupã regulileunui discurs antropologic (istoric, sociologic etc.).Dupã cum aº opina cã fenomenul de tabloidizare a pre-sei – i.e. tentaþia faptului divers – îºi poate gãsi cuuºurinþã teren de manifestare într-un asemenea areal.

În loc de concluzie, o abordare jurnalisticã despreLegenda Unirii de la 1918

Pentru a exemplifica apropierea de strategiile jur-nalistice, am ales un moment important al istoriei noas-tre, Unirea de la 1918, abordând fenomenul nu cuinstrumentele istoricului, ci cu cele ale foiletonistului.Fãrã necesarele precauþii, fãrã a contextualiza momen-tul politic, cred cã obþinem ceea ce este de obþinut:cheia succesului de la 1918 ar fi fost solidaritateamasonicã, rezultat al „intregrãrii” europene.

Legenda spune cã, în dimineaþa Conferinþei de pacede la Paris – care a consfinþit internaþional unireaArdealului cu România –, cinci membri ai delegaþieiromâne au devenit masoni : Al. Vaida-Voevod, CaiusBrediceanu, Voicu Niþescu, Gh. Criºan, Mihai ªerbanºi Traian Vuia. Trei din ei erau bãnãþeni, doi – ardeleni.În realitate, aceºtia „primiseserã lumina”, dupã tottipicul audierilor, în atelierul lojei Ernest Renan dinParis, în 4 august 1918, ºi, în felul acesta, participareadelegaþiei române la Conferinþã a avut o cu totul altãgreutate. Mai mult decât atât, toþi românii au participatca invitaþi speciali la lucrãrile de închidere aleConventului anual al Marelui Orient de Franþa, în sep-tembrie 1919! Importanþa unei asemenea prezenþe oînþelegem imediat dacã adãugãm cã, la data respectivã,în Ungaria masoneria fusese suspendatã, adicã „intraseîn adormire”, stare care a durat pânã în 1926. (Ca unamãnunt aparte referitor la acest aspect, scurtaperioadã a Republicii comuniste a lui Bela Kun aînsemnat, între altele, confiscarea palatului Marii LojiNaþionale a Ungariei de cãtre… sindicatul portarilor.)Al. Vaida-Voevod a explicat intrarea intempestivã a

Revista R


ºi Com


67

ii iinn nntt ttee eerr rrff ffee eerr rree eenn nnþþ þþee eecelor sus-menþionaþi în masonerie ca fiind o acþiunediplomaticã de persuadare a cercurile masonice ºi,deci, politice franceze. Mai mult decât atât, se pare cãacþiunea avea ºi girul lui I.I.C. Brãtianu, ºi a CaseiRegale. De altfel, regina Maria s-a aflat ºi ea în timpulConferinþei de Pace la Paris unde a avut câteva întâl-niri importante cu rudele ei engleze. Ar fi de menþio-nat aici întâlnirea cu unchiul ei, ducele Conaught, MareMaestru în masoneria englezã. De altfel, aghiotantulpersonal al ei a fost trimis, dupã Unire, sã se iniþieze laBraºov, centrul lojelor masonice din Ardeal. Mai mult,în 1925, Regina Maria a fost decoratã cu ordinulmasonic „Crucea Verde a Angliei”. Dar Unirea nu astat doar sub semnul marilor personalitãþi politice.Arhitectul – ca sã ne exprimãm aºa – din umbrã alacestei strategii se pare cã a fost Jean Pangal, perso-nalitatea cea mai importantã ºi, ulterior, controversatãa masoneriei româneºti din primele 3 decenii. Dupã unstrãlucit doctorat la Paris, în 1914, desfãºoarã o labo-rioasã activitate în capitala Franþei, în 1918, ca secre-tar general al Consiliului Naþional al Unitãþii Române.Conform unor istorici ai masoneriei româneºti, ar fiînfiinþat în august 1918 un Suprem Consiliu alRomâniei cãruia i-ar fi fost Suveran Mare InspectorGeneral. În aceastã calitate este foarte probabil cã acunoscut cele mai influente personalitãþi ale masone-riei europene ºi americane, fiindcã lojele din România,la acea datã erau sub diverse jurisdicþii strãine, dintrecare cea mai prezentã era cea a Marelui Orient deFranþa. Ceea ce se poate presupune e faptul cã masoniiromâni, în special Pangal, au negociat jurisdicþialojelor româneºti pentru a obþine avantajele de rigoare.Cert e cã, din 1922, Jean Pangal a condus MasoneriaNaþionalã Românã care s-a detaºat ºi delimitat deMarele Orient al Franþei, devenind ordin suveran. În1924 Pangal declara cã scopul Marii Lojã Naþionaledin România era acela „de a consolida statul naþionalunitar român”. Iar despre masonii rataºaþi unor obedi-enþe strãine a afirmat: „un român care stã sub o obedi-enþã masonicã strãinã, atunci când în þara sa existã oMasonerie Naþionalã, se face în mod conºtient sauinconºtient unealta strãinãtãþii ºi a intereselor strãinede neam”29.

