Traducere din limba englezdgi note

de Daniela Fudulu

forteen pozo

PROLOG

La vArsta de gapte ani, am crezul sincer c-am mutat un creion

cu puterea minfii.Auzisem un zvon despre un b[rbat care se antrenase s[ vadi

prin lucruri ca si poati triga la jocul de cirfi. Ideea lui'era ci, daciputea atinge o stare de concentrare perfecti gi de atenlie totali,va reugi, cu ajutorul minfii, si faci chestii de care oamenii normalinu sunt in stare, cum ar fi si leviteze, si mearg[ pe cirbuni incinqiqi si migte obiecte din loc. $i chiar a invifat si faci toate lucrurileastea! Dar prima chestie pe care a incercat-o a fost si se holbeze

ore de-a rindul la un obiect pentru a-l face si se migte de la locullui.

Ca atare, intr-o dupl-amiazd tdrzie, am dat toate chestiile jos de

pe birou, iar pe suprafala lui netedd. gi imaculat[ am agezat uncreion mecanic roz, imprimat cu iepuragi.

Am inchis uga dormitorului gi am tras draperiile, inviluind camera

in intuneric in timp ce afarb soarele stltea si apuni. M-am agezat la

birou gi am inceput sd mi uit jinti la creion, canalizlndu-mi intreaga

voinli ca si-l pun in migcare.

M-am holbaaaat gi rn-am tot holbat la el - mi se pirea ci tre-cuseri ore de cind tot fhceam asta. Cind a pus tata mina pe clan{i,l-am gonit cu un,,AM NEVOIE DE INTIMITATE!" gi am rlmascu ochii la creion. De cealalti parte a ugii,l-am auzit pe taici-meumormiind ceva, insi in cele din urmi a plecat.

Cind a sosit ora mesei, a venit din nou la ugi gi mi-a amintit citrebuie s[ mininc.

- Mai ia qi tu o paazbde la atita intimitate! a strigat el de dincolo.

Mi se uscase gura gi eram lihnit6, dar am continuat s[ stau cu

ochii lipi{i de imprimeul cu iepuragi al creionului, rispunzindu-itatei si-mi lase mincarea la ug[.

Insi el, in loc si faci ce-l rugasem, a crdpat uga gi gi-a virtt capul

iniuntru.

- Desi? m-a strigat el.

- Appa, incerc Ai io si f,ac ceva important aici! a venit rispunsulmeu.

Un tatl oarecare probabil c-ar fi cerut nigte explica]ii de la fetila

lui de numai gapte ani, s-ar fi aritat cdt de cit curios de ce i s-a

inchis odrasla-n dormitor gi de ce se benocleazb de atirteaore la un

nenorocit de creion.

Dar tatil meu nu era ca alli tali! Iar fata lui nu era nici ea ca alte

fete. Aqa c[ a ridicat din umeri qi a plecat si-mi preglteasci o tlvificu pegte, orez gi supi de viti qi sfecl[, pe care apoi mi-a adus-o la

birou - gi-nci cu griji, ca nu cumva sl-mi dercnieze creionul.

Cdnd am simlit aroma mAnclrii, mi-arn dat seama c[-s efectiv

leginatd de foame... Dar nici a;a nu aveam de gAnd si-mi iau ochii

de la creion!

- Aaa... Appa?

Fir[ si rosteasci micar o vorbi, tata a luat cu lingura nigte

orez,l-aamestecat cu sup[ gi mi l-a dus la gur[. Am infulecat totul

dintr-o inghilitur[. A apucat beligagele qi mi-a dat gi nigte pe;te, pe

care l-am molfhit cu poft[, dupi care mi-a ridicat la buze 9i un

pahar cu ap[, din care am sorbit recunoscltoare.

Dupi ce-am terminat de mincat mare parte din ce-mi adusese,

tata m-a bltut mullumit pe spate gi s-a retras cu tava-n mini.inainte si-nchidi uga in urma lui, a mai adiugat doar atit:

- 56 nu stai pAni t6.rziul

Cu for{e proaspete gi cu creierul mai activ ca oriclnd, amcontinuat si privesc cu tot dinadinsul la creion.

$i mai departe ce-a fost? Ce s-a ales de ,,munca" mea? Ei bine,pAni gi azi sunt pregititi si jur ci lucrurile s-au petrecut fix aga:

creionul s-a migcat. Migcarea fusese de-abia sesizabili - probabilar fi rdmas imperceptibild pentru oricine altcineva, dar in secundain care am observat creionul 6larozrostogolindu-se milimetric spre

mine qi-apoi oprindu-se, am scos un Fpet. Am sirit ca arsi de pe

scaun qi am inceput si mi trag de pir, nevenindu-mi s[-mi cred

ochilor. Am alergat pe loc in cerc $i-am improvizat chiar qi un micdans al victoriei. Apoi m-am privdlit cu nasu-n ceargaf gi-amadormit instantaneu.

Am mai incercat gi cu alte obiecte: o radieri cu miros de cip-guni, o figurini de marfipan in formi de balerini gi o ghindi. insifbri succes! in ciuda egecurilor care au urmat, ani de-a rindulmi-am pdstrat convingerea cd pot muta obiecte din loc cu putereaminfii. Eram convinsl in sinea mea ci triiesc intr-o micd sferifoarte special[, in care se petrec lucruri magice, care nu li se in-tdmpli oamenilor normali, ci doar unui grup restrins de indiviziexceplionali.

Cu timpul, aceastd credinll copilireasci in capacitatea extra-ordinari a creierului meu s-a estompat. N-ag spune neapirat cim-am trezltla realitate sau c-am cipltat conqtiinfa adevirului durgi nemilos cum ci via{a reall ar fi lipsiti de magie. Pur gi simpluam depdgit firesc acea etapi a vielii mele.

Totugi, nu mi-am pierdut convingerea c[ po]i influenfa ceva purgi simplu nerenunfAnd Ia el, fiind de neclintit gi p[strind mereu inminte ce vrei sd ob1ii. Dacd faci aga, nu existi niciun lucru din via{ata pe care si nu-l poli controla!

Clnd ai gapte ani 9i tocmai fi-a murit mama, gmecheria asta

e un instrument al naibii de important de avut la-ndemini.Amintirile din perioada imediat urmitoare morlii mamei sunt tot

mai neclare, dar evocl intotdeauna o varianti a tatei despre care

gtiu si fi existat doar in lunile alea. O umbri a omului adevirat -cineva care m[ blga la culcare, imi {bcea de mdncare qi-mi oferea

tot atata aten{ie ca gi pani atunci. Dar cand credea ci nu bag de

seami, se transforma intr-o persoana care zilcea in fotoliu, pe

intuneric, ore in gir. Care uda muqcatele mamei la trei noaptea qi

care-i pistrase alarma de degteptare setati la gase dimineafa, cu

toati cl el ar mai fi putut dormi incl o ori. Care timp de cinci

minute in fiecare dimineali se uita la un castron gol, agteptind ca

mama si aparl Ei si-gi execute manevrele patentate de turnare

simultanl a laptelui gi a cerealelor in bol. Nu gtiu cum fbcea, dar

mama termina de turnat futgii de porumb 9i laptele intotdeauna in

acelagi timp.La un moment dat, intr-o zi,i-amauzltpemltuqa 9i pe unchiul

meu guqotind in bucitdrie:

- Timpul le vindecl Pe toate...

Aga ci m-am hoti,rAt si dau o mAni de ajutor timpului'

Am spart ceasul degteptitor al tatei 9i i-am aritat inllcrimati

bucilile fbrimate. I-a luat slptimini bune s[-l inlocuiasci, iar dupl

aceea a fixat alarma la gapte. in fiecare dimineali mi asiguram ci

are cerealele pregitite, astfel incit lattezitesl nu se mai vadi nevoit

si priveascl intr-un castron gol. $i in timp ce el minca, eu udam

mu;catele.

Dupi o vreme, a redevenit tatll pe care-l qtiam eu' A pus veri-

gheta mamei intr-o cutiuli de por{elan 9i a qters de praf' cu griji'

ioute fotografiile cu ea pe care |e aveam imprigtiate prin casi. $i

apoi ne-am v6zut de via{i. cearcinele de sub ochii tatei s-au

estompat, iar muqcatele s-au intins in toate pirlile, acoperind uqa

de la garaj.

Auzi, cici timpul! Nu timpul, ci Desi Lee e cea care vindeci toate

rinile.Tot ce-!i trebuie e un plan pe care si-l urmezi. Aqa l-am convins

10

pe tata si mi lase s[ cresc gigte ln spatele casei. Aga am salvat, ingimnaziu, biblioteca de la a fi inchisi cu totul din cauza subfi-

nanflrii. Aga mi-am depdqit frica de inilfimi frcind bungee jumping

de ziua mea, cdnd am lmplinit gaigpe ani (gi nu m-am scipat pe

mine decit o picituri!). Aga am reugit s[ fiu prima de la mine dinclasl in fiecare an. Credeam - gi mai cred Ei azi - cit-lipofi implinivisele punind la construc{ia lor cAte-o cirlmidi pe rind. C[, daclegti perseverent, pofi realiza orice.