Precizare

Prezentul articol nu reprezintã poziþia oficialã aniciunei obedienþe masonice din România. Judecãþileºi consideraþiile din prezentul studiu se cuvin cititedoar ca simple ipoteze despre construcþia imaginaruluiromânesc de-a lungul vremii, ºi nu ca judecãþi de va-loare asupra fenomenului Masoneriei în genere.

NOTE

1. Traducere de Andreea Gheorghiu ºi Mirela Pãrãu,Timiºoara, Editura Mirton, 2002, p. 50.2. Ibidem, p. 34.3. Despre istoricul masoneriei române, vezi mai ales HoriaNestorescu Bãlceºti, Ordinul Masonic român, Bucureºti,Casa de editurã ºi presã “ªansa” SRL, 1993; RaduComãnescu ºi Emilian Dobrescu, Franc-masoneria: onouã viziune asupra istoriei lumii civilizate, Vol. I, Ediþiaa III-a revãzutã ºi adãugitã, Bucureºti, Europa Unitã, 2001,pp. 275-287.

4. Alec Mellor, Dictionnaire de la francmaçonnerie et desfrancmaçons, Paris, Pierre Belfond, ediþia 1979, p. 18.5. Memento Masonic. Studii masonice, lucrare apãrutã subcoordonarea Marelui Maestru al MLNR, AL 6001, p. 7 ºi10. (AL este abrevierea pentru An Luminã, calendarulmasonic considerând cã Geneza a avut loc acum 6007 ani.)6. În 1965, la prestigioasa École Pratique des Hautes Études,secþia ªtiinþe Religioase, a fost înfiinþatã o catedrã de„Istorie a ezoterismului creºtin”, devenitã, odatã cu venirealui Antoine Faivre la conducerea ei, în 1979, catedra de„Istoria curentelor ezoterice ºi mistice în Europa modernã ºicontemporanã”.7. Mihai Dinu, de pildã, în Comunicarea, Bucureºti,Editura ªtiinþificã, 1997, analizeazã în capitolul Coduri ºicifruri, „practica multimilenarã a redactãrii de mesajecifrate”, de la criptologie (steganografie, în nomenclatorulezoteric), la limbajul alchimic sau tehnicile kabbalistice (pp.122–136). Sã mai citãm ºi o altã frazã, de data aceasta dindomeniul publicitãþii: „Lumea imaginarã pe care o regãsimîn imaginarul simbolic este mult mai bogatã decât simbolis-mul ideologic al oricãrui moment simbolic concret”, scrieVasile Sebastian Dâncu în Comunicarea simbolicã.Arhitectura discursului publicitar, Cluj-Napoca, EdituraDacia, 2001, p. 188.8. Istoria loviturilor de stat din România, 1921–1989,vol. 1, Revoluþie ºi francmasonerie, Bucureºti, RAO,2002, p. 26.9. Mai mulþi istorici ai fenomenului, printre care ºi LucNefontaine, susþin cã istoria ordinului se împarte în treiperioade succesive: perioada operativã, perioada de tranziþieºi perioada speculativã (Francmasoneria, Bucureºti,

Editura Diogene, 1993, p. 10).10. Apud Andrei Oiºteanu, Imaginea evreului în culturaromânã, ediþia a doua revãzutã ºi adãugitã, Bucureºti,Editura Humanitas, 2004, p. 21.11. O istorie succintã a gradelor de perfecþiune se poate gãsiîn Alec Mellor, op. cit., pp. 45-49.12. Istoria Franc-masoneriei (926-1960), Bucureºti,Editura Tempus, 1992, p. 242.13. Despre filiaþia dintre masoneria operativã ºi cea specula-tivã, cf . René Guénon, Etudes sur la franc-maçonnerie etle compagnonnage, vol. 1, Paris, Editions Traditionnnelles,ediþia 1991, cap. A propos du constructeurs du Moyen Âge,

Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

68

iiii nnnntttt eeee

rrrr ffffeeee rrrr

eeee nnnnþþþþ

eeee pp. 12-18. În cap. A propos des pelerinages, Guénon, dupãce aratã cã peregrinus însemna în latinã “trecãtor”, dar ºi“strãin”, observã cã, în masoneria speculativã, probele ini-þiatice sunt denumite “cãlãtorii”. (p. 52) 14. Bucureºti, Editura Meridiane, 1981. De notat efortul dis-perat al prefaþatorului de a refuza orice filiaþie masonerieioperative cu masoneria speculativã. (p. 12) 15. Gian Pio Mattogno, Masoneria ºi Revoluþia francezã,traducere de Florin Dumitrescu, Bucureºti, Editura

Anastasia, 1998, pp. 113-129.

Bibliografie

Beresniak, Daniel, Francmasoneria în Europa deEst, traducere ºi cuvânt înainte de Dan A. Lãzãrescu,Bucureºti, Editura Nemira, 1994;

Chartier, Roger, Originile culturale ale Revoluþieifranceze, traducere de Alina Bodnaru, Adina Laicu ºiMihaela Mãrcuºanu, Timiºoara, Editura Sedona, 1998;

Comãnescu, Radu, Dobrescu, Emilian, Franc-masoneria: o nouã viziune asupra istoriei lumiicivilizate, Vol. I, Ediþia a III-a revãzutã ºi adãugitã,Bucureºti, Europa Unitã, 2001;

Comãnescu, Radu, Dobrescu, Emilian M., IstoriaFranc-masoneriei (926-1960), Bucureºti, EdituraTempus, 1992;

Dâncu, Vasile Sebastian, Comunicarea simbolicã.Arhitectura discursului publicitar, Cluj-Napoca,Editura Dacia, 2001;

Dinu, Mihai, Comunicarea, Bucureºti, Edituraªtiinþificã, 1997;

Fotescu, Diana, Masonii români, între precepte ºipoliticã (1918-1939), în „Inorogul”. Caiete masonice,2001;

Foucher, Michel, Republica europeanã, traducerede Andreea Gheorghiu ºi Mirela Pãrãu, Timiºoara,Editura Mirton, 2002;

Gauchet, Marcel, Dezvrãjirea lumii. O istoriepoliticã a religiei, Bucureºti, Editura Nemira, 2006;

Guénon, René, Etudes sur la franc-maçonnerieet le compagnonnage, vol. 1, Paris, EditionsTraditionnnelles, ediþia 1991;

Le Goff, Jacques, Omul medieval, traducere deIngrid Ilinca ºi Dragoº Cojocaru, Bucureºti, Polirom,1999;

Ligou, Daniel (coordonator), Dictionnaire de laFranc-maçonnerie, Paris, PUF, 1987;

Lipovetsky, Gilles, L’ère de l’éphémère, Paris,Gallimard, 1987;

Mattogno, Gian Pio, Masoneria ºi Revoluþiafrancezã, traducere de Florin Dumitrescu, Bucureºti,Editura Anastasia, 1998;

Mellor, Alec, Dictionnaire de la franc-maçon-nerie et des franc-maçons, Paris, Pierre Belfond,ediþia 1979;

Memento Masonic. Studii masonice, lucrareapãrutã sub coordonarea Marelui Maestru al MLNR,AL 6001;

Nefontaine, Luc, Francmasoneria, Bucureºti,Editura Diogene, 1993;

Nestorescu Bãlceºti, Horia, Ordinul Masonicromân, Bucureºti, Casa de editurã ºi presã “ªansa”SRL, 1993;

Nicoarã, Simona, Controverse, opinii ºi dezbateridespre profilul secularizãrii, http://hiphi.ubbcluj.ro/JSRI/html%20version/index/no_10/simonanicoara-articol.htm, în 23 septembrie 2006, ora 19,00;