Chiar gi si te indrigostegti.

I

!

CAPITOLUL 1

Dac[ am privi via]a ca pe o ingiruire de imagini care staLrnesc

nostalgia, dispuse intr-un montaj slow-motion, am rata o grirnadb

de momente anoste. intre arnintirile vagi de cind suflam in

lumanlri la anivers[ri qi primele noastre saruturi s-ar aglomera o

cirufl de timp in care n-am flcut decit si lincezim pe canapea,

uitindu-ne la televizor. Sau fbcAnd teme. Sau inv[fAnd cum s[

facem bucle perfecte cu ajutorul unui ondulator de pir'

Sau, in cazul meu, organizAnd al nu qtiu citelea eveniment gcolar,

cum este - acum * carnavalul toamnei.

$i gestionAnd crizele de stomac ale altora.

L-am bitut delicat pe spate pe Andy Mason, care tocmai igi vara

capul intr-un tomberon. Firi-ndoiall, asta era una din acele scene

intense care nuaveau sl-qi giseasc[ locul in colajul video al viefii mele'

- Totu'OK? l-am intrebat eu pe cipitanul echipei de tenis, o

matahali de peste 1,80, in timp ce igi scotea capul din tomberon.

Andy s-a gters inceti;or ia guri gi-a dat din cap ci da'

- Mersi, Des, a zis el stAnjenit.

- Nu-i bai, da'poate-ar fi o idee bunl si nu te tripezi pe ciuperci

de trei ori la rind...Era o seari de simb[ti de la sfbrqitul lui noiembrie, iar carnavalul

de toamnl al liceului din Monte Vista era in plin[ desfbqurare in

campusul nostru, o minune a arhitecturii moderne ce se-ntindea

in toate plrfile pefaleza din Orange County.

12

Andy a plecat impleticindu-se. in drumul lui, a trecut pe lingiprietena mea cea mai buni, Fiona Mendoza, care s-a ferit de el cu

o strAmbituri din nas.

- Un bordt? a-ntrebat ea.

Purta nigte pantaloni de trening, o clmagl birbiteasci scrobiti,

sandale de drumefie qi o egarfr imprimati cu fulgere. Se uita drept

la mine cu ochii ei de culoarea chihlimbarului, dafi din belgug cu

negru, preficindu-se scandalizalh.Dacl nu s-ar fi imbrlcat ca un

boschetar care bag[ bani numai in machiaj, ar fiarittat ca o prin{esil)isney cu origini americano-mexicane.

- Numai tipii mitihilogi au stomacuri aqa mici gi delicate,

i-am rdspuns.

- Norocoaso! a zis ea, frcdndu-mi cu ochiul.

- Da, da, tu egti innebunitd dtpit iqtia mari! am pufnit eu.

in realitate, Fionei ii pliceau tipele micufe.

Pufnetul mi s-a preschimbat intr-o tuse seaci de toati fru-muselea, aga de violenti, ci m-a fhcut si mi indoi de la mijloc.Cind m-am indreptat, am vizut-o pe Fiona linand in mAni untermos.

- Taici-tlu m-a rugat si-fi aduc lsta, a zis ea.

De capac erau atagate doud pastile pentru riceali, iar cind am

zdrit post-if-ul, nu m-am putut abline si nu zimbesc. Am recu-

noscut scrisul liblrlat al tatei: ,,OricAt de nasol te-ai sim{i, incearci

sd mininci cit mai mult!". Bilelelul era tot numai negreali - se

vedea c[ era scris de un mecanic auto.

Cind am deschis termosul, mireasma supei cu alge marine a

umplut aerul.

- Mmmm, siru'mina, Fi!

- Cu pllcere... da' nu te supira c[ te-ntreb, ce naiba cau]i aici?

Nu ziceai c-ai, gen, negreali la plimini sau ce-o fi aia? m-a intrebat

Fi in timp ce se-ndrepta spre o banci.

- Sunt aici pentru c6, hei, io sunt gefa! Apropo, boala

13

plimAnilor negri se nume$te in ziua de azi pneumonie - 9i nu, nu

am asta.

- Tu egti gefa la toatel N-o lua personal, Desi, da' ista-i un

amirit de carnaval organtzat de-o amirati de gcoall gi-atit! mi-a

servit-o Fi, tolenindu-se pe bancl. Nu putea si se ocupe de-asta

vreun papi-lapte din consiiiul elevilor?

- Cine? Nefericitu'ila de fordan, vicele meu?

fordan mi-era vicepregedinte gi fusese ales in functia asta in

principal datorit[ Pirului.

- Ar fi aplrut aici mhinet Nici gind! Nu m-am chinuit atitea

sdptSmAni sl organizez totul, doar ca unul ca )ordan si distrugi

dintr-un foc toati reputalia carnavalului din Monte Vista!

Fiona m-a privit {inti, tocmai pentru a l6sa ridicolul afirmafiei

mele si se a$eze bine intre noi. Abia dupi ce a sim{it ci-mi pri-

misem pedeapsa, a spus:

- Des, tre' s[ te calmezi. E ultimul an' relaxeazb-te odatl!

Postura Fionei era inslEi definilia relaxlrii: stitea turcegte, cu

un bra! proptit pe rezemhtoarea bancii pi cu birbia sprijiniti pe

braf.

- Am fost acceptati deja la Stanford 9i nu gtiu io? am zis eu

dupi ce am luat o guri de suPi.

in clipa aia, Fiona s-a indreptat pe banci 9i m-a fintuit de la

distanli cu o unghie lungi, datd cu oj[.

- Nuuuu! Nu! Dupi ce-fi depui dosarul, nu mai vreau sl te aud

rostind cuvintul ista pentru tot restul anului, a sPus ea 9i, dup[ o

pauzb melodramatici, a adiugat: De fapt, nu vreau si te mai aud

rostindu-l niciodati!

- Hm! Ghinion! am rlspuns, aruncAndu-mi pastilele-n gurl9i

dind pe git nigte api.

S-a uitat din nou fix la mine, cu o privire intimidanti qi un pic

infricogitoare.

- Des, eEti ca gi acceptatl! Dacl nici tu, care eqti varianta tocilari

1415

a Maicii Terezagi varianta adolescentini a lui Miss America, nu intrila Stanford, atunci cine?

Am tugit din nou, cu o horciiali mucilaginoasi care parcd

anun{a sfArqitul lumii. Fiona s-a ferit ostentativ din calea mea.

M-am bitut ugurel pe piept inainte si vorbesc din nou.

- Ai idee cAli elevi arati pe hirtie exact ca mine? Medieastronomici, pregedinte in consiliul elevilor, burse de performan{isportivl, scor SAT fhri patl gi-un catralion de ore de voluntariat?!

La auzul acestui refren pe care nu-l asculta acum pentru primaoar6, Fiona s-a pleogtit.

- Pei nu de-aia ai cerut si mergi la un interviu?

Iudecind dupl vocea ei, Fi era pe punctul de-a se pribuqi inabisul unei plictiseli fbrl fund. Trase cu ochiul spre un grupule{ de

fete care trecea pe lAngi noi. Fiindcl-mi era cea mai buni prieteniinci din clasa a doua, Fiona avusese ocazia si invefe pe de rostbalada eroicl a lui Desi Lee la Stanford, pe care incepusem si i-orecit de pe lavirsta dezeceani.

- Mda, dar interviul e in februarie, ia o luni dupi ce-mi depun

aplicafia. Acum mi iritl ci termenul de predepunere a dosarului a

expirat, am mormiit eu.

- Des, am mai vorbit despre asta de-un milion de ori. Tu aivrutsi faci lucrurile aga, sistematic, ci ai mai multe ganse tra-la-la, {iiminte?

Am risucit lingura-n sup[.

- Mda, gtiu.

- Atunci nu te mai agita, bine? a adiugat Fi, bitdndu-mi pe braf.

Dupi ce mi-am terminat supa, Fiona a tulit-o s6-l caute pe

prietenul nostru, Wes Mansour. Eu am inceput din nou si patrulez

prin bAlci: m-am asigurat ci echipa de baseball a juniorilor nudiruia fetelor simpatice toate juciriile de plug pe care le aveam ca

premii gi ci oamenii nu se luau la har![ agteptAnd la coada

interminabili ce se formase in dreptul camionetei cu inghefati la

cornet. Tocmai ml-ndreptam spre toalete cAnd am dat nas in nas

cu caliva boboci pe care i-am recunoscut irnediat: o adunituri de

bliefand.ri ferchezuifi, cu tricouri impecabile 9i cu tenigi scumpi.