Oiºteanu, Andrei, Imaginea evreului în culturaromânã, ediþia a doua revãzutã ºi adãugitã, Bucureºti,Editura Humanitas, 2005;

Serbanesco, G., Histoire de la franc-maçonnerie.Son rituel, son symbolisme, Paris, Editions„Demange”, 1966;

Stoenescu, Alex Mihai, Istoria loviturilor de statdin România, 1921–1989, vol. 1, Revoluþie ºi franc-masonerie, Bucureºti, RAO, 2002;

Teodorescu, Vigiliu Z., Politicã ºi masonerie: JeanPangal, în „Inorogul”. Caiete masonice, 2001;

Vieux, Maurice, Lumea constructorilor medie-vali, traducere de Criºan Toescu, Bucureºti, EdituraMeridiane, 1981;

Weber, Max, Etica protestantã ºi spiritul capita-lismului, Bucureºti, Editura Humanitas, 1993.

Rezumat

Ipoteza prezentului studiu este cã francmasoneriaconstituie nu doar prima formã de adecvare instituþio-nalã a societãþii româneºti la valorile europene (univer-sale), ci ºi un tip aparte de discurs persuasiv europeanavant la lettre, despre toleranþã, egalitate, solidaritate.Asemenea discursului european, discursul masoniceste unul deziderativ, cvasipublicitar, dupã cum ºi dis-cursul european, ºi discursul masonic sunt discursuriambivalente, aºezând în complementaritate non-con-flictualã elementul naþional alãturi de cel supranaþional(europeneitatea). În planul comunicãrii sociale, franc-masoneria este un fenomen de cvasitotalã consistenþãdistalã (e cunoscut indirect, din presã, cãrþi), rãmânândînchis oricãrei curiozitãþi (considerate profane!), ceeace creeazã nu doar speculaþii, ci ºi fantasme. Abor-dãrile teoretice ale autorilor masoni precum ºi cele alecelor nemasoni care nu diabolizeazã fenomenul ar

putea fi clasate într-o epistemologie metisatã, fiindcãmecanica pozitivistã se alãturã unei ficþionalitãþiincontrolabile, dar creditabile. Acolo unde documentullipseºte, realitatea istoricã devine palimpsest, iar logicafaptelor este una partenogeneticã. În planul imaginaru-lui colectiv, discursul masonic are o funcþie de revrãjirea cotidianului, adãugând, în verticala aderãrii, o coor-donatã spiritualã, absentã la celelalte paliere ale„Proiectului Europa”. Polemicile implicite ale maso-neriei româneºti cu detractorii ei se bazeazã pe o per-suasiune pe care discursul publicitar îl numeºte strate-gie a contagiunii: nu existã vreun moment al istorieimoderne a României în care masoneria sã nu fi fostimplicatã.

Abstract

The hypothesis of the present study claims thatfreemasonry does not only represent the first form ofinstitutional adaptation to European (universal) values,but it also represents a persuasive type of avant la let-tre European discourse on tolerance, equality and soli-darity. Like European discourse, masonic discourse isdesiderative, quasi- advertising-like, as both Europeandiscourse and masonic discourse are ambivalent typesof discourse, accomodating the national element nextto the supranational (Europeanness) in non-conflictualcomplementariness. At the level of social communica-tion, freemasonry is a phenomenon of quasi-total dis-tal consistency (it is indirectly known through the pressand books) as it stays closed to any curiosity (consi-dered profane!), which arouses not only speculations,but also phantasms. The theoretical approaches ofmasonic authors and as well as of the non-masonicauthors who do not demonise the phenomenon mightbe classified through a mixed kind of epistemology aspositivist mechanics joins an unbridled but crediblekind of fictionality. Wherever the document is missing,historical reality becomes a palimpsest and the logic ofthe facts is a parthenogenetic one. At the level of thecollective imaginary, masonic discourse discharges afunction of the re-enchantment of the daily life, thusadding to the vertical axis of European accession aspiritual coordinate, which is absent at the other levelsof the project”Europe”. The implicit polemics of theRomanian freemasonry with their detractors lean on atype of persuasion that the advertising type of dis-course calls a strategy of contagion: there is hardly anymoment from Romania’s modern history in whichfreemasonry should have failed to be involved.

Résumé

L’hypothèse de cet étude est que la franc-maçon-nerie constitue non seulement la première formed’adéquation institutionnelle de la société roumaineaux valeurs européennes (universelles), mais aussi untype européen de discours persuasif avant la lettre surla tolérence, l’égalité, la solidarité. Tout comme le dis-cours européen, le discours maçonnique est un dis-cours désidératif, cavsipublicitaire; tout comme le dis-cours européen, le discours maçonnique est un dis-cours ambivalent, superposant en complémentariténon-conflictuelle l’élément national avec l’élémentsurnational (l’europénéité). Dans le plan de la commu-nication sociale, la franc-maçonnerie est un phéno-mène de cavsitotale consistance distale (elle est connueindirectement, par le truchement de la presse, deslivres), tout en restant fermée à toute curiosité (tenuepour profane!), ce qui crée aussi des spéculations quedes phantasmes. Les perspectives des auteurs maçonsou des auteurs non-maçons qui ne diabolise pas lephénomène peuvent être reliéees à une epistémologiemétissée, tenant compte du fait que le positivisme estdoublé d’une fictionalité incontrolable, mais crédible.Là où le document manque, la réalité historiquedevient palimpseste et la logique des faits devientparthogénétique.

Dans le plan de l’imaginaire collectif, le discoursmaçonnique a une fonction de réenchantement du quo-tidien, en ajoutant à la verticale de l’adhérationeuropéenne une composante spirituelle, absente auxautres paliers du „Projet Europe”. Les polémiquesimplicites de la franc-maçonnerie roumaine avec sesdétracteurs se fondent aussi sur une persuassion que lediscours publicitaire définit comme stratégie de la con-tagion: il n’y a aucun moment de l’histoire moderne dela Roumanie où la franc-maçonnerie ne soit pasimpliquée.

Marcel Tolcea (né en 1956) est professeur à l’Universitéde Vest, Timiþoara, Département de Journalisme, dont il estle responsable. Ecrivan et journaliste, il a publié des livressur l’interview (Interviul de presã scrisã), sur MirceaEliade (Eliade, ezotericul), l’ésotérisme et la pensée sym-bolique (Ezoterism ºi gândire simbolicã) et le symboledans l’art (Oravitzan). Membre fondateur de la SociétéTimiºoara, de la Fondation Soros Roumanie, de l’InstitutInterculturel Timiþoara, il a participé à des projets en collab-oration avec le Conseil de l’Europe et d’autres universitéeseuropéennes. Docteur es lettres depuis 1998.

Revista R


ºi Com


69

ii iinn nntt ttee eerr rrff ffee eerr rree eenn nnþþ þþee ee

Rev

ista

Rom

ânã

de J

urna

lism

ºi C

omun

icar

e *

Anu

l II,

nr.

1, 2

007

70

Articolele, studiile ºi recenziile pentruRevista Românã de Jurnalism ºi Comunicare

pot fi trimise prin e-mail la [email protected]

sau prin poºtã la Facultatea de Jurnalism ºi ªtiinþele Comunicãrii,

Bd. Iuliu Maniu 1-3, sector 6, Bucureºti.

Articolele trebuie trimise în format digital .doc, scrise cu Times New Roman corp 12, la 1,5 rân-duri. formatul paginii - A4. Notele vor fi anexate la articol, numerotate cu cifre arabe.Trimiterea la note în textul articolului se face adãugând cifra notei la cuvânt sau punând cifranotei între paranteze, ambele variante în stil normal (exclus stilul superscript!). Exemple:“cercetãrile din acest domeniu2” SAU “cercetãrile din acest domeniu (2)”. Ilustraþiile ºi tabelele

trebuie ataºate în format JPG, TIF sau BMP, la scara 100%, rezoluþie minimã 150 dpi.

Contravaloarea abonamentului pentru anul 2007 (patru numere) este de 40 de lei ºi poate fi depusã

în contul Facultatãþii de Jurnalism ºi ªtiinþele Comunicãrii:

RO 03 RNCB 00760 10452 6200 60BCR Sector 5,

cu precizarea “Pentru revistã”.

Site-ul revistei Jurnalism ºi Comunicare:www.jurnalismsicomunicare.eu

OMUNICAREURNALISMCJ

Revista românã de

URNALISMOMUNICARE

ºiCJ

cuprins - jurnalism si · pdf fileintroducere în cadrul acestui articol vom prezenta...

Documents