- salut, gefa! cum merge treaba? m-a intrebat unul dintre ei,

cu ochii sclipindu-i de cAtl seduc{ie emanau - genul de tip care-a

iegit din'burta mi-sii c-o plllrie de fetru culcati neglijent pe-o

ureche.

Am simlit cum mlpriveau cu tolii 9i sangele mi-anlvilitin obraji.

- Aaa... merge bine' Distractie pllcrlti!Apoi m-am indepirtat, nu inainte de a le face cu mina intr-un

gest de maximl stAngicie, cu degetele rigchirate' Doamne sfinte!' Auzi la mine: ,,Distracfie plicuti"!? Cine mi credeam, mama lor?

Tocmai imi trigeam singuri o sipuneall zdravinb cind am sim]it

cum cineva imi Pune mina Pe umir"

- Chiar aga, cum merge treaba, Sefa?

Vocea care m[ tachina era la doar caliva centimetri de urechea

mea. wes. un pir negru qi des, pieptinat pe spate intr-o frizuth

modernl, fix cdt trebuie de rlv[9it[ pentru apLrea nestudiati, o

piele cafenie de o netezime qi-o puritate absolute 9i ochi molateci,

impov[ra1i de lungimea incredibili a unor gene splendide. Fetele

il adorau. A{i ghicit cei mai buni prieteni ai mei erau genul lla de

oameni seducitori care-mi aminteau zi de zi de propria-mi lipsi

de sex-appeal.

M-am risucit pe cllciie 9i l-am inghiontit in joaci'

Wes s-a apucat de brat, prefbcAndu-se rinit'

- De ce dai? N-ai gurl sl vorbeqti? a cArtit el'

Fiona venea in spatele lui, Jinind in manl o pungl uria9l cu vati

de zahhr roz. M-am incruntat la amandoi, dar pani s[ apuc si qi

zic ceva,m-a luat din nou tusea.

- Bleah, Des! s-a strimbat wes, acoperindu-gi nasul cu gulerul

tricoului. Am un meci important siptimina ce vine 9i daci md

imbolnivesc, te bat!

16 17

La fel ca mine, gi Wes era un tocilar desivArqit. Sportul lui preferat

era baschetul, gtiinfa preferati, frzica, iar dintre activit[file cu care

gi-ar umple timpul un geek, cel mai mult ii pllcea si citeasc[ benzi

desenate gi si joace Colonigtii din Catan. La un moment dat, a ocu-

pat timp de trei luni prima pozilie la varianta online a Colonigtilor

din Catan, pdnl ce-a fost detronat de o fetifi de opt ani din Brazilia.

- Si gtii c|facebine s[ te expui la bacterii, i-am zis, dregindu-mi

vocea cu un horciit puternic.

Fiona qi Wes au strimbat amlndoi din nas.

- Scutegte-ne, doctore Desi! a bombinit Wes.

- O, dar abia mi-am fbcut incilzireat Vre{i si-mi incep dis-

cursul despre inovafia transplantului de fecale?

Wes gi-a inchis ochii patetic.

- Ag wea si treacl mdcar o sbptimin|far| s[ te-aud cintindimnul bacteriilor intestinale!

Am ridicat din umeri.

- Fie! Da o s[-mi mullumifi cu tofii mai tirziu, cAnd oi fidoctor qi-oi vindeca alergiile sezoniere cu ajutorul transplantului

de materii fecale.

- O, Doamne! a rispuns Fiona, zvirlindla tomberon restul de

vatl de zahir.Agteptam s-aud qi mai multe reproguri gi m-a cam mirat linigtea

lor. $i mutrele pe care le fbceau. Atdt Fiona, cit 9i Wes se uitau la

ceva din spatele meu. M-am intors gi-am nimerit cu nasul intr-unpiept foooaaarte lat.

- Ce sunt transplantele de fecale? s-a auzit o voce baritonali.

CAnd mi-am ridicat ochii... O, Doamne!

Max Peralta. Un tip ultra-sexy de un metru nouizeci. Picat

numai ci era boboc. Imediat, din spatele meu s-au auzit chicoteli.

CAnd Fi gi Wes au aflat ci mi s-au aprins cllciiele inci din prima

siptdmAni de gcoali dupi unu de-a noua - ei bine, aia a fost cea

mai buni zi dinviafa mea!